-
FFOONNDDAATTĂĂ ÎÎNN AANNUULL 11992277 SSUUBB
DDEENNUUMMIIRREEAA
,,,,RREEVVIISSTTAA GGEENNIIUULLUUII”” AAnnuull XXIIIIII NNrr..
11 ((2222)) -- SSEERRIIEE NNOOUUĂĂ
RRÂÂMMNNIICCUU VVÂÂLLCCEEAA
22001133
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU
UNITĂŢI SPRIJIN DE LUPTĂ
,,GENERAL EREMIA GRIGORESCU” CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU GENIU,
EOD ŞI APĂRARE CBRN ,,PANAIT DONICI”
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
2
REVISTA
ARMEI GENIU
Nr. 22 / mai 2013
Serie nouă, anul XIII
Fondată în anul 1927 sub denumirea
,,REVISTA GENIULUI”
Revistă editată de
CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU
GENIU, EOD ŞI APĂRARE CBRN
,,PANAIT DONICI”
sub egida
STATULUI MAJOR AL
FORŢELOR TERESTRE
Coordonator ştiinţific:
Col. Dan MARIN
Redactor şef:
Lt.col. Tiberiu OSOIAN
Secretar de redacţie:
Mr. Liviu BOSCAGINI
Redactori:
Mr. Florentin DUMAN
Mr. Claudiu ŢOLEA
M.m.pr. Tudor STANCIU
Plt.adj.pr. Ionel VERGELEA
Procesare text şi fotografii:
P.c.c. Corina STAN
Plt.adj. Camelia STERMIN
P.c.c. Iuliana FELVINŢI
Fotografii: Arhiva Editurii Revistei Armei
Geniu Rm.Vâlcea
Arhivele U.M. colaboratoare
Asistenţă tehnică:
Mr.ing. Ion BĂLĂCEANU
Adresa redacţiei:
RÂMNICU VÂLCEA
Str. Tudor Vladimirescu, nr. 31
Telefon: 0250/739601 int. 0173
Fax: 0250/735673
web: www.CPGe. ro
e-mail: [email protected]
ISSN 2066-1169
Tiparul a fost executat la
CENTRUL TEHNIC
EDITORIAL AL ARMATEI
1 Inspectorul pentru arma geniu Colonel Dan MARIN 2 Tendinţe ale
dezvoltării armei geniu la nivelul NATO Locotenent-colonel Tiberiu
OSOIAN 3 Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN
„PANAIT DONICI”-
instituţie autorizată de formare profesională a cadrelor tehnice
cu atribuţii în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor
Locotenent-colonel ing. Cristian ARINTON 4 Interoperabilitatea -
între concept şi realizare Maior Claudiu ŢOLEA 5 Ierarhizarea
manualelor de geniu şi EOD Maior Liviu BOSCAGINI 6 Necesitatea
instruirii forţelor privind pericolele generate de muniţiile
neexplodate Maior ing. Cătălin SĂRACU 7 Rolul subofiţerilor în
transformarea şi modernizarea forţelor terestre Plutonier major
Nicolae BIGIOI 8 Batalionul 53 Geniu ,,SCORILO” - 105 ani de
tradiţii Locotenent Viorela MARIAN 9 Exerciţiul multinaţional „IEL
MILU 2012” Colonel dr. Corneliu DINCO 10 Scurt, dar cuprinzător. Un
curs de excelenţă Locotenent-colonel Tiberiu OSOIAN 11 Geniştii
buzoieni, mereu eficienţi Căpitan Fănel IANCU 12 Pontonierii -
reprezentanţi ai armatei României în NATO Plutonier adjutant Dan
PURDEL 13 Batalionul 52 Geniu „TISA” - un ambasador al armei geniu
Locotenent Marcel ŞANDOR 14 E.O.D. - Excelenţă, Organizare,
Disciplină. Trăsăturile celui mai tânăr vlăstar al
Brigăzii 10 Geniu „DUNĂREA DE JOS”
Maior Angel Cătălin FLOREA 15 Logistica Brigăzii 10 Geniu
,,DUNĂREA DE JOS’’ - o provocare continuă Maior Valeriu SACARISEANU
16 Încă o dată la înălţime! Locotenent-colonel Gheorghe BROSCĂREANU
17 Heraldica geniului în armata României Locotenent-colonel Tiberiu
OSOIAN 18 Muzeul tehnicii de geniu de la Râmnicu Vâlcea Maior Sorin
PANCU 19 „Hesco concertainers” – o soluţie viabilă în executarea
lucrărilor de protecţie a forţei Căpitan Ovidiu DAMIAN 20 Elemente
de tehnica creşterii, îngrijirii şi predresajului tineretului canin
Plutonier adjutant Gheorghe BĂZĂVAN 21 Tehnica de geniu - între
reabilitare şi modernizare Locotenent Daniel MARCU, Sergent major
Liviu TANŢĂU 22 O tânără de geniu pe podiumul mondial
Locotenent-colonel Dumitru COPĂCEANU 23 Ziua Porţilor Deschise la
Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN 24
Personalităţi contemporane ale armei geniu. Generalul de brigadă
Nicolae Mazilu Colonel Dan MARIN
În atenţia colaboratorilor !
Articolele trimise de colaboratori vor avea indicată
bibliografia (cu numele autorilor) folosită la realizarea lor;
Articolele trimise spre publicare vor fi redactate,
dactilografiate sau tehnoredactate în orice editor de text care se
conformează normelor Academiei Române privind lexicul, gramatica
şi
ortografia;
Articolele se vor trimite la redacţie listate şi semnate de
autor; se recomandă colaboratorilor să trimită
articolele la redacţie şi pe suport electronic, care se va
returna expeditorilor;
Manuscrisele nu se înapoiază;
Articolele vor fi semnate, chiar dacă autorii doresc să apară în
revistă sub pseudonim;
Articolele apărute în alte publicaţii nu pot fi reproduse în
Revista Armei Geniu;
Pentru articolele care nu sunt originale se va menţiona dacă
sunt traduceri sau comentarii,
citându-se sursa şi autorul;
Traducerile vor fi însoţite de autorizaţia autorului sau a
editurii;
Articolele nu vor conţine informaţii clasificate;
Articolele se vor publica sub responsabilitatea autorului;
Corespondenţa se va trimite la ,,Revista Armei Geniu”, str.
Tudor Vladimirescu, nr. 31, Râmnicu
Vâlcea, telefon 0250.739601 sau 0250.739602, int. 0173 sau prin
poşta electronică la adresa din caseta
redacţională, cu menţiunea „Pentru Revista Armei Geniu”.
Redacţia
mailto:[email protected]
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
3
INSPECTORUL PENTRU ARMA GENIU
Colonel Dan MARIN
Ca urmare a complexităţii misiunilor sprijinului de geniu, a
amplorii crescânde a construcţiilor militare, dar şi a
lucrărilor executate
de către structurile de geniu în folosul economiei ţării, încă
din 1866,
Ministrul de Război a hotărât înfiinţarea unei Direcţiuni a
Geniului
(numită ulterior Direcţia IV Geniu).
Ulterior, în 1879, a fost creată funcţia de Inspector al
Geniului, iar cel dintâi inspector al armei a fost colonelul
Anton
Berindei, numit la data de 01 aprilie 1879.
În perioada 1881-1882, funcţia a purtat denumirea de Şef al
Trupelor de Geniu şi a fost ocupată de colonel Constantin
Poenaru.
La 12 februarie 1891, a luat fiinţă Comitetul Consultativ al
Geniului, organ de
conducere colectiv al armatei, din care făceau parte inspectorul
geniului ca preşedinte,
comandanţii regimentelor de geniu, directorul geniului şi şeful
serviciului său tehnic din
minister, ca membri şi un secretar.
În anul 1894, generalul Ion Argetoianu este numit Inspector
General al
Geniului, iar din 1912, prin noua lege de organizare a
Ministerului de Război, este
înfiinţată Direcţia Geniului, organul aflat în subordinea
nemijlocită a Inspectorului
General al Geniului, care purta şi denumirea de Director
Superior al Geniului.
Din 1917, odată cu reorganizarea armei geniu, în cadrul Marelui
Cartier General
este înfiinţat Comandamentul Trupelor de Geniu şi Serviciul
Fortificaţiilor care, în scurt
timp este redenumit, devenind Inspectoratul General al Geniului,
fiind condus de
generalul de divizie Ion Rascu.
Ulterior, această structură poartă şi alte denumiri, cum ar fi
Inspectoratul Tehnic al
Geniului, din nou Inspectoratul General al Geniului,
Comandamentul Geniului din anul
1949, iar din 1951, Comandamentul Trupelor de Geniu, condus de
Şeful Trupelor de Geniu.
La comanda structurii de conducere a geniului s-au aflat în timp
ofiţeri valoroşi
ai armatei române:
generalul de divizie Ion Ghinescu (1921-1923), generalul de
divizie Mihail
Ignat (1931-1937), generalul de divizie Ştefan Cătoiu (1937),
generalul de brigadă
Grigore Ionescu (1946), colonelul Vasile Şlicariu (1951-1973),
generalul Emil
Andriescu (1973-1980), generalul Corneliu Valter (1980-1981),
generalul-locotenent
dr.ing. Constantin Antoniu (1981-1987), colonelul Gheorghe
Popescu (1987-1991),
generalul-maior Victor Pariş (1991-1993).
După decembrie 1989, restrângerea activităţii trupelor de geniu
în economia
naţională şi, implicit, scăderea numărului structurilor de armă,
a determinat
reconsiderarea rolului Inspectoratului/ Comandamentului de armă
şi, într-un interval
relativ scurt de timp, între 1993 şi 2004, de la funcţia de
inspector al Geniului din Statul
Major General, ocupată de generalul-maior Constantin Stănciugelu
(1993-1996), s-a
trecut la cea de Şef al Geniului la Statul Major al Trupelor de
Uscat, sub conducerea
colonelului Mircea Sclipcea şi Şef Geniu la Statul Major
General, colonel Constantin
Teodorescu (1996-2000). Ulterior, a funcţionat numai o secţie
geniu la Statul Major al
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
4
Forţelor Terestre condusă de colonelul Marian Gargaz
(2000-2002), colonelul Ion
Prodan (2002-2003) şi locotenentul-colonel Anghel Gheorghe
(2003-2004).
După 2004, funcţia a fost transferată la instituţia de
învăţământ a armei,
comandanţii Şcolii de Aplicaţie pentru Geniu devenind şi
inspectori pentru geniu:
colonel dr. Mircea Vladu (2004-2006), colonel Paul Piersecă
(2006-2007- împuternicit)
şi colonel Fănel Popoiu (2007-2008).
Concomitent, au fost restrânse competenţele inspectorului în
armă şi a fost desfiinţată
funcţia de şef al geniului în cadrul comandamentelor marilor
unităţi tactice şi operative.
După reorganizarea învăţământului militar din 2008, a fost
redenumită instituţia
de învăţământ a armei (Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN) şi a
fost desfiinţată funcţia de inspector pentru geniu.
O analiză succintă a modului de organizare şi funcţionare a
instituţiei
inspectorului pentru arma geniu de-a lungul timpului,
evidenţiază câteva concluzii:
continuitatea în timp a acestei instituţii, care se confundă cu
o parte însemnată a istoriei armei geniu;
funcţionarea, aproape 130 de ani în armata română, a unei
structuri de conducere complexe, cu atribuţii în organizarea şi
conducerea tehnico-tactică, în
asigurarea materială a armei, în clarificarea aspectelor
conceptuale şi executarea
studiilor şi experimentărilor în domeniu;
atribuirea unui nivel al funcţiei corespunzător
responsabilităţilor, precum şi autorităţii formale inspectorului în
armă, pentru a putea îndeplini misiunile specifice;
poziţionarea funcţiei de inspector la nivelul structurilor
centrale de conducere a armatei sau în cadrul instituţiei de
învăţământ a armei;
scăderea, în mod nejustificat, a importanţei acestei instituţii
după 1989 şi, ulterior, desfiinţarea ei după 2008.
Toate acestea, la care se adaugă dispariţia structurilor şefului
geniului din
comandamentele marilor unităţi tactice şi de la nivelul operativ
şi strategic, diminuarea şi,
ulterior, dispariţia structurilor didactice pentru arma geniu
din cadrul Universităţii
Naţionale de Apărare, au condus la apariţia unor dificultăţi
majore în organizarea şi
conducerea sprijinului de geniu în operaţie, dar şi pentru
aprofundarea problematicii
specifice pe timpul studiilor universitare şi postuniversitare
în domeniul militar.
Sesizând aceste probleme, care în cea mai mare parte sunt
întâlnite şi în cazul
altor arme şi specialităţi militare, şeful Statului Major al
Forţelor Terestre a emis ordinul
SMFT 21 din 04.10.2012 privind instituţia inspectorului în
forţele terestre, prin care se
urmăreşte revitalizarea acesteia.
Potrivit acestui ordin, domeniile
generale de responsabilitate ale
inspectorului sunt următoarele:
a) dezvoltarea/ modernizarea armei; b) actele normative
specifice şi
manualele militare;
c) instrucţia şi învăţământul; d) înzestrarea cu noi tipuri
de
armament, echipamente şi materiale
specifice;
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
5
e) cercetarea aplicativă în armă; f) promovarea imaginii
forţelor terestre; g) relaţii internaţionale specifice armei.
Pentru aprofundarea şi rezolvarea problemelor specifice acestor
domenii, şeful
SMFT a stabilit prin acest ordin, ca inspector pentru arma
geniu, pe comandantul
Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN „Panait
Donici”, care are
responsabilitatea pentru elaborare a două documente deosebit de
importante pentru
actuala etapă de evoluţie a armei geniu: „Concepţia de
dezvoltare a armei” şi
„Programul de dezvoltare/ modernizare a armei pe termen mediu şi
lung”.
Pentru rezolvarea
acestor sarcini, inspectorul
pentru arma geniu este sprijinit
de un grup consultativ
constituit din câte un ofiţer de
geniu de la fiecare divizie de
infanterie, un ofiţer de la
Brigada 10 Geniu şi şeful
biroului geniu din Statul Major
al Forţelor Terestre.
Totodată, în organica centrului funcţionează Secţia Cercetare
Dezvoltare şi
Reglementări în Armă, structura principală de execuţie aflată la
dispoziţia inspectorului
de armă pentru îndeplinirea sarcinilor.
O scurtă analiză a situaţiei actuale din arma geniu şi a
domeniilor din
responsabilitatea inspectorului de armă poate evidenţia câteva
concluzii şi direcţii de
acţiune pentru a asigura modernizarea şi dezvoltarea armei în
acord cu cerinţele actuale
rezultate din cerinţele de interoperabilitate asumate în
calitate de ţară membră NATO,
dar şi cu nevoile proprii ale armatei române.
Poziţionarea instituţiei inspectorului în armă la nivelul
centrului de instruire
prezintă avantajul posibilităţii de a lucra nemijlocit cu
structura de execuţie, respectiv
Secţia Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă, de a
beneficia de experienţa
personalului didactic care încadrează structura de instrucţie şi
educaţie şi de a
perfecţiona modalităţile de colaborare cu structurile
beneficiare ale absolvenţilor, în
sensul proiectării şi perfecţionării modelului absolventului
fiecărui tip de curs.
Toate acestea asigură îndeplinirea responsabilităţilor din
domeniul instrucţiei,
învăţământului, elaborării actelor normative specifice şi
manualelor militare,
standardizării, cercetării aplicative în armă şi promovării
imaginii forţelor terestre şi,
implicit, a structurilor de armă.
Experienţa ultimilor ani de când centrele de instruire
funcţionează în această
organizare, a scos în evidenţă necesitatea ridicării nivelului
funcţiilor din cadrul Secţiei
Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă, pentru a putea
încadra ofiţeri cu
experienţă, în măsură să contribuie, prin rezultatele muncii
lor, la dezvoltarea şi
modernizarea armei.
Pentru a putea participa eficient la elaborarea şi revizuirea
documentelor cu
cerinţele operaţionale, a documentelor cu nevoile misiunii şi a
specificaţiilor tehnice pe
baza standardelor militare tehnice acceptate şi, implicit,
pentru a îndeplini
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
6
responsabilităţile pe linia înzestrării cu noi tipuri de
armament, echipamente şi materiale
specifice, se impune ca o parte a funcţiilor din cadrul Secţiei
Cercetare Dezvoltare şi
Reglementări în Armă să fie încadrate cu ingineri absolvenţi ai
Academiei Tehnice
Militare sau a unor instituţii de învăţământ superior civile de
profil.
De asemenea, grupul consultativ al inspectorului de armă trebuie
să funcţioneze
permanent şi să se întrunească după un program stabilit de către
acesta.
Inspectorul de armă, în calitate de responsabil de domeniu pe
linia standardizării,
răspunde şi de coordonarea
activităţii de reprezentare a
delegaţiilor naţionale la grupurile
de lucru NATO, astfel încât să
realizeze o corelaţie între
standardele NATO acceptate şi
implementate, ţintele de
capabilităţi asumate în cadrul
alianţei şi celelalte obiective
prevăzute în „Concepţia de
dezvoltare a armei” şi „Programul
de dezvoltare/ modernizare a
armei pe termen mediu şi lung”.
Totodată, instituţia inspectorului de armă, în această variantă,
are posibilitatea
de a colabora cu centrele de excelenţă NATO din domeniul armei,
cu alte structuri de
învăţământ militar din ţară şi din străinătate şi de a participa
la exerciţiile multinaţionale
organizate cu participarea unor structuri de geniu, asigurând
astfel dezvoltarea relaţiilor
internaţionale specifice armei.
Dar pentru ca toate aceste avantaje să aibă vizibilitate în
cadrul armatei, se impune
ca instituţia inspectorului în armă să deţină un nivel al
funcţiei şi gradului corespunzător,
pentru a avea şi autoritatea formală necesară coordonării unor
domenii atât de complexe.
În acest moment, pentru asigurarea modernizării armei geniu,
ţinând cont de
situaţia actuală a structurilor de conducere şi de execuţie ale
armei, este necesar să se
pună în acord conţinutul „Concepţiei de dezvoltare a armei” şi a
„Programului de
dezvoltare/ modernizare a armei geniu pe termen mediu şi lung”
cu „Programul de
restabilire a capacităţii de luptă a Armatei Române” şi să se
acţioneze, în principal, pe
următoarele direcţii:
a) pe linia achiziţiilor de tehnică şi echipamente specifice
:
să se achiziţioneze cu prioritate tehnica şi echipamentele din
dotarea
structurilor de geniu prevăzute în cadrul obligaţiilor şi
angajamentelor asumate de
România în cadrul organismelor internaţionale;
să se modifice documentele cu cerinţele operaţionale pentru
tehnica prevăzută în
programele de achiziţii deja aprobate şi să se întocmească
urgent aceste documente pentru
noi programe de achiziţii, având în vedere capabilităţile
asumate faţă de aliaţi în acest
domeniu şi nevoile proprii pentru îndeplinirea misiunilor
sprijinului de geniu;
să se revizuiască programele aprobate pentru achiziţia de
tehnică, în sensul
reducerii numărului unor echipamente (exemplu: maşinile de
deminat şi lansatoarele de mine)
şi să se iniţieze noi programe, în concordanţă cu nevoile
actuale pe linia misiunilor specifice;
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
7
să se acceseze orice program iniţiat de aliaţi pentru a putea
obţine, gratuit sau
cu costuri reduse, tehnică de ultimă generaţie pentru
dezvoltarea unor concepte noi în
cadrul armei, la care România s-a angajat să participe, cum ar
fi ,,route clearance”
(curăţirea drumurilor), economisind în acest fel fonduri cu care
se pot achiziţiona alte
echipamente necesare (exemplu: autospecialele Hasky,
Buffalo);
b) privind reorganizarea structurală:
batalionul de geniu din cadrul diviziei de infanterie să poată
îndeplini
întreaga gamă de misiuni de sprijin de geniu din fâşia diviziei
pe teritoriul naţional, mai
puţin misiunile de treceri pe poduri fixe şi plutitoare care
revin brigăzii de geniu;
c) privind instrucţia, pregătirea instituţionalizată
(învăţământul în armă) şi
cadrul conceptual al armei:
să se actualizeze programele de instrucţie pentru misiuni,
ţinând cont de
experienţa acumulată de la momentul începerii utilizării
acestora de către structurile de armă;
să se întocmească programe de instrucţie pentru misiuni, imediat
după
intrarea în înzestrare a unor echipamente noi, pentru
structurile de armă respective;
să se reorganizeze instituţia de învăţământ a armei sub
denumirea „Şcoala de
aplicaţie pentru geniu”, care să funcţioneze pe baza unui sistem
de management al
calităţii şi să fie certificată în acest sens, conform
reglementărilor în domeniu în vigoare;
să se execute exerciţii în comun de către structurile luptătoare
cu cele de
geniu, în principal cu trupe în teren;
să se elaboreze instrucţiuni de utilizare a noilor echipamente
intrate în
înzestrare, iar în cadrul instituţiei de învăţământ a armei, să
se proiecteze cursuri de
calificare pe aceste echipamente;
„Concepţia de dezvoltare a armei” şi „Programul de
dezvoltare/
modernizare a armei geniu pe termen mediu şi lung” să cuprindă
referiri la asigurarea
sprijinului de geniu la toate categoriile de forţe ale
armatei;
să se clarifice conceptual deosebirile dintre sprijinul de geniu
în general şi
sprijinul de geniu pentru structurile de logistică;
să se aprofundeze şi să se clarifice problematica referitoare la
executarea unor
misiuni ale sprijinului de geniu (exemplu: executarea
tranşeelor, amenajarea punctelor
de comandă, acţiunea detaşamentelor cu destinaţie specială) şi
la necesitatea reînfiinţării
structurii specializate de geniu (compartimentului şefului
geniului), în acord cu
necesităţile planificării şi coordonării misiunilor specifice şi
a standardelor NATO
acceptate şi implementate referitoare la acest aspect.
Toate aceste direcţii de acţiune, împreună cu propunerile
structurilor de geniu
rezultate în urma vizitelor de documentare ale inspectorului de
armă sau a valorificării
informaţiilor primite de la unităţile de armă, vor asigura cu
certitudine întocmirea unor
documente programatice valoroase şi, implicit, modernizarea şi
dezvoltarea armei
conform cerinţelor actuale.
Bibliografie:
Col. C.N. Hârjeu, Istoria armei geniului, Bucureşti,1902;
Col.(r) Petre Zaharia şi colectiv, Istoria armei geniu din armata
română, vol.I, Ed. Militară, Bucureşti,1994; Col.(r) Petre Zaharia
şi colectiv, Istoria armei geniu din armata română, vol.II, Ed.
Militară, Bucureşti,1995; Col.(r) Marian Gargaz şi colectiv, Arma
geniu din Armata României - 150 de ani de jertfe şi glorie.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
8
TENDINŢE ALE DEZVOLTĂRII ARMEI GENIU LA NIVELUL NATO
Locotenent-colonel Tiberiu OSOIAN
Arma geniu, atât de sugestiv caracterizată de generalul
Constantin N. Hârjeu ca fiind „folositoare la pace şi
indispensabilă
la război”, a avut încă de la începuturile sale o dinamică a
dezvoltării şi modernizării ce a ţinut pasul cu dezvoltarea - pe
de o
parte - a tehnologiei epocii în care s-a manifestat, iar - pe de
altă
parte - cu evoluţia complexului de ameninţări pe care trebuia să
le
contracareze prin misiunile specifice. Actualmente,
dezvoltarea
tehnologică fără precedent, dar şi apariţia unor tactici şi
proceduri
noi, corelate cu caracteristicile - de asemenea - mereu în
evoluţie a spaţiilor de conflict,
au făcut ca la nivelul armei geniu să se înregistreze tendinţe
de dezvoltare în consecinţă.
Pe plan internaţional, tendinţele de dezvoltare a armei geniu
sunt determinate de patru
factori fundamentali. Primul dintre aceştia îl reprezintă
evoluţia caracteristicilor
mediului operaţional specific conflictelor din ultimele două
decenii şi, în primul rând,
compoziţia ameninţărilor specifice noilor teatre de operaţii. Al
doilea factor îl reprezintă
dezvoltarea tehnologiilor utilizabile în configurarea soluţiilor
de răspuns la ameninţări.
Al treilea îl reprezintă evoluţia cadrului normativ intern şi
internaţional cu privire la
protecţia mediului, populaţiei şi patrimoniului cultural pe
timpul desfăşurării
operaţiunilor militare. Al patrulea, dar nu cel mai puţin
important chiar dacă poate fi
considerat conjunctural, îl reprezintă limitările financiare
generate de o criză economică
sesizabilă la nivelul tuturor statelor membre NATO.
Printre caracteristicile mediului
operaţional modern cu incidenţă asupra
evoluţiilor armei geniu, fără pretenţia unei
enumerări exhaustive, se numără:
diversitatea şi complexitatea spaţiului de
luptă, dinamica ridicată a acţiunilor de
luptă, supratehnologizarea spaţiului de
luptă cu implicaţii asupra capacităţilor de
supraveghere tehnologic mediată, preciziei
loviturilor de la distanţă şi asupra puterii
mijloacelor de foc, adâncirea caracterului
asimetric al acţiunilor militare şi, ca o consecinţă, creşterea
ponderii utilizării
mijloacelor explozive improvizate, creşterea ponderii acţiunilor
militare desfăşurate în
mediul urban, etc. Ca un corolar, diversificarea ameninţărilor
face ca predictibilitatea
acestora pe termen mediu şi lung să scadă semnificativ.
Deşi, conform Tratatului de Washington, Alianţa are un caracter
defensiv, ceea
ce implică un caracter reactiv al răspunsului militar al
acesteia la agresiunile asupra
membrilor săi, atât istoria ultimelor două decenii, cât şi
concluziile unor teoreticieni
militari demonstrează necesitatea pregătirii unor capabilităţi
militare în perspectiva unei
abordări preemptive a răspunsului militar la diferite
ameninţări. Acest fapt face să
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
9
crească importanţa acordată asigurării capabilităţilor-inclusiv
pentru îndeplinirea unor
misiuni de geniu-specifice unor forţe expediţionare.
Dezvoltarea tehnologiilor utilizabile
în realizarea soluţiilor de răspuns la noile
tipuri de ameninţări presupune utilizarea
unor mijloace moderne, înalt performante
din punct de vedere tehnic, corelată cu
identificarea unor proceduri rapide,
economice dar, în primul rând, eficace, de
asigurare a efectelor dezirabile din
perspectiva celor patru domenii
fundamentale ale sprijinului de geniu,
respectiv asigurarea mobilităţii forţelor
proprii, limitarea mobilităţii inamicului,
sporirea gradului de asigurare a protecţiei fizice a forţelor
proprii şi dezvoltarea infrastructurii.
Evoluţia cadrului normativ intern şi internaţional cu privire la
protecţia mediului
şi la drepturile omului, politicile de prevenţie a suferinţelor
inutile şi protecţie a
populaţiei civile, apariţia şi activitatea unor organizaţii
umanitare preocupate de
respectarea drepturilor mai sus menţionate, au dus la exigenţe
specifice cu privire la
regulile de angajare a unor acţiuni şi activităţi genistice pe
timpul desfăşurării
operaţiunilor militare, fapt ce impune, pe de o parte, limitări
în abordarea unor misiuni
tradiţionale ale sprijinului de geniu cu impact asupra mediului
înconjurător, iar pe de
altă parte, impune noi tipuri de măsuri specifice, costisitoare
sub aspectul tuturor
resurselor - inclusiv timp - pentru asigurarea protecţiei
mediului şi populaţiei, premergător,
pe parcursul şi după încheierea operaţiunilor militare. Ca
urmare, la planificarea oricărui tip
de acţiune de modelare a terenului în raport cu necesităţile
tactice sau operative, va trebui
analizat şi impactul asupra mediului şi a populaţiei civile,
precum şi costurile prevenirii sau
reducerii efectelor indezirabile din acest punct de vedere.
Limitările financiare în domeniul apărării resimţite de toate
statele Alianţei, au
dus la o regândire a termenilor apărării colective, în sensul
eficientizării eforturilor şi
optimizării soluţiilor de răspuns din perspectiva costurilor.
Astfel, conceptul strategic al
apărării colective adoptat la Lisabona a fost completat cu
conceptul pachetului de
capabilităţi de apărare (Defense Package) adoptat la summitul de
la Chicago, printre ale
cărui instrumente de punere în aplicare se numără şi iniţiativa
apărării inteligente (Smart
Defense) ce vizează o planificare corelată a capabilităţilor de
apărare ale fiecărui stat şi
utilizarea cu maximum de eficienţă a resurselor. Acest lucru
impune însă, mai mult
decât oricând, adaptări la nivelul organizatoric al structurilor
militare destinate apărării
colective, la nivelul înzestrării cu tehnică specifică şi la
nivelul cadrului doctrinar care
să permită o deplină interoperabilitate a forţelor NATO.
Pentru forţele NATO, rămâne de actualitate caracterul
preponderent
expediţionar al acţiunilor întreprinse, dinamica ridicată a
acţiunilor, dezvoltarea
capabilităţilor de răspuns la ameninţări omni sau, cel puţin,
multidirecţionale, precum şi
abordarea comprehensivă a răspunsului la ameninţări. Ca urmare,
flexibilitatea
răspunsurilor Alianţei la ameninţări cu grad mare de
incertitudine devine un obiectiv în sine.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
10
Caracteristicile mediului operaţional,
coroborate cu specificul abordării de către
NATO a acţiunilor militare, impun
exigenţe specifice privind capabilităţile
forţelor de geniu. În acord cu cadrul
doctrinar actual, capabilităţile de geniu ale
unei forţe întrunite constituite la nivelul
Alianţei trebuie să asigure - prin mijloace
specifice - dislocabilitatea în teatrul de
operaţii a forţelor proprii şi mobilitatea lor
tactică, contramobilitatea inamicului,
protecţia fizică a forţei şi menţinerea
capacităţii ei operaţionale, precum şi resursele specifice de
geniu necesare desfăşurării
activităţilor forţelor proprii. Forţele de geniu au trei roluri
majore în contextul
operaţiilor desfăşurate de Alianţă:
1. participă la crearea condiţiilor de dislocare a forţelor în
teatrul de operaţii şi de extragere a acestora din teatru;
2. sprijină forţele pe parcursul operaţiei prin asigurarea unor
efecte operaţionale ca libertatea de manevră, limitarea manevrei
inamicului şi menţinerea capacităţii
operaţionale prin lucrări specifice de protecţie fizică a forţei
şi asigurarea unor resurse
specifice în situaţii de urgenţă;
3. participă la acţiuni nonkinetice, de sprijin pentru
stabilitate şi reconstrucţie, generatoare de diferite efecte
dezirabile în contextul operaţiei.
În consecinţă, la nivelul Alianţei se conturează următoarele
tendinţe în
dezvoltarea armei geniu:
a) modernizarea tehnicii de toate categoriile, avându-se în
vedere creşterea productivităţii/performanţei în condiţiile
asigurării unui grad sporit de securitate a operatorilor
într-un mediu de operare ostil şi a creşterii mobilităţii
tactice şi strategice a acesteia1;
b) adoptarea unor soluţii tehnice simple, eficace şi eficiente,
pentru realizarea lucrărilor de protecţie a forţei, cu
utilizarea
preponderent a unor elemente prefabricate
standardizate şi modulare, realizate fie din
materiale tradiţionale (lemn, beton, metal), fie
din materiale compozite cu proprietăţi fizico-
chimice superioare ce permit absorbţia
şocurilor, izolarea termică sau de altă natură,
limitarea fragmentării în caz de explozii, etc;
c) creşterea interesului pentru adoptarea unor soluţii
tehnico-tactice prietenoase cu
mediul înconjurător, spre exemplu preocuparea
pentru eliminarea minelor ca mijloace
principale de executare a barajelor; 1 Prin mobilitate
strategică înţelegem posibilitatea transportării facile a tehnicii
respective în teatrul/zona de operaţii cu
mijloacele din înzestrarea forţei, iar prin mobilitatea tactică
înţelegem posibilitatea manevrării tehnicii în cadrul zonei de
operaţii prin mijloace proprii sau cu ajutorul mijloacelor de
transport la dispoziţia forţei cu viteze compatibile cu ritmul
operaţiei.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
11
d) optimizarea structurilor şi procedurilor de comandă şi
control şi îmbunătăţirea managementului informaţiilor pe linie de
geniu, corelat cu sporirea
capacităţii acestor structuri de integrare a sprijinului de
geniu asigurat de unităţile
organice - adesea multinaţionale - ale grupării de forţe cu cel
asigurat de HNS sau alte
organizaţii civile şi de coordonare a eforturilor de
reconstructie şi stabilitate;
e) creşterea importanţei acordate înzestrării şi instruirii
structurilor înalt specializate de tipul microstructurilor EOD,
echipelor de „route clearance”, etc;
f) creşterea gradului de interoperabilitate a forţelor de geniu
prin compatibilizarea/ standardizarea procedurilor, tehnicii,
sistemelor de comunicaţii, etc;
g) preocuparea pentru scăderea semnificativă a costurilor
reflectată în politicile de înzestrare şi utilizare a structurilor
de geniu;
h) sporirea atenţiei acordate identificării şi valorificării
rapide a experienţei acumulate.
Aceste tendinţe trebuie să se regăsească integral şi la nivel
naţional în ceea ce
priveşte dezvoltarea forţelor de geniu. Actualmente, se află în
curs de elaborare
concepţia de modernizare a armei geniu care integrează toate
aceste tendinţe, pe baza
acestei concepţii urmând să se elaboreze
programele de dezvoltare ale armei pe
termen mediu şi lung. Considerăm că,
dincolo de nevoile dictate de participarea
la apărarea colectivă în cadrul Alianţei,
capabilităţile naţionale de sprijin de geniu
trebuie să răspundă pe timp de pace
nevoilor de participare la iniţiativele
regionale, unelor nevoi de amenajare
genistică a teritoriului naţional încă din
timp de pace, precum şi unor nevoi de
amenajare genistică a propriilor facilităţi
de cazare, antrenament şi instruire
(poligoane, tabere de instruire, cazărmi,
depozite, etc.). Aceasta presupune ca dezvoltarea
capabilităţilor de geniu să se facă nu
doar în conformitate cu cerinţele Alianţei, ci şi cu nevoile
naţionale specifice, dictate -
printre altele - şi de caracteristicile geografice ale
teritoriului naţional, inclusiv din
perspectiva participării acestor forţe la intervenţia în
situaţii de urgenţe civile.
Deşi intervenţia la situaţii de urgenţe civile este,
instituţional, responsabilitatea
primară a unor structuri aparţinând Ministerului de Interne,
Ministerul Apărării
Naţionale are unele responsabilităţi specifice stabilite prin
legislaţia în vigoare.
Structurile de geniu au în acest sens propriile responsabilităţi
determinate şi de o
oarecare similitudine a unor sarcini specifice sprijinului de
geniu cu unele sarcini
specifice intervenţiei în situaţii de urgenţă, coroborată cu
pretabilitatea tehnicii de geniu
pentru unele sarcini specifice intervenţiilor în anumite
situaţii de urgenţă. În acelaşi
timp, pentru forţele de geniu ale Armatei României, intervenţia
la astfel de situaţii
constituie o tradiţie care, pe de o parte, a generat aşteptări
specifice la nivelul conştiinţei
comune a populaţiei, iar pe de altă parte, a întărit percepţia
utilităţii sau chiar a
indispensabilităţii armatei pentru societate inclusiv pe timp de
pace.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
12
CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU GENIU, EOD
ŞI APĂRARE CBRN „PANAIT DONICI” – INSTITUŢIE AUTORIZATĂ
DE FORMARE PROFESIONALĂ A CADRELOR TEHNICE CU ATRIBUŢII ÎN
DOMENIUL PREVENIRII ŞI STINGERII INCENDIILOR
Locotenent-colonel ing. Cristian ARINTON
Începând cu luna ianuarie 2013, ca urmare a demersurilor
întreprinse de conducerea instituţiei noastre şi a
instructorilor din
Catedra cursuri de nivel, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD
şi
Apărare CBRN „Panait Donici” a devenit un centru autorizat
pentru
formarea/perfecţionarea competenţelor cadrului tehnic cu
atribuţii în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.
Nevoia desfăşurării unui astfel de program educaţional
decurge din respectarea prevederilor art. 12 din Legea 307
din
12.07.2006 privind apărarea împotriva incendiilor, articol prin
care se
prevede că instituţiile publice şi operatorii economici care
desfăşoară activităţi cu risc
de incendiu sunt obligate să angajeze cel puţin un cadru tehnic
sau personal de
specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, atestaţi potrivit
metodologiei elaborate de către Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă.
Astfel, fiecare unitate militară deţine, prin statul de
organizare, un cadru tehnic
cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor,
funcţie ce trebuie încadrată cu
personal atestat, ale cărui competenţe profesionale să fie
evaluate şi certificate de către
Autoritatea Naţională pentru Calificări prin Comisiile de
Autorizare a Furnizorilor de
Formare Profesională a Adulţilor, în baza standardului
ocupaţional pentru ocupaţia cod
COR-541902 (cadru tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor).
Pentru a veni în sprijinul formării şi atestării personalului
din unităţile militare
care îndeplineşte ca titular sau prin cumul atribuţiile funcţiei
de cadru tehnic cu atribuţii
în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, Centrul de
Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN „Panait Donici” devine cel de-al doilea furnizor
militar de formare
profesională în acest domeniu, alături de Univesitatea Naţională
de Apărare „Carol I” şi
cel de-al 96-lea centru naţional, conform listei Inspectoratului
General pentru Situaţii de
Urgenţă cu furnizorii care au primit avizul acestuia pentru
acest lucru.
În urma autorizării, Centrul de Instruire pentru Geniu, EOD şi
Apărare CBRN
iese cumva din sfera şi specificul conţinuturilor ce fac
obiectul programelor
educaţionale privind formarea, specializarea şi perfecţionarea
ulterioară în armă a
cadrelor militare şi a soldaţilor şi gradaţilor
profesionişti.
Nu demult, şi-a încheiat activitatea şi prima serie de
cursanţi participanţi la cursul de perfecţionare „Cadru tehnic
cu
atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor”.
Curriculum-ul acestui curs a avut la bază prevederile
„Programei cadru pentru ocupaţia de cadru tehnic cu atribuţii
în
domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor – cod
COR-541902”
şi a „Standardului ocupaţional pentru ocupaţia: Cadru tehnic
cu
atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor”,
ocupaţie
încadrată în categoria „Administraţie publică şi apărare”.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
13
În urma parcurgerii conţinuturilor cursului, participanţii şi-au
format
următoarele competenţe generale şi specifice:
aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă;
planificarea activităţii de protecţie a mediului;
organizarea activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor;
monitorizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
elaborarea documentelor specifice activităţii de apărare
împotriva incendiilor;
instruirea salariaţilor în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
controlul modului de respectare a măsurilor de apărare împotriva
incendiilor;
acordarea asistenţei de specialitate.
Aceste competenţe au fost verificate în cadrul examenului de
absolvire, de către o
comisie numită prin decizie a „Comisiei de autorizare a
furnizorilor de formare
profesională a adulţilor a judeţului Vâlcea”, comisie care a
avut ca preşedinte pe şeful
Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului
Vâlcea, colonel Mesescu
Adrian şi, ca membru examinator, pe adjunctul acestuia, colonel
Nuţă Ionel. În urma
desfăşurării probelor examenului de absolvire (care a avut
printre ele inclusiv o probă de
susţinere a unei lucrări practice), toţi cursanţii au dovedit că
şi-au format competenţele
stabilite prin „Programa cadru”, atât în cadrul probei
teoretice, dar mai ales a celei practice,
fiecare curant obţinând „Certificatul de absolvire” însoţit de
suplimentul descriptiv cu
competenţele dobândite, documente ce conferă absolventului
posibilitatea de a încadra
funcţii de cadru tehnic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor în unităţile
militare dar, şi după încheierea activităţii în sistemul
militar, la orice operator economic sau
instituţie publică din viaţa civilă, care are obligaţia de a
angaja cel puţin un cadru tehnic cu
atribuţii în domeniul PSI, conform legii.
Cursul a conţinut nu numai şedinţe teoretice, ci şi practice, de
elaborare de
documente specifice, precum şi lecţii vizită la serviciul privat
pentru situaţii de urgenţă
al întreprinderii Oltchim S.A. sau la serviciul profesionist
pentru situaţii de urgenţă
aparţinând Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă
Vâlcea, pentru a
surprinde detaliile legate de modul de organizare, înzestrare şi
desfăşurare a activităţii
specifice de stingere a incendiilor, dar şi de acţiune pentru
alte situaţii de urgenţă.
Cu siguranţă, seria care tocmai şi-a încheiat activitatea va fi
urmată şi de altele,
crescând astfel şi experienţa în acest domeniu, atât a
instructorilor, cât şi a instituţiei
noastre.
LOC DE ADUNARE ÎN CAZ DE EVACUARE CALE ŞI ACCES DE EVACUARE
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
14
INTEROPERABILITATEA - ÎNTRE CONCEPT ŞI REALIZARE
Maior Claudiu ŢOLEA
Implementarea unor acorduri de standardizare NATO/UE
acceptate de Armata Română presupune şi achiziţionarea de
tehnică,
echipamente şi materiale sau înfiinţarea de structuri noi. În
cele ce
urmează, mi-am propus să prezint câteva aspecte ale activităţii
de
standardizare şi ce acţiuni/etape implică aceasta, ca
instrument
principal de realizare a interoperabilităţii cu celelalte forţe
ale statelor
membre ale alianţelor politico-militare din care România face
parte.
Interoperabilitatea reprezintă capacitatea forţelor Armatei
României de a acţiona împreună cu forţele aliate şi partenere
în
structuri multinaţionale în mod coerent, efectiv şi eficient în
scopul realizării obiectivelor
stabilite pentru nivelurile tactic, operaţional şi strategic.
Principalul mijloc de realizare a
interoperabilităţii îl reprezintă standardizarea.
Standardizarea în domeniul militar constă în ansamblul
activităţilor desfăşurate
pentru elaborarea, acceptarea/aprobarea, implementarea şi
revizuirea conceptelor,
doctrinelor, procedurilor şi proiectelor tehnico-materiale în
scopul atingerii şi menţinerii
compatibilităţii sau interschimbabilităţii necesare pentru
atingerea nivelului de
interoperabilitate asumat şi pentru optimizarea utilizării
resurselor în domeniile
operaţional, administrativ şi tehnico-material. Nivelurile de
standardizare sunt:
compatibilitatea, interschimbabilitatea şi comunitatea.
Compatibilitatea reprezintă capacitatea produselor, proceselor
sau serviciilor de
a putea fi folosite împreună în condiţii specifice pentru a
îndeplini cerinţele relevante
fără a genera interacţiuni inaccetabile.
Interschimbabilitatea reprezintă capacitatea unui produs, proces
sau serviciu de a
fi folosit în locul altuia pentru a îndeplini aceleaşi
cerinţe.
Comunitatea reprezintă starea realizată atunci când sunt
folosite aceleaşi
doctrine, proceduri sau echipamente.
Obiectivul standardizării pe linia armei geniu îl constituie
implementarea unor
concepte general acceptate la nivelul Alianţei şi dezvoltarea,
în consecinţă, a actualului
cadru normativ conceptual şi acţional de realizare a
interoperabilităţii, în scopul
desfăşurării unitare şi coerente a procesului de proiectare şi
construcţie a unor structuri cu
un înalt nivel de încadrare, profesionalizare, dotare,
înzestrare şi instruire, interoperabile
şi dislocabile, în măsură să execute întreaga gamă de misiuni
ale sprijinului de geniu,
potrivit standardelor NATO/UE, acţionând independent sau în
structurile întrunite
naţionale şi/sau multinaţionale.
Procesul de standardizare cuprinde participarea la elaborarea
documentelor de
standardizare NATO/UE, acceptarea/aprobarea documentelor de
standardizare
NATO/UE, implementarea documentelor de standardizare promulgate
şi elaborarea
documentelor de standardizare tehnice proprii.
Activitatea de acceptare şi implementare a acordurilor de
standardizare pe linia
armei geniu presupune desfăşurarea următoarelor activităţi:
analiza în cadrul grupurilor
de lucru, în vederea formulării recomandărilor privind
acceptarea lor şi elaborării
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
15
propunerilor privind datele şi modul de implementare a
cerinţelor, prin includerea totală
sau parţială a conţinutului acestora în actele normative
specifice elaborate, elaborarea
cerinţelor operaţionale privind echipamentele necesare a fi
achiziţionate, cât şi punerea
în practică a prevederilor acestora, prin desfăşurarea efectivă
a instrucţiei structurilor cu
echipamentele respective, conform prevederilor acestor acte
normative specifice.
Acordul de standardizare NATO (STANAG) se pune în aplicare prin
elaborarea
unui document sau mai multor documente naţionale de implementare
şi, dacă este cazul,
prin acţiunile care trebuie întreprinse pentru îndeplinirea
cerinţelor acestuia. Acest
document de implementare poate fi:
a) actul normativ specific, doctrina sau manualul militar, în
cazul STANAG din domeniul operaţional sau administrativ;
b) standardul militar tehnic, în cazul documentelor de
standardizare tehnico-materiale; standardul militar tehnic
constituie document de referinţă pentru elaborarea
sau revizuirea specificaţiilor tehnice de produs, documentului
cu cerinţele operaţionale,
documentului cu nevoile misiunii, standardelor militare proprii,
contractelor de achiziţii
şi instrucţiunilor care reglementează logistica bunurilor ce fac
obiectul standardizării;
c) actul normativ specific în care se specifică utilizarea
prevederilor documentului de standardizare NATO în forma originală,
în limba engleză sau franceză,
pentru standardele operaţionale, administrative şi tehnice;
d) ordinul sau dispoziţia care stipulează utilizarea produselor
şi aplicaţiilor software furnizate pe CD sau DVD de organismele de
standardizare NATO.
Prevederile documentelor de standardizare NATO se aplică de la
data intrării în
vigoare a documentelor de implementare ale acestora.
Implementarea documentelor de standardizare NATO presupune
îndeplinirea
cerinţelor specificate în conţinutul documentului acoperitor, în
conformitate cu detaliile
transmise prin propunerea de acceptare şi implementare elaborată
de grupul de lucru
constituit pentru analiza şi armonizarea punctelor de vedere
privind nivelul de acceptare
şi implementare a acordului de standardizare.
Aici intervine ruptura sau, mai bine zis, întreruperea
procesului de standardizare,
deoarece o parte din activităţile de achiziţie pentru produsele
prevăzute în documentele
de implementare a acordurilor de standardizare, în strânsă
legătură cu planurile de
implementare a Obiectivelor Forţei pe linia armei geniu, nu au
fost desfăşurate, datorită
austerităţii financiar-bugetare trecute, prezente şi – sper să
greşesc – viitoare.
Astfel, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a documentelor
de implementare a
standardelor militare operaţionale care prevăd executarea
instrucţiei cu anumite tipuri de tehnică,
echipamente sau materiale, aceasta nu se poate desfăşura conform
prevederilor standardelor,
deoarece mijloacele respective nu au fost achiziţionate şi nu
există în dotarea structurilor de
execuţie, datorită nealocării resurselor financiare necesare
pentru achiziţia acestora.
De asemenea, unele documente de implementare aprobate şi intrate
în vigoare
prevăd existenţa unor structuri fără aportul cărora nu se poate
executa planificarea şi
conducerea operaţiilor în condiţii optime, ţinând cont de toţi
factorii specifici care
trebuie luaţi în considerare în desfăşurarea acestor
activităţi.
Ca exemplu destul de relevant, prezentăm situaţia STANAG 2294,
Land force
combat engineer doctrine ATP-52(B) şi STANAG 2238, Joint
Engineering AJP-3.12(A),
implementate până la etapa elaborării şi aprobării documentelor,
respectiv F.T-9,
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
16
Manualul sprijinului de geniu în operaţiile Forţelor Terestre,
intrat în vigoare în anul
2007 şi G.-1, Doctrina sprijinului de geniu în operaţiile
întrunite, în vigoare din 2012.
Aceste documente prevăd, cu caracter dispozitiv, existenţa
structurilor de geniu
la toate nivelurile, care trebuie să asigure consilierea
comandantului forţei pe
problemele şi priorităţile sprijinului de geniu şi EOD şi
furnizează datele genistice
necesare elaborării concepţiei operaţiei, planificării şi
organizării procesului de generare
a forţei, în mod special pentru forţele de geniu, în scopul de a
asigura utilizarea eficientă
a capacităţilor şi resurselor respective şi echilibrarea
efortului de sprijin de geniu între
componentele forţei.
În condiţiile inexistenţei acestor structuri prevăzute în
acordurile de
standardizare acceptate de România, cu termene şi
responsabilităţi de implementare, nu
se asigură participarea geniştilor la întregul proces de
planificare a operaţiilor în
dezvoltarea cursului optim al acţiunii, identificarea riscurilor
asociate din punct de
vedere genistic, evaluarea nevoilor de sprijin de geniu,
identificarea deficitului de
sprijin şi a soluţiilor alternative, etc., prin formularea de
recomandări care pot duce la o
întrebuinţare optimă a resurselor de geniu disponibile, la toate
nivelurile.
Tot datorită constrângerilor financiare, delegaţii naţionali la
grupurile de lucru
NATO pentru standardizare nu pot participa la şedinţele
acestora, activitatea
reprezentanţilor fiind limitată la urmărirea forumurilor de
discuţii şi agendelor de lucru
ale grupurilor pe site-ul Agenţiei NATO pentru Standardizare
(NSA), lipsa acestora de
la şedinţele în plen având o influenţă negativă accentuată
asupra procesului de realizare
a interoperabilităţii, prin imposibilitatea exprimării punctului
de vedere, propunerilor şi
observaţiilor pe care ar trebui să le prezinte specialiştii în
domeniile de activitate.
În aceste condiţii şi în lumina celor prezentate mai sus, se
pune în mod firesc
întrebarea care este stadiul de interoperabilitate al
structurilor militare româneşti cu cele
ale statelor membre NATO/UE, în ce măsură se poate spune că un
acord de
standardizare este implementat, dacă din punct de vedere
conceptual şi normativ
prevederile acestuia sunt stipulate în documentele de
implementare elaborate, dar din
punct de vedere acţional şi operaţional pregătirea şi instrucţia
se desfăşoară cu
mijloacele, tehnica, echipamentul şi materialele aflate în
înzestrare din vremea
Tratatului de la Varşovia?
Militarii români, în general, şi geniştii, în special, au
demonstrat de nenumărate ori în
teatrele de operaţii, în misiunile şi activităţile
internaţionale la care au luat parte, că sunt
capabili să se adapteze rapid, atât la mediul operaţional, cât
şi la noile mijloace şi echipamente
cu care trebuie să-şi îndeplinească misiunile primite. Aceasta a
dus la aprecieri din partea
partenerilor internaţionali şi recunoaşterea meritelor în
realizarea obiectivelor stabilite.
Dar cât va mai dura până când capacitatea de îndeplinire a unei
misiuni va fi pusă
sub semnul întrebării datorită lipsei tehnicii care trebuia
achiziţionată sau inexistenţei
unor structuri care trebuiau înfiinţate prin angajamentele la
care suntem parte?
În ceasul al doisprezecelea, este momentul să ne asumăm cu
responsabilitate
statutul de membri NATO/UE prin punerea în practică a
prevederilor acordurilor de
standardizare şi altor documente acceptate de România, pentru
realizarea deplină a
interoperabilităţii, prin alocarea resurselor financiare
necesare desfăşurării programelor de
achiziţie şi înfiinţării structurilor, în lipsa cărora, din
desfăşurarea ulterioară a ostilităţilor pe
câmpul de luptă, s-ar putea desprinde multe lecţii învăţate de
tipul „aşa nu”.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
17
IERARHIZAREA MANUALELOR DE GENIU ŞI EOD
Maior Liviu BOSCAGINI
Continuarea elaborării actelor normative specifice şi
manualelor necesare pregătirii şi întrebuinţării subunităţilor
şi
unităţilor de geniu în vederea asigurării interoperabilităţii
cu
structurile similare statelor membre NATO a fost una din
preocupările principale ale Secţiei Cercetare, Dezvoltare şi
Reglementări în Armă.
În perioada 2007-2012, au fost elaborate sau revizuite toate
manualele de luptă ale unităţilor/ subunităţilor de geniu, în
conformitate cu noile concepţii
şi orientări în dezvoltarea şi întrebuinţarea structurilor de
geniu apărute ca urmare - pe de o
parte - a acceptării unor standarde NATO în domeniu, iar pe de
altă parte, a acumulării
unor experienţe în activităţile desfăşurate în ţară sau în
teatrele de operaţii.
În anul 2012, s-a încheiat seria manualelor elaborate pentru
diferitele companii
de geniu. Tot în 2012, au fost aduse modificări la G.-1,
Doctrina sprijinului de geniu în
operaţiile întrunite, în conformitate cu modificările apărute la
nivelul standardului
NATO care a stat la baza elaborării acestei doctrine.
Anul 2013 a debutat cu realizarea unui proiect pentru concepţia
de dezvoltare a
armei geniu. Documentul aflat încă în lucru, pune în evidenţă
nevoile concrete de sprijin de
geniu pe termen mediu şi lung, plecând de la concepţia de
dezvoltare a forţelor sprijinite şi
de la capabilităţile asumate de România în cadrul apărării
colective, precum şi pricipiile de
asigurare a sprijinului de geniu în operaţii. Ulterior, aceste
principii vor fi transpuse, la
nivelul SMFT, în noul F.T.-9, Manualul sprijinului de geniu în
operaţiile forţelor terestre
care este planificat să se realizeze anul viitor.
Pe baza premiselor stabilite în
Concepţia de modernizare a armei geniu, va fi
configurată noua arhitectură a forţelor de geniu,
în conformitate cu misiunile stabilite pentru
unităţile şi subunităţile de sprijin destinate
diferitelor eşaloane şi vor fi elaborate programe
de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Printre
posibilele mutaţii ce urmează să aibă loc în
afara configuraţiilor structurale, este posibil să
se numere şi redenumirea unor tipuri de
structuri.
Datorită numărului mare de manuale şi
instrucţiuni pe linie de geniu, eşaloanele
superioare au ordonat ierarhizarea acestora şi abrogarea/
anularea unora care nu mai
corespund înzestrării şi organizării structurilor de geniu
actuale.
Concomitent cu activitatea de revizuire/ abrogare/ suspendare,
la nivel SMFT,
pentru uniformitate, a fost propusă o numerotare/eşalonare pe
grupuri de litere şi cifre, în
ordine crescătoare de la nivel eşalon de mare unitate (brigadă)
- 1, batalion - 2, companie
(baterie) - 3, pluton - 4, grupă (echipă) - 5, instrucţie
individuală - 6, etc.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
18
Cu aceste noi renumerotări, spre exemplu, manualul unei companii
de infanterie va
avea acelaşi grup de cifre cu manualul unei companii de
geniu.
La nivelul Secţiei Cercetare, Dezvoltare şi Reglementări în Armă
din structura
noastră, s-a întocmit o matrice de adaptare a actelor normative
specifice, doctrinelor şi
manualelor militare pe linie de geniu şi EOD, parte componentă a
matricei forţelor terestre,
în funcţie de misiunile unităţilor şi subunităţilor de geniu. În
cadrul biroului dezvoltare şi
reglementări în armă, s-a proiectat o ierarhizare a manualelor
şi instrucţiunilor de geniu,
urmând ca unele din acestea să fie revizuite astfel încât
manualele specifice subunităţilor de
geniu care nu se mai regăsesc în statele de organizare, să fie
abrogate sau suspendate.
Pentru alte subunităţi de geniu care sunt nou înfiinţate sau
schimbate parţial organigramele,
urmează să fie elaborate manuale noi.
Totuşi, diversitatea de structuri de geniu în domenii diferite
şi pe specialităţile
acestei arme, nu a făcut posibilă reducerea numărului de acte
normative specifice sau
manuale existente. Au fost propuse variante de realizare a unui
manual pentru toate
companiile (plutoanele) care să fie denumit ,,Manualul
companiilor de geniu”. În cadrul
acestuia, pe capitole diferite, ar fi trebuit trecute misiunile,
particularităţile fiecăreia dintre
companii (plutoane) de geniu şi, în acest caz, ar fi rezultat un
manual voluminos şi cu
informaţii nerelevante pentru unii din comandanţii de companii /
plutoane; spre exemplu,
informaţii despre misiunile companiei asigurare cu apă nu sunt
utile comandantului
companiei poduri. Astfel, până în anul 2020, acestea vor fi
revizuite şi redenumite, prin
schimbarea siglelor actuale, ierarhic. De exemplu, manualele
pentru luptă ale militarilor
genişti, pe specialităţi, vor deveni F.T./G.-6.1, F.T./G.-6.2
..., ale operatorilor EOD -
F.T./EOD-6.1, F.T./EOD-6.2 ... etc.
Majoritatea manualelor elaborate după anul 2004 pot fi
consultate pe site-ul intern
al SMFT din reţeaua INTRAMAN. Acestea sunt postate în ordinea
apariţiei sau aprobării
lor. Numărul limitat de exemplare tipărite şi, uneori
insuficient, a dus la accesarea acestora
numai electronic în reţeaua mai sus amintită, neputând fi
consultate la locul de executare al
misiunilor în teren. De asemenea, va fi realizată o listă cu
reglementările pe linie de geniu
şi EOD în vigoare, pe tipuri de specialităţi şi eşaloane şi va
fi postată pe reţeaua
INTRAMAN.
Dorim ca, odată cu reînfiinţarea instituţiei Inspectorului
pentru geniu, să fie
realizată o colaborare mai intensă cu privire la realizarea
instrucţiunilor şi manualelor de
specialitate, între structurile cărora li se adresează acestea
şi structura de profil din Centrul
de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN care le iniţiază
şi elaborează, astfel încât
acestea să fie utile, uşor de studiat şi aplicate în practică.
Nu de puţine ori au fost
comentarii la adresa conţinutului şi actualităţii acestor
manuale din partea colegilor din
teritoriu. Amintesc faptul că proiectele de manuale şi
instrucţiuni sunt trimise, înainte de a
fi discutate, avizate şi aprobate în comisiile de acte normative
ale eşaloanelor superioare,
unităţilor de geniu din teritoriu, unde sunt consultate, apoi
trimise observaţii şi propuneri
referitoare la acestea, colectivelor de elaborare. Aceste
propuneri au fost analizate şi incluse
în proiectele respective înainte de a fi trimise spre aprobare
eşaloanelor superioare.
Din punctul nostru de vedere, ar fi ideal ca aceste
„regulamente” să fie refăcute sau
revizuite la o perioadă de maxim 5 ani. Datorită deselor
schimbări de concepte şi orientări
privind planificarea, organizarea şi desfăşurarea misiunilor de
geniu, unele structuri au fost
private de instrucţiuni specifice care să le reglementeze
activitatea.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
19
Ne bucură foarte mult mesajele primite din partea colegilor de
la batalioanele de
geniu din teritoriu, prin care suntem întrebaţi dacă am editat
sau avem în proiect un anume
manual sau instrucţiune care le este necesar pentru pregătirea
şi executarea instrucţiei sau
misiunilor şi le mulţumim pentru colaborare, interesul pentru
calitatea manualelor şi
sprijinul acordat pentru optimizarea acestora.
Colectivul Secţiei Cercetare, Dezvoltare şi Reglementări în Armă
şi, implicit,
birourile subordonate acesteia, fac eforturi „să ţină pasul” cu
schimbările şi conceptele nou
apărute în domeniul doctrinar al NATO şi UE şi doresc ca
regulamentele apărute să
corespundă aşteptărilor tuturor militarilor genişti din
teritoriu.
NECESITATEA INSTRUIRII FORŢELOR PRIVIND
PERICOLELE GENERATE DE MUNIŢIILE NEEXPLODATE
Maior ing. Cătălin SĂRACU
În condiţiile în care, după o perioadă atât de mare de la
cel
de-al doilea război mondial, continuă să apară elemente de
muniţii
nefuncţionate, pentru siguranţa militarilor ce acţionează în
astfel de
zone posibil a fi contaminate cu muniţii neexplodate (UXO -
Unexploded Ordnance), se pune problema instruirii
personalului
militar şi nu numai, referitoare la riscul pe care aceste
muniţii îl
reprezintă.
Din statisticile efectuate pe plan internaţional reiese faptul
că,
din totalul muniţiilor lansate, aruncate sau proiectate,
aproximativ 10% din acestea
rămân neexplodate. Acest lucru se întâlneşte atât pe teritoriul
României, în poligoanele
de tragere cu diverse categorii de armament şi cu diferite
tipuri de muniţii, dar mai ales
în teatrele de operaţii, unde aceste muniţii neexplodate se
întâlnesc la tot pasul (depozite
de muniţii abandonate, muniţii rămase neexplodate în urma
bombardamentelor sau
tragerilor de artilerie, etc.)
Având în vedere multitudinea de arme şi specialităţi care se
regăsesc în cadrul
operaţiilor militare internaţionale, indiferent de natura
acestora, sau în cadrul
aplicaţiilor/exerciţiilor desfăşurate pe teritoriul naţional,
multe dintre acestea neavând ca
domeniu de activitate muniţiile şi materiile explozive,
considerăm ca această instruire
este binevenită pentru toţi participanţii.
Sunt binecunoscute efectele muniţiilor
explozive asupra corpului uman. Unda de şoc,
fragmentaţia primară şi/sau secundară,
temperaturile înalte atinse în timpul exploziei sunt
câteva dintre efectele exploziei unei muniţii.
Aprecierea efectelor exploziilor asupra
organismului uman este foarte utilă în cazul
acţiunilor militare în zone contaminate cu UXO,
astfel putându-se lua măsurile adecvate de
siguranţă şi protecţie, atât în ceea ce priveşte
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
20
personalul militar, cât şi din punct de vedere al minimizării
efectelor distructive asupra
zonei şi personalului civil învecinat în cazul exploziei
acestuia.
Există la nivel de teatre de operaţii proceduri standard care
reglementează
această instruire (EHAT – Explosive Hazard Awarennes Training).
Toţii militarii care
sunt introduşi în teatrele de operaţii participă la o astfel de
instruire în primele zile ale
misiunii.
Ce este EHAT? De ce este necesară această instruire? Scopul de
bază al acesteia
este ca toţi militarii sau fie în măsură să identifice muniţiile
întâlnite, să cunoască
pericolul pe care acestea îl generează şi să poată aplica
întocmai măsurile de siguranţă
generale şi specifice. De asemenea, cunoştinţele despre
muniţiile neexplodate îi ajută pe
aceştia să trimită rapoartele despre muniţiile neexplodate cu
cât mai multe detalii
referitoare la acestea (tipul muniţiei, locul unde a fost
descoperită, măsuri de siguranţă
aplicate, impactul incidentului asupra desfăşurării operaţiilor
militare, etc.)
Există două componente ale instruirii privind pericolele
generate de muniţiile
explozive: cea referitoare la muniţiile convenţionale - UXO şi
cea referitoare la
dispozitivele explozive improvizate - IED. Datorită folosirii de
către insurgenţi, pe scară
largă, a IED în aproape toate teatrele de operaţii, instruirea
pe linie de contracarare a
IED se execută în permanenţă, atât pe perioada de pre-dislocare,
cât şi în teatrul de
operaţii, în cadrul acesteia militarii aflând în special
tipurile de IED pe care le pot
întâlni, moduri de iniţiere a acestora, măsuri de siguranţă ce
trebuiesc luate, tehnici,
tactici şi proceduri proprii şi ale adversarului, etc.
Nu trebuie neglijată însă prima
componentă a instruirii. Există proceduri de
acţiune care stabilesc exact ce anume trebuie
executat în cazul în care apare un incident cu
UXO. Aceste proceduri nu sunt însă eficiente
dacă militarii nu au cunoştinţe temeinice
referitoare la tipurile de muniţii pe care le pot
întâlni.
Astfel, pentru a înţelege foarte bine
riscul la care se expun, această instruire trebuie
să acopere cel puţin următoarele domenii:
categorisirea muniţiilor în funcţie de anumite criterii:
destinaţie, modul de armare, modul de dispunere (plasate, aruncate,
largate sau azvârlite), etc.;
indicii de identificare/confirmare incident cu UXO; elemente de
marcare a zonelor periculoase - absolute, puternice sau slabe;
măsuri de siguranţă şi modul de acţiune în cazul unui incident;
proceduri de raportare. Aceste informaţii nu sunt complementare
SOP-urilor specifice şi nici nu
urmează linia unui regulament sau instrucţiune. Reprezintă o
instruire de bază, axată în
principal pe modul de acţiune al personalului militar în
diferite situaţii în care pot apare
incidente cu UXO.
Astfel, prezentarea categoriilor de muniţii trebuie să îi facă
pe militari să
înţeleagă, în primul rând, modul de funcţionare al acestora.
Aceştia vor putea astfel să
facă diferenţa între o muniţie anti-tanc şi una anti-personal
sau între un proiectil şi o
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
21
rachetă. Ca exemplu, putem da proiectilele ce prezintă şi motor
rachetă (HERA – High
Explosive Rocket Assited) care se pot identifica după motorul
rachetă din partea
posterioară, acesta putând fi neiniţiat şi care prezintă un risc
suplimentar.
Indicii de identificare sunt foarte importanţi, deoarece pe baza
lor se poate
identifica muniţia şi se poate spune dacă aceasta a fost sau nu
armată, dacă anumite
componente au funcţionat sau nu, iar în funcţie de aceste
detalii se pot lua măsurile de
siguranţă specifice. Un aspect deloc de neglijat îl reprezintă
aşa numitele „booby-trap”,
dispozitive explozive improvizate care folosesc ca elemente
componente muniţii
convenţionale, dar care au sisteme de iniţiere improvizate (de
regulă Victim Operated –
iniţiere la acţiunea victimei – muniţii asigurate la ridicare,
acţionare la tracţiune,
acţionare la presiune, etc.).
Este necesar ca întreg personalul să cunoască elemente de
marcare a zonelor
periculoase. Acestea pot fi elemente standard de marcare sau
improvizate. Triunghiul
roşu cu vârful in jos pe care este inscripţionat cuvântul MINE
sau este desenat un cap
de mort este un mod de a marca un câmp minat. Acelaşi câmp minat
poate fi marcat
într-o manieră improvizată, cu câteva pietre, eventual vopsite
în roşu, cu diverse textile
agăţate de vegetaţie sau cu sticle/ pungi de plastic/ cutii de
metal.
Măsurile de siguranţă şi modul de acţiune în cazul
unui incident sunt poate cele mai importante informaţii care
trebuiesc prezentate în cazul instruirii. Regula de bază
spune
că „ce nu este aruncat de tine nu trebuie să atingi”. Aici
se
pot face recomandări privitoare la distanţele de siguranţă
la
care trebuie evacuat personalul sau moduri de extracţie
dintr-
un câmp minat.
Procedurile de raportare trebuie să conţină detalii obligatorii.
În teatrele de
operaţii se foloseşte aşa-numitul raport cu 9 linii (9 line
report), în care persoana sau
structura militară care a descoperit o muniţie neexplodată va
înscrie cine a descoperit
muniţia, unde şi la ce oră, puncte de contact, impactul probabil
asupra desfăşurării
ulterioare a operaţiilor, posibilitatea ca muniţia să conţină
elemente toxice, chimice sau
biologice şi o detaliere cât mai precisă a muniţiei: îngropată
sau nu, înscrisuri vizibile pe
muniţie, căi de acces către aceasta,
categoria incidentului, etc. Pe baza acestui
raport, structurile EOD îşi pot planifica
intervenţia pentru neutralizarea/ distrugerea
muniţiei, acestea fiind singurele structuri
specializate care pot executa intevenţia
pentru neutralizarea incidentului.
Considerăm ca aceste informaţii
sunt foarte utile şi pentru personalul militar
care nu participă la misiuni în teatrele de
operaţii, din aceleaşi considerente de
securitate pe timpul desfăşurării
aplicaţiilor/exerciţiilor. În poligoane, încă se mai întâlnesc
muniţii rămase neexplodate
de la tragerile din anii trecuţi. Ca exemplu întâlnit personal,
într-unul din poligoanele
Forţelor Terestre, o subunitate a descoperit o bombă de
aruncător de calibru 120 mm
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
22
exact în locul unde se lucra pentru amenajarea unei poziţii de
tragere cu aruncătorul
calibru 82 mm. Bomba de aruncător prezenta o stare avansată de
ruginire, indiciu care
arăta faptul că era îngropată de mai mulţi ani.
Responsabilitatea executării acestor instruiri este atât a
comandantului structurii
militare care participă la misiuni în teatrele de operaţii sau
la diferite exerciţii în
poligoane, dar este în acelaşi timp o responsabilitate
individuală, fiecare dintre militari
trebuind să fie conştient de pericolele pe care le generează
muniţiile neexplodate.
Instruirea se poate face fie centralizat (de preferat), pe
perioada pregătirii pentru
misiune sau în teatrul de operaţii, fie individual, în cadrul
orelor alocate pregătirii
individuale.
ROLUL SUBOFIŢERILOR ÎN TRANSFORMAREA
ŞI MODERNIZAREA FORŢELOR TERESTRE
Plutonier major Nicolae BIGIOI
Un subofiţer modern este un cetăţean model, capabil să se
adapteze lumii în
care trăieşte, cu spirit cetăţenesc, conştient de rolul său în
instituţia pe care o reprezintă.
În acest articol, încerc să pun în evidenţă rolul pe care
subofiţerii îl au în
transformarea şi modernizarea Forţelor Terestre.
Acum 20 de ani, subofiţerii erau asimilaţi ca şi administratori
fără atribuţii de
decizie, comandă sau instruire, astăzi ei sunt lideri,
comandanţi de echipă, grupă, de
pluton sau specialişti, ceea ce implică necesitatea dobândirii
unor competenţe specifice.
Adoptarea standardelor euroatlantice obligă la mutaţii
semnificative structurale
şi funcţionale în Forţele Terestre.
Subofiţerii aveau, înainte de 1990, un rol de execuţie şi
acţiune fără prea multă
iniţiativă, libertate de exprimare şi gândire. Definirea incertă
a statutului său profesional
conferea subofiţerului rolul unui personaj secundar. Statutul
său era compromis atâta
timp cât subofiţerului i se asocia sintagma de „administrator
(gestionar) al subunităţii”.
După anul 1995, în baza Legii
nr. 80 privind ,,Statutul cadrelor
militare” şi îndeosebi din anul 2000,
când a fost adoptat „Ghidul carierei
militare”, subofiţerii sunt pregătiţi să
îndeplinească funcţii de execuţie şi de
comandă, începând de la cele mai mici
structuri militare şi ajungând până la
cele de stat major, precum şi de
consiliere a comandanţilor pe toate
treptele ierarhice.
În momentul de faţă, avem o nouă concepţie privind locul şi
rolul subofiţerului,
care a fost adoptată în 1998 şi modificată în anul 2004.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
23
Noua concepţie trasează şi evoluţia în carieră a subofiţerilor.
Maiştrii militari şi
subofiţerii au acum un traseu de carieră bine definit. Toţi
subofiţerii şi maiştrii militari
încep cariera în postura de luptători, respectiv specialişti,
iar în a doua parte a carierei,
devin subofiţeri de administraţie, de stat major şi specialişti
în structuri tehnice.
Aceste transformări au dus la creionarea unui nou tip de
învăţământ militar, cu
obiective specifice, în conformitate cu rolul atribuit
subofiţerului modern.
În cadrul instruirii şi educaţiei militarilor, un rol important
revine subofiţerului
la nivelul grupurilor mici. El este liderul de grup care
instruieşte, educă şi conduce
grupul, aproape în totalitate, la îndeplinirea obiectivelor
individuale sau de grup.
Subofiţerii instructori, aceşti formatori, au menirea să
pregătească pe viitorii formatori,
în însuşirea diferitelor dimensiuni ale conducerii
organizaţiilor mici, din care
enumerăm: modul de lucru în echipă, tehnici noi de comunicare
interpersonală,
gestionarea eficientă a stresului, adecvarea stilurilor de
conducere conform activităţilor
desfăşurate, etc.
Modelul subofiţerului ca militar profesionist a fost elaborat
din perspectiva
„Concepţiei de formare, dezvoltare profesională şi utilizare a
subofiţerilor şi maiştrilor
militari în Armata României”, conform rolului şi locului
stabilit acestuia.
Noile roluri, odată îndeplinite, au dus la noi tipuri de
satisfacţii profesionale, la
restructurarea sistemului motivaţional, generând noi ambiţii şi
asigurând alte
oportunităţi. Subofiţerul nu mai este doar un administrator,
este un militar cu calificare
în domeniul managementului microorganizaţiei, este educator şi
model pentru
subordonaţi.
Noile funcţii şi competenţe
asociate i-au permis să servească
interesele României, în contexte militare
de o noua factură. Astfel, subofiţerii s-au
afirmat prin participarea la misiuni
internaţionale, alături de subofiţerii altor
armate aliate cu tradiţii militare valoroase
în Balcanii de Vest, Irak, Afganistan sau
chiar în Africa, rezultatele meritorii
obţinute, cu nimic mai prejos faţă de ale
aliaţilor cu care au cooperat, au făcut ca
drapelul românesc să fluture mândru alături de cele ale
armatelor aliate. Regăsim
subofiţeri români în posturi importante în cadrul
comandamentelor militare
internaţionale, iar decoraţiile diplomele, aprecierile de
serviciu cu care aceştia se întorc
de acolo, confirmă încă o dată calitatea muncii lor. Alături de
militarii din alte corpuri şi
subofiţerii români participanţi la misiuni şi exerciţii
multinaţionale au constituit, prin
modul în care şi-au îndeplinit mandatul, adevăraţi ambasadori ai
Armatei Române.
Subofiţerii întruchipează luptătorul şi specialistul militar,
capabil să conducă,
să instruiască şi să motiveze personalul din subordine pentru
îndeplinirea misiunilor ce
îi revin. Fiecare subofiţer care conduce o subunitate trebuie sa
fie un lider în cadrul
grupului său şi un model pentru soldaţii voluntari pe care îi
instruieşte, mai ales pentru
cei care vor deveni subofiţeri prin filiera indirectă. Viaţa ne
demonstrează totuşi că în
relaţia lider-subordonat, nu numai primul exercită influenţe
mari asupra celui de-al
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
24
doilea, ci şi reciproca este valabilă, deşi într-o măsură mai
puţin vizibilă. Fiecare ofiţer
are în cariera sa un subofiţer model de la care a avut de
învăţat câteva reguli cazone.
În concluzie, ţin să îmi exprim mândria că fac parte dintr-o
categorie de personal
militar cu realizări şi calităţi deosebite.
BATALIONUL 53 GENIU „SCORILO” - 105 ANI DE TRADIŢII -
Locotenent Viorela MARIAN
Alături de alte numeroase structuri, Batalionul 53 Geniu
„Scorilo” a pus umărul la ridicarea prestigiului frumoasei arme
pe
care o reprezintă, renumele său fiind păstrat şi îmbogăţit pe
parcursul
celor 105 ani de tradiţii.
În semn de profund respect faţă de însemnătatea acestui
eveniment, celebrat la data de 01 aprilie a.c, am surprins
câteva
aspecte esenţiale care au marcat devenirea unităţii actuale.
La originea batalionul de azi se află Batalionul 1 Pionieri,
care a luat fiinţă la
01.04.1908, în baza Înaltelor Decrete Regale nr. 917/28.03.1908
şi
nr. 985/31.03.1908, fiind dislocat la momentul respectiv în
garnizoana Craiova, sub
comanda maiorului Nicolae Mihăiescu.
Acesta a fost martor şi participant la primele evenimente
interne şi
internaţionale în care a fost angrenată România pentru
reîntregirea neamului, în
campaniile din 1916, 1917. Astfel, în anul 1917, însoţind
trupele Diviziei 1 Infanterie,
Batalionul 1 Pionieri divizionar a îndeplinit multiple misiuni
specifice sprijinului
genistic, pe timpul pregătirii şi desfăşurării bătăliilor de la
Mărăşti şi Oituz (aprilie -
august 1917), precum şi al operaţiilor ulterioare de pe frontul
din Moldova (august 1917
- februarie 1918), până la încheierea păcii.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1 /2013
25
Începând cu 01.04.1922, potrivit Înaltului Decret nr. 2255 din
14.05.1922,
publicat în Monitorul Oficial nr. 32/16.05.1922, Batalionul 1
Pionieri, alături de
Batalioanele 2 şi 11 Pioneri, aparţinând Corpului 1 Armată, au
fost întrunite în cadrul
Regimentului 1 Pionieri. Ulterior, în perioada interbelică,
acesta a parcurs mai multe
etape de restructurare şi reorganizare, ajungând ca, pe
parcursul celui de-al doilea război
mondial, să constituie şi să angajeze în luptă, atât pe frontul
antisovietic, cât şi pe cel
antihitlerist, un număr însemnat de unităţi, subunităţi şi
formaţiuni de geniu.
Anul 1948 a constituit un alt moment de referinţă în istoria
unităţii noastre.
Atunci, în contextul reorganizării generale a Armatei Române,
Regimentul 1 Pionieri a
fost trecut în subordinea Regiunii I Militare Timişoara,
schimbându-şi garnizoana în
oraşul Lugoj. Mai apoi, începând cu 15.09.1951, acesta a fost
mutat în oraşul Deva,
unde structura actuală îşi are încă dispunerea. Sunt de amintit
şi Regimentul 169
Pionieri (1952-1959), Regimentul 54 Geniu (1959-
2002) şi Brigada 4 Geniu Teritorială (2002-2007),
structuri semnificative prin care Batalionul 53 Geniu a
mai trecut de-a lungul istoriei, ca urmare a
transformărilor.
Brigada 4 Geniu Teritorială, în data de
01.05.2007, în baza aprobării ministrului apărării pe
raportul şefului Statului Major General, nr. B.708 din
12.04.2007, a fost transformată în Batalionul 53 Geniu,
aflat în subordinea
Comandamentului Corpului 4
Armată Teritorial „Mareşal Constantin Prezan”.
Denumirea onorifică „Scorilo”, însemnele şi obiectele
heraldice pentru batalion au fost aprobate de ministrul
apărării
naţionale, în rezoluţie pe raportul şefului Statului Major
General nr. N1-4845 din 12.09.2012, la propunerea Comisiei
de Heraldică şi Denumiri a Ministerului Apărării Naţionale,
începând cu data de 24.09.2012.
De la înfiinţare, în cadrul Batalionului 53 Geniu
„Scorilo” s-au desfăşurat numeroase activităţi de instruire,
acestea având ca obiectiv
permanent pregătirea pentru îndeplinirea misiunilor de sprijin
genistic şi pentru
participarea militarilor la misiunile din teatrele de operaţii.
Unitatea are militari care au
luat parte la exerciţiul multinaţional „TISA”, în perioada
2009-2011, precum şi efective
participante în teatrele de operaţii, contribuind astfel la
recunoaşterea la nivel
internaţional a valorii armatei române.
Structura şi-a adus contribuţia la reabilitarea poligoanelor şi
cazărmilor din zona
de responsabilitate şi la întrajutorarea persoanelor sinistrate,
urmare a înzăpezirilor din
anul 2012, în cadrul campaniei „Realitatea TV - M.Ap.N”.
Fiind o instituţie care se străduieşte să depăşească orice
impediment prin
eficienţa şi coeziunea acţională de care a dat dovadă de-a
lungul timpului, Batalionul 53
Geniu „Scorilo” poate evoca cu mândrie, la ceas aniversar,
frumoasele tradiţii ale armei
geniu, susţinând afirmaţia generalului Constantin Nicolae
Hârjeu: arma Geniu,
„folositoare în timp de pace şi indispensabilă la război”.
-
105 ANI DE TRADIŢII - BATALIONUL 3 GENIU ŞI BATALIONUL 53
GENIU
REVISTA ARMEI GENIU NR. 1/2013
26
EXERCIŢIUL MULTINAŢIONAL „IEL MILU 2012”
Colonel dr. Corneliu DINCO
Pentru înfiinţarea unei unităţi
multinaţionale care să contribuie la
capabilităţile logistice ale NATO,
având în vedere necesitatea unei
cooperări coordonate a forţelor, în
urma demersurilor întreprinse pe
parcursul a câtorva ani de Ministerul
Apărării Naţionale, în noiembrie 2007
s-a semnat memorandumul de
înfiinţare a unei Unităţi
Multinaţionale Logistice Integrate cu
specific de Geniu pentru Infrastructura de Logistică/
Infrastructure Engineering for
Logistic Multinational Integrated Logistic Unit (IEL MILU),
între Ministerul Apărării
din Republica Bulgaria, Ministerul Apărării din Republica
Croaţia, Ministerul Apărării
din Georgia şi Ministerul Apărării din România.
Sub denumirea deloc uşor de înţeles la prima citire, îşi găsesc
locul misiuni de
genul lucrărilor de construcţii, restaurare, achiziţii,
reparaţii, întreţinere şi scoatere din
uz a acelor facilităţi de infrastructură necesare constituirii,
dislocării, cazării, susţinerii
şi replierii forţelor militare, inclusiv construcţia,
restaurarea şi întreţinerea liniilor de
comunicaţie (LOC) şi facilitarea protecţiei mediului
înconjurător.
Această unitate se activează numai la solicitarea NATO, este
trecută sub
controlul operaţional al Comandamentului CJTF din zona de
operaţii, participantul care
asigură conducerea fiind Ministerul Apărării Naţional