STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE 1 STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE 2012-2016 Preambul Noi putem îmbunătăţi viaţa oamenilor Sistemul administraţiei penitenciare, constituit din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, reprezintă un serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicarea regimului de detenţie şi organizarea de activităţi educaţionale, de asistenţă psihosocială destinate reinserţiei sociale a persoanelor private de libertate. În aceste coordonate, Administraţia Naţională a Penitenciarelor evaluează permanent nevoile educaţionale, de asistenţă psihologică şi socială ale persoanelor private de libertate, acest proces constituind baza strategiei de reintegrare socială a acestora. Activităţile de instruire şcolară şi de formare profesională a persoanelor private de libertate, coordonarea şi planificarea etapelor execuţionale şi a programelor educaţionale, respectiv de asistenţă psihosocială constituie activităţi curente desfăşurate la nivelul tuturor unităţilor penitenciare pentru realizarea funcţiei educative şi de asistenţă psihosocială. Viziunea serviciului penitenciar este aceea că trebuie să dobândească statutul de partener social de care comunitatea are nevoie. Având în vedere că persoanele private de libertate aparţin comunităţii, instituţia de detenţie oferă, astfel, un serviciu esenţial pentru societate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor apreciază ca prioritară colaborarea cu instituţiile, autorităţile publice, organizaţiile nonguvernamentale, cu atribuţii în derularea demersurilor de pregătire pentru liberare şi cu posibil rol în asistenţa postdetenţie. Activităţile specifice de educaţie şi asistenţă psihosocială, coordonate de către personalul de specialitate, exclusiv în perioada traseului execuţional, reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă a reinserţiei sociale. Modul de implicare a personalului din domeniul reintegrare socială, în colaborare cu alte sectoare de activitate, în ciclul primire-formare- eliberare condiţionează creşterea şanselor de reintegrare a persoanei private de libertate în societate, cu riscuri diminuate de recidivă. În absenţa unui cadru normativ corespunzător şi a unui sistem interinstituţional interactiv, articulat şi funcţional, care să continue demersurile educaţionale şi de asistenţă psihosocială din perioada detenţiei, rezultatele astfel obţinute îşi vor reduce eficienţa, fapt care impune, cu necesitate, elaborarea şi promovarea unei Strategii Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, asumată la nivel naţional. Este necesară o nouă abordare orientată, deopotrivă, către persoana privată de libertate şi către finalizarea demersurilor de incluziune socială, iniţiate încă din perioada execuţional-penală,
32
Embed
strategia naţională de reintegrare socială a persoanelor private de ...
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
1
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
2012-2016
Preambul Noi putem îmbunătăţi viaţa oamenilor
Sistemul administraţiei penitenciare, constituit din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, reprezintă un serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicarea regimului de detenţie şi organizarea de activităţi educaţionale, de asistenţă psihosocială destinate reinserţiei sociale a persoanelor private de libertate. În aceste coordonate, Administraţia Naţională a Penitenciarelor evaluează permanent nevoile educaţionale, de asistenţă psihologică şi socială ale persoanelor private de libertate, acest proces constituind baza strategiei de reintegrare socială a acestora. Activităţile de instruire şcolară şi de formare profesională a persoanelor private de libertate, coordonarea şi planificarea etapelor execuţionale şi a programelor educaţionale, respectiv de asistenţă psihosocială constituie activităţi curente desfăşurate la nivelul tuturor unităţilor penitenciare pentru realizarea funcţiei educative şi de asistenţă psihosocială.
Viziunea serviciului penitenciar este aceea că trebuie să dobândească statutul de partener social de care comunitatea are nevoie. Având în vedere că persoanele private de libertate aparţin comunităţii, instituţia de detenţie oferă, astfel, un serviciu esenţial pentru societate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor apreciază ca prioritară colaborarea cu instituţiile, autorităţile publice, organizaţiile nonguvernamentale, cu atribuţii în derularea demersurilor de pregătire pentru liberare şi cu posibil rol în asistenţa postdetenţie. Activităţile specifice de educaţie şi asistenţă psihosocială, coordonate de către personalul de specialitate, exclusiv în perioada traseului execuţional, reprezintă o condiţie necesară, dar nu şi suficientă a reinserţiei sociale. Modul de implicare a personalului din domeniul reintegrare socială, în colaborare cu alte sectoare de activitate, în ciclul primire-formare-eliberare condiţionează creşterea şanselor de reintegrare a persoanei private de libertate în societate, cu riscuri diminuate de recidivă. În absenţa unui cadru normativ corespunzător şi a unui sistem interinstituţional interactiv, articulat şi funcţional, care să continue demersurile educaţionale şi de asistenţă psihosocială din perioada detenţiei, rezultatele astfel obţinute îşi vor reduce eficienţa, fapt care impune, cu necesitate, elaborarea şi promovarea unei Strategii Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, asumată la nivel naţional. Este necesară o nouă abordare orientată, deopotrivă, către persoana privată de libertate şi către finalizarea demersurilor de incluziune socială, iniţiate încă din perioada execuţional-penală,
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
2
prin contribuţia instituţiilor, autorităţilor publice, asociaţiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale care pot activa în domeniul asistenţei postdetenţie. Un astfel de demers îşi propune să creeze cadrul instituţional necesar reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, evidenţiind rolul activ pe care factorii instituţionali şi comunitari ar trebui să-l dobândească, printr-o acţiune convergentă, în raport cu dezideratul reintegrării sociale a persoanelor ce au în antecedente fapte penale. Astfel, pot fi mobilizate resursele necesare pentru a sprijini eforturile persoanelor private de libertate de a-şi redobândi un rol social stabil şi de a se desista în raport cu instrumentele de asistenţă socială. Avem în vedere, de asemenea, atragerea de fonduri europene prin promovarea unor proiecte comune, destinate îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie şi asistenţei acordate persoanelor custodiate, precum şi dezvoltarea unor mecanisme de facilitare a reinserţiei sociale a acestora.
Legislaţia în domeniul execuţional-penal prevede responsabilitatea instituţiei penitenciare de a organiza şi desfăşura activităţi educaţionale, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară şi formare profesională, pe durata detenţie, în vederea facilitării reintegrării sociale a persoanelor custodiate. Pregătirea pentru liberare şi reinserţie socială începe imediat după primirea în locul de deţinere, stabilirea unui regim de executare a pedepsei privative de libertate implicând întocmirea unui Plan de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică pentru fiecare persoană condamnată.
Activitatea recuperativă incumbă crearea unui cadru de suport comunitar pentru facilitarea reinserţiei sociale, prin stabilirea de parteneriate cu sectorul public şi privat. În contextul colaborărilor interinstituţionale, se stabilesc bazele desfăşurării unor proiecte comune de intervenţie recuperativă, un rol esenţial revenind, astfel, instituţiilor şi organizaţiilor din societatea civilă. Prin menţinerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport, şi în sens larg, cu comunitatea, se urmăreşte, pe de o parte, diminuarea efectelor negative ale privării de libertate, iar pe de altă parte, implicarea comunităţii în procesul de reintegrare socială. Eficienţa activităţilor desfăşurate în colaborare este condiţionată de diversificarea ofertei de colaborări şi de activităţi, de gradul de implicare a părţilor, precum şi de sustenabilitatea dobândită ulterior finalizării proiectelor. Pentru asigurarea vizibilităţii şi a continuităţii demersurilor derulate la nivelul instituţiei penitenciare, se impune permanenta mediatizare şi promovare a activităţilor realizate cu sprijinul partenerilor sociali.
Având ca punct de plecare reglementările internaţionale şi europene în materia drepturilor omului, respectiv a drepturilor copilului, la care România a aderat, reforma legislativă din justiţia penală, alături de asistenţa tehnică şi cooperarea inter-jurisdicţională în plan european şi internaţional, avem în vedere o perspectivă mai amplă asupra surselor-cadru ale reglementării sancţiunilor privative şi neprivative de libertate. Colaborarea unităţilor penitenciare cu instituţiile publice şi organizaţiile nonguvernamentale se înscrie în liniile directoare ale cadrului internaţional şi european, acesta furnizând norme, valori şi principii cu caracter universal.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
3
Misiune
Sistemul administraţiei penitenciare asigură organizarea şi desfăşurarea de activităţi
educaţionale, de asistenţă psihosocială, care contribuie la responsabilizarea şi reintegrarea în societate a persoanelor private de libertate, în colaborare cu instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu alte instituţii ale statului, precum şi cu asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale.
Viziunea Vom crea un sistem coerent, cu implicare instituţională şi suport comunitar, care să
răspundă plurivectorial nevoilor de reintegrare socială ale persoanelor private de libertate. Valori esenţiale
Umanism Credinţă în dezvoltarea liberă a fiinţei umane şi în valoarea fiecărui individ;
Integritate Respectarea eticii profesionale specifice fiecărui domeniu de activitate;
Loialitate Ataşament faţă de misiunea instituţiei şi rolurile asumate;
Profesionalism Respectarea deontologiei profesionale şi respectarea unor standarde de calitate a muncii;
Respect faţă de lege Respectarea principiilor statului de drept şi egalitate în faţa legii;
Orientare către rezultate Preocuparea pentru eficienţa şi eficacitatea activităţilor;
Orientare către individ Echilibrul între nevoile individuale şi cele comunitare, în condiţiile aplicării legii;
Continuitate Asigurarea unei succesiuni de măsuri ce au ca finalitate reintegrarea socială;
Multidisciplinaritate Diversificarea paletei de măsuri, instituţii şi organizaţii implicate;
Deschidere către comunitate Conştientizarea finalităţii procesului de reintegrare socială, revenirea în comunitate a persoanelor private de libertate.
Cadrul legal şi normativ
Legislaţie internă 1. Constituţia României; 2. Codul Penal al României; 3. Codul de Procedură Penală; 4. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare; 5. Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi
atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
4
6. Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare;
7. Ordinul nr. 2714/C/2008 privind durata şi periodicitatea vizitelor, greutatea şi numărul pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate;
8. Decretul nr. 545/1972 privind executarea măsurii educative a internării minorilor infractori într-un centru de reeducare;
9. Culegere de documente privind desfăşurarea activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială (penitenciare, penitenciare-spital, centre de reeducare);
10. Manualul de Proceduri al Sistemului Penitenciar; 11. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor
de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, aprobată şi completată prin Legea nr. 129/2002 şi Hotărârea Guvernului nr. 1239/2000 pentru aprobarea Regulamentului pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 92/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Legislaţie internaţională şi Recomandări internaţionale 1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948 adoptată de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite; 2. Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale
amendată de Protocolul nr. 11 însoţită de Protocolul adiţional şi de Protocoalele nr. 4, 6, 7, 12 şi 13;
3. Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;
4. Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului; 5. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice; 6. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale; 7. Convenţia împotriva Torturii şi a altor Pedepse ori Tratamente Crude, Inumane
sau Degradante; 8. Ansamblul Regulilor Minime de Tratament al Deţinuţilor; 9. Regulile şi Standardele Minime ale Administrării Justiţiei Juvenile – Regulile de
la Beijing; 10. Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 asupra Regulilor Europene
privind Penitenciarele; 11. Regulile şi Standardele Minime pentru Măsurile Neprivative de Libertate –
Regulile de la Tokyo; 12. Ghidul Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea delincvenţei juvenile – Ghidul de
la Riyadh; 13. Regulile Europene cu privire la Sancţiunile şi Măsurile Comunitare; 14. Alte recomandări ale Consiliului Europei ce au în vedere politica sau practica
penitenciară, de exemplu referitoare la educaţie, sănătate, liberare condiţionată etc.; 15. Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme
oarecare de detenţie sau încarcerare; 16. Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor; 17. Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la administrarea
justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing); 18. Recomandarea nr. R (89) 12 cu privire la educaţia în penitenciare; 19. Recomandarea Comitetului de Miniştri ai statelor membre referitoare la
Regulile Penitenciare Europene, Rec(2006)2.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
5
20. Recomandarea Rec.(2010)1 privind Regulile Europene în domeniul Probaţiunii.
stadiul actual de edificare a politicilor penale în România sunt: includerea persoanelor private de libertate într-un număr insuficient de
demersuri recuperative destinate nevoilor identificate şi eficienţa redusă a activităţilor de educaţie şi asistenţă psihosocială - în contextul unui aport limitat de resurse umane şi materiale;
insuficienţa soluţiilor privind diminuarea fenomenului infracţionalităţii; numărul redus al măsurilor şi sancţiunilor neprivative de libertate din legea
penală; cooperare interinstituţională deficitară; resurse materiale limitate şi nevoia reducerii costurilor legate de privarea
de libertate.
Actualele reglementări nu fac referire într-o manieră completă şi suficient de sistematică la aspectele de cooperare şi complementaritate în asigurarea asistenţei acordate persoanelor private de libertate de personalul unităţilor penitenciare, alături de consilierii de probaţiune sau reprezentanţii altor instituţii publice, asociaţii şi organizaţii cu rol în asistenţa postdetenţie. Deşi activităţile instituţiei penitenciare şi ale direcţiei de probaţiune se intersectează, conform reglementărilor în vigoare, nevoile reale ale populaţiei carcerale, raportat la premisele reale ale reinserţiei sociale reclamă existenţa unui cadru normativ şi a unui sistem interinstituţional, care să asigure un plus de interactivitate şi funcţionalitate. Este necesar, astfel, ca politicile penale să dezvolte cadrul de colaborare şi complementaritate al instituţiilor publice, asociaţiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale cu rol în asistenţa postdetenţie, cu stabilirea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor actorilor sociali implicaţi.
Această perspectivă ar permite reconfigurarea colaborării interinstituţionale în termenii unui continuum de servicii sociale, intervenţii de asistenţă şi consiliere individualizate, sistematice, specifice muncii cu persoanele private de libertate sau cu persoanele care au executat pedepse privative de libertate. Aceste activităţi ar răspunde atât nevoilor specifice etapei de pregătire pentru liberare, cât şi etapei postdetenţie. De asemenea, reţelele de sprijin de la nivelul comunităţii, prin implicarea reprezentanţilor societăţii civile, ar oferi suportul necesar unor intervenţii eficiente.
Prezentul document strategic este rezultatul unui proces de fundamentare a direcţiilor viitoare de acţiune interinstituţională, în corelaţie cu prevederile Strategiei Sistemului Administraţiei Penitenciare pentru perioada 2010-2013, care, raportat la domeniul reintegrării sociale, include obiectivul specific ”Elaborarea, promovarea şi implementarea, împreună cu structuri şi instituţii specifice (Ministerul Muncii, Direcţia de Probaţiune, ONG-uri, etc.) a unei strategii naţionale de incluziune socială a persoanelor private de libertate”. La baza Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială a persoanelor private de libertate se află o serie de documente, respectiv Analiza diagnostică a sistemului penitenciar, Raportul corpului de control al Primului ministru, Planul de măsuri pentru eficientizarea sistemului penitenciar – 2008, Studiu al Institutului Regional de Cercetare din Lombardia.
Dintre documentele mai sus menţionate, evidenţiem concluziile Studiului Institutului Regional de Cercetare din Lombardia potrivit cărora, în tabloul general al sistemului penitenciar, factorii care influenţează reintegrarea socio-profesională a persoanelor private de libertate şi a foştilor deţinuţi, se referă, în special, la patru aspecte:
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
6
Cultura şi percepţia pe care cei din afară o au despre deţinuţi; Legislaţia; Sistemele de sprijinire a reintegrării; Reţelele sociale.
În ceea ce priveşte obiectivele Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate s-a impus cooptarea reprezentanţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, ai Ministerului Justiţiei, ai altor instituţii publice, asociaţii şi organizaţiilor nonguvernamentale, cu posibil rol în asistenţa postdetenţie, propunerea publică de constituire fiind lansată de Administraţia Naţională a Penitenciarelor în perioada februarie-martie 2010.
Analiza domeniului reintegrării sociale a evidenţiat o serie de aspecte deficitare: a. Domeniul reintegrării sociale dispune de personal calificat, numărul fiind, însă,
insuficient pentru a asigura implicarea tuturor persoanelor private de libertate în demersuri recuperative şi pentru a creşte calitatea activităţilor desfăşurate;
b. Atractivitatea programelor de formare profesională este redusă, o cauză fiind lipsa unei politici de reintegrare coerente, adaptată nevoilor persoanelor private de libertate şi mediului extern;
c. Standardizarea domeniului reintegrare socială este în proces de derulare, fiind necesară actualizarea procedurilor specifice, definirea unor indicatori de performanţă de sistem, precum şi a unor standarde de calitate;
d. Mijloacele materiale şi financiare implicate în domeniul reintegrare socială sunt insuficiente în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţilor specifice, calitatea şi cantitatea rezultatelor fiind în strânsă dependenţă de nivelul de utilizare al acestora;
e. Insuficientă continuitate a demersurilor recuperative, realizate de actorii sociali cu rol în reintegrare socială;
f. Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate nu este promovată în mod sistematic, în colaborare cu reprezentanţii instituţiilor, asociaţiilor şi organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale.
În corelaţie cu aspectele menţionate, au fost identificate mai multe domenii de intervenţie:
Reintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate reprezintă un proces care îşi are începuturile în faza execuţional – penală. Un rol esenţial al serviciului penitenciar este acela al pregătirii persoanelor private de libertate pentru perioada postdetenţie. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesară corelarea nevoilor persoanelor care execută pedepse privative de libertate cu programele de educaţie şi asistenţă psihosocială şi demersul de incluziune socială. Totodată, pentru succesul componentei de reintegrare socială este necesar concursul comunităţilor locale în derularea acestui tip de activitate, în dubla lor calitate: de parteneri ai serviciului penitenciar şi de beneficiari ai întregului proces de reinserţie socială.
Acest deziderat va fi realizat prin: adaptarea programelor educaţionale şi de asistenţă psihosocială la nevoile persoanelor private de libertate; conştientizarea de către comunitate a importanţei reintegrării sociale a persoanelor care au executat pedepse privative de libertate; diversificarea ofertei de programe şi activităţi de educaţie şi asistenţă psihosocială, în vederea implicării unui număr cât mai mare de persoane private de libertate, rezultatul expectat fiind reducerea riscului de recidivă.
Din perspectiva intervenţiei educative, psihologice şi sociale, se evidenţiază ca persoane private de libertate vulnerabile: minorii, tinerii (18 – 21 ani) şi femeile. Intervenţia recuperativă destinată acestor categorii de persoane menţionate reprezintă o prioritate şi necesită activităţi şi metode de lucru specifice, integrate într-un demers recuperativ adaptat particularităţilor psihosomatice şi nevoilor de dezvoltare personală.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
7
Principii generale
Implementarea strategiei trebuie fundamentată pe modelele de bune practici existente în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate la nivel internaţional şi este subsumată următoarelor principii generale:
conceperea activităţilor în sensul resocializării şi reintegrării sociale a
persoanelor care au săvârşit infracţiuni, consultarea beneficiarilor;
respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege;
promovarea colaborărilor interinstituţionale, a transparenţei proceselor
decizionale şi de implementare, în vederea garantării eficienţei acestora;
abordarea integrată şi colaborarea eficientă între factorii instituţionali cu rol în reintegrarea socială;
promovarea egalităţii de şanse şi a accesului individual la măsurile promovate,
în raport cu nevoile specifice persoanelor private de libertate;
realizarea activităţilor în condiţii de responsabilitate şi imparţialitate;
asigurarea eficienţei în utilizarea resurselor, alocarea judicioasă a acestora, în condiţiile existenţei proceselor de monitorizare şi actualizare periodică a conţinuturilor strategiei;
respectarea ierarhiei organizatorice şi funcţionale, garantarea unicităţii şi
particularităţii, în raport cu domeniul de intervenţie.
Obiective strategice
Strategia Naţională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate stabileşte trei obiective strategice, ce vor fi realizate prin obiective specifice, acţiuni, măsuri prevăzute cu termene clare şi responsabili.
I. Dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate
Orientarea spre excelenţă profesională, utilizarea maximală a resurselor şi îmbunătăţirea climatului organizaţional s-au detaşat ca preocupări majore la nivel de management instituţional, cu implicaţii directe asupra calităţii rezultatelor obţinute ca urmare a demersurilor exercitate în plan local sau sistemic. Consecutiv acestora s-a impus nevoia acţionării în sens unitar şi dezvoltarea unor politici instituţionale cu caracter complementar.
II. Dezvoltarea programelor educaţionale şi de asistenţă psihosocială în
sistemul penitenciar Realizarea demersurilor recuperative destinate persoanelor private de libertate
aflate în custodia sistemului penitenciar, la parametrii optimi, constituie o premiză esenţială a reuşitei intervenţiei de tip social, pentru facilitarea incluziunii sociale şi prevenirea
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
8
recidivei. Funcţia educaţională a penitenciarului se evidenţiază ca prioritară şi, dincolo de aspectul umanist al intervenţiilor, contribuie semnificativ la creşterea siguranţei comunitare.
III. Facilitarea asistenţei postdetenţie la nivel sistemic La nivelul societăţii româneşti constatăm tendinţa generalizată a instituţiilor statului
de a acţiona în plan restrâns, în absenţa unui cadru de cooperare sistemică, menit să confere consistenţă şi eficienţă acţiunilor instituţionale. Facilitarea asistenţei postdetenţie se poate realiza prin recunoaşterea unui rol activ şi decisiv al asociaţiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale în procesul de reintegrare socială, ca şi componentă a cadrului de colaborare interinstituţională. Rolul critic al asociaţiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale, absolut necesar evoluţiei politicilor sociale, ar trebui dublat şi de o contribuţie relevantă a acestora la dezvoltarea palierelor de acţiune instituţională, în beneficiul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate.
Obiective specifice
OBIECTIV STRATEGIC I. Dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate
1.1. Formarea profesională a personalului; 1.2. Dezvoltarea infrastructurii instituţionale; 1.3. Îmbunătăţirea cadrului normativ şi promovarea schimbărilor legislative.
OBIECTIV STRATEGIC II. Dezvoltarea programelor educaţionale şi de
asistenţă psihosocială în sistemul penitenciar 2.1. Asigurarea educaţiei şi asistenţei psihosociale a persoanelor private de
libertate; 2.2. Conştientizarea reprezentanţilor comunităţii cu privire la problematica
persoanelor private de libertate. OBIECTIV STRATEGIC III. Facilitarea asistenţei postdetenţie la nivel sistemic 3.1. Asigurarea continuităţii intervenţiei destinate persoanelor care au executat
pedepse privative de libertate; 3.2. Dezvoltarea de parteneriate cu instituţiile publice, asociaţiile şi organizaţiile
nonguvernamentale, comunităţile locale şi facilitarea reintegrării sociale a foştilor infractori; 3.3. Elaborarea unor proceduri interinstituţionale referitoare la atribuţiile factorilor
implicaţi în procesul reintegrării sociale a persoanelor care au executat pedepse privative de libertate;
3.4. Preluarea cazurilor şi asigurarea asistenţei în perioada postdetenţie. Monitorizare, evaluare, revizuire. Sustenabilitatea Strategiei
Instrumentul prin care se asigură implementarea strategiei este Planul de Activităţi, care conţine obiectivele strategice, obiectivele specifice, activităţile, termenele de realizare, responsabilii şi indicatorii de rezultat.
Monitorizarea şi raportarea implementării strategiei se va realiza în conformitate cu termenele stabilite de comun acord cu reprezentanţii instituţiilor publice, asociaţiilor şi organizaţiilor nonguvernamentale, cu atribuţii în implementarea strategiei. Prin monitorizare
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE REINTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
9
se urmăreşte analiza periodică a gradului de atingere a rezultatelor. Baza de raportare a atingerii rezultatelor este reprezentată de indicatori.
Prin evaluarea strategiei se urmăreşte impactul produs de măsurile propuse, care se concretizează sub forma unui raport de evaluare.
Prin revizuirea strategiei se va urmări adaptarea continuă a acţiunilor ce urmează să fie întreprinse, la influenţele factorilor interni şi externi. Revizuirea se face la începutul fiecărui an, în baza Raportului Anual de Evaluare a Strategiei. Strategia, astfel revizuită, reprezintă fundamentul Planului de Activităţi, elaborat la începutul anului următor.
Acţiunile periodice de analiză, evaluare şi revizuire a Strategiei de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate vor fundamenta politicile generale şi direcţiile de acţiune ale tuturor factorilor implicaţi, astfel încât să se acorde coerenţă demersurilor recuperative şi să se acţioneze unitar pentru creşterea siguranţei comunitare.
Sustenabilitatea Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate pe termen mediu şi lung este dată de stabilitatea instituţională, definitivarea cadrului legislativ, în condiţiile îndeplinirii obiectivelor asumate.
Implicaţii bugetare
Implicaţiile bugetare pot fi estimate în funcţie de resursele financiare prevăzute pentru fiecare dintre obiective şi activităţi.
Implicaţii juridice
Implicaţiile juridice sunt semnificative, datorită contextului general de revizuire a legislaţiei în domeniul execuţional penal, precum şi a legislaţiei subsecvente.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
10
Obiectiv strategic I – Dezvoltarea capacităţii instituţionale în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate
Obiective specifice
Activităţi Termen Responsabil Resurse Indicator de rezultat
I.1. Formarea profesională a personalului
I.1.1. Proiectarea şi
dezvoltarea unui sistem de diagnoză a nevoilor
profesionale ale specialiştilor cu atribuţii în educaţia şi asistenţa psihosocială a persoanelor private de
libertate.
1 an (după aprobarea strategiei)
- comisie alcătuită din reprezentanţii
instituţiilor implicate în procesul de
reintegrare socială a persoanelor
care au săvârşit infracţiuni.
- resurse umane; - resurse materiale.
- existenţa unui raport comun privind nevoile
de formare profesională identificate.
I.1.2. Dezvoltarea unor programe comune de formare profesională a
personalului.
2 ani (după aprobarea strategiei)
- reprezentanţi din cadrul
sectorului formare profesională de la nivelul instituţiilor
partenere; - instituţii de învăţământ superior.
- resurse umane; - resurse materiale;
- fonduri din proiecte; - resurse
atrase de către colaboratori
externi.
- existenţa programelor de formare
profesională (plan de formare, tabel
participanţi, evaluări, concluzii/rapoarte
privind desfăşurarea activităţilor etc.).
I.1.3. Organizarea unor
schimburi de experienţă şi împărtăşirea modelelor profesionale de bună
practică.
periodic
- reprezentanţi ai instituţiilor,
asociaţiilor şi ong-urilor implicate în
procesul de reinserţie socială.
- resurse umane; - resurse materiale;
- fonduri din proiecte; - resurse
atrase de către colaboratori
externi.
- nr. schimburi de experienţă, seminarii, conferinţe organizate; - existenţa rapoartelor
referitoare la desfăşurarea activităţilor.
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
11
I.1.4. Organizarea,
semestrial, a unor sesiuni de evaluare a colaborării
interinstituţionale.
semestrial
- decidenţi de la
nivelul Instituţiilor,
asociaţiilor şi ong-urilor
implicate în procesul de
reinserţie socială.
- resurse umane; - resurse materiale.
- documente de reglementare a
activităţii profesionale; - existenţa mijloacelor
de comunicare interinstituţională;
- actualitatea fluxului informaţional;
- nr. sesiuni de evaluare realizate.
I.2. Dezvoltarea infrastructurii instituţionale
I.2.1. Stabilirea unui necesar
material (mijloace fixe/mobile), în termeni de
standard minimal şi standard optim.
1 an (după aprobarea strategiei)
- comisie alcătuită din reprezentanţii
instituţiilor implicate în procesul de
reintegrare socială a persoanelor
care au săvârşit infracţiuni.
- resurse umane; - resurse materiale.
- existenţa raportului de necesitate, cu
evidenţierea standardelor minime şi
optime.
I.2.2. Îmbunătăţirea condiţiilor materiale existente la nivelul penitenciarelor/ instituţiilor,
asociaţiilor şi ong-urilor, identificarea de noi spaţii şi
asigurarea mijloacelor fixe/mobile necesare, în
vederea desfăşurării eficiente a activităţilor.
2 ani (după aprobarea strategiei)
- decidenţi de la
nivelul Instituţiilor,
asociaţiilor şi ong-urilor
implicate în procesul de
reinserţie socială.
- resurse umane;
- resurse materiale;- fonduri din
proiecte; - resurse
atrase de către colaboratori
externi.
- existenţa resurselor instituţionale alocate
activităţilor de reinserţie socială, cu
respectarea cel puţin a standardelor minimale.
I.2.3. Adaptarea resurselor instituţionale la necesităţile
2 ani (de la
- decidenţi de la nivelul
instituţiilor,
- resurse umane;
- resurse materiale.
- documente de planificare, organizare,
monitorizare şi
STRATEGIA NAŢIONALĂ DE RENTEGRARE SOCIALĂ A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
12
impuse de desfăşurarea eficientă a activităţilor.
adoptarea Strategiei)
asociaţiilor şi ong-urilor implicate în
procesul de reinserţie socială.
evaluare a activităţilor; - ocuparea posturilor
vacante din statele de funcţii, la nivelul
penitenciarelor si al ANP;
- nr. colaboratori implicaţi în activităţi
comune.
I.3. Îmbunătăţirea cadrului
normativ şi promovarea schimbărilor
legislative
I.3.1. Analiza actelor
normative existente, în scopul identificării
prevederilor necesare a fi modificate şi completate,