Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

1

CATEHEZELEC}II DE RELIGIE � CLASELE V�XII

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=niei:Cosma, Sorin

Cateheze: lec]ii de religie pentru clasele V�XII � Vol. 1/Sorin Cosma � Caransebe[: Banatica, 2001

514 p.; 24 cmISBN 973-98446-7-7

28(075.35)

Editura Banatica � 2001ISBN 973-98446-7-7Consilier editorial: Petru C`lin

3

© Toate drepturile asupra acestei lucr`ri sunt rezervate autorului.Reproducerea integral` sau par]ial` a oric`rui text cuprins \ncarte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea[i multiplicarea sunt interzise.

CATEHEZELEC}II DE RELIGIE � CLASELE V�XII

Edi]ia a II-a revizuit` [i adùgit`

Vol. I

Editura Banatica

Caransebe[ � 2001

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

4

© Toate drepturile asupra acestei c`r]i sunt rezervate autorului.Reproducerea integral` sau par]ial` a textului sau a ilustra]iilor dinaceast` carte este posibil` numai cu acordul prealabil al autorului.Copierea [i multiplicarea sunt interzise.

5

Sim]`minte de afec]iune [i pre]uire distin[ilor [igenero[ilor mei discipoli [i fra]i \ntru Hristos:Arhim. Nikodim Bibar], Arhim. Nicolae Iuho[,Preot Casian Fetea [i Preot Cornel Avramescu,din Statele Unite ale Americii, pentru contribu]iamaterial` ce [i-au adus-o la apari]ia acesteic`r]i.

|nscrie, Doamne, numele lor [i \n CarteaVie]ii Tale!

6

7

Prefa]`

IN OPERA M+NTUIRII, \nv`]`tura despre cuv=ntul lui Dumnezeuconstituie una dintre cele trei slujiri pe care le-a \mplinit M=ntuitorul Hristos [i pe care le-a \ncredin]at Bisericii. |n virtutea acestei

mo[teniri, de la \nceputurile ei [i p=n` ast`zi, Biserica Ortodox` nu s-a\ndep`rtat de la menirea ei sfin]itoare [i \nv`]`toreasc`. Apostolii [i urma[iiacestora, episcopii [i preo]ii, au fost \ndemna]i de |nsu[i Hristos M=ntuito-rul la \nv`]`tur` [i propov`duire: �Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile...�(Mt. 28, 18). Deasemenea, Sfin]ii P`rin]i au continuat misiunea apostolicà catehiz`rii, socotind-o datorie fundamental` a slujirii Bisericii. Sf. IoanGur` de Aur spunea \n acest sens: �|n afar` de pilda prin fapt`, preo]ii n-audec=t un singur mijloc, o singur` cale de vindecare: \nv`]`tura cu cuv=n-tul� («Despre preo]ie», p. 99). Multiplele [i variatele nevoi pe care letraverseaz` Biserica, ne oblig` la expunerea \nv`]`turii de credin]` \n acordcu realit`]ile \n continu` transformare a istoriei pe care o parcurgem.

Trìm \ntr-o societate secularizat` ce are nevoie s`-[i redescopereidentitatea cre[tin` amenin]at` de lipsa educa]iei religioase din perioadacomunist`, iar \n zilele noastre de percep]ia f`r` discern`m=nt a non-valorilorOccidentului. |n acest context cateheza are un rol fundamental \n formareacon[tiin]ei religioase, \n \nv`]area adev`rurilor de credin]`, fiind hot`r=toare\n educa]ia cre[tin` a noii genera]ii.

Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut \n publicisticateologic` rom=neasc` cu activit`]i remarcabile \n domeniul catehezei, multedintre ele fiind incluse \n paginile prestigioaselor reviste eparhiale de laSibiu, Timi[oara [i Craiova. Profesor la Seminarul Teologic din Caransebe[timp de 36 de ani, cadru universitar remarcabil la Facultatea de Teologiedin Timi[oara [i la Sec]ia de Teologie - Istorie din Caransebe[, Pr. ProfSorin Cosma a demonstrat talent [i voca]ie de dasc`l, care cumulate cu opreg`tire de specialitate de excep]ie, au f`cut din Prea Cucernicia Sa unredutabil profesor al \nv`]`m=ntului teologic rom=nesc. Pe l=ng` altevaloroase lucr`ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedraSeminarului Teologic din Caransebe[, aici fiind create, \mbun`t`]ite [iperfec]ionate permanent prin practica elevilor, a preo]ilor [i \n conformitatecu principiile [tiin]ifice \n vigoare. Prima edi]ie a catehezelor apare \nEditura Episcopiei Aradului \n 1992 [i cuprinde 120 de cateheze, iar adoua edi]ie, cea de fa]`, apare acum cu o tematic` divers`, �\mbun`t`]it` [iadùgit`�, dup` cum \nsu[i autorul o m`rturise[te. Cartea cuprinde 210cateheze [i am putea spune c` acoper` \ntreaga program` [colar` din\nv`]`m=ntul preuniversitar. Forma \n care este prezentat` o face accesibil`tuturor celor dornici s` descopere \nv`t`tura Bisericii. Este deopotriv`folositoare preo]ilor, dasc`lilor de religie, \nv`]`ceilor \n ale teologiei (eleviseminari[ti [i studen]i teologi) [i nu \n ultimul r=nd credincio[ilor.Binecuv=nt`m apari]ia acestei lucr`ri [i osteneala autorului, n`d`jduind calucrarea de fa]` s` \[i g`seasc` rostul [i finalitatea prin r`sp=ndirea [iutilitatea ei c=t mai larg`.

> Dr. Lauren]iu Streza, Episcopul Caransebe[ului

Lec]ii de religie � Prefa]`--

8

9

Cuv=ntul autorului

Cu ajutorul lui Dumnezeu d`m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua edi]ie,\mbun`t`]it` [i adùgit`, a Catehezelor.

Prima edi]ie a ap`rut \n 1992 la Arad, cu binecuv=ntarea episcopului c`rturarDr. Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit`]i ale vie]iinoastre biserici[ti.

Nu este inutil s` m`rturisesc c` publicarea catehezelor mele a pornit dinini]iativa |nalt Prea Sfin]itului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care\n perioad` comunist` fiind, mi-a creat spa]iu \n fiecare num`r al revistei�Mitropolia Banatului�, timp de 10 ani (1981�1991), pentru publicarea cu regu-laritate a catehezelor.

M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celeimai prestigioase [i r`sp=ndite publica]ii biserice[ti, �Telegraful Rom=n�, care \naproape fiecare num`r a inclus [i c=te o catehez`.

Alt` parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista �MitropoliaOlteniei� sub forma �Cuv=nt de \nv`]`tur`�.

Se cuvine acum mai mult dec=t o simpl` mul]umire, s` apreciem \n]elepciuneacelor care au reu[it \ntr-o perioad` comunist`, care \ntre]inea o �armat`� de activit`]ipentru cultivarea ateismului, s` publice cuvinte de instruire [i \nt`rire a credin]eicre[tine.

Publicarea catehezelor \n timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficien]a[i de a le aduce cuvenitele \ndrept`ri atunci c=nd le-am adunat \n volum. Desigur,am avut posibilitatea de a le verifica \n cadrul unui program sistematic organizatde practic` omiletic` [i catehetic` desf`[urat la parohiile \nvecinate seminaruluiteologic din Caransebe[, unde am activat mai mul]i ani, c=t [i a unei programecatehetice temeinic [i judicios concepute la nivelul \ntregii Arhiepiscopii aTimi[oarei, \n aceea[i perioad` comunist` atee...

La redactarea catehezelor am avut \n aten]ie cele dou` \nsu[iri didactice cestau la baza unei instruc]ii eficiente: claritatea [i distinc]ia. Cei vechi spuneau pebun` dreptate c` numai acel dasc`l va reu[i s` \nve]e bine pe elevi, care poatedistinge bine ideile unele de altele \n dezbaterea unei teme: �Bene docet qui benedistinquit� (|nva]` bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul \nv`]`rii esteacela de a lumina mintea [i de a cultiva inteligen]a, acest obiectiv esen]ial fiindasigurat de distingere, fiindc` ea stabile[te ordinea g=ndirii. �Cine distinge diferitepuncte de vedere, spune Mihai Ralea, \nseamn` c` le a[eaz` \ntr-o ordine, lesubordoneaz` \ntr-o ierarhie, le dispune asemenea arhitec]ilor, \ntr-un plan ini]ial.Cine percepe varia]ia nu o poate percepe dezordonat� (Scrieri din trecut \n filosofie,f.a. p. 293).

Pentru ca materialul expus \n cateheze s` aibe claritate [i distinc]ie, am utilizatmomentele logico � psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greude constatat c`, necesit=nd un grad m`rit de \n]elegere [i cunoa[tere, aceste catehezepretind mai mult` insisten]` logic`, ele trebuind s` plece prin forma introductiv`de la concret la abstract, culmin=nd cu generalizarea, care \nseamn` expunerea\ntr-o singur` propozi]ie a \nv`]`turii de credin]`, sau a dogmei Bisericii.

Folosirea momentelor logico psihologice evit` \nv`]`m=ntul mecanic, dardevin orecum rigide referindu-se numai la g=ndire [i mai pu]in la afectivitate, oriaceasta din urm` este hot`r=toare \n materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor

Lec]ii de religie � Cuv=ntul autorului--

10 Lec]ii de religie

le-am l`sat mai �destinse�, urm`rind claritatea [i distinc]ia prin reducerea num`ruluimomentelor logico � psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestoradin planul unei lec]ii de religie, Petru Barbu remarca \nc` la \nceputul secolului alXX-lea: �|n bro[ura mea «{coala modern` [i Religiunea la noi» (1916) am zisdespre principiul treptelor formale, preluat dup` zillerieni [i acceptat, fiind preageneralizat la noi [i \n Catehetica mea c` este «prea nem]esc, deci mig`los pentrucapul mai de[tept al rom=na[ului» [i am mai zis c` la tratarea materiei istorice [iabstracte de religiune de {tefan Velovan, fala pedagogilor no[tri, «are metodulsù propriu, care difer` de treptele formale ale zillerienilor [i dup` p`rerea meaeste superior». Acest metod este aproape singurul adoptat \n [colile din fostulregat [i a \nceput s` p`trund` [i la noi...�.

La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate \n mareaporunc` a iubirii, pentru a dep`[i rigiditatea expunerii temei, le-am \ncadrat \ntr-opericop` evanghelic` adecvat`, de unde pot fi u[or deduse.

La alc`tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc` universal` [i IstoriaBisericii ortodoxe Rom=ne am folosit manualele erudi]ilor preo]i profesori: Dr.Ioan R`mureanu [i respectiv, Acad. Dr. Mircea P`curariu.

{i \nc` o precizare esen]ial`: materialul prezentat \n carte este o realitate�brut`�. El trebuie modelat pentru a primi via]`, prin modul \n care cel ce vapreda [i-l \nsu[e[te, \l expune [i \l aplic`. E vorba de diferen]a pe care se impunes` o facem \ntre cuv=ntul scris [i cuv=ntul vorbit. Cuv=ntul scris trebuie neap`rattrecut prin sufletul celui ce-l expune ca [i cum i-ar apar]ine lui, ca [i cum ar venidin partea lui... Dac` expune cuv=ntul altuia, nu va reu[i s` fie el \nsu[i atuncic=nd pred` lec]ia... {tim apoi c=t` importan]` acorda Fericitul Augustin necesit`]iiadapt`rii la auditoriu at=t \n predic`, c=t [i \n catehez`. Adic`, adaptarea la v=rst`,la fondul aperceptiv, la specificul psihologic, etc.

De o importan]` deosebit` pentru eficien]a orelor de religie este intui]ia,afec]iunea propun`torului, activismul elevilor [i punerea \n practic` a cuno[tin]elordob=ndite. Dac`, de pild`, lec]ia referitoare la c`l`toriile misionare ale Sf=ntuluiApostol Pavel nu este predat` dup` hart`, sau dac` lec]ia referitoare la m`n`stirilede pe teritoriul ]`rii noastre este lipsit` de diapozitive, sau cel pu]in de ilustrate,acestea vor fi lec]ii e[uate din start... Apoi, dac` lec]iile nu sunt predate cu afec]iune[i mai ales dac` cuno[tin]ele nu sunt transpuse \n practic`, adic` dac` nu \ndeplinesc[i rolul educativ al \nv`]`m=ntului religios, atunci ele r`m=n liter` moart`, lipsit`de finalitate... Deci, c=t mai mult` participare la via]a Bisericii, c=t mai mult`rug`ciune, c=t mai mult` c=ntare religioas`, concerte religioase, piese de teatru\naintea Sfintelor Pa[ti sau a Cr`ciunului, organizarea excursilor la m`n`stiri,vizitarea bisericilor [i a altor monumente istorice cu caracter religios aflate \n\mprejurimi... |nv`]`tura trebuie s` fie via]` \n Hristos prin Duhul Sf=nt, iar via]aduhovniceasc` s` se dezvolte ne\ntrerupt prin ad=ncirea adev`rurilor de credin]`.|nv`]`tura [i trìrea cre[tin` nu se pot dezvolta dec=t \n simbioz`! Iar profesorul(preot sau laic) trebuie s` premearg` cu exemplul vie]ii lui: �exempla trahunt�!...

|n sf=r[it, doresc s` exprim sincere mul]umiri Prea Sfin]itului Dr. Lauren]iuStreza, episcopul Caransebe[ului, pentru bun`voin]a de a-mi fi \ncredin]at catedrade Catehetic` la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebiteale \nainta[ului meu \n domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m` oblig`ca \n anii pe care Dumnezeu mi-i va h`r`zi la catedr`, s` m` str`duiesc s` fiu peurmele lui.

11Datoria cre[tinului

Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta\nv`]`tur` a Bisericii

I. Preg`tirea aperceptiv`

Biserica pe care Domnul a c=[tigat-o �cu scump S=ngele Sù� (Fapte20, 28) [i a \ntemeiat-o la Cincizecime prin pogor=rea Sf=ntului Duh,ca s` formeze Trupul Sù tainic (I Corinteni 12, 27), reprezint` �st=lpul[i temelia adev`rului� (I Timotei 3, 15) m=ntuitor. Biserica cea �Una�,adic` cea dreptm`ritoare, �zidit` pe temelia Apostolilor [i a proorocilor,piatra cea din capul unghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos� (Efeseni 2, 20)este �sl`vit`, neav=nd pat`, nici zb=rcitur`, sau altceva de acest fel, cieste sf=nt` [i f`r` prihan`� (Efeseni 5, 27). Ea p`streaz` cu fidelitate [icu sfin]enie �Cuvintele Vie]ii� (Ioan 6, 63), \nv`]=ndu-i pe credincio[is` p`zeasc` toate c=te Domnul a poruncit [i a \nv`]at (Matei 28, 20).

II. Anun]area temei

Ca membri ai Bisericii Ortodoxe, avem datoria s` cunoa[tem \nv`]`turape care Biserica o p`streaz` [i ne-o transmite spre dob=ndirea m=ntuirii.

III. Tratarea

Vom urm`ri temeiurile care indic` necesitatea ca to]i credincio[ii s`cunoasc` \nv`]`tura Bisericii pe care o m`rturisesc [i prin care ajung lam=ntuirea sufletului.

1. |nv`]`tura Bisericii are un caracter divin, \ntruc=t ea reprezint`Descoperirea sau Revela]ia lui Dumnezeu. Cartea Sf=nt` ne arat` c`�\n multe r=nduri [i \n multe chipuri grìnd Dumnezeu odinioar`p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \n zilele acestea din urm` ne-a grìt nou`prin Fiul, care fiind str`lucirea slavei [i chipul Fiin]ei Lui [i ]in=ndtoate cu cuvintele puterii Sale, f`c=nd prin Sine \nsu[i cur`]irea p`catelornoastre...� (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat` de Duhul Sf=nt estep`str`toarea fidel` a \nv`]`turii Domnului, ca [i a harului divinm=ntuitor. Biserica este �Trupul tainic al Domnului� (I Corinteni 14, 22)pe care Fiul lui Dumnezeu \ntrupat �a c=[tigat-o cu scump S=ngeleSù� (Faptele Apostolilor 20, 28). Revela]ia sau Descoperirea Fiuluilui Dumnezeu o g`sim \n Sf=nta Scriptur` a Noului Testament, careeste Cartea Sf=nt` a Bisericii, precum [i \n Sf=nta Tradi]ie, carereprezint` predania oral` a dumnezeie[tii \nv`]`turi pe care Domnul [iSfin]ii Apostoli ne-au l`sat-o \n Biseric`.

Datoria cre[tinului--


2. Numai cunosc=nd Descoperirea sau Revela]ia divin`, p`strat`cu fidelitate de Biseric` ca |nv`]`tur` a ei, putem ajunge la credin]am=ntuitoare. �Credin]a, spune Sf=ntul Apostol Pavel, este din auzite,iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu� (Romani 10, 17).

Sfin]ii Apostoli au avut trimitere din partea M=ntuitorului de amerge, de a propov`dui Evanghelia \n toat` lumea, de a-i sfin]i pe ceice cred [i de a-i \nv`]a s` cunoasc` temeinic credin]a Lui m=ntuitoare(Matei 28, 19�20). De aici vedem c` to]i cei care prin Botez au devenitmembri ai Bisericii aveau obliga]ia de a se instrui, de a cunoa[te temeinic\nv`]`tura cea nou` care red` con]inutul credin]ei lor. Necunosc=ndcredin]a, nu o pot nici m`rturisi [i nu vor [ti s` se orienteze asupramijloacelor prin care vor dob=ndi \n continuare harul sfin]itor. Aceastapentru c` nu orice \nv`]`tur` este aduc`toare de credin]` adev`rat`,lu=nd aminte la duhuri \n[el`toare [i la \nv`]`turi de demoni� (I Timotei4, 1). De aceea Apostolul \ndeamn` st`ruitor pe Timotei: �Ia seama latine \nsu]i [i la \nv`]`tur`, st`ruie \n acestea pentru c` f`c=nd aceasta,te vei m=ntui [i pe tine [i pe cei ce ascult`� (I Timotei 4, 16).

3. Cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]acea adev`rat`. Membrii Bisericii se simt lega]i de \nainta[ii lor a c`rororigine o g`sim la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli; ei vor cre[te necontenitspre des`v=r[irea credin]ei [i vie]uirii cre[tine temeluit` pe \nv`]`tura[i propov`duirea M=ntuitorului [i a Sfin]ilor Apostoli. |n acest sensSf=ntul Apostol Pavel accentueaz` necesitatea statorniciei \n \nv`]`turaDomnului, �ca s` nu mai fim prunci arunca]i pe valuri [i purta]i de totv=ntul \nv`]`turii, \n am`girea oamenilor, \ntru vicle[ug, spre uneltirea\n[el`ciunii, ci ]in=nd adev`rul \n dragoste, s` cre[tem \n toate \ntru El,care este Capul Hristos� (Efeseni 4, 14�15). De aceea Apostolul \l\ndeamn` pe Timotei: �Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i de care e[ti\ncredin]at, deoarece [ti de la cine le-ai \nv`]at� (II Timotei 3, 14).Aceasta pentru a evita contactul cu �oamenii rì [i am`gitori� (II Timotei3, 13).

4. De aici vedem c` av=nd statornicie \n cunoa[terea \nv`]`turiicelei adev`rate, nu vom c`dea prad` at=tor r`t`ciri, pe care am v`zut c`Sf=ntul Apostol Pavel le nume[te �am`gitoare, viclene [i \n[el`toare�.De fapt M=ntuitorul a atras aten]ia zic=nd: �Vede]i s` nu v` am`geasc`cineva. C`ci mul]i vor veni \n numele Meu, zic=nd: eu sunt Hristos, [ipe mul]i vor am`gi� (Matei 24, 4�5; 23�24).

Sf=ntul Apostol Pavel, lu=ndu-[i r`mas bun de la �prezbiteriiBisericii din Efes�, la sf=r[itul celei de a treia c`l`torii misionare, leatrage aten]ia foarte categoric: �Drept aceea, lua]i aminte la voi [i latoat` turma, \n care Duhul Sf=nt v-a pus episcopi... c`ci eu [tiu aceasta,c` dup` plecarea mea vor intra \ntre voi lupi rì, care nu vor cru]aturma; [i dintre voi \n[iv` se vor ridica b`rba]i, grìnd lucruri sucite, ca

13Datoria cre[tinului

s` trag` pe ucenici dup` ei. Pentru aceea, priveghea]i...� (FapteleApostolilor 20, 28�31). Apostolul cu alt prilej a ar`tat c` ivirea\nv`]`turilor de credin]` gre[ite (ereziile) �trebuie s` fie�, tocmai pen-tru ca cei \ncerca]i \n credin]a cea dreapt` s`-[i dovedeasc` statornicia(I Corinteni 11, 19).

5. Statornicia \n \nv`]`tura cea dreapt` a Bisericii aduce dup` sinesiguran]a credin]ei m=ntuitoare. Aceast` siguran]` d` putereduhovniceasc` credincio[ilor, pe de o parte s` poat` oric=nd da r`spunspentru credin]a pe care o m`rturisesc, dup` cum spune Sf=ntul ApostolPetru: �s` fi]i oric=nd gata de r`spuns oricui va cere socoteal` de n`dejdeavoastr`� (I Petru 3, 15). Pe de alt` parte, acest r`spuns, bazat pecunoa[terea credin]ei adev`rate, va fi dup` cum arat` Apostolul�totdeauna pl`cut, dres cu sare� (Coloseni 4, 6), �cu bl=nde]e [ibun`voin]`� (I Petru 3, 15). Siguran]a cunoa[terii dreptei \nv`]`turiaduce pacea con[tiin]ei, �de a p`stra taina credin]ei \n cuget curat�(I Timotei 3, 9), c=t [i pacea cu cei din jur, indiferent de convingerilelor religioase, ferindu-se �de \ntreb`rile nesocotite [i f`r` noim`, carenasc certuri; c`ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s` se certe, ci s` fiepl`cut cu to]i, \nv`]`tor, \ng`duitor� (II Timotei 2, 23�24; Tit 3, 9�10).

6. Cunoa[terea dreptei \nv`]`turi a Bisericii nu are numai un as-pect teoretic, ea \nseamn` deschiderea drumului de dob=ndire a sfin]enieivie]ii cre[tine prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine, al Cuv=ntului luiDumnezeu [i al rug`ciunii. Prin cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii�cuv=ntul lui Hristos locuie[te din bel[ug �\n via]a cea duhovniceascà credincio[ilor� (Coloseni 3, 16), iar �ei se sfin]esc prin cuv=ntul luiDumnezeu [i rug`ciune� (I Timotei 4, 5). De aceea, Apostolul \ndeamn`st`ruitor pe ucenicul sù: �De vei \nv`]a acestea, vei fi bun slujitor allui Hristos, hr`nit cu cuvintele credin]ei [i ale bunei \nv`]`turi c`reia aiurmat� (I Timotei 4, 6).

IV. Recapitularea � Aprecierea

De ce este necesar ca s` cunoasc` cre[tinii \nv`]`tura Bisericii? (Fiindcèi trebuie s`-[i cunoasc` credin]a pe care o m`rturisesc \n calitatea lorde membrii ai Bisericii). Care este caracterul \nv`]`turii Bisericii?(|nv`]`tura Bisericii are un caracter divin). De ce? (Fiindc` reprezint`Descoperirea Fiului lui Dumnezeu). Unde este cuprins` aceast`Descoperire? (|n Sf=nta Scriptur`, unde avem cuv=ntul \nv`]`turiiDomnului scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt [i \n Sf=nta Tradi]ie carereprezint` Predania oral` a \nv`]`turii Domnului, via]a Duhului Sf=nt\n Biseric`, sau �memoria vie a Bisericii�). Ne putem m=ntui f`r` acunoa[te \nv`]`tura Bisericii? (Nu ne putem m=ntui, fiindc` \nv`]`turaBisericii ne arat` care este credin]a m=ntuitoare, pe care s` o urm`m \n


vie]uirea duhovniceasc`. Credin]a vine din auzirea propov`duirii\nv`]`turii Domnului, p`strat` [i r`sp=ndit` de Biseric`). Sub aspectulcredin]ei, care este efectul cunoa[terii \nv`]`turii Bisericii? (Cunoa[terea\nv`]`turii Bisericii duce la statornicia \n credin]`). Ce importan]` areaceasta pentru via]a cre[tineasc`? (Ne men]ine \n adev`rul de credin]`m=ntuitor [i nu ne las` prad` at=tor \nv`]`turi gre[ite propov`duite depretin[ii [i neadev`ra]ii prooroci). Av=nd statornicia [i siguran]acredin]ei m=ntuitoare, urm=nd \nv`]`tura Bisericii, cre[tinul se va r`zboicu cei de alte concep]ii religioase? (Nu se va r`zboi, ci va p`stra \npacea sufletului �taina credin]ei \n cuget curat�). Care este efectul practical cunoa[terii \nv`]`turii de credin]` a Bisericii? (Cunoa[terea \nv`]`turiiBisericii nu are numai un caracter teoretic, ci reprezint` un angajamentduhovnicesc de cultivare a sfin]eniei vie]ii, prin harul m=ntuitor alcuv=ntului lui Dumnezeu [i al Sfintelor Taine).

V. Asocierea

Pentru a fi c=t mai deplin`, Sfin]ii P`rin]i arat` c` adev`rata cunoa[terea \nv`]`turii Bisericii trebuie unit`, asociat` cu cur`]irea sufletului dep`cat [i cu cre[terea necontenit` \n virtute, adic` \n s`v=r[irea faptelorbune. {i aceasta pentru c` p`catul \ntunec` mintea, asemeni pieli]eicare duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz` pe oglind` [i o \ntunec`(Teofil al Antiohiei).

VI. Generalizarea

Cunosc=nd dreapta \nv`]`tur` a Bisericii vom dob=ndi m=ntuireave[nic`, prin comuniunea cu Dumnezeu, \n Iisus Hristos Domnul, con-form cuvintelor Sale: �Aceasta este via]a ve[nic`: s` Te cunoasc` peTine unicul Dumnezeu adev`rat [i pe Cel pe care L-ai trimis, pe IisusHristos� (Ioan 17, 3).

VII. Aplicarea

Noi putem cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii \ndeplinind una dinporuncile ei, care ne \ndeamn` s` particip`m cu regularitate la serviciilereligioase ce se oficiaz` \n biseric`, unde putem cunoa[te voia lui Dum-nezeu [i adev`rul de credin]` t`lm`cit prin cuv=nt de \nv`]`tur` de c`tresfin]ii ei slujitori.

Putem ad=nci cunoa[terea credin]ei noastre, \mp`rt`[indu-ne cuharul sfin]itor al Sfintelor Taine \n Biseric`, spre cur`]irea de p`cate [icre[terea duhovniceasc` \n s`v=r[irea faptelor bune, aduc`toare dem=ntuire.

Cateheze Biblice � Vechiul Testament 15

CAPITOLUL

Cateheze biblicepartea I

Vechiul Testament

11

Capitolul unu16


C=teva cuno[tin]e despre Palestinabiblic`

1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`2. Organizarea clasei pentru lec]ie3. Verificarea lec]iei predate anterior

4. Leg`tura cu lec]ia precedent` sau cucuno[tin]ele anterioare

Am v`zut \n lec]iile trecute c` dintre toate popoarele de pe fa]ap`m=ntului, Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a preg`tit\n mod special, pentru a primi pe Fiul Sù, M=ntuitorul nostruIisus Hristos, cel ce avea s` ne r`scumpere din robia p`catului [ia mor]ii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporulevreu a trìt \n timp [i a avut o istorie deosebit de zbuciumat`.Locul unde a trìt se nume[te Palestina.

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi

Ast`zi vom \ncerca s` afl`m c=te ceva despre Palestina biblic`.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilor cuno[tin]e

Palestina este ]ara pe teritoriul c`reia s-a scris Sf=nta Scriptur`.Este a[ezat` acolo unde se \nt=lnesc dou` mari continente: Asia[i Africa, mai exact pe ]`rmul estic al M`rii Mediterane. S` privimharta, s` o localiz`m [i acum s` vedem cu cine se \nvecineaz`: lanord cu Mun]ii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu MareaGalileii, Iordan [i Marea Moart`. |n trecut Palestina avea un im-portant rol comercial, deoarece pe teritoriul ei, trecea calea carelega Africa [i Europa de |ndep`rtatul Orient, a[a cum se vede [ipe hart`.

Aceast` ]ar` nu s-a numit din totdeauna �Palestina�. S` vedemcare a fost numele ei ini]ial [i cum a ajuns s` fie denumit` Pales-tina.

Observ`m pe hart` c` aceast` ]ar` are o pozi]ie mai joas`fa]` de Podi[ul Siriei cu care se \nvecineaz` la sud. De aceea eaa fost cunoscut` sub numele de �Canaan�, adic` �}ara de jos�.Era o ]ar` foarte frumoas` fiind format` din mun]i, c=mpii, r=uri,lacuri. De asemenea era bogat` \n pe[te, citrice, m`sline [i era \n

--

Capitolul unu18

acela[i timp foarte roditoare. Pe drept cuv=nt se spunea despreea c` este ]ara unde �curge lapte [i miere�.

|n vremurile foarte \ndep`rtate, Canaanul era \mp`r]it \ntriburi conduse de c`tre un b`tr=n al sù. Acest fapt a provocatmari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de r`zboi nu aveau oconducere unitar` pentru a-[i ap`ra ]ara. Trebuie s` [ti]i c` aufost multe popoare care au r=vnit la ea pentru bog`]iile [ifrumuse]ile sale. Printre aceste popoare se numar` \ndeosebiegiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus \n robie poporulevreu. La aceast` ]ar` a r=vnit mai t=rziu, a[a cum era de a[teptat,imperiul Roman, care fiind \n culmea puterii sale \n timpul M=n-tuitorului, o cucer[te [i o transform` \n provincie roman`, totodat`pun=ndu-i numele �Palestina�.

}ara Palestinei a fost adeseori supranumit` [i �}ara Sf=nt`�.Pe de o parte de c`tre evrei, deoarece aici se afl` Ierusalimul �capitala religioas` a ]`rii � [i Templul Sf=nt. Pe de alt` parte dec`tre cre[tini, deoarece aici s-a n`scut [i a activat M=ntuitorullumii, Domnul nostru Iisus Hristos.

La \nceput regatul evreu era \mp`r]it \n 31 de regate-cet`]i,\n fruntea c`rora se afla c=te un rege. Pe timpul M=ntuitorului,lucrurile se vor schimba. St`p=nitorii au \mp`r]it Palestina \ntrei provincii: \n nord era Galileea, \n sud se afla Iudeea, iar \ncentru Samaria, a[a cum observ`m pe hart`. C=ndva, de Pales-tina apar]inea [i acest` f=[ie de p`m=nt, asezat` la est de Iordan,care se nume[te Pereea.

Cei dint=i locuitori ai acestei ]`ri au fost canaani]ii. De ase-menea s-au perindat [i alte popoare migratoare, pe teritoriulacestei ]`ri, cum ar fi filistenii [i hiti]ii.

A[a cum am amintit, Palestina era o ]ar` foarte frumoas`,\nzestrat` parc` anume de Dumnezeu pentru �poporul ales�, cutoate frumuse]ile naturale.

|n aceast` privin]` sunt caracteristici mun]ii care \ns` au\n`l]imi mici, p=n` la 300 m. Printre cei mai cunoscu]i se num`r`Muntele M`slinilor � bogat \n m`sline [i Muntele Taborului �de pe v=rful c`ruia se vede \ntreaga ]ar`.

De la nord-vest la sud-est, Palestina este str`b`tut` de o valefrumoas` [i deosebit de roditoare.

|n relieful ]`rii se integreaz` [i pustiurile. Dar la vechii evreipustiul avea un alt \n]eles dec=t cel pe care-l cunoa[tem noi.Astfel, nu este ca [i pustiul Sahara, un loc secetos, arid, lipsittotal de vegeta]ie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,acoperit cu ierburi [i str`b`tut de turmele care-l p`[teau, fie unloc st=ncos.


Aceste forme de relief sunt sc`ldate de ape curg`toare, ceamai important` fiind Iordanul care izvor`[te din Mun]ii Hermon,[erpuie[te ca o panglic` pe \ntreg teritoriul ]`rii, [i se vars` \nMarea Moart`.

Clima din aceast` ]ar` este bl=nd`� tropical` cu v=nturi spe-cifice care dezvolt` dou` anotimpuri: unul umed care \ncepe prinoctombrie, cu ploi [i temperaturi sc`zute [i care ]ine p=n` \nmartie. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeazùmezeala at=t de necesar` cultiv`rii plantelor, mai ales acerealelor.

Anotimpul fierbinte este cuprins \n perioada mai � octom-brie [i face ca ploile s` fie foarte rare, roua o binecuv=ntare, iarapa un adev`rat dar divin. Astfel f=nf=nile constituie o adev`rat`bog`]ie, iar apa este p`strat` \n burdufuri din piele de capr`. Tot\n acest anotimp se semnalau mari diferen]e de temperatur` \ntrezi [i noapte.

Exist` \ns` unele particularit`]i \n ce prive[te clima. Astfel,pe ]`rmul M`rii Mediterane, clima este mai secetoas` [i mai cald`.|n mijlocul ]`rii, \ns`, fiind o regiune muntoas`, clima este mair`coroas` [i mai umed`; iar \n Valea Iordanului climatul este\ntr-adev`r tropical.

Astfel, \n Palestina se dezvolt` o flor` [i o faun` specific`]inuturilor mediteraneene.

Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l`m=iul,bananierul, cocotierul [i fires]e m`slinul (din ale c`rui roade seob]ine uleiul de m`sline), cultura cerealelor ocup` primul loc \nprovincia Galileea numit` [i �gr=narul ]`rii�.

Fauna Palestinei prezint` o varietate \n timp. Astfel, la\nceput erau animalele, precum leul [i leopardul. Dar acestea audisp`rut lu=ndu-le locul cerbul, c`prioara, iepurele, vulpea,[acalul. Dintre t=r=toarele specifice acestui ]inut sunt viperapalestinian`, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn [.a. |ns`,caracteristica ]inuturilor din aceast` ]ar` a fost [i este c`mila, unanimal at=t de rezistent [i de des folosit. Calul era un animalfoarte preten]ios [i nu era crescut aici. Era chiar \nl`turat,reprezent=nd pentru evrei un simbol al m=ndriei. Interesant estec` dac` \n prada de r`zboi intrau [i caii, evreii \i omorau, tìndu-levenele de la picioare.

Am vorbit despre localizarea geografic`, clim`, faun`, flor`.S` vedem \n continuare ce se poate spune despre oamenii carealc`tuiau poporul evreu.

|n ceea ce prive[te ocupa]ia lor, la loc de frunte st` agricul-tura, cre[terea vitelor [i pescuitul. Pe l=ng` acestea� mai sunt [i

Capitolul unu20

altele preluate de la popoarele p`g=ne vecine, precum dulgheritulde la babilonieni. Totodat`, datorit` drumului comercial ce tre-cea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului, foartebuni negustori (comercian]i).

S` vedem acum c=te ceva despre \mbr`c`mintea evreilor. Vàminti ] i c=nd spuneam c` \n Palest ina zi lele erau foartec`lduroase. Astfel, b`rba]ii purtau o tunic` de bumbac, lung` p=n`la genunchi, peste care se \ncingeau cu un br=u. Deasupra purtauun ve[m=nt, pe care cei s`raci \l foloseau adesea [i ca acoper`m=nt\n t impul nop]i lor r`coroase. |n picioare purtau sandale,confec]ionate din curele de piele, iar cei s`raci umblau descul]i.

Evreii nu erau preten]io[i nici \n ceea ce prive[te alimenta]ia.Se hr`neau mai ales cu p=ine proasp`t` din gr=u sau secar`,dospit` sau nedospit`, care de multe ori era amestecat` cu fìn`de fasole sau linte. Din hrana consumat` \n timpul zilei mai f`ceauparte: smochinele, strugurii� pepenii, curmalele [i laptele de oisau de capre. Masa principal` era cea servit` \n r`coarea serii.Boga]ii serveau carne de miel sau ied [i vin, \n timp ce s`racii semul]umeau s` \nmoaie p=inea \n lapte sau o]et. Nu lipseau de lamas`, desigur, mierea de albine [i pe[tele. Caracteristic evreilorera faptul c` ei considerau carnea de porc [i cea a tuturoranimalelor cu copit` despicat`, ca fiind o interdic]ie categoric` aLegii. Evreii obi[nuiau ca \nainte [i dup` mas` s` se spele\ndelung pe m=ini, dup` care st`p=nul casei rostea rug`ciunea.Ei se a[ezau la mas`, dup` obiceiul persan, adic` culca]i [isprijini]i pe m=na st=ng`� iar cu m=na dreapt` consumau hrana.

|n alt` ordine de idei, [i \n Palestina \i reg`sim pe sclavi, daraici aveau un statut aparte. Situa]ia lor era mai u[oar` dec=t acelor din popoarele \nvecinate. Aici existau [i legi pentru ap`rareadrepturilor sclavilor. De pild`, dac` st`p=nul \[i b`tea sclavul[i-l l`sa infirm, trebuia s`-l elibereze numaidec=t. De asemenea,dac` un st`p=n \[i omora sclavul, era ucis [i el.

S` vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz` acest popor.|n primul r=nd amintim c`s`toria. La evrei c`s`toria eramonogam` (adic` \ntre un singur b`rbat [i o singur` femeie).Era interzis` categoric, c`s`toria \ntre evrei [i p`g=ni. Logodnapreceda c`s`toria [i dura c=teva luni, p=n` la un an. Darul celmai de pre] erau copiii. Familiile f`r` copii erau considerateblestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, \l avea a[a numita�c`s`torie de levirat� sau �de cumnat�. |n acest caz, dac` un ommurea f`r` s` aib` copii, conform Legii, fratele lui avea obliga]ias` se c`s`toreasc` cu so]ia acestuia [i s`-i ridice urma[i care s`-ipoarte numele.


Oamenii care locuiau \n Palestina erau foarte respectuo[i uniicu al]ii. Acest respect se referea la salut, ospitalitate [i onoruripublice.

S` vedem cum se salutau evreii. Cea mai popular` form` desalut: �[alom!� adic` �pace�, la care cel salutat r`spundea cu�[alom uvraha� adic` �pace [i binecuv=ntare!� La desp`r]ire celmai b`tr=n spunea celui mai t=n`r: �lek le [alom!� adic` �mergi\n pace!� De obicei, salutul era \nso]it [i de gesturi largi dereveren]` cum ar fi plecarea capului sau a corpului.

Semnul cel mai deosebit de cinstire [i ospitalitate ar`tat cuiva,era atunci c=nd gazda se dezbr`ca de haina de deasupra [i o ofereavizitatorului, precum [i sp`larea picioarelor oaspe]ilor maideosebi]i.

Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi,demnitari, soli), precum [i armatelor ce se \ntorceau victorioasedin r`zboi.

Din nefericire, \ns`, nu lipseau bolile, cele mai r`sp=nditefiind: ciuma, lepra, holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare[i f`ceau ravagii \n regiunile asupra c`rora se ab`teau. Un locaparte \l ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bol-navii de epilepsie erau considera]i st`p=ni]i de demoni.

Cei ce mureau erau \ngropa]i imediat dup` deces. Sicriele sefoloseau numai pentru cei boga]i, iar \nmorm=ntarea era simpl`.|n perioada c=t evreii au stat \n Egipt, mor]ii lor erau p`stra]imai mult timp, fiind \mb`ls`ma]i cu miresme. Conform religieievreilor, atingerea de cei mor]i era considerat` drept necur`]ie.

Doliul dup` cei deceda]i se ]inea [apte zile. Se caracterizaprin sf=[ierea ve[mintelor, smulgerea p`rului, a b`rbii, \mbr`carea\n sac [i pres`rarea de cenu[` pe cap.

Este de remarcat c` toat` via]a public` [i particular` a evreilorse desf`[ura dup` Legea Domnului. |nc` din vechime exista unloc special de rug`ciune: la \nceput era cortul sf=nt, un loc dedimensiuni mai mici, \mp`r]it \n dou` \nc`peri: Sf=nta [i Sf=ntaSfintelor. |n jurul lui se afla o curte. Mai t=rziu a fost ridicatcelebrul Templu din Ierusalim, zidit dup` modelul Cortului Sf=nt.|n fiecare localitate din Palestina era c=te o sinagog` adic` locde adunare, rug`ciune [i predicare a cuv=ntului lui Dumnezeu.Erau conduse de rabini, adic` de \nv`]`tori ai Legii lui Dumne-zeu, care puteau fi [i laici. Serviciul religios consta din rug`ciuni,citiri [i t`lm`ciri ale Legii [i proorocilor. Serviciul religios avealoc \ndeosebi s=mb`ta.

Capitolul unu22


Capitolul unu24

7. Fixarea cuno[tin]elor

Cum se nume[te ]ara \n care trìa poporul evreu? (Se numeaCanaan apoi� dup` ocupa]ia roman` s-a numit Palestina [i \nprezent se nume[te Israel). Ce aspecte am dezb`tut din punct devedere geografic? (Localizare, \nvecinare, forme de relief, clim`,flor`, faun`). Ce am \nv`]at \n leg`tur` cu locuitorii acestei ]`ri?(Despre modul lor de via]`, \mbr`c`minte, hran` [i \n mod spe-cial, cultul religios). Unde \[i desf`[urau evreii actele de cult?(La \nceput la Cortul Sf=nt, apoi \n Templul Sf=nt din Ierusalim,ca [i \n sinagogi). Cum se desf`[ura via]a public` [i particular`?(Via]a public` [i particular` se desf`[ura dup` Legea Domnului).

8. Tem` pentru acas`

|ncerca]i s` desena]i harta Palestinei [i s` o colora]i diferit peregiuni.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Facerea lumii [i a celor dint=i oameni



Privind zilnic ceasul \n]elegem c=t e ora, dar mai mult dec=t at=t,\n]elegem c` exist` o minte foarte \n]eleapt` care \l creeaz`. Lafel, plimb=ndu-ne cu ma[ina ne g=ndim c` [i ea este creat` decineva.


Dac` tot ce exist` are un creator al sù, lumea \ns`[i are Creatorulei, \nc=t ast`zi ne vom referi la �Istoria crea]iei. Facerea lumii [ia celor dint=i oameni�.

--



Trebuie s` v` spun \nc` de la \nceput c` prin cuv=ntul �lume� se\n]elege mai mult dec=t ceea ce pute]i voi vedea. Astfel, \n sensulacestui cuv=nt mai intr` [i acea parte nev`zut` pe care o numim�spiritual`�. Deci deosebim o parte �material`� care cuprindenatura [i tot ce ne \nconjoar`, [i o parte �spiritual`� adic` ceanev`zut`.

Referitor la facerea Lumii [i la �apari]ia� primilor oameni,exist` mai multe presupuneri. Adev`rul \ns`, este Cel relatat \nBiblie \n capitolul \nt=i al c`r]ii numit` �Facerea� sau �Geneza�.Aici citim c` lumea v`zut`, deci cea material` a fost creat` \n[ase zile sau [ase etape. S` vedem care sunt acestea:

1. |n prima zi a fost creat` lumina, numit` �zi�. |ntunericul aprimit numele de �noapte� [i a fost desp`r]it de lumin`.

2. |n cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adicàtmosfera, sau firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi�cer� ca lume spiritual`). Aceasta con]ine o combina]ie de gazecum ar fi: oxigen, hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiindindispensabile vie]ii.

3. |n a treia zi, Dumnezeu a creat p`m=ntul [i l-a desp`r]it deape pe care le-a numit �m`ri�. Apoi a f`cut ca uscatul s` rodeasc`vegeta]ia: pomii [i plantele de tot felul.

4. |n a patra zi, a fost creat lumin`torul cel mare care s`lumineze ziua, adic` soarele [i lumin`torul cel mic care s`lumineze noaptea, adic` luna. Au fost f`cute [i stelele. Soarele,luna [i stelele au fost create pentru a delimita ziua de noapte.

5. |n ziua a cincia, Dumnezeu a creat vie]uitoarele \n ape,adic` pe[tii [i \n cer p`s`rile.

6. Dumnezeu a creat \n ziua a [asea vie]uitoarele p`m=ntuluipe fiecare dup` felul ei. {i tot \n ziua a [asea Dumnezeu l-a creatpe om, dup` chipul [i asem`narea Sa, ca o \ncununare a \ntregiicrea]ii.

7. Iar ziua a [aptea este ziua de odihn` pe care Dumnezeu abinecuv=ntat-o. {i privind asupra \ntregii crea]ii Dumnezeu av`zut c` totul era bun [i corespunz`tor inten]iilor pentru carefusese creat. Cea de a [aptea zi a fost zi de odihn`, nu \n sensul\n care \n]elegem noi odihna. Aceast` �odihn`� a lui Dumnezeuindic` faptul c` opera de crea]ie a luat sf=r[it. Nu \nseamn` \ns`c` Dumnezeu [i-a p`r`sit crea]ia. El se \ngrije[te \n continuarede buna ei desf`[urare. {i dac` ne g=ndim bine este firesc s` fiea[a. De pild` [i voi, dac` preg`ti]i o surpriz` pentru p`rin]ii vostri,

Capitolul unu26

dup` ce totul este gata, v` exprima]i satisfac]ia pentru ceea ce a]if`cut [i verifica]i dac` a reu[it a[a cum dorea]i.

Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c` ar fi putut crea lumea\ntr-o singur` zi. Dar El este \n]elept [i a [tiut c` f`c=nd totuletapizat adic` \n mai multe faze sau zile se poate acorda fiec`reiaimportan]a cuvenit`.

|nainte de a crea lumea material`, a fost creat` lumea ceanev`zut`, adic` lumea spiritual`. Acolo sus \n cer, \n aceast`lume, se afl` \ngera[ii, pe care [tiu c` voi vi-i imagina]i a fi cuaripioare [i cu o privire bun` [i bl=nd`, plin` de dragoste, a[acum numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitoriai lui Dumnezeu. Iar voi pute]i fi siguri c` fiecare are un \ngera[p`zitor acolo sus, pe care Tat`l nostru cel ceresc \l trimite s`vegheze asupra noastr`. Dac` merge]i pe strad` el are grij` s` nuv` calce vreo ma[in`, dac` trece]i prin locuri periculoase el vàp`r` s` nu vi se \nt=mple ceva rù. {i c=nd sunte]i cumin]i [iascult`tori [i v` sili]i s` \nv`]a]i bine, se bucur` c` poate s` duc`lui Dumnezeu ve[ti bune despre voi. Ace[tia sunt \ngerii crea]ide Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partealui Lucifer, a celui rù, care din m=ndrie s-a desp`r]it de Dumne-zeu lu=ndu-[i cu el acei \ngeri rì, adic` diavoli. Ace[tia suntpotrivnici omului.

Citind mai departe \n Sf=nta Scriptur` cu aten]ie, remarc`mc` Dumnezeu a f`cut lumea din nimic, prin puterea cuv=ntuluiSù: �Dumnezeu a zis: s` fie... [i a fost�. Aceasta eviden]iaz`faptul c` lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt dinEl, ci este o existen]` separat`, dar a c`rei cauz` este \nsu[i Dum-nezeu.

Citind \n continuare, \n cartea �Facerea�, remarc`m c` omula fost creat din p`m=nt, dup` chipul [i asem`narea lui Dumne-zeu, prin suflare de via]`, fiind astfel viu. Tot ceea ce f`cuseDumnezeu p=n` la crearea omului era destinat a-i sluji omului,erau f`cute pentru ca omul s` se bucure [i s` se foloseasc` deele, de toate. {i mai mult dec=t at=t, s` le st`p=neasc`. {i l-aa[ezat Dumnezeu pe om, \n Cel mai frumos loc de pe p`m=nt,creat special pentru el, [i anume \n Eden. Dac` suntem aten]iasupra versetului 26 al primului capitol din cartea �Facerea�, ceobserv`m? (se va citi versetul). Observ`m tocmai c` esteinten]ionat` forma de plural a pronumelui posesiv de persoana\nt=i, �Noastr`�. Deci omul nu a fost creat numai de DumnezeuTat`l \n mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dum-nezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu Duhul Sf=nt). S` nu\n]elegem de aici c` Dunnezeu ar fi un om ca oricare dintre noi.


Aceasta ar \nsemna s` reducem m`re]ia [i nem`rginirea Sa, lacondi]ia uman`. Ceea ce este \n noi de la Dumnezeu este sufletulnostru, este permanenta \nclina]ie a omului de a-L cùta pe Dum-nezeu [i imensa bucurie a g`sirii Celui ce ne-a dat viat`; estedorul nostru dup` Patria cereasc` [i nevoia de a ne ruga. Astfelomul este veriga de leg`tur` \ntre lumea nev`zut`, spiritual` [ilumea material`. Este bine s` re]ine]i c` sufletul omului esteconstituit din ra]iune (adic` g=ndire), sentiment [i voin]`. El estedeci de origine dumnezeiasc` fiind substan]` de sine st`t`toare,liber`, nemuritoare [i imaterial`.

A[a cum am v`zut lumea a fost creat` din nimic, pe c=ndtrupul omului a fost creat din p`m=nt: �Domnul Dunnezeu a f`cutpe om din ]`r=na p`m=ntului, i-a suflat suflare de via]`, [i omuls-a f`cut astfel fiin]` vie� (Facerea 2, 7). �}`r=na p`m=ntului�din care a fost f`cut omul reprezint` partea lui material`, iar�Suflarea de via]`�, cea spiritual`, adic` tocmai partea lui Dum-nezeu din om. Dac` Tat`l Ceresc nu ar fi suflat via]`, omul ar fifost doar un chip de lut, o bucat` de p`m=nt modelat`. Ceea ced` m`re]ie [i demnitate omului este tocmai latura spiritual` dinel, adic` ceea ce i-a transmis Dumnezeu \n mod direct. A[a seexplic` faptul c` omul \[i g`se[te adev`rata fericire [i \mplinirenumai atunci c=nd L-a g`sit pe Creatorul Sù [i s-a alipit de El,dup` cum spune un P`rinte al Bisericii: �Ne-ai f`cut pentru Tine,Doamne [i nelini[tit este sufletul nostru p=n` nu se va odihni\ntru Tine, Dumnezeule�; sau cum grìe[te psalmistul: �precumdore[te cerbul izvoarele de ap`, a[a te dore[te sufletul meu petine Dumnezeule!�.

Primul om fiind din p`m=nt a fost numit �Adam�, deoarece�Adam� \nseamn` �p`m=nt� (lut). Dumnezeu l-a iubit \nc` \naintede a fi creat deoarece toat` lumea a fost f`cut` pentru a fi st`p=nit`de el, a investit \n el chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a \ngrijitapoi s`-l a[eze \n cel mai frumos loc de pe p`m=nt, adic` \n Eden(Eden @ rai), [i era preocupat de el.

V`z=ndu-l \ns` singur, [i-a dat seama c` nu este bine s` fiea[a, [i atunci i-a f`cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedatDumnezeu? I-a dat un somn lung lui Adam, timp \n care a creat-ope femeie din coasta sa. Femeia o primit numele �Eva�, cuv=ntcare \nseamn` �via]`� [i ea avea s` fie mama tuturor celor vii. {i\n felul acesta a fost creat` prima familie de pe p`m=nt, care aprimit binecuv=ntarea lui Dumnezeu: �...cre[te]i [i v` \nmul]i]i,umple]i p`m=ntul [i-l st`p=ni]i!�.

A[a cum am mai spus, primii oameni erau \n gr`dinaEdenului, o gr`din` minunat` [i \nc=nt`toare,plin` cu tot felul

Capitolul unu28

de pomi, de plante [i de viet`]i. Dar printre ace[tia mai era [i unpom mai deosebit, adic` pomul cunoa[terii binelui [i rùlui.Dumnezeu \i poruncise lui Adam s` nu m`n=nce din fructeleacestui pom. Era singura restric]ie. Probabil c` [ti]i [i voi ce s-a\nt=mplat \n aceast` gr`din` a Edenului. Diavolul pref`cut \n[arpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructeleacestui pom. Eva a m=ncat [i i-a dat [i lui Adam [i astfel au\nc`lcat porunca lui Dumnezeu. A[a-i c` sti]i voi ce se \nt=mpl`c=nd tata v` spune ceva, iar voi nu asculta]i [i face]i exact invers?Urmeaz` pedeapsa, bine\n]eles. La fel a fost [i cu primii oameni.Neascultarea lor a atras m=nia lui Dumnezeu care i-a alungat dingr`dina Edenului. Acum situa]ia se inverseaz`, primul om, dinst`p=n al lumii create, devine rob al p`m=ntului, adic` p`m=ntulnu-[i va mai oferi roadele ca hran` pentru om, ci acesta va trebuis` lucreze din greu pentru a-[i c=[tiga existen]a: �\n sudoareafe]ei tale s`-]i m`n=nci p=inea...� (Facerea 3, 19). De aici vedemc` odat` cu c`derea omului \n p`cat, \ntreaga natur` s-a datde[ert`ciunii, ajung=nd \n contradic]ie cu omul. De asemenea[arpele a fost [i el blestemat: �Fiindc` ai f`cut lucrul acesta,blestemat e[ti...� (Facerea 3, 14).

Dar chiar dac` tata sau mama v` ceart` sau v` pedepsesc, eitotu[i v` iubesc. Oricum tot ai lor r`m=ne]i [i le sunte]i dragi. Lafel [i Tat`l cel Ceresc nu-l distruge pe omul c`zut \n p`cat, ci \liube[te \n continuare. El l-a pedepsit numai, ca s` \mplineasc`dreptatea, care cere s` fie �dup` fapt` [i r`splat`!�. Dar chiaralungat din rai, omul r`m=ne tot coroana crea]iei divine, tot ceeace a putut face Dumnezeu mai bun. De aceea El se \ngrije[te desoarta sa. Cum? Prin promisiunea unui R`scump`r`tor, dup` cumputem citi la Facerea 3, 15: �Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [arpe[i femeie, \ntre s`m=n]a ta [i s`m=n]a ei. Acesta (cel n`scut dinfemeie) \]i va zdrobi capul, [i tu \i vei \n]epa c`lc=iul�. |n acestfel omului i se veste[te un R`scump`r`tor, care va fi DomnulIisus Hristos. Prin Jertfa [i |nvierea Sa, \l va nimici pe diavol [iva aduce omenirii iertarea p`catelor [i m=ntuirea. Prin El [i \nNumele Lui oricine va putea veni la Tat`l Cel Ceresc ce nea[teapt` pe to]i ca pe fiii sì iubi]i s` ne dea bucurii ve[nice \nRaiul p`r`sit odinioar` prin neascultare. El v` iube[te [i pe voipe to]i [i pe fiecare \n parte. El dore[te s` fi]i ascult`tori [i cu-min]i, [i cuviincio[i, [i credincio[i, s`-L iubi]i [i voi pe El .Deschide]i-v` chiar de acum inimile pentru ca El s` v` poat`picura acolo din dragostea Sa [i un col] din ve[nicie.

De acum \nainte c=nd [ti]i c` Dumnezeu este creatorul acesteilumi, ve]i privi mai atent \n jurul vostru [i atunci c=nd ve]i vedea


p=r=ul cu clinchet cristalin ce [erpuie[te domol prin p`durea\nverzit`, sau razele soarelui juc=ndu-se printre frunzele copaculuila a c`rui umbr` v` odihni]i, sau seara, cerul senin [i plin destele v` va fermeca privirea, sau c=nd v` va impresiona tumultul\nvolburat al unei cascade spumoase, deasupra c`reia curcubeul\[i etaleaz` paleta coloristic` f`r` egal, sau c=nd toamn` fiind,copacii unei p`duri cu frunzele at=t de nuan]ate ofer` imagini lacare se poate contempla ore \n [ir, atunci � zic � ve]i [ti c` toat`recuno[tin]a noastr` pentru aceste adev`rate minuni o dator`mlui Dumnezeu. {i sunt sigur c` v` \ntreba]i al`turi de mine: dac`toate acestea sunt a[a de \nc=nt`toare, aici pe p`m=nt, cum vor ficele din |mp`r`]ia Ta, Doamne? (se vor citi \n timpul pred`riitextele din cartea �Facerea� privind crearea omului [i f`g`duin]aunui R`scump`r`tor; se vor scrie pe tabl` titlul lec]iei [i etapelecre`rii lumii).

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul crea]iei lumii, aomului a p`catului [i a izgonirii lui din rai.


|n c=te etape a fost f`cut` lumea? (|n [ase etape). Ziua a [apteace reprezint`? (Ziua de odihn`, ceea ce \nseamn` c` actul crea]ieia \ncetat). Din ce a f`cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Daromul din ce a fost f`cut? (Din ]`r=na p`m=ntului). Cum a fostf`cut` lumea? (Prin cuv=nt). Dar omul? (Prin participarea directà lui Dumnezeu, adic` a Sfintei Treimi). Care a fost menireacrea]iei omului? (De a fi st=p=nul lumii materiale [i �\mpreun`lucr`tor cu Dumnezeu� la des`v=r[irea ei). Cum de [i-a pierdutomul aceast` demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumne-zeu [i c`derea \n p`cat). Ce se veste[te \n versetul 15 al capitolului3 din cartea Facerii? (Se veste[te un R`scump`r`tor).


Citirea primelor trei capitole din cartea �Facerea�. Memorareaetapelor \n care a fost creat` lumea. Memorarea textului din cartea�Facerea 3, 15�.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`.

Capitolul unu30

Cain [i Abel



A[a cum am v`zut \n lec]ia trecut`, prima familie de pe p`m=nt afost cea format` din Adam [i Eva. Ei au avut doi fii despre carecitim \n �Facerea� (Geneza), prima carte a Vechiului Testament.Ace[tia sunt Cain [i Abel. Fiind fra]i ne-am fi a[teptat ca ei s`trìasc` \n iubire [i bun` \n]elegere. Dar nu a fost a[a. P`catulodat` intrat \n fiin]a omeneasc` a evoluat \n diterite forme, caremai de care mai dezastruoase [i catastrofale pentru via]aomeneasc`. Un astfel de p`cat este [i cel al invidiei, care mergep=n` la ucidere.


Cain [i Abel: cei doi fii ai primei familii.


Chiar dac` era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mair`bd`tor [i iert`tor; putea trece peste sup`r`rile [i micile necazurice i le f`cea \n joac`, fratele sù Cain. P`rin]ii lor vedeau aceasta,[i nu se poate spune c` nu-l iubeau pe bìe]elul lor mai mare, dartotu[i \l preferau pe Abel.

Cu timpul Cain [i Abel se f`cur` adev`ra]i fl`cì. Ei trebuiaus` lucreze \ntocmai ca [i tat`l lor. Cain se f`cu agricultor, lucr=ndpe c=mp. Sem`na gr=ul, iar c=nd era copt, \l secera, \l m`cina [if`cea p=ine.

Abel se f`cu p`stor de oi. Mergea cu oile sale la p`[une,cùt=ndu-le iarba cea mai gustoas` [i mai gras`. Turma de oi decare se \ngrijea Abel, cre[tea \n fiecare an, deoarece \n fiecareprim`var` se n`[teau mielu[ei. {i Cain sem`na tot mai mult gr=u[i avea recolte bogate [i m`noase.

Dar cine f`cea s` creasc` gr=ul pentru Cain? {i cine-i d`deatoate oile lui Abel? Desigur c` Domnul Dumnezeu; totul vine dela Dumnezeu. Iar Cain [i Abel [tiau foarte bine aceasta. De aceeadoreau s` mul]umeasc` Domnului pentru toat` aceast` bog`]ie

--


de binecuv=ntare, [i s`-[i exprime \ntr-un fel recuno[tin]a,oferindu-i ceva \n schimb. Este bine s` ne ar`t`m [i noi recuno[-tin]a fa]` de un binef`c`tor, nu-i a[a? De pild`, dac` p`rin]ii vo[triv` fac multe bucurii [i se \ngrijesc s` v` mearg` bine [i s` nu v`lipseasc` nimic, este firesc ca [i voi s` dori]i s` le face]i c=te uncadou la aniversarea lor, care chiar dac` este mai mic, dup`posibilit`]ile voastre, poart` \n el toat` dragostea voastr` [imul]umirea pentru copil`ria fericit` [i lipsit` de griji [i nevoi.Iar p`rin]ii se bucur` [i voi \mpreun` cu ei sunte]i ferici]i.

Ei bine, tot a[a [i Cain [i Abel s-au hot`r=t s`-i aduc` luiDumnezeu o jertf` de mul]umire. {ti]i cum au f`cut? Abel a alesoaia cea mai frumoas` [i mai gras` din c=te avea, hot`r=nd càceasta este cea mai potrivit` pentru Dumnezeu. Apoi a cùtatcrengi uscate, c`ci acestea ard bine, le-a pus pe o gramad` depietre, a tìat oaia [i a a[ezat-o peste crengi. Deci jertfa erapreg`tit`. {i pentru c` jertfa trebuia s` ard`, Abel pusese c`rbuniaprin[i sub crengi. V=ntul sufla \n foc, crengile ardeau, iar odat`cu ele [i jertfa. Fumul se ridica la cer [i \ndat` Abel \ngenunche[i zise plin de venera]ie: �Dumnezeul meu, c=t de mult te iubesc!Tu veghezi asupra mea cu at=ta grij`. {i aduc=ndu-]i aceast` jertf`din toat` inima, vreau s`-]i ar`t recuno[tin]a mea�. Domnul aascultat aceast` rug`ciune. El \[i pleac` urechea totdeauna larug`ciunile oamenilor. A[adar, Dumnezeu a v`zut c` Abel \liube[te. El \i primi jertfa [i aceasta l-a f`cut foarte fericit peAbel.

{i Cain dorea s` aduc` Domnului o jertf`. Astfel, a str=nsni[te pietre [i a pus crengi deasupra. Peste crengi \n loc s` a[ezegr=ul cel mai frumos� cu spicul cel mai bogat \n boabe aurii, apus doar pu]in din gr=ul pe care Domnul f`cuse s` creasc` peogorul sù. Apoi \i d`du foc. |ncepu [i Cain s` se roage, dar nuera mul]umit [i nu era iubire pentru Domnul \n inima sa. G=ndeael: �De ce oare trebuie s` ard acest gr=u, pe care dac` l-a[ fim`cinat, a[ fi avut at=ta fìn` c=t pentru o p=ini[oar`! {i de ces`-L mul]umesc pe Dumnezeu, c` doar eu \nsumi am sem`natgr=ul [i am muncit ca acesta s` creasc`!� Dar Domnul [tia bineceea ce g=ndea Cain. V`zu deci c` el nu-L iube[te. De aceea nicinu-i primi jertfa. {i nu-i d`du nici fericire [i nici mul]umire.

{i voi, dac` Domnul v` ajut` s` ob]ine]i rezultate bune \nmunca voastr`, v` bucura]i desigur. Dar [i mai bucuro[i ve]i fidac` prin rug`ciune, veni]i \naintea lui Dumnezeu, s`-i mul]umi]ipentru toate. Atunci c=nd v` ruga]i, deschide]i-v` inimile plinede sinceritate [i de dragoste pentru cel ce vegheaz` zilnic, ceasde ceas, la munca voastr` [i o face s` rodeasc`. Chiar [i \nv`]atul

Capitolul unu32

este o munc`, [i \nc` o munc` grea uneori, iar roadele sunt notelebune [i noile cuno[tin]e acumulate, de care v` ve]i folosi odat`.C=nd cere]i prezen]a Domnului l=ng` voi la fiecare pas mai maresau mai mic, via]a v` va fi binecuv=ntare [i inima plin` de pace[i mul]umire, c`ci \nsu[i Dumnezeu \[i va g`si pl`cere \n ea.

Dar, s` revenim la subiect. Cain observ` c` Dumnezeu nu-iprimise jertfa [i se sup`r` foarte tare pentru aceasta. Se sup`r` [ipe Abel, mai ales pe Abel. |n mod normal Cain trebuia s` sebucure c` Dumnezeu a primit jertfa fratelui sù [i s` aduc` [i elo jertf` mai bun` lui Dumnezeu. Dar nu se \nt=mpl` a[a. El sem=nie [i deveni invidios. Devenind invidios, el se g=ndea: Dum-nezeu \l prefer` pe Abel; lui \i d` mul]umire [i satisfac]ie [i numie�. Aceste g=nduri \i st`p=neau mintea [i se \nfiltrar` ad=nc,p=n` \n cele mai \ndep`rtate unghere ale inimii sale. |n loc caDomnul s` fie st`p=n al inimii sa1e, el \l l`s` pe satana cu mrejelelui de invidie [i rùtate s` se instaleze acolo. Se g=ndea foartedes la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea [i nici nu maim=nca aproape nimic. Domnul, care vedea [i [tia totul, \i atraseaten]ia: �Cain, de ce e[ti a[a invidios [i rùt`cios? Este numaivina ta, dac` lucrurile stau a[a. Dac` tu M-ai iubi pe Mine ai fi [itu fericit [i vesel. G=nde[te-te la aceasta Cain, [i nu mai fiinvidios�. Cain, \ns` nu ascult`� [i f`cu dup` capul lui.

Astfel \ntr-o zi, \i zise lui Abel: �Hai s` mergem pe c=mp�.{i c=nd fu singur cu el, \ncepuse s` se certe. |l tr=nti apoi [i \lb`tu p=n` \1 omor\. Abel z`cea acum \ntins pe p`m=nt, iar s=ngelelui se scurgea lent pe iarb`. V`z=nd aceasta, Cain se sperie. I setreze[te con[tiin]a, care \ncepe s`-l judece f`r` mil`. Teama luicre[te [i mai mult... Nu [tia unde [i cum s` scape mai repede depedeapsa pentru fapta sa. Acum, v`z=nd s=ngele fratelui sù,pricepu mai mult gre[eala sa. Dar nu mai avea ce face. Era preat=rziu... Dumnezeu v`zuse totul. De aceea \l \ntreb` pe Cain:�Unde este Abel, fratele tù?�. Atunci Cain \ngrozit de fapta sa,\ncearc` s` scape, zic=nd: �Nu [tiu unde este Abel. |n orice cazeu nu sunt p`zitorul fratelui meu!� Dumnezeu r`spunde: �Pentruc` ai f`cut a[a ceva, nu voi mai l`sa s` creasc` nimic pentru tine.Pleac` de aici, c` nu vreau s` mai [tiu de tine! {i oric=t de departete vei duce, nicìeri \n lume nu vei mai g`si lini[te!�.

A[a s-a [i \nt=mplat. Cain pleac` departe, tot mai departe,dar oriunde se afla \[i aduce aminte de fratele sù, Abel, pe care-lomor=se, datorit` invidiei. Toat` via]a sa a fost plin` de fric`,nelini[te [i nefericire. S=ngele fratelui sù \i cerea mereusocoteal` de fapta sa.


Astfel, Adam [i Eva au pierdut \n aceea[i zi pe cei doi fii ailor. Nici unul, nici celalalt nu s-au mai \ntors seara, acas`. Atuncip`rin]ii s-au dus s`-[i caute copiii. L-au g`sit pe Abel mort, f`c=ndimpresia c` dormea \ntins pe p`m=nt... Adam [i Eva l-au \ngropat.Erau foarte tri[ti... Domnul \ns`, avea mereu grij` de ei [i le f`cualte bucurii trimi]=ndu-le al]i copii, fete [i bìe]i. Unul din bìe]isem`na mult cu Abel. El se numea Set [i \l iubea [i el pe Dumne-zeu. (Re]ineti acest nume, deoarece \n lec]ia urm`toare ne vomreaminti de el).

Intiui]a Se vor proiecta diapozitive \nf`]i[=nd jertfa lui Abel[i a lui Cain, invidia acestuia [i uciderea fratelui sù.


Care sunt cei doi copii ai lui Adam [i Eva? (Cain [i Abel). Cu cese ocupa Cain? (Cu munca la c=mp). Dar Abel? (Cu cre[tereaoilor). Care dintre ei \l iubea mai mult pe Dumnezeu? (Abel). Cejertf` i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf` cea maigras` [i frumoas` oaie, iar Cain a adus c` jertf` pu]in gr=u). Carejertf` a fost mai bine primit` de Domnul? (A lui Abel). Ce af`cut Cain din invidie fa]` de Abel? (L-a ucis). Care a fostpedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de con[tiin]`, f`c=nddin el un fugar, care se temea chiar [i de umbra sa, sau de fo[netulfrunzelor copacilor.

8. Aplicarea

Din ceea ce i s-a \nt=mplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps`mare are cel ce se m=nie, devenind rù [i nemilos din invidie.Voi \ns` str`dui]i-v` s` sta]i c=t mai alipi]i de Tat`l nostru celceresc [i s` fi]i c=t mai ascult`tori de voia Sa. Iar voia Sa este s`v` purta]i bine unul cu cel`lalt [i s` va iubi]i unul pe celalalt,bucur=ndu-v` totdeauna de succesele prietenului, sau coleguluivostru [i \ncerc=nd s`-l imita]i \n tot ceea ce f`ptuie[te bun.


Citirea din Sf=nta Scriptur` a capitolului IV din cartea �Facerea�unde este relatat` \nt=mplarea pe care v-am povestit-o azi.


Capitolul unu34

Noe [i potopul



A[a cum v` aminti]i din lec]ia trecut`, dup` ce Adam [i Eva [i-aupierdut cei doi fii, Cain [i Abel, au avut un fiu [i anume Set.Parcurg=nd mai departe cartea �Facerea�, remarc`m c` ne suntprezenta]i urma[ii lui Set p=n` se ajunge la Noe. De ce se opre[teaici enumerarea?


Aceasta vom vedea \n lec]ia de ast`zi, trat=nd despre �Noe [ipotopul�.


A[a cum afl`m din relatarea Vechiului Testament, �Noe, la v=rstade cinci sute de ani, a n`scut pe Sem, Ham [i Iafet�. Deci dac`Noe avea a[a de mul]i ani, \nseamn` c` a trecut destul de multtimp de la primii oameni, Adam [i Eva. S` vedem cum a evoluatlumea \n tot acest timp? Omenirea se \ndrepta spre bine, saudimpotriv` spre rù? �Domnul a v`zut c` rùtatea omului eramare pe p`m=nt, [i c` toate \ntocmirile g=ndurilor din inima luierau \ndreptate \n fiecare zi numai spre rù�. {i aceast` constatareeste foarte grav` [i v` \ntristeaz` chiar [i pe voi, a[a-i? S` neg=ndim pu]in \mpreun`: v` mai aminti]i desigur de ora \n caream \nv`]at despre facerea lumii. Dumnezeu crease totul bun [ifrumos. Omului \i era destinat a se folosi de toate cele c=te aufost create sau �preg`tite� anume pentru el. Dar gre[eala sa,p`catul sù, a f`cut ca totul s` se schimbe. V` mai aminti]i ce s-a\nt=mplat cu Adam [i Eva dup` neascultarea de cuv=ntul lui Dum-nezeu? (Au fost pedepsi]i). Dar cu Cain, ce se \nt=mplase? (Caina fost un uciga[). Primii oameni au transmis a[adar, mai departemoartea fizic` [i cea spiritual`, tuturor celor ce s-au n`scut dupèi. Practic, nici un om nu va mai trì \n nevinova]ia dinainteac`derii primilor oameni \n p`cat. |n sufletele oamenilor apare totmai mult lupta dintre bine [i rù; tot mai mult cad victime rùlui

--


[i acest fapt tot mai mult atrage dup` sine vinov`]ie, m=nia luiDumnezeu [i apoi pedeapsa rùlui, a nedrept`]ilor [i f`r`delegeade tot felul...

Sf=nta Scriptur` ne spune chiar c`: �I-a p`rut rù Domnuluic` a f`cut pe om pe p`m=nt [i s-a m=hnit \n inima Lui... [i Dom-nul a zis: �Am s` nimicesc de pe fa]a p`m=ntului pe omul pecare l-am f`cut, de la om p=n` la vite, p=n` la t=r=toare [i p=n` lap`s`rile cerului; c`ci |mi pare rù c` i-am f`cut�.

Printre to]i acei oameni rì, era \ns` un om, care |l asculta peDumnezeu [i respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era [ifamilia sa. De aceea, �Noe a aflat mil` \naintea Domnului, c`ciera un om neprih`nit [i f`r` pat` \ntre cei din vremea lui: Noeumbla cu Dumnezeu�. Iar Dumnezeu a decis s`-l salveze de mareaurgie pe care urma s-o trimit` asupra oamenilor [i anume: unpotop care-i va nimici \mpreun` cu p`m=ntul. {i pentru aceasta,Noe trebuie s`-[i construiasc` o corabie mare cu mai multec`m`ru]e, Domnul \nsu[i d=ndu-i indica]ii foarte precise pentrutot ce urma a fi f`cut.

A[adar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bine\n]eles,era ajutat de fiii sì: Sem, Ham [i Iafet. Doborau trunchiuri grelede copaci din care tìau st=lpi [i sc=nduri. Corabia era foartemare. Avea �trei sute de co]i lungime, cincizeci de co]i l`]ime [itreizeci de co]i \n`l]ime� (Facerea 6, l5). I-au f`cut o u[` [i ofereastr` sus, lat` de un cot. Iar \n interior erau multe camere.Corabia avea [i un acoperi[. Iar toate cr`p`turile erau astupatecu p`cur` [i cu smoal` ca s` nu poat` p`trunde nici o pic`tur` deap`.

Oamenii veneau s` vad` corabia [i \ncepeau s` r=d`. |[i b`teaujoc de b`tr=nul Noe. �Nu po]i merge cu aceast` corabie�, strigauei, c` doar se afl` pe uscat. Cum vrei s` duci a[a corabie mare laap`?� �Apa va veni aici�, zise Noe. �Apa va acoperi totul pep`m=nt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc` oamenii au devenitfoarte rì [i nu-L mai ascult` pe Dumnezeu. {i cei ce nu vor fi \ncorabie se vor \neca�. Oamenii au \nceput s` r=d` [i mai tare.�Nu r=de]i!� le spuse Noe. �Mai bine asculta]i [i ruga]i-v`, caDumnezeu s` v` ierte neascultarea voastr`! Atunci ve]i avea voies` intra]i \n corabie�. Dar ei r`spundeau: �Nu, noi nu vrem s` nerug`m! Nu vrem s` intr`m \n corabia aceasta�.

Se poate u[or c` oamenii care locuiau acolo au devenit mairì dec=t Cain, c` cel pu]in lui \i era fric` de pedeaps`. Oameniloracestora nu le era frica de nimic.

C=nd corabia a fost gata construit`, o mare mul]ime deanimale, p`s`ri [i t=r=toare s-au apropiat de corabie, vr=nd s`

Capitolul unu36

intre. Domnul \nsu[i le chemase. Veneau dou` c=te dou`, opereche din fiecare specie, fie �curate�, fie �necurate�, pentru anu se pierde nimic bun din ce crease Dumnezeu. Noe le punea pefiecare \n locul lor de ad`post, unde hrana era deja preg`tit`.Desigur c` oamenii cei rì au v`zut toate acestea �dar totu[i nuluau aminte. |n cur=nd va fi \ns` prea t=rziu... Dintre to]i cei deacolo� au intrat \n corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham,Iafet [i so]iiIe lor. Apoi, chiar Domnul a \nchis u[a dup` ei, iarcorabia r`mase neclintit` \nc` o s`ptam=n`.

Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile [i 40 de nop]i a plouatcontinuu. Tot p`m=ntul era acoperit de ap`, p=n` [i cel mai \naltv=rf de munte. �S-au rupt toate izvoarele ad=ncului celui mare [is-au deschis st`vilarele cerurilor�, [i anume �|n anul [ase sute alvie]ii lui Noe, \n luna a doua, \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii�.

Dar s` d`m pu]in fr=u liber imagina]iei [i s` p`trundem [inoi \n corabie s` vedem ce se petrece acolo. Pentru c` 40 de zilede ploaie continu`, nu e pu]in. Nou` ni se pare mult dac` numaio s`ptam=n` ar ploua zi de zi, \n timpul toamnei sau al prim`verii.Desigur c` [i pentru cei din corabie prima s`pt`m=n` trecuse maiu[or, poate chiar [i primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s`stea \nchi[i chiar a[a de mult timp? Desigur c` puteau. Ei [tiauc` toate decurg dup` voia lui Dumnezeu, [i \ncrez=ndu-se puternic\n El, \l sim]eau prezent. {i Dumnezeu \i ajuta! Deci numaisperan]a de salvare, \ncrederea c` se afl` sub M=na cea tare a luiDumnezeu le-a dat putere s` a[tepte cu r`bdare deplin`.

Deci dup` 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung` noriide pe cer. Soarele \ncepu din nou s` str`luceasc`, dar uscatul nuse vedea; totul era o ap` mare [i ad=nc`...

{i au mai trecut \nc` l50 de zile. Foarte lung` perioada dea[teptare [i desigur c` le-a trebuit o r`bdare puternic`, o \ncredereneclintit` c` Domnul vegheaz` la toate, deci [i la via]a lor...Flac`ra speran]ei era astfel mereu vie \n inimile lor. Abia �\nluna a [aptea \n ziua a dou`zeci [i [aptea a lunii, corabia s-aoprit pe mun]ii Ararat. Apele au mers sc`z=nd p=n` la luna azecea. |n luna a zecea, \n ziua \nt=i a lunii, s-au v`zut v=rfurilemun]ilor. Dup` 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pecare o f`cuse�. Ce mare bucurie a fost pentru to]i cei din corabiec=nd dup` vreme foarte \ndelungat` au v`zut din nou cerul senindeasupra lor. R`bdarea le-a fost pus` la \ncercare, dar [tiau c` nuau sperat \n zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru [i \i d`dudrumul s` zboare pe geam afar`. Corbul zbura afar` departe [i nuse mai \ntoarse. Era o pas`re puternic` ce putea s` trìasc` dejape p`m=nt. Apoi, Noe l`s` s` zboare un porumbel. Acesta zbur`


toata ziua \ncolo [i \ncoace, cùt=nd ceva de m=ncare. Darneg`sind nimica, se \ntoarse seara, trist [i obosit, c`ci nu puteas` trìasc` \nc` pe p`m=nt. Noe \[i \ntinse m=na pe geam afar` [ilu` porumbelul \n corabie. Mai a[tept` Noe \nc` o s`pt`m=n`.Apoi l`s` porumbelul s` zboare a doua oar` dar de data aceastac=nd se \ntoarse, ce avea el \n cioc? O frunz` pe care o rupsesedintr-un pom. Era ca [i cum ar fi vrut s` spun`: �Nu mai dureaz`mult potopul. Pomii ies deja din ap`�. Aceasta era o veste bun`.{i c=nd dup` o s`pt`m=n` Noe l`s` porumbelul din nou s` zboare,nu se mai \ntoarse. G`sise hran`.

Atunci Noe desf`cu acoperi[ul corabiei [i a[tept` ca Dom-nul s` vorbeasc`. {i Dumnezeu \i zise: �Acum Noe po]i s` ie[idin corabie, \mpreun` cu so]ia ta, cu copiii tì [i cu toateanimalele�. Ce ferici]i erau ei acum c` puteau s` ias` afar`! Iarba\ncepu s` \nverzeasc`, iar florile \ncepur` s` \nfloreasc`. P`m=ntulera iar`[i frumos. P`s`rile \[i f`ceau iar`[i cuiburi c=nt=nd \ncele mai minunate feluri. Animalele zburdau vesele prin p`dure,r`sp=ndindu-se \n toate p`r]ile, cùt=ndu-[i un ad`post. Noe aduseDomnului o jertf`. Pe c=nd fumul se ridica la cer, cei opt oameni\ngenunchiar` [i \i mul]umir` lui Dumnezeu pentru grija ce le-opurtase. Dumnezeu a primit jertfa. El v`zu [i c=t de ferici]i [irecunosc`tori erau ei. El promise c` nu va mai trimite niciodatùn potop a[a de mare pe p`m=nt.

Intui ] ia Se va a r` ta tab loul sau poze (d iapoz i t ive)referitoare la potop [i la salvarea trimis` de Dumnezeu prin Noe.


Odat` cu \nmul]irea neamului omenesc, cum s-au comportatoamenii fa]` de Dumnezeu, P`rintele lor? (S-au comportat ca ni[tefii neascult`tori [i rì, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, uit=ndcomplet de voia lui Dumnezeu). C=t de mult a mers p`catul lor?(A mers at=t de mult \nc=t vorbind \n \n]eles omenesc: �lui Dum-nezeu i-a p`rut rù c` l-a creat pe om�). Ce a urmat acestui fapt?(A urmat \mplinirea drept`]ii lui Dumnezeu). De ce? (Fiindcà[a cum [tim cu to]ii, �dup` fapt` [i r`splat`!�). S-a aflat totu[icineva care s` nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu?(S-a aflat Noe [i familia sa). Fiindc` ace[tia au fost drep]i \nfa]a lui Dumnezeu, ce mare oper` a f`ptuit Dumnezeu prin ei?(I-a salvat pe ei [i toat` crea]ia de la dispari]ie \n apele potopului).Ce \nseamn` aceasta? (C` dup` dreptate, �r`splata p`catului estemoartea�, dar c` Dumnezeu niciodat` nu-i va p`r`si pe drep]iisì, ci le va da totdeauna speran]a de salvare).

Capitolul unu38


Despre Noe se pot cunoa[te mai multe am`nunte dac` ve]i citi\n cartea �Facerea�, \n continuare capitolele IX [i X.


Partriarhul Avraam



|n lec]ia trecut` am vorbit despre Noe [i cei trei fii ai sì: Sem,Ham [i Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser` s` fie singuriioameni de pe p`m=nt. Desigur c` ei au avut urma[i. S` vedemcare sunt ace[tia: urma[ii lui Sem erau semi]ii care au locuit \nAsia, cei ai lui Ham au fost hami]ii, locuind \n Africa, iar ai luiIafet au fost iafeti]ii sau indogermanii care au locuit \n Europa.Iar din semin]ia lui Sem se va na[te Avram. Cu el \ncepe, defapt, poporul ales de Dumnezeu [i de la el \[i trage numele poporulevreu.


A[adar, ast`zi vom vedea care au fost \nceputurile istorice alepoporului ales [i vom vorbi despre Avram.


Istoria poporului evreu \ncepe \n momentul \n care Dumnezeul-a chemat pe Avram din mijlocul popoarelor semite � politeiste[i idolatre care t r` iau \n cetatea caldean` Ur, din sudulMesopotamiei. Avram a fost chemat s` asculte de voia lui Dum-nezeu [i s` i se supun` prin credin]` [i iubire. S` privim \ns` mai\n am`nunt [i s` vedem de ce Dumnezeu a dorit s`-l scoat` peAvram dintre acei oameni, pentru a deveni p`rintele poporului

--


evreu? Cum erau de fapt oamenii \n acele timpuri, adic` cu dou`milenii \nainte de venirea M=ntuitorului.

La \nceput omul nu avea dec=t un singur Dumnezeu trìndcu El o comuniune intim`, \n Gr`dina Eden. Dar dup` ce a fostalungat din rai ad=ncindu-se tot mai mult \n p`cat, confund=ndu-Lcu creatura, pe care a \nceput s` o cinsteasc` \n locul Creatorului,precum soarele, luna, stelele, pietrele [i copacii, ploaia ca [i altefenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiindreprezenta]i prin desene sau sculpturi, [i aduc=ndu-li-se adorare.Astfel popoarele au devenit idolatre sau politeiste, r`t`cite de laadev`rata adorare sau cinstire cuvenit` numai lui Dumnezeu,P`rintele nostru.

Avram, \ns`, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit,dec=t pe singurul [i adev`ratul Dumnezeu. Astfel putem spunec` el era monoteist.

Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fig`tit pentru primirea lui Mesia, M=ntuitorul [i Izb`vitorul lumiidin p`cat. Astfel Avram a fost chemat de Domnul s` p`r`seasc`cetatea idolatr` \n care locuia [i s` se a[eze \n Canaan, acel locat=t de minunat [i roditor unde �curge lapte [i miere�.

Sf`nta Scriptur` ne spune c` Avram \mpreun` cu tat`l sù,Terah [i nepotul sù (fiul fratelui sù) Lot [i so]ia sa Sarai, aup`r`sit Ur-ul Caldeei \n partea de nord-vest a Mesopotamiei [iau ajuns la Haran. Aici, Avram prime[te prima binecuv=ntaredin partea lui Dumnezeu: �Voi binecuv=nta pe cei ce te vorbinecuv=nta, [i voi blestema pe cei ce te vor blestema, [i toateneamurile vor fi binecuv=ntate \n tine�! � Ce cuvinte mari suntacestea! Ce pl`cut` [i plin` de pace, trebuie s` fi fost aceast`c`l`torie pentru Avram! Este adev`rat c` nu [tia \ncotro va merge[i ce va \nt=lni acolo unde se va stabili. Dar [tia c` Domnul estecu el [i \i conduce pa[ii.

Terah, tat`l sù, murise, iar Avram [i Lot plecau mai departecu toate bog`]iile str=nse [i slugile c=[tigate \n Haran. Era anul1207, dup` potop.

Ajung=nd \n Canaan a mers p=n` la Sihem la stejarul luiMamvri. Avram [i Lot aveau turme multe [i p`zitorii lor adesease certau. Pentru a evita \nvr`jbirea Avram se desparte de Lotl`s=ndu-l pe acesta s`-[i aleag` locurile cele mai m`noase dinc=mpia Iordanului, ajung=nd p=n` la Sodoma [i Gomora. Avram[i-a a[ezat corturile l=ng` stejarul lui Mamvri de l=ng` Hebron,zidind acolo un altar Domnului.

A[a cum am v`zut, Dumnezeu \i promisese lui Avram cùrma[ii sì vor fi mul]i, ca stelele cerului [i ca nisipul m`rii, [i

Capitolul unu40

vor st`p=ni p`m=ntul canaanean. Dar iat` c` el \mb`tr=nea [i \nc`nu avea nici un copil. Domnul [tia ce stare jalnic` era \n sufletulsù. De aceea i se arat` din nou asigur=ndu-l c` at=]ia urma[i vaavea c=te stele sunt pe cer.

Iat` c` nu peste mult timp, Avram are un bìe]a[ pe numeIsmael. Acesta \ns` nu era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa.De ciud`, Sarai \[i alung` slujnica. Domnul \ns` a avut grij` deAgar [i de copilul ei, veghind asupra lor \n tot timpul. Dar nuIsmael era cel care avea s` continue [irul patriarhilor (p`rin]ilor)poporului ales.

Avram \mb`tr=nea [i Sarai la fel. Oare de ce nu le trimiteaDomnul un bìat mo[tenitor? Oare El nu-[i mai ]ine promisiunea?A uitat cumva? Desigur c` nu a uitat. Dar acest bìat trebuia s`se nasc` numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul Dum-nezeu. Faptul c` p`rin]ii copilului \mb`tr=neau nu era un obstacolpentru Domnul. La El totul este posibil. Poate c` acesta era mersulnormal, desf`[urarea normal` a evenimentelor pentru ca to]i s`[tie f`r` \ndoial` c` fiul promis se va na[te numai prin putereaSa [i nu prin voia oamenilor; c` fiul promis era de la Dumnezeupentru a continua, a \nmul]i poporul lui Dumnezeu. Era necesarca Avram [i Sarai s` fie \ncerca]i \n n`dejdea [i credin]a lor,pentru a fi vrednici de \mplinirea voii Lui Dumnezeu prin ei.Domnul \[ i \nt`re[te promisiunea ar`t=ndu-se din nou [ischimb=nd numele lui Avram \n �Avraam� care \nseamn` �tat`lunei mul]imi de popoare� [i al Saraii \n �Sarra�. Totodat`, \ncheiecu el un leg`m=nt: �Te voi \nmul]i nespus de mult, voi face dintine neamuri \ntregi [i din tine vor ie[i \mp`ra]i� � spune Dom-nul [i pentru aceasta orice b`rbat sau bìat din poporul ales trebuies` fie tìat \mprejur.

Nu a mai trecut mult timp, p=n` c=nd Avraam prime[te \ncortul sù vizita a trei oameni care \l anun]` c` peste un an, Sarrava avea un fiu c`ruia \i va pune numele Isaac. Dar ace[tia nuerau simpli oameni c`l`tori prin acele locuri. Era chiar Sf=ntaTreime: Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt. Adic`, Dumnezeu \n carecrezuse Avraam [i care \i poruncise s` se stabileasc` \n Canaan;[i care \i f`g`duise c` va \nmul]i neamul sù ca stelele cerului [ica nisipul m`rii.

Timpul mult a[teptat a sosit \ntr-adev`r. Dumnezeu [i-a ]inutpromisiunea, desigur; [i astfel, c`nd Avraam avea 100 de ani is-a n`scut un fiu, c`ruia i-a pus numele Isaac [i care a fost tìat\mprejur la opt zile a[a cum poruncise Domnul.


Este u[or s` \n]elegem c`t de bucuro[i au fost p`rin]ii acestuicopila[ [i c`t de mult \l iubeau. {i mai ales Avraam. |l a[teptasedoar de at=ta vreme, [i Domnul i-l promisese de at=tea ori!

Iat`, \ns`, ce avea s` se mai \nt=mple: Dumnezeu i-a pus la\ncercare credin]a lui Avraam, cer=ndu-i s`-l aduc` pe Isaac dreptjertf` \n ]inutul Moria, pe un munte anume indicat. S-ar putea caIsaac s` fi fost de v=rsta voastr`. Tat`l sù se bucura v`z=ndu-lcresc=nd, era un bìe]el s`n`tos, cuminte [i \l \nv`]a povestindu-idespre dragostea f`r` margini ar`tat` de Dumnezeu fa]` de el [ifamilia sa. {i iat` c` deodat`, i se cere s`-[i ia singurul fiu, at=tde dorit [i de iubit, [i s`-l jertfeasc` (adic` s`-l omoare). V`pute]i imagina, oare, ce a fost \n sufletul lui Avraam? Inima \iera sf=[iat` de ceea ce trebuia s` fac`. Dar, Domnul poruncise, [i\nainte de toate, Avraam asculta [i se supunea voii lui Dumne-zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac [i ajung=nd \n Moria, la poalelemuntelui, a spus slugilor sale:�... eu [i bìatul ne vom duce p=nàcolo s` ne \nchin`m, [i apoi ne vom \ntoarce la voi� (Facerea22, 5). Apoi, lu=ndu-[i asinul, lemnele pentru foc, cu]itul [i tor]a,au plecat pe o c`r`ruie p=n` la locul stabilit pentru jertfire. Mer-geau agale, f`r` a scoate nici un cuv`nt. {i aceasta nu numai dincauza drumului care urca, ci [i din dorin]a de a mai \nt=rzia m`carc=tva timp clipa fatal` a desp`r]irii de fiul sù, de ceea ce aveamai drag \n lume... Lacrimile [iroiau desigur pe fa]a sa, inima \iera r`nit` [i s=ngera de at=ta durere, c=nd Isaac \l \ntreb`: �Tat`!...Iat` focul [i lemnele, dar unde este mielul pentru jertf`?�. �Fiule� a r`spuns Avraam, Dumnezeu \nsu[i va purta grij` de mieluljertfei Sale� (Facerea 22, 7�8). Ce altceva ar fi putut r`spundeAvraam? El [tia c` orice ar fi, Domnul are grij` de toate, pentruc` toate sunt \n m=na Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere, [iAvraam i-a spus c` Domnul va avea grij` de acest miel. Isaac, \ninocen]a sa de copil, nu [tia ce-l a[teapta, nu [tia c` tocmai eleste mielul pentru jertf`. C=nd au ajuns la locul pe care i-l spuseseDumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, [i a a[ezat lemnele peel. A legat pe fiul sù Isaac, [i l-a pus pe altar, deasupra lemnelor(Facerea 22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s` fi pus st`p=nirepe Isaac c=nd a \n]eles c` de fapt el era jertfa. Probabil a sim]itm=inile tremur=nde ale tat`lui sù, dar din privirea acestuia citisehot`r=rea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r`m=neadic` credincios lui Dumnezeu p=n` la cap`t, p=n` la sf=r[it,oricare ar fi acesta... Ce mult \l iubea Avraam pe Dumnezeu! Ela \ntins m=na [i a luat cu]itul ca s` junghie pe fiul sù. Dar \nacel moment greu de emo]ie, de \ncordare [i tensiune, de durere[i hot`r=re, tocmai atunci \ngerul Domnului l-a strigat din ceruri,

Capitolul unu42

[i a zis: �Avraame! Avraame!� � acesta era momentul culminant.Domnul l-a oprit c`ci i-a preg`tit un berbec, pentru jertf`. Elv`zuse ce mult \l iubea Avraam [i a \ncheiat \nc` un leg`m=ntacolo pe munte, la Moria, \n care binecuv`nt`ndu-l, l-a asiguratc` urma[ii sì vor umple p`m=ntul.

C=nd Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraama cump`rat, de la fiii lui Het, o por]iune de c=mp l=ng` stejarullu i Mamvr i , unde se a f la pe[ te ra Macpe la . Aic i a fos t\nmorm=ntat` Sarra [i mai apoi Avraam.

A trecut mult`, foarte mult` vreme de atunci, dar [i ast`zi, la3 km nord de Hebron, arabii au un loc pe care \l venereaz`. Acestloc se nume[te �Sanctuarul din dealul prietenului lui Dumne-zeu�, deoarece termenul mahomedan pentru Avraam este�prietenul lui Dumnezeu�.

Intui]ia se va face prin tabloul (diapozitivul) \nf`]i[=ndteofania (epifania) de la stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii dec`tre Avraam a propriului sù fiu.


Cine a fost primul patriarh (p`rinte) al poporului ales (evreu)?(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu \nsu[i). Cuml-a binecuv=ntat Dumnezeu? (L-a binecuv=ntat ar`t=nd c` din else va na[te mul]ime de popoare). Cum se numea so]ia lui? (Senumea Sarra sau Sarai). Care este leg`m=ntul f`cut de Dumne-zeu cu Avraam? (Circumciziunea [i schimbarea numelui sù dinAvram \n Avraam, care \nseamn` �tat`l� (p`rintele) popoarelor).De unde a plecat el [i unde s-a a[ezat din porunca lui Dumne-zeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii [i s-a a[ezat \n Canaan). De cel-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc` el avea credin]` \ntr-unsingur Dumnezeu, era monoteist; pe c=nd ceilal]i erau politei[ti,ador=nd idolii). Ce m=hnire aveau Avraam [i Sarra \n sufletullor? (Erau m=hni]i fiindc` au ajuns la ad=nci b`tr=ne]e [i nu aveaunici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nui-a l`sat \n p`r`sire, ci personal a venit s` le comunice la stejarulMamvri c` vor avea copil). Cum se nume[te aceast` aratare a luiDumnezeu? (�Epifanie� sau �teofanie�). S-a \mplinit f`g`duin]alui Dumnezeu? (Da, s-a \mplinit fiindc` peste un an Sarra a n`scutpe Isaac). Cum verific` Dumnezeu credin]a [i iubirea lui Avraam?(Cesr=ndu-i s` jertfeasc` pe propriul sù copil, pe care l-a doritat=t de mult). Ascult` Avraam porunca lui Dumnezeu? (Oascult`). Avea \ntr-adev`r Dumnezeu nevoie ca Avraam s`-[ijertfeasc` propriul copil? (Nu avea, de aceea \l [i opre[te chiar \n


momentul \n care se preg`tea s`-l jertfeasc`. R`spl`tind \ns`credin]a [i iubirea lui Avraam, \l binecuvinteaz` din nou ca p`rinteal popoarelor).


Citi]i, capitolul XXII din cartea �Facerea� unde ne este relatat`jertfa lui Avraam [i r`spl`tirea credin]ei [i iubirii lui fa]` de Dum-nezeu.


Patriarhii Isaac [i Iacob



V` aminti]i desigur c` \n lec]ia trecut` am v`zut c` Avraam aavut un fiu, pe Isaac.


Ast`zi vom vorbi \n continuare despre Isaac [i fiul sù, Iacob,ceilal]i doi patriarhi, sau p`rin]i de la care \ncepe istoria poporuluiales.


C=nd Isaac a \mplinit v=rsta \ntemeierii unei familii, tat`l sùs-a \ngrijit de c`s`toria sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel maib`tr=n [i devotat slujitor al sù, pentru a-l \ns`rcina cu o misiunefoarte delicat`. Avraam era convins c` Domnul care purtase degrij` pentru toate, va alege [i so]ia potrivit` pentru Isaac. Ca [itat`, putea s`-i ofere fiului sù bog`]ii mari, dar so]ia devotat` [ipotrivit` pentru el numai Dumnezeu putea s-o aleag`. Astfel, l-arugat pe Eliazar s` se duc` p=n` \n ]ara de unde plecase el [i

--

Capitolul unu44

unde trìau rudele sale. {i tocmai de acolo s`-i aduc` lui Isaac,pe cea care-i va fi so]ie.

A[adar dup` o lung` c`l`torie, Eliazar a ajuns \n Haran, undelocuia Nahor fratele lui Avraam. Dup` ce s-a rugat pentru ajutora mers la cel mai obi[nuit loc de \nt=lnire din cetate: f=nt=na.Era \nspre sear`, [i cur=nd femeile vor veni s` scoat` ap`. Darcum s` aleag` el so]ia potrivit` pentru Isaac, din mul]imeafemeilor care vor veni? Oare pe care a h`r`zit-o Dumnezeu s` fieso]ia fiului st`p=nului sù? Totul depindea de c`lùzirea lui Dum-nezeu, a[a c` Eliazar a \nceput cu rug`ciunea, cer=nd un semn derecunoa[tere: �F` ca fata c`reia \i voi zice: pleac`-]i vadra, terog, ca s` beau� [i care va r`spunde: �bea [i am s` dau [i c`milelortale�, s` fie aceea pe care ai r=nduit-o Tu pentru robul Tù Isaac�.

Slujitorul lui Avraam se ruga \ncet, \n sinea lui. Nimeni nui-a auzit ruga, \n afar` de Dumnezeu. Abia [i-a terminat \ns`rug`ciunea, c=nd un imbold lùntric l-a \ndemnat s`-[i ridiceochii. Iat` c` \n fa]a lui, a ap`rut o fat` cu ulciorul pe um`r. Erazvelt`, t=nar`, frumoas` [i pe m`sur` ce se apropia [i-a dat seamac` ea reprezenta r`spunsul la rug`ciunea lui. Iat` mireasa lui Isaac!Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic` fratele lui Avraam.

Eliazar a \nnoptat \n casa Rebecì, dar acea noapte a fost cutotul deosebit`. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu to]iiistorisirea lui Eliazar, recunosc=nd c`lùzirea lui Dumnezeu.{i-au dat seama c` alegerea so]iei lui Isaac este cuprins` depromisiunile Domnului. Dup` cum na[terea lui Isaac este odovad` a \mplinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot a[a [i c`s`toriatrebuia legat` de promisiunile lui Dumnezeu. Trimi]=ndu-l peEliazar \n cùtarea miresei, Avraam era convins c` face voia luiDumnezeu [i era sigur c` va primi r`spuns la rug`ciunile sale.

|ntrebat` dac` vrea s` mearg` cu Eliazar, Rebeca a dat unr`spuns hot`r=t, f`r` s` pun` condi]ii. Ea \l iubea pe Dumnezeu[i se supunea voii Sale. R`spunsul ei a fost \n acela[i timp unmare dar al credin]ei. }in=nd seama c` urma s` plece foartedeparte, putea s` nu se mai \ntoarc` nicicoat`. Desp`r]irea urmas` fie pe via]`. Dar [tia c` merge acolo unde o trimite Domnul, [iascult=nd de voia Sa, El o va c`lùzi [i nu o va lipsi de dragosteaSa. Rebeca trebuia s` \mplineasc` ceea ce era stabilit de mult \nplanul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales.

Cei doi s-au \nt=lnit pentru prima dat` \n c=mp. Atmosferacortului era ap`s`toare pentru Isaac. El a ie[it \n c=mp s`vorbeasc` cu Dumnezeu [tiind c` Eliazar s-ar putea \ntoarcedintr-o clip`-n alta. Rebeca a v`zut un b`rbat apropiindu-se. C=nda aflat c` este Isaac, [i-a acoperit fa]a cu un v`l, pentru c` miresele


din r`s`rit nu-[i ar`tau mirilor fa]a dec=t dup` ceremonia nun]ii.Rebeca era inteligent`, energic`, cu o voin]` puternic`, dar [ifrumoas`. Era tot ce Isaac [i-ar fi putut dori de la so]ia sa.

{i iat` c` dup` c=]iva ani, Isaac [i Rebeca au avut doi bìe]igemeni. Primul care se n`scuse era Esau [i avea pielea acoperit`de foarte mult p`r; iar imediat dup` el s-a n`scut Iacob care avea\ns` o piele neted` [i fin`. Ei erau gemeni, dar nu sem`nau deloc.Esau era un bìat g`l`gios [i neast=mp`rat, care toat` ziua alergape c=mp [i prin p`duri unde v=na animale. Iacob, \ns` era maipa[nic [i mai bun. El r`m=nea cu mama lui \n cort sau p`zeaoile. {i de multe ori st`tea lini[tit [i se g=ndea la Dumnezeu.Iacob \l iubea mult pe Dumnezeu [i dorea s` fie copilul Sù spredeosebire de Esau, c`ruia nici nu-i p`sa. {i cu toate acestea, Isaac\l iubea pe Esau, cel mai mult. El aducea acas` carne gustoas`, ofrigea [i o d`dea tat`lui sù.

|ntr-o zi, Iacob st`tea \n fa]a cortului [i fierbea o m=ncare delinte foarte bun`, care mirosea pl`cut. Atunci se apropie de elEsau care, venind de la c=mp, era foarte \nfometat [i obosit.�D`-mi [i mie s` m`n=nc din m=ncarea aceasta!� � i-a spus Esaufratelui sù. Acesta \ns` a profitat de \mprejur`ri, d=ndu-i s`m`n=nce numai cu condi]ia ca Esau s`-i dea lui, dreptul de \nt=in`scut, pentru a primi binecuv=ntarea p`rinteasc`. Esau \ncepes` r=d`: �Po]i s-o ai! N-am nevoie de aceast` binecuv=ntare!�Acum lacob se purta atent cu fratele sù, dar ceea ce a f`cut el,nu era tocmai cinstit [i drept.

Anii trecur`, iar Isaac, \mb`tr=nind, orbise. Era foarte sl`bit[i \[i petrecea zilele st=nd \n cort, \ntins pe patul sù. |ntr-unadin zile \l trimise pe Esau s` v=neze un animal [i s`-l preg`teascà[a cum \ i p l`cea lu i . Ia r dup` ce- l va m=nca \ i va dabinecuv=ntarea. Esau ar fi trebuit s` spun`: �Nu tat`, Iacob trebuies` primeasc` binecuv=ntarea, c`ci i-am v=ndut-o lui pentru ofarfurie cu linte�. El, \ns` g=ndi: �N-are importan]` ce am promis.Eu vreau s` primesc binecuv=tarea [i s` fiu mo[tenitorul�. {i seduse pe c=mp s` v=neze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul[i se duse la Iacob, fiind foarte nelini[tit`. Acum zise ea lui Iacob:�trebuie s` fim foarte [ire]i, c`ci altfel nu vei primi binecuv=ntareacea mare. Trebuie s`-l \n[el`m pe tat`l tù. Du-te repede la turm`[i adu-mi doi iezi. |i voi frige a[a cum \i place lui [i apoi \i veiduce tat`lui tù. Vei face ca [i cum tu ai fi Esau. Tat`l tù fiindorb, cu siguran]` nu va observa nimic�. |ns` Iacob ezita. �Tatava sim]i c` sunt eu, c`ci Esau are at=ta p`r pe m=ini, iar m=inilemele sunt netede�. Dar [i pentru aceasta, Rebeca g`sise o solu]ie.Iacob se duse la turm`, tìe doi iezi, iar mama sa \i prepar`.

Capitolul unu46

Apoi \l \mbr`c` cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p`dure[i c=mp. Apoi trase peste m=inile lui Iacob [i peste g=t, pieileiezilor care aveau p`r pe ele. Astfel se duse Iacob la cortul tat`luisù: �Tat`!� � �Cine e[ti tu?�, \ntreb` Isaac. Atunci Iacob min]i:�Eu sunt Esau, fiul tù mai mare. M-am \ntors de pe c=mp.Ridic`-te [i m`n=nc` \n tihn` [i apoi d`-mi binecuv=ntarea�. Isaacobserv` ceva [i zise:�E[ti cu adev`rat Esau? Ai o voce strìn`.Vino l=ng` mine [i las`-m` s` te simt.� Iacob se apropie de tat`lsù. Tat`l \i atinse m=inile. Erau p`roase. Dar ce era cu vocea?�Vocea este a lui Iacob, dar m=inile sunt ale lui Esau?� ziseb`tr=nul. {i apoi mai \ntreb` odat`: �E[ti tu Esau?� �Da�, min]iIacob iar`[i: �eu sunt�. Carnea era l=ng` pat [i mirosea tarefrumos. Isaac m=nc` din ea [i bù vinul adus. Apoi spuse: �D`-miun s`rut, fiul meu�. Iacob \i d`du. {i acest s`rut era de fapt ominciun`. Dar Isaac sim]i hainele lui Esau [i acum nu mai aveanici o \ndoial` c` n-ar fi Esau acela care \ngenunchia \n fa]apatului sù. |[i \ntinse m=inile [i le puse deasupra capului fiuluisù, binecuv=nt=ndu-l. |i promise c` mai t=rziu el va fi st`p=npeste toate [i c` el la r=ndul lui va fi prietenul lui Dumnezeu.Iacob nu \ndr`znea s`-l mai priveasc`. Ce ur=t era din partea lui,c`ci \ l \n[elase pe b`tr=nul sù tat`. {i totu[i, el primisebinecuv=ntarea cea mare, promis` de Dumnezeu. Dar oare chiarar fi fost nevoie de at=tea minciuni care s` \ntineze aceast`binecuv=ntare? Dumnezeu care este atotputernic [i \n]elept, areEl nevoie s` fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c` Domnul[tia ce trebuie f`cut pentru ca Iacob [i nu Esau s` fie a douaverig` \n num`rul mare de urma[i pe care Domnul \l promiseselui Avraam.

Nu dup` mult timp ap`ru [i Esau. V=nase un animal, \l tìase[i \l fripse. Apoi \l duse \n cortul tat`lui sù. C=nd afl` Esaudespre \n[el`ciunea fratelui sù, \ncepu s` strige de m=nie... �|iar`t eu lui Iacob! O s` vede]i voi c=nd tat`l meu nu va mai fi, \lvoi omor\ \n b`taie pe Iacob!�

Rebeca \l auzi [i-l trimise pe Iacob la unchiul sù Laban carelocuia departe, acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s` stea acolop=n` se va mai lini[ti m=nia lui Esau. Astfel Iacob fugi \n lumealarg`, ca biet fugar. Iat` ce i s-a tras de la \n[el`ciune! Iar Rebeca[i-a pierdut fiul pe care-l iubea a[a de mult, ca urmare a sfatuluiei gre[it...

Deci, Iacob plec` dep`rt=ndu-se tot mai mult de cas`. Aveade mers un drum lung p=n` s-ajung` \n ]ara \n care locuia unchiulsù. Iacob era trist [i-i p`rea rù c` [i-a \n[elat tat`l. El se g=ndea:�Acum nu mai am pe nimeni care s` se ocupe de mine. Cu


siguran]` nici Dumnezeu nu mai vrea s` [tie de mine. M-am purtata[a de ur=t!� Merse Iacob p=n` asfin]ise soarele [i se \nserase.Iacob nu g`sise nici o cas` \n care ar fi putut dormi. De aceea seculc` pe p`m=nt, av=nd o piatr` c`p`t=i. Se uit` spre cer cùt=ndstelele, dar cerul era acoperit de nori [i Dumnezeu p`rea departede tot. lacob se g=ndea: �Ce bine ar fi dac` Dumnezeu ar vrea s`fie din nou al`turi de mine. Doresc at=t de mult s` fiu prietrenulSù. Ce rù \mi pare c` am fost rù!� {i cu aceste g=nduri aadormit [i a avut un vis minunat. V`zu o scar` \nalt` de tot, a[ade \nalt` c` v=rful ei atingea cerul. |ngerii coborau [i se urcau \ncer pe scar`. Iar sus de tot l=ng` scar` era Domnul. El se uita cubun`tate [i bl=nde]e la Iacob [i spuse: �Eu sunt DomnulDumnezeul lui Avraam [i al tat`lui tù Isaac. Du-te \n pace \nlumea larg`. Eu voi merge cu tine, voi veghea asupra ta [i te voiaduce san`tos \napoi. |n ciuda tuturor lucrurilor pe care le-ai f`cut,te iert [i sunt prietenul tù! Iar pe urma[ii tì \i voi \nmul]i c=testele pe cer [i le voi da s` locuiasc` acest p`m=nt pe care dormitu acum!�

Iacob se trezi. Era diminea]`. Visase a[a de frumos. Dar eraadev`rat. Dumnezeu spusese c` se va \ngriji de el. Iacob spuse:�Nu voi uita niciodat` acest loc�. A ridicat piatra pe care dormise[i ar fi vrut s`-i aduc` Domnului o jertf` de mul]umire. Dar nuavea la el dec=t un ulcior cu ulei. Goli uleiul pe piatr` [i aceastaa fost jertfa sa. �Domnul meu�� spuse el, �|]i mul]umesc c` aifost a[a de bun cu mine. Te voi iubi \ntotdeauna, iar c=nd m` voi\ntoarce \]i voi aduce un sacrificiu�. Acum nu mai era nelini[tit,[i nu-i mai era team`. Sim]ea c` \ntr-adev`r Domnul mergea cuel [i avea grij` de el.

Iacob r`mase mult timp la unchiul sù, Laban. El p`zea oile[i vacile. Deoarece muncea cu s=rguin]` a ajuns s` aib` propriileturme de oi [i vaci. Devenise un om bogat, fiindc` Domnul vegheaasupra sa. Se c`s`tori cu Lea, una dintre fiicele unchiului sù,dup` ce slujise [apte ani lui Laban, iar mai t=rziu [i cu sora eimai mic`, Rahela, dup` ce slujise \nc` [apte ani lui Laban. Dom-nul le-a d`ruit 12 copii, al 11-lea fiind Iosif, despre care vomvorbi \n una din lec]iile viitoare.

Dar c=t va mai sta \n aceast` ]ar` strìn`? Oare nu-i promiseseRebeca, mama sa, c`-l va chema \napoi acas` c=nd Esau nu vamai fi m=nios? Iat`, \ns`, c` \ntr-o zi, \nsu[i Dumnezeu \iporunce[te s` plece \n ]ara sa f`r` team`, c` El va fi cel care vaveghea \n continuare. Atunci Iacob porni la drum \mpreun` cunevestele sale, cu copiii sì, cu servitorii [i servitoarele sale, cuturmele de animale, cu c`milele [i cu toat` bog`]ia sa. Era un [ir

Capitolul unu48

lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cum Avraam merseseodat` tot \ntr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se \ntoarceacum un om bogat, cu o mul]ime de oameni [i de animale,proprietatea sa. Dumnezeu a vegheat asupra lui, a[a cum \ipromisese. Laban ar fi dorit s`-i \mpiedice plecarea \ns` Domnul\i spusese �Va fi vai de tine dac` nu-l la[i pe lacob s` se \ntoarc`\n Canaan!� La auzul acestor cuvinte nu se mai \mpotrivi plec`riilui Iacob.

C`l`toria era lung` [i obositoare, dar cu c=t se apropiau maimult, cu at=t cre[tea [i teama lui Iacob. {tia c` fugise atunci,demult de m=nia fratelui sù. Dar oare dac`-l va re\nt=lni Esau,\l va ierta? Se vor \mp`ca ei? Pentru mai mult` siguran]`, a trimisun sol de pace la Esau \mpreun` cu un cadou frumos: oi grase,capre frumoase, c`mile mari [i \nc` multe altele, form=nd o turm`\ntreag`. Dar r`spunsul solului l-a speriat foarte tare, deoarecel-a anun]at c` Esau este \n urma lor, \mpreun` cu vreo patru sutede oameni puternici [i \narma]i.

C=nd Iacob a v`zut c` este atacat, c` este \n pericol, s-a rugat.Dar de[i \i ceruse lui Dumnezeu s`-l scape din m=na fratelui sù,Esau, este clar c` nu are \ncredere \n ajutorul dumnezeiesc, c`cicaut` �s` \mpace pe Esau printr-un dar�. Deci, Iacob avea\ncredere \n darul sù, nu \n Dumnezeu \nsu[i. Acesta era Iacob:omul care mereu urzea planuri, \n loc s`-[i lase soarta \n m=nalui Dumnezeu. Iar acum p`rea s` aib` mai mult` \ncredere \nvitele sale dec=t \n puterea [i promisiunile lui Dumnezeu. Dariat` c` dup` ce luase, cu chibzuin]`, toate hot`r=rile sale, a r`massingur. Atunci un om s-a luptat cu el p=n` \n rev`rsatul zorilor.{i \n via]a noastr` de zi cu zi, este bine s` fim l`sa]i �singuri�,adic` departe de toate g=ndurile, cugetele [i de toate mi[c`rilefirii p`m=nte[ti, deci s` fim �singuri� cu Dumnezeu.

Acum vom mai observa \nc` ceva. Ni se spune c` �un om s-aluptat cu Iacob�. S` fi]i aten]i! Nu se spune c` Iacob s-a luptatcu un om, ci c` un om s-a luptat cu Iacob. S` \ncerc`m s`\n]elegem: dac` m` lupt eu cu altul \nseamn` c` vreau s` primescceva de la el; dac`, dimpotriv`, altul se lupt` cu mine, \nseamn`c` el, vrea s` primeasc` ceva de la mine! Iar Dumnezeu se luptacu Iacob ca s`-l fac` s` simt` c` nu este altceva dec=t o fiin]`slab` [i nevrednic`. Numai c=nd este l`sat singur, pricepe c=teste de slab [i neputincios prin propriile lui puteri. Numai c=nd asim]it c` nu mai poate, c` nu mai are for]`, a \nv`]at s` zic`: �NuTe voi l`sa!� P=n` atunci a mers numai pe cìle croite de el;acum este silit s` zic`: �Nu Te voi l`sa!� Iacob nu spune a[a


dec=t dup` ce i s-a scr=ntit \ncheietura coapsei. Iat` pentru ceDumnezeu S-a luptat cu Iacob.

Nu este u[or s` ajungem s` recunoa[tem c` suntem mici [islabi, ca s` putem spune: �Nu Te voi l`sa p=n` nu m` veibinecuv=nta�. Numai c=nd lacob a putut spune aceste cuvintedin toat` inima, [i a crezut deplin \n ele, a fost tare cu adev`rat.A trebuit s` ajung` \nt=i s` fie �slab� pentru a fi apoi puternic cuadev`rat. Iacob prime[te numele de �Israel� adic` �b`rbatul carea v`zut pe Dumnezeu� [i abia acum prime[te binecuv=ntarea luiDumnezeu, iar poporul care se va na[te din semin]ia lui va purta[i azi numele dat lui de Dumnezeu: �Israel�.

C=nd se f`cu diminea]`, lui Iacob nu i-a mai fost team`. {tiac` Esau nu-i mai putea face nimic. P`m=ntul se cutremura c`ciEsau venea c`lare, \mpreun` cu servitorii sì. Nori de praf seridicau \n spatele lor. Spadele mari luceau \n b`taia soarelui. Toateacestea ar fi putut s`-l sperie, dar Iacob se duse lini[tit \n\nt=mpinarea fratelui sù. |nt=lnindu-se s-au \mbr`]i[at, \mp`ca]i[i bucuro[i. Ce lucru minunat: Dumnezeu a \ndep`rtat m=nia dininima lui Esau!...

Iacob aflase c` Rebeca, mama lor, murise, dar Isaac mai trìa[i era fericit s`-l \nt=lneasc` pe fiul sù.

Anii au trecut mul]i, unul dup` altul. Cei 11 bìe]i ai luiIacob au crescut b`rba]i \n toat` firea [i ce s-a mai \nt=mplat cuei vom vedea \n lec]ia urm`toare. Acum \ns` v` mai spun cÌacob, \nainte de a muri a vestit venirea M=ntuitorului, princuvintele: �Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de c=rmuiredin coapsele sale p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia i se vorsupune popoarele�. De[i a murit \n Egipt, cum vom vedea, Iacoba fost \nmorm=ntat la Hebron \n localitatea Macpela l=ng` Avraam[i Sara, Isaac [i Rebeca.


Cu cine s-a c`s`torit Isaac? (Cu Rebeca, fiica lui Nahor frateleluiAvraam din Haran). C=]i copii au avut ei? (Doi copii, pe Esau[i Iacob). Cum s-au n`scut ace[ti doi fra]i? (Ei erau fra]i gemeni,dar mai \nt=i s-a n`scut Esau, care primise dreptul de \nt=i n`scut,adic` de mo[tenitor al lui Isaac). Pe cine iubea Isaac mai mult?(Pe Esau). Dar Rebeca? (Pe Iacob). Care vor fi rela]iile dintreEsau [i Iaccb? (Iacob fiind mai viclean �cump`r`� pe un blid delinte de la Esau dreptul de \nt=i n`scut, de mo[tenitor). De cineeste ajutat Iacob ca s` primeasc` binecuv=ntarea lui Isaac? (DeRebeca, mama lui). E fapt` bun` aceasta? (E o fapt` necinstit`).

Capitolul unu50

Ce se \nt=mpl` apoi? (Iacob este determinat de mama sa s` sefereasc` de m=nia lui Esau, fugind la Laban, unchiul sù \nMesopotamia). |n drumul lui, Iacob obosit adoarme, [i ce vede?(Scara lui Dumnezeu care urca p=n` \n cer [i era plin` de \ngeri).Ce-a \nsemnat aceasta? (C` Dumnezeu l-a iertat de fapta sa rea[i c` \l va \nso]i \n drumul sù). Ce face Iacob la casa lui Laban?(|l sluje[te [apte ani [i se c`s`tore[te cu Lea; apoi \nc` [apte ani[i se c`s`tore[te cu Rachela, iar dup` 14 ani se re\ntoarce la casatat`lui sù cu tot ceea ce c=[tigase la Laban). Cum \l \nt=mpinÈsau? (Cu m=nie [i \narmat pentru r`zbunare). Cum \l ap`r`Dumnezeu pe Iacob? (|i arat` c` nu prin daruri po]i \mbl=nzifuria, ci prin iubirea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl`? (Dumne-zeu i se arat`, se lupt` cu Iacob [i \l \nvinge). Cum se va numiIacob de acum? (Se va numi �Israel�, adic` �b`rbatul care a v`zutpe Dumnezeu�. Acesta este un alt nume pe l=ng` cel de �evreu�mo[tenit de la Avraam, dat poporului ales). Ce \nseamn` aceas-ta? (C` Avraam, Isaac [i Iacob sunt cei trei patriarhi, sau p`rin]iai poporului ales, de la care \[i trage [i numele).

8. Aplicarea

Numele patriarhului Iacob, al`turi de cel al lui Avraam [i Isaaces te pomeni t \n cu l tu l Biser ic i i , \n spec ia l cu pr i le ju lbinecuv=nt`rii mirilor din cuprinsul Tainei Sfintei Cununii:�M`rit s` fii, mire, ca Avraam, binecuv=ntat s` fii ca Isaac, s` te\nmul]e[ti ca Iacob, umbl=nd \n pace [i lucr=nd \n dreptateporuncile lui Dumnezeu�.


Se va citi din Biblie episodul �sc`rii lui Iacob� (Facerea 28, 11�22) [i episodul �lupta lui Iacob� c=nd prime[te numele �Israel�� b`rbatul care a v`zut pe Dumnezeu � (Facerea 32, 24�29).



Iosif [i fra]ii sì



Dup` cum v` aminti]i, \n ora trecut` am vorbit despre Iacob.{tim, deci c` el a avut doisprezece fii cu cele dou` so]ii ale sale,Lea [i Rahela [i cu cele dou` roabe ale acestora. Cel mai iubitfiu a fost Iosif, fiul Rahelei.


A[adar, ast`zi vom vorbi despre �Iosif [i fra]ii sì�, \nv`]=nd c`totdeauna este folositor s` biruim rùl cu binele.


S` vedem de ce Iosif este o personalitate a[a de marcant`? Dup`cum spuneam, Iosif avea unsprezece fra]i. Dintre ace[tia Iacob \lprefera pe Iosif [i chiar \l r`sf`]a pu]in. |i d`dea o \mbr`c`mintemulticolor`, frumoas` ca aceea a unui prin].Iosif [i Beniamin,fratele mai mic a lui Iosif, obi[nuiau s` stea acas` l=ng` tat`l lor,pe c=nd fra]ii mai mari se duceau pe c=mp, p`zind oile.

Odat`, Iosif avusese un vis ciudat. Se f`cea c` era pe c=mpcu fra]ii sì. Gr=ul era deja secerat [i urma s` fie legat \n snopi.Iosif a legat un snop [i l-a culcat pe p`m=nt. Dar deodat` acestas-a ridicat, iar snopii fra]ilor sì l-au \nconjurat [i i s-au \nchinat.Iosif a povestit fra]ilor sì visul. Ace[tia c=nd \l auzir` s-ausup`rat, zic=nd: �}i-ar conveni ca noi s` ne \nchin`m ]ie, iar tus` fii st`p=n peste noi, fùritorule de vise, \ncrezutule!�

Alt`dat`, Iosif visase ceva [i mai neobi[nuit. Soarele, luna[i unsprezece stele de pe cer cobor=r` [i i se \nchinar` lui. {ic=nd povesti acest vis, p=n` [i tat`l lui se sup`r` [i \i zise: �Mì,bìete, ce fel de vise sunt acestea? Doar nu cumva crezi c` noito]i, cu mama ta [i fra]ii tì ne vom \nchina ]ie! A[a ceva esteimposibil!� Nu, nici Iosif nu credea una ca asta, dar totu[i eravisul lui.

|ntr-o zi, plecar` departe cu oile [i seara nu mai venir` acas`.Atunci, Iacob \l trimise pe Iosif s` vad` cum le merge [i s` se

--

Capitolul unu52

\ntoarc` degrab` s`-i dea ve[ti despre ei, pentru a-i alunganelini[tea. Cu toate c` [tia c=t de mult \l ur`sc [i-i doresc rùl,ascult` [i se duse. Dup` ce r`t`ci vreme \ndelungat` pe c=mpiile\ntinse, \nt=lni un om care-i ar`t` drumul cel bun c`tre fra]ii sì.Ace[tia v`z=ndu-l venind, \l recunoscur` \nc` de departe.

�Privi]i!�� ziser` ei, �vine fùritorul de vise! |n sf=r[it \lavem \n m=inile noastre, iar tat`l nostru este departe. {ti]i cevom face cu el? |l vom omor\ [i-l vom arunca \n f=nt=n`, iar tat`llui va [ti doar c` l-a sf=[iat un animal s`lbatic. Vom vedea noiatunci, ce se va mai alege de visele sale�. |ns` la interven]ia luiRuben, cel mai mare frate, au stabilit s`-l arunce \n f=nt=n` f`rà-l omor\. Acesta inten]ionase s` revin` pentru a-l scoate [i a-lduce tat`lui lor, acas`. A[adar, \l prinser` pe Iosif, i-au luat hainacea frumoas` [i-l aruncar` \n f=nt=n`. Apoi se a[ezar` [i \ncepur`s` m`n=nce. Trebuie s` fi fost foarte rì ca s` poat` sta lini[ti]i [is` m`n=nce \n timp ce fratele lor pl=ngea. Noroc c` nu era ap` \nf=nt=n` [i Iosif nu se \nec`. Dar nici nu mai putea ie[i afar`.Pere]ii f=nt=nii erau prea \nal]i [i mult prea netezi. Iar tat`l luinici nu b`nuia nimic [i era a[a departe pentru a-l ajuta! Lui Iosif\i era fric` [i pl=ngea. Atunci se g=ndi la Tat`l care este \n ceruri.Dumnezeu \l vedea cu siguran]`. Numai El \l mai putea ajuta. Iarc=nd Iosif se g=ndea la Dumnezeu, nu-i mai era a[a fric`. Nutrecu mult p=n` fra]ii sì \l scoaser` afar`. Dar nu din mil` fa]`de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care veneau dintr-o ]ar`\ndep`rtat`. Iosif pl=ngea de ]i se rupea inima [i striga: �Ajutor!Ajutor! Vreau s` m` \ntorc la tat`l meu!�. Fra]ilor sì, \ns` nu leera mil`, [i nici nu le era team` de minciun`. Au tìat un ied, austropit haina lui Iosif cu s=ngele acestuia [i o trimiser` tat`luilor, printr-o slug`, spun=nd: �Prive[te, tat`, ce am g`sit pe c=mp.Nu este aceasta haina lui Iosif?�. Astfel, l-au \n[elat pe tat`l lor.C=nd Iacob v`zuse haina, a crezut c` Iosif fusese sf=[iat de unanimal s`lbatic. Tare se mai \ntrist` b`tr=nul tat` [i zise: �Acuma,c` fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel niciodat`!�S`rmanul Iacob. Nu [tia c` haina este m=njit` cu s=ngele unuiied. Dar oare nu-l \n[elase [i el odat` pe tat`l lui cu s=ngele unuiied [i cu haina fratelui sù, Esau?...

S` vedem, \ns` ce s-a mai \nt=mplat cu bietul Iosif?Negustorii \l duser` \ntr-o ]ar` foarte \ndep`rtat`, tocmai \n Egipt.S-au dus cu Iosif la pia]a de sclavi unde l-au v=ndut unui ombogat, st`p=nului o[tirii faraonului, numit Putifar, dreg`torul luifaraon. Iosif era acum servitor la acest om, \i apar]inea [i nu semai putea \ntoarce la tat`l sù, a[a cum ar fi vrut, dar ar fi dorit-ode at=tea ori. Iosif era \ns` harnic, muncea f`r` s` c=rteasc` [i \[i


\ndeplinea bine slujba. El se g=ndea: �Dumnezeu m` vede [i aici\n ]ara aceasta \ndep`rtat`. Dumnezeu vrea ca eu s`-mi dau toat`silin]a.� |i mergea bine acolo, c`ci Domnul veghea asupra lui. El\l ajuta \n munca sa [i \l binecuv=nta. Putifar avea o gr`din` mare[i c=nd Iosif o lucra, florile erau [i mai frumoase. Putifar avea [iun grajd cu cai. {i c=nd Iosif se \ngrijea de ei, caii erau puternici[i s`n`to[i. Pe unde ajungea Iosif, totul \ncepea s` mearg` bine.El era cel mai bun dintre servitorii st`p=nului sù. Putifar vedeaacest lucru [i era un st`p=n drept. Ca urmare, la pus pe Iosifst`p=n peste slujitorii sì [i peste tot ce avea el. Aceasta era binedeoarece \i u[ura munca lui Iosif.

Dar so]ia lui Putifar era o femeie foarte rea [i viclean` caredorea s`-l determine pe Iosif s` p`c`tuiasc` cu ea. El rezist` ispiteiprin puterea credin]ei sale, iar so]ia st`p=nului sim]indu-se jignit`,i-a re]inut haina lui Iosif, [i l-a acuzat pe nedrept so]ului ei, c` arfi avut inten]ia s` o violeze. Putifar i-a dat crezare [i sup`r=ndu-sefoarte mult pe Iosif, l-a trimis la \nchisoare.

Iosif se g`sea acum \n temni]` cu ho]ii, cu uciga[ii [i cu al]irùf`c`tori. Era \nchis \ntr-o c`m`ru]` \ntunecoas`. Nu f`cusenimic, [i totu[i era pedepsit. Era un lucru \ngrozitor!...

|ntr-o zi au fost \ntemni]a]i al`turi de Iosif doi domnitori:paharnicul de la curtea lui faraon, care avea misiunea de a preg`ti[i servi vinul, [i pitarul, care cocea p=inea [i pr`jiturile. Astfelc`, ace[tia doi au ajuns s`-i povesteasc` odat` lui Iosif visele lorciudate, c`rora \ns` nu le descifrau \n]elesul. A[adar, dup` cepaharnicul \[i povesti visul, a putut afla c` peste trei zile va filiber din nou, [i promisese s`-i povesteasc` lui Putifar cele\nt=mplate. Din nefericire pentru pitar, acesta urma s` moar`...[i a[a s-a \nt=mplat.

Dar Iosif a mai stat \n \nchisoare \nc` doi ani, deoarecepaharnicul uitase, s`-i aminteasc` lui faraon de el. Dar Dumne-zeu nu-l uitase pe Iosif... Oare cum a f`cut El s`-l elibereze peIosif? Hai s` vedem:

|ntr-una din nop]i, Faraon avusese dou` vise foarte ciudate.Se f`cea c` se g`sea pe marginea unui r=u [i din ap` au ie[it[apte vaci frumoase [i mari. Ele p`[teau iarba de pe mal. Apoiau mai ie[it \nc` [apte vaci, dar acestea erau ur=te, pr`p`dite [is labe. Ele se n`pust iser` asupra vaci lor f rumoase, [ i le\nghi]ir`.{i, ciudat, au r`mas tot a[a de slabe [i ur=te ca [i mai\nainte. Faraon se sperie [i trezindu-se se bucur` constat=nd c` afost doar un vis. Dup` ce adormi avu al doilea vis [i maineobi[nuit. V`zu cum pe un fir de gr=u crescur` spice frumoase,grase [i pline cu boabe. Apoi v`zu un alt fir de gr=u, tot cu [apte

Capitolul unu54

spice. Dar acestea erau uscate [i goale c`ci nu era nici un bob \nele. S-a \nt=mplat la fel ca [i cu vacile. Spicele goale s-au aplecatpeste cele bogate [i le-au \nghi]it. De data asta a chemat pe to]it`lm`citorii [i \n]elep]ii s`-i spun` ce oare semnific` aceste vise.Nimeni nu a putut da r`spunsuri adecvate [i astfel, paharnicul[i-a adus aminte de Iosif.

{i iat`-l \n fa]a faraonului, eliberat. El a stat mult timp \n\nchisoare dar a avut credin]` [i \ncredere \n Domnul. S` vedemce mai este preg`tit pentru el, ca rasplat`. Faraonul \l \ntreab`:�Tu chiar [tii s` t`lm`ce[ti vise?� Iosif r`spunde: �Nu, eu nu[tiu, numai Dumnezeu singur [tie ce \nseamn` un vis. Poate c`Dumnezeu mi-o va spune.� Faraon \i povesti visele pe care Iosifle interpret` astfel: �Cele dou` vise vor s` zic` acela[i lucru.Mai \nt=i vor veni [apte ani buni; \n acest timp va cre[te numaigr=u \n ]ar`. Apoi, vor veni [apte ani grei, c=nd nu va cre[tenimic, [i oamenii nu vor avea ce s` m`n=nce.� �Vrei s` spui còamenii vor muri de foame?� s-a speriat faraonul. �Nu! {ti]i ceave]i de f`cut? Construi]i gr=nare mari [i umple]i-le cu gr=ulrecoltelor celor [apte ani buni. {i c=nd, anii cei rì vor veni, ve]iavea m=ncare pentru toat` lumea.� Faraonul \nc=ntat de r`spuns,zise: �Da, a[a s` fie. {i pentru c` tu e[ti a[a de \n]elept [i depriceput, ocup`-te tu de toate acestea. Tu vei fi st`p=n peste toat`]ara [i ai voie s` faci tot ce crezi c` e bine. Eu sunt st`p=nul tùc`ci sunt faraonul (|mp`ratul), iar tu vei fi prim-ministru�. Faraoni-a pus lui Iosif numele �Tafnat � Pancah� (care tradus \nseamn`�descoperitor de taine�). A[adar, Iosif avea o mul]ime de servitori[i multe lucruri frumoase; devenise un om bogat [i cu rang mare.Dar Iosif nu se \ncrezu \n oameni deoarece [tia bine cui datoratoate acestea. Lui Dumnezeu, desigur.

Totul se \nt=mplase a[a cum zisese Iosif. |nt=i venir` cei [apteani buni. A crescut mult gr=u \n ]ar`, a[a de mult c` oamenii nul-au putut m=nca tot. Ei aduceau lui Iosif tot ceea ce era preamult. El d`du ordin s` se construiasc` hambare mari [i le umplupe toate cu gr=u. Iosif primi mult gr=u, iar el \l p`stra bine.

Apoi venir` cei [apte ani grei \n care nu cre[tea nimic. Soareleardea totul. Peste tot, \n afar` de Egipt, oamenii sufereau dincauza foametei. Acolo era \ns` destul gr=u, erau hambare pline.Iosif vindea gr=u celor ce aveau trebuin]` [i veneau din toatep`r]ile lumii...

|ntr-o zi sosir` zece oameni la palat. Ei veneau din ]araCanaan tot pentru a cump`ra gr=u. V`z=ndu-i, Iosif tres`ri: erautocmai fra]ii sì, cei care fuseser` a[a de rì cu el, cei care l-auv=ndut egiptenilor neav=nd pic de mil` fa]a de el. Dar ei nu l-au


recunoscut [i se \nchinar` \n fa]a lui. Vede]i c` totu[i au ajuns sì se \nchine! Visul lui Iosif se \mplini.

De data aceasta erau \n m=inile lui . Acum putea s`-ipedepseasc` pentru rùtatea lor. Putea f`r` doar [i poate s`-iarunce \n temni]`. Putea chiar s`-i [i omoare, dac` ar fi dorit.Dar el nu dorea a[a ceva. |n ciuda rùlui pe care i-l f`cuseràlt`dat`, el nu era sup`rat pe ei. Din contr`, vroia s` le fac` bine,vroia s` le ierte tot rùl pe care i-l f`cuser` ei. El se g=ndea: �S`le spun oare c` eu sunt Iosif? Nu, n-o voi spune \nc`. Vreau mai\nt=i s` v`d dac` sunt la fel de rì. Dar... unde e Beniamin? L-auv=ndut cumva [i pe el?�.

|nainte de a li se descoperi, Iosif \i pune la \ncercare,acuz=ndu-i c` ar fi iscoade, veni]i cu scopul de a cerceta locurile.{i i-a trimis acas`, cer=ndu-le s`-l aduc` [i pe fratele lor maimic, drept dovad` c` nu sunt dec=t ni[te cump`r`tori cinsti]i, degr=u. Iosif a mai cerut ca Simeon s` fie l`sat ca z`log pentru\ntoarcerea lor. Au luat gr=ul cu ei, dar s-a terminat repede [i aufost nevoi]i s` mearg` din nou \n Egipt, de ast` dat` \ns` duc=ndu-l[i pe Beniamin \mpreun` cu ei.

Odat` ajun[i \n palat, Iosif s-a bucurat mult rev`z=ndu-[ifratele mai mic, st`p=nindu-[i cu greu emo]ia. |ns` le preg`tise oalt` \ncercare. |n timpul nop]ii pe c=nd to]i dormeau, cupa luiIosif a fost ascuns` \n mod inten]ionat \n sacul lui Beniamin. Iar\n ziua urm`toare, fiind supu[i unui control, g`se[te cupa lui Iosif.Sunt acuza]i de furt. Dar re\ntor[i \n fa]a lui Iosif, acesta n-a maiputut rezista emo]iei, [i [i-a dezv`luit adev`rata identitate. Fra]iisì au fost uimi]i, poate chiar speria]i �cum acest om at=t de marela curtea faraonului este Iosif? Tocmai Iosif pe care ei l-au v=ndut?Vai, cum ne va pedepsi acuma!� Dar el le spuse: �Nu v` teme]ic` nu sunt sup`rat pe voi. V-am iertat totul. Voi v-a]i purtat ur=tcu mine, dar Dumnezeu a schimbat totul \n bine. Dac` eu n-a[ fivenit \n Egipt poate c` acuma am fi fost cu to]ii muritori defoame�. El s`rut` pe Beniamin [i pe to]i ceilal]i [i \i trimise acas`la Iacob. Le d`du cadouri frumoase [i o tr`sur` cu care s` vin` [iel \n Egipt. Le spuse: �Veni]i cu tat`l meu. Ve]i locui \n ]araaceasta, eu voi avea grij` s` ave]i totdeauna tot ce ave]i nevoie.�

Mare i-a fost bucuria lui Iosif c=nd [i-a rev`zut tat`l, dar [ia lui Iacob c=nd [i-a v`zut copilul mult iubit pe care-l credeamort de mult [i pe care nu se a[tepta s`-l mai poat` vedea.

Fra]ii lui Iosif [i tat`l lor s-au stabilit \n Egipt. Iar c=nd Iacobmuri nu a mai fost trist. El [tia c`, odat` va veni un timp multmai frumos [i mai fericit. {tia c` va veni Mesia, M=ntuitorullumii: �Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din

Capitolul unu56

coapsele sale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul, c`ruia se vor supunepopoarele� (Facerea 49, 10).

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul cu scene din via]alui Iosif.


Cine a fost Iosif? (Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob). Cedar de la Dumnezeu avea el? (De a t`lm`ci visele). Ce atitudinea avut tat`l sù fa]` de el? (Favorabil`, chiar preferen]ial`). Darfra]ii lui? (|l invidiau de moarte). Cum s-a concretizat invidialor? (La \nceput vroiau s`-l omoare, apoi l-au v=ndut unornegustori care mergeau \n Egipt). Care a fost soarta lui acolo?(Fiind \ncrez`tor [i drept \n fa]a lui Dumnezeu, P`rintele cerescnu l-a p`r`sit [i i-a dat \n]elepciune, deschiz=ndu-i cìle vie]ii,ajung=nd \ntr-un post \nsemnat la curtea lui Putifar). Cum secomport` \n fa]a ispitei so]iei lui Putifar? (R`m=ne demn [i cinstit,refuz=nd s` p`c`tuiasc`). Cum a pl`tit el acest eroism moral?(Cu \nchisoarea). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Fiind drept [i nevinovatDumnezeu nu-i p`r`se[te pe astfel de oameni). Cum a ajuns sìas` din \nchisoare? (Prin lucrarea lui Dumnezeu, d=ndu-i\n]elepciune ca s` t`lm`ceasc` visurile faraonului). {i ce se\nt=mpl`? (El devine administratorul \ntregii averi a Egiptului)|ntruc=t foametea se \ntinde peste tot p`m=ntul, dar \n Egipt erabel[ug, ce se \nt=mpl` cu fra]ii sì? (Vin [i ei din Canaan ca s`cumpere gr=u din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? (Nu). Dar Iosifpe ei? (Da). Cum procedeaz` Iosif? (La \nceput \i pune la\ncercare, apoi li se descoper`, [i \n loc s` se r`zbune pe ei, el \icheam` \n Egipt, unde sunt a[eza]i \n cel mai roditor loc).

8. Aplicarea

Ce frumos este s` nu r`spunzi cu rù la rù; s` nu te r`zbuni; s`faci ca totdeauna iubirea s` r`m=n` biruitoare! Chipul t=n`ruluiIosif s` v` fie [i vou`, dragi elevi o pild` vie de urmat at=t \n\n]elepciune, c=t [i \n r`bdare, dreptate, \nfr=nare, iertare si iubire.


Se va lectura cap. 45 [i 46 din cartea �Facerea�, unde iese \neviden]` r`spl`tirea rùlui cu bine.



Epoca judec`torilor: Samson [iSamuel



{ti]i acum cu to]ii, c` dup` 430 de ani de robie \n Egipt, poporulevreu se \ndrepta spre }ara F`g`duin]ei, condus de Moise. El afost cel dint=i [i cel mai mare conducator al poporului evreu.Fiind un popor foarte mare, se sim]ea necesitatea unor m`suriorganizatorice. Astfel a fost \mp`r]it \n dou`sprezece triburi, dup`num`rul [i numele fiilor lui Iacob. Apoi, Moise a pus c`peteniipeste zeci de mii, peste mii, peste sute [i peste zeci, iar capii defamilie au jucat un rol important \n aceast` organizare. Moise afost ajutat chiar de Dumnezeu \n aceast` lucrare organizatoric`.El a primit legi [i porunci care nu aveau numai un con]inutreligios, ci [i social, moral [i politic. C=nd s-a \nchegat cultuliudeilor, ace[tia au ales din porunca lui Dumnezeu, un arhiereu,preo]i [i pe levi]i ca s` slujeasc`. De asemenea, ace[tia au avutun rol important \n conducere. Sfatul b`tr=nilor, \n frunte cuarhiereul, a ajuns s` reprezinte mai t=rziu, autoritatea suprem`\n conducerea lui Israel.

Stabilindu-se \n Canaan, \n mijlocul unor popoare p`g=ne,iudeii au \nceput s` se \nchine la idoli [i s` nu mai asculte deDumnezeu. A[adar, ei nu mai respectau legile pe care le-au primit\nc` din timpul lui Moise.

Astfel, \n istoria poporului evreu \ncepe o nou` perioad`,numit` a judec`torilor, care a durat p=n` la instaurarea perioadeiregale. Ace[ti judec`tori au fost ale[i de Dumnezeu, din vreme-nvreme. Misiunea lor era aceea de a izb`vi poporul evreu de alteneamuri [i de a le men]ine treaz` credin]a \n Dumnezeu [icon[tiin]a na]ional`.

--

Capitolul unu58

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i aobiectivelor urm`rite

|n lec]ia de ast`zi, vom vorbi despre �Dreptate [i evlavie�eviden]iate \n via]a lui Samson [i Samuel, dou` figuri ilustre dinperioada judec`torilor.


A[a cum am mai spus, \n acele vremuri, oamenii nu ascultau deporuncile lui Dumnezeu [i se \nchinau la idoli. Dar Domnul i-apedepsit [i i-a dat \n m=inile filistenilor, timp de 40 de ani. Totu[i,El preg`tea pentru poporul Sù, un salvator, un judec`tor ce aveas`-i salveze at=t de sub domina]ia filistenilor, c=t [i de sub p`catulcare a pus st`p=nire asupra lor.

Astfel, \n localitatea Tora, trìa un om pe nume Manoe, dinsemin]ia lui Dan, \mpreun` cu so]ia sa. Erau nec`ji]i c` nu puteauavea nici un copila[. Dar Domnul \i \n[tiin]eaz` printr-un \nger,c` vor avea un bìat pe care nu-l vor tunde, [i cu care El are mariplanuri pentru eliberarea poporului. Acest bìat se numea Samson.El crescuse mare, dar p`rin]ii lui nu l-au tuns niciodat`.

Samson ajung=nd b`rbat s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu[i de putere. S` vedem de ce era el \n stare. Merg=nd spre locali-tatea Timna, \i iese \n cale un leu puternic. Puterea lui Dumne-zeu fiind asupra sa, l-a omor=t pe leu cu at=ta u[urin]`, ca [i cumar fi fost un miel, f`r` a avea nimic \n m=n`.

O alt` fapt` de vitejie a lui Samson a fost prinderea a treisute de vulpi. Le-a legat pe dou` c=te dou` de cozi [i pun=ndu-leo f`clie aprins`, le-a dat drumul prin lanurile de gr=u alefilistenilor [i chiar p=n` \n gr`dinile de m`slin. Totul a fostdistrus. Iar acest fapt a atras m=nia celor p`gubi]i. O mie defilisteni au venit s`-l omoare pe Samson. Israeli]ii, v`z=nd at=]iadu[mani, s-au speriat [i l-au rugat s` se predea. Astfel, s-a l`satlegat de confra]ii sì, garant=ndu-i-se doar via]a. |ns`, odat` ajuns\n tab`ra advers` [i-a dezlegat leg`turile funiei de la m=ini [ilu=nd o falc` de m`gar, i-a omor=t pe to]i cei o mie de filisteni.

Alt` dat` merg=nd la Gaza, Samson a fost urm`rit [i o mul-]ime de filisteni st`teau la p=nd`, s`-l poat` prinde. La miezulnop]ii, el a ie[it din casa unde se ad`postea, ridic` st=lpii [i por]ilecet`]ii [i le-a purtat pe umeri p=n` pe v=rful muntelui, l`s=ndu-leacolo. V`z=nd [i aceasta, filistenii se temeau foarte mult deSamson [i nu \ndr`zneau s` n`v`leasc` asupra israeli]ilor. |ns`


\ncepuser` s` se \ntrebe: cum de are Samson o putere a[a de mare?De unde \i vine aceast` putere?

|n valea Sorec, Samson cunoscuse o femeie pe nume Dalila,cu care s-a \mprietenit, ea fiind deosebit de frumoas`. Dalilei is-au promis \ns` mari sume de bani [i bog`]ii, dac` va reu[i sàfle secretul puterii lui Samson. Dup` multe insisten]e Samson acedat [i i-a dezv`luit c` dac` ar fi tuns, ar pierde marea putere cucare a fost \nzestrat. Dalila at=t a a[teptat. |n somn i-a tìat p`rul[i l-a dat apoi \n m=inile filistenilor. Ace[tia i-au scos ochii [il -au a runca t \n temni ]` . Acum Samson s t` tea s ingur \n\ntunecimea celulei [i \nv=rtea la r=[ni]`. Era p`r`sit de to]i, chiar[i de Dumnezeu. {i aceasta-l durea cel mai tare: absen]a Domnuluisù. Chiar dac` p`rul \ncepea s` creasc` [i s` ajung` la fel ca\nainte, starea \n care se afla el, nu mai era aceea[i. Puterea aceeadeosebit` \l p`r`sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu mai eracu el. {i ce triste]e ap`s`toare este s` consta]i c` te-a p`r`sitDomnul! Po]i s` fii chiar \n mijlocul unui palat, \nconjurat deoameni binevoitori, [i de toate bun`t`]ile lumii acesteia, dac`lipse[te Dumnezeu, lipse[te tot ce are valoare [i nu mai ai nimic,[i pe nimeni! ...

|ntr-una din zile, mai marii filistenilor [i to]i curtenii deseam`, s-au adunat la petrecerea care urma jertfei aduse zeuluilor, Dagon. Fusese adus acolo [i Samson pentru a-i \nveseli [i afi umilit. Fiind orb a trebuit ajutat de cineva. El \ns` a cerut s`fie apropiat de unul din st=lpii de sus]inere ai acelui templu uria[,pentru a avea un punct de sprijin. {tiindu-se c` Samson va fiadus \n acea sal`, s-au mai adunat \nc` vreo trei mii de b`rba]i [ifemei, care st`teau pe unde apucau: \mbulzi]i pe la u[`, sau chiarsus pe acoperi[. Veniser` cu to]ii s` se distreze, v`z=ndu-l peSamson f`r` nici o putere. Acum nu se mai temeau, nu se mai\ngrozeau de el, ci doreau s`-l ironizeze. Dar ei nu [tiau c` deDomnul Dumnezeul lui Israel nu ai voie s`-]i ba]i joc! Spredeosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care judec`dup` dreptate, d=nd fiec`ruia dup` faptele lui.

Samson, st=nd deci \ntre doi st=lpi de sus]inere ai templului,a strigat c`tre Domnul sù: �Doamne, Dumnezeule! Adu-]i amintede mine. Te rog, Dumnezeule, d`-mi putere numai de data aceas-ta, [i cu o singur` lovitur` s` m` r`zbun pe filisteni pentru ceidoi ochi ai mei!� Iat` distrac]ia ce le-o oferea Samson. Apuc=ndcu bra]ele sale puternice doi dintre st=lpii pe care se rezema casa,i-a cl`tinat [i i-a dobor=t. Au c`zut astfel sub d`r=m`turi, to]i ceiprezen]i acolo. Murir` \ntr-o mare spaim` [i groaz`, deoarecev`zur` \n loc de �distrac]ie� marea putere a Dumnezeului lui Is-

Capitolul unu60

rael. Dac` nu L-au cunoscut \n timpul vie]ii, au avut prilejul s`-Lcunoasc` \nainte de a muri, dar era prea t=rziu...

Desigur c` Samson a murit [i el, fiind \ngropat \n morm=ntultat`lui sù Manoe. El fusese judec`tor \n Israel dou`zeci de ani.

A[a cum am spus, o alt` figur` ilustr`, \n r=ndul judec`torilor,este Samuel. Despre Samson [tim c` a fost fiul at=t de dorit de ofamilie ce nu putea avea copii. A fost d`ruit de Domnul pentruslujba Sa. S` vedem acum ce putern spune despre Samuel?

|n Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b`rbat penume Elcana, fiul lui Ieroham. El avea dou` neveste: una dintreele se numea Penina, iar cealalt` Ana. Cu toate c` Penina aveacopii mul]i, Elcana o iubea pe Ana, deoarece era frumoas`, bun`[i credincioas` Dumnezeului lui Israel. Penina a observat aceas-ta [i era geloas` pe Ana. Din r`zbunare, \[i b`tea joc de ea \npublic pentru c` nu putea avea copii � [i sti]i voi, c` pe vremeaaceea era mare binecuv=ntare s` ai copii mul]i [i mare ru[ine s`nu ai nici unul. Ana se nec`jea, dar p`stra totul pentru ea... Nuriposta \n fa]a Peninei. Ea [tia c` lui Dumnezeu nu i-ar fi pl`cuto astfel de purtare. Inima ei \ns` se tulbura ori de c=te ori eraapostrofat` de Penina.

Elcana obi[nuia s` urce la Templul de la Silo, \n fiecare an.Penina [i Ana \l \nso]eau. Deosebirea \ntre ele era c` Penina se\nchina doar pentru c` a[a era obiceiul. |n schimb Ana o f`ceadin ascultare [i cu dragoste fa]` de Dumnezeul lui Israel. Ea\ncerca s` urmeze voia Lui, c=t mai bine putea, iar Domnul [tia[i o ajuta. Penina nu se sfia s`-[i bat` joc de Ana, chiar [i laTemplu. {i acest fapt o \ntrista pe Ana [i mai mult.

Astfel, fiind odat` la Templu, cu inima obosit` de o suferin]`ce parc` n-o mai pu tea pur ta , \ngenunche [ i se rug` ,\ncredin]=ndu-i Domnului ei toat` povara necazului ce-o ap`saprin greutatea ei. �Doamne, Dumnezeul o[tirilor!� \ncepu ea,\nchin=ndu-se slavei divine f`r` margini: �dac` vei binevoi s`cau]i spre \ntristarea roabei Tale, dac`-]i vei aduce aminte demine [i nu vei uita pe roaba Ta, [i dac` vei da roabei Tale uncopil de parte b`rb`teasc`, \l voi \nchina Domnului pentru toatezilele vie]ii lui, [i brici nu va trece peste capul lui�. A[a s-a rugatAna, spun=nd exact ce dorea, cu sinceritate total` [i cu credin]`mare. A [tiut c` Domnul a ascultat-o, din ce i-a r`spuns Eli,preotul din acel Templu: �Du-te \n pace, [i Dumnezeul lui Israels` asculte rug`ciunea pe care I-ai f`cut-o!� (Regi l, l7). {i a[as-a [i \nt=mplat!

Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezen]alui l=nga ea doar c=t \l avea la piept. Atunci c=nd Samuel avea


cam 3 ani[ori l-a luat [i l-a dus la Templu, pentru a cre[te pel=ng` preotul Eli [i a-i sluji lui Dumnezeu. A f`cut exact cum apromis \n rug`ciunea ei. {i-a ]inut leg`m=ntul, iar Dumnezeu \[iva rev`rsa nem`rginita Lui bun`tate [i dragoste, binecuv`nt=ndacest copil [i f`c=nd din el unul din cei mai mari judec`tori aineamului.

De bucurie c` Samuel a fost primit la Templu, Ana a c=ntato c=ntare de laud`. {i voi pute]i s-o c=nta]i al`turi de ea, atuncic=nd inima v` este plin` de recuno[tin]` [i bucurie pentrudragostea cu care v` \nconjoar` Domnul. Cineva a chiarversificat-o. Urm`ri]i-o ce frumos sun`:

�Mi se bucur` inima-n Domnul,C`ci puterea mea El a-n`l]atSpre vr`jma[i gura larg mi-e deschis`C` ajutorul Sù m-a bucurat.Nimeni nu este-a[a sf=nt ca DomnulNu este-alt Dumnezeu peste totNu e st=nc` a[a cum e DomnulDumnezeu cel Prea `nalt, Savaot!�

(Traian Dorz � vezi Regi 2, l�5)Samuel se bucura [i el c` va sta la Templu, \n casa Domnului

sù. Dormea \n camera mic` de l=ng` cea a preotului Eli. Trebuies` spunem c` Eli avea doi fii. Erau [i ei preo]i [i aduceau jertfela Templu. Purtarea lor, \ns`, nu era dup` voia lui Dumnezeu.Eli [tia despre starea lor, dar din nefericire nu avea at=ta puterede convingere \nc=t s`-i \ntoarc` de pe cìle rele pe care au apucat.De[i trìa \n mijlocul acelor oameni rì, Samuel \l iubea pe Dom-nul. Nu-l deranja rùtatea lor at=ta vreme c=t Domnul \l ocrotea[i se \ngrijea de el.

|ntr-o noapte, Samuel a fost trezit de o voce care-l striga.Crez=nd c` este preotul Eli s-a dus \n camera lui. Dar nu preotul\l strigase. Iar Samuel s-a dus din nou la culcare. C=nd se \nt=mplà treia oar`, Samuel a fost sf`tuit de Eli s` r`spund` chem`rii pecare Domnul o face. Samuel se duse \n camera lui [i a[tept`.Inima \i b`tea tare, de team` [i emo]ie. Oare chiar dorea Domnuls`-i vorbeasc`? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel mai \mbucur`torcare i s-ar putea \nt=mpla. {i iat` c` auzi din nou voceastrig=ndu-l. El r`spunse a[a cum a fost \nv`]at de Eli: �Vorbe[te,Doamne, c`ci robul Tù ascult`�. {i Domnul \l anun]` c` cei doifi ai preotului vor fi pedepsi]i, murind am=ndoi chiar \n aceea[izi, iar tat`l lor, Eli va muri [i el la scurt timp. |ntr-adev`r, a[as-a \nt=mplat. C=nd Eli a aflat c` cei doi fii ai lui au murit am=ndoi

Capitolul unu62

\n r`zboiul cu filistenii, a murit [i el. Aceasta a fost pedeapsapentru p`catele lor.

Acum Samuel era judec`tor al poporului Israel. Domnul \liubea [i-l sprijinea \n dragostea Sa. |n acest fel Samuel a reu[its` \ntoarc` poporul evreu la credin]a cea adev`rat`. El a spusevreilor c` numai dac` se vor \ncrede puternic \n Dumnezeu, voravea izb=nd` \mpotriva filistenilor.

�Samuel a fost judec`tor \n Israel \n tot timpul vie]ii lui. Else ducea \n fiecare an [i cerceta Betelul [i Ghilgalul [i Mitpa [ijudeca pe Israel \n toate locurile acestea. Apoi se \ntorcea laRama, unde era casa lui; [i acolo judeca pe Israel. {i a zidit acoloun altar Domnului� (I Regi 7, l5�l7).

|mb`tr=nind, Samuel a pus pe fiii sì judec`tori peste Israel.Ace[tia \ns` nu judecau drept [i aveau purt`ri nepl`cute. Poporulr`zvr`tindu-se a venit la Samuel s`-i cear` un rege. Fiind sf`tuitde Dumnezeu, Samuel le-a ar`tat drepturile unui rege. Poporulfiind de acord cu ele, Samuel l-a uns rege pe Saul, din semin]ialui Beniamin. Acesta este momentul de \nceput al perioadei re-gale, teocratice (puterea lui Dumnezeu, conducere dup` legeaDomnului) a poporului evreu, Samuel fiind ultimul judec`tor.

Samuel a mai trìt mul]i ani, pov`]uind pe rege [i pe popor,iar c=nd a murit a fost pl=ns de tot poporul [i \nmorm=ntat cucinstea care i se cuvenea.


|n ce epoc` [i-au desf`[urat activitatea Samson [i Samuel? (|nepoca numit` a �judec`torilor�). Cu cine se r`zboiau evreii \naceast` perioad`? (Cu filistenii). P`rin]ii celor doi judec`tori cumi-au avut? (Prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu, fiindc` mamelelor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da,erau evlavioase. {i tocmai de aceea Domnul le-a f`cut dreptate,d`ruindu-le c=te un copil, care vor deveni mari personalit`]i \nIsrael). Ce vedem de aici? (C` evlavia nu r`m=ne ner`spl`tit` dedreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (|n p`r).Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a tìat p`rul [i prinz=ndu-l,du[manii i-au scos ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s`se mai arate \nc` odat`. C=nd s-a ar`tat? (C=nd a d`r=mat Templulp`g=n murind al`turi de el \nc` 3 000 de oameni). Pe de alt`parte [i evlavia Anei a fost binecuv=ntat` de dreptatea lui Dum-nezeu, d=ndu-i un fiu).



Se va citi din Sf=nta Scriptur` despre Samson [i Samuel, ca pildede ev lavie [ i de drepta te \n fa ]a lu i Dumnezeu; Car tea�Judec`torii� cap. l3�l6 [i I Regi 1�4.

9. Rug`ciunea la ie[irea din clas`

Istoria femeii Rut



Am v`zut p=n` acum ce minunat se \ngrije[te Domnul de poporulevreu [i ce mult \l iube[te. De fapt, adev`ratul popor al lui Dum-nezeu este alc`tuit din to]i aceia care I se supun [i \mplinescvoia Sa.


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi c` �Dumnezeu iube[te [i pe cei dealt neam�, cercet=nd �Istoria femeii Rut�.


|n poporul israel era o femeie, pe care o chema Naomi. Ea locuia\n Betleem, \mpreun` cu so]ul ei, Elimelec [i cu cei doi fii ai lor.Elimelec lucra pe c=mp, cultiv=nd gr=ul. C=nd era copt \l secera[i apoi \l treiera [i ducea toate boabele frumoase la Naomi. Eam`cina gr=ul [i din fìn` cocea p=ine pentru to]i ai casei.

Dar, odat` veni o vreme c=nd tot gr=ul sem`nat se usca, iarNaomi nu mai avea din ce s` fac` p=inea. Nu mai avea nimic dem=ncare. Ce ar fi putut s` fac`? Nici vecinii nu mai aveau dem=ncare, deci nu puteau s-o ajute. Era foamete \n ]ara Canaanului.Atunci, Naomi [i familia ei, au plecat \n ]ara Moab, unde eradestul gr=u [i nu mai \ndurau foame.

--

Capitolul unu64

Naomi a locuit mult timp \n ]ara aceasta, dar necazurile nuau ocolit-o. Mai \nt=i a murit so]ul ei, Elimelec. Nu-i mair`maser` dec=t cei doi fii. Ace[tia se c`s`toriser` cu fete dinMoab. Pe una o chema Orfa, iar cealalt` se numea Rut. Dup`c=tva timp [i cei doi fii se \mboln`vir` [i murir`. Era tare nec`jit`Naomi. A r`mas singur` \n ]ar` strìn`. Dar totu[i le mai avea peOrfa [i Rut, pe care le iubea ca [i cum ar fi fost chiar fetele ei.Naomi \ncepuse s` le vorbeasc` despre Dumnezeu, c=t este El deputernic, dar [i de bun, c=t de aspru pedepse[te pe cei rì, iar pecei ascult`tori, cum \i cople[e[te cu dragostea [i binecuv=ntareaSa. Orfa era mai nep`s`toare, dar Rut asculta cu interes tot ce-ipovestea Naomi despre Dumnezeul cel viu [i adev`rat. Puneachiar \ntreb`ri, deoarece dorea s` afle c=t mai multe despre cumtrebuie s` fie un adev`rat fiu al Domnului. Dorea s` cunoasc`tot, pentru a I se \nchina [i a-I aduce slav`.

Cam dup` zece ani de [edere \n ]ara Moab, Naomi s-a g=nditc` [i \n or`[elul ei, Betleem, ar fi destul gr=u pentru p=ine. Deci,porni la drum, iar Orfa [i Rut plecar` [i ele cu ea, s-o conduc`.Ele erau ata[ate de Naomi, deoarece fusese pentru ele o mam`bun` [i iubitoare. Dup` ce str`b`tuser` o bucat` bun` de drum,Orfa se desp`r]i de Naomi. Rut \ns`, a insistat s-o \nso]easc`p=n` \n Betleem [i s` locuiasc` acolo \mpreun`. Naomi s-abucurat; [tia c` singur` i-ar fi fost ur=t [i greu. Dar oare numaidin ata[ament pentru Naomi, Rut a putut s`-[i p`r`seasc`p`m=ntul natal, pentru a locui \ntr-o ]ar` strìna? |n inima ei eraceva mai mult dec=t sentimentele fa]` de Naomi. Era dragosteaei pentru Dumnezeu. Nu s-a g=ndit dec=t c` \n ]ara Canaan valocui printre oameni care slujesc [i ei Domnului ei. {i [tia, sim]ea\n inima ei c` [i pe ea o iube[te Dumnezeu, chiar dac` era de altneam.

S` vedem deci cum a decurs via]a pentru Rut. Dup` o c`l`torielung`, ajunser` la Betleem. Naomi plecase c=ndva ca o femeiet=n`r` [i fericit`; acum se \ntorcea ca o femeie b`tr=n` [i trist`.Din fericire, casa ei mai exista, [i putea locui \n ea \mpreun` cuRut.

Era var`, [i \n jur lanurile m`noase de gr=u galben str`luceausub m=ng=ierea soarelui [i se unduiau ml`dioase \n b`taiav=ntului.

Oamenii erau ocupa]i cu seceratul gr=ului, dar Naomi nu aveagr=u, deoarece nimeni nu sem`nase pentru ea. Ce ar putea s`fac` acum? Totu[i avea nevoie de gr=u, s` fac` p=ine. Atunci,Rut \i spuse: �Mam`, voi merge eu pe c=mp s` adun spicele degr=u, care r`m=n pe urma secer`torilor!�


S-a trezit Rut, \nainte de ivirea zorilor [i plec` \n lanul degr=u. Fiind s`rac`, secer`torii i-au dat voie s` adune spiceler`mase. Se apuc` de treab`. |n r`coarea dimine]ii fusese mai u[or,dar cur=nd soarele \ncepu s` dogoreasc` ne\ndur`tor. Rut \ns`[tia c` trebuie s` r`m=n` pe c=mp p=n` seara pentru a aduna c=tmai multe boabe de gr=u. Munca devenea mai grea, c`ldura� totmai arz`toare [i mai cople[itoare, dar Rut era singura care puteaface acest lucru. Naomi \mb`tr=nise mult. |ns` dac` ar fi r`mas\n ]ara ei, \n Moab, desigur c` nu ar fi fost nevoie s`-[i c=[tigebuc`]ica de p=ine cu at=ta sudoare. Rut nu avea timp pentru astfelde g=nduri. Ea \i aducea slav` Domnului c` s-a l`sat cunoscut [ide ea, c` se las` iubit de ea [i c`-[i revars` nem`rginita dragoste[i binecuv=ntare [i \n inima ei. |n g=ndirea [i sim]irea ei, Dum-nezeu ocupa primul loc. {i numai El \i d`dea putere sufletului [ibra]elor s` munceasc` chiar [i pe ar[i]`. Ea era l=ng` Domnul, dece s-ar putea teme sau nelini[ti?

Dumnezeu \ntotdeauna se \ngrije[te de cei care-L iubesc. S`vedem acum, cum se \ngrije[te de Rut.

Secer`torii pe urma c`rora mergea Rut, erau servitorii unuiom bogat, pe care-l chema Boaz. Dup` un timp, veni \nsu[iproprietarul s` vad` cum merge treaba. Observ` fata care era a[ade harnic` \n cùtarea spicelor. El \ntreb`: �Cine este aceea? �Este Rut, cea care a venit cu Naomi din Moab�, � i se r`spunse.Boaz se bucur` s` afle c` Rut venea s` culeag` spice de pe c=mpullui. Se duse la ea, spun=ndu-i: �Vino \n fiecare zi s` str=ngi spiceleaici. Servitorii mei vor fi buni cu tine. C=nd \]i va fi sete, \]i vorda ap` s` bei. Nu merge pe p`m=ntul altuia�. Rut fu tare fericit`.{tia c` \ndurarea Domnului este cu ea. F`cu o plec`ciune ad=nc`\naintea acestui om bogat, [i-l \ntreb`: �De ce e[ti a[a bun cumine?� Boaz \i r`spunse: �Pentru c` [i tu ai fost bun` cu Naomi,care este rud` cu mine�. Boaz le spusese secer`torilor: �Face]i \na[a fel ca ea s` g`seasc` multe spice. L`sa]i s` cad` spice pe jos,ca Rut s` aib` ce str`nge!� Astfel, Rut reu[i s` adune un sac despice. Duc=ndu-le la Naomi se bucurar` \mpreun`, iar Rut \ipovesti despre acel om bun [i bogat ce se numeste Boaz.

A doua zi se duse iar`[i pe ogorul lui Boaz, [i a treia zi lafel, p=n` la terminatul seceri[ului. {i c=nd totul a fost adunat, aavut loc o mare s`rb`toare \n Betleem. Boaz cel bogat s`rb`torinunta sa cu Rut, cea s`rac`, dar a c`rei mare bog`]ie a fost sufletulei curat [i smerit d`ruit Domnului. Iar nu dup` mult timp, Dum-nezeu le d`du un bìe]as care va fi bunicul lui David. Iar David?El va fi cel din a c`rui semin]ie se va na[te M=ntuitorul lumii.

Capitolul unu66

Vede]i ce mare pre] a avut Rut \naintea lui Dumnezeu [i cemult a iubit-o El, chiar dac` a fost de alt neam!

Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul moabitencei Rut lucr=ndla c=mp.


Cine a fost Rut? (O moabiteanc` c`s`torit` cu unul din copiiievreicei Naomi.) Ce s-a \nt=mplat cu Naomi? (I-a murit [i so]ul[i fiii). Rut a p`r`sit-o? (Nu). De ce? (Fiindc` credea [i se \nchinaDumnezeului celui viu [i adev`rat despre care i-a vorbit Naomi).Ce s-a \nt=mplat apoi? (Rut a fost de mare ajutor pentru Naomi,[i pentru ca s` poat` trì a adunat spice de pe ogorul lui Boaz.P=n` la urm` v`z=nd sufletul ei curat [i sincer, d`ruit Domnului,Boaz se c`s`tore[te cu Rut [i vor avea un fiu, care va devenibunicul lui David, din a c`rui semin]ie sa va na[te M=ntuitorullumii). Ce ne demonstreaz` acest fapt? (Ne arat` c` M=ntuitorulprovine dup` trup [i din alt neam nu numai din cel al lui Israel,fapt care demonstreaz` c` m=ntuirea adus` de El are un caracteruniversal, adres=ndu-se tuturor popoarelor lumii [i nu numai unuisingur popor).

8. Aplicarea

V` voi citi ni[te versuri scrise de un talentat poet cre[tin, care \[iaseam`n` str`dania lui cu cea a lui Rut:

�Din zorii zilei mele \n lanul Tù m-am dusCuleg`tor de spice, a[a cum Tu mi-ai spus.C=ntau secer`torii, eu \i urman t`cutSfios [i singuratic [i l`crim=nd ca Rut.

Prin tot z`duful zilei sub soarele arz=nd,Cu fruntea aplecat` m-am ostenit t`c=nd,Dorind c=nd vine seara s`-}i pot aduce-n pragC-o dragoste smerit` to]i snopii str=n[i cu drag.

M` ru[inez de rodul pu]in agonisitDar Tu cuno[ti arsi]a prin care m-am truditO, iat` vine noaptea, |]i cer un ad`postS-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.


|ntinde-}i peste mine ve[m=ntul Tù, t`cutLa Sfintele-}i picioare s-adorm [i eu, ca RutIar M=ine Diminea]`, m` scoal` fericitS`-nt=mpin Bucuria spre care-am suferit�.

(Traian Dorz)


Se va citi din Sf=nta Scriptur` \ntreaga carte Rut.


Saul [i David



Am v`zut din lec]ia trecut` c` David l-a biruit pe Goliat, \n vremea\n care poporul evreu era condus de Saul. Cu aceast` ocazie Saul\l cunoa[te pe David, fiul lui Iesei. Oare se mai \nt=lnesc acestedou` personaje, pe parcursul vie]ilor lor?

5. Comunicarea subiectului lec]iei noi [i aobiectivelor urm`rite

Vom vedea \n lec]ia de azi \n ce \mprejur`ri, referindu-ne la:�Saul [i David�.


Ne amintim din lec]ia trecut`, c` David a ie[it \nving`tor\mpotriva filistenilor. Deci, merg=nd el al`turi de Saul, lumea \l\nt=mpina cu urale, strig=nd: �Saul a biruit mii, iar David, zecide mii!� Trebuie s` recunoa[tem c` aceasta nu a fost tocmai peplacul lui Saul. Se temea ca nu cumva, David s` c=[tige maimult` popularitate [i faim`, [i \ntr-o bun` zi s` fie numit rege \n

--

Capitolul unu68

locul sù. |n felul acesta apare \n sufletul lui Saul invidia. Defapt Saul nu [tia c` mai demult, cu c=]iva ani \n urm`, Samuell-a uns rege pe David cu untdelemn sfin]it...

S` vedem \ns` cum s-a \nt=mplat: Domnul \i spusese lui Sauls` poarte r`zboi cu Amalec [i cu Ierim, s` distrug` tot [i s` nucru]e nimic. Saul nu s-a supus; el l-a l`sat \n via]` pe Agag, regelelui Amalec [i a luat prad` de r`zboi din tot ce fusese mai bun.Datorit` neascult`rii [i nesupunerii lui Saul, Dumnezeu i-aporuncit lui Samuel s`-l ung` rege pe David, fiul lui Iesei dinBetleem, din semin]ia c`ruia se va na[te M=ntuitorul lumii.

V` spusesem \ns` mai \nainte c` Saul a devenit invidios pegloria lui David. La o alt` r`fuial` cu filstenii, prin sprijinul luiDavid, poporul evreu a ie[it din nou victorios. Laudele desigurc` erau [i acum adresate lui David. Trebuie s` mai spunem c`Duhul Domnului nu a mai fost asupra lui Saul , dator i t`neascult`rii sale, ci Dumnezeu \i trimite un duh rù. Pentru st`rilec=nd acest duh \l tulbura, Saul l-a luat pe David s`-i c=nte laharp` [i s`-l lini[tesc`. Dup` victoria despre care am amintit, \ntimp ce David c=nta, Saul a aruncat spre el o suli]`, dar nu areu[it s`-l ucid`, deoarece se ferise.

La scurt timp, \mprejurarea aceasta s-a repetat, iar David asc`pat din nou. Invidia [i du[m`nia lui Saul fa]` de David, dejanu mai erau ascunse. Era evident c`-i dorea moartea, pentru a-[ip`stra tronul. Constat=nd toate acestea, David s-a ascuns undevadeparte \n Mun]ii Enghedi. SauI \ns` l-a urm`rit, \mpreun` cu unmare num`r de solda]i. David era chiar \n pe[tera \n care sead`postise Saul pe timpul nop]ii, dar nu a [tiut c` cel urm`rit erachiar a[a de aproape. Diminea]a \ns` a v`zut c` o parte din hainasa era rupt` [i se afla \n m=na lui David. Atunci a \n]eles c` defapt ar fi putut fi omor=t de David, dar a fost cru]at. David era unom credincios [i tem`tor de Dumnezeu. El [tia c` nu are voie sùcid`. De aceea l-a iertat pe Saul, ar`t=ndu-i doar c` s-ar fi pututr`zbuna pe el, \ns` nu [i-a ar`tat nici un fel de ur` sau der`zbunare. Lui Saul i-a p`rut deodat` rù de inten]ia sa, dar separe c` aceasta nu a durat mult timp. Astfel, afl=nd c` David s-arefugiat \n pustiul Zif, a plecat din nou s`-l caute [i s`-i ia via]a.Inima sa era plin` de du[m`nie [i de g=nduri rele [i ur=te. Chiardeparte fiind David, Saul nu-[i putea afla lini[tea p=n` ce nu-l[tia mort. Uitase el oare de b`t`lia cu Goliat? C=t era de simplu\mbr`cat [i ne\narmat David? {i totu[i a izbutit. Saul probabilnu a \n]eles c` m=na lui Dumnezeu a fost cea care a adus victoria.Contrastul dintre \nf`]i[area simpl` a lui David, [i cea a uria[uluiGoliat, a fost mare. Dar contrastul \ntre Goliat [i Dumnezeul lui


David era hot`r=tor. Oare Saul nu a \n]eles c` at=ta vreme c=tDumnezeu este al`turi de David, nimeni nu-l poate \nvinge oric=tar dori acest lucru?

|nainte de a-l g`si pe David, Saul [i-a \ntins corturile,preg`tindu-se pentru \nnoptare. Planificase pentru ziua urm`toarecùtarea zonelor \n care David trebuia g`sit [i r`pus. Lini[teanop]ii plutea deasupra taberei lui Saul. To]i dormeau obosi]i dup`drumul lung [i anevoios str`b`tut \n timpul zilei. Iat` c` cinevas-a furi[at printre corturi [i \ncet, \ncet s-a strecurat \n cel al luiSaul, lu=nd de acolo numai suli]a [i vasul cu ap` al regelui. Toa-te s-au petrecut \n mare lini[te [i cu grij` deosebit`, \nc=t nimeninu a observat vreo mi[care. Diminea]a, c=nd to]i osta[ii se trezeau[i ie[eau din corturi pentru a se preg`ti din nou de drum, un glascunoscut ce venea dinspre culme, a spintecat aerul. Vocea seadresa generalului lui Saul, Abner: �De ce nu p`ze[ti pe rege,st`p=nul tù?� Atunci, abia a \n]eles [i Saul prin ce mare primejdietrecuse, a \n]eles c` David a fost din nou at=t de aproape de el\nc=t l-ar fi putut ucide din nou cu cea mai mare u[urin]`. {itotu[i nu a f`cut-o. L-a iertat. Du[m`niei i-a r`spuns cu iertare.I-a ar`tat numai ce s-ar fi putut \nt=mpla cu el, s`-l \nfrico[eze,s`-[i vin` \n fire [i s` se lini[teasc`.

Lungul [ir al r`zboaielor cu filistenii nu a luat sf=r[it. David\ns` nu a mai luptat. Poporul evreu era condus de Saul [i a fost\nfr=nt. Mai mult dec=t at=t, au murit [i cei trei fi ai sì: Ionatan,Aminabad [i Melchi[ua. R`m=n=nd singur [i cu onoarea p`tat`de aceast` \nfr=ngere, Saul a preferat s`-[i ia via]a singur. S-aaruncat \n propria-i sabie. Acesta a fost sf=r[itul trist al celui cedin du[m`nie a \ncercat s` omoare un uns al lui Dumnezeu. David\ns` i-a r`spuns totdeauna prin iertare. {i iertarea a ie[itbiruitoare. Vom vedea \n lec]ia urm`tore ce viitor m`re] i-apreg`tit Domnul.

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se scene oglindind du[m`nialui Saul fa]` de David [i iertarea acestuia.


Cum s-a comportat David fa]` de poporul sù? (Cu d`ruire [i cumult curaj s-a angajat \n lupta contra lui Goliat [i contrafilistenilor). Dar fa]` de regele Saul? (Cu supunere [i cinstire).Dar Saul fa]` de David? (Cu invidie [i du[m`nie). P=n` unde amers ura lui Saul fa]` de David? (P=n` la tentativa de a-l ucide [ila ne\ntrerupta urm`rire de a-i curma zilele vie]ii). Cum a r`spunsDavid la du[m`nia lui Saul? (Prin iertare [i cinstire. De dou` ori

Capitolul unu70

putea s`-l omoare, dar nu s-a r`zbunat, ci l-a iertat, cùt=nd s`-iacorde \n continuare cinstirea cuvenit`). Ce ne arat` David prinatitudinea lui iert`toare? (C` Dumnezeu nu iube[te r`zbunarea,[i c` vom fi pe placul lui Dumnezeu dac` vom r`spl`ti rùl cubinele, ura cu iubire, du[m`nia cu iertarea).


Se vor citi capitolele 23 [i 24 din cartea I Regi, unde este relatat`prigonirea lui David de c`tre Saul.


David [i Goliat



V` aminti]i desigur c` poporul Israel, a[ezat \n mijlocul unorpopoare p`g=ne, a avut dese conflicte armate cu acestea. |ntr-unadin luptele cu filistenii, se eviden]iaz` un personaj deosebit.


Vom vedea \n lec]ia de ast`zi lupta dintre David si Goliat.


Pe vremea aceea (sec. XI \. d. H.) la conducerea poporului Is-rael, era Saul, numit rege de c`tre Samuel.

Fiind ataca]i de filisteni, au venit \n lupt` \n Valea Stejarului.De o parte a vìi, pe un munte erau filistenii, iar pe cealalt` parteerau israelitenii. Se preg`tea o lupt` foarte grea. Pentru a fi siguride victorie, filistenii au apelat la o viclenie. Astfel, un om dem`rime gigantic` din armat`, pe nume Goliat a ie[it \n fa]aevreilor, provoc=nd la b`taie [i spun=nd, �C` dac` vreun israelit

--


\l va \nvinge, biruin]a va fi de partea lor [i invers, dac` va \nvingeel, succesul b`t`liei va apar]ine filistenilor.� Dar nimeni nu aveacurajul s`-l \nfrunte. Era oare poporul evreu un popor pu]incurajos? Desigur c` nu, dar acest om era un uria[ \mbr`cat \nzale, cu un coif pe cap, cu sabie [i cu o suli]` al c`rui v=rf bineascu]it, amenin]a str`lucind sfid`tor \n b`taia soarelui. To]i c=]is-au luptat cu el, au fost \nvin[i.

|n tab`ra israelitenilor se aflau [i fiii lui Iesei. Ei aveau unfrate mai mic, pe nume David care a r`mas pe c=mp s` p`zeasc`turma de oi. Ca p`stor s-a dovedit a fi destoinic. Cu o singur`pra[tie de piele a reu[it s` omoare un urs [i un leu, c=nd oile saleerau atacate.

|ntr-una din zile, Iesei l-a trimis pe David, cu ni[te p=ine [ibr=nz`, la fra]ii sì. El dorea mai ales s` primeasc` ve[ti de lafiii sì.

Ajung=nd pe front, David \l v`zu [i el pe Goliat, \naint=nd\ntre cele dou` tabere, amenin]=nd, [i, ce era mai grav, adres=ndcuvinte de ocar` Dumnezeului lui Israel. F`cu aceasta timp de40 de zile. David \l iubea mult pe Domnul, iar cuvintele rele cele auzise erau de neiertat, determin=ndu-l s` porneasc` \mpotrivatrufa[ului Goliat. Dup` ce a primit \ncuvin]area de la Saul, s-apreg`tit de lupt`. A fost \narmat cu sabie [i suli]`, i s-a pus armur`[i chiar coif. Dar c=nd s` fac` primul pas, toate acestea erau at=tde grele, \nc=t nici nu se putea mi[ca... Renun]=nd la acestechipament militar, [i-a luat pra[tia [i c=teva pietre netede [iascu]ite. Se \nf`]i[` \naintea uria[ului Goliat \n ]inuta sa de p`stor.Nici un filistean nu [i-ar fi putut imagina c` tocmai el vrea s` seopun` puternicului Goliat, c=nd au fost at=]ia \naintea lui, multmai viteji, care au trecut prin ascu]isul suli]ei \nfrico[`toare. Niciunul dintre ei nu b`nuia m`car, c` acel cu care se va lupta Goliat,este de fapt Dumnezeu, cel batjocorit de el. David \l iubea peDomnul,[i a[a cum am mai spus, cei ca el nu sunt l`sa]i singuriatunci c=nd pornesc la lupt` \n Numele Lui. David nu s-a temutde Goliat, nici de armele lui. Dar lupta p`rea pierdut` \nainte dea \ncepe... Cum ar putea un copil s`-l \nfrunte pe Goliat? DarDavid a pornit prin puterea credin]ei, care era mai mare dec=tfor]a uria[ului Goliat!

Iat`-l acum pe uria[ul Goliat [i t=n`rul ne\nfricat David \nmijlocul vìi; str`juit` de o parte [i de alta de coamele mun]ilorpe care erau desf`[urate armatele celor dou` tabere. Goliat \ncepes` r=d` [i s`-[i bat` joc de adversarul sù. David \ns` nu se lasìntimidat. El [tia c` Domnul \l va ajuta. C=nd uria[ul \naintac=]iva pa[i, pornind b`t`lia, David \[i preg`tea pra[tia. D=nd

Capitolul unu72

drumul pietrei, aceasta nimeri chiar \n fruntea lui Goliat. Acestac`zu la p`m=nt, iar David \i retez` capul chiar cu sabia lui [i-lpurt` ca trofeu al victoriei sale, p=n` \n fa]a \mp`ratului Saul.

Odat` r`pus Goliat , \nvingerea armatei fi l istenior erapecetluit` conform \n]elegerii de la \nceput. Astfel, evreii [i-aufug`rit inamicii [i au ob]inut o mare victorie \mpotriva lor.Datorit` lui David? |ntr-un fel, da. Deoarece el a avut curajul caprin credin]a sa s` se opun` lui Goliat, cu inima plin` de \ncredere\n sprijinul Dumnezeului sù, [i astfel prin David, Dumnezeulcel adev`rat a biruit, dup` cum sun` versurile:

�C=nd porne[ti cu Domnul, birui pe vr`jma[C=t ar fi de tare [i de uria[Doar te duci spre d=nsul, [i el cade josTu ai biruin]a, � dar l-a-nvins Hristos�.

(Traian Dorz)


Cine a fost Goliat? (Un uria[ din tab`ra filistenilor care au atacatpe israeli]i). Dar David? (Era fiul lui Iesei Betleemitul, p`stor laoi). Care erau tr`s`turile morale ale lui Goliat? (Era m=ndru,\ncrez`tor peste m`sur` \n puterile sale; sfid`tor [i dispre]uitorchiar fa]` de Dumnezeu). Dar David cum era? (Era modest [iplin de \ncredere \n Dumnezeul cel adev`rat). Era drept ca unuria[ \narmat s` se lupte cu un p`stor ne\narmat? (Nu era drept).La ce rezultat ne-am fi a[teptat? (Ca David s` fie \nvins). Darp=n` la urm` ce s-a \nt=mplat? (Dreptatea [i puterea lui Dumne-zeu sunt totdeauna mai tari dec=t trufia omeneasc`). Cum vèxplica]i c` David a ie[t biruitor? (Tocmai fiindc` nu s-a \ncrezut\n for]ele sale, ci \n puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumne-zeu a \nvins m=ndria prin smerenia lui David). Ce \nseamn` aceas-ta? (C` �Dumnezeu st` \mpotriva celor m=ndri, iar celor smeri]ile d` har�; sau c` �Cel ce se \nal]` pe sine se va smeri, iar cel cese smere[te pe sine, se va \n`l]a�).


Se va citi din cartea I Regi, capitolul 17, \n care ni se relateaz`despre David si Goliat.



Gre[eala [i pocìn]a regelui David �Psalmii



Am v`zut \n lec]iile trecute c` David, uns rege de c`tre Samuel,a avut o serie de confrunt`ri cu Saul. Dup` moartea acestuia, i-aurmat pe tron, fiind numit rege de b`tr=nii lui Iuda. Dar abiadup` 7 ani [i [ase luni, prin \ndelungate lupte a reu[it s`-i aduc`pe to]i evreii sub aceea[i c=rmuire la Ierusalim.


|n lec]ia de azi vom face cuno[tin]` cu regele David ca regeevlavios, cu gre[eala [i pocìn]a lui, ca [i cu nemuritoarea saoper` cunoscut` sub numele de Psalmi.


Dac` \n vremea lui Saul, poporul evreu a avut parte de numeroaser`zboaie, regele David va instaura pacea [i lini[tea \n poporul pecare-l conduce, \nfr=ng=ndu-i definitiv pe filisteni. Dar Davidnu a fost numai un bun strateg [i conduc`tor militar, ci [i unrege evlavios, slujitor Domnului care l-a ales [i uns rege pesteIsrael. Astfel prima sa ac]iune dup` ce s-a urcat pe tron a fostmutarea Chivotului Legii de la Kiriat-Iarim (o localitate undevala nord-vest de Ierusalim), \n muntele Sionului, \ntr-un loca[ nou.A[adar, cu un alai de [aizeci de mii de oameni au luat chivotuldin casa lui Aminadab, transport=ndu-l \n sunete de tr=mbi]e,dans=nd [i veselindu-se. La c=rma carului cu boi \n care duceauchivotul, erau Uza [i Aleio, fiii lui Aminadab. Dar boii se speriar`[i chivotul se cl`tin` aproape s` cad`. Atunci Uza \l sprijini [ichiar \n clipa c=nd s-a atins de chivotul sf=nt, muri fulger`tor,datorit` m=niei lui Dumnezeu. Ca urmare David nu a mai duschivotul \n cetatea sa, ci l-a l`sat timp de trei luni \n casa luiObed-Edom din Gat, iar binecuv=nt`rile lui Dumnezeu s-aurev`rsat asupra acestuia [i \ntregii sale familii. Mai apoi, chivotul

--

Capitolul unu74

a fost dus pe Muntele Sionului, de c`tre preo]i, \n strig`tele debucurie ale poporului.

Dar totu[i, David [tia c` acest chivot nu este a[ezat dec=t\ntr-un cort. |nc` nu exista nici o cas` a Domnului. Al`turi deDavid era mereu proorocul Natan, c`ruia \i \mp`rt`[e[te dorin]asa de a zidi o cas` pentru Domnul. Transmi]=nd voia lui Dumne-zeu, Natan spune regelui c` dac`-[i va pune \n aplicare planurile,binecuv=ntarea Sa va fi cu el, tot neamul sù va ajunge vestit \nlumea larg` a[a cum nu a mai fost p=n` acum, deoarece din el seva na[te M=ntuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dum-nezeu. Desigur c` aceasta era o mare cinste, chiar cea mai mare,pe care un uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.

Urm`toarea ac]iune a regelui David a fost organizareapoporului. Astfel, au fost numi]i c=te un om care s` supraveghezeo[tirea, dreg`tori, scriitori. A numit preo]i pe care i-a \mp`r]it \n24 de cete, stabilind ca fiecare parte s` fac` pe r=nd slujb` timpde o s`pt`m=n`. Levi]ii au fost [i ei \mp`r]i]i \n 24 de cete. Oparte din ei c=nt=nd vocal [i instrumental, c=nt`rile sfinte.Organiz=nd poporul , David a reu[ i t s` impun` credin]amonote i s t` , ad ic` \n t r -un s ingur Dumnezeu drep t , bun ,atotputernic [i adev`rat.

Am spus de la \nceput c` David era ca om, [i el supus gre[elii.Astfel, pe c=nd armata sa condus` de c`petenii era \n r`zboi, av`zut pe acoperi[ul casei o femeie foarte frumoas` sc`ld=ndu-se.A chemat-o la el afl=nd despre ea c` se nume[te Bat-Seba, estefiica lui Eliam [i nevasta lui Urie Heteul, un lupt`tor de elit` \narmata sa. Pentru ca el s` nu afle c` Bat-Seba intrase \n casa sa,David scrie generalului Ioab s`-l pun` pe Urie \n lupta cea maigrea [i s` fie l`sat singur pentru a fi omor=t. Dar dac` Urie, caremurise nevinovat, nu a [tiut niciodat` c` David a p`c`tuit cunevasta sa, Domnul a v`zut p`catul regelui [i prin intermediulproorocului Natan, David a fost mustrat pentru fapta sa.

S` citim din Sf=nta Scriptur` modul foarte sugestiv \n careNatan mustr` pe David: �Atunci a trimis Domnul pe Natanproorocul la David [i a venit acela la el [i i-a zis: �Erau \ntr-ocetate doi oameni: unul bogat [i altul s`rac. Cel bogat avea foartemulte vite mari [i m`runte, iar cel s`rac n-avea dec=t o singuròi]`, pe care el o cump`rase de mic` [i o hr`nise [i ea crescusecu copiii lui. Din p=inea lui m=ncase [i ea [i se ad`pase din ulcicalui, la s=nul lui dormise [i era pentru el ca o fiic`. Dar iat` c` avenit la bogat un c`l`tor, [i gazda nu s-a \ndurat s` ia din oilesale sau din vitele sale, ca s` g`teasc` cina pentru c`l`torul carevenise la el, ci a luat oi]a s`racului [i a g`tit-o pe aceea pentru


omul care venise la el. Atunci s-a m=niat David cumplit asupraacelui om [i a zis c`tre Natan: �Precum este adev`rat c` Domnuleste viu, tot a[a este de adev`rat c` omul care a f`cut aceasta estevrednic de moarte; pentru oaie el trebuie s` \ntoarc` \napoi\mp`trit, pentru c` a f`cut una ca aceasta [i pentru c` nu a avutmil`! Atunci Natan a zis c`tre David: �Tu e[ti omul care a f`cutaceasta! A[a zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-am unsrege pentru Israel [i Eu te-am izb`vit din m=na lui Saul, ]i-amdat casa domnului tù [i femeile domnului tù la s=nul tù, ]i-amdat ]ie casa lui Israel [i a lui Iuda... pentru ce \ns` ai nesocotit tucuv=ntul Domnului, f`c=nd rù \naintea ochilor Lui? Pe UrieHeteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ]i-ai luat-o de so]ie,iar pe el l-ai ucis cu sabia amoni]ilor. Deci nu se va dep`rta sabiade deasupra casei tale \n veci, pentru c` tu m-ai nesocotit pemine [i ai luat femeia lui Urie Heteul ca s`-]i fie nevast`...� (IIRegi 12, 1�10). El a \n]eles marea gre[eal` pe care o f`cuse\naintea Domnului, v`rs=nd lacrimi de pocìn]`, spre a-[i sp`lavinov`]ia. Compun=nd Psalmul 50: �Miluie[te-m` Dumnezeule,dup` mare mila Ta [i dup` mul]imea \ndur`rilor Tale, [tergef`r`delegea mea. Mai v=rtos m` spal` de f`r`delegea mea [i dep`catul meu m` cur`]e[te, c` f`r`delegea mea eu o cunosc [ip`catul meu este pururea \naintea mea. }ie unuia am gre[it [i rù\naintea Ta am f`cut, a[a \nc=t drept e[ti Tu \ntru cuvintele Tale[i biruitor c=nd vei judeca Tu...�. Dumnezeu l-a iertat, dindragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu impune ca gre[ealas` fie totu[i pedepsit`. Astfel, nu David va fi acela care va zidiDomnului o cas`, ci fiul sù, Solomon. Gre[eala lui David a fostpedepsit` de Dumnezeu [i prin aceea c` primul sù fiu cu Bat-Seba va muri. Solomon este cel de-al doilea fiu al lui Bat-Seba,pe care David l-a \ncredin]at proorocului Natan pentru a-l cre[te\n ascultare [i supunere fa]` de poruncile lui Dumnezeu.

Dar David \nainte de Solomon a mai avut din alt` c`s`torieun fiu cu numele Abesalom. Cresc`nd mare el era un t=n`r frumoscu un p`r bogat [i buclat. {tia c` fiind primul bìat al lui David,ar fi trebuit s`-i urmeze la domnie. Abesalom era \ns` foartener`bd`tor. At=ta vreme c=t David \nc` trìa, el nu putea ajungerege. Dar ner`bdarea lui l-a dus chiar la pl`nuirea mor]ii tat`luisù. Adun=ndu-[i to]i supu[ii credincio[i, Abesalom a pornit olupt` \mpotriva lui David. Acesta s-a retras \ntr-un loc mai\ndep`rtat. Abesalom g`sind Ierusalimul p`r`sit, s-a proclamatrege [i dorea s`-l aib` prizonier chiar pe tat`l sù. Ce inim` fals`[i hain` se ascundea \n dosul frumuse]ii fizice a lui Abesalom...Conduc=ndu-[i armata sa Abesalom a plecat pe urmele lui David.

Capitolul unu76

Dumnezeu avea \ns` grij` de regele poporului evreu. Astfel\nfrunt=ndu-se cu solda]ii trimi[i de David, Abesalom a fost\nvins, cùt`ndu-[i sc`parea \n fuga prin p`dure. Copacii eraude[i [i cu crengile l`sate mult \n jos. Abesalom c`lare alerga cupletele flutur=nd \n b`taia v=ntului. Se ag`]ar` \ns` \ntr-o creang`[i r`mase acolo at=rn=nd, prad` solda]ilor regelui care-l ucid.David \[i iubea fiul [i nu ar fi dorit ca Abesalom s` fie omor=t.De aceea pl=nge moartea lui, dar a \n]eles c` aceasta a fostpedeapsa cea dreapt` a lui Dumnezeu. �Cel ce a dorit s` ucid`, afost el omor=t�.

Deci Abesalom nu mai putea fi urma[ la domnie. {ti]i pecine a ales Domnul? Pe Solomon, cel pe care El \nsu[i l-a preg`tit[i l-a format prin intermediul proorocului Sù, Natan.

David a fost rege, dar ca orice om via]a sa a fost o succesiunede clipe fericite, de clipe de bucurie, cu cele de tulburare [i\ntristare. Toate cele ce i-au bucurat sau ap`sat inima, le facecunoscute urma[ilor prin nepieritoarea sa oper` cunoscut` subnumele de �Psalmii�. Exist` un num`r de 150 de Psalmi, dintrecare cei mai mul]i sunt ai lui David. Prin Psalmi, David [i-adeschis inima [i \ntreaga fiin]` spre Dumnezeu, a[a cum sedeschid zorile zilei pentru ca primind lumin` din lumina lui Dum-nezeu [i dragoste din dragostea Lui [i dreptate din dreptatea Lui,s` le poat` comunica cu o sim]ire [i fascina]ie unic`. Se deosebescastfel, Psalmi de laud`, de mul]umire, de rug`ciune [i cerere, decìn]`, de ne]`rmurit` \ncredere; unii cu caracter istoric, al]iididactic, iar al]ii mesianic. Ei sunt o oglind` a ceea ce este sufletulomului cu toate st`rile prin care trece, cu toate \ntreb`rile [ir`spunsurile sale... De aceea Psalmii au intrat \n cultul BisericiiOrtodoxe.

Regele [i profetul David moare dup` o domnie de 40 de ani(1013�973 \n. Hs.), l`s=nd \n locul lui pe Solomon. A fost\nmorm=ntat \n Sion.


David a fost un bun conduc`tor militar [i \n acela[i timp [i unrege evlavios [i profet. Ca rege evlavios el organizeaz` cultuldivin public \n Sion [i scrie mai mul]i psalmi dintre care uniisunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia [i la jertfa Sacare ne-a izb`vit din p`cat. Ca orice muritor el are gre[eli, darodat` mustrat [i pedepsit de Dumnezeu [i-a \ndreptat via]a. Deaici vedem limpede c` nu e suficient s` ne cìm, s` regret`m


p`catul; ci trebuie s` lu`m [i hot`r=rea ferm` de-a nu-l mais`v=r[i.

8. Aplicarea

Pentru con]inutul lor plin de \n`l]are duhovniceasc` psalmii auintrat mai mult ca oricare alt` carte din Vechiul Testament, \ncultul Bisericii Ortodoxe, fiind citi]i at=t la slujbele de diminea]`c=t [i la cele de sear`.


Se va citi cartea Psalmilor. Se va memora Psalmul 50.


|n]eleptul rege Solomon



V` mai aminti]i din lec]ia trecut`, c` am vorbit despre regeleDavid. Spuneam despre el, c` primul sù fiu Abesalom a murit\n \mprejur`rile pe care le [ti]i deci nu el este cel ce i-a urmat laconducerea poporului evreu. Am mai amintit despre Bat-Seba [icel de-al doilea fiu al ei, Solomon, pe care l-a format ca om allui Dumnezeu, proorocul Natan. El este urma[ul lui David, carea condus poporul Israel.


|n lec]ia de azi vom vorbi despre �|n]eleptul rege Solomon�.

--

Capitolul unu78


Regele Solomon a condus poporul Israel, timp de 40 de ani (973�933 \n. Hs.). El [i-a \nceput domnia av=nd ca punct de sprijinsfaturile tat`lui sù, David. Astfel, David \i spunea c` el va firege, adic` mai presus dec=t orice om din popor, dar Dumnezeueste cel Prea |nalt [i Atotcuprinz`tor, c`ruia trebuie s` I se \nchinechiar [i regele.

|ntr-o zi Solomon a mers la Ghibeon s` aduc` jertf`Domnului. Noaptea Dumnezeu i s-a ar`tat \n vis, promi]=nd c`-iva da tot ce cere. {i Solomon a cerut: �D` dar robului tù o inim`priceput`, ca s` judece pe poporul Tù, s` deosebeasc` binele derù! C`ci cine ar putea s` judece pe poporul Tù, pe poporulacesta a[a de mare la num`r!�

Domnului I-a pl`cut [i a apreciat c` Solomon nu a cerut dec=t\n]elepciune. R`spl`tindu-l pentru aceasta i-a dat nu numai �minte\n]eleapt` [i priceput`, a[a cum nu a fost nimeni \naintea sa� (I|mp. 3,12), ci [i bog`]ii [i slav` a[a cum nici un alt \mp`rat nu amai avut.

Iat` c` o dat` se \nf`]i[eaz` \naintea \mp`ratului dou` femei,av=nd un singur copil [i fiecare spun=nd c` este al ei. Veniser`pentru ca Solomon s` le fac` dreptate [i s` dea copilul celei c`reiaera de fapt. Aceasta era \ntr-adev`r o enigm` greu de dezlegat.De unde s` [tii al cui este copilul c=nd fiecare spune c` este mamalui? Dar judecata dreapt` a lui Dumnezeu era asupra lui Solomon.S` vedem cum a procedat el: a poruncit unui slujitor s` aduc` osabie [i s` taie copilul \n dou`. C=nd adev`rata mam` a auzit a[aceva, s-a \ngrozit [i a preferat s`-l dea celeilalte femei dec=t s`-lomoare. Iar mama cea fals` a spus c` poate fi tìat copilul \ndou`, deoarece \n acest fel fiecare poate avea o parte. Acum,Solomon a [tiut cui trebuie dat copilul. |n felul acesta, tot poporulevreu [tia c=t de \n]elept este \mp`ratul lor. Dar nu numai poporulevreu cuno[tea \n]elepciunea lui Solomon, ci \nc` mul]i al]ii,deoarece faima sa s-a r`sp=ndit departe-departe, chiar p=n` laregina din Saba. Aceasta era [i ea o femeie \n]eleapt`, care afl=nddespre Solomon, a dorit s`-l cunoasc` personal. {i iat` c` \ntr-ozi , Solomon pr ime[te vizi ta \mp`r`tesei . Discu] ia lor aimpresionat-o pe \mp`r`teasa din Saba mai mult dec=t s-ar fia[teptat. M`re]ia [i inteligen]a lui Solomon nu a fost tot ce acunoscut \mp`r`teasa. Ea aflase c` toate acestea se datoreaz`Dumnezeului lui Israel. C=t de minunat trebuia s` fie acest Dum-nezeu al lui Solomon, c` l-a f`cut cel mai vestit dintre \mp`ra]i!


|mp`r`teasa din Saba s-a \ntors \n ]ara ei cu numeroase daruri [icu o foarte bun` impresie despre regele poporului Israel.

{ti]i c` lui David i-a fost respins` inten]ia de a constriui ocas` pentru Dumnezeu datorit` p`catului s`v=r[it cu Bat-Seba. Is-a promis \ns` c` Solomon, fiul lui va fi cel care va ridica aceast`cas`. A durat zece ani, p=n` a fost finalizat templul. Realizatdup` modelul Cortului Sf=nt, a avut o amploare [i o str`lucireunic`. Solomon a cl`dit Templul de la Ierusalim, l=ng` palatulregal. Astfel, el asociaz` cultul sanctuarului cu monarhiaereditar`. Templul devine re[edin]a lui Dumnezeu printre Israeli]i.Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un centru allumii. Acest Templu din Ierusalim devine sanctuarul na]ional,iar cultul regal se identific` cu religia de stat. {i astfel spunemc` \n Israe1 era o monarhie teocratic`, adic` regii conduceau dup`Legea lui Dumnezeu.

Solomon a \ngenunchiat \naintea altarului pentru jertfe,rug=ndu-se lui Dumnezeu cu prilejul finis`rii [i sfin]irii templului.Dumnezeu i s-a ar`tat spun=ndu-i: �Am auzit rug`ciunea ta [icererea ta cu care te-ai rugat c`tre Mine, [i ]i-am \ndeplinit toatedup` cererea ta, am sfin]it Templul pe care l-ai zidit ca s` petreac`numele Meu acolo, [i voi fi cu ochii [i cu inima Mea acolo \ntoate zilele�.

|n urm`torii 13 ani, Solomon [i-a construit un palat, cu untron domnesc turnat din aur curat [i \mpodobit cu filde[. {i astfel,Solomon a \ntrecut \n bog`]ii pe to]i regii p`m=ntului, a[a cumi-a promis Domnul. Avem \nc` o dovad` c` Dumnezeu \[i ]ine\ntotdeauna promisiunile [i niciodat` nu \i uit` pe cei pe care \iiube[te.

S` vedem acum, care este starea lui Solomon? Cum s-acomportat el fa]` de Dumnezeu, care a fost credincios p=n` lacap`t leg`m=ntului Sù? A[a cum am putut observa p=n` acum,toate personalit`]ile binecuv=ntate [i alese de Dumnezeu,\nt=lnite, au avut ca oameni, momente de sl`biciune, ab`t=ndu-sede la ascultarea de Dumnezeu. De la c`derea omului \n p`catfirea omului a devenit victima acestuia. Func]iile sufletului s-aualterat; mintea s-a \ntunecat [i sim]irea s-a pervertit, iar voin]a asl`bit. Fiind om, mo[tenind firea adamic`, Solomon a c`zut [i el\n p`cat, c`s`torindu-se cu femei p`g=ne, care l-au determinat s`se \nchine la idolii lor. V` ve]i \ntreba poate, cum ar fi pututSolomon s` fac` tocmai la b`tr=ne]e asemenea p`cat \n fa]a luiDumnezeu, de la care a primit at=tea [i at=tea binecuv=nt`ri [islav`? {i totu[i a[a a fost. Diavolul este ispititor [i viclean, iarfirea omului este sl`bit` [i \nclinat` spre p`cat. El a construit

Capitolul unu80

sanctuare \n cinstirea zeilor p`g=ni, c`rora [i el s-a \nchinat. Afost un adev`rat act de tr`dare. Nu [tia el c` Dumnezeul lui esteviu si des`v=r[it, plin de \ndurare ca s` \mplineasc` orice nevoiale sufletului [i trupului? Nu i se dovedise aceasta de at=tea oripe parcursul vie]ii? Ba da. {i totu[i... Dar gre[eala sau p`catulnu r`m=ne nepedepsit. E o lege impus` de dreptatea lui Dumne-zeu. Astfel, ca pedeaps` pentru p`catul s`v=r[it, regatul luiSolomon va fi \mp`r]it \n dou`, dar numai dup` moartea saav=ndu-se \n vedere memoria tat`lui sù, David.

C=nd a murit Solomon, a fost \nmorm=ntat \mpreun` cup`rin]ii sì, \n cetatea lui David. |n locul lui, \n Ierusalim a fostnumit rege Roboam, fiul sù. El nu asculta de b`tr=nii poporului,[i astfel zece semin]ii aleg rege pe Ieroboam. Deci Israeli]iialc`tuiesc acum dou` regate, regatul lui Iuda [i Veniamin condusede Roboam [i celelalte zece regate conduse de Ieroboam.

|n]elepciunea lui Solomon a r`mas peste veacuri prin c`r]ilecuprinse \n canonul Sfintei Scripturi: C=ntarea C=nt`rilor,Proverbele, Ecleziastul [i |n]elepciunea lui Solomon.


Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui Bat-Seba). Cine l-a ales? (David, tat`l sù). Ce a cerut Solomon luiDumnezeu? (|n]elepciune ca s` poat` conduce poporul). Ce aconstruit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu [i un palat\mp`r`tesc). Cum s-a manifestat \n]elepciunea lui Solomon? (Prinjudecata poporului [i prin scrierile lui). A fost ea vestit`? (Chiar[i conduc`torii altor popoare, precum regina din Saba au auzitde \n]elepciunea lui Solomon, [i vizit=ndu-l a fost uimit` de ea).A r`mas Solomon credincios lui Dumnezeu p=n` la moarte? (Nua r`mas, ci c`s`torindu-se cu femei strìne [i-a f`cut idoli).P`catul lui cum a fost pedepsit? (Prin \mp`r]irea regatului \ntreRoboam [i Ieroboam, dup` moartea lui).

8. Aplicarea

Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris` de Solomon.


Se vor re]ine (memora) mai multe proverbe.

10. Rug`ciunea la ie[irea- din clas`.


Moise � alesul lui Dumnezeu



V` aminti]i din lec]ia trecut`, c` Iosif locuia \n Egipt [i i-a adus[i pe fra]ii sì, \mpreun` cu Iacob, tat`l lor. Iacob murise. Desigurc` a murit [i Iosif \mpreun` cu fra]ii sì, dar s` vedem ce s-a\nt=mplat cu urma[ii lor, cu copiii copiilor lor? |n primul r=ndpe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif [ideci nu [tia cum i-a sc`pat el din ghearele foametei pe egipteni.Pe de alt` parte, evreii, adic` descenden]ii lui Avraam, Isaac [iIacob � se \nmul]iser` [i astfel \n Egipt \[i ducea via]a [i poporulevreu. Nefiind popula]ie b`[tina[`, erau asupri]i. Dar totu[i, evreiierau poporul lui Dumnezeu [i El \nsu[i veghea asupra lor. {idesigur c` le-a preg`tit un plan de salvare. S` vedem \ns` cum [iprin cine?


Ca urmare, subiectul lec]iei de ast`zi este: Moise � alesul luiDumnezeu.


Deci, omul prin care Dumnezeu a hot`r=t s` salveze poporul Sùeste Moise. El este deci, o mare personalitate biblic` [i na]ional`.Sf=nta Scriptur` ni-l prezint` \nc` de la na[tere pentru a vedea ceminunat [i cu c=t` \n]elepciune lucreaz` Domnul. Haide]i s` facem\mpreun` cuno[tin]` cu Moise!

A[a cum am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu nu-mai at=t: dorea chiar s`-l st=rpeasc`. Astfel, a poruncit ca oricebìe]el se va na[te, s` fie aruncat \n apele fluviului Nil. Vai celucru greu de \ndeplinit! Vai ce porunc` grea, aproape imposibil`!Care mam` poate oare s`-[i arunce copila[ul, s`-l \nece? Ca s`se asigure c` porunca sa va fi executat`, faraon trimisese osta[i.

|n ]inutul Gosen, \ntr-o c`su]` locuia o familie ce avea ofeti]` mai mare pe nume Miriam [i un bìat de vreo trei ani[oripe nume Aaron. |ns` nimeni nu [tia c` mai era acolo [i un copila[,

--

Capitolul unu82

care ar fi trebuit aruncat \n Nil, fiind bìe]a[. Mama sa l-a ]inutascuns bine, timp de trei luni, \ntr-un col] \ntunecos al casei,unde nimeni nu l-ar mai fi putut g`si. Dar el pl=ngea [i nu l-armai fi putut ]ine; ar fi putut fi auzit de cineva de pe strad`. Iar pestrad` treceau solda]ii. Dac` ei ar auzi copila[ul, ar intra \n cas`,ar lua copila[ul [i l-ar \neca [i astfei l-ar pierde. S`rmana mam`!Ce oare ar fi putut face?

S` vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur` [i stuf.Acas` \mpleti un co[ule], care c=nd fu gata ar`ta ca un mic leag`n.|i astup` gùrile cu smoal` s` nu intre ap` \n el [i s` poat` pluti.Apoi culc` copila[ul \n el [i \mpreun` cu Miriam s-a dus la apelefluviului Nil. Dar nu s`-l omoare, desigur. A a[ezat co[ule]ul\ntre papur`, la mal, unde apa nu era prea ad=nc`. Apoi leag`nulpluti, iar copila[ul dormea lini[tit. Plutea ca o mic` barc`, darnu oriunde, deoarece Domnul Dumnezeu era acolo [i o \ndreptaspre un loc anume. Mama lui Moise [tia c` Domnul va avea grij`,[i \n tot ce a f`cut a fost \nso]it` de puterea credin]ei \n mila [idragostea sa fa]` de poporul lui Israel. Astfel, ea \[i ridic` ochiispre cer [i se rug`: �Oh, Domnul meu, vegheaz` asupra acestuicopila[ pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai \ndr`znescs-o fac; dar [tiu c` dac` Tu te vei apleca spre el, totul va ie[i cubine. Nici un rù nu-l va ajunge�. Apoi se duse acas`, dar Miriamse duse aproape de fluviu. Ea se furi[` printre tufi[uri [i se uit`la leag`n. Vroia s` [tie ce se va \nt=mpla cu fr`]iorul ei. Deodat`se apropiar` ni[te pa[i [i se auzeau voci. Miriam o v`zu pe fiicafaraonului, care \nso]it` de suita ei de servitoare, se apropia deap`. Deodat` v`zu leag`nul [i trimise o fat` s`-l aduc`. Copila[ulse trezi [i \ncepu s` pl=ng`. Fiicei faraonului fiindu-i mil` de els-a hot`r=t s`-l \ngrijeasc`. I-a pus numele Moise, deoarece\nseamn`� �scos din ap`�. Copila[ul \ns` continua s` pl=ng` defoame. Miriam v`z=nd totul, a ie[it dintre tufe, spun=nd: �Eucunosc o femeie care l-ar putea al`pta. S` m` duc s-o aduc?Desigur, se \ntoarse chiar cu mama sa, c`reia, d=ndu-i copila[ul,fiica Faraonului \i spuse: �}ine-l la tine [i ai mare grij` de acestbìe]a[. Te voi pl`ti pentru tot. Dar c=nd va fi mare [i va puteam=nca \l voi lua \napoi�. C=t era de fericit` c` Durnnezeu i-aascultat rug`ciunea. Avea voie s` trìasc`, [i pe deasupra mai [iprimea r`splat` pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s`-l ascund`sau s` se team` de cineva, nici m`car de faraon.

Moise mai r`mase mult timp la mama sa. El \nv`]a s` mearg`[i s` vorbeasc`. |n fiecare zi se juca cu fra]ii lui. {i \n fiecare zio ascultau pe mama povestind. Odat` a povestit c` peste c=tvatimp poporul Israel va merge \n alt` ]ar` \n care nu va mai exista


un \mp`rat rù [i \n care nimeni nu va mai asupri poporul. Aceastao promisese Domnul Dumnezeu cu mult timp \naintea lui Iacob.�Israel este poporul lui Dumnezeu�, spunea mama; �El nu trebuies` r`m=n` \n Egipt; el apar]ine unei ]`ri mult mai frumoase, ]araCanaan. Iar Dumnezeu ne va \ntoarce acolo unde Iacob a trìt.Acolo ne vom \ntoarce to]i�.

Dar sosi [i ziua \n care Moise a trebuit dus \napoi la palatunde r`mase cu fiica faraonului. El [tia \ns` c` mama lui adevarat`nu era aceasta, ci o femeie s`rac`, ce \l luase \n bra]e [i-i spuneadespre Dumnezeul lui Israel.

Moise crescu [i se f`cu om puternic. Primi un palat, cai [i omul]ime de alte bunuri. Dar c=nd privea la tot ce avea, sim]ea c`toate comorile Egiptului sunt f`r` valoare pentru eI. �Nu aceastaeste ]ara mea� � se g=ndea el, �nu fac parte din poporul egiptean,ci din poporul israel�. Moise nu-[i putea uita poporul [i nici peDumnezeu.

|ntr-una din zile, plimb=ndu-se pe l=ng` c`su]ele evreilor,auzi pe cineva strig=nd. Un egiptean biciuia un om din poporulevreu. S`racul om se vìta de durere dar persecutorul sù nu aveamil`. V`z=nd aceasta, Moise se sup`r` foarte tare [i se m=niezic=nd: �Pentru c` Dumnezeu nu ajut` poporul meu, \l voi ajutaeu�. S`ri asupra egipteanului [i-l b`tu p=n` muri, apoi \l \ngrop`.Credea c` nimeni nu va mai [ti ce s-a \nt=mplat. Dar iat` c` mait=rziu avea s` se conving` de contrariu.

V`z=nd ni[te israeliteni cert=ndu-se, a g=ndit c` nu este bines` se certe \ntre ei, ci mai bine s-ar uni \mpotriva egiptenilor.Deci a intervenit, dorind s`-i despart`, dar i se r`spunsese:�Aceasta nu te prive[te pe tine; tu nu e[ti st`p=n aici. Sau vrei s`m` omori cum l-ai omor=t ieri pe egiptean? �Auzind aceasta,Moise a \n]eles c` totu[i toat` lumea [tia de fapta sa. {tia chiar[i faraon care a trimis oameni s`-l aresteze. El credea c` singurpoate face ceva care s` aduc` eliberarea poporului sù. Dar a\n]eles acum c` numai puterea lui Dumnezeu se poate opunerezisten]ei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu avea s` fie nimicaltceva dec=t o unealt` \n m=na Domnului. Dumnezeu a cerut dela El ascultare [i supunere \n iubire. Dorea ca el singur s` admit`superioritatea divin` [i s` se lase cu totul condus de Dumnezeu.Trebuia s` se smereasc`.

A[adar, Moise ajunsese \ntr-o ]ar` cu mun]i \nal]i, ce senumea Madian. Era sear` [i se a[ez` l=ng` o f=nt=n` s` seodihneasc`. V`zu venind [apte fete cu o mare turm` de oi, pen-tru a le ad`pa. Deodat` au ajuns acolo [i ni[te p`stori cu oile lor.Ace[tia erau oameni rì, deoarece le-au alungat pe fete, pentru

Capitolul unu84

ca oile lor s` bea primele ap`. Fetelor le era team` [i s-au gr`bits` le fac` loc. Moise v`z=nd rùtatea acelor oameni, s-a m=niat[i duc=ndu-se \n fa]a lor le spuse: �s` pleca]i imediat de aici.Fetele au ajuns \naintea voastr` [i au dreptul s` ia primele ap`pentru oi. S` nu \ndr`zni]i cumva s` le mai nec`ji]i vreodat`�. {ia[a Moise ajunse \n casa acestor fete unde-l \nt=lni pe b`tr=nulpreot, tat`l lor. R`mase acolo la cin` [i peste noapte, iar apoi se[i instal` \n casa b`tr=nului Ietro, c`s`torindu-se cu Sefora, unadin cele [apte fete.

Acum nu mai era fugar; avea cas` [i familie, dar trebuia s`[i munceasc` pentru a-[i c=stiga p=inea de toate zilele. El mergeacu oile la p`[une, le cùta iarb` proasp`t` [i seara le aducea laf=nt=n` s` le adape. {i dac` o fiar` s`lbatic` se apropia s` ataceoile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt`dat` fusese bogat,acum era un p`stor s`rac. |nainte via]a sa a fost lini[tit`, acumtrebuie s` \ngrijeasc` oile cu r`bdare, muncind din greu. Alt`dat`se m=nia repede, vroia el \nsu[i s`-[i ajute poporul; acum \nv`]as` fie r`bd`tor [i s` a[tepte ca Dumnezeu s` vin` \n ajutorulpoporului Israel. Dar aceast` schimbare a durat ani [i ani de-ar=ndul. Moise fu p`stor timp de patruzeci de ani, dar nu [i-a uitatpoporul. Nu se mai credea \ns` nici vrednic de a face ceva pentruel, cu propriile sale puteri.

|ntr-o zi, c=nd ajunse pe un munte \nalt, observ` cevaneobi[nuit. Era un foc; o tuf` de mure era \n fl`c`ri. Dar nu acestaera un lucru neobi[nuit, ci faptul c` tufa era \n mijlocul focului[i nu se consuma. Frunzele [i crengile r`m=neau cum fuseser`mai \nainte. �Aceasta este o minune� � se g=ndea Moise.�Trebuie s` m` uit la ea mai de aproape� � [i se duse curios\ntr-acolo. Deodat` auzi o voce care striga: Moise! Moise! Voceaie[ea din foc. Moise r`spunse \nfrico[at: �Iat`-m`, sunt aici�!Vocea zise: �Nu te apropia aici! Ci scoate-]i \nc`l]`mintea dinpicioarele tale, c` locul pe care calci este p`m=nt sf=nt!� Apoi azis iar`[i: �Eu sunt Dumnezeul p`rin]ilor tì, Dumnezeul luiAvraam, Dumnezeul lui Isaac [i Dumnezeul lui Iacob!� {i [i-aacoperit Moise fa]a sa, c` se temea s` priveasc` pe Dumnezeu�(Ie[irea 3, 4�7), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. Aaflat astfel, c` Dumnezeu dore[te s` ajute pe poporul evreu [is`-l duc` \n acea ]ar` frumoas` a Canaanului. Iar el avea misiuneas` mearg` [i s`-i cear` lui faraon eliberarea poporului sù dinEgipt.

|ntr-adev`r, Moise se schimbase dup` at=ta timp. Acum nicinu ar mai fi \ndr`znit s` mearg` \n fa]a lui faraon. Dar Dumne-zeu \i spuse c` trebuie s` asculte [i s` nu se team` �deoarece El


\nsu[i va veghea asupra lui [i va face din el unealta sa de lucruprin care [i cu care poporul evreu va fi salvat. |i mai spuse c` vamerge la faraon \mpreun` cu fratele sù Aaron, \ntruc=t Moiseera g=ngav. Apoi se f`cu lini[te. Vocea nu mai vorbi, iar tufa numai ardea. Era ca [i cum nu s-ar fi \nt=mplat nimic.

Moise se duse acas` [i-[i duse oile \n grajd; nu mai putea s`se ocupe de ele. Domnul \i d`duse o alt` misiune; era o munc`grea, dar minunat`, l`s=ndu-se \ntru totul \n grija Domnului. Deacum nu va mai trì pentru sine, ci numai pentru misiunea ce i-afost \ncredin]at`. {i s` [ti]i, c` a[a ne dore[te Domnul pe to]i.Chiar dac` nu ne cere s` salv`m poporul evreu din ghearaegiptean`, fiecare dintre noi are un rol precis \n aceast` via]`. {iatunci c=nd noi ne apropiem cu smerenie [i iubire de Tat`l nos-tru ceresc [i ne \ncredin]`m via]a [i faptele noastre \n m=na Luipentru ca El s` lucreze prin noi [i mereu al`turi de noi � atunci,zic, vom g`si \n noi destul` putere [i resurse de credin]` [i curajpentru a dep`[i toate obstacolele.

Moise porni deci la drum spre Egipt. Era o c`l`torie lung`.A fost \nt=mpinat de Aaron la Muntele lui Dumnezeu. Suntaduna]i apoi b`tr=nii lui Israel c`rora Aaron le-a spus �toatecuvintele pe care le grìse Domnul lui Moise�, iar Moise a f`cutsemne minunate \nc=t �poporul a crezut [i s-a bucurat c` a cercetatDomnul pe fiii lui Israel�.

|n cele din urm`, Moise [i Aaron intr` la faraon, cer=ndu-ipermisiunea s` sl`veasc` pe Dumnezeu \n pustie. Faraon se opune,pun=ndu-i pe israeli]i la munci [i mai grele. Pentru a-l \nduplecape faraon, Moise se folose[te de argumentul minunii, pref`c=ndtoiagul sù \n [arpe. La fel fac \ns` [i vr`jitorii Egiptului. Numaic` toiagul lui Moise a \nghi]it toiegele lor.

Pentru a-l convinge totu[i pe faraon, s` elibereze poporulevreu, Dumnezeu trimite asupra Egiptului zece pedepse, sau pl`gi:prefacerea apei Nilului \n s=nge, timp de 7 zile; acoperireap`m=ntului cu broa[te; apoi cu ]=n]ari, �pe oameni, pe vite, pefaraon [i pe casa lui�. Apoi umple p`m=ntul cu tùni. Urmeaz`ciuma vitelor, r`ni [i bube peste animale [i oameni, [i be[iciustur`toare; grindina care a b`tut toat` iarba c=mpului [i to]i pomiidin c=mp; l`custele care au pustiit totul, \ntunericul care timp detrei zile a cuprins Egiptul. |n sf=r[it, moartea \nt=ilor n`scu]i, dela fiul faraonului, p=n` la \nt=iul n`scut al dobitoacelor.

Dup` aceasta Moise [i Aaron instituie ritualul �mielului pas-cal�, mielul (sau iedul) trebuia s` fie de un an, parte b`rb`teasc`[i far` meteahn`. Va fi sacrificat \n ziua a 14-a a lunii nisan(aprilie, prima lun` a anului), c`tre sear`. Cu s=ngele mielului se

Capitolul unu86

ungeau ambii u[ori, [i pragul de sus al u[ii casei unde aveau s`-lm`n=nce. Carnea mielului pascal trebuia fr ipt` pe foc [iconsumat` cu azim` (p=ine nedospit`) [i cu ierburi amare(simboliz=nd via]a grea pe care au dus-o evreii \n Egipt). Mielultrebuia s` fie consumat fript pe foc, f`r` a mai r`m=ne din eldec=t oasele, care [i acestea nu puteau fi zdrobite. Cei care m=ncaumielul aveau coapsele \ncinse, \nc`l]`mintea \n picioare [itoiegele \n m=n`, spre a ar`ta c` oric=nd sunt gata de plecare. |nacea noapte a �Mielului pascal�, \ngerul mor]ii a trecut pestep`m=ntul Egiptului, lovind pe tot \nt=iul n`scut. Aceast`s`rb`toare instituit` de Moise la porunca Domnului a primit nu-mele de �Pesach� (�trecere�), marc=nd clipa \n care au devenitun popor liber. |n aceea[i noapte Moise [i Aaron au fost chema]ila faraonul Egiptului spre a li se comunica dreptul, sau dezlegareade a p`r`si Egiptul... Vor mai trece zile [i ani, secole chiar, p=n`c=nd \n }ara F`g`duin]ei, �Mielul lui Dumnezeu care ridic`p`catele lumii� (Ioan 1, 29), adic` Iisus-Mesia va transformaPesachul de alt` dat` \n Pa[tile eliber`rii din robia p`catului [itrecerea de la moarte la via]a.

Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul scoaterii din apà copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu semistuia; sau prezentarea lui Moise [i a lui Aaron la faraonulEgiptului.


Cine a fost Moise? (Conduc`torul religios [i na]ional al poporuluievreu, marele lor eliberator din robia egiptean`). Cum set`lm`ce[te numele lui? (�Scos din ap`�). Ce semnifica]ie areaceasta? (La ordinul faraonului, datorit` \nmul]irii evreilor, to]ibìe]ii trebuiau s` fie omor=]i \nc` de la na[tere. Mama sa l-apus pe Moise \ntr-un co[ule] pe Nil, \ntre papur`. A fost g`sit defiica faraonului, care venise s` fac` baie. Aceasta auzindu-l, \lscoate din ap` [i p=n` la urm` ajunge s` fie al`ptat, crescut [ieducat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (|n spirituldragostei fa]` de poporul sù asuprit). Cine i-a \ncredin]at luiMoise misiunea eliber`rii poporului sù? (Dumnezeu \nsu[i). Ce\nseamn` aceasta? (C` Dumnezeu este adev`ratul eliberator alpoporului Sù). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporuluievreu? (La \nceput nu a acceptat-o, dar \n urma pedepselor ab`tuteasupra Egiptului a decis \n cele din urm` eliberarea poporuluievreu). Ce s`rb`toare se instituie acum pentru poporul evreu?


(Pesachul @ trecerea, sau Pa[tile), ca cea mai mare s`rb`toare,marc=nd eliberarea poporului evreu din robia egiptean`).


Se vor lectura primele 12 capitole din cartea �Ie[irea�.


Moise � eliberatorul poporului



V` aminti]i, desigur din lec]ia trecut` despre Moise, cum Dom-nul l-a ales [i l-a preg`tit pentru marea misiune de eliberare apoporului ales.


Vom vedea acum care este drumul de la robie la libertate [i cumau ie[it evreii din Egipt.


Dup` o [edere de aproximativ patru secole [i jum`tate, poporulevreu a ie[it din robia egiptean` condu[i de Moise cam pe la1230, sub faraonul Menephtah. Calea cea mai scurt` ar fi fostprin ]ara filistenilor. Ace[tia \ns` erau \n r`zboi, [i astfel auapucat-o spre sud, prin pustiu, c`tre Marea Ro[ie. Ei trebuiau s`fac` aceast` lung` c`l`torie pe jos, merg=nd foarte \ncet. Decinu puteau parcurge mai mult de 20 km pe zi. Erau [i copiii [iturmele de oi, c`milele [i tot ce avuseser` la ei.

Dar cum oare puteau ei g`si drumul spre \ndep`rtata ]ar` aCanaanului? Ei nu merseser` \nc` niciodat` chiar a[a de departe.Desigur c` \l urmau pe Moise, dar el a mai fost vreodat` oare,

--

Capitolul unu88

p=n` \n Canaan, ca s` cunoasc` drumul? Nu a fost [i nici nu aavut nevoie s` cunoasc` drumul... De acum, Domnul |nsu[i \[iconducea poporul \n de[ert. Un nor plutea pe cerul albastru\naintea oamenilor. Acesta era norul lui Dumnezeu [i ar`tapoporului drumul. C=nd soarele era puternic, norul \i acoperearazele, f`c=ndu-se r`coare. C=nd copiii erau obosi]i, norul seoprea, iar poporul se putea odihni. {i c=nd se f`cea sear` [i soareleapunea, nu se f`cea \ntuneric; c`ci un foc ardea \n nor [i f`cealumin`. Focul ardea toat` noaptea. Domnul \nsu[i veghea asuprapoporului Sù [i vegheaz` [i ast`zi asupra copiilor Sì, chiardac` nu-L vedem ca un nor. |i sim]im prezen]a care ne r`core[te\n arsi]` [i ne lumineaz` \n \ntuneric. {i \n felul acesta [tim càtunci c=nd El este al`turi de noi, suntem pe calea cea bun`.

Merg=nd astfel, c`lùzi]i de Domnul au ajuns la Marea Ro[ie.C=nd deodat` auzir` \n spatele lor zgomot mare [i v`zur` armatacondus` chiar de faraon. El a regretat c` d`duse drumul evreilordin robie [i acum \ncerca s`-i opreasc` [i s`-i \ntoarc`. Ce tares-au speriat!... |n fa]` erau valurile \nspumate ale m`rii, \n spate,armata numeroas`. Ce se putea face acum? S` nu uit`m \ns` c`Domnul |nsu[i era cu ei. Moise le spuse: �Domnul se va luptapentru voi; dar voi sta]i lini[ti]i� (Exod 14, 14), deoarece i seporuncise: �Tu, ridic`-]i toiagul, \ntinde-]i m=na spre mare [idespic-o; [i copiii lui Israel vor trece prin mijlocul m`rii ca peuscat� (Exod 14, 16). Moise a \ntins toiagul cu mult` credin]` [i\ncredere \n puterea Domnului [i iat` c` \n fa]a poporului, ses`v=r[e[te prima minune a c`l`toriei lor. Un v=nt puternic a\nceput s` sufle din r`s`rit; [i a suflat toat` noaptea p=n` ce apeles-au desp`r]it \n dou`. Astfel, poporul a putut trece �ca pe uscat�,deoarece apa st`tea ca un perete de-a st=nga [i de-a dreapta lor.Egiptenii, urm=rindu-i, au intrat dup` ei \n mijlocul m`rii. Moise[i-a \ntins din nou toiagul, [i apa s-a \ntors la locul ei, iar armataa r`mas \n mare cu toate carele de r`zboi. V`z=nd aceast` minune,poporul, \mpreun` cu Moise au c=ntat o c=ntare de laud` lui Dum-nezeu.

De aici \ncolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvorp=n` la altul, unde f`ceau c=te un popas. {i pribegia lor prinpustiu a durat 40 de ani.

Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz`tor[i mistuitor \nfierb=nta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap` seterminaser` [i erau foarte \nseta]i. Au umblat timp de trei zilef`r` a g`si nici o pic`tur` de ap`. Se aflau deja la 70 km deextremitatea de nord a M`rii Ro[ii, c=nd au g`sit \n sf=r[it unizvor de ap`. Ner`bd`tori, s-au aplecat s` bea. Dar, vai! Apa era


s`rat` [i nu putea fi bùt`! Oamenii \ncepur` s` c=rteasc` [i s`-icear` lui Moise ap`. Atunci Dumnezeu i-a ar`tat un lemn pe care,Moise, odat` ce-l arunca \n ap`, aceasta se \ndulci, iar poporulisrael a putut lua din ea c=t a dorit. Aceasta deci n-o f`cuse nicilemnul, nici Moise, ci numai Dumnezeu. Astfel, au putut s` vad`to]i c=t de puternic este Domnul care vegheaz` asupra lor. Aceastaera a doua minune, dar oare c=t \[i va aminti de ea, poporul israel?

La scurt timp c=nd ajunseser` \n pustiul Sin, se terminar`rezervele de hran`. Fl`m=nzi [i obosi]i [i-au ar`tat nemul]umireafa]` de Moise pentru c`-i scosese din Egipt. |[i aminteau desiguran]a zilei de m=ine [i de buna organizare \n care trìau acolo.Acum le p`rea rù c` au p`r`sit acea ]ar`. Nu-[i mai aminteau\ns` chinul robiei [i al persecu]iei, a[a cum nu-[i aduceau amintec=t de bun a fost Domnul [i c=t de minunat le purta de grij`...Credin]a lor era slab`, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a dat man`[i prepeli]e.

Trebuie s` spunem c` ie[irea evreilor din Egipt a \nceputprim`vara. |n acest anotimp, prepeli]ele al`turi de alte p`s`rimigratoare zboar` deasupra M`rii Ro[ii, \n drumul lor c`tre est.Obosite de zbor, ele aterizeaz` pentru a se odihni [i astfel seexplic` prezen]a prepeli]elor. C=t despre man`, ea se g`se[te \nindexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este P=inea dinceruri, care cade odat` cu zorile, ca roua sau promoroaca. E dulcela gust �ca mierea [i alb` ca s`m=n]a de coriandru�. Cu aceast`man`, evreii s-au hr`nit p=n` au ajuns \n Canaan, }ara F`g`du-in]ei.

|ntr-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul` hran`, dar nuaveau ap`. Aceasta era la Rafidim. |ncepur` iar`[i s` c=rteasc`,chiar mult mai mult dec=t \nainte. Moise nu mai [tia ce s` fac`.Sl`bise oare [i credin]a lui? Se \ndoie[te [i el de puterea lui Dum-nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi ei, ceicare vor ajunge \n p`m=ntul f`g`duit, ci doar copiii lor. Domnul\ns` \i ofer` lui Moise solu]ia. Ni[te st=nci erau aproape de el [iformau un munte \nalt. Moise se duse acolo [i poporul \l urma,strig=nd [i pl=ng=ndu-se. Moise lovi st=nca Horebului, a[a cum\i spuse Domnul. St=nca se despic` \n dou` [i apa n`v`li afar`.Atunci poporul t`cu. Acum putea bea c=t dorea. Dumnezeu le-apotolit [i acum setea. Dar c=t de bine ar fi fost pentru ei, dac` arfi crezut puternic [i nu ar fi c=rtit. Nu v`zuser` ei c` Domnuleste bun [i se \ngrije[te ca ei s` aib` tot ce le trebuie?!...

A[a cum am spus, poporul evreu se afla \n Rafidim. Aceast`zon` era locuit` de amaleci]i, care obi[nuiau s` jertfeasc` pe ceice treceau prin pustiu. Poporul evreu a opus rezisten]` [i astfel a

Capitolul unu90

izbucnit un conflict. Moise \l cheam` pe Iosua, un b`rbat t=n`r,care \l iubea pe Domnul [i [tia s` lupte. Acesta \[i alese oameniicei mai puternici [i porni \n lupt`. Moise se sui pe un deal [i seruga pentru victoria poporului evreu, ridic=nd m=inile. C=ndMoise ]inea m=inile ridicate (Simbolul crucii) izraeli]ii \nvingeau,iar c=nd le l`sa jos, obosit fiind, \nvingeau amaleci]ii. Observ=ndaceasta, Moise \[i ]inea bra]ele ridicate. Dar obosi [i aproape c`nu le mai putea ]ine a[a. Atunci, Aaron, fratele sù, \mpreun` cuHur, \l ajutar`, ]in=ndu-i m=inile ridicate. Astfel, israeli]iir`m`seser` cei mai puternici. Ei se luptar` toat` ziua reu[ind s`-ialunge pe amaleci]i, c=[tig=nd astfel b`t`lia. Aceasta era, \ns`,victoria Domnului, deoarece [i lupta a fost a Sa! Ce minunatlucrase El [i de data aceasta. {i ce \mpietrite [i slabe erau inimileisraeli]ilor. Dup` at=tea [i at=tea dovezi, nu-[i deschideauz`voarele inimii, s`-L lase pe Domnul s` intre, s` le \nt`reasc`cu credin]` [i s` se umple cu pace [i fericire. Domnul \i desprinsede egipteni [i de lume [i i-a adus \n pustiu pentru a fi doar cu El,pentru a putea s` li se arate \n toat` bun`tatea [i nem`rginit` luidragoste. Erau lipsi]i de ceea ce le-ar fi oferit lumea,neprimindde[ert`ciunea ei. Dar i-a adus \n pustiu pentru a le oferi darurilem=ntuirii suflete[ti. Trec=ndu-i prin Marea Ro[ie at=t de minunat,Domnul le-a ar`tat c` s-au desp`r]it definitiv [i f`r` \ntoarcerede Egipt, de lume, pentru a-L putea avea pe El \n \ntregime!Dumnezeu [i-a adus poporul ales prin pustia at=t de total lipsit`de orice, pentru ca totul s` vin` de sus, de la El [i pentru a lear`ta c=t este El de bun [i iubitor fa]` de ai Sì.

Israeli]ii [i-au continuat drumul prin pustiu. |n luna a treiade la ie[irea din Egipt, chiar \n ziua de lun` plin`, au ajuns \npustiul Sinai [i au t`b`r=t \n fa]a muntelui. Dumnezeu le spuseseca acolo s` serbeze o s`rb`toare frumoas`. Domnul dorea s`devin` prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, carea f`cut cerul [i p`m=ntul, vroia s` fie prietenul poporului carec=rtise at=t de mult \mpotriva Lui, dorea s` fac` din ei poporulcel mai fericit din \ntreaga lume. Ce lucru minunat! El \nsu[idorea s` vorbeasc` poporului, a[a ca toat` lumea s`-L aud`. Darto]i trebuiau s` se preg`teasc` pentru ca serbarea s` fie frumoas`.|ntr-o diminea]` to]i se apropiar` de munte [i a[teptar`. Norul seafla la v=rful muntelui. Se auzeau tunete \n nor, \nc=t tot munteletremura de respect [i de spaim`... Apoi se f`cu o mare lini[te pemunte [i to]i b`rba]ii, femeile [i copiii auzir` vocea lui Dumne-zeu care le vorbea. Domnul le spuse c` trebuie s`-L asculte\ntotdeauna, s`-L iubeasc` mai presus de orice [i s` se iubeascùnii pe al]ii. Astfel, vor fi \ntotdeauna \n pace [i ferici]i.


Apoi Dumnezeu \l cheam` numai pe Moise [i l-a sf`tuit s`preg`teasc` poporul \n vederea primirii Legii dumnezeie[ti. Aicisunt de fapt r`d`cinile unei credin]e care va cre[te [i se va r`sp=ndicucerind prin for]a ei tot p`m=ntul. Este credin]a \ntr-un singurDumnezeu adic` monoteist`, descoperit` de Dumnezeu \nsu[i,la \nceput acestui popor pribeag, deprins cu greut`]ile, darr`zvr`ti]i la ap`sarea lor...


Cum a ie[it poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ie[it dinEgipt din porunca [i prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmatdrumul cel mai scurt? (Deoarece drumul trecea prin zonele locuite

Capitolul unu92

de filisteni, care erau \n r`zboi). Cum au reu[it s` treac` de MareaRo[ie? (Moise a \ntins toiagul asupra apei [i prin puterea luiDumnezeu, aceasta s-a desp`r]it \n dou`, iar poporul a trecut cape uscat). Ce s-a \nt=mplat la izvorul cu ap` s`rat`? (La poruncalui Dumnezeu, Moise a aruncat un lemn \n ap` [i aceasta s-a\ndulcit). Ce s-a \nt=mplat \n pustiul Sin? (Neav=nd hran`,poporul a c=rtit, iar Domnul le-a trimis prepeli]e [i man` dincer). Ce evenimente au avut loc la Rafidim? (Moise love[te st=nca[i ]=[ne[te ap`; poporul evreu iese \nving`tor \n lupta cu amaleci]iiprin puterea lui Dumnezeu). Ce se \nt=mpl` \n Muntele Sinai?(Dumnezeu \[i preg`te[te poporul pentru primirea Legii Sale).

8. Aplicarea

A]i remarcat desigur ce mult iube[te Domnul pe copiii Sì [i cuc=t` dragoste le poart` de grij`. {i pe voi v` iube[te. {i dac`merge]i pe calea Sa, ve]i vedea ce minunat lucreaz` Domnul.Voi trebuie s` fi]i ascult`tori [i credincio[i [i s` nu c=rti]iniciodat` \mpotriva voii lui Dumnezeu!


Citi]i, v` rog, de la Exod 15, c=ntarea de laud` adus` lui Dumne-zeu. Desena]i harta, reprezent=nd drumul poporului ales spreCanaan.


Cele zece porunci date de Dumnezeu luiMoise (I)



Ne \ntoarcem la \nceputul Vechiului Testament [i ne amintim còmul a c`zut \n p`cat, neascult=nd porunca lui Dumnezeu. Odat`

--


cu aceasta, omul s-a \ndep`rtat de Domnul. Dar chiar a[a, acontinuat s` poarte \n el amprenta dumnezeirii, chipul lui Dum-nezeu r`m=n=nd \n sufletul lui, lumin=ndu-l [i \ndemn=ndu-l s`deosebeasc` binele de rù. Aceasta este legea moral-natural`. Dar,datorit` p`catului, omul face de multe ori confuzia \ntre binele\nscris \n fiin]a sa, [i rù, a[a \nc=t legea moral` natural` nulumineaz` totdeauna mintea [i sim]urile \n a urma voia lui Dum-nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar`t=nd omului, \nmod precis, care este voia Sa, pe care s-o urmeze.


Cunoa[tem voia lui Dumnezeu prin care s` ne men]inem leg`-tura cu El, prin Decalog, adic` prin cele zece porunci, date deDumnezeu omului. Ast`zi ne vom referi la primele patru, urm=ndca celelalte s` le \nv`]`m \n lec]ia urm`toare.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsu[irea noilorcuno[tiin]e

V` aminti]i, desigur, c` poporul evreu, c`l`torind spre Canaan,}ara F`g`duin]ei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a chematpe Moise pe munte, unde l-a re]inut destul de mult. |n timpulabsen]ei sale dintre israeli]i, Domnul i-a dat zece porunci scrisepe dou` table. Aceste porunci erau valabile at=t pentru poporulevreu din acea vreme, c=t [i pentru orice cre[tin din ziua de azi.

S` vedem \mpreun` care sunt aceste porunci [i s` \ncerc`ms` vedem ce \n]eles au ele.

Porunca I o g`sim scris` la Ie[ire 20, 2�3 [i ne spune c`:�Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, care te-a scos din p`m=ntulEgiptului [i din casa robiei. S` nu ai al]i Dumnezei afar` de Mine�(Se va citi din Sf=nta Scriptur`).

|n aceast` prim` porunc` i se spune poporului evreu cineeste Dumnezeul c`ruia trebuie s`-I slujeasc`. Adic`: �Eu, cel carev-a scos din p`m=ntul Egiptului [i din casa robiei, sunt DomnulDumnezeul tù�. |n]elegem tot din aceast` porunc` faptul c` Eleste singurul nostru Dumnezeu, cel care ne-a creat [i carevegheaz` permanent asupra noastr`. Nimeni [i nimic altceva nupoate face pentru noi a[a cum face Domnul. |n text se face omen]iune precis` referitoare la scoaterea din Egipt [i din robie.Dar aceasta nu \nseamn` c` porunca este dat` numai pentrupoporul evreu de atunci. Ea este valabil`, pentru orice credincios

Capitolul unu94

din ziua de azi. �}ara Egiptului� [i �robia� reprezint` [i stareade p`cat din care nu putem ie[i dec=t cu ajutorul Sù.

Porunca a II-a (o citim la Ie[ire 20, 4�6): �S` nu-]i faci chipcioplit, nici vreo \nf`]i[are a lucrurilor care sunt sus \n cerurisau jos pe p`m=nt, sau \n apele mai de ios dec=t p`m=ntul. S` nute \nchini \naintea lor [i s` nu le sluje[ti; c`ci Eu, Domnul,Dumnezeul Tù, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsescnelegiuirea p`rin]ilor \n copii p=n` la al treilea [i la al patruleaneam al celor ce M` ur`sc, [i M` \ndur p=n` la al miilea neam decei ce M` iubesc [i p`zesc poruncile Mele�.

Dac` prima porunc` ridic` la rangul de lege cinstirea lui Dum-nezeu, cea de a doua opre[te \nchinarea la idoli pentru a se puteacontinua leg`tura omului cu Dumnezeu. Natura [i tot ce ne\nconjoar` au fost destinate de la crea]ie s` slujeasc` omului;chiar dac` a avut loc c`derea \n p`cat, omul tot din roadelep`m=ntului trìe[te!Deci dac` aceasta este ordinea l`sat` de Dom-nul atunci este nefiresc ca omul s` se \nchine unor chipuri cioplitecare reprezentau obiecte din natur`, animale, plante, corpuricere[ti, etc. Omul v`z=nd perfec]iunea [i frumuse]ile naturii dinjurul sù, nu trebuie s` li se \nchine lor, ci creatorului lor. Elesunt astfel f`cute pentru c` au fost create s` fie a[a.

A avea mai mul]i idoli [i a te \nchina lor este cunoscut` subnumele de �idolatrie�. Ace[ti idoli erau f`cu]i de m=na omului [ili se aducea cinstire mai mare dec=t lui Dumnezeu. No]iunea de�idol� are \ns` un sens mai larg \n contextul vie]ii noastrespirituale. Astfel, este idol tot ceea ce ne \nrobe[te, sau nesubjug`, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu. Astfel sunt p`catele detot felul. Sf=ntul Apostol Pavel vorbe[te de cei st`p=ni]i, sau\nrobi]i de l`comia dup` m=ncare [i bùtur` c` �dumnezeul lor(idolul) este p=ntecele�. Mul]i \[i fac idoli, chiar din oameni [inumesc pe cutare sau cutare artist sau c=nt`re], de pild`, chiar cunumele de idol. {i camera \i este plin` cu poze ale �idolului� \ndiferite pozi]ii sau \nf`]i[`ri. Aceasta ar fi o �idolatrie modern`�care oricum \nlocuie[te adorarea cuvenit` lui Dumnezeu, cu ceaatribuit` oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti oameniide valoare, ci a nu-]i face din ei obiecte de adorare...

Porunca a III-a (o g`sim la Ie[ire 2, 7): �s` nu iei \n de[ertnumele Domnului Dumnezeului Tù; c`ci Domnul nu va l`sanepedepsit pe cel ce va lua \n de[ert Numele Lui�.

A lua \n de[ert numele lui Dumnezeu \nseamn` a nu-L cinsti,a nu-I recunoa[te sfin]enia. Acest lucru nu va r`m=ne, \ns`,


nepedepsit. |n acest sens, Sf=nta Scriptur` ne spune s` nu nejur`m pe Numele lui Dumnezeu ca s` nu-L p=ng`rim. P`catele\mpotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia, adic` necredin]a, erezia- m`rturisirea unei credin]e false; schisma - ruperea de Biseric`[i de ordinea sau r=nduiala bisericeasc`; fanatismul, falseleprofe]ii, care creeaz` o impresie \n[el`toare despre Dumnezeucre=nd derut` \n adev`rata cinstitre a lui Dumnezeu.

Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i iubitor, care ne-a adusde la nefiin]` la fiin]` [i care necontenit vegheaza la via]a noastr`.A lua numele Lui \n de[ert, sau a-L necinsti este \n primul r=ndun act (fapt`) de ingratitudine, sau de nerecuno[tin]`; iar astfelde fapte au fost [i sunt totdeauna condamnabile.

Porunca a IV-a (ne spune la Ie[irea 20, 8�11): �Adu-]i amintede ziua de odihn` ca s-o sfin]e[ti. S` lucrezi [ase zile [i s`-]i facilucrul tù. Dar ziua a [aptea este ziua de odihn` \nchinat`Domnului, Dumnezeului tù: s` nu faci nici o lucrare \n ea, nicitu, nici fiul tù, nici fiica ta, nici robul tù, nici roaba ta, nicivita ta, nici strìnul care este \n casa ta. C`ci \n [ase zile, a f`cutDomnul cerurile, p`m=ntul [i marea, [i tot ce este \n ele, iar \nziua a [aptea s-a odihnit: de aceea a binecuv=ntat Domnul ziuade odihn` [i a sfin]it-o�.

A[a cum am spus, pe Domnul trebuie s`-L includem \n oriceactivitate a noastr` ([i orice activitate trebuie s` fie vrednic` deun slujitor al lui Dumnezeu). Dup` cum [tim din lec]ia referitoarela crearea lumii,.dup` [ase zile \n care a activat, Dumnezeu s-aodihnit \n ziua a [aptea, a binecuv=ntat-o [i a sfin]it-o. {i aceas-ta devine o regul` general` valabil` [i pentru noi oamenii. Deaceea Dumnezeu o reia ca o porunc` ce ni se adreseaz`. Adic`,dac` Dumnezeu s-a odihnit, la fel suntem datori s` facem [i noi;spre a-i fi urm`tori [i ascult`tori. Astfel ziua a [aptea devinedeosebit` pentru noi. |n aceast` zi trebuie s` �ne rupem�, �s` nedesprindem� din tumultul ame]itor al vie]ii, pentru a fi maiaproape de creatorul nostru, sau pentru a-i dedica Lui aceast` zi,pentru a ne lua energia duhovniceasc` din via]a Lui; sfin]indu-nevia]a prin participarea la sf=nta biseric`, \mp`rt`[indu-ne de haruldivin, sau din cuvintele Evangheliei, care s` devin` pentru noi�duh [i via]`�. Odihnindu-ne de grijile vie]ii, de intereselem`runte, de pl`cerile duc`toare la p`cat, noi vom reu[i s` neg`sim adev`rata lini[te [i bucurie \n Dumnezeu, sim]ind paceaLui \n sufletele noastre, alung=nd tulburarea [i ispita. Ziua deodihn` nu \nseamn` a nu face nimic, ci a ne reg`si fiin]a noastr`\n Dumnezeu; de a ne l`sa cuprin[i, st`p=ni]i de via]a lui Dum-

Capitolul unu96

nezeu. Nu \nseamn` deci inactivitate, ci activitate \n direc]ia\mplinirii voii lui Dumnezeu. Ziua de odihn` s` fie, adic`, o zid`ruit` lui Dumnezeu, \n a[a fel \nc=t [i celelalte zile s`-i urmezeei \n slujirea lui Dumnezeu.


Dat` fiind importan]a pe care cele zece porunci o au \n via]afiec`rui cre[tin, [i deci [i a voastr`, vom \ncerca s` le fix`m \ntr-oform` mai scurt` [i mai accesibil`, mai u[or de re]inut, a[a cumle g`sim [i \n c`r]ile de rug`ciuni:

Porunca I-a: �Eu sunt Domnul Dumnezeul tù, s` nu ai al]idumnezei afar` de Mine�.

Porunca a II-a: �S` nu-]i faci chip cioplit, nici vreo altàsem`nare a unui lucru, s` nu-i sluje[ti, nici s` nu te \nchinilor�.

Porunca a III-a: �S` nu iei Numele Domnului Dumnezeuluitù \n de[ert�.

Porunca a IV-a: �Adu-]i aminte de ziua Domnului, ca s` ocinste[ti pe ea. {ase zile s` lucrezi [i s`-]i faci \n acelea toatelucr`rile tale, iar ziua a [aptea este ziua Domnului, Dumnezeuluitù.�

8. Aplicarea

Ca adev`ra]i fii ai lui Dumnezeu [i ai Bisericii, sunt sigur c` [ivoi v` ve]i da silin]a s` respecta]i c=t mai \ndeaproape acesteporunci.

9.Tem` pentru acas`

Memorarea celor patru porunci \n forma lor prescurtat`.



Cele zece porunci date de Dumnezeu luiMoise (II)



|n lec]ia trecut` am vorbit despre primele patru porunci, [i anumeacelea din care \nv`]`m care este datoria c`tre Dumnezeu.


Ast`zi vom vedea care sunt celelalte [ase din cele �zece� poruncipentru o via]` dreapt`�.


Dac` primele patru porunci se refer` la leg`tura [i atitudineanoastr` fa]` de Dumnezeu, celelalte [ase porunci se refer` laatitudinea noastr` fa]` de semenii no[tri. Odat` ce l-am cunoscutpe Dumnezeu [i am v`zut rela]ia fa]` de El (din primele patruporunci), trebuie s` [tim [i cum vrea Domnul s` ne purt`m fa]`de semenii no[tri, societate. Numai cunosc=nd toate aceste aspecte[i respect=ndu-le, putem pretinde c` ducem o via]` dreapt` [ibinepl`cut` lui Dumnezeu [i oamenilor.

Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s` ocupe primulloc. Dar dup` El pe cine oare iubi]i voi cel mai mult? Care suntacei oameni pe care i-a]i sim]it c` v` iubesc [i v` \ngrijesc chiarde c=nd v-a]i n`scut? Desigur, c` sunt p`rin]ii vo[tri: tata [i mama.S` vedem cum dore[te Domnul s` ne purt`m fa]` de ei.

Porunca a V-a Deschiz=nd Sf=nta Scriptur` putem citi con]i-nutul celei de a V-a porunci (versetul 12, capitolul 20 de laIe[ire):�Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, pentru ca s` ]i selungeasc` zilele \n ]ara pe care ]i-o d` Domnul, Dumnezeul tù�.

Ce ni se spune \n porunca aceasta? C` trebuie s` ne cinstimp`rin]ii. S`-i cinstim pentru c` Domnul ne-a dat via]` prin ei,s`-i cinstim pentru c` au grij` de noi, pentru c` \n afar` de Dom-

--

Capitolul unu98

nul, nu este nimeni care s` [tie [i s` ne poat` iubi a[a cum o facei.

Ce a[teapt` p`rin]ii vo[tri de la voi? S`-i asculta]i, s` fi]irespectuo[i, cumin]i, s` v` da]i silin]a s` \nv`]a]i, pentru a priminote bune, s` nu le vorbi]i ur=t, s`-i ajuta]i c=nd au nevoie.

Porunca a VI-a (o citim la Ie[ire 20, 13) ne spune: �S` nu ucizi�.Dac` \n porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii p`rin]ilor

prin care avem via]a, porunca a VI-a ne interzice a lua cuivavia]a, adic` a ucide. Via]a este darul nostru cel mai de pre] pecare ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este considerat` ograv` \nc`lcare a voii lui Dumnezeu [i se pedepse[te \nconsecin]`. V` mai aminti]i de Cain care l-a omor=t pe fratelesù Abel, [i de pedeapsa grea ce a primit-o? Deosebim \nsùciderea inten]ionat`, mai grav` dec=t cea neinten]ionat` adic`f`r` voie. Astfel, \n perioada Vechiului Testament, cel ce ucideaf`r` voie sau din gre[eal`, avea posibilitatea s` se retrag` \ntr-unanumit loc numit �cetatea de azil sau de sc`pare�. Dac` ar fi fostajuns din urm` \nainte de a intra \n cetate, ar fi fost ucis, dreptpedeaps` pentru fapta sa.

Totodat` mai remarc`m [i uciderea indirect`. De exemplu,atr`g=nd pe cineva \n p`cat, \i distrugem sufletul sau chiar \lomor=m moral.

|n Noul Testament Domnul Iisus Hristos ne arat` c` izvoruluciderii const` \n m`nie.

Porunca a VII-a este: �S` nu fii desfr=nat� (Ie[ire 20, 14). Pen-tru a \n]elege mai bine aceast` porunc`, s` vedem ce \nseamn` afi desfr=nat. Dup` cum arat` [i numele, \nseamn` pierdereafr=ului, a fr=nii, adic` nu mai po]i [i nu mai [tii c=nd [i unde s`te opre[ti. Altfel spus, nu cuno[ti limitele. Un exemplu \n acestsens este l`comia. Te lup]i din r`sputeri s` ai ceva, [i ob]ii. Darnu-]i ajunge! Dore[ti tot mai mult [i cu c=t ai mai mult cu at=t aimai vrea... E[ti nes`]ios. Pierzi cump`tul sau m`sura \n via]a. }ise deregleaz` ordinea [i armonia vie]ii.

Pe de alt` parte, sensul restr=ns, direct al cuv=ntului �des-fr=nat� discutat este acela referitor la p`catul adulterului. Neexplic`m u[or de ce Dumnezeu ne opre[te de la s`v=r[irea acestuip`cat. Fiindc` el atrage dup` sine at=tea c`mine dezbinate, copiip`r`si]i, divor]uri [i chiar ucideri. |nc` de c=nd a creat primapereche de oameni (Adam [i Eva), Dumnezeu a \ntemeiatc`s`toria. El a binecuv=ntat familia ca singura form` de men]inerea ordinii, \n scopul \nmul]irii neamului omenesc. |n Vechiul


Testament, desfr=ul este pedepsit cu moartea, iar \n Noul Testa-ment, Domnul Iisus d` un sens mai \nalt, mai duhovnicesc, acesteiporunci. Astfel, El combate r`d`cinile acestui p`cat, care seformeaz` mai \nt=i \n inim`, ar`t=nd c` �oricine se uit` la femeie[i o pofte[te, a [i s`v=r[it p`catul cu ea \n inima sa�.

Porunca a VIII-a ne spune �S` nu furi� ([i o citim la Ie[ire 20,15). A[a cum [ti]i furtul \nseamn` \nsu[irea, luarea, acaparareabunurilor care apar]in celor din jurul nostru. Mai mult dec=t at=t,chiar \mbog`]irea pe seama altora este furt. Dup` o alt` poruncà Domnului, omul trebuie s` munceasc` pentru a-[i c=[tiga hrana.De aceea lenea, tr=nd`via, l=ncezeala sau parazitismul suntcondamnate nu numai de Dumnezeu, ci [i de oameni.

Porunca a IX-a �S` nu m`rturise[ti str=mb \mpotriva aproape-lui tù� (Ie[irea 20, 16).

Cum s` putem avea \ncredere \n oamenii din jurul nostru,dac` to]i ar min]i sau ar fi vicleni [i nesinceri? (Cum am putea [inoi s` fim pl`cu]i lui Dumnezeu, dac` spunem doar neadev`rurila adresa semenilor no[tri? Domnul vrea ca \ntre oameni s` fiebun` \n]elegere, prietenie [i iubire. Astfel, interzice a m`rturisistr=mb. Cei ce nu ascult` aceast` porunc` sunt fiii \ntunericului,deoarece vorbele lor neadev`rate vor fi scoase la iveal` de lumin`,iar adev`rul care iese la iveal` \i va ru[ina \n fa]a semenilor lor.

Porunca a X-a (poate fi g`sit` la Ie[ire 20, 17). Sun` \n felulurm`tor: �S` nu pofte[ti casa aproapelui tù; s` nu pofte[ti nevastaaproapelui tù, nici asinul lui, nici vreun alt lucru, care este alaproapelui tù�.

Oprind orice fel de dorin]` din acapararea lucruri lorapar]in`toare aproapelui nostru, aceast` porunc` porne[te dinad=ncul inimii omului [i deci are un caracter interior. Ea are cascop st=rpirea rùlui de la r`d`cin`. Ea vizeaz` dorin]a, pofta,fiindc` de aici se formeaz` fapta. Dac` ast`zi \]i dore[ti penarul,sau ghiozdanul colegului de banc`, m=ine s-ar putea s` vrei s`-lfuri, s` fie al tù. Se poate \nt=mpla chiar [i mai rù: se poateajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are aproapele nos-tru. C=te astfel de cazuri nu g`sim scrise \n ziare sau le putemvedea \n filme, sau citi, \n c`r]i.

A[adar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-adat lui Moise pe Muntele Sinai. Aceasta este Legea Dumnezeiasc`\n toat` sfin]enia, m`re]ia [i asprimea ei. {i acum urmeaz` s` nepunem cu to]ii \ntrebarea aspr`, dar dreapt`: �E[ti tu ce ar trebui

Capitolul unu100

s` fii?� Pentru a fi a[a cum trebuie, sunt o mul]ime de condi]iide \ndeplinit; [i mai amintim c` cine nu respect` legea estepedepsit. Cine poate respecta \n \ntregime aceast` lege ar fi per-fect, des`v=r[it \n fa]` lui Dumnezeu [i a oamenilor. Deci, legeane arat` doar neor=nduial`, dezordine, dar nu o \ndreapt`. Dac`,de pild` m` uit \n oglind` [i v`d hainele mele \n dezordine, nu\nseamn` c` oglinda ar aranja hainele aflate \n neor=nduial` pemine.

Dar atunci cum reu[im noi s` ne \ndrept`m, oare? Prin putereaharului divin, adic` prin bun`tatea [i \ndurarea lui Dumnezeu.Legea ne arat` ce trebuie s` fac` omul, iar harul ne st` \n ajutors` \mplinim poruncile lui Dumnezeu. {i harul \l primim \n IisusHristos, dup` cum ne spune Sf=nta Scriptur` c`: �legea a venitprin Moise, iar harul [i adev`rul prin Iisus Hristos� (Ioan 1, 18).


La ce leg`tur` se refer` aceste [ase porunci, \nv`]ate ast`zi? (Larela]ia omului cu aproapele sù). Care sunt aceste porunci?(�Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta�; �S` nu ucizi�; �S` nudesfr=nezi�; �S` nu furi�; �S` nu m`rturise[ti str=mb�; �S` nupofte[ti din ceea ce este al aproapelui tù�).

8. Aplicarea

Cunosc=nd, acum poruncile date de Dumnezeu pentru o via]`dreapt`, se cuvine s` le \nsu[i]i [i cunosc=ndu-le s` le \ndeplini]i\n via]`.


Se vor re]ine cele zece porunci



Iosua [i ocuparea Canaanului



Am v`zut c` dup` 430 de ani de robie egiptean`, Dumnezeu \lridic` pe Moise, pentru a conduce poporul evreu, \napoi \nCanaan. Am v`zut, de asemenea cum [i care le-a fost drumulprin pustiu. {i desigur toate minunile pe care le-a f`cut Dumne-zeu pentru poporul Sù. Dar oare, acest popor va mai merge multprin pustiu? Nu deoarece Dumnezeu \[i ]ine promisiunea.


Vom vedea re\ntoarcerea poporului \n }ara F`g`duin]ei condusde Iosua [i ocuparea Canaanului.


Moise se urc` sus pe munte. Este oare Muntele Sinai? Prime[teMoise alte legi? Nu. De data aceasta, Moise era pe un munte depe care se putea vedea, departe-departe, ]ara frumoas` \n careurma s` locuiasc` poporul Israel. Chiar Domnul \i veni \n\nt=mpinare [i \i ar`t` p`[unile verzi, p=r=ia[ele, mun]ii, marea\n dep`rtare. V`z=ndu-le pe toate acestea, \n]elese c` poporul vafi fericit acolo. Apoi, Dumnezeu \i spuse: �Vino, acum. A sosittimpul!�. {i Domnul \l lu` pe Moise la El. Iar noi re]inem despreel c` �|n Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise pe care Dom-nul s`-l fi cunoscut fa]`-n fa]`� (Deuteronom 34, 10) [i prin cares` s`v=r[easc` astfel de minuni. Mai afl`m despre el, (Deutero-nom 34, 7) c` era \n v=rst` de o sut`dou`zeci de ani c=nd a murit;vederea nu-i sl`bise [i puterea nu-i trecuse.

Dar oare chiar [i-a l`sat Domnul poporul f`r` conduc`tor?Erau ei foarte aproape de Canaan, patria promis`, dar asta nu\nseamn` c` au [i intrat \n ea! Desigur c` Domnul poart` de grij`\n continuare poporului. Astfel, pe c=nd \nc` trìa Moise, El \ldesemnase ca [i conduc`tor pe Iosua. {i tot Dumnezeu a fostacela care prin Moise, a transmis poporului, minunatele cuvintede \mb`rb`tare: �|nt`ri]i-v` [i \mb`rb`ta]i-v`! Nu v` teme]i [i nu

--

Capitolul unu102

v` \nspìm=nta]i de ei, c`ci Domnul, Dumnezeul tù, va mergeEl \nsu[i cu tine, nu te va p`r`si [i nu te va l`sa� (Deuteronom31, 6). {i apoi adùg`: �Nimeni nu va putea s` stea \mpotriva ta,c=t vei trì. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voil`sa, nici nu te voi p`r`si� (Iosua 1, 5). Ce bucurie s` porne[ti \nslujba Domnului, \mb`rb`tat, \ncurajat cu astfel de promisiuni!{i [tim c` El nu minte! |[i ]ine \ntotdeauna promisiunile! Dealtfel acestea sunt valabile pentru orice cre[tin care crede din totsufletul [i dore[te s` mearg` numai pe calea Domnului, \nascultare [i supunere fa]` de voia Sa!

A[adar, Iosua era noul conduc`tor al poporului evreu. Primalui misiune era cucerirea Ierihonului. Dar cum s`-]i imaginezic` vei purta o b`t`lie cu oamenii unei cet`]i despre care nu [tiinimic? Iosua a trimis dou` iscoade (sau cum am spune noi, doispioni) s` cerceteze [i s` aduc` ve[ti despre ce este,dincolo dezidurile acelea \nalte [i groase. Plecar` cele dou` iscoade, intrar`pe poart` \n cetate [i cercetar` totul. F`c=ndu-se sear`, au cerutad`post la o cas` de oaspe]i (Cam cum ar fi un han \n zilelenoastre), care apar]inea unei femei pe nume Rahav. C=nd aceastaa aflat c` ei sunt Israeliteni [i-a exprimat \ncrederea c` acel Dum-nezeu care i-a trecut prin mare [i prin pustiu, \i va ajuta s`cucereasc` [i Ierihonul. Iat` c=t de cunoscu]i erau evreii datorit`minunilor f`cute de Dumnezeu. Iar Rahav credea \n puterea luiDumnezeu. Cele dou` iscoade fuseser` observate c=nd au intrat\n cas` [i nu a trecut mult timp, p=n` c=nd solda]ii au venit s`-icaute aici. Rahav \ns` i-a ascuns pe cei doi pe acoperi[, sub ni[tesnopi de in pus la uscat. Solda]ilor le spusese c` au fost pe la ea,\ntr-adev`r, dar plecaser`, [i dac` se vor gr`bi \i vor ajunge dinurm`. A[adar solda]ii \[i continuar` cùtarea, \n timp ce Rahavstabilea o \n]elegere cu cele dou` iscoade... C=nd vor veni evreii,\n lupt` \mpotriva Ierihonului, s` aib` grij` s`-i salveze casa eicu cei ce vor fi \nùntru, a[a cum [i ea a salvat pe cei doiisraeliteni. Ca semn de recunoa[tere a casei, a legat de geam ofunie groas` de culoare rosie, pe care, dealtfel, au [i cobor=t ceidoi.

Aceasta a fost prima ac]iune [i Domnul le-a purtat de grij`,\n mod minunat, a[a cum a promis!

A[adar, poporul evreu trebuia s` intre \n Ierihon [i s`-lcucereasc`. Dar mai \nt=i ar fi fost nevoie s` treac` un r=u marece se chema Iordan. Dar oamenii erau mul]i, aveau copii [i turmede animale [i apa era ad=nc`. Ce vor face ei oare? Nu era nici unpod... S` fi construit ei unul, era prea greu [i nu aveau cu ce. S`fac` multe b`rci? Nu era bine nici a[a; cerea prea mult timp. S`


nu uit`m c` Domnul Dumnezeu i-a \ncredin]at c` le va fi sprijin[i ajutor. V` mai aminti]i ce s-a \nt=mplat la Marea Ro[ie, c=ndFaraon se \ndrepta spre ei cu armat` mult` [i cu care de r`zboi?Cam tot a[a avea s` se petreac` [i acum \n fa]a r=ului Iordan.Preo]ii care purtau chivotul leg`m=ntului au pornit primii [i c=ndau ajuns la marginea apei, o mare minune s-a s`v=r[it: apa cevenea din sus s-a oprit, iar cea care curgea spre mare a secat, [iastfel a r`mas p`m=ntul uscat. Preo]ii, purt=nd chivotul leg`m=n-tului, s-au oprit la mijlocul albiei secate, \n timp ce poporul luiIsrael trecea Iordanul. Din locul unde au stat preo]ii, au fost luatedou`sprezece pietre [i au fost a[ezate \n locul unde urma s`-[iinstaleze corturile. Aceasta, ca aducere aminte a modului \n careprin puterea lui Dumnezeu, apele Iordanului s-au despicat \ndou` c=nd chivotul leg`m=ntului a trecut r=ul.

Cei din Ierihon, v`z=nd poporul evreu a[a de aproape de ei,s-au temut [i s-au ad`postit, \ncuind poarta cet`]ii.

Acum ce-ar fi putut s` fac` Israeli]ii? S` sparg` zidurile? Nuse putea; erau foarte groase. S` fi \ncercat s` \mping` poarta cuun st=lp gros? Nici a[a nu era cu putin]`. Pentru ei ca simplioameni era ceva imposibil s` p`trund` \n Ierihon. Dar ei alc`tuiaupoporul ales de Domnul pentru care totul este posibil, cum li s-aar`tat de at=tea [i at=tea ori. Iat`, \ns` ce le poruncise Dumnezeus` fac`. Timp de [ase zile, tot poporul trebuia s` \nconjoarezidurile cet`]ii, o dat` pe zi. Desigur c` oamenii acestui poporerau a[eza]i \ntr-o anumit` ordine, stabilit` de Domnul. |n fa]èrau b`rba]ii \narma]i ce urmau s` participe la lupt`, dup` eiurmau [apte preo]i care sunau din tr=mbi]e, iar \n spatele lor erapurtat chivotul leg`m=ntului. Apoi venea restul poporului. A[acum le-a spus Iosua, din partea Domnului, to]i \nconjurau cetatea[i nu se auzea nimic altceva dec=t sunetele tr=mbi]elor. |n a [apteazi, poporul Israel a pornit la drum ca de obicei, dar nu au\nconjurat numai o singur` dat`, ci de [apte ori. Iar c=nd preo]iiau \nceput s` sune din tr=mbi]e, tot poporul a strigat de bucuriec` victoria este de partea lor. {i \ntr-adev`r era, c`ci zidurilecele groase ale cet`]ii s-au d`r=mat [i cetatea Ierihon a fost luat`cu asalt. La casa femeii Rahav mai at=rna funia ro[ie [i astfel afost salvat`.

Urm`toarea cetate care trebuia cucerit` a fost Ai situat l=ng`Bet-Aven, la r`s`rit de Betel. Fiind o cetate mic` [i pu]innumeroas`, se consider` c` nu se vor ivi probleme \n cucerireaei. Iosua lu=nd doar trei mii de oameni, a pornit s` cucereascÀi-ul. Dar armata condus` de Iosua a fost izgonit` repede dincetate, av=nd mul]i mor]i [i r`ni]i... Iosua a fost foarte \ntristat

Capitolul unu104

[i f`r` speran]` c` vor putea vreodat` s` cucereasc` toate celelaltecet`]i, c=te ar mai fi fost �De ce m-a p`r`sit Domnul? Ce voiface eu acum, doar cu puterile mele, \nconjurat de du[mani dintoate p`r]ile?� g=ndea Iosua.

Iat` ce se \nt=mplase de fapt: poporul Israel f`cuse leg`m=ntcu Dumnezeu, s` nu-[i ia nimeni nimic din prada de r`zboi. Acestleg`m=nt a fost \nc`lcat [i Domnul s-a sup`rat foarte tare. Iosuaafl=nd c` astfel stau lucrurile, l-a cùtat pe acela care nu s-a supus[i l-a g`sit pe Acan. Acesta a \ngropat argint [i aur mult \n p`-m=nt pe care era a[ezat cortul sù. Crezuse c` dac` va ascundeaceast` prad` de r`zboi, nimeni nu va [ti de ea, [i se va \mbog`]i.Dar din fa]a Domnului nimic nu poate fi ascuns! El vede tot [i[tie tot. Nu este nici un loc pe acest p`m=nt unde cineva s-arputea ascunde de El. Ca urmare, Acan [i toat` familia lui a fostpedepsit` aspru pentru minciun` [i nerespectarea leg`m=ntului,fiind omor=]i cu pietre.

Se \n]elege c` la o nou` \ncercare de a cuceri cetatea Ai,Iosua a \nvins, av=ndu-l pe Domnul ca ajutor. Pe l=ng` aceast`victorie, Iosua i-a \nvins [i pe Heti]i, pe Amori]i, pe Canani]i, peFerezi]i, pe Havi]i [i pe Iebusi]i. Locuitorii din Gabaon, \ns`,prin viclenie au reu[it s` fac` un leg`m=nt cu Israeli]i pentru asc`pa cu via]`. Descoperindu-li-se minciuna, nu au putut fiomor=]i datorit` \n]elegerii, dar au fost pu[i la munci grele,precum: tìatul lemnelor, scoaterea apei pentru poporul evreu.Gabaonul era o cetate mare [i vestea afilierii la poporul evreu,s-a r`sp=ndit repede [i departe, p=n` la \mp`ratul Ierusalimului,Adoni-Tedec care [i-a unit for]ele cu \nc` alte patru \mp`r`]ii [iau venit cu armat` mare s` atace Gabaonul. Desigur c` Iosua,conduc=nd poporul lui Israel, a sosit \n ajutor, av=ndu-L peDomnul de partea sa. Fiind luate prin surprindere armatele celorcinci \mp`ra]i au suferit o mare \nfr=ngere la Gabaon [i au fostalunga]i. Mai mult dec=t at=t, Domnul a l`sat s` cad` pietre dincer, nimicind astfel, un mare num`r de lupt`tori. Dar aceasta nua fost totul. Armatele cele mari unite nu erau \nfr=nte \nc` darerau \n m=inile Israeli]ilor. Pentru a da victorie poporului Sù,Dumnezeu a s`v=r[it o mare minune. S` vedem ce ne spune Sf=ntaScriptur` despre aceasta: �[i soarele s-a oprit, [i luna [i-a \ntreruptmersul, p=n` ce poporul [i-a r`zbunat pe vr`jma[ii lui. Soareles-a oprit o zi \ntreag`. �N-a mai fost nici o zi ca accea, nici \naintenici dup` aceea c=nd Domnul s` fi ascultat glasul unui om� (adicàl lui Iosua) �c`ci Domnul lupta pentru Israel� (Iosua 10, I3-14).

Iat` deci c` dup` [apte ani de lupte grele, poporul evreureu[e[te s` cucereasc` [i s` st`p=neasc` tot ]inutul Canaanului.


Domnul [i-a ]inut promisiunea. Acum erau din nou \n ]ara cele-a fost dat` p`rin]ilor lor, Avraam, Isaac [i Iacob. Se \ntoarser`\n }ara F`g`duin]elor. Cum e [i firesc, a urmat organizareateritorial`, social` [i economic` a ]`rii, trec=nd de la p`storit laagricultur`, la o via]a stabil`. De asemenea, au \mprumutat uneleelemente culturale [i materiale din via]a canaani]ilor. Iosua a\mp`r]it ]ara \n dou`sprezece p`r]i, c=te una fiec`rei semin]ii.Iar cortul Sf=nt era a[ezat \n mijlocul ]`rii la Silo.

Iosua a murit la v=rsta de 110 ani, nu \nainte de a \ndemnab`tr=nii poporului la respectarea legilor l`sate de Dumnezeu [inu \nainte de a aduce aminte poporului de toate minunile,binefacerile, purt`rile de grij` s`v=r[ite.


Cine este Iosua? (El este cel ales de Domnul pentru a conducepoporul evreu, dup` moartea lui Moise). Care este prima minunepe care a a r` ta t -o Domnul poporu lu i condus de Iosua?(Desp`r]irea Iordanului \n dou`, pentru ca poporul s`-l poat`traversa ca pe uscat). Dumnezeu r`m=ne indiferent fa]` de cei cenu-[i respect` leg`m=ntul? (Nu r`m=ne indiferent ci pedeapsa estecu moartea. Ex: Acan). Cum a ajutat Domnul poporul condus deIosua, \n lupta \mpotriva celor cinci \mp`ra]i? (A ]inut pe cersoarele, mai mult timp, prelungind astfel ziua). Dumnezeu [i-a]inut promisiunea de a aduce poporul evreu, \n }ara F`g`duin]ei?(Da).

8. Aplicarea

Prin lec]ia de ast`zi, am v`zut finalul c`l`toriei at=t de \ndelungatea poporului evreu. {i mai ales am v`zut c` Domnul l-a adus dinnou \n }ara F`g`duin]ei. {i dac` lor, celor de atunci le-a promisc` va fi cu ei \n toate zilele, aceasta este valabil [i pentru oricaredintre noi care se supune [i-L iube[te. Dumnezeu \[i ]ine\ntotdeauna promisiunile f`cute fa]` de copiii Sì!


Cit i ] i d in Sf=nta Scr ip tur` episodul d`r=m`r i i z idur i lorIerihonului: Iosua cap. 6.

10. Rug`ciunea la ie[ire din clas`.

Capitolul unu106

Dreptul Iov



Din r=ndul c`r]ilor canonice ale Vechiului Testament, face parte[i cartea lui Iov.


Ast`zi vom vorbi despre �Dreptul Iov� - model de r`bdare \nsuferin]` [i \ncredere \n Dumnezeu.


�Era \n ]ara U] un om care se numea Iov. {i omul acesta era f`r`prihan` [i curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, [i se ab`teade la rù� (Iov 1, 1). Citim \n continuare c` drept r`splat`, Dum-nezeu l-a f`cut cel mai de vaz` om din acel ]inut [i i-a dat foartemulte bog`]ii. Domnul \l iubea deoarece era credincios [i \mplineavoia Domnului.

Ca [i \n Gr`dina Edenului (raiului), satana intervine pe l=ng`Dumnezeu cu inten]ia sa viclean` de a-i face rù omului, de a-lface pe Iov s` se clatine \n credin]a sa, s` nu mai fie at=t deaproape de Creatorul sù [i de a nu-I mai sluji.

S` vedem deci, ce unelte[te satana \mpotriva lui Iov?Pizmuind fericirea [i virtutea lui Iov, satana s-a prezentat \naintealui Dumnezeu spun=nd c` toat` evlavia lui are la baz` numaiegoismul [i interesul. Dac` s-ar lua averile, Iov ar blestema peDumnezeu [i s-ar lep`da de El. Domnul cunoa[te identit`]ile [ig=ndurile ascunse ale satanei, [tie c` minte. El cunoa[te \n acela[itimp [i credin]a lui Iov. De aceea \ng`duie ca Iov s` fie lovit \ntoate ale sale, dar interzice categoric s` se ating` de via]a sa.

Nenorocirile [i dezastrul care au venit nu numai asupra averiisale, ci [i asupra familiei, au fost de-a dreptul tragice. Astfel, unsupus al lui Iov, vine [i-l anun]` c` boii [i m`g`ri]ele i-au fostfurate [i to]i cei ce le p`zeau, omor=]i. Un alt supus \l anun]` còile [i supraveghetorii lor au ars. C`milele de asemenea au fostfurate, iar to]i copiii lui au pierit sub zidurile ce s-au d`r=mat pe

--


ei. S` prime[ti \ntr-o singur` zi toate aceste ve[ti, s` afli c` numai ai familie, servitori, avere este foarte greu de suportat. Lafel a fost [i pentru Iov. {i-a rupt hainele de pe el [i [i-a puscenu[` \n cap, conform obiceiului timpului de a-[i manifestaregretul, p`rerea de rù... Dar [i-a g`sit totu[i puterea necesar`pentru a supravie]ui, doar \n t`ria credin]ei sale \n Dumnezeu.Pacea [i lini[tea \i vin de la Domnul. Purt` tot greul acestorsuferin]e, r`bd=nd cu inima plin` de \ncredere c` tot ce se \nt=mpl`\n via]a lui vine de la Dumnezeu, c` nimic nu este f`r` [tirea [ivrerea P`rintelui ceresc pe care \l iubea [i c`ruia I se d`ruise...Chiar dac` era acum lipsit de toate [i de to]i, prezen]a vie aDumnezeului sù \i acoperea orice durere [i orice nevoie. Ceice-L iubesc pe El simt \n greul necazurilor [i puterea de a r`bda[i puterea de a crede. Satana nu este \ns` mul]umit. Dore[te s`mai intervin`. Sus]ine c` lov \l va blestema pe Dumnezeu, dac`se atinge de �oasele [i carnea lui� (Iov 2, 5). Pentru a demonstracontrariul \i d` voie satanei, din nou, s`-[i pun` planul \n aplicare.Trebuie s` subliniem c` [i de data aceasta, totul are loc cu\ncuviin]area, cu \ng`duin]a lui Dumnezeu.

Deci, asupra lui Iov s-a ab`tut o boal` foarte grea, lepra.{ti]i ce se \nt=mpl` cu un om c=nd are lepr`? Cred c` este unadintre cele mai groaznice boli, deoarece carnea se desprinde depe oase [i cade. V` pute]i da seama de ce durere mare [i suferin]àre parte un lepros.

S` vedem cum prime[te Iov aceast` nou` lovitur`. El \[i zicea:�Dac` primim de la Dumnezeu binele trebuie s` accept`m [i rùl�.(Iov 2, 10). Puternic` era credin]a sa! Dar [i boala prin caretrecea era greu de suportat!

Afl=nd despre el, trei prieteni ai sì, vin s`-l m=ng=ie. Ei senumeau Elifaz, Bildad [i }ofar, iar apoi un alt prieten Elihu.V`z=ndu-l pe Iov \n asemenea dureri, nu puteau s` nu discutedespre cauza lor. De ce trebuia Iov s` fie supus unor asemeneatorturi? Cei trei prieteni \ncearc` s`-l conving` pe Iov c` sufer`,ca pedeaps` a unor p`cate s`v=r[ite [i care, desigur ar trebuim`rturisite. Iov \ns` protesteaz` [i dore[te s`-[i arate nevinov`]ia,deoarece se [tia un om drept, f`r` prihan`. Admite \ns` c` �omulnu poate avea dreptate \mpotriva lui Dumnezeu� (Iov 9, 2).Afirm` chiar c` �Dumnezeu nimice[te deopotriv` [i pe celdes`v=r[it [i pe cel viclean� (Iov 9, 22). V`z=nd suferin]a \n carese zb`tea, ca [i lipsa oric`rei posibilit`]i de vindecare, v`z=ndu-lp`r`sit chiar de Dumnezeu, so]ia lui \i spune dezam`git` [i\nvins`: �blestem` pe Dumnezeu [i mori!� Singur` moartea l-armai fi putut salva din suferin]a lui nimicitoare. Ajunsese o epav`,

Capitolul unu108

un cadavru viu, care mai respira, nu ca s` trìasc`, ci pentru c`mai avea pl`m=ni... Dar diavolul nu a avut voie s` se ating` desufletul lui, ci numai de trupul lui. De aceea el nu-[i pierdecurajul, nici credin]a, put=nd s`-l binecuv=nteze pe Dumnezeuzic=nd: �Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnuluibinecuv=ntat?�

Acum este r=ndul lui Elihu s` intervin`. |i mustr` pe cei treiprieteni fiindc` v`d \n nenorocirea lui Iov, pedeapsa dumnezeiasc`pentru p`catele lui, iar pe Iov \l convinge de purtarea de grij` alui Dumnezeu, care este drept [i care dup` dreptate va r`spl`tip=n` la sf=r[it pe fiecare om.

A[a este. De multe ori \n via]` trebuie s` trecem prin marigreut`]i [i \n acele momente de suferin]` suntem tenta]i, probabil,s` spunem, ca [i Iov, c` noi primim o pedeaps` [i nu [tim pentruce. Noi niciodat` nu trebuie s` uit`m c` din momentul \n carene-am \ncredin]at via]a \n m=na Domnului, El lucreaz` cum [tiec` este mai bine pentru scopul final. {i acest scop final nu selimiteaz` numai la via]a noastr` de pe p`m=nt. El ne dore[te s`fim din nou al`turi de El \n acea minunat` |mp`r`]ie ve[nic` aFiului Sù. Dar nu uita]i! Acolo nu putem fi dec=t �dezbr`ca]icomplet de haina grea a p`catului, acolo nu putem sta dec=t sp`la]ide tin`, purifica]i. Aceasta are \n vedere Domnul, care ne iube[teat=t de mult [i vrea s` ne vad` ferici]i \n stare de pace. C=teodat`,aceast` cur`]ie este mai dureroas`, ca \n cazul lui Iov. Dar Domnul[tie [i aceasta [i |i este mil` s` ne vad` suferind. De aceea, cuorice \ncercare ce ne purific`, El ne trimite [i posibilitatea de atrece prin ea, ne trimite r`bdarea [i ne \nt`re[te credin]a. Vin\ncerc`ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr`? Las� s` vin`!Important este cum ie[im din ele, important este dac` credin]anoastr` [i r`bdarea, dragostea s-au \nt`rit, duc=ndu-ne \n st`rimai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac` nu cumva, dimpotriv`c=rtirea noastr` ne-a dus cu c=teva trepte mai jos, pe scara ceurc` spre cer. {i \nc` ceva: niciodat` nu suferim mai mult dec=tne este \ng`duit. Toate sunt \n m=na Sa [i nu ni se d` niciodat` opovar` mai grea dec=t putem duce, [i niciodat` nu ne las` singuri.A[a s-a \nt=mplat [i cu Iov. El a sim]it [i a r`bdat suferin]a p=n`la cap`t. Nu a c=rtit \mpotriva lui Dumnezeu. Dac` diavolului nui-a fost \ng`duit s` se ating` de sufletul lui Iov, \nseamn` c`dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac` nu putea vedea�soarele� din cauza norilor negri [i ap`s`tori ai suferin]elor. Darorice \nceput are [i sf=r[it... Dincolo de nori e soarele... Dincolode suferin]` [i rabdare e dragostea lui Dumnezeu. {i c=nd noriise risipesc r`m=ne soarele limpede [i str`lucitor. La fel a fost


r`spl`tit` suferin]a [i r`bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumne-zeu, cu bel[ugul de binecuv=nt`ri rev`rsate asupra lui. Mult maimulte [i mai durabile ca \nainte. {i-a v`zut urma[ii la a patragenera]ie, deoarece a trìt dup` aceea \nc` 140 de ani. |nc` 140de ani pe p`m=nt [i o ve[nicie \n cer l=ng` Domnul sù iubit,purt=nd \n locul durerii, cununa biruin]ei.


Dup` cum am v`zut, cartea Iov ne prezint` un model de r`bdare\n suferin]` [i de \ncredere \n Dumnezeu. Iov a fost comp`timit[i m=ng=iat de prieteni, care nici ei nu-[i puteau explica de undevine at=ta suferin]` [i at=ta insucces \n via]a unui om drept \nfa]a lui Dumnezeu. Chiar so]ia lui v`z=ndu-l \n ce stare a ajuns[i nez`rind nici o salvare, \n loc s`-l \ncurajeze, \i spune:�blestem` pe Dumnezeu [i mori�. Nu-i mai acord` nici o alt`[ans` suferin]ei lui zdrobitoare, dec=t moartea. Dar nu, el r`m=necu privirea spre cer, [i \n loc s` blesteme pe Dumnezeu, el \lbinecuv=nteaz` spun=nd: �Domnul a dat, Domnul a luat, fienumele Domnului binecuv=ntat!� [i Domnul nu l-a uitat, nici nul-a p`r`sit. {i-a \ntors din nou fa]a spre el, [i suferin]ele lui tragices-au transformat \n izb=nd` [i binefaceri. Biruin]a asupra ispitei\i aduce bel[ug [i mult` \ndestulare, f`c=ndu-l mai fericit ca\nainte, iar pentru noi to]i r`m=ne un model de r`bdare \n suferin]`[i \ncredere \n Dumnezeu.


Citi]i \ntreaga carte Iov din Sf=nta Scriptur`.

9. Aplicarea

S` nu uit`m niciodat` c=nd ne afl`m \n suferin]` pilda vie]ii pecare ne-a dat-o Iov. {i dac` suntem drep]i \n fa]a lui Dumnezeu,s` nu ne pierdem niciodat` \ncrederea \n iubirea [i bun`tateaP`rintelui ceresc.

Biserica Ortodox` face pomenirea dreptului Iov la 6 mai.


Capitolul unu110

Profe]ii Ilie [i Elisei

l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`2. Organizarea clasei pentru lec]ie3. Verificarea lec]iei predate anterior


|n lec]ia trecut` ne-am referit la profe]ii Vechiului Testament [iam v`zut c` ei au fost oamenii lui Dumnezeu [i slujitori aidrept`]ii, ap`r`tori ai credin]ei \ntr-un singur Dumnezeu [ivestitori ai venirii M=ntuitorului ca s` ne izb`veasc` din p`catulstr`mo[esc.


Azi ne vom referi la unul din profe]i [i anume la Ilie [i la uceniculsù Elisei urm`rind puterea credin]ei [i a rug`ciunii.


Ilie a fost profet \n vremea regelui Ahab. Acesta era c`s`torit cuIsabela, fiica regelui Sidonului. Isabela nu-l cuno[tea pe Dum-nezeu. Ea se \nchina zeului Baal, pentru care a zidit \n Samariaun templu mare, \n care a pus 450 de preo]i. Iar preo]ii caresl`veau numele adev`ratului Dumnezeu al lui Israel au fostomor=]i.

Proorocul Ilie era din Teba Galaadului. Dumnezeu carecuno[tea inima rea a lui Ahab [i a so]iei sale, l-a trimis pe Ilie s`le spun` c` \n anii urm`tori nu va mai ploua [i nici rou` nu vamai fi dec=t atunci c=nd va spune el. Aceasta le era pedeapsapentru \nchinarea la zeul Baal. A[a s-a [i \nt=mplat. Trecur`zilele [i nici o pic`tur` de ap` n-a udat p`m=ntul. |n fiecare zisoarele str`lucea pe cer, dogorind. N-a trecut mult timp, p=n` cetoat` verdea]a a \nceput s` se usuce: iarba, frunzele, florile, chiar[i gr=ul. Astfel, oamenii nu mai aveau din ce s`-[i fac` p=ine, iarfoametea se r`sp=ndi cu repeziciune la tot poporul. Starea aceastal-a \nfrico[at pe regele Ahab, d=ndu-[i seama c` Ilie a avutdreptate \n ceea ce i-a comunicat. Consider=ndu-l \ns` vinovatpentru toate, a trimis osta[i s`-l caute [i s`-l aduc`. Solda]ii luiAhab au str`b`tut ]ara \n lung [i-n lat, dar nu l-au g`sit... darnici ploaia nu venea.

--


S` vedem oare unde s-a ascuns Ilie? Dumnezeu \i spusese c`dup` anun]area ve[tii ca va fi secet`, el s` se retrag` \ntre mun]i,la p=r=ul Cherit, unde nu-l puteau g`si solda]ii, [i unde Dumne-zeu \l p`zea [i se \ngrijea s` aib` de toate: dormea \ntr-o pe[ter`,bea apa din p=r=u, iar m=ncarea i-o aducea un corb. Aceast` pas`remare [i neagr`, foarte rezistent` chiar [i pe vreme de secet`, \iaducea \n cioc, o bucat` de p=ine sau de carne. Seceta fiind marea secat p=n` la urm` [i p=r=ul l=ng` care st`tea proorocul Ilie,fiind astfel nevoit s` plece. Dar el [tia c` oriunde s-ar duce, Dum-nezeu se va \ngriji s` aib` tot ceea ce i-ar fi necesar.

Ilie porni la drum. Dup` o c`l`torie lung`, ajunse \n ]ara\ndep`rtat` \n care-l trimise Domnul, la poarta unui ora[. Era\nsetat [i fl`m=nd. V`z=nd \n apropiere o femeie care adunafrunze, o rug` s`-i aduc` pu]in` ap`. {i \nainte de a pleca femeia,\i mai ceruse [i ceva de m=ncare. Dar femeia era s`rac` [i nu maiavea dec=t foarte pu]in` fìn` [i untdelemn, at=ta doar c=t i-ar fitrebuit s` fac` o p=ini[oar` pentru fiul ei. De unde, dar s` seajung` s`-i mai dea [i acestui om fl`m=nd? Ilie a \ndemnat-o s`mearg` acas` [i s` coac` aceast` p=ine pentru el [i apoi va maiavea destul` fìn` [i untedelemn, c=t s` poat` m=nca ea [i copilulei \n fiecare zi. Dumnezeu va avea grij` de aceasta. Femeia nu-lcuno[tea pe Dumnezeul lui Ilie, dar totu[i l-a crezut pe Ilie, [i af`cut dup` cum i-a spus... {i a v`zut minunea \n fa]a ochilor sì:dup` ce a copt p=inea pentru Ilie, \n ulciorul ei mai avea destulc=t s` poat` coace p=ine pentru fiul ei [i apoi pentru ea \ns`[i.Ilie a r`mas astfel ad`postit \n casa ei, deoarece ea putea acums`-i dea s` m`n=nce p=ine [i s` bea ap` pe s`turate.

Iat` \ns` c` \n una din zile, fiul femeii v`duve [i s`race,\mboln`vindu-se, a murit. Mama era foarte nec`jit`. }in=ndu-[icopilul \n bra]e \l striga pe nume, dar degeaba; nu-i mai r`spundea.Trebuia s`-l \ngroape [i nu-l va mai vedea niciodat`; va fidesp`r]it` de el pentru totdeauna. Iar ea r`m=nea singur`... LuiIlie i se f`cuse mare mil` de necazul acestei femei. Lu=ndtrupu[orul copila[ului din bra]ele mamei sale, urc` la el \n camer`.|l puse pe pat [i apoi \ngenunche. S-a rugat Domnului cu credin]`puternic` \n bun`tatea [i dragostea Sa pentru oameni. El [tia c`dac` Domnul vrea poate s`-i redea via]a acestui copila[, ca [ibucuria femeii, care s-a \ncrezut \n El cu toate c` nu-l cuno[tea.Dumnezeu, a ascultat rug`ciunea puternic` a lui Ilie [i astfel,copila[ul a \nviat. Ilie nu s-a \ndoit de aceasta, nici o clip` \nrug`ciunea sa. Copilul \ncepe s` respire [i peste c=teva momente[i-a deschis ochii [i [i-a ridicat capul. Ilie l-a luat pe bra]e [i l-a

Capitolul unu112

\napoiat mamei sale, care [tia acum c` fusese \nviat prin puterearug`ciunii lui Ilie c`tre Dumnezeu.

|n timpul c=t Ilie a stat \n acest loc (Sarepta Sidonului), \n]ar` continua \ns` seceta necru]`toare. Erau aproape trei ani dec=nd nu mai plouase. Pedeapsa pentru neascultarea lui Ahab seapropia de sf=r[it, deoarece Dumnezeu \l trimise pe Ilie \napoi \n]ara sa. Acum putea merge lini[tit \n fa]a regelui, [tiind c` Domnulera cu el, veghind s` nu i se \nt=mple vreun rù...

Ajuns \n fa]a lui Ahab, nu se las` impresioat de m=niaacestuia ci i-a spus ce trebuie s` fac`: s` adune poporul evreu peun munte unde s` se ridice un altar de jertf` zeului Baal. {i acoloIlie va ar`ta tuturor c` Dumnezeul sù este cel adev`rat [iatotputernic, pe care nu trebuie s`-l uite niciodat`. Vor vedeato]i c` Domnul poate totul, \n timp ce Baal nu poate nimc.

Fiind cu to]ii pe munte, preo]ii lui Baal trebuiau s` aduc` ojertf`; la fel va face [i Ilie. Dar nu vor aprinde jertfa, ci se vorruga s` fie aprins` de Baal sau de Dumnezeu. Mai \nt=i \ncercar`preo]ii lui Baal. Se rugau strig=nd [i implor=nd zeul s` trimit`foc pentru arderea jertfei. Au strigat ore \ntregi p=n` li s-a \nmuiatglasul, dar \n zadar, deoarece jertfa lor a r`mas ca \nainte. Apoi�a venit r=ndul lui Ilie. A construit un altar din dou`sprezece pietremari (dup` num`rul semin]iilor lui lsrael), a tìat animalul dejertf` \n patru p`r]i [i l-a a[ezat pe altar. A s`pat un [an] \n jur,pe care l-a umplut cu ap`. C=nd totul a fost gata aranjat, s-a rugat.Dar el nu a strigat \n disperare ca profe]ii lui Baal. El a [tiut c`Domnul, ascult` rug`ciunea inimii sale, zic=nd: �Doamne,Dumnezeul lui Avraam, Isaac [i Iacob, arat` tuturor acestoroameni c` Tu e[ti singurul Dumnezeu adev`rat, iar eu suntcredinciosul Tù. Poporul nu trebuie s` Te mai uite niciodat`.R`spunde-mi Doamne, r`spunde-mi�. N-a fost nevoie s` se roagemai mult, c` deodat` oamenii se traser` \napoi, speria]i fiindc`c`dea foc din cer. Focul c`zu pe jertf`, iar jertfa \ncepu s` ard`cu fl`c`ri mari. Domnul arse carnea [i fl`c`rile uscar` toat` apadin groap`. Oamenii v`z=nd toate acestea, c`zur` la p`m=ntstrig=nd: �Domnul este Dumnezeul. Lui trebuie s` ne \nchin`m�.Dup` ce plecar` oamenii, Ilie mai r`mase pe munte [i se rug`. Serug` lui Dumnezeu s` trimit` ploaie pe p`m=nt, cu aceea[icredin]` puternic`, cu care s-a rugat pertru via]a copilului femeiiv`duve [i pentru focul din cer destinat arderii jertfei. Desigur c`Domnul i-a ascultat rug`ciunea [i de ast` dat`, trimi]=nd ploaiabinef`c`toare, at=t de dorit` [i de a[teptat`. Cur=nd a rodit [igr=ul [i oamenii aveau hran` din bel[ug. {i ei [tiau c` toate suntde la Domnul prin grija, dragostea [i mila Sa.


Via]a pe p`m=nt a proorocului Ilie a avut un sf=r[it deosebitfa]` de cea a tuturor oamenilor. {i anume, dup` ce [i-a l`sat caurma[ pe Elisei, a fost ridicat la cer pe un car de foc tras de patrucai. Prin puterea rug`ciunilor sale, Elisei a f`cut [i el multeminuni asemenea lui Ilie.

A venit la Elisei chiar [i c`petenia o[tirilor \mp`ratulul Siriei,Neeman. Acesta era foarte bogat, dar cu toate acestea era nefericit:suferea de lepr`. Auzind de puterea lui Elisei, a venit la el aduc=ndmulte daruri. Elisei i-a transmis prin sluga sa, s` intre de [apteori \n apa Iordanului. Ascult=du-l, Neeman a ie[it completvindecat. A dorit s`-l r`spl`teasc` pe Elisei, dar acesta consideraca lui Dumnezeu trebuiesc adresate mul]umirile, deoareceNeeman s-a vindecat prin puterea Sa.

Intui]ia Se va ar`ta tabloul ridic`rii lui Ilie la cer.


V`z=nd faptele minunate s`v=r[ite de Ilie ca profet al Dumne-zeului celui viu [i apoi ale lui Ellisei, urma[ul sù, ne \ntreb`mcu ce putere au s`v=r[it ei aceste fapte? (Desigur nu cu puterealor, fiindc`� ei erau oameni ca fiecare din noi, ci cu puterea luiDumnezeu care i-a [i ales ca prooroci ai Sì). Dar ei cum s-auapropiat de Dumnezeu ca s` primeasc` puterea Lui, sau ca s`duc` la \ndeplinire misiunea \ncredin]at` lor de Dumnezeu? (Curug`ciunea pornit` dintr-o credin]` sigur`, sincer` [i puternic`\n Dumnezeul cel adev`rat [i viu). Am v`zut c` [i proorocii zeuluiBaal s-au rugat [i \nc` foarte mult, dar rug`ciunea lor a primitr`spuns? (Nu putea primi r`spuns, fiindc` nu avea de unde. Baalera un idol [i noi am v`zut c=nd am vorbit despre idoli c` suntni[te \nchipuiri ale min]ii omene[ti. �Ei nu sunt nimic \n lume�,spune Sf=ntul Apostol Pavel. Apoi, rug`ciunea lor nu a pornitdintr-o credin]` vie, ci a constituit o repetare stereotip` [imecanic` a unora [i acelora[i cuvinte. A fost deci o rug`ciune\ntortochiat` [i lipsit` de con]inut).

8. Aplicarea

V`z=nd puterea credin]ei [i a rug`ciunii lui Ilie [i Elisei, s` leimit`m acest mod de a se \nchina P`rintelui ceresc [i atuncicererile ne vor fi \mplinite. {i pentru a avea \n apropiat` aten]iecredin]a [i rug`ciunea plin` de putere a proorocului Ilie, Bise-rica noastr` \i \nchin` pomenirea cu s`rb`toare la 20 iulie. Iarmul]i dintre credincio[i \i [i poart` numele.

Capitolul unu114


Se va citi din, Sf=nta Scriptur` despre via]a [i activitatea profe]ilorIlie [i Elisei, la III Regi, cap. 17�22 [i IV Regi 1�6.


Iona [i ninivitenii



Dup` ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa afost continuat` \n regatul Israel de c`tre ucenicul acestuia, Elisei.{irul profe]ilor prin care Dumnezeu comunic` poporului voia Sa[i planul m=ntuirii noastre a continuat [i dup` Elisei, \n regatulIsrael profe]ind \nc` trei prooroci: Osea, Amos [i Iona.

Numele lui Iona \nseamn` �porumbel�. Era fiul lui Amitai.A profe]it \n timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea, fiul luiIoa[. La sf=r[itul domniei acestuia Dumnezeu l-a trimis pe Iona\n cetatea Ninive, ca s` predice poporului pocìn]a.


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la Iona [i ninivitenii.


Ninive era capitala Asiriei. Aceasta era o cetate foarte mare, c=ttrei zile de mers. To]i oamenii cet`]ii erau foarte p`c`to[i, iarDumnezeu a hot`r=t s`-i piard`. Dar \n marea Sa bun`tate a vruts` le mai dea o [ans`, s`-i avertizeze de pieirea ce se va abateasupra lor peste 40 de zile. |n acest scop l-a ales pe Iona camesager al Sù. Dar el a refuzat s` \ndeplineasc` aceast` misiune.S-a dus la Iope (azi Iafa) de unde a luat o corabie c`tre Tar[i[. Acrezut c` astfel se poate ascunde de fa]a lui Dumnezeu [i se poate

--


sustrage dup` bunul plac atunci c=nd Domnul sù are nevoie deel. Dar Dumnezeu este prezent pretutindeni [i [tie tot ce g=ndim[i facem fiecare dintre noi.

Corabia \n care s-a urcat Iona, plutea pe apele m`riiparcurg=nd drumul at=t de cunoscut marinarilor. Deodat` \ns`s-a iscat un v=nt puternic care ridica valuri mari, gata s` r`stoarnecorabia. To]i c`l`torii au \nceput s` strige c`tre dumnezeii lor,cer=nd \ndurare. Doar Iona s-a retras [i a adormit. V`z=nd c`furtuna nu se opre[te, marinarii au tras la sor]i s` afle din a cuivin` se \nt=mpl` aceast` groz`vie, iar sor]ii au c`zut pe Iona.|ndat` dup` ce l-au aruncat \n valuri, furtuna s-a oprit. Chiardac` Iona a fost nesupus [i neascult`tor, Dumnezeu \l iubea, [ipentru salvarea lui a trimis un pe[te mare (chit), care l-a \nghi]it.Trei zile [i trei nop]i a stat \n p=ntecele pe[telui. Iona a sim]it c=tde iubitor [i de bun este Domnul cu el, cu toate c` nu merita. S-arugat cer=nd iertarea [i ocrotirea Sa [i pe mai departe. A [tiut c`salvarea poate veni numai de la Dumnezeu [i s-a hot`r=t s`-Lasculte [i s` mearg` la Ninive. Dumnezeu a f`cut ca pe[teles`-l arunce pe Iona la mal. Atunci profetul a vestit ninivitenilorc` se va abate pieirea asupra lor. Cetatea le va fi distrus` peste40 de zile, dac` nu-[i schimb` felul p`c`tos de via]` [i dac` nuse \ndreapt` pe drumul cel bun, pl`cut lui Dumnezeu. Vestea aajuns p=n` la \mp`rat. La porunca sa, [i \mpreun` cu el, to]ioamenii din Ninive cu copiii [i vitele lor au postit, s-au acoperitcu saci [i [i-au turnat cenu[` \n cap dup` obiceiul vremii [i allocului.

Dumnezeu a auzit rug`ciunile lor [i a v`zut starea lor depocìn]`. I-a p`rut rù de ei [i a renun]at la nimicirea cet`]iiNinive. Iona s-a sup`rat [i s-a sim]it umilit c` Dumnezeu nu adistrus cetatea, cum spusese el ninivitenilor. S-a dus la margineacet`]ii [i [i-a f`cut o colib` care s`-l ad`posteasc` de ar[i]`. Dum-nezeu \ns` \l ocrotea [i a f`cut s` creasc` un vrej de ricin cares`-i ]in` umbr`. Iona s-a bucurat, dar noaptea un vierme a rosplanta [i aceasta s-a uscat. Sup`rarea [i revolta au pus st`p=nirepe inima sa, \nc=t \[i dorea moartea, c=nd a r`mas iar`[i \n soarele[i v=nturile pustiului.

Dumnezeu \i arat` astfel lui Iona c` dac` el s-a nec`jit pen-tru un vrej de ricin, pentru care nu a trudit, cum putea El s` nu semilostiveasc` de cei 120 de locuitori ai cet`]ii Ninive? Dar pen-tru iertare trebuie pocìn]`. Ninivitenii au \n]eles aceasta [i aufost salva]i de Dumnezeu. Dup` cum vedem, \n ca r teaprofetului Iona nu g`sim nici o profe]ie despre Mesia. Darr`m=nerea lui \n p=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i are o

Capitolul unu116

profund` semnifica]ie mesianic`, la care se refer` M=ntuitorul \nreplic` celor ce \i cereau semn, ca s` cread` \n El. Domnul arat`c` semnul cel mai grìtor poate fi remarcat prin analogie cu[ederea lui Iona \n p=ntecele chitului \n: �Precum Iona a fost \np=ntecele chitului trei zile [i trei nop]i, a[a va fi Fiul Omului \ninima p`m=ntului trei zile [i trei nop]i. B`rba]ii din Ninive sevor scula la judecat` cu neamul acesta [i \l vor os=ndi, c`ci eis-au pocìt la propov`duirea lui Iona. {i iat`, mai mult dec=tIona este aici� (Matei 12, 41�41).


Unde a activat Iona ca profet? (|n regatul Israel). C=nd? (Pe timpulregelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioa[). Ce misiune i-a \ncredin]atDumnezeu lui Iona? (Ca s` predice ninivitenilor, care sead=nciser` \n p`cate grele, c` dac` nu se vor abate de lanelegiuirile lor, Dumnezeu va nimici cetatea). Se supune Ionaporuncii lui Dumnezeu? (Nu se supune. El a luat o corabie ca s`mearg` \n alt` parte). S-a putut abate Iona de la fa]a lui Dumne-zeu [i de la \mplinirea poruncii Lui? (Nu s-a putut abate). Cum \lconduce Dumnezeu la misiunea pe care i-a \ncredin]at-o?(Aduc=nd furtun` pe mare, iar Iona fiind g`sit vinovat, a fostaruncat \n valuri, spre pieire). L-a p`r`sit Dumnezeu? (Nu l-ap`r`sit, ci a f`cut \n a[a fel \nc=t s` fie \nghi]it de un pe[te uria[(chit), unde a stat trei zile [i trei nop]i, timp \n care [i-a putut daseama c` destinul vie]ii sale depinde de Dumnezeu). Dup` cepe[tele l-a aruncat la mal, ce s-a \nt=mplat? (Iona s-a dus \nNinive, a predicat pocìn]a, tot poporul s-a \ndreptat [i astfelcetatea a fost salvat`). Ce semnifica]ie mesianic` are [ederea luiIona \n p=ntecele chitului? ({ederea M=ntuitorului \n morm=nt[i \nvierea Sa).

8. Aplicarea

Biserica face pomenirea profetului Iona \n ziua de 21 septembriea fiec`rui an, spre a ne \nv`]a c` totdeauna trebuie s` \mplinimvoia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare dintre noi El are un plan[i ne \ncredin]eaz` o misiune sf=nt`.



Profetul Daniel \n Babilon



Dup` felul \n care [i-au scris cuv=nt`rile, profe]ii Vechiului Tes-tament se \mpart \n profe]i scriitori [i nescriitori. Cunoa[tem peIlie [i Elisei ca cei mai mari profe]i nescriitori. Dup` extensiuneascrierii lor, profe]ii Vechiului Testament se \mpart \n dou`categorii: profe]i mari [i profe]i mici. Profe]ii mari sunt \n num`rde patru: Isaia, Ieremia, Iezechiel [i Daniel. Ei au trìt \n vremuridiferite [i au \ndeplinit misiuni diferite, dar au \n comun vestireatimpurilor mesianice, care vor schimba chipul lumii [i via]aoamenilor.


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la un aspect de mare importan]`din via]a profetului Daniel, [i anume: Daniel \n Babilon


Numele lui Daniel se t`lm`ce[te din limba ebraic` cu: �judec`-torul meu este Dumnezeu�, sau: �ap`r`torul meu este Dumne-zeu�. Daniel era din tribul lui Iuda [i provenea din neam regesc.

S-a \nt=mplat c` Nabucodonosor, \mp`ratul Babilonului, acucerit Israelul \n al treilea an de domnie a lui Ioiachim, \n anul605 \n. Hs. El a dat porunc` s` i se aduc` la palat �ni[te tinerif`r` vreun cusur trupesc, frumo[i la chip, \nzestra]i cu \n]elep-ciune \n orice ramur` a [tiin]ei, cu minte ager` [i pricepere�(Daniel 1, 4). Nabucodonosor dorea s`-i ]in` la palat, s`-i \nve]el imba caldei lor , ca apoi s` devin` func] ionar i \n s lu jba\mp`ratului. Printre ace[ti tineri era [i Daniel, c`ruia c`peteniafamenilor dreg`tori i-a pus numele Belt[a]ar. Cu el mai erau \nc`trei tineri: Anania, Misael, [i Azaria. |mp`ratul \nsu[i se \ngrijeade bun`starea vie]ii lor. Daniel [i prietenii lui au refuzat \ns`carnea provenit` din animalele pe care Legea lui Dumnezeu leconsidera �necurate�, [i s-au \n]eles cu un servitor s` lepreg`teasc` numai zarzavaturi [i legume. Dup` zece zile de

--

Capitolul unu118

alimenta]ie vegetal`, tinerii din Israel ar`tau mai bine [i eraumai s`n`to[i dec=t comesenii \mp`ratului, care consumau carne[i vin.

Dumnezeu se \ngrijea de ei chiar dac` erau \n Babilon. I-a\nzestrat cu \n]elepciune [i pricepere pentru tot felul de scrieri.|n mod special, �a f`cut pe Daniel priceput \n toate vedeniile [itoate visele� (Daniel 1, 17).

|ntr-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe carenici un \n]elept al Babilonului nu l-a putut t`lm`ci. Doar Daniela reu[it s`-l deslu[easc`. Pentru aceasta, el a fost numit loc]iitoral regelui, iar cei trei prieteni ai sì, administratori ai Babilonului.Desigur c` aceste \nt=mpl`ri au st=rnit invidia sfetnicilor\mp`ratului. Astfel, au pl`nuit s`-l pun` pe Daniel la grea\ncercare. Au f`cut \n a[a fel \nc=t au fixat o lege prin care to]ierau obliga]i s` se \nchine statuii regelui. Doreau ca prin aceastaevreii s` fie acuza]i de nesupunere, [tiut fiind c` ei nu se \nchinaudec=t singurului Dumnezeu viu [i adev`rat. Desigur c` Daniel [icei trei prieteni ai sì au refuzat s` se \nchine unui idol. Dreptpedeaps`, au fost arunca]i \ntr-un cuptor cu foc. Credin]a lor \ndragostea [i grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa urma s`se arate [i \n aceast` situa]ie. Un \nger trimis de Dumnezeu apref`cut focul \n rou`, pentru ca trupurile lor s` nu fie v`t`mate.Astfel, to]i babilonienii au ajuns s`-L sl`veasc` pe Dumnezeullui Israel, iar Daniel a r`mas \n \nalta func]ie, tot timpul vie]iilui Nabucodonosor.

Ultimul rege babilonian a fost Bel[a]ar. |n timpul unui osp`]a v`zut pe perete o m=n` misterioas` care a scris urm`toarelecuvinte: �mene, mene, techel, ufarsin�. |nspìm=ntat, regele vreas` cunoasc` mesajul acestor cuvinte. Din nou, numai Daniel le-adescoperit \n]elesul, t`lm`cindu-le astfel: �Mene� \nseamn` c`Dumnezeu a num`rat zilele regatului tù [i i-a adus sf=r[itul.�Techel� se refer` la rege, care a fost c=nt`rit [i g`sit gol (u[or).�Ufarsin� \nseamn` c` regatul va fi \mp`r]it [i va fi dat mezilor[i per[ilor. T`lm`cirea lui Daniel s-a \mplinit \nc` din acea noapte.Babilonul este ocupat de per[i, iar regele a fost ucis. Darius,regele mezilor, nu-l cuno[tea pe Daniel [i nu auzise despreminunile pe care le f`cuse Dumnezeu cu ale[ii Sì. Darius vroias` impun` credin]` [i supunere fa]` de idolii poporului sù. Daniela refuzat din nou, [i din porunca regelui a fost aruncat \ntr-ogroap` cu lei, acoperit` cu o piatr` mare [i pecetluit` cu inelulregelui. Dar dragostea lui Dumnezeu pentru ale[ii Sì nu poatefi oprit` de nimeni [i de nimic. |n calea puterii Sale nu pot fi


puse stavile de nici un fel. El este totdeauna [i \n orice loc cu ceice-L iubesc cu o inim` curat` [i sincer`.

Astfel, c=nd Darius a venit a doua zi s` vad` ce s-a \nt=mplat,l-a g`sit pe Daniel nev`t`mat de fiarele s`lbatice. Leii nici nus-au atins de el. Darius a dat slav` Dumnezeului celui viu [iadev`rat [i a poruncit: �...\n toat` \ntinderea \mp`r`]iei mele,oamenii s` se team` [i s` se \nfrico[eze de Dumnezeul lui Daniel.C`ci El este Dumnezeul cel viu, [i El dìnuie[te ve[nic; \mp`r`]iaLui nu se va nimicii niciodat` [i st`p=nirea Lui nu va avea sf=r[it�(Daniel 6, 26).

Dup` moartea lui Darius � Medul, Cirus, regele per[ilor, dèdictul de eliberare a evreilor. Ace[tia se puteau re\ntoarce \npatria lor. Robia lor de 70 de ani, prezis` de profetul Ieremia, aluat sf=r[it. Fiind \naintat \n v=rst`, Daniel a r`mas pe mai departepe l=ng` Cirus, afl=ndu-se sub ocrotirea Dumnezeului celui viu[i profe]ind despre timpurile mesianice.

Profetul Daniel vestind venirea lui Mesia, a precizat chiartimpul \n care se va na[te, [i anume dup` trecerea a 70 des`pt`m=ni de ani de la zidirea cet`]ii sfinte. {i profe]ia s-a \mplinit\ntocmai. Profetul Daniel vorbe[te [i despre �Fiul Omului�, c`ruia�Cel vechi \n zile� i-a dat toat` slava, puterea [i \mp`r`]ia ce nuva avea sf=r[it. Daniel se va referi apoi [i la judecata universal`,c=nd to]i cei mor]i se vor scula din ]`r=n`, unii spre via]`, iaral]ii spre os=nda ve[nic`.


C=nd a activat profetul Daniel? (|n timpul robiei babilonice,prezis` de profetul Ieremia, care a durat 70 de ani). Unde a activatDaniel? (|n Babilon). La ordinul c`rui \mp`rat a ajuns el aici?(La cererea lui Nabucodonosor, mai mul]i tineri evrei \n]elep]i,pricepu]i [i ageri la minte sunt du[i \n Babilon. Aici sunt instrui]i\n cunoa[terea [tiin]elor [i ajung demnitari la curtea regal`). Cumau fost privi]i de cei din jur? (Cu invidie [i du[m`nie). Au renun]atei la Legea lui Dumnezei? (Nu au renun]at). Au avut de suferit?(Da. Au fost arunca]i \ntr-un cuptor de foc [i \n groapa cu lei,dar Dumnezeu i-a salvat). Ce influen]` au avut aceste fapteminunate asupra conduc`torilor poporului? (Au recunoscutputerea Dumnezeului celui viu [i adev`rat). Profe]iile mesianiceale lui Daniel la ce se refer`? (El a ar`tat data exact` a venirii luiMesia, a profe]it apoi despre \mp`r`]ia Fiului Omului [i desprejudecata universal`, urmat` de \nvierea celor drep]i [i os=ndacelor rì).

Capitolul unu120

8. Aplicarea

Biserica face pomenirea profetului Daniel \n fiecare an, la datade 17 decembrie, r`m=n=nd pentru to]i credincio[ii un model decredin]` vie [i nestr`mutat` \n puterea Dumnezeului celui viu [iadev`rat, care niciodat` nu p`r`se[te pe cei care \i slujesc cudevotament, cu r=vn`, cu pricepere [i cu jertfirea de sine.


Profe]ii Vechiului Testament � oameniai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]iisociale

l. Rug`ciunea la intrarea \n clas`2. Organizarea clasei pentru lec]ie3. Verificarea lec]iei predate anterior


Am v`zut din lec]iile trecute c` nu totdeauna poporul lui Dum-nezeu, Israel s-a dovedit p`str`tor al voii [i poruncilor Sale. Depild`, c`nd au peregrinat \n pustiu spre }ara F`g`duin]ei [i-aucreat idoli, [i s-au dedat la f`r`delegi, refuz=nd astel s` se \nchine[i s`-L cinsteasc` pe adev`ratul Dumnezeu. La fel s-au manifestatde multe ori [i dup` ce s-au a[ezat \n P`m=ntul f`g`duit. {i aceastamai ales \n perioada numit` a �regilor�, urm`toare celei a�judec`torilor�, c=nd regii au impus poporului cultul zeilorp`g=ni, trìnd \n tot felul de f`r`delegi, iar poporul afl=ndu-se \nmizerie [i ruin` material`, ab`t=ndu-se de la voia [i Legea luiDumnezeu, [i-au manifestat nemul]umirea printr-o serie derevolte...


Dar Dumnezeu nu l-a l`sat pe Israel, poporul [i copilul Sù \np`r`sire, trimi]`ndu-i profe]i care s` restabileasc` ordinea moral`

--


[i social`. |n cele ce urmeaz` ne vom referi la Profe]i ca oameniai lui Dumnezeu [i ap`r`tori ai drept`]ii sociale.


Cuv=ntul �profet� \nseamn` a vorbi \n locul altcuiva; a interpretacuvintele lui. Astfel, profe]ii vorbesc \n numele lui Dumnezeu,ca [i cum Dumnezeu \nsu[i ar vorbi. Ei sunt numi]i [i �gura luiDumnezeu� (Exod 4, l0�l2), ca [i cum Dumnezeu vorbind cu eifa]` c`tre fa]`, le-a dat capacitatea [i caliatea de a fi solii, saumesagerii, sau trimi[ii lui Dumnezeu. Ei au fost deci oamenii luiDumnezeu, fiindc` Dumnezeu \[i face cunoscut` prin ei voia Sa.De aceea, ei sunt ale[i direct de Dumnezeu. Ei ne m`rturisesc c`slujirea lor reprezint` o chemare tainic` din partea lui Dumne-zeu: �Eram p`stor � spune unul dintre ei � [i de la turm` m-aluat Domnul [i mi-a zis: du-te [i porunce[te \n poporul meu Is-rael� (Amos 7, l5). Altul ne m`rturise[te la fel: �A fost cuv=ntulDomnului c`tre mine [i mi-a zis: \nainte de a te fi z`mislit te-amsfin]it [i te-am r=nduit prooroc pentru popoare. Iar eu am r`spuns:O, Doamne Dumnezeule, eu nu [tiu s` vorbesc pentru c` sunt\nc` t=n`r. Domnul \ns` mi-a spus: s` nu zici �sunt \nc` t=n`r,c`ci la c=]i te voi trimite, la to]i vei merge [i tot ce-]i voi poruncivei spune. S` nu te temi de d=n[ii, c`ci Eu sunt cu tine ca s` teizb`vesc, zice Domnul. {i Domnul mi-a \ntins m=na, mi-a atinsgura [i mi-a zis: iat`, am pus cuvintele mele \n gura ta!� (Ieremial, 4�9). Am v`zut din lec]iile trecute c` [i Moise a avut o astfelde chemare din partea lui Dumnezeu [i el a ezitat la \nceput, darDumnezeu l-a \mb`rb`tat, i-a dat curaj, i-a dat putere [i a g`sitmijlocul de a putea \ndeplini misiunea \ncredin]at` (ajutat fiindde Aaron).

Ne-am putea pune \ntrebarea: de ce Dumnezeu nu a comunicatdirect oamenilor voia Sa [i planurile Sale? Dumnezeu esteCreatorul nostru, P`rintele nostru bun [i iubitor, dar El se afl` \nstr`lucirea Sa spre care ochiul omenesc nu poate privi, dup` cumam v`zut c` i s-a \nt=mplat lui Moise pe Horeb. De aceea, dac`ne amintim de lec]ia referitoare la crearea lumii, re]inem faptulc` Dumnezeu a creat lumea prin cuv=nt. Iar profe]ii sunt anumeale[i de Dumnezeu s` fie vestitorii Cuv=ntului Sù. Iat` ce nem`rturisesc profe]ii \n acest sens: �Iat` � zice Domnul �cuv=ntul Meu \l fac foc \n gura ta [i pe poporul acesta lemne cas`-l ard` focul acesta� (Ieremia 5, l4); �Nu este cuv=ntul meu caun ciocan care sfarm` st`nca?� (Ieremia 23, 29). Astfel, Cuv=ntullui Dumnezeu spus prin prooroci r`m=ne o realitate ve[nic` \n

Capitolul unu122

fa]a lucrurilor trec`toare: �Iarba se usuc`, floarea cade, darCuv=ntul Domnului r`m=ne \n veac� (Isaia 40, 8). Pe de alt` parte,Cuv=ntul lui Dumnezeu comunicat prin profe]i aduce road` \nvia]a celor ce-l ascult`: �Cuv=ntul Meu ce iese din gura Mea nuse \ntoarce la Mine f`r` rod, ci va face voia Mea [i va \mpliniplanurile mele� (Isaia 55, 11).

Dar Cuv=ntul lui Dumnezeu transmis prin profe]i nu anuleaz`personalitatea celui ce-l transmite. Ca dovad` este faptul c` dac`citim \n Vechiul Testament vedem c` fiecare carte profetic` poartàmprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui Dumnezeu pe deo parte, [i a modului de redare specific personalit`]ii profetului.

Profe]ia \n Vechiul Testament nu era permanent` ca preo]ia[i nu era legat` de un anumit trib sau stare social`. Dup` cum amv`zut, Amos a fost p`stor; Ieremia [i Iezechiel au fost fii de preo]i;Isaia a fost de neam nobil [i a devenit demnitar la curtea regeasc`.Darul profe]iei nu a fost rezervat numai b`rba]ilor, ci [i femeilor.(Debora, Hulda).

Profetismul \ncepe cu Moise [i se \ncheie cu Maleahi,num`r=ndu-se 48 de profe]i [i 8 profetese. Profe]ii se \mpart \ndou` categorii: profe]ii vechi, nescriitori, care aveau misiuneade a \nv`]a, comunic=nd voia lui Dumnezeu contemporanilor prinviu grai; [i profe]i scriitori sau profe]ii noi. Ace[tia se \mpart,dup` extensiunea operei scris` de ei, \n dou` categorii: 4 profe]imari [i l2 profe]i mici. Primul profet scriitor a fost Amos (camprin 760 \n. Hs.), continu=ndu-se apoi profetismul scris \nc` dou`secole, [i \ncet=nd odat` cu venirea evreilor din exilul babilonic(care a durat cam o jum`tate de veac: 586�539). |n epocaelenistic` ce a urmat, se putea auzi regretul: �nu mai este nici unprooroc!� (Psalmul 74, 9).

Profe]ii au fost \n primul r=nd [i \n esen]` vorbitori, [i nuscritori. Dumnezeu i-a trimis s` spun`, s` comunice. Dar, dup`cum am v`zut, unii dintre ei, din porunca lui Dumnezeu, au l`sat\n scris [i pentru urma[i, pentru viitor, ceea ce au comunicat mai\nt=i prin viu grai.

|n general cuv=nt`rile profe]ilor aveau un dublu aspect. |nprimul r=nd un caracter m=ng=ietor. Ei ar`tau c` exist` un singurDumnezeu adev`rat, c`ruia trebuie s` ne \nchin`m [i s`-L cinstimca pe P`rinele nostru, fiindc` to]i sunt copiii (fiii) Lui. To]ioamenii sunt deci egali. Aceasta \nseamn` c` to]i trebuie s` sebucure de via]`, ca dar al lui Dumnezeu, f`r` nici o deosebire.Profe]ii m=ng=ie astfel pe cei nevoia[i, nedrept`]i]i, asupri]i,v`duva [i orfanul, s`racul [i cel obidit.


|n al doilea r=nd, predica profe]i lor era mustr`toare,dojenitoare; mai \nt=i pentru cei ce nu \mplineau Legea lui Dum-nezeu [i s`v=r[eau tot felul de f`r`delegi \mpotriva voin]ei luiDumnezeu .� Aduce]i-v` aminte � spunea Domnul prin unul dinprofe]i � de Legea lui Moise, slujitorul Meu pe care i-am dat-ocu porunc` pe muntele Horeb pentru tot Israelul, cu or=nduirile[i \ndrept`rile ei� (Maleahi 3, 22). |n special glasul profe]ilor seridic` cu t`rie spre a condamna trufia, luxul, desfr=ul, l`comia,ca [i abuzurile de tot felul ale regilor, demnitarilor de stat [i acelor \nst`ri]i, care asupreau pe s`raci, v`duve, pe orfani, r`pindogoarele, lu=nd mit` [i cam`t`; s`v=r[ind tot felul de nedrept`]i...

|n felul acesta, profe]ii ca oameni ai lui Dumnezeu sunt \nacela[i timp [i slujitorii drept`]ii sociale: �|nv`]a]i s` face]ibinele, cùta]i dreptatea, ajuta]i pe cel ap`sat, face]i dreptateorfanului, ap`ra]i pe v`duv`� (Isaia l, l7), spune \n acest sensat=t de clar unul dintre ei. Profe]ii sunt reprezentan]ii cauzei celoroprima]i, ap`r`torii celor s`raci [i nedrept`]i]i, precum [i hot`r=]iadversari ai asupritorilor, pe care \i demasc` pe un ton violent \npublic, indiferent cine ar fi, de la rege, p=n` la ultimul om carecomite nedreptatea. De aceea, majoritatea profe]ilor, pentrucurajul de a demasca nedreptatea [i de a ap`ra pe cel nedrept`]it,au fost persecuta]i [i condamna]i la moarte, unii fiind uci[i \nforme dramatice, precum profetul Isaia, care a fost tìat cufer`strùl.

Mai mult dec=t at=t: dat fiind faptul c` [i actele religioasedeveniser` doar o formalitate, \n dosul c`rora se ascundeau faptelede nedreptate social`, profe]ii iau atitudine [i \n acest sens: �ce-mifolose[te mul]imea jertfelor voastre, zice Domnul. M-am s`turatde arderi de tot, cu berbeci [i de gr`simea vi]eilor gra[i [i nu maivreau s=nge de tauri, de miei [i de ]api! Nu mai aduce]i darurizadarnice! T`m=ierile \mi sunt dezgust`toare; Lunile noi, zilelede odihn` [i adun`rile de la s`rb`tori nu le mai pot suferi. |ns`[ipr`znuirea voastr` e nelegiuire! Ur`sc lunile noi [i s`rbatorilevoastre sunt pentru mine o povar`. Ajunge!� (Isaia 1, l3�l6). Ceeace cere Domnul de la credincio[i este partea lùntric`. �Inimacurat` [i smerit` Domnul nu o va urgisi�, spune psalmistul. Adic`,sufletul curat, plin de dreptate [i de mil` fa]` de semenul sùaflat \n nevoie [i suferin]`. �Mil` voiesc, dar nu jertf`� (Oseia 6,6), spune at=t de clar unul din profe]i. Nici chiar rug`ciunea [ipostul nu-[i pot \ndeplini rostul lor duhovnicesc dec=t dac` sunturmate de faptele drept`]ii [i \ndur`rii. Rug`ciunea f`r` a fitemeluit` pe dreptate nu se urc` spre cer: �C=nd ridca]i m=inilevoastre c`tre Mine (rug=ndu-v`), Eu \mi \ntorc ochii \n alt` parte,

Capitolul unu124

[i c=nd \nmul]i]i rug`ciunile voastre nu le ascult. M=inile voastresunt pline de s=nge; sp`la]i-v`, cur`]i]i-v`! Nu mai face]i rù\naintea ochilor Mei. |nceta]i odat`!� (Isaia 1, l5�l6) La fel [ipostul: �Nu [ti]i voi postul care \mi place? � zice Domnul. Rupe]ilan]ul nedrept`]ii, dezlega]i leg`turile jugului, da]i drumul celorasupri]i [i sf`r=ma]i jugul lor. |mparte p=inea ta cu cel fl`m=nd,ad`poste[te \n cas` pe cel s`rman, pe cel gol \mbrac`-l [i nu teascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va r`s`ri cazorile [i t`m`duirea ta se va gr`bi. Dreptatea ta va merge \nainteata, iar \n urma ta slava lui Dumnezeu� (Isaia 58, 6�8).


Cine au fost profe]ii? (Vestitori ai Cuv=ntului lui Dumnezeu,sau oameni chema]i de Dumnezeu ca s` comunice poporului voia[i planurile Sale). Cum se \mpart profe]ii? (Se \mpart \n: profe]iivechi sau nescriitori [i profe]ii noi sau scriitori. Ace[tia din urmàu comunicat cuv=ntul lui Dumnezeu prin viu grai, apoi l-au l`sat[i pentru urma[i \n scris). Cum se \mpart profe]ii scriitori? (Dupèxtinderea scrierii se \mpart \n profe]i mari, \n num`r de patru;[i profe]i mici, \n num`r de doisprezece). Care este mesajul pecare \l transmit ei? (Ei predic` credin]a \ntr-un singur Dumne-zeu, adic` monoteismul, \mplirea Legii [i voii lui Dumnezeu,m=ng=ind [i ap`r=nd pe cei oprima]i, nevoia[i [i asupri]i; [imustr=nd pe cei ce au comis tot felul de nedrept`]i). Cum neapar deci profe]ii? (Ca oameni ai lui Dumnezeu [i slujitori aidrept`]ii sociale).


Se va citi din cartea profetului Isaia cap. VI, unde este prezentat`slava Domnului, din care, versetul 3 a intrat \n cultul SfinteiLiturghii, c=nt=ndu-se tocmai \naintea prefaceri Sfintelor Daruri:�Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt Domnul Savaot, plin este cerul [i p`m=ntulde m`rirea Lui�. Se va re]ine acest verset.



Profe]ii mesianice \n VechiulTestament



Dup` c`derea omului \n p`cat Dumnezeu nu l-a p`r`sit, ci per-manent a vegheat, preg`tind un anume popor, pentru ca \n el s`vin` Izb`vitorul lumii . Mai mult dec=t at=t , Dumnezeu acomunicat prin profe]i date foarte precise cu privire la na[terea,activitatea, precum [i la \ntreaga oper` de m=ntuire s`v=r[it` deFiul Sù \n lume.


Vom vedea \n cele ce urmeaz` principalele profe]ii ale VechiuluiTestament privind via]a [i activitatea m=ntuitoare s`v=r[it` \nlume de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.


Chiar dac` au c`zut \n p`cat, Dumnezeu nu i-a l`sat pe oameni\n desn`dejde, ci le-a f`g`duit un M=ntuitor. Astfel, \n blestemuladresat de Dumnezeu [arpelui, se cuprinde [i prima veste bun`:�Vr`jm`[ie voi pune \ntre tine [i femeie, \ntre s`m=n]a ta [is`m=n]a ei; Acela (cel n`scut din femeie) \]i va zdrobi capul, iartu \i vei \n]epa c`lc=iul� (Facerea 3, 15).

F`g`duin]a Izb`vitorului lumii din p`cat r`m=ne o n`dejdevie, asemenea unei raze de lumin` ce va preg`ti mereu con[tiin]eleoamenilor \n a[teptarea lui Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Astfel,lui Avraam, p`rintele poporului ales [i �prietenul lui Dumne-zeu�, i se descoper` c` \ntru el �se vor binecuv=nta toate neamurilep`m=ntului� (Facerea 12, 3), ceea ce \nseamn` c` toate neamurilese vor izb`vi de p`cat prin Mesia care se va na[te din semin]ialui Avraam. De aceea \ns`[i schimbarea numelui sù, din �Avram�\n �Avraam�, \l va defini ca p`rintele popoarelor. Astfel, lui Isaac,dumnezeu repet` f`g`duin]a f`cut` lui Avraam, tat`l sù, c` �\ntrus`m=n]a ta se vor binecuv=nta toate neamurile p`m=ntului�

--

Capitolul unu126

(Facerea 26, 4). F`g`duin]a lui Dumnezeu devine [i mai precis`,mai concret` atunci c=nd \i arat` lui Iacob, c` din semin]ia fiuluisù, Iuda, se va na[te Mesia: �Nu va lipsi sceptrul lui Iuda [ipov`]uitor din coapsele lui, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul ({ilo),[i de el vor asculta toate neamurile� (Facerea 49, 10). Chiar [ip`g=nilor li se descopere Dumnezeu, ar`t=ndu-le c` din semin]ialui Iacob, numit [i Israel, se va na[te M=ntuitorul lumii. Iat`profe]ia lui Valaam: �|l v`d, dar acum \nc` nu este; |l privesc,dar nu de aproape; o stea r`sare din Iacob; un toiag se ridic` dinIsrael...� (Numeri 24, 17).

Mai t=rziu Dumnezeu \l va alege pe Moise ca eliberator alpoporului din robia egiptean`, el devenind \n acela[i timp garantul\mplinirilor mesianice. Moise \l va numi pe Mesia adev`ratulprooroc [i eliberator de sub st`p=nirea p`catului [i a mor]ii,spun=nd: �Prooroc esemenea mie va scula ]ie Domnul Dumnezeultù din fra]ii tì, de acela s` asculta]i� (Deuteronom 18, 15).

Dup` cum vom vedea, foarte multe profe]ii mesianice suntcuprinse \n cartea Psalmilor lui David. Dar dup` dezbinarearegatului davidic, profe]iile mesianice vor fi din ce \n ce mainumeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c`rora s` leinsufle, spre a transmite poporului, am`nunte foarte precise cuprivire la Mesia, pentru ca atunci c=nd va veni, s`-L poat`recunoa[te. Ace[tia sunt profe]ii Vechiului Testament.

Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui,la patimile [i \nvierea Lui, precum [i la pogor=rea Duhului Sf=nt.

Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar`tat c` Mesia seva na[te dintr-o fecioar`: �Pentru aceasta Domnul meu v` va dasemn: iat` Fecioara va lua \n p=ntece [i va na[te fiu [i va fi numeleLui Emanuel� (Isaia 7, 14). Mesia se va na[te \n Betleemul Iudeii:�{i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu e[ti mai mic \ntre miile luiIuda, c`ci din tine va ie[i St`p=nitor peste Israel, iar ob=r[ia Luieste dintru \nceput, din zilele ve[niciei� (Miheia 5, 1). De[i foartemodest`, na[terea lui Mesia va fi sesizat` de \mp`ra]i, sau demagi, care �daruri [i prinoase vor aduce [i se vor \nchina Lui to]i\mp`ra]ii p`m=ntului, toate neamurile vor sluji Lui� (Psalmul71, 10�12). Na[terea lui Mesia va produce o mare tulburare \nsufletul conduc`torilor poporului. Ei vor urm`ri cu moartea pePruncul care a venit \n lume ca s`-i izb`veasc`. O mare crim` vaavea loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonatde st`p=nitorul acelor vremi: �Glas se aude \n Rama, profe]e[teIeremia, bocet [i pl=ngere amar`, Rahila \[i pl=nge copii [i nuvrea s` se m=ng=ie de copiii sì, fiindc` nu mai sunt� (Ieremia31, 15). Pentru a sc`pa de sub ascu]i[ul sabiei Pruncul-Mesia va


fi dus \n Egipt p=n` la \ncetarea persecu]iei, \mplinindu-se astfelprofe]ia care spune: �C=nd Israel era t=n`r, Eu \l iubeam, [i dinEgipt am chemat pe Fiul Meu� (Osea 11, 1).

Activitatea lui Mesia va fi precedat` de un |naintemerg`tor,a[a cum era obiceiul \n antichitate. Acesta avea rolul de a �netezicìle Domnului, de a le \ndrepta�, adic` de a preg`ti calea celuice va veni, \nl`tur=nd toate piedicile, pentru ca activitatea Lui s`fie rodnic`: �Un glas strig`: |n pustiu g`ti]i calea Domnului,drepte face]i \n loc neumblat c`r`rile Dumnezeului nostru... s`fie cele str=mbe, drepte [i cele col]uroase, cì netede. {i se vaar`ta slava Domnului [i tot trupul o va vedea c`ci gura Domnuluia grìt� (Isaia 40, 3�5).

Activitatea lui Mesia este redat` sintetic [i conving`tor dec`tre profetul Isaia, c=nd spune: �Duhul Domnului este pestemine, c` Domnul m-a uns ca s` binevestesc s`racilor, m-a trimiss` vindec pe cei cu inima zdrobit`, s` propov`duiesc celor robi]ieliberarea [i celor prin[i \n r`zboi libertatea... s` m=ng=i pe cei\ntrista]i; celor ce jelesc Sionul, s` le pun pe cap cunun` \n locde cenu[`, untdelemn de bucurie \n loc de ve[minte de doliu,slav` \n loc de desn`dejde. Ei vor fi numi]i: stejari ai drept`]ii,rod al Domnului spre pream`rirea Lui� (Isaia 61, 1�3).

Mesia va fi �lumina lumii� (Isaia 9,1), �Robul Domnului careva vesti popoarelor legea lui Dumnezeu� (Isaia 42, 1�6), dar care�va pune Legea Domnului \nùntrul lor [i pe inimile lor voi scrie[i le voi fi Dumnezeu, iar ei \mi vor fi Mie popor� (Ieremia 31,33). El va fi �P`storul cel bun� care va pa[te oile Domnului(Iezechiel 34, 1�31). Va fi �Dumnezeu tare, biruitor, Domn alp`cii [i p`rinte al veacului ce va s` fie, a c`rui pace va fi f`r` dehotar� (Isaia 9, 5�6). Profetul Zaharia descrie intrarea solemn` alui Mesia \n Ierusalim, ca \mp`rat drept [i biruitor, smerit [i c`larepe asin (Zaharia 9, 9), iar apoi P`storul cel bun va fi v=ndut cutreizeci de argin]i (Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a v=ndut nu seva folosi de bani, ci va cump`ra cu ei �]arina olarului� (Ieremia32, 9). Mesia va p`timi pentru p`catele lumii. {i precum profetulIona a stat \n p=ntecele chitului, tot astfel [i Mesia va sta \nmorm=nt, iar apoi se va ridica \ntru slav`.

Patimile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutremur`toareexactitate de c`tre profetul Isaia: �...Dispre]uit era ca cel din urmòameni: om al durerilor [i cunosc`tor al suferin]ei, unul \nainteac`ruia s`-]i acoperi fa]a; dispre]uit [i neb`gat \n seam`. Dar El aluat asupra Lui durerile noastre [i cu suferin]ele noastre S-a\mpov`rat. {i noi |l socoteam pedepsit, b`tut [i chinuit de Dum-nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus [i nu [i-a deschis gura Sa;

Capitolul unu128

ca un miel spre junghiere s-a adus [i ca o oaie f`r` de glas \nainteacelor ce o tund, a[a nu [i-a deschis gura Sa... {i s-a luat de pep`m=nt via]a Lui... Morm=ntul Lui a fost pus l=ng` cei f`r` delege... cu toate c` nu s`v=r[ise nici o nedreptate [i nici o\n[el`ciune nu fusese \n gura Lui...� (Isaia 53, 1�12).

Interesant este apoi modul am`nun]it cu care psalmistul, cuo mie de ani \nainte, vede patimile, moartea, \nvierea [i \n`l]areala cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne arat` c` \n timpulsuferin]ei de pe cruce, m=inile [i picioarele I-au fost str`punse,iar cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 14�15). A fost ad`patcu o]et [i fiere (Psalmul 68, 25); hainele Lui au fost \mp`r]ite,iar pentru c`ma[a Sa au aruncat sor]ii (Psalmul 21, 20). Dup`moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 19�20) cumera obiceiul timpului \n cazul celor condamna]i prin crucificare.Dar dup` patimile Sale m=ntuitoare, Mesia va \nvia, se va \n`l]ala cer [i va �sta de-a dreapta Tat`lui� (Psalmul 109, 1), ca unulcare va r`m=ne \n veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109, 4),ca mijlocitor ve[nic pentru m=ntuirea oamenilor. Prin sl`vita Sa\nviere [i \n`l]are la cer, Mesia r`m=ne �piatra cea din capulunghiului� (Psalmul 117, 22) iar ziua \nvieri i va r`m=neconsacrat` ca �ziua pe care a f`cut-o Domnul s` ne bucur`m [i s`ne veselim \ntru ea� (Psalmul 117, 24).

Mai departe, profe]ii Vechiului Testament au proorocit [idespre venirea Sf=ntului Duh [i \ntemeierea Bisericii cre[tine,odat` cu apari]ia harismei glosolaliei ca mijloc de a face cunoscute\n lume �ur`rile lui Dumnezeu�. Iat` ce spune profetul Ioil desprepogor=rea Duhului Sf=nt: �Dup` aceea voi v`rsa Duhul meu pestetot trupul [i fii [i fiicele voastre vor profe]ii, b`tr=nii vo[tri visurivor visa, iar tinerii vo[tri vedenii vor vedea. Chiar [i peste robi[i peste roabe voi rev`rsa Duhul Meu. {i voi ar`ta semne minunate\n cer [i pe p`m=nt...� (Ioil 3, 1�5).

Dup` cum vedem, toate profe]iile s-au \mplinit \n persoana[i activitatea m=ntuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la na[tereap=n` la sl`vita Sa \nviere [i \n`l]are la cer. {i tocmai de aceea aufost date profe]i i le, ca atunci c=nd va veni Mesia, s` fierecunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c` �\ntru aiSì a venit [i ai Sì nu L-au cunoscut� (Ioan 1,11). Citind apoi\n Sfintele Evanghelii, vedem pe de o parte c` mul]i |l recunoscdup` puterea [i iubirea Sa, iar reprezentan]ii religio[i ai timpului\i cer mereu Domnului semne [i minuni pentru a-L recunoa[te.De ce aceast` \ntunecare a celor ce nu-L recuno[teau? Interpret=ndgre[it profe]iile, to]i ace[tia a[teptau un Mesia politic care s`-ipun` st`p=nii lumii [i toate popoarele s` le fie supuse. Iar c=nd


M=ntuitorul se arat` smerit [i neangajat politic ca s`-[i impun`puterea, s-au smintit, [i \n loc s` fie ei primii fii ai \mp`r`]iei luiDumnezeu, L-au condamnat pe Iisus la moarte, ca pe unul carei-a \n[elat. Dar jertfa Sa m=ntuitoare, \nvierea [i apoi pogor=reaSf=ntului Duh au f`cut parte din planul lui Dumnezeu pentruizb`virea lumii din p`cat. De aceea, dac` nu L-au primit �ceichema]i�, L-au primit celelalte neamuri, dornice [i acestea s` sedespov`reze de p`cat. A[a c`, �\ntr-ale Sale a venit [i ai Sì peEl nu L-au primit. Iar la c=]i L-au primit, celor ce cred \n numeleLui, le-a dat putere, ca s` se fac` fii ai lui Dumnezeu, care nu dins=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-au n`scut�(Ioan 1, 11�13).


De c=nd dateaz` f`g`duin]a venirii unui Izb`vitor? (De c=nd omula c`zut \n p`cat). Ce reprezint` ea pentru omul c`zut \n p`cat?(Reprezint` manifestarea dragostei lui Dumnezeu de a-l salva desub puterea diavolului [i a mor]ii). Cum a \mplinit Dumnezeuaceast` f`g`duin]`? (Prin preg`tirea unui popor din care a ridicatpe profe]i ca oameni ale[i prin care s` comunice planul m=ntuiriipe care o va s`v=r[i prin Fiul Sù la �plinirea vremii�). Ce nespun profe]ii despre Mesia? (C` se va na[te din Fecioar`, \nBetleem. Na[terea lui va fi \nt=mpinat` de magi, dar st`p=nitoriiacelor locuri nu-i vor \n]elege sensul [i va porni prigoan`\mpotriva Pruncului-Mesia. Mama lui \l va ap`ra, refugiindu-se\n Egip t . . . Act iv i ta tea lu i Mes ia va f i p receda t` de un|naintemerg`tor. Mesia va \ntemeia pe p`m=nt \mp`r`]ia p`ciicare s`-l elibereze pe om din p`cat. De aceea, jertfa [i \nviereaSa vor constitui elementele de baz` ale eliber`rii omului din p`cat,spre \mplinirea f`g`duin]ei lui Dumnezeu). De ce a fost nevoieca Dumnezeu s` comunice oamenilor prin profe]i planul m=ntuirii[i modul \n care Mesia \l va realiza? (Ca s`-L cunoasc` oameniic=nd El va veni [i s`-I urmeze). L-au recunoscut \n persoanaDomnului Iisus Hristos? (Majoritatea din reprezentan]ii oficialiai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de r=nd \n cea maimare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?(Fiindc` s-au interpretat gre[it profe]iile, a[tept=nd un Mesiapolitic, care s` \ntemeieze o \mp`r`]ie lumeasc`). Dar cu cei ceL-au primit pe El \n via]a lor, ce s-a \nt=mplat? (Ace[tia,eliber=ndu-se de p`cat, au devenit fii lui Dumnezeu, adic` poporullui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).

Capitolul unu130

8. Aplicarea

Profe]iile mesianice ale Vechiului Testament referitoare lapersoana [i activitatea M=ntuitorului, au fost identificate \nSfintele Evanghelii ori de c=te ori s-a ivit cazul at=t de Iisus, c=t[i de Sfin]ii Apostoli, ca [i de mul]imea care |i urma.

Apoi, profe]iile mesianice ale Vechiului Testament au r`masprofund \ntip`rite \n con[tiin]a cre[tinilor, constituind piese demare pre] \n cultul Bisericii, \n special \n lecturile biblice [i \nslujbele biserice[ti. E suficient s` ne referim, spre exemplificare,la slujba Proscomidiei, unde se face pomenirea cuvintelorprofetului Isaia cu privire la patimile Domnului: �ca o oaie sprejunghiere s-a dus...�


Cateheze Biblice � Noul Testament 131

CAPITOLUL 11

Cateheze biblicepartea a II-a

Noul Testament

Capitolul unu132

Cateheze Biblice � Noul Testament 133--Genealogia M=ntuitorului



Era obiceiul la cei vechi s` se redacteze tabloul genealogic, atuncic=nd se vorbea despre oameni deosebi]i [i neamul din care provin,spre a li se cunoa[te originea. A[a, \n Vechiul Testament g`simprezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe [i al lui Sem.

Pentru a ar`ta c` Iisus este Mesia proorocit [i a[teptat, Sf=ntulEvanghelist Matei \ncepe scrierea Evangheliei sale prezen-t=ndu-ne tabloul genealogic al Domnului.


Cum tabloul genealogic se nume[te �cartea neamului�, vom vedeacare este cartea neamului lui Iisus Hristos, sau genealogia M=n-tuitorului.


|nc` de la \nceputul Evangheliei, Sf=ntul Matei anun]` c` vaprezenta �cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiullui Avraam. Aceasta \nseamn` c` Iisus Hristos nu este un omoarecare . |nsu[i numele Lui spune aceas ta . �I isus� es tetranscrierea grecizat` a evreiescului �Ie[ua�, care \nseamn`�Dumnezeu este M=ntuitor�, iar �Hristos� \nsemneaz` �Unsul�adic` Mesia cel proorocit , Izb`vitorul lumii . Ungerea cabinecuv=ntare cereasc` consfin]ea o demnitate cu totul deosebit`,de aceea se aplica regilor teocratici, profe]ilor [i arhiereilor. Elprovine dup` trup din semin]ia lui Avraam [i din familia luiDavid. Aceasta are o importan]` deosebit`, deoarece Mesia eraa[teptat ca provenind din Avraam, cu care Dumnezeu a \ncheiatun leg`m=nt sf=nt [i pe care l-a binecuv=ntat \n mod cu totuldeosebit atunci c=nd s-a a[ezat din porunc` divin` \n Canaan:�{i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voim`ri numele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare. Voi binecuv=ntape cei ce te vor binecuv=nta... {i se vor binecuv=nta \ntru tinetoate neamurile p`m=ntului� (Facerea 12, 2�3). La fel, Mesia va

Capitolul unu134

proveni din familia regelui David. El se va numi �Fiul lui David�,conform proorociei pe care Dumnezeu prin profetul Natan odescoper` lui David: �Iat`, Domnul \]i veste[te c` \]i va \nt`ricasa... Voi ridica dup` tine pe urma[ul tù, care va r`s`ri dincoapsele tale... Acela va zidi casa numelui meu [i eu voi \nt`riscaunul domniei lui \n veci... Casa ta va fi neclintit`, regatul tùva r`m=ne ve[nic \naintea ta [i tronul tù va sta \n veci� (II Regi7, 12�17).

Tocmai de aceea, �cartea neamului lui Iisus Hristos� esteprezentat` pe trei etape sau unit`]i, \nscriindu-se 42 de neamuri,\mp`r]ite \n c=te 14, dup` cum urmeaz`:

1. De la Avraam p=n` la David2. De la David p=n` la robia babilonic`3. De la robia babilonic` p=n` la IosifPrima perioad`, \nceput` cu Avraam, se continu` cu Isaac [i

Iacov, urm=nd apoi Iuda. Acesta primind apoi binecuv=ntareatat`lui sù i se preveste[te c` din semin]ia lui se va na[te Mesia:�Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de c=rmuitor din coapselesale, p=n` ce va veni |mp`ciuitorul c`ruia se vor supunepopoarele� (Facerea 49, 10).

Perioada a doua cuprinde pe Solomon, fiul lui David, apoipe Roboam, continu=ndu-se cu al]i regi mai buni, sau mai rì,mai evlavio[i, sau idolatri, care au atras m=nia lui Dumnezeu [ipoporul este dus \n robia babilonic` sub Nabucodonosor, c=ndIerusalimul a fost asediat [i distrus, iar templul a fost pr`dat.Re\ntorc=ndu-se apoi \n patrie, reapare \n con[tiin]a poporuluiidealul mesianic. Este pomenit numele lui Zorobabel, carerecl`de[te templul din Ierusalim. De[i acest templu nu a avutstr`lucirea celui dint=i, m`rirea lui va fi [i mai mare � spuneauprofe]ii � fiindc` \n el va intra Mesia.

Cartea neamului lui Iisus Hristos se \ncheie cu Iosif,logodnicul Mariei, din care s-a n`scut Iisus, ce se cheam`�Hristos�. Vedem c` originea dup` trup a Domnului este redat`pe numele lui Iosif, care nu era tat`l Lui natural, dar conformr=nduielilor timpului, copiii erau socoti]i ca apar]in`tori aceleia[ifamilii, chiar dac` tat`l lor natural era altul. |n acest caz, Iosifera socotit tat`l legal, nu natural, pentru a se \nt`ri convingereac` I isus este Mesia, �Fiul lui Dumnezeu�. Evanghelistulprecizeaz` c` Iosif este �logodnicul� Mariei, nu so]ul ei, de undeputem vedea clar c` Maria, mama lui Iisus, este Fecioar`, iar\ntruparea este de la Duhul Sf=nt.

De[i genealogia este prezentat` descendent, amintindu-se nu-mele b`rba]ilor, fiindc` ei constituiau capul familiei, care


perpetueaz` neamul, Evanghelistul ne red` totu[i [i nume defemei, ca: Tamar, Bahab, Bet[eba [i moabiteanca Ruth, iar lasf=r[it aminte[te, dup` cum am v`zut, numele Sfintei FecioareMaria, care t`lm`cit \nsemneaz`: �Binepl`cut`�, �Binemirositoa-re�, �Pl`cut`�, �Doamn`�, �St`p=n`�.

Pe l=ng` prezentarea pe care o face Sf=ntul Evanghelist Ma-tei, urm`rind neamurile de la Avraam [i p=n` la Iisus, mai avem\n Noul Testament [i o alt` prezentare a neamului lui Iisus, ceape care ne-o \nf`]i[eaz` Sf=ntul Evanghelist Luca \ntr-o formìnvers`, ascendent`, de la Iisus p=n` la Adam, p=n` la Dumne-zeu. Asociindu-l pe M=ntuitorul cu Adam, vedem c` a[a cumprin firea p`c`toas` mo[tenit` de la primul om, suntem supu[ip`catului, tot a[a prin \ntruparea �Celui de al doilea Adam�, aM=ntuitorului Iisus Hristos putem mo[teni firea eliberat` de p`cat,\nnoit` prin binecuv=ntarea lui Dumnezeu spre via]a ve[nic`.

Intui]ia se face ar`t=ndu-se diferite personaje bibliceincluse \n genealogia lui Iisus.


F`c=nd \mp`r]irea genealogiei Domnului din 14 \n 14 genera]ii,ne g=ndim la faptul c` cifra 14 reprezint` dublarea cifrei 7considerat` sf=nt`, iar 42 (dublarea \nmul]it` cu 3) reprezint`deplin`tatea sfin]eniei \mplinite \n persoana celui care o \ncheie,adic` a lui Iisus Hristos.

Am v`zut apoi c` \n cartea neamului lui Iisus apar [i femei.Unele dintre ele chiar p`c`toase, altele de alt neam; ceea ce\nseamn` c` la m=ntuire sunt chema]i to]i oamenii, \n mod egal:b`rba]i sau femei; p`c`to[i sau drep]i; din poporul ales, sau dinalte neamuri.

Observ`m c` Sf=ntul Evanghelist ne prezint` neamul dup`trup al Domnului. Aceasta nu ne opre[te s` consider`m c` Cel ces-a \ntrupat este [i r`m=ne Dumnezeu adev`rat. Fiind [i r`m=n=ndDumnezeu adev`rat, El este [i Om adev`rat, adic` Fiul lui Dum-nezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.

8. Aplicarea

Pericopa Evanghelic` referitoare la �cartea neamului lui IisusHristos� a fost r=nduit` de c`tre Biseric` s` se citeasc` \nduminica dinaintea Na[terii Domnului, atr`g=ndu-ne prin aceastaluare aminte asupra Personalit`]ii divin-umane a Celui ce se vana[te pentru a noastr` m=ntuire.

Capitolul unu136


Pentru a \n]elege mai bine genealogia vie]ii cuiva, ar fi recoman-dabil ca fiecare s`-[i analizeze propria genealogie.


Buna Vestire



Se poate porni de la intui]ie, ar`t=ndu-se icoana Buneivestiri,sau: Privind cu fa]a spre altar \n sfin]itul loca[ de cult, observ`mpe u[ile \mp`r`te[ti icoana unei Fecioare adumbrit` de razeleluminoase ale Duhului Sf=nt \n chip de porumbel, iar al`tureaimaginea unui \nger \n ve[minte albe, adres=ndu-i-se cu un crin\n m=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei. Aceasta reprezintìcoana Buneivestiri.


Vom vedea \n cele ce urmeaz` ce ne spune Evanghelia despreBunavestire [i care este \n]elesul acestui eveniment din opera dem=ntuire a neamului omenesc.


Textul pericopei Evanghelice �|n luna a [asea a fost trimis\ngerul Gavriil de la Domnul \n cetatea Galileii, al c`rui numeera Nazaret, la o Fecioar` logodit` cu un b`rbat, al c`rui numeera Iosif, din casa lui David. Iar numele Fecioarei era Maria. {iintr=nd \ngerul la ea, a zis: �Bucur`-te cea plin` de dar, Domnuleste cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu \ntre femei�. Iar ea v`z=nd, s-aspìm=ntat de cuv=ntul lui [i cugeta ce va fi \nsemn=nd urareaaceasta. {i a zis \ngerul: nu te teme, Maria, c`ci ai aflat har de la

--


Capitolul unu138

Dumnezeu. {i iat` vei lua \n p=ntece [i vei na[te fiu [i vei chemanumele lui Iisus. Acesta va fi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se vachema, [i-I va da Lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat`lSù, [i va \mp`r`]i peste casa lui Iacob \n veci [i \mp`r`]ia lui nuva avea sf=r[it. {i a zis Maria c`tre \nger: cum va fi aceasta devreme ce eu nu [tiu de b`rbat? {i r`spunz=nd \ngerul i-a zis:Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celui Prea\nalt teva umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul ce se va na[te din tine se vachema Fiul lui Dumnezeu. {i iat` Elisabeta, rudenia ta, [i ea az`mislit un fiu la b`tr=ne]ele ei, [i aceasta este a [asea lun` pen-tru ea, care se chema stearp`. C` la Dumnezeu nici un lucru nueste cu neputin]`. {i a zis Maria: �iat` roaba Domnului, fie miedup` cuv=ntul tù.� {i s-a dus \ngerul de la ea� (Luca 1, 26�38).

Explicarea textului Dup` cum vedem, Bunavestire \nseamn`vestea bun` pe care \ngerul Gavriil o transmite unei Fecioarealeas` de Dumnezeu s` nasc` pe Mesia cel proorocit [i a[teptat.|ngerii sunt fiin]e spirituale, care petrec \n jurul tronului luiDumnezeu. Numele lor \nseamn` �vestitor�. Ei sunt trimi[i deDumnezeu ca s` vesteasc` oamenilor voia [i hot`r=rile Sale. Pen-tru a putea intra \n leg`tur` cu oamenii, ei se prezint` \n chipomenesc [i vorbesc limba \n]eleas` de cei c`rora li se adreseaz`.Fecioara se numea Maria. Locuia \n Nazaretul Galileii, �un s`tule]l=ng` Muntele Tabor�, fiind logodit` cu Iosif. La evrei logodnase f`cea cu aprobarea p`rin]ilor [i a fratelui mai mare. Ea duraun an. Era o perioad` de verificare. Fecioara logodit` locuia \ncasa p`rin]ilor ei. |n aceast` situa]ie apare \ngerul Gavriil sprea-i comunica Fecioarei voia lui Dumnezeu, spun=ndu-i: �bucu-r`-te cea plin` de har, Domnul este cu tine, binecuv=ntat` e[ti tu\ntre femei�. De aici vedem c` nu e vorba de o Fecioar` oarecare,ci de �una plin` de har�, care va avea un destin fericit, [i anumede a fi binecuv=ntat` \ntre femei, de a i se atribui peste veacuricinstire din partea oamenilor, fiindc` va \mplini cea mai \nalt`misiune \ncredin]at` de Dumnezeu vreodat` unui om.

De aceea, cople[it` de mesajul \ngerului, Fecioara s-aspìm=ntat [i a r`mas nedumerit`, motiv pentru care \ngerul olini[te[te, explic=ndu-i c` �a aflat har de la Dumnezeu [i va lua\n p=ntece [i va na[te fiu [i va chema numele Iui Iisus. Acesta vafi mare [i Fiul Celui Prea\nalt se va chema...� Nedumerirea eicre[te [i mai mult, afl=nd c` �va lua \n p=ntece�. {i era justificat`�de vreme ce nu [tia de b`rbat�. Se sim]ea f`r` prihan`. Aveacon[tiin]a clar` c` nu a tr`dat actul logodnei. Explica]ia \ngerului\ns` o va lini[ti, afl=nd c` e vorba de �umbrirea Duhului Sf=nt�,


care este �de via]` f`c`torul� [i care \nc` de la crea]ie aduceordinea ce d` curs normal vie]ii. Iar Sf=ntul care se va na[te dinea este Fiul lui Dumnezeu, care va \mp`ca cerul cu p`m=ntul,aduc=nd, sau restabilind armonia [i ordinea de la \nceputulcrea]iei. Vedem de aici c` actul \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeuse face prin participarea Sfintei Treimi. �Puterea Celui Prea\nalt�indic` prezen]a Tat`lui, iar �umbrirea� Sfintei Fecioare estelucrarea Sf=ntului Duh. {i Sf=ntul care se z`misle[te este Fiullui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul). Taina \ntrup`rii Fiului luiDumnezeu, a fecioriei Mariei [i a na[terii ce va urma, fecioar`r`m=n=nd [i pe mai departe, este mai presus de orice \n]elegereomeneasc`. Ea dep`[e[te naturalul [i firescul. E vorba de prezen]aSfintei Treimi, de lucrarea [i de planul lui Dumnezeu la caretoate sunt cu putin]`. Pentru a ne da totu[i seama de posibilitateaacestei z`misliri mai presus de fire, s-a oferit imaginea razelorde lumin` ale soarelui, care p`trund prin geamul unei ferestre,f`r` a-i aduce acesteia vreo v`t`mare...

Afl=nd c` e vorba de o \mplinire a voii lui Dumnezeu,Fecioara prime[te taina printr-un cuv=nt de total` d`ruire: �fiemie dup` cuv=ntul tù!� {i dialogul Sfintei Fecioare cu \ngerulse \ncheie aici. Taina a fost primit` \n via]a ei. De acum \ncepejertfa. Ea va apare \ns`rcinat` \n fa]a oamenilor, trezindsuspiciunea lor. Nu putea s` dea explica]ii nim`nui. Mai multdec=t at=t, Legea era foarte aspr` \n astfel de situa]ii. Ea prevedeac` �dac` pe vreo fat` t=n`r` logodit` cu un b`rbat cineva o va\nt=lni \n cetate [i se va culca cu d=nsa, s` fie adu[i am=ndoi lapoarta cet`]ii aceleia [i s` fie uci[i cu pietre� (Deuteronom 22,23�24). Cunosc=nd aceast` prescrip]ie a Legii, dar fiind un sufletgeneros, f`r` prihan`, drept \n fa]a lui Dumnezeu [i a oamenilor,[i nevr=nd s`-[i descopere sau s`-[i insulte logodnica, Iosif sehot`r\ �s` o lase pe ascuns� (Matei 1, 19). Al]i b`rba]i s-ar fisim]it leza]i \n amorul propriu [i ar fi reac]ionat cu r`zbunare [iduritate, chiar dac` nu aveau toate argumentele... Ar fi judecatdup` aparen]e... {i \n cazul Sfintei Fecioare, acestea deveneaudin ce \n ce mai evidente... Dar Iosif nu a ales solu]ia durit`]ii.El vroia s`-[i p`streze p=n` la cap`t iubirea fa]` de logodnicasa... Dar c=nd se p`rea c` Sf=nta Fecioar` este mai mult p`r`sit`de oameni, atunci intervine Dumnezeu. El nu-[i las` p`r`si]i ale[iiSì, [i nici planul Lui nu poate fi nimicit, sau dat la o parte... Deaceea, c=nd Iosif cugeta s`-[i p`r`seasc` logodnica, �iat`, \ngerulDomnului i s-a ar`tat \n vis, zic=nd: Iosife, fiul lui David, nu teteme a lua pe Maria, femeia ta, c` ce s-a z`mislit \n ea este de laDuhul Sf=nt. {i ea va na[te fiu [i tu \i vei da numele Iisus, c` El

Capitolul unu140

va m=ntui pe poporul Sù de p`catele lui� (Matei 1, 20�21). {iastfel, Iosif prime[te din partea lui Dumnezeu mesajul [i calitateade a fi protectorul Sfintei Fecioare [i a Pruncului, care se vana[te la timpul potrivit.

Dar Bunavestire nu r`m=ne numai o realitate istoric`, demn`de comemorat de cre[tini, ca una din cele mai \nsemnate s`rb`tori,ca un prim Cr`ciun. Actul istoric al Buneivestiri prin taina [ijertfa pe care le con]ine, se continu` [i \n via]a duhovniceasc` afiec`rui credincios. Odat` ce Hristos �ia chip�, se z`misle[te spiri-tual \n sufletul [i via]a cre[tin`, iar odat` ce aceast` tain` este\n]eleas` [i primit`, se continu` asemenea Buneivestiri � prinjertf`. Este vorba de jertfa lep`d`rii de sine, pentru ca Hristos s`se dezvolte tot mai mult [i s` se �maturizeze� \n via]a duhovni-ceasc`. E vorba apoi de jertfa urm`rii lui Hristos prin luarea cru-cii tale al`turi de crucea Lui, de continuare p=n` la sf=r[itul vea-curilor a tainei [i jertfei lui Hristos, cu o bucurie [i d`ruire sf=nt`,pentru statornicia pe p`m=nt a |mp`r`]iei lui Dumnezeu: �Vie\mp`r`]ia Ta, fac`-se voia Ta, precum \n cer a[a [i pe p`m=nt�.


|n ce const` Bunavestire? (|n vestea bun` pe care \ngerul Gavriilo transmite Sfintei Fecioare Maria, c` va na[te pe Mesia, M=n-tuitorul lumii). Cum a primit ea aceast` veste? (La \nceput s-aspìm=ntat de prezen]a \ngerului. Apoi vestea a cople[it-o, fiindcèra neprih`nit`, [i nu putea \n]elege cum va fi posibil` \mplinireave[tii \ngerului. Dar dup` ce \ngerul o asigur` c` la �Dumnezeutoate sunt cu putin]`� [i c` prin umbrirea Duhului Sf=nt, �de via]`f`c`torul�, ea va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, �binecuv=ntat`\ntre femei�, Sf=nta Fecioar` se supune cu smerenie [i d`ruire,r`spunz=nd \ngerului: �fie mie dup` cuv=ntul tù�). Dup` ce aprimit taina z`mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va \nt=mpla \nvia]a Sfintei Fecioare? (Va \ncepe jertfa). Dumnezeu o va p`r`si?(Nu o va p`r`si, fiindc` Dumnezeu nu renun]` la planul Sù, iarale[ii Sì nu vor fi niciodat` [i nici o clipit` p`r`si]i. Tot ce se\nt=mpl` \n via]a lor este cu Voia [i \ng`duin]a lui Dumnezeu).

8. Aplicarea

Evenimentul Buneivestiri este s`rb`torit de Biseric` cu nou` luni\nainte de Na[terea Domnului, adic` la 25 martie. Fiind zi debucurie, [i c`z=nd \n postul Pa[tilor, Biserica acord` dezlegarela pe[te [i la vin.


|n semn de pre]uire a evenimentului care deschide opera dem=ntuire, Biserica cinste[te Bunavestire printr-un imn de laudàdus Sfintei Fecioare, imortalizat \n �Acatistul Buneivestiri�, carepoart` amprenta unei mari \n`l]`ri duhovnice[ti: �|ngerul cel mai\nt=i st`t`tor din cer a fost trimis s` zic` N`sc`toarei de Dumne-zeu: �Bucur`-te!� {i \mpreun` cu glasul netrupesc v`z=ndu-Te,Doamne, \ntrupat, s-a spìm=ntat [i a st`tut strig=nd c`tre d=nsaunele ca acestea: Bucur`-te prin care r`sare bucuria; Bucur`-teprin care piere blestemul; ...Bucur`-te p=ntecele dumnezeie[tii\ntrup`ri; Bucur`-te, prin care se \nnoie[te f`ptura; Bucur`-te princare Prunc se face F`c`torul; Bucur`-te mireas`, purureaFecioar`�.


Se va citi \n \ntregime Acatistul Buneivestiri.


Na[terea Domnului



Articolul al treilea din Simbolul de credin]` ne spune despre ceade a doua Persoan` a Sfintei Treimi: �...care pentru noi oamenii[i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupatde la Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cut om�.


Vom vedea cum s-a desf`[urat actul istoric al Na[terii Domnului.

--

Capitolul unu142


Textul pericopei evanghelice �{i \n zilele acelea a ie[itporunc` de la cezarul August s` se \nscrie toat` lumea. Aceast`\nscriere s-a f`cut mai \nt=i pe c=nd st`p=nea \n Siria Quirinius.{i se duceau to]i s` se \nscrie, fiecare \n cetatea sa. {i s-a suit [iIosif din Galileea, din cetatea Nazaret, \n Iudeea, \n cetatea luiDavid, care se nume[te Betleem, pentru c` era din casa [i dinsemin]ia lui David, s` se \nscrie cu Maria, cea logodit` cu el,fiind grea. {i pe c=nd era acolo, s-au \mplinit zilele ca s` nasc`.{i a n`scut pe fiul sù cel \nt=i n`scut [i l-a \nf`[at [i l-a culcat\n iesle, pentru c` nu avea loc \n casa de oaspe]i. {i erau ni[tep`stori \n noaptea aceea st=nd pe c=mp [i f`c=nd de straj`\mprejurul turmei lor. {i iat` un \nger al Domnului a st`tut\naintea lor [i slava Domnului a str`lucit \mprejurul lor [i s-au\nfrico[at cu fric` mare. {i le-a zis \ngerul: nu v` teme]i, c` iat`v` binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, c` vis-a n`scut ast`zi M=ntuitor, care este Hristos Domnul, \n cetatealui David. {i aceasta v` va fi semn: ve]i g`si un prunc \nf`[at,culcat \n iesle. {i deodat` s-a v`zut, \mpreun` cu \ngerul, mul]i-me de oaste cereasc`, lùd=nd pe Dumnezeu [i zic=nd: M`rire\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oamenibun`voire. {i cum s-au dus de la ei \ngerii la cer, p`storii au zisunii c`tre al]ii: s` mergem dar p=n` la Betleem [i s` vedem cu-v=ntul acesta ce s-a f`cut, pe care Domnul ni l-a descoperit. {iau venit degrab` [i au aflat pe Maria [i pe Iosif [i pruncul culcat\n iesle. {i v`z=nd, au spus ce li s-a grìt despre pruncul acesta.{i to]i care au auzit s-au mirat de cele ce le-au spus p`storii; iarMaria p`stra toate cuvintele acelea, pun=ndu-le \n inima sa. {is-au \ntors p`storii, sl`vind [i lùd=nd pe Dumnezeu pentru toatecele ce auziser` [i v`zuser`, precum li se spusese� (Luca 2, 1�20).

Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea Na[teriiDomnului, evenimentul este prezentat de Sf=ntul EvanghelistLuca \ntr-un cadru istoric bine determinat, care motiveaz` \nacela[i timp na[terea la Betleem [i nu la Nazaret. Astfel,evenimentul istoric al Na[terii Domnului \n Betleem estedeterminat de recens`m=ntul popula]iei \n \ntreg imperiul romanf`cut de \mp`ratul Octavian Augustus, \n timp ce \n Siria st`p=neaQuirinius.

Se [tie prea bine din istorie c` \mp`ratul Octavian, nepotullui Iuliu Cezar, supranumit �Augustus�, adic` �Sacrul�, sau�Ilustrul�, domnind \ntre 27 \n.Hs. [i 14 d.Hs., f`cea tot la 14


ani recens`m=ntul popula]iei din imperiu, pentru a urm`ri oechitabil` reparti]ie a impozitelor. |mp`ratul \nsu[i ]inea eviden]arecens`mintelor. Recens`m=ntul \n Palestina a fost ordonat dereprezentantul \mp`ratului, de guvernatorul (proconsulul) Siriei,Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria \n dou` r=nduri,\ncep=nd din anul 10 \n.Hr. [i 9 d.Hr. Evanghelistul Matei vinecu precizarea ca Na[terea Domnului a avut loc �\n zilele regeluiIrod�. |ntruc=t nu pl`tea impozit Romei, fiindc` purta titlul de�rege asociat� (rex socius), Irod a primit cu larg` inim` s` sefac` acest recens`m=nt \n ]ara lui.

Recens`m=ntul ordonat de Octavian Augustus a obligat pefiecare locuitor s` se deplaseze la locul de ob=r[ie al neamuluisù. {i cum Iosif [i Maria erau din neamul lui David, cu ob=r[ia\n Betleem, p`r`sesc Nazaretul, situat \n provincia Galileii [i vin\n provincia Iudeea, la Betleem, ora[ul situat la 10�12 km sudde Ierusalim. Se mai numea [i �Cetatea lui David�, fiindc` aicis-a n`scut cu o mie de ani \n urm` regele David. Dup` re\ntoar-cerea din robia babilonic`, mul]i din descenden]ii familieidavidice se stabilesc [i \n alte localit`]i din Palestina, precumstr`mo[ii lui Iosif [i Maria s-au a[ezat \n Nazaretul Galileii.

Dup` un drum lung [i greu, din Nazaret [i p=n` \n Betleem,aproximativ 150 km, neg`sind aici loc \n casele de oaspe]i, [i�\mplinindu-se zilele ca s` nasc`�, Fecioara Maria a n`scut peM=ntuitorul lumii \ntr-o iesle. L-a \nf`[at [i L-a culcat aici. Co-ment=nd aceasta, Sfin]ii P`rin]i accentueaz` marea smerenie \ncare s-a \mbr`cat Fiul lui Dumnezeu \nc` de la Na[terea Sa. �Toa-te prin D=nsul s-au f`cut [i f`r` de El nimic nu s-a f`cut din totce s-a f`cut� (Ioan 1, 3), dar El vine la noi ca om, nu \n palate,nici \n lux, ci \n cea mai cople[itoare umilin]`. De aceea, smereniaLui este cu at=t mai mare, cu c=t locul din care El a cobor=t estemai \nalt...

Primii care L-au \nt=mpinat pe Pruncul nou-n`scut pentrum=ntuirea noastr` au fost p`storii. Ei st`teau pe c=mp [i f`ceaude paz` noaptea \mprejurul turmei lor, probabil l=ng` Ierusalim,ca angaja]i ai templului spre a cre[te oile [i mieii folosi]i ca jertfe.Nu este \ns` \nt=mpl`toare aceast` coinciden]`, fiindc` [i FiulOmului ca o �oaie se va aduce spre junghiere�, El, care va fi�p`storul cel bun al oilor�.

P`storii nu fac \ns` parte din clasele st`p=nitoare, sau suspuseale societ`]ii. Ei erau cei mai mode[ti dintre oameni. {i poatetocmai de aceea au fost ale[i ei s` fie primii care s` \nt=mpine peMesia. Este \nc` o \mplinire a mesajului Buneivestiri ar`tat princuvintele Sfintei Fecioare: �...Ar`tat-a t`ria bra]ului Sù, Domnul

Capitolul unu144

risipit-a pe cei m=ndri \n cugetul inimii lor; a cobor=t pe ceiputernici de pe tronuri [i a \n`l]at pe cei smeri]i; pe cei fl`m=nzii-a umplut de bun`t`]i [i pe cei boga]i i-a scos afar` de[er]i...�(Luca 1, 51�53). Cu alte cuvinte, �pe cele smerite [i neputin-cioase ale lumii le-a ales Dumnezeu ca s` ru[ineze pe cele tari�.Celor �s`raci cu duhul� le va oferi Mesia n`scut \n pe[teras`r`c`cioas` a Betleemului \mp`r`]ia Sa (Matei 5, 3). Pentru uniica ace[tia, pentru salvarea vame[ilor [i p`c`to[ilor s-a \ntrupatFiul lui Dumnezeu. De aceea, El va face din vame[i Apostoli, [idin p`c`to[i sfin]i.

C=nd p`storilor li s-a ar`tat \ngerul [i c=nd slava lui Dumne-zeu a str`lucit \mprejurul lor, ei s-au \nfrico[at foarte mult. Nuau mai v`zut niciodat` a[a ceva [i nici nu se a[teptau s` vad`vreodat`. |ngerul \i \ncurajeaz` [i le spune lor, tocmai lor, ceamai bun` veste din lume, care va fi o mare bucurie pentru \ntregpoporul p=n` la sf=r[itul veacurilor, [i anume c` �ast`zi s-a n`scutM=ntuitorul, care este Hristos Domnul�. Altfel spus: ast`zi vis-a ar`tat m=ntuirea cea mult a[teptat`, ast`zi a venit iertarea [i\mp`carea cerului cu p`m=ntul, fiindc` �at=t de mult a iubit Dum-nezeu lumea, \nc=t [i pe Fiul Sù, Cel unul n`scut, L-a dat, caoricine crede \n El s` nu piar`, ci s` aib` via]` ve[nic`� (Ioan 3,16). Acest imn al \mp`c`rii cerului cu p`m=ntul este c=ntat demul]imea de oaste cereasc`, zic=nd: �M`rire \ntru cei de sus luiDumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oameni bun`voire�.

|mplinind porunca \ngerului, p`storii s-au dus la Betleem [iau g`sit Pruncul culcat \n iesle, iar pe Maria [i pe Iosif al`turi deEl. Au mai venit de bun` seam` la ieslea unde s-a n`scut Mesia[i al]i oameni din \mprejurimi spre a oferi � a[a cum se cuvine[i este omenos � un c=t de mic ajutor Femeii care n`scuse...To]i s-au mirat de cele m`rturisite de p`stori... Maria \ns` nu s-amirat, fiindc` ea cuno[tea mai bine ca oricine taina z`mislirii [ina[terii Fiului lui Dumnezeu. {i nu a m`rturisit-o nim`nui, ci ap`strat-o \n inima sa.

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul sau icoana Na[teriiDomnului \n ieslea din Betleem.


C=nd a avut loc Na[terea Domnului, sau \ntruparea Fiului luiDumnezeu? (|n timpul \mp`ratului Octavian Augustus, c=ndguvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al }`rii Sfinte eraIrod). Unde s-a n`scut Pruncul sf=nt? (|n Betleem). Dar Sf=ntaFecioar` [i dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns \n


Betleem? (|mp`ratul Romei a dat ordin s` se fac` recens`m=ntulpopula]iei [i cu acest prilej fiecare trebuia s` se \nscrie \n locali-tatea de origine a neamului sù. Iar cum Iosif [i Maria erau dinneamul lui David, iar acesta din Betleem, s-au deplasat dinNazaret p=n` \n Betleem). Ce s-a \nt=mplat c=nd au ajuns \nBetleem? (Sfintei Fecioare i s-au \mplinit zilele na[terii). Undea n`scut ea pe M=ntuitorul lumii? (Neg`sind o cas` de oaspe]i,L-a n`scut \ntr-o iesle). Faptul c` Fiul lui Dumnezeu, creatorulcerului [i al p`m=ntului prime[te s` se nasc` \ntr-o iesles`r`c`cioas`, ce ne demonstreaz`? (Ne arat` iubirea f`r` demargini a lui Dumnezeu ar`tat` omului, printr-o cov=r[itoaresmerenie, sau umilin]`). Care au fost primii invita]i ai cerului laNa[terea Pruncului din Betleem? (Au fost ni[te p`stori, oamenisimpli [i mode[ti). Ce ne arat` aceasta? (C` Dumnezeu �celorsmeri]i le d` har�). Ce le spune \ngerul p`storilor? (C` ast`zi l-is-a n`scut M=ntuitor). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` prin\ntruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic`\mp`carea cerului cu p`m=ntul). Cine confirm` acest mesaj?(Oastea \ngerilor care c=ntau marele imn al \mp`c`rii: �M`rire\ntru cei de sus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace, \ntre oamenibun`voire�). Ce au f`cut p`storii dup` plecarea \ngerului? (Aumers \n Betleem � ca dovad` c` ei erau \n \mprejurimi � [iacolo au g`sit Pruncul \mpreun` cu Mama Sa [i cu dreptul Iosif,precum [i cu al]i oameni). C=nd p`storii au povestit cele\nt=mplate, ce au f`cut cei prezen]i la ieslea din Betleem? (S-aumirat). Dar Mama Pruncului? (Ea nu s-a mirat, fiindc` cuno[teataina z`mislirii [i \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu).

8. Aplicarea

Na[terea Domnului constituie pentru cre[tini unul din cele maimari praznice. Ea se s`rb`tore[te \n fiecare an la 25 decembrie,fiind precedat` de o perioad` de [ase s`pt`m=ni de post.

Se va c=nta Troparul Na[terii Domnului, Colindul: �O, ceveste minunat`�, precum [i alte colinde.


Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup` Luca privind Na[tereaDomnului [i se va \nv`]a Troparul Na[terii Domnului [i altecolinde.


Capitolul unu146

|nchinarea magilor



La opt zile dup` Na[terea Domnului Sf=nta Fecioar` [i dreptulIosif se prezint` cu Pruncul Sf=nt la templu pentru a fi tìat\mprejur; iar la patruzeci de zile a fost \nchinat la templu, fiind\nt=mpinat de dreptul Simeon [i prooroci]a Ana.

Nu peste mult timp a avut loc un eveniment mai pu]ina[teptat.


Acesta este \nchinarea magilor de la R`s`rit, la care ne vom referi\n cele ce urmeaz`.


Textul pericopei evanghelice �Iar dup` ce Iisus s-a n`scut \nBetleemul Iudeii \n zilele regelui Irod, iat` magii de la r`s`ritsosir` \n Ierusalim, zic=nd: Unde este Nou-N`scutul rege aliudeilor? C`ci noi am venit ca s` ne \nchin`m Lui. Iar regeleIrod auzind aceasta s-a tulburat [i \mpreun` cu el tot Ierusalimul.{i adun=nd pe to]i arhiereii [i c`rturarii poporului i-a \ntrebatunde are s` se nasc` Hristos. Iar ei au zis: \n Betleemul Iudeii,c`ci a[a s-a scris prin profetul: �{i tu, Betleeme, p`m=ntul luiIuda, nicidecum nu e[ti mai mic \ntre c`peteniile lui Iuda, c` dintine va ie[i Conduc`torul (Pov`]uitorul) care va pa[te pe poporulmeu, pe Israel. Atunci Irod chem=nd pe magi s-a informat cude-am`nuntul de la ei despre timpul c=nd li s-a ar`tat steaua. {itrimi]=ndu-i pe d=n[ii la Betleem le-a zis: Merg=nd, cerceta]i cude-am`nuntul despre Prunc, iar dac` \l ve]i g`si vesti]i-m` [i pemine ca [i eu s` merg s` m` \nchin Lui. Iar ei ascult=ndu-l perege s-au dus. {i iat` steaua pe care o v`zusera la r`s`rit, mergea\naintea lor p=n` ce a venit [i a stat deasupra locului unde eraPruncul. Iar ei v`z=nd steaua s-au bucurat cu bucurie foarte mare.{i intr=nd \n cas` au v`zut pruncul cu Maria, mama Lui, [i c`z=ndla p`m=nt I s-au \nchinat Lui [i deschiz=ndu-[i visteriile lor I-au

--


dus Lui: aur, t`m=ie [i smirn`. {i primind \ncuno[tin]are \n visca s` nu se \ntoarc` la Irod, s-au dus pe alt` cale \n ]ara lor�(Matei 2, 1�12).

Explicarea pericopei Dup` cum ne arat` textul pericopeievanghelice, venirea magilor se petrece �\n zilele lui Irod regele�.

Cine era Irod?Era fiul lui Antipater. A fost ales de Senatul roman, [i decretat

ca �rege asociat �(rex socius). Era strìn de origine [i nu se bucurade simpatia poporului iudeu, fiind considerat uzurpator al tronuluilui David. Pentru a-[i c=[tiga simpatia, restaureaz` din temelietemplul din Ierusalim [i se c`s`tore[te cu o fiic` din vecheafamilie regal` a Hasmoneilor. Dar toat` via]a r`m=ne o lupt`deschis` de a se men]ine la tron, suspect=nd tiranic [i crud oricesitua]ie sau pretendent, fie chiar imaginar.

Cine sunt magii [i de unde au venit ei?Magii erau \n]elep]ii timpului care cu ajutorul astrologiei

cùtau s` p`trund` dest inul omenir i i , prezic=nd anumiteevenimente ce urmau s` se produc`, de pild` cum ar fi recolta,sf=r[itul unei domnii, rezultatul unei b`t`lii, etc. Unii spun cèrau chiar regi ai unor popoare orientale. Chiar dac` nu erau regi\ncorona]i, influen]ele lor la cur]ile regale erau hot`r=toare oride c=te ori ap`reau nedumeriri privind soarta unei ]`ri orientale.Astfel Sf=nta Scriptur` ne d` m`rturie c` regele Babiloniei \iconsulta pe magi \ntotdeauna c=nd lua o hot`r=re privind soartaimperiului. De fapt s-a [i descoperit ca la Sippar l=ng` vechiulBabilon exist` chiar o [coal` de astronomie (Horia Matei,Enigmele Terrei; vol. 11, Bucure[ti, 1983, pp. 122�124). Dar nunumai Babilonia avea magi, ci multe din ]`rile imperiului roman[i mai ales Persia, Caldeea, Media, Etiopia. Arabii se chiarnumeau �fiii r`s`ritului�, iar magii � ne spune Evanghelia �au venit din r`s`rit; din una sau mai multe din ]`rile amintite.

Ce i-a determinat pe magi s` vin` la Ierusalim?Apari]ia unei stele care i-a condus p=n` aici. Ei sunt astrologi

[i pun \n leg`tur` via]a oamenilor [i a popoarelor cu mi[careastelelor de pe cer. O stea mare le oferea concluzia c` \n poporuliudeu s-a n`scut un rege. De aceea, ei motiveaz` c` �au v`zutsteaua Lui la r`s`rit [i adaug` c` scopul venirii lor este de a-iaduce noului rege venera]ia lor. S-a descoperit de altfel la Sipparo t`bli]` de lut pe care era consemnat` apari]ia unei stele ce puteafi observat` din orice parte a r`s`ritului, care a durat mai multeluni, \n chiar perioada Na[terii Domnului (Horia Matei, idem,ibidem).

Capitolul unu148

Ce fel de stea a fost aceasta?Astronomul Iohannes Kepler a demonstrat \n 1606 c` steaua

care i-a condus pe magi a fost o tripl` conjunc]ie a lui Jupiter [ia lui Saturn \n constela]ia Pe[tilor.

O tripl` conjunc]ie se produce la intervale de sute de ani, pec=nd conjunc]iile simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultimatripl` conjunc]ie a avut loc \n constela]ia Berbecului, ]in=nd dinaugust 1940, p=n` \n februarie 1941. O a treia conjunc]ie esteprezis` abia pe la 1098. Richard Henning arat` c` conjunc]iisimple ale lui Jupiter [i Saturn au avut loc \n constela]ia Pe[tilorde mai multe ori; una din ele fiind \n 126 \n. Hr., dar aproapeinvizibil`. Tripla conjunc]ie din constela]ia Pe[tilor s-a repetat\n anul Na[terii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4decembrie, fiind perfect vizibile. C`l`toria de la Babilon la Ieru-salim dureaz` cam o lun` [i jum`tate. Datorit` faptului c`Betleemul era la sud de Ierusalim, \n cazul unei c`l`torii efectu-ate dup`-amiaza, steaua devenea foarte str`lucitoare la apropiereaamurgului [i d`dea \ntr-adev`r impresia c` merge \naintea lor.De fapt, Richard Henning a reconstituit artificial \ntre 1933�1937�drumul s te le i magi lor� , l a p lane ta r iu l d in Dusse ldor f ,demonstr=nd ipoteza lui Kepler \n fa]a a mii de vizitatori. Dinnefericire \ns` un bombardament aerian a transformat, \n al doilear`zboi mondial, acest planetariu \ntr-un morman de ruine (HoriaMatei, idem, ibidem).

Cum i-a \nt=mpinat Irod pe magi?Evanghelia ne spune c` la \nceput s-a tulburat, [i odat` cu el

tot Ierusalimul. De ce s-a tulburat tot Ierusalimul? Fiindc` to]icuno[teau m=nia [i cruzimea lui Irod, [i [i-au dat seama din maimulte situa]ii anterioare c` aceasta se va rev`rsa asupra copiilorlor. Cum a procedat Irod la \nceput? El adun` pe to]i arhiereii [ic`rturarii la un sfat comun. Arhiereul era supremul preot [iprovenea din neamul lui Aron. La \nceput era ales pe via]`, apoia devenit la discre]ia celor puternici. Numai Irod depune [iinstituie \n cursul domniei sale opt arhierei. Dar chiar dac` eraudepu[i, arhiereii r`m=neau membri ai sinedriului. De aceea el achemat pe arhierei. C`rturarii se ocupau cu studiul legii moza-ice. Ei se mai numeau [i �\nv`]`tori de lege�, sau �legiuitori�.Bucur=ndu-se de trecere \n popor unii erau chiar membriisinedriului. Irod prime[te de la arhierei [i c`rturari r`spunsul c`,potrivit proorociilor, Mesia se va na[te \n Betleem [i va fi Domn\n Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean` fa]` demagi, \ndemn=ndu-i s` caute Pruncul [i dac` \l vor afla s`-i dea[i lui de [tire ca s` i se \nchine [i el. El le spune magilor �s`


cerceteze cu de-am`nuntul�, ceea ce \nseamn` c` trebuiau s`cunoasc` cu exactitate locul, strada, casa, familia, numele p`rin-]ilor [i a copilului. Aceasta \nseamn` c` ceea ce nu mai puteaafla de la arhierei [i c`rturari, Irod vroia s` cunoasc` prin viclenie[i fa]`rnicie de la magi.

Cum g`sesc magii pruncul [i ce daruri \i ofer`?Plec=nd de la Irod, magilor le apare din nou steaua, care \i

conduce p=n` la casa unde se afl` pruncul cu mama Lui. Sf=ntulEvanghelist Luca ne-a ar`tat c` Pruncul s-a n`scut \n staulul uneipe[teri, iar noi afl`m acum de la Evanghelistul Matei ca magiil-au g`sit \n cas`. Este cumva vreo contradic]ie \ntre sfinteleEvanghelii? Nu este nici o contradic]ie. Pruncul s-a n`scut\ntr-adev`r \n pe[ter` fiindc` atunci nu a g`sit loc \n cas`, dar deatunci au trecut cel pu]in 40 de zile, c=nd potrivit legii a fost dusla templu, iar lumea venit` pentru recens`m=nt s-a mai r`rit, [iastfel Sf=nta Familie g`se[te locuin]` \ntr-o cas`. {i magii�intr=nd \n cas` au v`zut pruncul [i c`z=nd la p`m=nt i s-au\nchinat [i deschiz=ndu-[i vistieriile i-au dus lui daruri: aur,t`m=ie [i smirn`�. Interpret=nd darurile oferite, Sfin]ii P`rin]iarat` c` aurul fiind cel mai pre]ios metal, oferind acest dar, \lconsider` pe prunc rege. T`m=ia folosit` la cult, pe altarult`m=ierii simbolizeaz` rug`ciunile credincio[ilor \n`l]ate spre cer,iar darul magilor prezice c` pruncul este fiin]` dumnezeiasc`c`ruia i se cuvine adorare ca lui Dumnezeu. Smirna, fiind unaromat folosit la \mb`ls`marea mor]ilor, ca dar al magilor indic`faptul c` pruncul \[i va pune via]a pentru m=ntuirea oamenilor.

C=]i magi i-au adus \nchinare Pruncului?Dac` ne orient`m dup` num`rul [i felul darurilor, putem

spune c` au fost \n numar de trei. Unii spun c` au fost 4, al]ii: 6,iar al]ii chiar 12. Num`rul trei corespunde mai bine, fiindc` treiau fost [i fiii lui Noe, iar \n aceast` form` ei vin ca reprezentan]iai tuturor popoarelor lumii. Sf=nta Tradi]ie p`streaz` chiar [inumele lor: Balthazar, Melchior, [i Caspar (Gaspar).

Nu s-au mai \ntors, fiindc` au primit \ncuno[tin]are de laDumnezeu s` apuce pe alt` cale [i s` mearg` \n ]ara lor.

Intui]ia se face ar`t=ndu-se tablouri sau diapozitive cu\nchinarea magilor.


Din cele p=n` aici tratate re]inem c` magii [i steaua au existat \nrealitate, c` datele Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie[i nu sunt contrazise de ea. Nici astronomia nu le contrazice, ci

Capitolul unu150

le ofer` argumente de sus]inere. Magii au fost \ntr-adev`r \n ]`rilelor asemenea unor regi ne\ncorona]i, av=nd un cuv=nt hot`r=tor\n luarea unei pozi]ii privind destinul [i ac]iunile ]`rii respec-tive. |n prezicerile lor ei se orientau dup` mi[c`rile corpurilorcere[ti, de aceea c=nd au v`zut o stea mai str`lucitoare dec=taltele, au pornit la drum condu[i de ea ca s` aduc` \nchinarenoului rege care se n`scuse, mai mare dec=t oricare din ceiexisten]i. Ajung=nd \n Ierusalim [i ascunz=ndu-li-se steaua, r`m=ndezorienta]i [i \ntreab` unde s-a n`scut noul rege. Auzind c` magiivin s` se \nchine noului rege, Irod se tulbur` [i chem=nd pearhierei [i c`rturari afl` c` \ntr-adev`r Mesia se va na[te \nBetleem. Dorea s` afle \ns` cu exactitate unde este pruncul n`scut.De aceea le cere magilor cu viclenie ca merg=nd ei [i cercet=ndcu de-am`nuntul unde este Pruncul s`-i dea [i lui de [tire, ca sÌ se \nchine [i el. Ie[ind magii, li se arat` din nou steaua, care \iconduce p=n` la casa unde se afl` pruncul. Cu sufletul plin debucurie I se \nchin`, oferindu-I aur, smirn` [i t`m=ie. |mpli-nindu-[i misiunea magii sunt sf`tui]i s` nu se mai abat` pe laIrod, ci pe alt` cale s` mearg` \n ]ara lor.

8. Aplicarea

Se vor c=nta mai multe colinde av=nd ca [i con]inut \nchinareamagilor.


Se va \nv`]a o astfel de colind`.



|mplinirea legii � tìerea \mprejur [i\nchinarea la templu



Dup` na[terea Domnului \n Betleem, Sf=nta Fecioar` trebuia\mpreun` cu dreptul Iosif [i cu Pruncul sf=nt s` se re\ntoarc` laNazaret. Dar \ntruc=t peste opt zile, [i apoi peste 40 de zile secuvenea ca din nou s` revin` la Ierusalim, pentru \mplinirea Legii,Sf=nta Familie am=n` plecarea din Betleem. De fapt, drumul dela Betleem p=n` la Nazaret fiind de aproape 150 km, era preagreu de f`cut de dou` ori.

Ca Unul care nu a �venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`�,\nc` dup` na[tere Pruncul-Mesia dovede[te aceasta prin tìerea\mprejur [i \nchinarea la templu.


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum aceste dou` evenimente \larat` pe Mesia ca pe un \mplinitor al Legii.


Despre aceste prime evenimente din via]a p`m=nteasc` a lui Mesiane relateaza Sf=ntul Evanghelist Luca. Le vom urm`ri pe r=nd.

A. T~IEREA |MPREJUR

Textul pericopei �{i c=nd s-au \mplinit opt zile, ca s`-l taie\mprejur, s-a pus numele Iisus, cum s-a spus de \nger mai \naintede a se z`misli \n p=ntece� (Luca 2, 21).

Explicarea textului pericopei Exist` aici dou` aspecte: \nprimul r=nd faptul c` Mesia a primit s` fie tìat \mprejur. Iar \nal doilea r=nd, c` odat` cu tìerea \mprejur a primit un nume cuad=nci semnifica]ii \n procesul m=ntuirii neamului omenesc.

--

Capitolul unu152

Tìerea \mprejur reprezenta leg`m=ntul f`cut de Dumnezeucu Avraam [i prin el cu poporul evreu: �Iar leg`m=ntul dintreMine [i tine [i urma[ii tì din neam \n neam, pe care trebuie s`-lp`zi]i, este acesta: to]i cei de parte b`rb`teasc` ai vo[tri s` setaie \mprejur... \n ziua a opta� (Facerea 17, 10�14).

Sf=ntul Apostol Pavel remarc` faptul c` primind s` fie tìat\mprejur, Domnul se supune Legii vechi; dar \n acela[i timp\mplinind legea �\n duh [i adev`r�, El aduce un Nou Leg`m=nt\ntre Dumnezeu [i oameni prin care se vor binecuv=nta toateneamurile p`m=ntului. Astfel, pe de o parte, �Iisus Hristos s-af`cut slujitor al tìerii \mprejur pentru adev`rul lui Dumnezeu cas` se \nt`reasc` f`g`duin]ele p`rin]ilor� (Romani 15, 8). Iar pede alt` parte, tìerea \mprejur a Noului Leg`m=nt se face prinHristos [i devine o moarte fa]` de p`cat [i o \nviere \n Hristos,s`v=r[it` prin Botez: �...|ntru care sunte]i [i tìa]i \mprejur, cutìere \mprejur nef`cut` de m=n`, prin dezbr`carea de trupulp`catelor c`rnii \ntru tìerea \mprejur a lui Hristos, fiind \ngropa]iprin Botez \mpreun` cu El, \ntru care a]i [i fost \nvia]i \mpreun`prin credin]a \n puterea lui Dumnezeu� (Coloseni 2, 11�12). Prinacest Nou Leg`m=nt se va \mplini \n mod des`v=r[it leg`m=ntulvechi \ncheiat \ntre Dumnezeu [i Avraam, \n sensul c` prin Mesia-Hristos care provine din neamul lui Avraam se vor binecuv=ntatoate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire. Acum se\mpline[te profe]ia mesianica f`cut` de Dumnezeu lui Avraam:�Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuv=nta, voi m`rinumele tù [i vei fi izvor de binecuv=ntare� (Facerea 12, 2 [i 17,6�9).

|n al doilea r=nd, odat` cu tìerea \mprejur, Pruncul sf=ntprime[te numele de Iisus, cu o semnifica]ie deosebit`. C=ndspunem �Iisus� \n]elegem c` �Dumnezeu este M=ntuitorul� nos-tru (Matei 1, 21), \ntruc=t prin \ns`[i pronun]area Lui facem om`rturisire de credin]`, recunosc=nd c` El este �Emanuel�, adic`:�Dumnezeu este cu noi� (Matei 1, 22). Astfel, El s-a \ntrupatpentru noi, pentru a fi cu noi [i a r`m=ne M=ntuitorul nostru.Acesta este �singurul nume dat printre oameni \n care s` nem=ntuim� (Fapte 4, 12). De aceea, numele lui este �mai presusdec=t orice nume pentru ca \n numele lui Iisus tot genunchiul s`se plece, al celor cere[ti [i a celor p`m=nte[ti [i a celor dedesubt�(Filipeni 2, 9�10).


B. |NCHINAREA LA TEMPLU

Textul pericopei �{i c=nd s-au plinit zilele cur`]iei lor, legealui Moise,l-au dus la Ierusalim, ca s`-l pun` \naintea Domnului,precum este scris \n legea Domnului: �Orice \nt=i-n`scut de parteb`rb`teasc` s` fie \nchinat Domnului, [i s` dea jertf` precum s-azis \n legea Domnului � o pereche de turturele sau doi pui deporumbel. {i iat` era un om \n Ierusalim cu numele de Simeon [iomul acela era drept [ i tem`tor de Dumnezeu, a[tept=ndm=ngìerea lui Israel, [i Duhul Sf=nt era peste el. {i i se f`cusede Duhul Sf=nt s` nu vad` moartea, p=n` ce nu va vedea peHristosul Domnului. {i a venit cu Duhul \n templu, c=nd au adus\nùntru p`rin]ii pe Pruncul Iisus, ca s` fac` cu el dup` r=nduialalegii. {i acela l-a luat \n bra]e [i a binecuv=ntat pe Dumnezeu [ia zis: Acum sloboze[te pe robul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul tù\n pace, c` v`zur` ochii mei m=ntuirea ta, pe care ai g`tit-o\naintea fe]ei tuturor popoarelor, ca s` fie lumin` spre desco-perirea neamurilor [i slava poporului tù Israel. {i se mirau Iosif[i mama lui de cele ce grìau despre el. {i i-a binecuv=ntat Simeon[i a zis c`tre Maria, mama Lui: iat`, Acesta este pus spre c`derea[i scularea multora \n Israel [i spre semn de contrazicere, ca s`descopere cugetele multor inimi. {i prin \ns`[i sufletul tù vatrece sabia. {i era [i Ana, prooroci]a, fiica lui Fanuel, din semin]ialui A[er. Aceasta era \naintat` \n zile multe [i trìse cu b`rbatulsù [apte ani dup` fecioria sa. {i a fost v`duv` ca de 84 de ani [inu se dep`rta de la templu, slujind noaptea cu posturi [i rug`-ciuni. {i veni [i ea \n acel ceas, lùda pe Dumnezeu [i cuv=ntadespre El tuturor celor ce a[teptau m=ntuire \n Ierusalim� (Luca2, 22�38).

Explicarea textului pericopei Ducerea [i \nchinarea \nt=iuluin`scut de parte b`rb`teasc` la templu dateaz` la evrei \nc` dinperioada eliber`rii din robia egiptean`. Era un act de d`ruire luiDumnezeu ca o form` de manifestare a recuno[tin]ei. Eraprev`zut` aducerea la templu a copiilor la 40 de zile dup` na[tere,\n amintirea peregrin`rii poporului \n pustie timp de 40 de ani [ia salv`rii lui prin bun`voin]a lui Dumnezeu. Cum nu puteau fiadu[i to]i copiii la templu, s-a acceptat \n locul lor aducereajertfei, copilul urm=nd s` fie dus la templu doar pentru a fi\nchinat Domnului. Iat` [i glasul Legii, privind procedura aduceriijertfei la templu: �Dac` femeia va z`misli [i va na[te prunc departe b`rb`teasc`, va fi necurat` [apte zile... Iar \n a opta zi se vatìa pruncul \mprejur. Femeia s` mai [ad` 33 de zile [i s` se

Capitolul unu154

cure]e de s=ngele sù... Dup` ce se vor \mplini zilele cur`]iei eipentru fiu sau pentru fiic` s` aduc` un miel de un an ardere detot [i un pui de porumbel sau de turturic` jertf` pentru p`cat...Iar de nu-i va da m=na s` aduc` un miel, s` ia dou` turturele saudoi pui de porumbel, unul pentru jertf` [i cel`lalt pentru arderede tot, [i o va cur`]i preotul [i curat` va fi� (Levitic 12, 2�8).Dup` cum ne arat` textul, Sf=nta Familie a adus ca jertf` o perechede turturele [i doi pui de porumbel. Aceasta era dup` cum amv`zut jertfa �celor ce nu le d`dea m=na� s` aduc` mai mult.

Evanghelia ne spune \n continuare c` Sf=ntul Prunc a fost\nt=mpinat la templu de un om evlavios, pe nume Simeon, c`ruiai se f`g`duise de Duhul Sf=nt c` nu va muri \nainte de a vedea peHristos-Domnul. Fiind inspirat de Duhul Sf=nt \l identific` pePruncul-Mesia c=nd p`rin]ii Lui \l duc la templu, [i L-a luat \nbra]e, a binecuv=ntat pe Dumnezeu, rostind un prea frumos imn,care pentru bog`]ia con]inutului sù a intrat \n cultul Bisericii,rostindu-se \n cadrul vecerniei. Adres=ndu-se apoi dreptului Iosif[i Sfintei Fecioare, care s-au mirat de binecuv=ntarea dreptuluiSimeon, le face [i lor dou` proorociri. Prima se refer` la faptulc` Pruncul-Mesia va fi �spre c`derea [i ridicarea multora \n Is-rael�, iar a doua se refer` la Sf=nta Fecioar`, prin �al c`rei sufletva trece sabie�. Pe l=ng` dreptul Simeon, Pruncul sf=nt este\nt=mpinat la templu [i de o v`duv`, prooroci]a Ana, \n v=rst` de84 de ani, care toat` vremea o petrecea la templu \n post [i rug`-ciune. {i ea lùda pe Dumnezeu [i vorbea despre Pruncul-Mesiatuturor celor ce a[teptau m=ntuirea.

Intui]ia Se va ar`ta tabloul sau icoana \nt=mpin`rii Dom-nului la templul din Ierusalim.


Referindu-ne la ambele evenimente care stau \nc` de la \nceputm`rturie c` Mesia nu a venit s` strice Legea, ci s` o \mplineasc`\n duh [i \n adev`r, ne \ntrebam la \nceput, care sunt acestea?(Acestea sunt tìerea \mprejur la opt zile de la na[tere [i\nchinarea la templu, la 40 de zile de la na[terea Sa). Cesemnifica]ie are tìerea \mprejur? (Ea reprezint` \ncheierea le-g`m=ntului \ncheiat de Dumnezeu cu Avraam, la care se supuneauto]i copiii evreilor. Mesia-Hristos \mpline[te aceast` lege \n duhulei, stabilind pentru \ntreaga omenire un Nou Leg`m=nt cu Dum-nezeu, [i anume de tìere a poftelor trupului c`rnii, aduc`toarede p`cat [i patim`, [i de \nvierea cu Hristos prin Botez la o nou`via]`, str`b`tut` de puterea Duhului lui Dumnezeu [i de via]a lui


Hristos. Astfel, acest Leg`m=nt Nou nu va fi \mplinit numai decopiii evreilor, ci de toat` lumea. Prin aceasta se \mpline[teprofe]ia mesianic` f`cut` de Dumnezeu lui Avraam, c` va \nmul]ineamul lui mai mult dec=t stelele cerului). Ce s-a mai \nt=mplatodat` cu tìerea \mprejur? (Pruncul sf=nt a primit un nume). Careeste acesta? (Acest nume este Iisus, adic` �Dumnezeu este M=n-tuitorul�). De ce i s-a dat acest nume? (Fiindc` a[a i-a spus \ngerulSfintei Fecioare la Bunavestire [i dreptului Iosif c=nd i-a datcinstea de a fi protectorul Pruncului, care se va na[te din Sf=ntaFecioar`). Ce \nseamn` pentru noi acest nume? (|nseamn` c`numai \n numele lui Iisus ne putem m=ntui).

Privind al doilea eveniment, al \nchin`rii Pruncului la templu,ne \ntrebam la \nceput, c=nd a avut loc? (La 40 de zile dup`na[tere, conform r=nduielii Legii). De cine a fost \nt=mpinat?(De dreptul Simeon [i de prooroci]a Ana). Ce prooroce[te dreptulSimeon \n leg`tur` cu activitatea de mai t=rziu a lui Mesia? (C`va fi spre ridicarea [i c`derea multora \n Israel, [i c` prin sufletulSfintei Fecioare va trece sabie). S-a \mplinit aceast` proorocie?(S-a \mplinit \ntocmai, fiindc` reprezentan]ii legii [i ai religieia[tept=nd un Mesia politic s-au smintit v`z=nd c` Iisus nu lesatisface dorin]a de suprema]ie, c` \mp`r`]ia Lui spiritual` nueste din aceast` lume... Pe de alt` parte, cei smeri]i [i \mpov`ra]ide p`cate au g`sit totdeauna salvarea vie]ii lor \n iubirea [ibun`tatea iert`toare a Fiului lui Dumnezeu, ce le era adresat`.Cea de a doua profe]ie, c` prin sufletul Sfintei Fecioare va trecesabie s-a \mplinit de at=tea ori, dar mai ales pe Golgota, c=nd vavedea Fiul r`stignit, iar ea va r`m=ne \ncremenit` de durere subcrucea Lui...).

8. Aplicarea

Aceste dou` evenimente din via]a Pruncului Iisus au devenit pen-tru cre[tini zile de praznic \mp`r`tesc. Astfel, la 1 ianuarie (optzile de la na[tere) s`rb`torim tìerea \mprejur a Domnului; iar la2 februarie (40 de zile de la na[tere) s`rb`torim \nt=mpinareaDomnului.

Am v`zut c` dreptul Simeon a binecuv=ntat pe Dumnezeuv`z=nd pe Pruncul-Mesia, cu cuvintele: �Acum sloboze[te perobul tù, St`p=ne, dup` cuv=ntul Tù, \n pace...�� care au intrat\n cultul divin public al vecerniei. S` c=nt`m cu to]ii acest imn\n`l]`tor.

Capitolul unu156


Se vor citi pericopele evanghelice care relateaz` despre tìerea\mprejur [i \nchinarea Domnului la templu, [i se va \nv`]a acestprea frumos imn liturgic.


Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor



Dup` ce magii cùt=nd Pruncul \nt=mpin` tulburarea [i viclenialui Irod, iar dup` ce-L g`sesc, primesc \n[tiin]area \n vis s` nu semai \ntoarc` la Irod, ci pe alt` cale s` se re\ntoarc` \n ]ara lor. |nacela[i timp, \ngerul Domnului se arat` \n vis lui Iosif, zic=nd:�Scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i fugi \n Egipt [i stai acolop=n` ce \]i voi spune, fiindc` Irod are s` caute pruncul ca s`-Lucid`� (Matei 2, 12�13).


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la fuga \n Egipt a Sfintei Familii,la uciderea pruncilor din porunca lui Irod [i la re\ntoarcerea Sfin-tei Familii \n Nazaret.

6. Comunicarea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei Av=nd porunc` de la \nger s` fug` \n Egipt,Iosif �s-a sculat, a luat noaptea pruncul [i pe mama lui [i auplecat \n Egipt. {i au stat acolo p=n` la moartea lui Irod, ca s` se\mplineasc` cuv=ntul spus de Domnul prin proorocul: �Din Egiptam chemat pe fiul meu�. Iar c=nd Irod a v`zut c` a fost am`git demagi, s-a m=niat foarte mult, [i trimi]=nd, a ucis pe to]i prunciicare erau \n Betleem [i \n toate hotarele lui de doi ani [i mai jos,

--


dup` timpul pe care \l aflase de la magi. Atunci s-a \mplinit ceeace se spune prin Ieremia proorocul: �Glas \n Rama s-a auzit,pl=ngere [i t=nguire mult`; Rachela \[i pl=nge copiii [i nu voie[tes` fie m=ngìat` pentru c` nu sunt�. Dup` moartea lui Irod, iat`c` \ngerul Domnului s-a ar`tat lui Iosif \n Egipt [i i-a zis:scoal`-te, ia pruncul [i pe mama lui [i mergi \n p`m=ntul luiIsrael, c`ci au murit cei ce cùtau s` ia via]a pruncului. Iosifscul=ndu-se a luat pruncul [i pe mama lui [i au venit \n p`m=ntullui Israel. {i auzind c` domne[te Arhelau \n Iudeea, \n locul luiIrod, tat`l sù, s-a temut s` mearg` acolo, [i lu=nd porunc` \nvis, s-a dus \n p`r]ile Galileii. {i venind, a locuit \n ora[ul numitNazaret, ca s` plineasc` ceea ce s-a spus prin prooroci, c`Nazarinean se va chema� (Matei 2, 14�23).

Explicarea textului pericopei evanghelice Observ`m din tex-tul pericopei c` \ngerul \i spune lui Iosif s` ia pe �mamaPruncului�. Nu-i spune: �ia pe femeia ta�, ceea ce \nseamn` c`Sf=nta Fecioar` nu era so]ia lui dup` trup. El era protectorul Sfin-tei Familii.

Drumul spre Egipt era cel mai u[or de parcurs pentru ceiurm`ri]i \n Palestina. Acest refugiu l-au f`cut mul]i al]ii \naintealui Iisus, \ncep=nd cu a[ezarea lui Iacob [i a fiilor sì, st=ndpoporul aici p=n` la eliberarea de c`tre Moise [i conducerea luiIsrael c`tre Canaan. Apoi, \n timpul robiei asiriene, ca [i dup`d`r=marea Ierusalimului din 522 \n. Hs., mul]i iudei s-au stabilit\n Egipt. |n secolul III \n.Hs. se formeaz` \n Egipt o puternic`colonie de evrei, care uit=nd limba ebraic`, vorbeau greaca. Lorli se traduce Septuaginta (Edi]ia greac` a Vechiului Testament)pentru a r`m=ne \n leg`tur` [i cunoa[tere a cuv=ntului lui Dum-nezeu. Dup` moartea Cleopatrei, Egiptul era \ncorporat \nimperiul roman. Din Iudeea p=n` \n Egipt se ajungea \n 8�10zile. |ntre Heliopolis [i Cairo se afl` localitatea Ma]area(t=lcuindu-se �ap` proasp`t`�), unde era o puternic` colonieiudaic`. Probabil aici s-a a[ezat Sf=nta Familie. Ea ajunge aicidup` ce [i-a \ndeplinit datoriile religioase fa]` de templu, res-pectiv, circumciziunea Pruncului [i aducerea la templu, spre a fi\ncredin]at Domnului, la 40 de zile dup` na[tere. A[adar, sose[tela \nceputul lunii februarie [i r`m=ne aici p=n` la moartea luiIrod cel Mare, adic` p=n` \n toamna aceluia[i an. Prin aceasta se\mpline[te profe]ia lui Oseea (11, 1): �Din Egipt am chemat pefiul meu�. Desigur, profe]ia se refer` la poporul lui Israel, cat=n`r popor al lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Dar acestt=n`r fiu provenit din Israel (adic` din Iacob), este Fiul lui Dum-

Capitolul unu158

nezeu, Iisus Hristos. |n felul acesta, \n via]a lui Iisus sereoglinde[te \nc` odat` via]a poporului israelitean.

|n timp ce Sf=nta Familie se afl` \n Egipt, Irod porunce[teca to]i copiii p=n` la doi ani s` fie uci[i. |nfuriat p=n` la nebunie,Irod ia aceast` hot`r=re de team` s` nu-[i piard` tronul. A[tep-tarea zadarnic` a magilor nu numai c` l-a derutat, ci i-a trezitm=nia criminal`. |i era de altfel \n fire s` nu cru]e pe nimeni [inimic c=nd era vorba de el [i de tronul sù. {i-a ucis so]ia [i treidin propriii sì fii, plus o �hecatomb`� de farisei. |n viclenia luitiranic`, spune un comentator (A. Durand), a dat ordin ca la sf=r-[itul zilelor sale s` fie masacra]i un num`r mare de notabilit`]i,pe care pl=ng=ndu-i poporul, s` lase a se vedea c` \l regret` peel. Referindu-ne \ns` la moartea copiilor, se pune \ntrebarea: c=]icopii s` fi fost? Se apreciaz` c` Betleemul \n acel timp avea cam2000 de locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30�40 copii, din care sc`z=nd num`rul fetelor (care \n general suntmai multe), putem conchide c` num`rul copiilor uci[i nu a trecutcifra de 40. Vorbind despre |mp`ratul Octavian Augustus,istoricul Macrobius (\n Saturnales 11, 4) arat` c` atunci c=nd\mp`ratul �a auzit c` \ntre copiii de p=n` la doi ani pe care aporuncit Irod, regele iudeilor, s` fie uci[i, a fost [i copilul sùucis, a zis: �E mai bine s` fii porcul lui Irod, dec=t fiul lui�.

Omor=rea pruncilor reprezint` \ns` [i \mplinirea profe]iei luiIeremia (31, 5), care arat` c` �pl=ngere [i t=nguire mult` s-a auzit\n Rama�. Aceasta era o localitate aflat` la 10 km nord de Ieru-salim. Un cutremur este resim]it \n toate p`r]ile. Un cutremurmoral \ns` ajunge p=n` la morm=ntul Rachelei, mama lui Iosif [iVeniamin, so]ia lui Iacob-Israel, \nc=t prin ea \ntreg neamul luiIsrael pl=nge pruncii nevinova]i.

Moartea lui Irod este fixat` de istoricul Iosif Flaviu \ntre 27martie [i 4 aprilie. Era \n al 37-lea an al domniei sale. Avea 70de ani. Era extrem de agitat c` nu se mai poate ridica din boalacare \l chinuia tot mai mult, \nc=t a vrut chiar s`-[i curme zilelecu un cu]it de mas`. Avea o boal` dureroas`, \nc=t carnea \i intrase\n putrefac]ie. I se aplica pe corp carne proasp`t`, pentru caviermii care \i mi[unau corpul s` fie atra[i de aceasta. Un altistoric evreu (Ioseph Klausner) spune despre Irod c` �s-a urcatpe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru [i a murit ca un c=ine�.Dup` moartea lui, regatul se \mparte, pe baza testamentului sù,aprobat mai t=rziu [i de \mp`ratul Augustus, \n trei p`r]i. Astfel,Arhelau a luat jum`tate din regat: Iudeea, Samaria [i Idumeea.Antipa a luat Galileea [i Pereea; iar Filip a primit Batanea [iTrachonitis. Nu li s-a dat \ns` titlul de �rege� nici unuia dintre


ei. Arhelau prime[te titlul de �etnarh� (conduc`tor al poporului),iar ceilal]i doi, de �tetrarhi�, fiindc` aveau c=te 1/4 din regat.Arhelau sem`na \ns` \n cruzime cu tat`l sù. Se spune c` [i el arfi omor=t 3000 de evrei. Din cauza cruzimii sale, dup` [ase anide domnie, Augustus \l exileaz` undeva \n Galia. Acolo \[isf=r[e[te zilele, iar regatul sù trece sub st`p=nirea procuratoruluiroman al Siriei. Datorit` cruzimii lui Arhelau, Sf=nta Familie, lare\ntoarcerea din Egipt, nu va reveni \n Ierusalim, ci va mergedirect \n Nazaret. Dac` \ngerul nu i-ar fi dat porunc` \n vis luiIosif, Sf=nta Familie s-ar fi re\ntors pe drumul cel mai scurt,care trecea prin Iudeea. Acesta era Betleem�Ierusalim�Sichem�Nazaret. Auzind \ns` c` \n Iudeea domne[te Arhelau, Sf=ntaFamilie urmeaz` alt drum: Gaza�Ascalon�Diosopolis (Lydda)�Iafa�Antipatris�Samaria�Nazaret. (Se va ar`ta pe hart` acestdrum). Acest drum fiind mai lung, era parcurs \n dou` s`pt`m=ni.Nazaretul se afl` la jum`tatea drumului de la Marea Moart`, laLacul Ghenizaret. |ntruc=t aici erau multe tufi[uri, numele lui\nseamn` �r`d`cin`�, �odrasl`�. Nu era cunoscut \n lumeaVechiului Testament. Era, dup` cum spune Fericitul Ieronim, �uns`tule] l=ng` muntele Tabor�. Nu s-a remarcat \n istoria Vechi-Testamentar` nici o personalitate de aici. Din contr`, era chiar olocalitate de dispre]: �Din Nazaret poate ie[i ceva bun?� (Ioan 1,47) se \ntreab` Natanail. Numele lui va r`m=ne \ns` imortalizatpeste veacuri de Mesia-Hristos.

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul fugii \n Egipt aSfintei Familii.


C=nd a avut loc fuga \n Egipt? (Dup` \mplinirea datoriilorreligioase c`tre templul din Ierusalim, conform legii, [i dup`\nchinarea magilor). Ce a determinat fuga \n Egipt? (M=nia luiIrod rev`rsat` cu cruzime asupra copiilor n`scu]i \n Betleem).Ce a poruncit el \n nebunia lui? (Ca to]i copiii p=n` la doi ani s`fie uci[i). S-a \mplinit aceasta? (Da, s-a \mplinit). Pruncul Iisusa sc`pat de m=nia lui Irod? (|ntruc=t a plecat \n Egipt, nu a fostg`sit). C=t a stat Sf=nta Familie \n Egipt? (P=n` \n toamnaaceluia[i an, fiindc` \n acel an a murit Irod). Unde s-a stabilitSf=nta Familie dup` re\ntoarcerea din Egipt? (S-a stabilit \nNazaret, unde le era [i locuin]a [i de unde plecase Sf=nta Fecioar`[i cu Iosif s` se \nscrie \n Betleem).

Capitolul unu160

8. Aplicarea

Se vor c=nta colinde care se refer` la tirania lui Irod, la moarteapruncilor [i la fuga \n Egipt.


Se va face o privire retrospectiv` a evenimentelor Na[terii Dom-nului, \ncep=nd cu Bunavestire.


Copil`ria lui Iisus



Sf=nta Evanghelie ne spune c` dup` moartea lui Irod cel Mare,Iosif afl=ndu-se \n Egipt, a primit porunc` \n vis de la \nger s`�ia pruncul [i pe mama Lui, [i s` mearg` \n p`m=ntul lui Israel.{i venind, a locuit \n cetatea numit` Nazaret� (Matei 2, 19�23).


De acum, aici \n Nazaret \ncepe copil`ria lui Iisus, despre carevom vorbi \n cele ce urmeaz`.


A[a cum s-a supus \ntru totul prescrip]iilor Legii, \mplinindu-lepe toate dup` cuviin]`, tot astfel de natural` va fi [i copil`ria luiIisus, \ncadrat` \ntru totul \n realit`]ile timpului. Fiul lui Dum-nezeu s-a f`cut om adev`rat [i a trìt printre oameni via]`p`m=nteasc` ca a lor, apropiindu-se \ntru totul de ei. De aceea,Sfintele Evanghelii las` \n t`cere orice fel de informa]ii cu privirela copil`ria lui Iisus. Fiind \ntru totul asemenea oamenilor, trìnd\ntr-un anume timp [i loc, copil`ria Domnului este \n func]ie sau

--


corelat` cu via]a comun` a familiei sau a celor din jur.Dup` cum am v`zut c` ne arat` Evanghelia, Familia Sf=nt` a

p`r`sit Egiptul, dup` moartea lui Irod [i ocolind Iudeea s-a a[ezat\n provincia de unde plecase spre Betleem cu un an [i jum`tate\nainte. Provincia unde s-a stabilit se numea Galileea, iar noul eist`p=n se numea Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. St`p=nind apatra parte din Palestina, se numea �tetrarh�.

Galileea, compus` dintr-o popula]ie numeroas` [i divers`,era situat` \n partea de nord a }`rii Sfinte, prezent=nd o deosebitìmportan]` comercial`, ca punct de leg`tur` \ntre Orient [i Occi-dent. Aici se afl` Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii, lung de21 km [i ad=nc de 40�50 m, foarte bogat \n pe[te. Av=nd locurifertile \n jurul lui, cre[tea din abunden]` vegeta]ia, favoriz=ndcultivarea cerealelor, a vi]ei de vie, a smochinelor, care dau roadeaproape tot anul, a m`slinelor din care se prepar` untdelemnul.Aici se \ntemeiaz` c=teva cet`]i \nfloritoare: Capernaum,Betsaida, Magdala, a c`ror locuitori se \ndeletniceau cu pescuitul.V=natul pe[telui se f`cea mai mult noaptea [i nu o dat` aveau de\nfruntat furtunile care se iscau pe mare. Fiind sub st`p=nire ro-man`, Irod Antipa va \ntemeia aici o cetate \n cinstea \mp`ratuluiTiberiu, oferind loc de agrement pentru romani, at=t prin natura\nc=nt`toare, c=t [i prin apele calde ale lacului numit [i Tiberiada,dup` numele cezarului. P`m=ntul Galileii este br`zdat [i de apeleIordanului care se [erpuia ca o panglic` spre Marea Moart`, iarMuntele Taborului aducea mult` prospe]ime aerului.

Clima tropical` [ i v=ntul specif ic dezvolt` aici douànotimpuri: unul umed, care \ncepe de prin octombrie cu ploi [itemperaturi mai sc`zute ]in=nd p=n` \n martie, c=nd poate s` [ining`. Ploile t=rzii de dup` echinoc]iul de prim`var` favorizeazùmiditatea necesar` dezvolt`rii cerealelor. Anotimpul fierbinte,\n perioada mai�octombrie face ca ploile s` fie foarte rare, iarroua, o binecuv=ntare cereasc`. Se semnaleaz` acum [i diferen]emari de temperatur` \ntre zi [i noapte.

|n aceste condi]ii se dezvolt` aici agricultura, cre[tereavitelor, mai mult oi [i capre, pescuitul, ca [i alte meserii, printrecare [i aceea de lemnar.

|n condi]ii de temperatur` cald`, \mbr`c`mintea era sumar`.B`rba]ii purtau o tunic` de bumbac pe corp, de la g=t p=n` lagenunchi, \ncins` la br=u. Peste tunic` purtau un ve[m=nt, pecare cei s`raci \l puteau folosi [i ca acoper`m=nt noaptea. Pepicioare purtau sandale cu curele de piele. Cei s`raci umblau [idescul]i. Apa fiind rar`, f=nt=nile erau foarte cùtate. Ea se p`stra\n burdufuri de piele de capr`. Alimenta]ia nu era nici ea

Capitolul unu162

preten]ioas`. P=inea era din gr=u sau secar`, amestecat` de multeori cu fain` de fasole sau linte. Era dospit` sau nedospit`; zilnicproasp`t`. Masa principal` era cina, dat` fiind r`ceala serii. Pestezi se mul]umeau s` m`n=nce p=ine cu smochine, struguri, pepeni,curmale proaspete sau uscate, castrave]i. Ca bùtur` se folosealaptele mai mult de oi sau capre; l`s=ndu-l pentru st=mp`rareasetei s` se acreasc`. La mas` se a[ezau \n pozi]ie culcat`, sprijini]ipe m=na st=ng`, se m=nca cu m=na dreapt`. De aceia \[i sp`laum=inile [i \nainte [i dup` servirea mesei. St`p=nul casei \nainte[i dup` mas` rostea rug`ciunea. Meniul era \n func]ie deposibilit`]ile fiec`ruia. Cei mai \nst`ri]i foloseau carnea pr`jit`de vi]el, miei, iezi sau pe[te. |n timpul mesei [i dup` mas` sebea vin. Sup` nu se servea. Alimentele se \ndulceau cu miere dealbine, sau din struguri. Cei s`raci se mul]umeau s` m`n=ncep=ine \nmuiata \n o]et sau \n lapte. Cerealele erau preparate [ifripte, sau puteau fi consumate [i crude. Cei de l=ng` lac foloseauca aliment carnea de pe[te.

Via]a public` [i particular` era organizat` [i se desf`[ura dup`Legea Domnului. Locul special pentru rug`ciune [i cult eratemplul. Apoi casele de rug`ciune s-au \nmul]it a[a de mult, \nc=t,purt=nd numele de sinagogi, adic` �loca[ de adunare�, nu exist`localitate din care s` lipseasc`. Chiar [i \n templu se g`sea osinagog`. Sinagoga avea mai mult un caracter laic. Rabinul, sau\nv`]atul legii putea fi laic. Datorit` necesit`]ii de a cunoa[telegea [i cuv=ntul lui Dumnezeu, \n sinagog` putea vorbi oricaredin participan]i. Serviciul religios care consta din rug`ciuni, citiri[i t`lm`ciri a legii [i proorocilor se f`ceau la s`rb`tori, lunea [ijoia, dar mai ales s=mb`ta.

O importan]` deosebit` se acord` cre[terii [i educa]iei copii-lor considera]i ca o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. Ei erau educa]i\n fric` de Dumnezeu, a p`zirii poruncilor Lui [i a respectuluifa]` de p`rin]i. Acest respect al p`rin]iior mergea at=t de mult\nc=t copilul care \[i lovea p`rintele era ucis. La fel se impunea[i respectul fa]` de cei mai \n v=rst`, prin salut reveren]ios, saudac` st`teau jos, se ridicau atunci c=nd trecea un b`tr=n, fiindastfel obi[nui]i s` \mplineasc` ceea ce \nv`]au la sinagog`:�Dinaintea p`rului c`runt te scoal` [i fa]a celui b`tr=n o cinste[-te!� |nc` de mici, copiii erau \nv`]a]i la sinagogi Legea [i profe]ii,repet=nd la \nceput dup` rabi [i memoriz=nd verset cu verset,apoi \nv`]=nd ei \n[i[i s` citeasc`.

Am amintit toate acestea pentru a ne putea da seama maibine care este cadrul \n care Iisus [i-a petrecut copil`ria.


Am v`zut la \nceput c` Evanghelia precizeaz` faptul c` Sf=ntaFamilie re\ntorc=ndu-se \n Galileea, s-a [i stabilit \n Nazaret.Aici a stat Iisus p=n` la v=rsta de 30 de ani, c=nd [i-a \nceputactivitatea public`.

�Nazaretul era un sat mic l=ng` muntele Tabor, (spuneFericitul Ieronim), cam la 10�12 km. Numele lui nu este amintitdeloc \n c`r]ile Vechiului Testament. Nu a jucat vreodat` vreunrol politic \n istoria poporului. Cei din alte provincii \i priveaucu dispre] pe nazarineni, obi[nuind s` \ntrebe ironic: �poate ie[iceva bun din Nazaret?� (Ioan 1, 46). Spre deosebire de localit`]ile\nfloritoare de pe malurile Lacului Tiberiada, Nazaretul avea unp`m=nt pietros [i arid. Locuitorii cultivau gr=ul [i orezul [icre[teau oi [i capre, iar din m`sline storceau untdelemnul.Oamenii erau s`raci [i duceau o via]` modest`. A[a a trìt [iIisus ca [i copil, muncind al`turi de dreptul Iosif, care era t=mplar,sau lemnar, f`c=nd pluguri sau juguri (spune Sf=ntul JustinMartirul [i Filozoful).

Dac` Sfintele Evanghelii nu ne m`rturisesc nimic cu privirela vreo manifestare ie[it` din comun a lui Iisus fa]` de ceilal]icopii din Nazaret, duc=ndu-[i via]a al`turi de ei, juc=ndu-se pestr`zi [i \n pie]e, sau merg=nd [i rug=ndu-se la sinagog` \mpreun`cu ei, Sf=ntul Luca are totu[i o referire special` asupra profiluluimoral-duhovnicesc al copilului, ar`t=nd c` pe m`sur` ce cre[tea,�se \nt`rea cu duhul, umpl=ndu-se de \n]elepciune, [i darul luiDumnezeu era peste el�. {i \n continuare, Evanghelistul relateazò remarcabil` \nt=mplare la v=rsta de 12 ani. Pentru a \mpliniprescrip]iile Legii, �se duceau p`rin]ii Lui \n fiecare an la Ieru-salim, de praznicul pa[telui. {i c=nd a fost El de 12 ani [i suin-du-se \n Ierusalim dup` obiceiul praznicului [i sf=r[indu-se zilelede praznic, c=nd s-au \ntors ei, a r`mas copilul Iisus la Ierusalim[i nu au [tiut Iosif [i mama Lui. {i socotind c` El este \n ceatac`l`torilor au venit o cale de o zi [i L-au cùtat \ntre rudenii [icunoscu]i, [i neafl=ndu-L s-au \ntors la Ierusalim, cùt=ndu-L.{i dup` trei zile L-au aflat \n templu, [ez=nd \n mijlocul\nv`]`torilor ascult=nd de la ei [i pun=ndu-le \ntreb`ri; [i se mirauto]i care \l auzeau de priceperea [i de r`spunsurile Lui. {iv`z=ndu-L, s-au spìm=ntat [i a zis c`tre El mama Lui: fiule, dece ai f`cut a[a? Iat`, tat`l tù [i eu te cùt`m \ngrijora]i. {i a zisc`tre ei: de ce m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`luimeu mi se cade s` fiu? {i ei nu au \n]eles cuv=ntul ce l-a spus. {is-a cobor=t \mpreun` cu ei [i a locuit \n Nazaret [i le era supus.Iar mama Lui p`stra toate aceste cuvinte \n inima sa� (Luca 2,48�51). Apoi, Evanghelistul precizeaz` c` [i dup` v=rsta de 12

Capitolul unu164

ani, �Iisus sporea cu \n]elepciunea [i cu v=rsta [i cu harul la Dum-nezeu [i la oameni� (Luca 2, 52).

V`z=nd modul foarte natural [i comun omenesc al copilului[i al adolescentului Iisus, �supus� \ntru totul mamei sale [iobiceiurilor timpului, ne apare \n chip firesc \ntrebarea: care estechipul Lui, cum ar`ta El? |ntrebarea [i-au pus-o mul]i [i p`rerileau fost diverse. Iat` una din ele: �Ni-l putem \nchipui pe Iisus cape to]i galileenii din vremea Sa: ochii de culoare \ntunecat`, p`rulnegru, lung [i dat cu untdelemn, ca de altfel [i barba. Ei purtauun fel de c`ma[` str=ns` la mijloc cu o cing`toare de l=n` pestecare aruncau un ve[m=nt larg. |n picioare aveau sandale cu curele,iar pe cap \[i a[ezau un voal alb ce at=rna pe spate [i care \i fereade soare (�Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu \ntrupat�, \n rev.M.B. nr. 1�3/1982, p. 34).

Intui]ia se face ar`t=nd tabloul Sfintei Familii, unde apare\n prim plan Iisus, precum [i tablouri reprezent=nd aspecte din}ara Sf=nt`.


Cum a fost copil`ria lui Iisus? (Ca a oric`rui copil din timpulSù). S-a deosebit totu[i cu ceva? (Pe m`sur` ce cre[tea cu v=rsta,sporea [i cu harul [i cu \n]elepciunea \n fa]a lui Dumnezeu [i aoamenilor). A avut El con[tiin]a c` de[i copil modest fiind, estetotu[i Fiul lui Dumnezeu? (A avut-o [i o exprima clar la v=rstade 12 ani mamei Sale, c=nd se afla \n templul din Ierusalim: �Dece m` cùta]i? Au nu a]i [tiut c` \n cele ale Tat`lui Meu mi secade s` fiu?�). Au \n]eles to]i aceste cuvinte? (Nu le-au \n]eles,\ns` �mama Lui p`stra toate cuvintele acestea \n inima sa�). Dup`v=rsta de 12 ani Iisus a stat numai \n Nazaret, sau a mai fost peundeva? (Unii spun c` a fost [i \n alte ]`ri unde a dob=ndit\n]elepciunea, [i ar fi \nv`]at s` fac` minunile care vor urma \ncadrul activit`]ii Sale). Este adev`rat? (Nu a mai fost nicìeri.Evanghelistul ne spune clar c` �de la templul din Ierusalim avenit \n Nazaret [i le era supus�. Apoi, \nainte de a-[i \ncepeactivitatea public`, �a venit Iisus din Nazaretul Galileii [i s-abotezat de la Ioan \n Iordan� (Marcu 1, 9). Pe urm`, c=nd [i-a\nceput activitatea, �a venit \n Nazaret unde fusese crescut [i aintrat dup` obiceiul Sù, \n ziua s=mbetei \n sinagog` [i s-a sculats` citeasc`...� (Luca 4, 16). {i to]i se mirau de cuvintele haruluicare ie[eau din gura Lui [i ziceau: �Au nu este acesta feciorul luiIosif?� (Luca 4, 22).


8. Aplicarea

Vorbind despre copil`ria lui Iisus vedem c`, duc=nd o via]` mode-st` a muncit cinstit [i cu d`ruire, pre]uind munca [i oferindu-ne\n acela[i timp o pild` [i un \ndemn ca [i noi s` muncim, f`c=ndu-ne datoria oriunde am fi pu[i, cu con[tiin]` [i d`ruire, �ca pentruDomnul� (Coloseni 3, 23).

Urm=nd pilda supunerii [i ascult`rii lui Iisus fa]` de p`rin]iiSì, tot astfel trebuie s` se comporte [i copiii, d=nd ascultare\nv`]`turilor Bisericii , ale dasc`lilor, ale p`rin]ilor [i aleoamenilor de bine.


Se vor memoriza cuvintele prin care copilul Iisus este con[tient\n templul din Ierusalirn de dumnezeirea Sa: �Au nu [tia]i c` \ncele ale Tat`lui meu mi se cade s` fiu?�


Botezul Domnului



Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public` s` le fie recunoscut`numai acelora care \mplineau v=rsta de 30 de ani. P=n` la aceast`v=rst` se considera c` omul nu este \mplinit \n toat` maturitatealui pentru a putea \nv`]a [i pe al]ii.

Tot astfel [i M=ntuitorul [i-a \nceput activitatea mesianic`la v=rsta de 30 de ani. |nainte \ns` s-au petrecut dou` evenimenteimportante \n via]a Lui, [i anume botezul \n Iordan de c`tre Ioan,[i apoi postul [i ispitirea \n pustie.

--

Capitolul unu166


Ne vom referi la Botezul Domnului, v`z=nd la \nceput cine era [ice misiune avea Sf=ntul Ioan, iar apoi modul \n care a fost botezatDomnul \n r=ul Iordanului.


Sf=nta Evanghelie ne arat` c` \n al 15-lea an al \mp`r`]ieicezarului Tiberiu, fiind procurator al Iudeii, Pon]iu Pilat [i tetrarhal Galileii, Irod, �a fost cuv=ntul Domnului c`tre Ioan, fiul luiZaharia \n pustie. {i a venit acesta \n toat` \mprejurimeaIordanului , propov`duind botezul pocìn]ei spre ier tareap`catelor. Precum este scris \n cartea cuvintelor Isaia proorocul,care zice: g`ti]i calea Domnului, drepte face]i c`r`rile Lui... {itoat` f`ptura va vedea m=ntuirea lui Dumnezeu� (Luca 3, 1-6).Deci, c=nd Ioan avea v=rsta de 30 de ani a \nceput s` boteze \napa Iordanului, \n pustia Iudeii, spun=nd: �Pocì]i-v` c` s-aapropiat \mp`r`]ia cerurilor... Atunci a ie[it la el Ierusalimul [itoat` Iudeea [i toat` \mprejurimea Iordanului�, adic` to]i cei celocuiau \ntre lacul Ghenizaret [i Marea Moart`. �{i erau boteza]ide c`tre el, m`rturisindu-[i p`catele� (Matei 3, 1-6). �{i Ioan era\mbr`cat \n hain` de p`r de c`mil`, avea cing`toare de piele\mprejurul mijlocului [i m=nca l`custe [i miere s`lbatic`� (Matei3, 4). Hrana cu l`custe era recomandat` de Legea Veche. Eaconstituia \ns` mai cu seam` hrana celor s`raci. Lacustele erauasemenea racilor, [i fiindc` se hr`neau cu spicul plantelor numit�acra�, ele se mai numeau [i �acride�. Se m=ncau fie fierte, fieuscate la soare, sau pr`jite [i s`rate. Mierea de albine proveneadin fagurele ce se topea din cauza soarelui, f`c=nd ca mierea s`curg` [i astfel putea fi adunat`. Albinele s`lbatice produceaumierea \n faguri afla]i \n pomi, pe st=nci, sau chiar \n p`m=nt.|mbr`c`mintea lui Ioan era modest`, iar cingatoarea de piele in-dica [i faptul c` era gata de drum, de ac]iune. Pustia de care nevorbe[te Evanghelia era de o parte [i de alta a Iordanului, nordde Marea Moart`, cunoscut` azi sub numele de El Chor. Acestloc era lipsit de orice a[ezare omeneasc`, fiindc` p`m=ntul erapietros [i nefertil. |n jur existau pomi, iar c=nd era mai multùmiditate, cre[tea chiar iarb` pentru p`[unat. Sf=ntul Ioan spuneacelor ce veneau la el c` s` primeasc` botezul pocìn]ei: �Eu unulv` botez cu ap`, spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine estemai puternic dec=t mine, c`ruia nu-i sunt vrednic, plec=ndu-m`,s`-i dezleg cureaua \nc`l]`mintelor� (Marcu 1, 7; Ioan 1, 27). De


aici vedem c` cei care primeau botezul se desc`l]au \nainte de aintra \n ap`, iar dezlegarea \nc`l]`mintei cuiva era cel mai umillucru. Cei ce se botezau [edeau \n ap` p=n` \[i m`rturiseaup`catele, apoi ie[eau cu hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i. �Acestav` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc� (Matei 3, 11), era m`rturialui Ioan despre Iisus. Iar Evanghelia ne spune \n continuare c`�\n zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii� (Marcu 1,9) �la Iordan c`tre Ioan ca s` se boteze de c`tre el� (Matei 3, 13).�Acestea s-au petrecut \n Betabara, dincolo de Iordan� (Ioan 1,28), \n chiar locul pe unde a trecut Iosua Iordanul c=nd a intrat \np`m=ntul f`g`duin]ei. {i c=nd �a v`zut Ioan pe Iisus venind lael, a zis: iat` Mielul lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii ...{i eu nu-L cuno[team, dar ca s` fie ar`tat lui Israel, pentru aceastaam venit eu, botez=nd cu ap`� (Ioan 1, 29�31). �Ioan \ns` |l oprea,zic=nd: eu am trebuin]` s` fiu botezat de tine [i tu vii la mine?{i, r`spunz=nd Iisus a zis c`tre el: las` acum, c` a[a se cuvinenou` s` \mplinim toat` dreptatea. Atunci L-a botezat. Iarbotez=ndu-se Iisus, c=nd ie[ea din ap`, \ndat` cerurile s-au deschis[i Duhul lui Dumnezeu s-a v`zut cobor=ndu-se ca un porumbel[i venind peste El [i iat` glas din ceruri, zic=nd: Acesta este FiulMeu cel iubit \ntru care am binevoit� (Matei 3, 14�17). �{i am`rtur is i t Ioan zic=nd: am v`zut Duhul ca un porumbelcobor=ndu-se din cer [i a r`mas peste El. {i eu nu-L cuno[team,ci Cel ce m-a trimis s` botez cu ap`, Acela mi-a zis: peste carevei vedea Duhul cobor=ndu-se [i r`m=n=nd peste El, acela estecare boteaz` cu Duh Sf=nt. {i eu am v`zut [i am m`rturisit cÀcesta este Fiul lui Dumnezeu� (Ioan 1, 32�34).

Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul botezului Domnului dec`tre Ioan \n r=ul Iordanului.


Dup` cum am v`zut, M=ntuitorul nostru Iisus Hristos a primit s`fie botezat de c`tre Ioan \n r=ul Iordanului \naintea \nceperiiactivita]ii Sale publice. Ne \ntreb`m: ce botez a primit Domnul?(A primit botezul lui Ioan). Care era acesta? (Era botezulpocìn]ei). Mai exist` cumva [i alt botez? (Exist` botezul cu DuhSf=nt [i cu foc). Cine va aplica acest nou botez? (|l vor aplicaurma[ii M=ntuitorului \n numele Sfintei Treimi). Odat` cu po-gor=rea Sf=ntului Duh \n chip de porumbel [i a glasului din cercare \l face cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, ce ni se descopere?(Sf=nta Treime: Tat`l care gl`suie[te, Fiul care prime[te Botezul[i Duhul Sf=nt care se coboar` \n chip de porumbel). Recunosc=nd

Capitolul unu168

lipsa de p`cat a Domnului, Ioan \l opre[te de la botez. De ce aconsiderat totu[i Iisus c` este necesar s` fie botezat? (Fiindc`de[i nu a avut p`cate pe care s` le m`rturiseasc`, [i nu era necesar`nici hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i, El �s-a f`cut pentru noip`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu\ntru El� (II Corinteni 5, 21). De aceea, El prime[te botezul ca�Miel al lui Dumnezeu care ridic` p`catele lumii� (Ioan 1, 29).Sfin]ii P`rin]i mai adaug` apoi [i faptul c` Domnul nu a primitbotezul pentru a se cur`]i, sau sfin]i pe Sine, ci pentru a sfin]iapele, adic` firea \nconjur`toare supus` stric`ciunii odat` cuc`derea omului \n p`cat).

8. Aplicarea

Noi s`rb`torim Botezul Domnului la 6 ianuarie, c=nd se face [isfin]irea �Apei Mari�.

Se va c=nta Troparul Botezului.


Se va \nv`]a acest tropar.


Ispitirea Domnului \n pustie



Totdeauna evenimentele mai deosebite [i mai importante din via]aoamenilor sunt \nt=mpinate cu o preg`tire mai deosebit`. La felse \nt=mpl` [i \n cazul \nceperii unei activit`]i publice \n care secere afirmarea personalit`]ii cuiva.

Asemenea [i M=ntuitorul \naintea \nceperii activit`]ii Salepublice, dup` ce a fost botezat de la Ioan \n Iordan, s-a retras \npustie, pentru ca \n post [i rug`ciune s` poat` medita ca om asupra

--


misiunii ce \l a[teapt` \n viitor.Dup` 40 de zile de post, diavolul s-a apropiat de El s`-L

ispiteasc` [i s`-L abat` de la misiunea Sa de m=ntuire a neamuluiomenesc.


Ne vom referi la ispitirea M=ntuitorului \n pustie [i la biruin]aSa asupra diavolului.


Textul pericopei �Atunci Iisus a fost dus de duhul Sù \n pustie,ca s` se ispiteasc` de diavol. {i a fost \n pustie 40 de zile, fiindispitit de satana. {i era \mpreun` cu fiarele, [i \ngerii \l slujeau.{i postind 40 de zile [i 40 de nop]i \n urm` a fl`m=nzit. {iapropiindu-se ispititorul i-a zis Lui: Dac` e[ti Tu Fiul lui Dum-nezeu, spune ca pietrele acestea s` se prefac` \n p=ini. Iar Elr`spunz=nd a zis: scris este: nu numai cu p=ine va trì omul, cicu tot cuv=ntul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul|l ia cu sine \n sf=nta cetate [i |l pune pe aripa templului [i \ispune Lui: dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-Te jos, c`ciscris este c` \ngerilor Sì le va porunci pentru Tine, [i Te vorridica pe m=ini, ca nu cumva s` love[ti de piatr` piciorul Tù. Azis I isus lui: Iar`[i este scris: s` nu ispite[ti pe DomnulDumnezeul tù! {i suindu-L diavolul pe un munte \nalt, i-a ar`tat\ntr-o clip` toate \mp`r`]iile lumii� (Luca 4, 5) [i m`rirea lor. {ia zis Lui: }ie \]i voi da toat` st`p=nirea aceasta [i slava lor, c`mie mi-a fos t da t` [ i eu o dau cui vreau. A[adar , dac`pro[tern=ndu-Te, Te vei \nchina \naintea mea, a ta va fi toat`�(Luca 4, 6�7). Atunci Iisus \i zice lui: pleac` (fugi, dep`rteaz`-te)dar de la mine, satana! C`ci scris este: Domnului Dumnezeuluitù s` I te \nchini [i Lui singur s`-I sluje[ti. Atunci L-a l`sat ped=nsul diavolul, [i iat` \ngerii s-au apropiat [i \l serveau.�(Matei4, 1�11) �{i divolul, sf=r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat de la Elp=n` la o vreme� (Luca 4, 13).

Explicarea textului Dup` cum vedem din textul pericopei, M=n-tuitorul, \naintea \nceperii activit`]ii Sale, a postit \n pustiu. Evorba de pustiul Quarantaniei (de la quaranta@40). �|n nemijlocitaapropiere de p`r]ile Iordanului, unde boteza Ioan� (Luca 4, 1),spre nord � vest de Ierihon, se afla o regiune stearp` [i st=ncoas`,una din cele mai fioroase pustiuri din lume. Nu are nici ap`, nici

Capitolul unu170

vegeta]ie, nici cì de comunica]ie, iar aerul dogor=tor al ar[i]eisoarelui devenea aproape cu neputin]` de respirat. L=ng` pustiuse ridic` muntele Duca, cu altitudinea de 473m deasupra niveluluim`rii (Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dup` Matei, Cernù]i,1925, p. 162�163). Aici, \n aceast` ambian]` a petrecut Domnul�plin de Duhul Sf=nt� (Luca 4, 1) \n medita]ie, rug`ciune, postind40 de zile ziua [i 40 de nop]i. Evangheli[tii fac aceast` precizare\ntruc=t doresc s` arate c` postul lui Iisus este integral [i deosebitde cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se ghiftuiau cutoate bun`t`]ile. Exege]ii \[i pun \ntrebarea cum a putut El rezista,cu trup ca al nostru, s` posteasc` 40 de zile [i 40 de nop]i.|ntr-adev`r, El avea trup ca al nostru, dar �era plin de DuhulSf=nt�, de puterea Lui [i �\ngerii \l slujeau� (Marcu 1, 13). Postulde 40 de zile ne aminte[te, desigur de postul lui Moise, cu aceea[idurat` \naintea cutremur`torului eveniment al primirii Legii. Totastfel [i Iisus pentru salvarea omenirii de p`cat, va avea o cutre-mur`toare \nt`lnire cu diavolul dup` 40 de zile [i nop]i de post,\naintea \nceperii activit`]ii Sale mesianice.

La sf=r[itul celor 40 de zile de post Iisus a fl`m=nzit. Seprezint` acum la El diavolul. Acesta este ispititorul [i ucig`toruldintru \nceput al omului, �tat`l minciunii� (Ioan 8, 44). |nsu[inumele de �diavol� (�satana�, \n ebraic`) define[te ac]iuneapotrivnic` spre v`t`mare. El a fost gelos [i a ac]ionat cu viclenie[i invidie asupra primului om aflat \n comuniunea lui Dumne-zeu. Aceast` gelozie [i invidie porne[te din faptul c` omul seafla \n gra]ia lui Dumnezeu, pe c=nd el c`zuse din aceast` gra]ie.Gelozia [i invidia lui r`m=n [i dup` c`derea omului \n p`cat,fiindc` [i \n aceast` stare omul se afl` \n gra]ia lui Dumnezeu, [iP`rintele ceresc \i promite izb`virea din p`cat [i din moarte.Diavolul a ac]ionat \ntotdeauna asupra omului cu mult` viclenie,ascunz=nd rùl sub masca binelui. Omul creat de Dumnezeuurm`re[te binele, dar prin viclenie, diavolul ispitindu-l, \l poate\nfunda \n rùl din care nu va mai putea ie[i singur. Astfel,\naintea c`derii \n p`cat, divolul \i ispite[te pe primii oamenispun=ndu-le cu viclenie [i minciun` c` dac` vor m=nca din fructuloprit vor fi asemenea lui Dumnezeu. A fi asemenea lui Dumne-zeu este binele, scopul crea]iei \ns`[i. A gusta \ns` din fructuloprit este \nc`lcarea voin]ei lui Dumnezeu. De aici marea \n[elarepe care diavolul o strecoar` cu viclenie \n sufletul omului,duc=ndu-l la c`dere. Tot cu viclenie [i invidie se apropie divolul[i de Iisus. El [tia c` Iisus este M=ntuitorul lumii [i izb`vitorulomului din p`cat, [i implicit du[manul lui. Nu [tia \ns` c` Iisuseste \nsu[i Dumnezeu cel atotputernic. Dac` ar fi [tiut nu s-ar


mai fi apropiat de El, fiindc` Dumnezeu l-a \nvins odat` [i pen-tru totdeauna. Chiar dac` \l recuno[tea pe Iisus ca Fiu al lui Dum-nezeu, \n]elegea aceasta cam \n genul ereticului Arie, \n sensulc` ar fi o creatur` a Tat`lui, cum creatur` este [i el. Pentru aceasta\n ispitirea Sa, diavolul vrea s`-L verifice pe Iisus, \ntreb=ndu-Lde fiecare dat`: �Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu...�.

Prima ispitire: �De e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, spune capietrele acestea s` se prefac` \n p=ine�. Iat` reeditarea primeiispite adresat` omului \n rai av=nd \n esen]` aceea[i poft` al`comiei p=ntecelui. M=ntuitorul nu mai putea primi viclenia [i\n[el`ciunea divolului. De aceea r`spunde prin cuv=ntul lui Dum-nezeu: �Nu numai cu p=ine va trì omul, ci cu tot cuv=ntul careiese din gura lui Dumnezeu� (Deuteronom 8, 3). Primul om aflat\n rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat ispitaviclean` a diavolului...

A doua ispitire este f`cut` pe aripa templului diavolul\ncerc=nd prin viclenie s` afle dac` Iisus este Fiul lui Dumne-zeu: �Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc`-te jos c`ci scriseste c` va porunci \ngerilor Sì [i pe m=ini Te vor prinde ca nucumva s` love[ti de piatr` piciorul Tù�. De data aceasta [idiavolul \l ispite[te pe Iisus tot prin cuv=ntul lui Dumnezeu(Psalmul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz`textul Scripturii ca mul]i eretici de azi, nu dup` ceea ce vreatextul s` comunice, ci dup` dorin]a lor. De aceea le este �sprepierzanie�. La fel s-a adresat diavolul [i primului om, invoc=ndcuv=ntul lui Dumnezeu: �nu a zis oare Dumnezeu...�. Omul i-ac`zut victim`, ascult=ndu-l. Iisus \ns` ca Fiu al lui Dumnezeu, \idemasc` viclenia tot prin porunca lui Dumnezeu: �Iar`[i estescris: s` nu ispite[ti pe Domnul Dumnezeul tù� (Deuteronom 6,16).

Aceasta este ispita m`ririi, a slavei de[arte. Primului om is-a spus de c`tre diavol: �ve]i fi ca Dumnezeu�, [i omul a acceptat.Iisus este con[tient de dumnezeirea Sa [i de aceea poate respingeispita.

A treia ispit`. Iisus este dus pe un munte foarte \nalt. Uniiexege]i spun c` ar putea fi vorba de Muntele M`slinilor, al]ii deTabor sau Nebo, iar al]ii \l identific` cu muntele Quarantaniei �Duca. Mai pu]in intereseaz` \ns` aceasta. Diavolul \i arat` luiIisus \mp`r`]iile lumii, cu gloria [i str`lucirea lor, [i apoi \i spune:�Toate acestea }i le voi da }ie, dac` te vei \nchina mie�. {icontinu`: �c`ci mie mi-au fost date [i eu le dau cui voiesc�.

Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale prisositoarecare genereaz` \mbuibarea prin satisfacerea tuturor poftelor

Capitolul unu172

carnale. Diavolul se laud` c` el este st`p=nul lor. Va recunoa[te,de fapt, Iisus \nsu[i acest fapt, \naintea Sfintelor Sale Patimi,c=nd spune Apostolilor c` �diavolul este st`p=nitorul lumiiacesteia� (Ioan 12, 31). Pentru a \n]elege aceast` st`p=nire, vatrebui s` citim din nou primele pagini ale Bibliei. Vom constatac` aduc=nd p`catul \n lume, [i prin p`cat moartea, diavolul aob]inut oarecum st`p=nirea asupra lumii devenit` a p`catului.Omul \nsu[i \i confer` aceast` st`p=nire prin supunerea fa]` deispita lui viclean`, [i prin neascultarea fa]` de porunca lui Dum-nezeu. Numai Jertfa m=ntuitoare a Fiului lui Dumnezeu \l va puteaelibera pe om de sub st`p=nirea diavolului, fiindc` numai ea \lpoate \nvinge pe acesta, total [i definitiv.

Iisus [tia toate acestea, de aceea refuz` dialogul cu diavolul,alung=ndu-l scurt [i categoric: �pleac`, fugi, dep`rteaz`-te!�. Ne-aar`tat [i nou`, prin aceasta, c` dialogul cu diavolul nu areniciodat` rezultate bune. Ispita lui viclean` [i neru[inat` trebuierespins` de la \nceput. A accepta ca ispita s` se amplifice,\nseamn` a-]i sl`bi puterile [i a \ncerca riscul c`derii. Ispitatrebuie respins` \nc` de la \nceput, c=nd puterile sunt proaspete[i tari. De aceea, M=ntuitorul ne-a \nv`]at s` cerem P`rinteluiceresc, nu doar s` ne ajute \n timpul ispitei diavolului, ci s` fac`s` nu intr`m \n ispit`, [i mai presus de toate s` ne elibereze, s`ne salveze de sub influen]a celui viclean [i rù. C`derea \n p`cata primului ispitit de diavol dovede[te c` noi prin puterile noastrenu putem face fa]` vicleniei diavolului. Aceasta e mai puternic`dec=t \n]elepciunea [i priceperea omeneasc`. {tiind aceasta,Domnul i-a \ndemnat pe Apostoli [i prin ei pe noi to]i s`�priveghem [i s` ne rug`m pentru a nu intra \n ispit`, c`ci duhuleste os=rduitor, dar trupul nu poate�. La fel, Apostolii Domnuluine-au atras aten]ia st`ruitor s` fim treji [i s` priveghem c`ci�diavolul, potrivnicul nostru umbl` r`cnind ca un leu, cùt=ndpe cine s` \nghit`� (I Petru 5, 8). Pentru aceasta �\mbr`ca]i-v`cu toat` arm`tura lui Dumnezeu ca s` pute]i sta \mpotrivauneltirilor diavolului, pentru c` nu avem de luptat \mpotrivatrupului [i a s=ngelui, ci \mpotriva duhurilor rùt`]ii dinv`zduhuri� (Efeseni 6, 11�12).

Pericopa evanghelic` a ispitirii lui Iisus se \ncheie cuprecizarea: �{i diavolul, sf`r[ind toat` ispita, s-a \ndep`rtat deEl p=n` la o vreme�. C=nd va veni ispita diavolului? |nainteaSfintelor Patimi ale Domnului, �diavolul a intrat� \n Iuda [i acestaL-a tr`dat. Prin viclenia [i puterea diavolului Domnul a fostcondamnat la moartea cea mai josnic` prin crucificare. {i a socotitel c` moartea lui Iisus este biruin]a sa definitiv`. Dar de data


aceasta s-a \n[elat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl`te[tepentru noi oamenii pre]ul de r`scump`rare din p`cat, iar princobor`rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a zdrobit puterea mor]ii.Pentru acest motiv, crucea r`m=ne �arm` \mpotriva diavolului�.Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost \nvins pentru totdeauna.


C=nd a avut loc ispitirea Domnului? (Dup` Botezul \n Iordan [idup` postul de 40 de zile [i 40 de nop]i \n pustia Quarantaniei).S-a putut apropia diavolul de Domnul ca s`-L ispiteasc`, dat fiindfaptul c` El a fost cea de-a doua persoan` a Sfintei Treimi?(Diavolul nu a [tiut c` este chiar Dumnezeu, ci c` este creaturalui Dumnezeu, asemenea Lui). Ce dovad` avem \n acest sens?(Faptul c` \n ispitire diavolul \ntreab`: �dac` e[ti Tu Fiul luiDumnezeu�. Vroia adic`, la \nceput s` se conving` \n ce const`filia]ia lui divin`, [i ce mijloace viclene ar putea folosi pentrua-L deruta din misiunea Lui de m=ntuire a omului). Concret, caresunt cuvintele primei ispite? (�Dac` e[ti Tu Fiul lui Dumnezeuspune pietrelor acestora s` se fac` p=ine�). Dar a doua, dup` ceL-a urcat pe aripa templului? (S` se arunce jos [i nu va fi l`sat \nprimejdie). Care este ultima ispit`, duc=nd pe Iisus pe un muntefoarte \nalt [i promi]=ndu-I \mp`r`]iile lumii? (I le promite toateacestea dac` i se va \nchina lui, adic` dac` i se va supune lui,consider=ndu-l pe el st`p=nul sù). Care a fost \n final atitudineaM=ntuitorului? (V`z=nd prea multa lui neru[inare, Domnul l-aalungat). De ce omul nu a reu[it s`-l biruiasc` pe diavol \n ispit`?(Fiindc` \n timpul ispitei, a uitat cuv=ntul lui Dumnezeu, adic`porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Adam, \i r`spundediavolului totdeauna prin cuv=ntul lui Dumnezeu, \n fa]a c`ruia[i diavolul trebuie s` se plece. C=nd Iisus vede c` prin neru[inarediavolul insist` prea mult \l respinge cu duritate).

Pe noi \ns` ne-a \nv`]at s`-l respingem \nc` de la \nceput,fiindc`, asemenea lui Adam nu vom avea nici \n]elepciunea [inici puterea de a sta \mpotriva vicleniei lui mincinoase [ist`ruin]ei sale neru[inate.

8. Aplicarea

Dat fiind faptul c` prin moartea [i \nvierea Domnului, putereadiavolului a fost \nvins`, Biserica a r=nduit rug`ciuni specialede dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui potrivnic`.

Capitolul unu174

|n \n]elepciunea sa, Biserica a instituit \nc` din vechimeexorciz`ri efectuate cu prilejul aplic`rii Tainei Botezului, pentruca cel ce se va \mpreuna cu Hristos s` se lepede \nainte de satana[i de toate uneltirile lui.

Diavolul ne ispite[te permanent fie \n mod direct fie indi-rect. Mai ales prin oameni. A[a cum a intrat \n Iuda, el totdeauna\[i alege oamenii prin care ac]ioneaz` cu o viclenie m=r[av`f`c=nd ca rùl s` tulbure lumea. Pentru acest motiv, noi trebuies` ne rug`m pentru vr`jma[ii no[tri, sau pentru cei ce ne asupresc.Nu trebuie s` \nt`r=t`m vr`jm`[ia lor, ci s` ne rug`m ca Dumne-zeu s` le lumineze mintea, alung=nd din sufletul lor lucrareadiavolului.

Se cuvine apoi, ca ne\ntrerupt s` ne rug`m a[a cum Domnulne-a \nv`]at, s` fac` P`rintele ceresc \n a[a fel \nc=t nici s` nuintr`m \n ispit`, ci mai presus s` fim izb`vi]i, elibera]i de puterea[i lucrarea diavolului.

C=nd gre[im nu trebuie s` ne pierdem n`dejdea \n Dumne-zeu, fiindc` dezn`dejdea este focul cel aprins al iadului. Prin eadiavolul ne abate de la pocìn]` [i de la m=ntuire. S` avem adic`\ncredere totdeauna c` puterea lui Dumnezeu este mai tare dec=ta divolului; c` diavolul a fost \nvins pentru totdeauna de HristosM=ntuitorul.

|n sf=r[it, trebuie ne\ntrerupt s` priveghem asupra g=ndurilor[i faptelor noastre s` fie dup` voia lui Dumnezeu. Atunci P`rintelenostru ne va p`zi ca pe copiii Sì salv=ndu-ne de cel viclean.


Se va citi [i compara pericopa evanghelic` privind ispitirea Dom-nului \n pustie redat` de Sf=ntul Matei (4, 1�11) [i Sf=ntul Luca(4,11�13).



Alegerea [i misiunea celor 12Apostoli



{tiind \nc` dintru \nceput c` [ederea Sa trupeasc` nu va fi ve[nic`[i c` nu peste mult timp va aduce jertfa Sa izb`vitoare a lumiidin p`cat, M=ntuitorul [i-a ales anumite persoane, c`rora,av=ndu-i \n apropiat` instruire, s` le \ncredin]eze continuareamisiunii Sale de m=ntuire a lumii. Astfel [i-a ales M=ntuitorul\nc` de la \nceputul activit`]ii Sale mesianice ucenici [i Apos-toli.


Vom vedea ce ne spun Sfintele Evanghelii despre alegerea [imisiunea celor 12 Apostoli.


Primii Apostoli au fost Andrei [i Ioan. Ei erau la \nceput uceniciiSf=ntului Ioan Botez`torul. Evanghelia ne spune c` �a doua ziiar`[i sta Ioan [i doi din ucenicii lui. {i v`z=nd pe Iisus careumbla, zice: Iat` Mielul lui Dumnezeu. {i l-au auzit cei doiucenic i z ic=nd aces tea [ i au mers dup` I i sus . Ia r I i sus\ntorc=ndu-se [i v`z=ndu-i c` merg dup` El, a zis: ce cùta]i? Iarei i-au zis: Rabi, adic` |nv`]`torule, unde locuie[ti? Zis-a lor:veni]i [i vede]i. {i s-au dus [i au v`zut unde locuia [i au r`mas laEl ziua aceea. {i era cam la al zecelea ceas. {i era Andrei fratelelui Simon Petru, unul din cei doi, care auziser` de la Ioan [imerseser` dup` El. Acesta a aflat \nt=i pe fratele sù Simon [i i-azis: am aflat pe Mesia, adic` pe Hristos. {i l-a adus c`tre Iisus.{i c`t=nd Iisus la el a zis: Tu e[ti Simon fiul lui Iona, tu te veichema Chefa, adic` Petru. Iar a doua zi a vrut Iisus s` mearg` \nGalileea [i a aflat pe Filip, [i a zis: urmeaz`-mi! {i era Filip dinBetsaida, din cetatea lui Andrei [i a lui Petru. Filip a aflat peNatanael [i i-a zis: am aflat pe Acela despre care a scris Moise \n

--

Capitolul unu176

lege [i proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret. {i a zisNatanael: din Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino [ivezi. A v`zut Iisus pe Natanael venind c`tre El [i a zis despre el:iat` cu adev`rat israelit \n care nu este vicle[ug. Zis-a NatanaelLui: de unde m` cuno[ti? A r`spuns Iisus [i i-a zis: mai \naintede a te fi chemat Filip, fiind sub smochin, te-am v`zut. A r`spunsNatanael [i a zis: Rabi, tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, Tu e[ti regelelui Israel� (Ioan 1, 35�50).

Deci primii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Simon (Pe-tru) [i Iacob. Andrei [i Simon erau fra]i. La fel [i Ioan [i Iacob.Pe ace[tia doi din urm` \i va numi Iisus �fiii tunetului�, datorit`firii lor \nfl`c`rate [i d=rze. Acestor patru li se mai asociaz` \nc`doi: Filip [i Natanael. |mpreun` cu ace[tia [ase, Domnul particip`la nunta din Cana Galileii, apoi, \mpreun` cu ei merge la Ieru-salim de Pa[ti [i stau acolo p=n` prin noiembrie � decembrie,c=nd se re\ntorc pe la casele lor (Ioan 2, 1�11).

Alegerea lor definitiv` a urmat apoi tot printr-un act menits`-i determine s` cread` \n Mesia, a[a cum a mai f`cut-o \n CanaGalileii, pref`c=nd apa \n vin. De data aceasta sub o alt` form`.{i anume, afl=ndu-se Iisus l=ng` lacul Ghenizaret, \nconjurat de�mul]imea care se \mbulzea ca s`-I aud` cuvintele, v`z=nd dou`cor`bii l=ng` lac, iar pescarii ie[ind din ele, sp`lau mrejele. {iintr=nd \ntr-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat s` o dep`rtezepu]in de la uscat [i [ez=nd \nv`]a mul]imile din corabie... Iarc=nd a \ncetat s` vorbeasc`, a zis c`tre Simon: dep`rteaz-o laad=nc [i arunca]i mrejele pentru pescuit. {i r`spunz=nd Simon azis: |nv`]`torule, toat` noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins,dar dup` cuv=ntul Tù voi arunca mrejele. {i aceasta f`c=nd auprins mul]ime de pe[te, \nc=t se rupeau mrejele. {i au f`cut semntovar`[ilor lui, care erau \n alt` corabie, ca venind, s` le ajute. {iau venit [i au umplut am=ndou` cor`biile, \nc=t se afundau. IarSimon Petru v`z=nd, a c`zut la picioarele lui Iisus zic=nd: ie[ide la mine c` om p`c`tos sunt, Doamne. C` \l cuprinse spaimape el [i pe to]i cei \mpreun` cu el, pentru pescuirea pe[tilor ceprinseser`. Asemenea [i pe Iacob [i pe Ioan, fiii lui Zevedeu,care erau tovar`[ii lui Simon. {i a zis Iisus c`tre Simon: nu teteme, de acum vei pescui oameni. {i tr`g=nd cor`biile la ]`rm,l`s=nd toate, au mers dup` El� (Luca 5, 1�11). Sf=ntul EvanghelistMatei ne spune c` Iacob [i Ioan erau cu tat`l lor, iar la chemareaDomnului �\ndat` l`s=ndu-[i corabia [i pe tat`l lor, I-au urmatLui� (Matei 4, 22).


To]i cei patru Apostoli \l cunoscuser` pe Iisus mai \nainte,iar cele dou` minuni la care asistaser`, le-a \nt`rit \ncrederea \nEl.

|n alt` \mprejurare, afl=ndu-se \n Capernaum, centru de vam`\ntre Damasc [i Marea Mediteran`, \l cheam` pe vame[ul Levi,fiul lui Alfeu, care se va numi apoi Matei. Acesta \i urmeaz` f`r`nici o ezitare. Auzise probabil de Iisus c` este Mesia p`m=ntesc,a[a cum de altfel |l a[teptau cu to]ii g=ndindu-se poate la un traifericit. De aceea �d` un osp`]� \n cinstea lui Iisus, la care particip`mul]i oameni [i p`c`to[i� nu \ns` f`r` tulburarea fariseilorc=rtitori, care nu vroiau s` \n]eleag` c` �cei bolnavi au nevoie dedoctor...� (Matei 9, 9�17).

Cunoa[tem [i numele celorlal]i cinci Apostoli: Toma, Iacobal lui Alfeu, Levi numit Tadeu, Simon Cananitul [i IudaIscariotul, cel ce �l-a v=ndut� pe Domnul. (Matei 10, 2�4). To]ierau din Galileea, afar` de Iuda, care era din Kariot-Iudeea.

Numele de �Apostol� \nseamn` �trimis�, nu \n sens peiorativ,cu referire, bunòar` la un servitor, ci un trimis cu mandat spe-cial, \n numele cuiva, spre a-l reprezenta. Ei vor fi trimi[i ca s`\ndeplineasc` \ns`[i misiunea Domnului, s`-L reprezinte pe El.De aceea, \nc` de la \nceput sunt trimi[i \ntr-o misiune de prob`,d=ndu-li-se indica]ii cum s` o \ndeplineasc`. |nainte \ns` Domnul�le-a dat puterea asupra duhurilor necurate [i s` vindece oriceboal` [i orice neputin]`� (Matei 10, 1). Sunt trimi[i c`tre poporulde jos, c`tre cei dispre]ui]i [i desconsidera]i, c`rora s` le trans-mit` speran]a unei vie]i mai bune. Vor face numai fapte debinefacere, vindec=nd orice neputin]`. Nu vor lua cu ei nici bani,nici toiag de ap`rare, nici surplus de \mbr`c`minte, sau de hran`.Vor fi r`bd`tori, bl=nzi, \n]elep]i, [i \ncrez`tori \n bun`tateaP`rintelui ceresc. Transmi]=nd pretutindeni pacea Lui, vorpropov`dui cuv=ntul Evangheliei [i vor dovedi ata[ament [i iubirefa]` de |nv`]`torul lor (Matei 10, 5�42).

Sfintele Evanghelii ne arat` c` Apostolii erau oameni simpli,neinstrui]i \n ale legii. Unii dintre ei erau s`raci, doi (Iacob [iIoan) mai \nst`ri]i. Cei care locuiau pe l=ng` lacul Ghenizareterau pescari, ocupa]ie care le asigura traiul [i le aducea venit.Trei erau c`s`tori]i. Au urmat pe Iisus av=nd convingerea c` Eleste Mesia, care le va da puterea suprem` \n \mp`r`]ia pe care ova \ntemeia El pe p`m=nt. De aceea, nu ezit` s` afirme c` aup`r`sit toate [i au urmat lui Iisus. Urm=ndu-L pe Iisus \mp`rt`[escaceea[i soart` bun`, ori rea, fiindc` �nu este ucenicul mai maredec=t dasc`lul sù...�. Nu \n]eleg totdeauna \nv`]`tura Domnului,expus` \n parabole, \nc=t Iisus revine cu explica]iile cuvenite.

Capitolul unu178

M`rturisesc la un moment dat credin]a cu putere, apoi se \ndoiesc.|l comp`timesc pe Domnul c=nd vorbe[te de patimile Sale, carevor urma. Nu le \n]eleg sensul, dar \l asigur`, \nduio[=ndu-se, dedevotamentul lor. P=n` la urm`, plini de fric` to]i \l p`r`sesc.Petru se leap`d`, iar Iuda tr`d=ndu-L, se sinucide. Se bucur`nespus de \nvierea Domnului, n`d`jduind chiar \n clipa \n`l]`riiDomnului la cer c` acum va \ntemeia �\mp`r`]ia lui Israel� (Fapte1, 6). Pe l=ng` aceste sl`biciuni inerente firii omene[ti, Domnuleviden]iaz` faptul c` ei au fost ale[i de Tat`l, c` sunt �sfin]i]i \nnumele Sù�, c` \ndeplinesc \n lume o misiune divin`, ca uniicare �nu sunt din lume�, asemenea Fiului (Ioan cap. 17). Numelelor e scris \n Cartea Vie]ii (Luca 10, 20). Dup` \nviere Domnulle d` putere de a lega [i dezlega p`catele oamenilor [i odat` cuaceasta, porunca continu`rii activit`]ii Sale profetice, arhiere[ti[i \mp`r`te[ti, spun=ndu-le: �Merg=nd \nv`]a]i toate neamurile,botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh�(Matei 28, 19�20).

Ei se vor dovedi cu adev`rat c` sunt martorii Cuv=ntului(Fapte 1, 8) p=n` la marginile p`m=ntului, odat` cu puterea [ilumina Duhului Sf=nt din ziua Rusaliilor. De acum vor cunoa[tesensul adev`rat al \nv`]`turii Domnului, pe care alt` dat` nu aureu[it s`-l \n]eleag`. Vor primi curaj [i spiritul totalei d`ruiri \n\ndeplinirea misiunii ce le-a fost \ncredin]at`, trec=nd peste toateobstacolele ce le-au stat \n cale, pecetluind \n cele din urmàctivitatea lor cu moartea martiric`. Au mers \n toat` lumea, aupredicat Evanghelia, au \ntemeiat [i organizat Biserici, sfin]indepiscopi, prezbiteri [i diaconi pentru a le continua activitatea.

Astfel Sf=ntul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie[i-a desf`[urat activitatea \n Sci]ia, \n Dacia Pontic` (Dobrogea),Histria, Tomis, Callatis (Mangalia). Sf=ntul Toma, la par]i \nPersia [i India. Sf=ntul Petru \n Galitia, Capadocia, Bitinia, AsiaProconsular`, Antiohia, Pont. Sf=ntul Matei \n Iudea [i Etiopia.Sf=ntul Bartolomeu \n Arabia, Armenia, Sf=ntul Iuda Tadeul \nPalestina. Sf=ntul Simon Zelotul (Cananitul) \n Persia [iBabilonia. Sf=ntul Evanghelist Ioan \n Asia Proconsular`, \n spe-cial la Efes. Sf=ntul Filip \n Frigia.

|n locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sor]iMatia, iar Saul din Tars a devenit pe drumul Damascului Sf=ntulApostol Pavel, numit [i �Apostolul Neamurilor�, fiindc` [i-adesf`[urat activitatea \n aproape tot cuprinsul imperiului roman.El a r=nduit pe Timotei [i Tit ca episcopi, poruncindu-le ca lar=ndul lor s` a[eze [i ei episcopi, presbiteri [i diaconi. (Tit 1, 5).De la el ne-au r`mas 14 epistole. De la Sf=ntul Petru � 2 epistole;


de la Sf=ntul Matei � o Evanghelie; de la Sf=ntul Ioan � oEvanghelie, trei epistole [i cartea profetic` numit` Apocalipsa.

To]i Apostolii au fost egali \n exercitatea puterii ce le-a fost\ncredin]at` de c`tre M=ntuitorul. C=nd s-au ivit unele neclarit`]i,s-au adunat to]i ca s` hot`rasc`, sub asisten]a Duhului Sf=nt.Aceast` \mpreun` hot`r=re sub asisten]a Duhului Sf=nt se nume[tesinod. Ne este cunoscut astfel sinodul de la Ierusalim, cu careprilej se hot`r`[te a nu se pune celor converti]i dintre p`g=nipovara grea a legii, s` fie primi]i \n Biseric` f`r` a fi circumci[i.S` fie \ns` opri]i de la idolatrie, de la v`rs`ri de s=nge [i de ladesfr=nare (Fapte cap. 15).


Am v`zut c` Sfin]ii Apostoli au fost ale[i de Tat`l prin Fiul pen-tru a continua misiunea Lui. Duhul Sf=nt i-a \nt`rit cu putere,conduc=ndu-i la tot adev`rul. Ei au fost martorii Domnului,propov`duind ceea ce au v`zut, au auzit [i au \nv`]at de la El. Eisunt �slujitori ai lui Hristos [i iconomi ai Tainelor lui Dumne-zeu� (I Corinteni 4, 1).

Misiunea dat` Apostolilor a fost unic`, iar autoritatea loreste f`r` egal. M=ntuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au mers�doi c=te doi \naintea fe]ei Sale \n toate cet`]ile [i locul undeavea El s` mearg`� (Luca 10, 1�24). Ace[tia \nso]eau apoi [iajutau pe Sfin]ii Apostoli \n activitatea lor. |n Biserica primar`harul lucra diferit, nu pu]ini fiind aceia c`rora li se \mp`rt`[eauharismele ca tot at=tea forme de lucrare sfin]itoare a DuhuluiSf=nt. Misiunea Apostolilor era \ns` superioar` tuturor. Ei au unmandat divin special [i unic, dup` cum arat` Sf=ntul ApostolPavel: �Pe unii i-a pus Dumnezeu \n Biseric`: \nt=i Apostoli, aldoilea prooroci, al treilea \nv`]`tori... Au doar` to]i sunt Apos-toli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?...� (ICorinteni 12, 28�30; Efeseni 4, 11�12).

8. Aplicarea

Faptul c` pr imul chemat la apostolat , Sf=ntul Andrei , apropov`duit Evanghelia pe teritoriul ]`rii noastre, ne oblig` odat`\n plus s` r`m=nem fideli Bisericii apostolice [i s` ]inem cu sfin-]enie tradi]ia apostolic`.

Biserica cinste[te pe Sfin]ii Apostoli al`turi de M=ntuitorul,de Sf=nta Fecioar`, de Sf=ntul Ioan Botez`torul, instituind pen-tru doi din ei, pentru Sf=ntul Apostol Petru [i Pavel o s`rb`toare

Capitolul unu180

special`, la 29 iunie, ziua mor]ii lor martirice, precedat` de operioad` de post.


Predica de pe munte



Av=nd ca tem` a predicii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=ntui-torul \i \nva]` pe to]i care doresc s` devin` fii ai \mp`r`]iei, cums` \mplineasc` nu litera, ci duhul Legii, precum [i atitudinea pecare s` o adopte fa]` de realit`]ile prezente [i viitoare.


Toate acestea le putem cunoa[te dintr-o vast` cuv=ntare cunoscut`sub numele de �Predica de pe Munte�, la care ne vom referi \ncele ce urmeaz`.


Sf=nta Evanghelie ne arat` c` �\n zile acelea a ie[it Iisus la muntes` se roage [i toat` noaptea a petrecut \n rug`ciune c`tre Dumne-zeu. {i c=nd s-a facut ziu`, a chemat pe ucenicii Sì.. . [icobor=ndu-se cu ei, a st`tut \n loc [es, El [i mul]imea ucenicilor[i mul]ime mare de popor din toat` Iudea [i din Ierusalim [i depe ]`rmul Tirului [i al Sidonului, care veniser` s`-L asculte [i s`se vindece de boalele lor...� (Luca 6, 12�19). �{i v`z=nd Iisusmul]imile s-a suit pe munte [i [ez=nd au venit la El ucenicii Lui;[i deschiz=ndu-[i gura \i \nv`]a zic=nd...� (Matei 5, 1�2).

Dup` cum vedem, numele cuv=nt`rii vine de la faptul ca afost rostit` pe munte. {i anume, e vorba de muntele �Fericirilor�sau Curun (Karn Hattin) la 2 km nord-vest de Tiberias. Altitudineaeste de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are dou` culmi \ntre care

--


se afl` un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceeaSf=ntul Luca spune, dup` cum am v`zut, �loc [es�.

Prezent=nd con]inutul cuv=nt`rii, vedem dintru \nceput c`marea noutate pe care o aduce ea, const` \n faptul c` fericirea caaspira]ie a sufletului omenesc nu apar]ine numai celor puternici,sau celor plini de avu]ii, iar s`r`cia nu mai e considerat` ca opedeaps` din partea lui Dumnezeu. Fericirea nu este numai \naceasta lume [i pentru aceast` via]`. Ea are un caracter ve[nic, [ila \mplinirea ei sunt chema]i to]i fiii \mp`r`]iei lui Dumnezeu.Iar ace[tia nu sunt puternicii vremii, nici cei ce fac caz de evlavialor, \n timp ce sufletul le este gol, ci s`racii cu duhul; cei smeri]i[i desconsidera]i de reprezentan]ii oficiali ai religiei acelor vremi;cei bl=nzi, cei \nseta]i [i angaja]i s` apere dreptatea [i adev`ratasfin]enie a lui Dumnezeu, cei cu inima curat`, cei ce fac miloste-nie, cei ce caut` pacea, precum [i cei ce sufer` oc`ri [i batjocuripentru cuv=ntul lui Dumnezeu [i pentru Fiul lui Dumnezeu, pecare \l slujesc prin iubire jertfelnic` [i statornic`.

Aceast` noutate exprimat` \n predica de pe munte, nu\nseamn` o schimbare a Legii, adic` a ordinii dat` de Dumne-zeu, ci o \mplinire a ei, o des`v=r[ire a ei \n duh [i \n adev`r.Astfel, dac` legea oprindu-te de la p`cat, te face drept \n fa]a luiDumnezeu, M=ntuitorul nu combate acest fapt, ci arat` modul \ncare po]i deveni liber fa]` de p`cat. De pild`, nu este suficient s`nu ucizi, ci trebuie radiat` cauza, care este m=nia, [i \nlocuit` cuatitudinea de bun`voin]` fa]` de semeni, lipsind orice fel dejignire. La fel, desfr=ul are o form` interioar`: dorin]a, sau pofta.P`catul se s`v=r[e[te \n inim`, devenind mai \nt=i p`cat al poftei.De aceea, mai \nt=i trebuie cur`]at` inima de poftele care o facs` a lunece spre p`cat . Comb`t=nd desfr=ul , M=ntui torulaccentueaz` indisolubilitatea [i unitatea c`s`toriei [i a familiei:�Iar`[i s-a zis: cel ce va l`sa pe femeia sa, s`-i dea ei carte dedesp`r]ire. Eu \ns` v` zic vou` c` oricine \[i va l`sa femeia sa \nafar` de cuv=nt de desfr=nare, face ca s` desfr=neze, [i cel ce o iape cea l`sat`, desfr=neaz`�.

Pentru a \nt`ri bunele rela]ii dintre oameni, M=ntuitorulinstaureaz` un principiu pozitiv de comuniune fr`]easc`: �fàproapelui, ceea ce vrei s`-]i fac` el ]ie�, [i accentueaz` faptulc` mai mult valoreaz` \mp`carea, dec=t darul adus la templu, c`trebuie ar`tat` semenului iertare [i \ng`duin]`, c` se cuvine s`trecem peste sl`biciunile lui, nu trebuie adic` s` ne r`zbun`m, s`r`spundem cu rù la rù, ci pentru ca binele s` fie biruitor, trebuies` ne \ndrept`m iubirea noastr` [i fa]` de vr`jma[i. |n felul acestaiubirea va deveni des`v=r[it`. Ea imit` iubirea lui Dumnezeu,

Capitolul unu182

iar noi devenim des`v=r[i]i, asem`n=ndu-ne cu P`rintele ceresc:�A]i auzit c` s-a zis: ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte. Eu\ns` zic vou`: nu v` \mpotrivi]i (opune]i) celui rù, ci celui ce telove[te pe tine peste fa]a ta cea dreapt`, \ntoarce-i lui [i cealalt`...Celui ce cere de la tine, d`-i [i nu-l refuza pe cel ce voie[te s` se\mprumute de la tine�. �A]i auzit c` s-a zis: s` iube[ti pe aproapeletù [i s` ur`[ti pe vr`jma[ul tù. Eu \ns` zic vou`: iubi]i pevr`jma[ii vo[tri, binecuv=nta]i pe cei ce v` blastem`, face]i binecelor ce v` ur`sc [i ruga]i-v` pentru cei ce v` vat`m` [i v`prigonesc. Ca s` fi]i fiii Tat`lui vostru cel din ceruri, c` El faces` r`sar` soarele peste cei rì [i peste cei buni [i trimite ploaiepeste cei drep]i [i peste cei nedrep]i... Fi]i deci des`v=r[i]i, precum[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it�.

Pe l=ng` aceasta, Domnul arat` \n predica de pe munte [imodul de exprimare a adev`ratei piet`]i c`tre Dumnezeu,elimin=nd exager`rile [i abaterile existente: �Lua]i aminte ca s`face]i dreptatea voastr` \naintea oamenilor ca s` fi]i v`zu]i de ei,iar de nu plat` nu ve]i avea de la Tat`l vostru cel din ceruri�.Astfel, rug`ciunea, postul [i milostenia devenind \n acele timpuriacte formale [i spectaculare, Domnul ar`t=nd cum trebuiesc\mplinite, ne recomand` naturale]ea, interiorizarea [i discre]ia,ca forme ale adev`ratei piet`]i care transform` fiin]a omului \nbine [i nu o las` s` se risipeasc` \n formalisme seci [i rigide:�...{i c=nd v` ruga]i nu fi]i ca f`]arnicii, c`ci lor le place s` seroage st=nd \n sinagogi [i la col]urile str`zilor, pentru ca s` searate oamenilor... Iar tu c=nd te rogi intr` \n c`mara ta [i \nchiz=ndu[a te roag` Tat`lui tù care este \n ascuns. {i Tat`l tù cel cevede \n ascuns \]i va r`spl`ti ]ie�. Ne-a \nv`]at apoi Domnul [icum trebuie s` ne rug`m, prin binecunoscuta rug`ciune: �Tat`lnostru...�.

Tot a[a [i jur`m=ntul, pierz=ndu-[i specificul [i rolul de a\nt`ri \ncrederea \ntre oameni, prin luarea ca martor a numeluilui Dumnezeu oric=nd, motiv pentru care Domnul arat` c` pe c=tposibil jur`m=ntul trebuie evitat.

Pe l=ng` acestea, \n predica de pe munte Domnul ia atitudine[i fa]` de adunarea bunurilor prisositoare, sco]=nd \n eviden]`dragostea [i grija lui Dumnezeu permanent \ndreptate spre noi:�Nu v` aduna]i vou` comori pe p`m=nt, unde molia [i rugina lestric` [i unde furii le sap` [i le fur`, ci v` aduna]i vou` comori \ncer... C`ci unde este comoara ta, acolo \]i va fi [i inima ta. Deaceea v` zic vou`: nu v` \ngriji]i pentru sufletul vostru ce ve]im=nca, nici pentru trupul vostru cu ce v` ve]i \mbr`ca... Privi]ila p`s`rile cerului c` nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun`


\n jitni]e [i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te. Oare nu sunte]ivoi cu mult mai presus dec=t ele? {i cine dintre voi \ngrijindu-sepoate s` adauge staturii sale un cot? Iar de \mbr`c`minte de cev` \ngriji]i? Lua]i seama la crinii c=mpului cum cresc: nu seostenesc, nici nu torc... Iar dac` iarba c=mpului, care ast`zi este[i m=ine se arunc` \n cuptor, Dumnezeu astfel o \mbrac`, oarenu cu mult mai mult pe voi, pu]in credincio[ilor?� Apoi Domnulne \ndeamn`: �Cùta]i mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [idreptatea Lui [i acestea toate se vor adùga vou`. Nu v` \ngriji]ide ziua de m=ine, c` ziua de m=ine se va \ngriji de ale sale. Ajungezilei greutatea ei�.

|n \ncheiere (Matei 7 , 6�27) , M=ntui torul adreseazàscult`torilor \ndemnul de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzit cape un m`rg`ritar de mare pre]; s` aib` \ndr`zneal` la Tat`l c` vorprimi tot binele pe care \l vor cere, asemenea copilului care cer=ndtat`lui sù p=ine, nu va primi piatr`, sau cer=nd pe[te, nu va primi[arpe... Calea care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu este caleastr=mt` a \nfr=n`rii. Se cere apoi ferirea de profe]ii mincino[i,care sunt asemenea lupilor r`pitori \mbr`ca]i \n piei de oaie. Eivor fi cunoscu]i dup` roade, adic` dup` fapte, fiindc` nu se culegdin spini struguri [i din ciulini smochine... Cine \mpline[tecuvintele auzite \n aceast` predic` asemenea este b`rbatului care[i-a zidit casa pe st=nc` pentru a r`m=ne neclintit`.

Intui]ia se face ar`t=ndu-se tabloul predicii de pe munte.


Recapitul=nd con]inutul predicii de pe munte, vedem c` ea \ncepecu cele nou` Fericiri [i se continu` apoi cu ar`tarea misiunii \naltea Apostolilor de a fi �sare p`m=ntului� [i �lumina lumii�, apoicu atitudinea M=ntuitorului fa]` de legea mozaic`, cu atitudineafa]` de modul de vie]uire cre[tineasc` [i cu atitudinea fa]` debunurile p`m=nte[ti. |ncheierea reprezint` \ndemnul M=ntuito-rului adresat ascult`torilor de a p`zi cuv=ntul pe care l-au auzitca pe un m`rg`ritar de mare pre], merg=nd pe calea cea str=mt`,care duce la \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i ferindu-se de profe]iimincino[i.

8. Aplicarea

Con]inutul \nv`]`turilor cuprinse \n predica de pe munte au uncaracter normativ pentru via]a duhovniceasc` a credincio[ilor.Parte din ele au intrat \n via]a Bisericii ca [i componente ale

Capitolul unu184

cultului divin public. Auzim [i c=nt`m cu to]ii �Fericirile� [i�Tat`l nostru�, \n cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou` pericopeduminicale cuprind de asemenea textul predicii de pe munte(Duminica a 3-a [i a 19-a dup` Rusalii).


Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzicalà Fericirilor [i a rug`ciunii �Tat`l nostru�.


Rug`ciunea �Tat`l nostru�


Rug`ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a \nzestrat peom, spre a se putea ridica [i r`m=ne \n comuniunea Lui. Ea esteprezent` la toate religiile, dar diferit \n]eleas` [i aplicat`. Pentrua ne \nv`]a �cum s` ne rug`m�, la cererea Apostolilor,

II. Anun]area temei

M=ntuitorul ne-a l`sat rug`ciunea �Tat`l nostru�, la care ne vomreferi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Numele vine de la cuvintele cu care ea \ncepe. Se mai nume[te [i�Rug`ciunea Domneasc`�, datorit` faptului ca ea cuprindecuvintele Domnului.

Cuprinsul rug`ciunii este urm`torul: �Tat`l nostru care e[ti \nceruri, sfin]easc`-Se numele Tù; vie \mp`r`]ia Ta; fac`-Se voiaTa, precum \n cer [i pe p`m=nt. P=inea noastr` cea spre fiin]`d`-ne-o nou` ast`zi; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [inoi iert`m gre[i]ilor no[tri, [i nu ne duce pe noi \n ispit` ([i f` s`nu intr`m \n ispit`), ci ne izb`ve[te de cel rù� (Matei 6, 9�13).

--


S` vedem mai \n detaliu \n]elesul fiec`rei cereri.

Invocarea �Tat`l nostru care e[ti \n ceruri�. C=nd spunem �Tat`lnostru� recunoa[tem paternitatea lui Dumnezeu ca [i Creator,Proniator al lumii [i R`scump`r`tor al nostru prin Iisus Hristos.|n acela[i timp noi ne adres`m ca fii. To]i cei care sunt fii, senumesc fra]i. De aceea spunem �nostru� [i nu �meu�. Noi avemo fraternitate universal` prin natur`, ca unii care provenimdintr-un str`mo[ comun, Adam. Pe l=ng` aceasta, noi avem [i ofraternitate dup` har prin Iisus Hristos. To]i cei care au primitBotezul devin fra]i \n Hristos. �Care e[ti \n ceruri�. Textulprezint` existen]a spiritual` a lui Dumnezeu, prezent pretutindeni,peste tot [i nu localizat.

Prima cerere �Sfin]easc`-Se numele Tù�. A sfin]i numele\nseamn` a m`ri, a sl`vi pe Dumnezeu \nsu[i. Dumnezeureprezint` sfin]enia absolut`, nemaiav=nd nevoie de sfin]enie.El \ns` sfin]e[te pe al]ii [i se sfin]e[te pe Sine prin via]aoamenilor. De aici rezult` c` sfin]indu-ne via]a aducem prea-m`rire lui Dumnezeu, sau |l sfin]im pe El. Prin aceast` cerere, |lrug`m pe Dumnezeu s` ne acorde harul [i ajutorul Sù pentrua-L putea sfin]i (m`ri, sl`vi) prin via]a noastr`.

A doua cerere �Vie \mp`r`]ia Ta�. Ad=nc imprimat` \ncon[tiin]a poporului ales, \mp`r`]ia lui Dumnezeu reprezint` undeziderat care se va \mplini \n epoca mesianic`. Av=nd con[tiin]amesianit`]ii Sale, Domnul o inaugureaza prin \nv`]`tura [iactivitatea Sa, \ntr-o form` spiritual`. Aceast` \mp`r`]ie sedezvolt` \n Biseric` prin lucrarea Sf=ntului Duh. Ea este �bucurie,pace [i dreptate \n Duhul Sf=nt� (Romani 14, 17). Realizarea eideplin` va fi la sf=r[itul veacurilor.

A treia cerere �Fac`-Se voia Ta, precum \n cer [i pe p`m=nt�.Dumnezeu \[i realizeaz` voia Sa spre m=ntuirea omuIui. Ceea cese opune voin]ei divine este p`catul (Romani 1, 21�31). Omul seelibereaz` de p`cat \n m`sura \n care [i voin]a lui colaboreaz` cuvoin]a lui Dumnezeu. Voin]a lui Dumnezeu este exprimat` \nlegea Sa. Credinciosul \mpline[te voin]a lui Dumnezeu \n modliber [i cu ajutorul harului divin, dup` cum \nsu[i M=ntuitorul aspus: �F`r` mine nu pute]i face nimic� (Ioan 15, 5). De[i �cre[tiniicer Tat`lui lor ceresc s` \mplineasc` voia Sa, adic` decizia Sa dea m=ntui lumea, acord=ndu-le [i lor harul Sù, totu[i, to]i trebuies` accepte [i s` conlucreze la realizarea voii Sale. Dar \n m`sura

Capitolul unu186

\n care voin]a omului este conform` voin]ei lui Dumnezeu se va\mplini [i ea: �{i aceasta este \ncrederea ce avem c`tre El, c`dac` cerem ceva dup` voin]a Lui, El ne ascult` (I Ioan 5, 14). {iaceasta, fiindc` �noi nu [tim ce cerem� (Iacob 4, 3), iar �celorce-L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz` spre bine� (Romani8, 29).

Expresia �Precum \n cer [i pe p`m=nt� se refer` la toate acestetrei cereri pentru a le prezenta \n unitate [i ca o continu` preg`tirespre \mplinirea lor complet` \n via]a viitoare, c=nd \mp`r`]iamesianica va avea un caracter glorios, de pream`rire universal`.

A patra cerere �P=inea noastr` cea de toate zilele d`-ne-o nouàst`zi�. Fiind creat de Dumnezeu cu trup, omul are nevoie dehran` trupeasc`. Dar pe de alt` parte, omul are [i suflet. A[a cumM=ntuitorul a \nmul]it p=inile pentru a le satisface oamenilornevoile trupe[ti (Ioan 6, 1�15), tot El arat` c` [i sufletul are nevoiede hran`. Aceasta este �cuv=ntul lui Dumnezeu� (Matei 4, 4; Luca4, 4; I Timotei 4, 5�6), numit` [i �mana spiritual`� realizat \n El(Ioan 6, 26�27; 32�35), precum [i \nsu[i Trupul Sù dinEuharistie (Ioan 6, 48�55). Acest osp`] duhovnicesc se vades`v=r[i \n �\mp`r`]ia cerurilor� (Matei 8, 11; vezi Luca 22,18), care va fi la sf=r[itul veacurilor.

A cincea cerere �{i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [inoi iert`m gre[i]ilor no[tri�. |n textul original al Noului Testa-ment avem formulat` aceast` cerere astfel: �{i ne las` nou`datoriile noastre, precum [i noi am l`sat datornicilor no[tri�. �Al`sa� este tot una cu �a ierta�. No]iunea de datorie echivala \nlimba greac` profan` cu no]iunea de �debit-debitor�, \n specialcu referire b`neasc`. |n limba greac` a Noului Testament pe l=ngàcest sens de �datorie baneasc`�, cum este folosit de M=ntuito-rul \n pilda celor doi datornici (Matei 18, 23�35), are [i un sensspecific de pedeaps` pentru cel ce nu-[i \ndepline[te datoria sauobliga]ia, ceea ce atrage dup` sine \n]elesul de �culp`� sau�vinov`]ie� pentru obliga]ia pe care trebuind s` o \mpline[ti, nuai \mplinit-o. |n felul acesta, �datoria� devine �gre[eal`�, sau�p`cat�. De aici vedem c` numai \n m`sura \n care noi iert`m pecei ce ne gre[esc, putem la r=ndul nostru cere P`rintelui ceresciertarea gre[elilor noastre.

A [asea cerere �{i f` s` nu intr`m \n ispit`�. Aceast` cerereeste redat` de obicei \n traducerile rom=ne[ti cu formula �[i nune duce pe noi \n ispit`�. Dar a considera c` Dumnezeu ne duce


\n ispit`, \nseamn` c` El ar face s` c`dem \n ispit`, sau s`consim]im cu p`catul sugerat de ispit`. Sf=ntul Iacob contraziceo astfel de interpretare, spun=nd: �Nimeni fiind ispitit s` nu spun`:de la Domnul sunt ispitit; c`ci Dumnezeu nu este ispitit de rele[i El pe nimeni nu ispite[te...� (Iacob 1, 13�16). Dac` El ne-arduce \n ispit`, adic` \n \ncercare, \nseamn` c` ne-ar incita la rù,la p`cat. Adev`ratul sens al acestei cereri \l vom putea \n]elegenumai dac` vom vedea \n]elesul ei \ntr-o traducere explicit`. {iaceasta ar fi urm`toarea: �{i f` (p`ze[te-ne, ajut`-ne, \mpie-dic`-ne) s` nu intr`m (c`dem) prin consim]irea noastr` \n ispit`�,sau pe scurt: �{i f` s` nu intr`m \n ispit`�.

A [aptea cerere �Ci ne izb`ve[te de cel rù�. �A izb`vi�\nseamn` �a p`zi, a m=ntui, a dezlega, a elibera�. Unii traduc�de la rù�, socotind rùl, \n general: fizic, psihic, moral. Al]iitraduc: �de cel rù�, \n]eleg=nd o anume persoan`, pe diavolul,pe satana. Deosebirea nu este de fond, fiindc` cel rù, adic`diavolul este izvorul [i provocatorul a tot ce este rù, el esteacuzatorul oamenilor c`tre Dumnezeu, potrivnicul \mp`r`]iei luiDumnezeu [i a m=ntuirii oamenilor. Este mai clar` [i mai pre-cis` totu[i traducerea cu �cel rù�, fiind mai aproape de \n]elesulexpresiei \n Noul Testament.


Dup` cum vedem, primele trei cereri se refer` la cinstirea luiDumnezeu, iar ultimele patru, la necesit`]ile vie]ii noastre.Recapitul=nd \n]elesul lor, putem s` le reproducem \ntr-o form`parafrazat`, astfel: �Tat`l nostru care e[ti \n ceruri; f` ca numeleTù s` fie pream`rit [i ajut`-ne ca [i noi s`-L sfin]im prin via]anoastr`; f` ca \mp`r`]ia Ta de iubire, �pace, bucurie [i dreptate\n Duhul Sf=nt� s` se dezvolte \n Biserica Ta [i \n sufletele noastre[i s` se des`v=r[easc` la a doua Ta venire; f` ca voia Ta dem=ntuire a lumii s` se \mplineasc` [i d`-ne harul Tù s` o putem[i noi \mplini; hrana noastr` necesar` vie]ii trupe[ti [i suflete[ti,d`-ne-o nou` ast`zi (\n fiecare zi) [i nu ne lipsi de p`rt`[ia CineiTale ve[nice; [i ne iart` nou` gre[elile noastre, precum [i noiiert`m gre[i]ilor no[tri; [i f` s` nu intr`m \n ispit` (\mpiedic`-neca s` consim]im la ispit`), ci mai presus de toate, izb`ve[te-ne,elibereaz`-ne de cel rù, acum [i p=n` la sf=r[itul veacurilor.

Capitolul unu188

V. Asocierea

|nv`]=ndu-ne rug`ciunea �Tat`l nostru, M=ntuitorul nu a vrut s`ne lege de rostirea ei mecanic`, ci ne-a oferit modelul unei rug`-ciuni concise, care, dup` cum am v`zut, exprim` sim]`mintead=nci [i variate pe care le putem folosi [i \n alte rug`ciuni, a[acum Domnul \nsu[i a f`cut-o. Astfel, Iisus se roag` numindu-Lpe Dumnezeu �P`rinte�, �St`p=n al lumii v`zute [i nev`zute�.Se roag` apoi pentru sfin]irea Apostolilor \n adev`r, dup` cumEl \nsu[i a fost �sfin]it [i trimis \n lume� (Ioan 17, 36). Iisus\mpline[te voia lui Dumnezeu \n cele mai grele clipe ale vie]ii,c=nd se roag` cu sudori de s=nge \n Ghetsimani.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea �Tat`l nostru�r`m=ne modelul de rug`ciune prin care intr`m \n comuniune cuP`rintele ceresc prin cuvintele Fiului, care ne-a asigurat c` oricevom cere de la Tat`l \n numele [i prin cuvintele Sale, ni se va da(Ioan 15, 7�16).

VII. Aplicarea

Pentru acest motiv, Rug`ciunea Domneasc` \nc` dintru \nceputa intrat \n via]a duhovniceasc` a primilor cre[tini, fiind rostit`de trei ori pe zi.

|n acela[i t imp, ea a intrat [ i \n con]inutul s lujbelorbiserice[ti, adic` \n cultul cre[tin public, al`turi de alte rug`-ciuni \ncep`toare, sau \n cadrul Sfintei Liturghii, unde este c=ntat`de \ntreaga ob[te a credincio[ilor.

Se va rosti [i c=nta cu credincio[ii rug`ciunea �Tat`l nos-tru�.


|mp`r`]ia lui Dumnezeu



Sf=nta Evanghelie ne arat` c` dup` ce a fost botezat de c`treIoan [i dup` ce a fost ispitit \n pustie, �a \nceput Iisus s`propov`duiasc` [i s` spun`: pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]iacerurilor� (Matei 4, 17). De aici vedem c` tema propov`duiriiM=ntuitorului este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, sau \mp`r`]iacerurilor.


Vom vedea \n continuare care este \n]elesul ei \n Vechiul Testa-ment [i noua dimensiune duhovniceasc` pe care i-o d` M=ntuito-rul nostru Iisus Hristos.


|n Vechiul Testament \ncep=nd cu Moise, Dumnezeu \ncheiecu poporul lui Israel un leg`m=nt potrivit c`ruia acesta devine�popor ales, \mp`r`]ie preo]easc` [i neam sf=nt� (Ie[irea 19, 5�7). |n aceast` situa]ie [i \n acest caz poporul se afla sub directaconducere a lui Dumnezeu. El constituia \mp`r`]ia lui Dumne-zeu. De aceea, \n epoca judec`torilor Ghedeon [i Samuel refuz`conducerea poporului pe motiv c` Dumnezeu este conduc`torullui (Judec`tori 8, 7 [i 23). {i dup` instaurarea regalit`]ii, Dum-nezeu r`m=ne adev`ratul [i supremul rege-\mp`rat. Regii erauale[i [i un[i la indicarea lui Dumnezeu, conduc=nd poporul careprezentan]i ai Lui. Profe]ii extind no]iunea \mp`r`]iei lui Is-rael, ar`t=nd c` Dumnezeu nu este numai al unui singur popor, cial \ntregii lumi (Isaia 44, 6; Daniel 33). Faptul c` Dumnezeu \lconduce pe poporul Sù, locuind \n mijlocul lui [i pedepsindu-lori de c=te ori c`lca voia Sa, ne\ndeplinind prescrip]iile legii di-vine, dovede[te c` \n Vechiul Testament \mp`r`]ia lui Dumne-zeu constituie o realitate prezent` [i p`m=nteasc`. Dar au venitasupririle [i \nrobirile poporului ales. |n acest caz \mp`r`]ia luiDumnezeu nu mai putea fi socotit` ca o realitate prezent`, ci

--

Capitolul unu190

devine o a[teptare \n viitor, c=nd Domnul va restabili na]ional [ipolitic pe poporul Sù, c=nd du[manii vor fi \nvin[i, iar poporullui Dumnezeu va deveni din nou ales [i sl`vit. Vedem de aicicaracterul viitor [i na]ional al \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Exist`\ns` la profe]i [i ideea \mp`r`]iei mesianice, c=nd satana [i rùldin lume vor fi birui]i, \ntemeindu-se definitiv dreptatea [i voialui Dumnezeu, \n zilele de pe urm`, c=nd va avea loc judecatadefinitiv` a lui Dumnezeu. Aceasta este �ziua Domnului� (Isaia2, 2�11; Ieremia 22, 11; Miheia 4, 4�7). |mp`r`]ia mesianic` apr imi t \ns` de-a lungul vremii o in terpre tare mater ia l` ,p`m=nteasc`. Mesia este Fiul lui David, El va restabili \mp`r`]iadavidic` ideal`, care const` \n prosperitate material` [i st`p=nireadefinitiv` a poporului ales peste popoarele lumii.

|n Noul Testament M=ntuitorul acord` \mp`r`]iei lui Dumne-zeu un nou caracter, dep`[ind caracterul p`m=ntesc na]ional [iresping=nd ideea \mp`r`]iei davidice ideale aduc`toare deprosperitate material`, \ncet`]enit` \n con[tiin]a conduc`torilorpoporului [i a cona]ionalilor Sì. |mp`r`]ia lui Dumnezeu sau\mp`r`]ia cerurilor pe care o inaugureaz` Iisus are \n primul r=ndun caracter spiritual: �|mp`r`]ia mea nu este din lumea aceasta�(Ioan 18, 36) spune Domnul at=t de clar procuratorului roman,care judec=ndu-L, vroia s` se conving` asupra eventualului pericolpe care \l prezenta acuza]ia ce I se aducea lui Iisus c` s-ar fiproclamat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai \nainteApostolilor [i mul]imii s` nu fie prea \ngrijora]i [i obseda]i \nexclusivitate de bunurile materiale ale vie]ii de aici [i de acum,ci �s` caute mai \nt=i \mp`r`]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui [itoate celelate li se vor adùga� (Matei 6, 33). Acest caracter nou,spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu constituie de altfel \ns`[itema \nv`]`turii lui Iisus [i se concretizeaz` \n faptele Sale. El[i-a \nceput activitatea cu cuvintele: �Pocì]i-v` c` s-a apropiat\mp`r`]ia cerurilor� (Matei 4, 17). Schimba]i-v`, adic`, modulde a g=ndi [i a sim]i, \nnoindu-v` via]a, primind \n suflete\mp`r`]ia lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc` pe m`sur` s`v` fac` fiii P`rintelui ceresc. De aceea, cuv=ntul lui Iisus este�cuv=ntul \mp`r`]iei� (Matei 13, 19), iar Evanghelia sau Vesteacea bun` pe care o aduce El \n lume este �Evanghelia \mp`r`]iei�iar faptele s`v=r[ite de El sunt roadele ei: �{i a str`b`tut Iisustoat` Galileia, \nv`]=nd \n sinagogi [i propov`duind Evanghelia\mp`r`]iei [i vindec=nd toat` boala [i toat` neputin]a \n popor�(Matei 4, 23).


De aici vedem c` \mp`r`]ia lui Dumnezeu propov`duit` deIisus este o realitate prezent` [i reprezint` lupta \mpotriva luisatan \n scopul \ntemeierii noii ordini \n lume. Ea este \n acela[itimp o lucrare a Duhului Sf=nt, care restaureaz` ordinea crea]ieilui Dumnezeu, sfin]ind lumea: �{i dac` eu cu Duhul lui Dumne-zeu scot demoni, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dumnezeu�(Matei 12, 28). Av=nd un caracter restaurator al ordinei \n lume,aceast` \nnoire \ncepe \ns` cu via]a duhovniceasc` a oric`rui om.Fariseilor dornici s` afle c=nd va veni \mp`r`]ia lui Dumnezeu,Iisus le descopere c` �\mp`r`]ia lui Dumnezeu este \nlùntrulvostru� (Luca 17, 21). Desigur, ei a[teptau o \mp`r`]ie mesianic`lumeasc`, aduc`toare de bel[ug material, de aceea vor r`m=nefoarte surprin[i c=nd Iisus le recomand` s` \ntoarc` privirile spreinteriorul vie]ii lor suflete[ti [i s` descopere acolo, \n ad=ncultainic ai inimii r`d`cinile, esen]a, sau germenele \mp`r`]iei luiDumnezeu. S` cure]e adic` din sufletul lor tot noroiul p`catelor[i al f`r`delegilor de tot felul (Marcu 7, 21�22), care le \ntineaz`via]a, [i cu bucurie s` descopere �comoara de mare pre]�, sau�m`rg`ritarul� ce st` ascuns, pus acolo de Creatorul \nsu[i, atuncic=nd a s`dit \n sufletul omului chipul sù, pentru a-I sem`na,precum un fiu cu P`rintele sù. A s`dit atunci \n sufletul omuluiiubirea, libertatea, ra]iunea, dreptatea [i bun`tatea pentru a ficapabil s` realizeze \n lume \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Dar toateaceste z`c`minte de mare pre] au fost \ntunecate de zgurap`catului. De aceea, \n m`sura \n care cur`]im noroiul [i zgura,apare str`lucirea chipului lui Dumnezeu \n noi, care lumineaz`cu putere \n lumea b=ntuit` [i ap`sat` de nedreptate [i p`cat.

Dar nu numai \n vorbirea direct`, ci [i \n vorbirea indirect`,adic` \n parabole, M=ntuitorul ne descopere modul \n care\mp`r`]ia lui Dumnezeu p`trunde [i se dezvolt` \n sufletelenoastre. Astfel, \mp`r`]ia cerurilor o primim prin cuv=ntul luiDumnezeu care rode[te prin credin]` \n faptele bune specifice\mp`r`]iei. |n pilda �neghinei�, Domnul face deosebire \ntre �fiii\mp`r`]iei [i fiii celui rù�, iar \n pilda grùntelui de mu[tar [icea a azimei, ne arat` cum cre[te [i se dezvolt` \n lume \mp`r`]ialui Dumnezeu. |n pilda comorii ascuns` \n ]arin`, ca [i \n cea am`rg`ritarului de mare pre], Domnul arat` bucuria pe care o simtsufletele care au g`sit \mp`r`]ia lui Dumnezeu, \nc=t renun]` latoate pentru a r`m=ne pe mai departe \n posesia ei. Pilda n`voduluiilustreaz` faptul c` la sf=r[itul veacurilor cei rì vor fi desp`r]i]ide cei drep]i, asemenea pe[tilor buni de cei rì, prin[i cu acela[in`vod (Matei 13, 1�53). Iar \n mai multe pilde ne vorbe[te

Capitolul unu192

Domnul despre a doua Sa venire la sf=r[itul veacurilor (vezi Mateicap. 25).

Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tablourile (pictura) re-prezent=nd aceste parabole.

Inaugurat` de Iisus prin cuv=nt [i fapt`, \mp`r`]ia lui Dum-nezeu se dezvolt` \n Biseric`, prin lucrarea sfin]itoare a Duhului.Accentu=nd aspectul spiritual al \mp`r`]iei lui Dumnezeu, Sf=ntulApostol Pavel indic` aceast` nou` dimensiune a ei, ar`t=nd c` eaeste �pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt� (Romani 14, 17).Aceasta este de altfel marea descoperire pe care o f`cuse mai\nainte Iisus lui Nicodim \n miez de noapte, pentru a aduce ostr`fulgerare de lumin` \n sufletele tuturor celor ce vor devenifii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu: �De nu se va na[te cineva din ap`[i din Duh, nu va putea s` intre \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu� (Ioan3, 5). |mp`r`]ia Duhului se realizeaz` \n Biseric`. Prin lucrareaSf=ntului Duh \n Biseric` se continu` opera m=ntuitoare a luiHristos cel \nviat [i \n`l]at \n m`rire ve[nic`. Aici renasc la ovia]` nou` [i se sfin]esc fiii \mp`r`]iei. Ea este �Biserica lui Dum-nezeu pe care Hristos a c=[tigat-o cu scump s=ngele Sù� (Fapte20, 28), ca s` o �sfin]easc` Biseric` sl`vit`, neav=nd pat`, nicizb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci fiind sf=nt` [i f`r` prihan`�(Efeseni 5, 27). Ea este �Trupul Sù tainic� (I Corinteni 12, 27),iar to]i cei care �prin ap` [i prin duh� devin membrii Bisericii,sunt \n acela[i timp [i fiii \mp`r`]iei Duhului. Dar, dup` cum amv`zut \n pilda n`vodului, numai cei drep]i, adic` numai cei carenecontenit se str`duiesc s`-[i sfin]easc` mereu via]a prin pacea,dreptatea [i bucuria Duhului sunt vrednicii mo[tenitori ai\mp`r`]iei, fiindc` �\mp`r`]ia Iui Dumnezeu se ia cu asalt [i nu-mai cei ce se silesc o vor r`pi� (Matei 11, 12). De aceea, �nimenicare pune m=na pe plug [i caut` \napoi, nu este potrivit (vrednic)pentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu� (Luca 9, 62).

|mp`r`]ia Iui Dumnezeu, spiritual` [i ve[nic`, inaugurat` deIisus [i dezvoltat` \n Biseric` prin lucrarea Duhului Sf=nt, se vades`v=r[i \n veacul viitor, �c=nd Dumnezeu va fi totul \n toate�(I Corinteni 15, 28). M=ntuitorul ofer` fericirea \mp`r`]iei ve[-nice celor �s`raci cu duhul� (smeri]i) [i celor �prigoni]i pentrudreptate� (Matei 5, 3 [i 10), iar \n rug`ciunea �Tat`l nostru� ne-a\nv`]at s` cerem P`rintelui ceresc: �vie \mp`r`]ia Ta� (Matei 6,10). Cerem, adic` s` se coboare \n aceast` lume �Ierusalimulceresc� (Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a \nlocui toatef`r`delegile existente \n lume �printr-un cer nou [i p`m=nt nou�(Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru totdeauna dreptatealui Dumnezeu. Dar p=n` atunci, p=n` c=nd Domnul va veni s`


statorniceasc` definitiv \mp`r`]ia Sa pe p`m=nt, a[a cum af`g`duit, necontenit rug=ndu-ne [i str`duindu-ne s` cerem [i s`facem ca pacea, dreptatea [i bucuria \n Duhul Sf=nt s` nu nep`r`seasc` nici \n acest veac...


Din cele p=n` aici tratate vedem c` \n Vechiul Testament\mp`r`]ia lui Dumnezeu avea la \nceput un \n]eles de prezent [ip`m=ntesc: Dumnezeu este \n mijlocul poporului Sù pe care \lconduce dup` voia Sa. |n timpul asupririlor strìne, \mp`r`]ialui Dumnezeu prime[te un caracter viitor [i na]ional, iar venirealui Mesia \nseamn` \ntemeierea \mp`r`]iei davidice ideale,aduc`toare de prosperitate material`. Profe]ii interpreteaz`\mp`r`]ia lui Dumnezeu \ntr-un sens spiritual, extinz=nd-o [i laalte popoare, iar \n zilele de pe urm` Mesia va birui rùl [i pesatan, \ntemeind definitiv dreptatea lui Dumnezeu.

|n Noul Testament \mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracterspiritual, prezent [i viitor, fiind inaugurat` de Iisus, dezvoltat`prin ac]iunea sfin]itoare a Duhului \n Biseric` [i des`v=r[it` \nveacul viitor.

8. Aplicarea

Constituind tema predicii M=ntuitorului, \mp`r`]ia lui Dumne-zeu predicat` direct [i indirect (prin parabole) de El, alc`tuie[tepericopele evanghelice, r=nduite s` fie citite [i t`lm`cite \n multedin duminicile anului bisericesc.

A[a cum harul divin izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni setransmite prin Sfintele Taine, cu prilejul oficierii lor preotul d`binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi: �Binecuv=ntat` este\mp`r`]ia Tat`lui [i a Fiului [i a Sf=ntului Duh, acum [i pururea[i \n vecii veciilor�.


Indica]i duminicile \n care pericopele evanghelice au ca tem`\mp`r`]ia lui Dumnezeu.

Ar`ta] i \n]elesul \mp`r`] ie i lui Dumnezeu din textulEvangheliei dup` Matei, capitolul 25.


Capitolul unu194

Parabolele M=ntuitorului



Av=nd \n centrul \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-tuitorul le vorbea celor ce-L ascultau [i doreau s` devin` membriisau fiii acestei \mp`r`]ii, \ntr-o form` direct` [i \ntr-o form` in-direct`.


Forma indirect` prin care Domnul se adresa ascult`torilor Sìerau parabolele sau pildele, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.


Parabolele M=ntuitorului numite [i pilde constituie un mod detransmitere a \nv`]`turii prin compara]ie, sau asem`nare. Ele suntistorioare luate din realitatea inconjur`toare, spre a exprima prinasem`nare un adev`r de credin]` sau o \nv`]`tur` moral` pentrucei dornici s` devin` membri \mp`r`]iei cerurilor. �Parabola esteo istorioar` imaginar` alc`tuit` din fapte obi[nuite ale vie]ii, \ncadrul unei perfecte realit`]i, cu scopul de a desprinde dincompara]ie o \nv`]`tur` moral`� (M. Lepin).

Av=nd ca tem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu, parabolele M=ntui-torului \n num`r de 33, au dup` con]inut trei aspecte:

1. Parabole dogmatice, privind \nv`]`tura despre \mp`r`]ialui Dumnezeu. A[a este parabola sem`n`torului, a neghinei, etc.

2. Parabole morale, care arat` cum trebuie s` se comportefiii \mp`r`]iei. A[a este parabola samarineanului milostiv, a fiuluirisipitor, a celor doi datornici etc.

3. Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului.A[a este pilda talan]ilor, a celor zece fecioare, a nun]ii fiului de\mp`rat etc.

Parabolele sau pildele ne ofer` posibilitatea de a \n]elegemai u[or variatele ei aspecte, ca [i modul \n care oricine poatedeveni membru sau fiu al \mp`r`]iei.

--


Astfel, cuv=ntul lui Dumnezeu este asemenea semin]ei carecade pe p`m=nt [i care se dezvolt` spre \mp`r`]ia lui Dumnezeu\n func]ie de p`m=ntul \n care cade, adic` de sufletul care o pri-me[te.

Membrii \mp`r`]iei sunt to]i aceia care se socotesc ca atare,asemenea n`vodului care prinde pe[ti mari [i mici, sau asemeneaneghinei crescut` \n gr=u. Pot fi [i cei drep]i, ca [i cei nedrep]i;cei buni, ca [i cei rì. Dar numai p=n` la seceri[. Atunci se vordesp`r]i unii de al]ii. O alt` pild` asem`n`toare accentueazàcela[i fapt, ar`t=nd c` mo[tenitorii \mp`r`]iei vor fi aceia carevor face roadele ei (pilda lucr`torilor celor rì din vie � Matei21, 33�43). Dar [i cei rì, nedrep]ii, vame[ii [i p`c`to[ii pot aveachiar \nt=ietate \n \mp`r`]ia cerurilor, dac` se cìesc de p`catelelor [i \[i schimb` via]a p`c`toas` de alt`dat`. Vedem aceasta dinpilda fra]ilor chema]i s` lucreze \n via tat`lui lor (Matei 21, 28 �31). |n cer mai mare este bucuria pentru \ntoarcerea unui p`c`tosdec=t pentru 99 de drep]i. Iar P`rintele ceresc a[teapt` pe fiulrisipitor [i caut` oaia [i drahma pierdut` (Luca cap. 15) Dar numaicei ce fac roade bune sunt cu adev`rat mo[tenitorii \mp`r`]ieive[nice. Ceilal]i vor fi judeca]i afar`, asemenea fecioarelorne\n]elepte, sau a celor care nu [i-au \nmul]it talan]ii cu care i-a\nzestrat Dumnezeu (Matei 25, 14�30), sau a smochinuluineroditor. La fel [i cei ce nu vor s`v=r[i fapte de binefacere fa]`de semenii afla]i \n suferin]` [i \n nevoi (Matei 25, 31�56). |nconcret, iubirea noastr` fa]` de Dumnezeu este direct propor-]ional` cu iertarea ce ne vine din partea Lui (Pilda celor doidatornici � Luca 7, 40�47). Noi avem datoria s` cultiv`m iubireafa]` de orice om, asemenea samarineanului milostiv, s` cultiv`m\n]elepciunea, asemenea economului nedrept, s` st`ruim \n ru-g`ciune asemenea femeii v`duve fa]` de judec`torul nedrept (Luca18, 1�8), s` urm`m pilda smereniei vame[ului [i s` evit`m p`catulm=ndriei. S` nu ne adun`m bunuri materiale peste necesarul vie]ii,av=nd \n vedere exemplul negativ al bogatului c`ruia i-a rodit]arina; s` ducem o via]` cump`tat`, plini de milostivire fa]` decei afla]i \n lips`, lu=nd aminte [i \n acest caz la exemplul negatival bogatului nemilostiv fa]` de s`racul Laz`r. Pilda lucr`torilordin vie ofer` imaginea \mp`r`]iei cerurilor, dob=ndit` \n func]iede faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`. Ea este oferit` de P`rinteleceresc tuturor celor ce s-au ostenit, indiferent \n care ceas al vie]iiau \nceput lucrul...

Pe de alt` parte, \mp`r`]ia lui Dumnezeu cre[te [i se dezvolt`\n interiorul tainic al sufletului, asemenea grùntelui de mu[tar,care se transform` \n copac mare, cu multe ramuri, unde p`s`rile

Capitolul unu196

\[i fac cuiburi. Tot \n interiorul sufletului \mp`r`]ia se dezvoltàsemenea aluatului care dospe[te toat` fr`m=nt`tura, precum [i abucuriei comorii ascunse \n ]arin` [i a negustorului care a g`sitm`rg`ritarul de mult pre], v=nz=nd totul pentru a cump`ra ]arina[i, respectiv, m`rg`ritarul.

Pilda celor chema]i la cin` (Luca 14, 16�25) ca [i a nun]iifiului de \mp`rat (Matei 22, 1�14) arat` c` \mp`r`]ia cerurilor vafi oferit` celor chema]i de la �r`sp=ntiile drumurilor�, fiindc`cei chema]i mai \nt=i au refuzat s` vin`... To]i trebuie s` a[tepte�\mp`r`]ia lui Dumnezeu venind cu putere�, cu candela credin]eimereu aprins`, asemenea fecioarelor \n]elepte [i cu inima bun`,asemenea slugii care \[i a[teapt` st`p=nul, ne[tiind la ce straj` anop]ii va veni...

Se pune \ntrebarea: De ce M=ntuitorul a adoptat vorbirea \npilde? Se apreciaz` c` Domnul �a fost for]at prin lipsa de\n]elegere a mul]imilor [i prin reaua voin]` a fariseilor s`-[iascund` cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care lelas` la \n]elegerea ascult`torilor sì, nedesf`c=ndu-le de \nveli[ullor enigmatic dec=t \n cercul apropia]ilor (prietenilor) Sì� (Jo-seph Huby). De fapt, �\n ]`rile r`s`ritene oamenii vorbesc des \npilde, c`ci vorbirea \n pilde este atr`g`toare, cald` [i plin` devia]`, cum este la noi vorbirea \n proverbe... Prin vorbirea \npilde M=ntuitorul putea s` biciuiasc` mai lesne [i mai ustur`torpe potrivnicii Sì [i pe cei n`r`vi]i de p`cate, f`r` ca ei s` sesimt` direct atin[i, [i deci s` aib` dreptul s` se ridice asupra Luicu cuvinte grele, sau cu amenin]`ri... Vorbind \n pilde, M=ntui-torul e sigur ca va fi \n]eles de to]i cei care pe l=ng` auz [i v`z,mai au [i o inim` curat`, \nclinat` spre Dumnezeu, iar pe ceilal]inu-i va sminti�.

Intui]ia se poate face ar`t=nd mai multe tablouri cu scenecare reprezint` parabolele M=ntuitorului.


Din cele de mai sus re]inem c` parabolele M=ntuitoruluiapar]in=nd vorbirii Sale indirecte reprezint` un gen propriu, plinde simplitate, de naturale]e, realism [i neasemuit` ad=ncime. De[iluate din mediul natural al ascult`torilor, ele redau realit`]i tainice[i ve[nice, la care se refer` \ns`[i \nv`]`tura Domnului. {i cumtema predicii Sale este \mp`r`]ia lui Dumnezeu, din cuprinsulparabolelor putem re]ine \n rezumat descoperirea pe care M=ntu-itorul o face acestei realit`]i spirituale. Astfel, la \mp`r`]ia luiDumnezeu sunt chema]i to]i oamenii, indiferent de na]ionalitate,


sex, ras`, sau gradul de p`c`to[enie. �Cei bolnavi au nevoie dedoctor�, a[a c` cei nedrep]i [i cei p`c`to[i sunt chema]i \n primulr=nd la leacul vindec`tor oferit de iubirea lui Dumnezeu. Cei caredevin membrii \mp`r`]iei trebuie \ns` s` arate iubire sincer`,dezinteresat` [i jertfelnic` fa]` de orice om; s`-[i \nmul]easc`\n]elepciunea [i darurile cu care i-a \nzestrat Dumnezeu; s` fiesmeri]i \n fa]a lui Dumnezeu [i plini de \ndurare fa]` de semeniiafla]i \n lipsuri; s` nu-[i adune avu]ii prisositoare pe calenecinstit`; s` le foloseasc` \n mod egoist [i s` nu le devin` robi,ci s` caute mai \nt=i bunurile spirituale [i ve[nice, jertfind totulpentru dob=ndirea lor.

8. Aplicarea

Pentru frumuse]ea lor [i pentru \nv`]`mintele pe care le tragemdin parabolele Domnului, ele au intrat \n cultul divin public,devenind pericope evanghelice duminicale, \nc=t chiar [i dumi-nicile sunt cunoscute dup` numele parabolei (Duminica �sem`-n`torului�, �a vame[ului [i fariseului�, �a talan]ilor�, �a fiuluirisipitor�, etc.).


Se vor lectura mai multe parabole din cele r=nduite de Biseric`s` fie citite ca pericope evanghelice, \n cadrul Sfintei Liturghii.


Parabola sem`n`torului



Dup` cum [tim, tema predicii M=ntuitorului este \mp`r`]ia luiDumnezeu. Ea a fost expus` sub o form` direct`, fiind oferit`sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc pentru dreptate; [i

--

Capitolul unu198

\nv`]=ndu-ne s` o cerem [i noi s` vie, atunci c=nd ne adres`m \nrug`ciune P`rintelui ceresc. Aceea[i tem` a \mp`r`]iei cerurilora fost propov`duit` de M=ntuitorul sub o form` indirect`, prinparabolele sau pildele Sale.

Una din primele parabole rostite de M=ntuitorul av=nd catem` \mp`r`]ia lui Dumnezeu este parabola sem`n`torului.


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la parabola sem`n`torului,v`z=nd textul pericopei [i explicarea lui.


Textul pericopei dup` Evangheliile Sinoptice �{i le-a grìtlor multe, \n pilde, zic=nd: iat`, a ie[it sem`n`torul s` semenes`m=n]a sa. {i sem`n=nd el, unele au c`zut l=ng` cale, [i au venitp`s`rile cerului [i le-au m=ncat. Iar altele au c`zut pe pietri[,unde nu aveau p`m=nt mult, [i \ndat` au r`s`rit, pentru c` nuaveau p`m=nt ad=nc; [i r`s`rind soarele s-au p`lit; [i neav=ndr`d`cin` s-au uscat� (Matei 13, 3�7). �Iar altele au c`zut \ntrespini, [i au crescut spinii [i le-a \n`bu[it [i n-au dat rod. Iar alteleau c`zut pe p`m=ntul cel bun [i \n`l]=ndu-se [i cresc=nd, au datrod [i au adus: una treizeci, alta [aizeci, alta o sut`� (Marcu 4,7�8). �...{i L-au \ntrebat ucenicii Lui, zic=nd: ce \nseamn` pildaaceasta? Iar El a zis... pilda aceasta \nsemneaz`: s`m=n]a estecuv=ntul lui Dumnezeu; iar cea c`zut` l=ng` cale \nchipuie[te pecei care ascult` cuv=ntul, apoi vine diavolul [i ia cuv=ntul dininima lor, ca nu cumva crez=nd s` se m=ntuiasc`; iar cea de pepiatr` \nchipuie[te pe cei care, c=nd aud cuv=ntul, cu bucurie \lprimesc, dar neav=nd r`d`cin`, p=n` la o vreme cred, dar \n vremede ispit` se leap`d`; iar cea c`zut` \ntre spini \nchipuie[te pe ceicare au auzit cuv=ntul, dar umbl=nd cu grijile [i cu bog`]iile [icu pl`cerile vie]ii acesteia, se \n`bu[esc [i nu aduc road`; iar ceade pe p`m=nt bun \nchipuie[te pe aceia care, auzind cuv=ntul, cuinim` bun` [i curat` \l ]in [i fac road` \n r`bdare (Luca 8, 9�15):unul treizeci [i unul [aizeci [i unul o sut`� (Marcu 4, 20).

Explicarea textului |n aceast` pild` M=ntuitorul raporteaz`s`m=n]a la p`m=ntul \n care ea cade, av=nd \n vedere realit`]ilecunoscute de ascult`torii Sì.

Primul loc \n care cade s`m=n]a este �l=ng` drum�. Era firescacest lucru, nu din cauza neglijen]ei sem`n`torului, ci a faptului


c`, potrivit tradi]iei agricole din }ara Sf=nt`, mai \nt=i se sem`na[i apoi se ara. P`s`rile cerului din apropiere, dac` nu suntalungate, vor m=nca repede s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul nearat,sau mai \n v`zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).

Al doilea loc \n care cade s`m=n]a este p`m=ntul pietros. Evorba de stratul foarte sub]ire de p`m=nt, av=nd un substratst=ncos. C`ldura de la suprafa]` face ca s`m=n]a s` se transformecu repezeal` \n plant`, dar aceasta neav=nd r`d`cinile \nfiptead=nc \n p`m=nt, tot a[a de repede va fi p`lit` [i apoi uscat` derazele necru]`toare ale soarelui torid.

A treia categorie de sol este cel \nc`rcat cu spini. |n Orienttufele de m`r`cini sunt foarte prezente \n mijlocul ogoarelor cusem`n`tur`. Ace[tia nu cru]` s`m=n]a ce-[i cere dreptul la via]`.|nainte ca planta s` prind` putere, spinii se extind deasupra ei [io sufoc`.

|n sf=r[it, cea de a patra categorie de p`m=nt este �cel bun�,cel \n care planta cre[te [i se dezvolt` dup` r=nduiala ei fireasc`,[i astfel d` �rod \nsutit�, adic` randamentul maxim.

Problema central` a parabolei nu o formeaz` \ns` p`m=ntul,ci s`m=n]a, rodirea semin]ei \n diferite forme [i categorii de p`-m=nt. Iar �s`m=n]a este cuv=ntul lui Dumnezeu� ( Luca 8, 11).Sem`n`torul este ca \n pilda neghinei, �Fiul Omului� (Matei 13,37).

Pentru a uni toate elementele parabolei, vom ar`ta interde-penden]a dintre ele. Adic`, modul \n care rode[te cuv=ntul luiDumnezeu \n diferitele forme de recep]ionare a lui de c`tresufletul omenesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia. M=n-tuitorul nu pune \n discu]ie nici iscusin]a sem`n`torului [i nicicalitatea semin]ei. |n simbolismul pildei era [i firesc s` aibereferin]` la sufletul omenesc, \ntruc=t Sem`n`torul este FiulOmului, iar s`m=n]a este Cuv=ntul lui Dumnezeu... Acestea suntbune prin ele \nsele [i nu comport` nici un fel de dificult`]i.

Dar s` revenim asupra analizei pe care Domnul \nsu[i o face,privind modul concret de rodire a cuv=ntului lui Dumnezeu \nsufletele oamenilor. Prima categorie o constituie sufleteleb`t`torite, dure, nereceptive la puterea [i lucrarea cuv=ntului celviu al lui Dumnezeu. |n aceast` categorie intr` to]i cei ce ascult`sau citesc cu superficialitate cuv=ntul. Sau cei ce v`d numai artacuv=ntului, nu [i duhul lui. Sau cei care cerceteaz` litera [i nuduhul, sau chiar [i cei care cerceteaz` duhul, dar nu se las`p`trun[i de sfin]enia lui \n via]a lor. Pot fi apoi chiar vestitoriicuv=ntului, sau chiar savan]i \n cercetarea lui, f`r` ca cuv=ntul

Capitolul unu200

lui Dumnezeu s` se adreseze \n primul r=nd inimii pe care s` o\nnoiasc` prin rodirea lui, ci r`m=ne doar un exerci]iu al ra]iuniireci [i dure, care se informeaz`, analizeaz` chiar, dar nu raporteaz`la via]a sa puterea de via]` \nnoitoare a cuv=ntului. Unii ca ace[tiavorbesc altora despre cuv=ntul lui Dumnezeu, dar ei r`m=n \nafara lui. La acerast` nerodire a cuv=ntului \[i aduce contribu]ia,desigur [i diavolul, aceast` pas`re de prad` care st` mereu lap=nd`, care �r`cne[te ca un leu, cùt=nd pe care s`-l apuce�(IPetru 5 � 8). �U[or ia cuv=ntul din inimile lor, ca nu cumvacrez=nd, s` se m=ntuiasc`�(Luca 8, 12).

|n cea de a doua categorie intr` entuzia[tii primitori aiCuv=ntului. Zelo[ii dar nestatornicii fii ai \mp`r`]iei. Credin]alor r`sare repede, asemenea semin]ei de pe solul rarefiat. Darneav=nd r`d`cina \nfipt` ad=nc \n p`m=nt, �la vreme de \ncercarese leap`d`�. Entuziasmul lor de alt` dat` u[or este derutat [i apoise pierde. |ncerc`rile vie]ii sunt pentru credin]a lor firavàsemenea razelor ucig`toare ale soarelui dogor=tor pentru plantaf`r` r`d`cini \nfipte \n p`m=ntul care s`-i ofere stabilitatea [iumiditatea necesar`.

A treia categorie o constituie sufletele dispuse s` primeasc`cuv=ntul, dar nu reu[esc, asemenea plantei ce nu poate r`zbateprintre spini [i buruieni. Sub numele spinilor este redat` \nEvanghelie triada: grijile, bog`]iile [i pl`cerile vie]ii. Asemeneaspinilor, acestea sufoc` rodirea cuv=ntului, fiindc` atenteaz` lavia]a [i puterea lui. Grijile, bog`]iile [i pl`cerile obsedante alevie]ii reprezint` pe mamona. Iar cuv=ntul \[i pierde rodirea,fiindc`, a[a cum ne-a ar`tat M=ntuitorul cu alt prilej, sufletul nupoate sluji lui Dumnezeu [i lui mamona... P`rin]ii ascetici mereuatrag aten]ia c` nici rug`ciunea ca [i comuniune a inimii cu Dum-nezeu nu poate fi curat` at=t timp c=t se afl` sub obsesia grijilor,bog`]iei [i pl`cerilor. {i unde rug`ciunea nu este curat`, nu poa-te rodi nici cuv=ntul.

Doar a patra categorie a semin]ei va aduce rodul cuvenit [ia[teptat. Din nefericire numai o p`trime din sufletele oamenilorprimesc cu bucurie sf=nt` cuv=ntul [i el devine roditor. {i cea dea doua categorie a primit cu mult entuziasm cuv=ntul, dar acestanu a rodit. L-au primit \ntr-adev`r dar cu zel frivol, nu cu bucuriasf=nt` a statorniciei. Numai prin aceast` bucurie sf=nt` astatorniciei inima care prime[te cuv=ntul va fi curat` [i bun`, iarrodirea cuv=ntului va fi \ntru r`bdare, nu spontan`, trec`toare [ipieritoare... Cuv=ntul va fi astfel �viu [i lucr`tor�(Evrei 4, 12),�duh [i via]`�(Ioan 6, 63). Primul lui rod va fi credin]a. Ea este�din auzire, iar auzirea prin cuv=ntul lui Dumnezeu� (Romani


10, 17). Cei care au auzit vorbirea Sf=ntului Apostol Petru laCincizecime �au primit cu dragoste cuv=ntul�(Fapte 2, 41) [i s-aupocìt, au regretat adic` p`catele de alt` dat`, devenind f`pturinoi. Inima lor s-a cur`]it prin harul lui Dumnezeu. A devenit oinim` bun`. Din ea nu au mai ie[it �g=ndurile rele, desfr=n`rile,adulterul, uciderile, asupririle, vicle[ugurile, \n[el`ciunea,necump`tarea, invidia, hula, trufia...� (Marcu 7, 21�22), ci roadaDuhului Sf=nt spre care i-a condus cuv=ntul, adic`: �dragostea,bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, facerea de bine, credin]a,bl=nde]ea, cump`tarea...� (Galateni 5, 22).

Acestea toate rodesc \n r`bdare, asemenea semin]ei caredevine plant` roditoare. A[a cum exist` o perioad` de la sem`nat[i p=n` la culesul roadelor, [i agricultorul o a[teapt` \ntru r`bdare,tot a[a cuv=ntul aduce rodul duhului prin st`ruin]a celor ce l-auprimit \n inimile lor. Roadele sunt \ns` diferite, ne arat` pilda.Unii treizeci, al]ii [aizeci, al]ii o sut`. Fiecare cu talantul lui.Esen]ial este s` punem talantul \n ac]iune, \n lucrare, pentru aputea oferi roadele, st`p=nului de al c`rui Cuv=nt ne-am\nvrednicit prin harul [i bun`tatea Lui.


Cum ne red` parabola sem`n`torului imaginea \mp`r`]iei luiDumnezeu? (Prin imaginea sem`n`torului care este Domnul IisusHristos. Apoi prin rodirea sau nerodirea cuv=ntului lui Dumne-zeu \n sufletul celor ce \l ascult`). |n c=te categorii se \mpartep`m=ntul sau locul unde cade s`m=n]a, sau cuv=ntul lui Dumne-zeu [i ce situa]ii suflete[ti reprezint`? (Mai \nt=i s`m=n]asem`nat` l=ng` cale reprezint` cuv=ntul sem`nat \n sufletele cenu-l \n]eleg [i venind diavolul, \l r`pe[te. Apoi s`m=n]a sem`nat`pe pietri[, care \ncol]e[te la \nceput, dar neput=nd avea r`d`cin`,se usuc`. E vorba de necazurile [i persecu]iile ce se fac pentrucuv=ntul lui Dumnezeu, determin=ndu-l pe cel ce l-a primit la\nceput cu entuziasm [i mare bucurie, s` renun]e la el. Iar \n altreilea r=nd este vorba de terenul de spini care \n`bu[` s`m=n]a.Acestea sunt grijile veacului, \n[el`ciunea bog`]iei [i dulce]ile(pl`cerile) vie]ii acesteia (Luca 8, 14), care fac cuv=ntul neroditor.Numai cea de a patra categorie reprezint` p`m=ntul bun, careaduce road` dup` putin]ele fiec`ruia �\ntru r`bdare� (Luca 8, 15).

Capitolul unu202

8. Aplicarea

Datori t` f rumuse] i i e i , aceast` pi ld` const i tuie per icopaevanghelic` a duminicii a 21-a dup` Rusalii. C`z=nd \n anotimpulde toamn`, ofer` [i cadrul necesar \n]elegerii ei mai depline.Pericopa se mai cite[te [i cu prilejul �Tedeum�-ului de \nceputde an la [colile de \nv`]`m=nt teologic, oferind \n acest fel unmoment de medita]ie asupra necesit`]ii preg`tirii ogoruluisufletesc pentru primirea cuv=ntului lui Dumnezeu [i a-l faceroditor.


Se va reciti pilda, urm`rindu-se atent interpretarea ei.


Parabola fiului risipitor


4. Leg`tura cu lec]ia trecut` sau cu cuno[tin]eleanterioare

{tim c` M=ntuitorul \n activitatea Sa mesianic` a fost adeseaacuzat c` se apropie [i m`n=nc` al`turi de p`c`to[i [i de vame[i.{i \ntr-adev`r, a[a era. Motivul era \ns` simplu, [i l-a repetat oride c=te ori a fost cazul, ar`t=nd c` �nu au trebuin]` cei s`n`to[ide doctor, ci cei bolnavi� (Matei 9, 12). Pentru a \n]elege maibine aceasta, cu alt prilej le-a spus mai multe pilde.


Aceasta este pilda fiului risipitor la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

--


6. Dirijarea \nv`]`rii. Comunicarea noilorcuno[tin]e

Textul pericopei �{i a spus: un om avea doi fii; [i a zis celmai t=nar tat`lui sù: tat`, d`-mi partea de avu]ie ce mi se cade.{i le-a \mp`r]it avu]ia. {i nu dup` multe zile, adun=nd toate, fiulcel t=n`r s-a dus \ntr-o ]ar` \ndep`rtat` [i acolo a risipit toatàvu]ia sa, vie]uind \n desfr=n`ri. {i cheltuind el toate, s-a f`cutfoamete mare \n acea ]ar` [i el a \nceput s` duc` lips`. {i merg=nds-a alipit de unul din locuitorii ]`rii aceleia [i acela l-a trimis la]arinele sale s` pasc` porcii. {i dorea s`-[i sature p=ntecele dinro[covele ce m=ncau porcii, [i nimeni nu-i d`dea. {i venindu-[i\n sine a zis: c=]i arga]i ai tat`lui meu sunt \ndestula]i de p=ine,iar eu pier aici de foame! Scula-m`-voi [i m` voi duce la tat`lmeu [i voi zice: tat`, am gre[it la cer [i \naintea ta. {i nu suntvrednic s` m` numesc fiul tù. F`-m` ca pe unul din arga]ii tì.{i scul=ndu-se a venit la tat`l sù. {i \nc` de departe fiind, l-av`zut pe el tat`l lui [i i s-a f`cut mil` [i alerg=nd, a c`zut pegrumazul lui [i l-a s`rutat. {i i-a zis fiul: tat`, am gre[it la cer [i\naintea ta [i nu mai sunt vrednic s` m` numesc fiul tù. {i a zistat`l c`tre slugile sale: aduce]i haina cea dint=i [i-l \mbr`ca]i [ida]i inel \n m=na lui [i \nc`l]`minte \n picioarele lui. {i aduc=ndvi]elul cel \ngr`[at, junghiindu-l [i m=nc=nd, s` ne veselim; c`fiul acesta mort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat. {i au\nceput s` se veseleasc`. Iar fiul cel mare era la ]arin`; [i cum avenit [i s-a apropiat de cas`, a auzit c=ntece [i jocuri. {i chem=ndpe una din slugi a \ntrebat: ce sunt acestea? Iar ea a zis: frateletù a venit [i a junghiat tat`l tù vi]elul cel \ngr`[at, pentru c`s`n`tos l-a primit. {i s-a m=niat acela [i nu voia s` intre, iar tat`llui ie[ind, \l ruga. Iar el r`spunz=nd a zis tat`lui sù: tat`, deat=]ia ani \]i slujesc [i niciodat` porunca ta nu am c`lcat [i mieniciodat` nu mi-ai dat m`car un ied, ca s` m` veselesc cu prieteniimei; iar c=nd veni acest fiu al tù, care ]i-a m=ncat avu]ia cudesfr=natele, ai \njunghiat vi]elul cel gras. Iar el a zis: fiule, tu\n toat` vremea e[ti cu mine [i toate ale mele, ale tale sunt, darse c`dea s` ne veselim [i s` ne bucur`m c`ci fratele tù acestamort era [i a \nviat, pierdut era [i s-a aflat� (Luca 15, 11�32).

Explicarea textului Dup` cum vedem, \n prim planul pericopeieste fiul risipitor.

Fiul risipitor, care [i-a cheltuit toate bunurile cu care l-a\nzestrat Dumnezeu, ajung=nd \ntr-o stare umilitoare [i jalnic`,care duce la destr`marea propriei sale fiin]e. Ajuns \n aceast`

Capitolul unu204

stare de moarte moral` (duhovniceasc`) era \nvins de putereadiavolului, care pun=ndu-[i st`p=nire asupra sa, \l domin`,]in=ndu-l \n cea mai de jos stare a existen]ei... |n sufletul lui sede[teapt` totu[i acel judec`tor care \l treze[te din adormire... Iaraceast` trezire a con[tiin]ei \l determin` s`-[i �vin` \n sine�, s`priveasc` la sine \nsu[i, s` vad` situa]ia \n care a ajuns, s` oregrete sincer [i profund. {i astfel \n fa]a lui apare un lumini[salvator: casa p`rinteasc`! Acolo arga]ii o duc mai bine dec\t el.Obiectiv cu sine \nsu[i, ia o hot`r=re eroic`: �Scula-m`-voi! Aicinu mai pot sta, fiindc` pier!�... {i s-a sculat, [i a pornit pe drumulsalvator al vie]ii [i \ndrept`rii sale. Iar tat`l \l prime[te cu bra]eledeschise [i \i red` demnitatea pe care a avut-o \nainte, bucu-r=ndu-se nespus de mult de re\ntoarcerea lui. Sufletul frateluicelui mai mare se \ntristeaz`. El judec` dup` norma unei drept`]irigide. Nu accept` nici iubirea, nici iertarea. Atitudinea tat`luisù \l revolt` [i refuz` s` participe la bucuria \nvierii morale afratelui sù, pe care de altfel nici nu-l nume[te, \n dialogul cutat`l sù, frate, ci �fiul tù...�.

Nu este lipsit` de interes nici atitudinea fiului cel mare, af iului ascul t`tor de ta t`l sù. Vom vedea [ i anal iza mai\ndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare càvea dreptate c=nd \[i ar`ta indignarea fa]` de c`lduroasa primirepe care tat`l o face fiului risipitor re\ntors acas`. El se pl=ngetat`lui c` nici un ied nu a tìat pentru a se veseli cu prietenii sì,de[i i-a slujit cu devotament, pe c=nd fiul care i-a cheltuit partedin avu]ia sa, acum c=nd s-a re\ntors acas` pr`bu[it de f`r`delegiles`v=r[ite, i-a tìat tocmai vi]elul cel gras... Aceasta este dreptatea:a da fiec`ruia ceea ce i se cuvine, adic` dup` faptele sale. {i careerau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s` primeasc` dup`faptele sale, pentru a \mplini dreptatea? Exact ceea ce a cerutacesta: s` fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, re\ntors la casap`rinteasc`, a judecat drept. Dac` l-ar fi rev`zut \n aceast` calitate,desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-ar fi comp`timit.Dar p`rintele bun [i iubitor nu a judecat dup` talerele balan]ei]inut` \n m=n` cu ochii \nchi[i... El a judecat dup` iubirea luip`rinteasc`. {i aceasta \l sf`tuia s` nu priveasc` balan]a care s`judece dup` dreptate, ci s`-[i deschid` bra]ele iubitoare pentru astr=nge la piept [i a-i da c`ldura sufleteasc`, nu unui oarecareom revenit din pribegia vie]ii lui, ci fiului sù. Tocmai lui. Nus-a uitat la haina lui rupt`, nici la gheata lui tocit` [i str=mbat`de drumurile bolov`noase pe care a pribegit. Nu i-a analizat nicifaptele, nu a pus \n discu]ie nici chiar reputa]ia lui, pe care fiuli-a t=r=t-o \n mocirl`. El nu a privit \n acele clipe dec=t pe fiul


lui, adic` fiin]a lui \ns`[i. {i at=t. Nimic mai mult. Nu dojana \linteresa acum, ci salvarea. De aceea nu se m=hne[te, ci se bucur`.Dac` cumva ar fi primit [tirea c` fiul sù se afl` \ntr-o staredeplorabil`, desigur l-ar fi pus pe g=nduri [i cu totul alta ar fifost judecata lui. Acum \ns` \l are \n fa]a lui. Simplul fapt c` s-are\ntors acas` a \nsemnat pentru fiu sunetul rede[tept`rii, iarpentru tat` bucuria revederii unui mort trezit la via]`.

Dup` cum vedem, pilda, av=nd un caracter moral, ne prezint`trei tablouri.

Primul tablou ne descrie hot`r=rea nes`buit` a fiului cel mic,care ie[ind de sub autoritatea patern`, se pierde \n propriile p`cate,ajung=nd pe culmile disper`rii. Al doilea tablou prezint` cìn]a[i hot`r=rea lui de a reveni la casa p`rinteasc`, precum [i iubireatat`lui, care a[tept=ndu-l, \l prime[te cu bucurie. Al treilea tablouoglinde[te sup`rarea fratelui celui mai mare, ca [i protestul lui\mpotriva iubirii ar`tat` de tat`l sù fiului risipitor re\ntors lacasa p`rinteasc`. |n acest caz, tat`l din parabol` este Dumnezeu,P`rintele ceresc plin de iubire, care nu judec`, nu condamn`, nuos=nde[te, ci a[teapt` cu \ndelung` r`bdare ca s` ierte [i s`primeasc` \n bra]ele iubirii p`rinte[ti pe fiul care, de[i s-adesp`r]it de tat`l sù, apuc=nd \n lumea p`catului [i a mor]iimorale, r`m=ne totu[i fiul lui, via]` din via]a lui...

S-a \ncercat s` se dea pildei o interpretare simbolic`, nulipsit` de interes, privind istoria m=ntuirii neamului omenesc.Se spune astfel c` tat`l din parabol` este P`rintele ceresc, Dum-nezeu. Fiul cel r`t`cit sunt neamurile care s-au ab`tut de la iubireap`rinteasc` [i au apucat pe drumul p`catului, fapt care le-a dus\ntr-o situa]ie deplorabil`. Avu]ia pe care tat`l a dat-o fiuluirisipitor reprezint` darurile cu care Dumnezeu ne-a \nzestrat lacrea]ie. Risipirea avu]iei primit` de fiul cel mic reprezint` tocmaiaceast` nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a \nzestratpe om. Starea deplorabil` \n care a ajuns, datorit` dep`rt`rii deDumnezeu [i a risipirii darurilor cu care l-a \nzestrat Creatorulreprezint` afundarea tot mai mult a omului \n p`cat. Strìnul care\l angajeaz` pe fiul cel pierdut, p`zitor la porci, este diavolul.Fiindc` porcii sunt socoti]i animale necurate, a ajunge s` p`ze[tiporcii reprezint` pentru iudei cea mai de jos pozi]ie la care poateajunge cineva. Fiul cel mare reprezint` poporul lui Israel, fidel[i apropiat de P`rintele ceresc, dar \n acela[i timp invidios pefratele sù, care \ntorc=ndu-se, este primit cu iubire [i reconsideratca fiu, nu ca argat de c`tre tat`l sù bun [i iubitor... Darurile cucare \l prime[te tat`l sù, repun=ndu-l \n demnitatea de la \nceput,reprezint` darurile Bisericii, care salveaz` via]a oric`rui p`c`tos

Capitolul unu206

care se cìe[te [i se hot`r`[te s` revin` la iubirea lui Dumnezeu,\ndrept=ndu-[i via]a.


De ce fiului cel mic, plecat de la casa p`rinteasc`, i se spune:�fiul risipitor�, sau �cel pierdut�? (Fiindc` plec=nd de la casap`rinteasc` s-a risipit, s-a pierdut pe sine \nsu[i pe drumurilevie]ii, \n tot felul de destr`b`l`ri, cu tot felul de prieteni, p=n` aajuns \n cea mai deplorabil` situa]ie). Ce l-a determinat s` revin`la casa p`rinteasc`? (Starea jalnic` \n care se afla). Ce \nseamn`�venirea \n sine�? (Trezirea con[tiin]ei ca judec`tor al faptelorrele, urmat` de hot`r=rea puternic` de \ndreptare). La ce se re-fer` starea deplorabil` \n care a ajuns fiul risipitor? (La starea dep`c`to[enie a oamenilor, care nesocotesc filia]ia lor divin`).Urm`rind re\ntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de revenirea omului de la p`cat, la dragostea P`rintelui ceresc? ( |n primulr=nd, recunoa[terea st`rii de p`c`to[enie ca un rù al vie]ii.Aceasta este urmat` de hot`r=rea eroic` de a p`r`si p`catul care]i-a creat at=t de mult rù. Apoi, m`rturisirea p`catelor, asemeneafiului risipitor: �tat`, am gre[i la cer [i \naintea ta...� |n sf=r[it,dorin]a nestr`mutat` de a trì via]a dup` voia lui Dumnezeu: �pri-me[te-m` ca pe un argat al tù...�). Cum ne m`rturisim noip`catele? (Putem s` le m`rturisim direct lui Dumnezeu, a[a cumo facem \n fiecare zi c=nd rostim Rug`ciunea �Tat`l nostru�.Putem apoi s` ne m`rturisim p`catele \n scaunul spovedaniei.Aici avem \n plus dezlegarea preotului duhovnic [i pov`]uirealui de a ne orienta via]a spre virtute [i sfin]enie).

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a fiului risipitor este r=nduit` a fi citit` \nduminica a 34-a dup` Rusalii. Aceast` perioad` se nume[teperioada Triodului . |ncep=nd cu pericopa cuprinz=nd pildavame[ului [i fariseului, precum [i cea cu privire la pocìn]a luiZacheu, al`turi de pericopa \ntoarcerii fiului risipitor, aceastaconstituie o perioad` special` de preg`tire duhovniceasc` \nvederea \nt=mpin`rii Postului Pa[telui. Smerenia [i pocìn]a cucare, de acum \ncep=nd, se cuvine a le cultiva mereu \n via]anoastr`, sunt pe prim plan. Dar mai cu seam`, \n Postul SfintelorPa[ti, c=nd se cuvine s` ne m`rturisim p`catele [i s` ne \mp`rt`[im


de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea p`catelor[i sfin]enia vie]ii noastre.


Pilda vame[ului [i fariseului


Referindu-ne mai \nainte la rug`ciune, am v`zut ca ea reprezint`darul lui Dumnezeu oferit sufletului omenesc pentru a-[i putearidica sim]`mintele spre cer. Rug`ciunea de adresare c`tre Dum-nezeu poate fi de laud`, de mul]umire [i de cerere. Ea poate fiapoi public`, c=nd este f`cut` de \ntreaga ob[te a credincio[ilor,precum [i particular`, f`cut` de credinciosul aflat singur \ncomuniune cu Dumnezeu.

II. Anun]area temei

Cum trebuie f`cut` rug`ciunea spre a fi bine pl`cut` P`rinteluiceresc, ne arat` M=ntuitorul \n pilda vame[ului [i fariseului, lacare ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Textul pericopei Iat` con]inutul pildei: �Doi oameni s-au suitla templu s` se roage, unul fariseu [i altul vame[. Fariseul st=nd,a[a se ruga \n sine: Dumnezeule, \]i mul]umesc c` nu sunt caceilal]i oameni: r`pitori, nedrep]i, desfr=na]i, sau ca acest vame[.Postesc de dou` ori pe s`pt`m=n`, dau zeciuial` din toate c=tec=[tig. Iar vame[ul departe st=nd, nu vrea nici ochii s`-[i ridicela cer, ci \[i b`tea pieptul, zic=nd: Dumnezeule, milostiv fii miep`c`tosul. Zic vou`, s-a cobor=t acesta mai \ndreptat la casa sadec=t acela; c`ci tot cel ce se \nal]` pe sine, se va smeri, iar celce se smere[te pe sine, se va \n`l]a� (Luca 18, 10�14).

Explicarea textului Dup` cum vedem, parabola M=ntuitoruluine prezint` doi oameni, care se roag` \n mod cu totul diferit.Prezentarea sugestiv` [i plastic` a parabolei ne ajut` s` \n]elegemmai bine modul de a se ruga, de a-[i \n`l]a sim]`mintele spre cer,

--

Capitolul unu208

a dou` categorii de oameni: a fariseilor, care \ntruchipau m=ndria,[i a vame[ilor, care cu smerenie [i cu cìn]` m`rturiseau lui Dum-nezeu vinov`]ia faptelor lor, spre a ob]ine milostivirea [i iertareaP`rintelui ceresc.

Vame[ii, erau agen]i fiscali, care str=ngeau impozitul de lacona]ionalii lor \n favorul romanilor st`p=nitori. |n aceast` situa]ieerau necinsti]i, adun=ndu-[i mari profituri [i \n favorul lor. Pen-tru acest motiv, reprezentan]ii na]iunii [i poporul de r=nd \ipriveau nu numai cu rezerve, ci [i cu dispre], ca pe unii care sunt\n afara legii lui Dumnezeu, ca adev`rate \ntruchip`ri alep`catului. C=nd, \n acele timpuri, doreai s` spui despre cinevac` este p`c`tos, \l comparai, sau \l identificai cu vame[ii.

La polul opus se afla fariseul, apar]in`tor partidului na]ionalreligios, cu mult zel pentru legea [i datinile str`bune. Numelelor \nseamn` �separa]i�, fiindc` pretindeau c` se deosebesccomplet de ceilal]i oameni \n \mplinirea aspira]iilor poporuluidin care f`ceau parte. Dar ei \mplineau legea numai \n litera ei,interpret=nd-o mai mult dup` datinile oamenilor, [i nu \n duhulei, \n spiritul voin]ei lui Dumnezeu. Erau oric=nd gata s` \nfrunte,s` dema[te [i s` se ia de piept cu oricine care nu \mplinea ca eilegea \n liter` [i p=n` \n cele mai mici am`nunte, ca [i datiniletradi]ionale care o completau. Erau dispre]uitori [i arogan]i cumul]imile necunosc`toare ale legii, dar \n acela[i timp erau plinide m=ndrie, pl`c=ndu-le s` fie mereu \n v`zul, admira]ia [i�aplauzele� celor din jur. Din modul \n care ne apar aceste dou`categorii de oameni, rezulta [i atitudinea lor \n practicarearug`ciunii, unul din cel mai \nsemnat act al religiei, ca leg`tur`sau comuniune cu Dumnezeu. {i aici am v`zut tot doi poli opu[i.Fariseul se comport` [i \n fa]a lui Dumnezeu cu aceea[i m=ndrie.Dac` observ`m bine, el nici nu se roag` lui Dumnezeu, ci selaud` lui Dumnezeu... |n rug`ciunea lui distingem dou` aspecte:lauda \n fa]a lui Dumnezeu [i dispre]uirea celorlal]i oameni, maiales a vame[ului, pe care av=ndu-l al`turi \l ia [i ca termen decompara]ie.

Pe de alt` parte, vame[ul avea con[tiin]a p`c`to[eniei sale.Dac` fariseul st`tea \n fa]` cu ochii spre cer, pentru a-i spune luiDumnezeu cine este el, ca [i cum Dumnezeu nu ar [ti, vame[ulplin de cìn]` [i de sinceritate nu avea \ndr`zneala nici privireas`-[i ridice spre cer, fiindc` cerul era considerat �tronul lui Dum-nezeu�, iar el fiind �inundat� de p`cate, ap`sat de con[tiin]ap`c`to[eniei, a vinov`]iei, nu putea dec=t cu smerenie [i pocìn]`s` [i le recunoasc` [i s` cear` milostivirea P`rintelui ceresc. |nurma rug`ciunii sale, fariseul nu a primit nimic din partea lui


Dumnezeu, fiindc`, de fapt, nici nu a cerut nimic lui Dumnezeu.S-a prezentat \n locul din fa]a al templului, spre a aduce lui Dum-nezeu la cuno[tin]` cine este el, a modului \n care a \mplinit ellegea... Vame[ul \n schimb a primit \ndurarea lui Dumnezeu [i aplecat din templu cu sufletul curat, eliberat de p`cat, prinmilostivirea P`rintelui ceresc, care din \ndurare [i din bun`tate,i-a alinat tulbur`torul zbucium al sufletului sù.


Ne \ntreb`m acum: ce ne prezint` parabola �vame[ului [ifariseului�? (Dou` categorii de oameni [i dou` moduri diferitede a se ruga lui Dumnezeu). Cum s-a rugat fariseul? (El nici nus-a rugat, ci s-a lùdat \n fa]a lui Dumnezeu c` \mpline[te legea).Dar vame[ul? (S-a cìt plin de smerenie \n fa]a lui Dumnezeupentru p`catele sale. El a cerut ca milostivirea lui Dumnezeu s`\nlocuiasc` dreptatea Lui, care judec` [i pedepse[te pe p`c`tosdup` fapta sa). A c`rui rug`ciune a fost primit` [i r`splatit` deDumnezeu? (A celui care s-a rugat, adic` a vame[ului, fiindc`Dumnezeu este P`rintele nostru bun [i \ndur`tor cu cei ce \[irecunosc vinova]ia faptelor [i doresc s`-[i \ndrepte via]a).

V. Asocierea

Mai cunoa[tem vreun caz de rug`ciune smerit` r`spl`tit` cubinecuv=ntarea lui Dumnezeu? (Cunoa[tem de pild` rug`ciuneaplin` de smerenie [i cìn]` a unuia din cei doi t=lhari de peGolgota, r`stigni]i al`turi de Iisus. |n timp ce unul \l hulea, peIisus, celalalt cert=ndu-l, i-a zis: �Nu te temi de Dumnezeu, c` \naceea[i os=nd` e[ti? {i noi dup` dreptate, c`ci primim celecuvenite dup` faptele noastre, iar Acesta nici un rù nu a f`cut.{i ziceau lui Iisus: pomene[te-m`, Doamne, c=nd vei veni \n\mp`r`]ia Ta. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cumine \n rai� (Luca 23, 39�43).

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` rug`ciunea pl`cut` [i bineprimit` lui Dumnezeu este cea smerit`, fiindc` �tot cel ce se \nal]`pe sine se va smeri, iar cel ce se smere[te pe sine, se va \n`l]a�.

Capitolul unu210

VII. Aplicarea

Biserica a r=nduit ca Duminica \n care se cite[te pericopa�Vame[ului [i fariseului� s` marcheze \nceputul perioadeiTriodului, ca o preg`tire duhovniceasc` a credincio[ilor spre ap`[i pe drumul smereniei [i al cìn]ei \n marele Post al Pa[telui,care va \ncepe nu peste mult timp.

|n acest sens, rug`ciunea Sf=ntului Efrem Sirul este un modelde rug`ciune smerit` pe care credincio[ii e bine s` o deprind` a orosti cu evlavie \n perioada postului, cu prilejul serviciilor di-vine.

S` \nv`]`m cu to]ii aceast` rug`ciune: �Doamne [i St`p=nulvie]ii mele duhul tr=nd`viei, al grijii de multe, al iubirii dest`p=nire [i al grìrii \n de[ert nu mi-l da mie. Iar duhul cur`]iei,al g=ndului smerit, al r`bd`rii [i al dragostei, d`ruie[te-l mie slugiiTale. A[a Doamne, |mp`rate, d`ruie[te-mi ca s`-mi v`d p`catelemele [i s` nu os=ndesc pe fratele meu c` bine e[ti cuv=ntat \nvecii vecilor Amin�.

Pilda celor doi datornici



Afl=ndu-se \n Galilea, M=ntuitorului \nv`]=nd pe Sfin]ii Apos-toli [i mul]imile care \l \mpresurau, insist` asupra necesit`]ii dea adopta fa]` de semeni totdeauna o atitudine de bun`voin]` [iiertare. Apostolul Petru consider` potrivit s` \ntrebe de c=te orise cuvine s` iert`m pe cel ce ne gre[e[te. |nv`]a]ii Legii spuneauc` de trei ori. Apostolul \ns` invoc` cifra 7, care era consideratà fi sf=nt`, [i \ntreab` pe |nv`]`torul dac` de [apte ori trebuie sìert`m semenului care ne gre[e[te. Domnul \i r`spunde: �nu-]izic p=n` la [apte ori, ci p=n` de 70 de ori c=te [apte�. Aceasta\nseamn` c` iertarea noastr` trebuie s` fie nelimitat`.

--



Iar pentru a \n]elege aceasta, le-a spus pilda celor doi datornici,la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.


Textul pericopei �De aceea, asem`natu-s-a \mp`r`]ia ceruriloromului \mp`rat care a voit s` se socoteasc` cu slugile sale. {i,\ncep=nd s` se socoteasc` cu ele, i s-a adus un datornic cu zecemii de talan]i. Dar neav=nd el cu ce s` pl`teasc`, st`p=nul sù aporuncit s` fie v=ndut el [i femeia [i copii [i pe toate c=te are, cas` se pl`teasc`. Deci, c`z=ndu-i \n genunchi, sluga aceea i se\nchina, zic=nd: Doamne, \ng`duie[te-m` [i-]i voi pl`ti ]ie tot.Iar st`p=nul slujii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul[i i-a iertat [i datoria. Dar, ie[ind sluga aceea a g`sit pe unuldintre cei ce slujeau cu el [i care-i datora o sut` de dinari. {ipun=nd m=na pe el, \l sugruma zic=nd: Pl`te[te-mi ce e[ti dator.Deci c`z=nd cel ce era slug` ca [i el, \l ruga zic=nd: \ng`du-ie[te-m` [i \]i voi pl`ti. Iar el nu voia, ci, merg=nd, l-a aruncat \n\nchisoare, p=n` ce va pl`ti datoria. Iar celelalte slugi, v`z=ndcele petrecute, s-au \ntristat foarte [i, venind, au spus st`p=nuluitoate cele \nt=mplate. Atunci, chem=ndu-l st`p=nul sù, \i zice:Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-am iertat-o, fiindc` m-airugat. Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de cel \mpreun` slug`cu tine, precum [i eu am avut mil` de tine? {i m=niindu-sest`p=nul lui l-a dat pe m=na chinuitorilor, p=n` ce-i va pl`ti toat`datoria. Tot a[a [i Tat`l Meu cel ceresc v` va face vou`, dac` nuve]i ierta � fiecare fratelui sù � din inimile voastre (Matei18, 23�35).

Explicarea textului Dup` cum remarc`m \n textul pericopei, evorba de un �om-rege� , care dorea s` fac` r=nduial` \n privin]adatoriei pe care o aveau fa]` de el unele din slugile sale. Dup`concep]ia oriental` a acelor timpuri, to]i guvernatorii, mini[trii,prefec]ii, etc, erau numi]i servitori ai regelui. Iese \n eviden]`doar unul dintre ei, care datora foarte mult: 10000 de talan]i.Potrivit legii, un astfel de datornic \mpreun` cu familia lui (so]ie[i copii) era v=ndut \n t=rgul de sclavi r`m=n=nd \n sclavie petoat` via]a (Leviticul 25, 39�47). Singura lui salvare era sàpeleze la mila st`p=nului cer=ndu-i \ng`duin]a de a am=naachitarea sumei respective. {i \ntr-adev`r, st`p=nul nu a aplicat

Capitolul unu212

legea drept`]ii, ci iubirea milostivirii. Mai mult dec=t a cerutsluga ajuns` la disperare, st`p=nul l-a iertat de orice datorie.

U[or putem t=lcui \n]elesul iert`rii acordat` de st`p=n slugiisale datornice, dac` ne g=ndim c` st`p=nul � rege este Dumne-zeu, fa]` de care noi, prin p`catele noastre, am devenit vrednicide pedeaps`. Dar El nu ne-a pedesit dup` dreptate, ci ne-a iertatdup` mila Sa. {i ne-a acordat o iertare integral`, de toate p`catelenoastre. Ne-a acordat iertarea \n mod gratuit, nimic cer=nd \nschimb de la noi, dec=t s` fim asemenea Lui, s` ne comport`m [inoi cu iertare [i iubire, adic` s` iert`m pe semenul nostru diniubire [i nu s`-l judec`m dup` dreptate. De altfel, a[a ne-a \nv`]atM=ntuitorul s` ne rug`m cer=nd P`rintelui ceresc: �[i ne iart`nou` gre[alele noastre precum [i noi iert`m gre[i]ilor no[tri�.Dac` noi nu vom ierta pe cei ce ne gre[esc, cerem os=nd` dinpartea lui Dumnezeu, c=nd ne rug`m s` ne ierte.

A[a s-a [i \nt=mplat, mai departe, cu sluga c`reia i s-a iertatdatoria. C=nd ea a \nt=lnit un \mpreun` slujitor al ei, care \i datoramult mai pu]in, a aplicat dreptatea legii p=n` \n consecin]ele eicele mai dure. Acesta \i datora doar 100 de dinari, mult mai pu]indec=t reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat`. Un talant de argintechivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 grame.Apoi el datora 10000 de talan]i, pe c=nd datornicul lui trebuias`-i achite doar 100 de dinari. Nu i-a acceptat colegului sù deslujire, ce-i era datornic, nici un argument [i nu i-a acordat nicio \n]elegere [i nici o \ng`duin]`. L-a aruncat \n temni]` p=n` vapl`ti datoria. |n acele timpuri, cel \nchis fiind supus la chinuri [itorturi cùta toate mijloacele pentru a-[i achita datoria, insist=ndpe l=ng` rude, prieteni sau cunoscu]i ca s`-l ajute. Aceast` situa]iede dur` \mpietrire \n rùtate din parte slugii iertate de datoria sa,nu a putut fi suportat` de celelalte slugi, care v`z=nd \nt=mplareaau comunicat cazul st`p=nului.

Aplic=nd de data aceasta dreptatea \n toat` duritatea ei, regelerevine asupra hot`r=rii ini]iale [i aplic` celui pe care la \nceputl-a iertat, exact pedeapsa pe care el \nsu[i a aplicat-o datorniculuisù. |n felul acesta dreptatea s-a \mplinit prin aplicarea legiitalionului: �ochi pentru ochi [i dinte pentru dinte�. Dar Dumne-zeu dore[te s` \nving` duritatea drept`]ii prin mil` [i iertare, deunde [i avertismentul M=ntuitorului: �Tot a[a [i Tat`l meu cerescva face cu voi, dac` nu ve]i ierta fiecare fratelui sù din toatìnima�. De altfel aceasta este marea noutate pe care o aduceEvanghelia lui Hristos \n lume, \n rela]iile dintre oameni. Milas` biruiasc` dreptatea [i iertarea s` \nlocuiasc` pedeapsa. Altfelspus, legea talionului care cerea ochi pentru ochi [i dinte pentru


dinte s` fie \nlocuit` cu legea iubirii care proclam` mila [iiertarea. Mila fa]` de cel ce ne-a nedrept`]it [i iertarea \n loculaplic`rii aceleia[i fapte. A r`spunde cu violen]` la violen]` faceca du[m`nia dintre oameni s` continue mereu, a r`spunde cur`zbunare [i duritate la gre[eala semenului este dovada cea maiconving`toare c` nu e[ti \ntru nimic mai bun dec=t el. Cei \n]elep]i[i genero[i [tiu totdeauna s` cedeze. Ei nu sunt \ns` cei slabi [i\nvin[i, ci din contr`, sunt biruitorii ce fac ca s` dispar` noriice]o[i ce \ntre]in du[m`nia dintre oameni, \n favorul razei delumin` [i c`ldur`, care \i unesc \n comuniunea iubirii dintre ei.

Din cuvintele M=ntuitorului mai re]inem [i faptul c` iertareanumai atunci este deplin`, numai atunci \[i aduce roadelea[teptate, c=nd este �din toat` inima�. Aceasta \nseamn` c` exist`[i iert`ri formale, conven]ionale. Sunt iert`ri de suprafa]`, numaidin gur`, nu [i din toat` inima. Unii ca ace[tia pot fi auzi]ispun=nd: �iert, dar nu uit�. Aceasta nici nu este propriu-zis iertare,ci masca perfid` a urii clocotitoare ce a[teapt` doar prilejul [iclipa r`zbun`rii.


Cum s-a purtat regele fa]` de slujitorul sù care \i datora 10000de talan]i? (Cu \ndurare [i iertare). Dar acest slujitor fa]` decolegul sù care \i datora doar 100 de dinari? (Cu maxim` duritatea aplicat legea, arunc=ndu-l \n temni]`, p=n` \i va achita dato-ria). Cum se cuvenea s` se comporte slujitorul c`ruia i-a fostiertat` datoria, fa]` de datornicul sù, care avea fa]` de el o datorieincomparabil mai mic`? (Se cuvenea s`-l ierte, sau cel pu]in s`-iam=ne achitarea datoriei, a[a cum de altfel a cerut [i el st`p=nuluisù). Pentru \mpietrirea sa \n rùtate a meritat aceast` slug` s` ise aplice duritatea legii [i a pedepsei? (A meritat, fiindc` dup`dreptate, �cu m`sura cu care m`sori, ]i se va m`sura� (Marcu 4,24) [i cu �judecata cu care ve]i judeca ve]i fi judeca]i� (Matei7, 2) . Care este \ndemnul [i \nv`]`tura M=ntuitorului de la sf=r-[itul pildei? (C` dac` vrem s` fim ierta]i de Dumnezeu, se cuvineca [i noi s` iert`m gre[alele semenilor no[tri). Cum trebuie s`fie iertarea acordat` semenului? (�Din toat` inima� , adic` to-tal`, ceea ce \nseamn` c` iertarea \nseamn` a uita gre[ealasemenului [i a stabili raporturi de bun` \n]elegere, ca [i cum nus-ar fi \nt=mplat nimic).

Capitolul unu214

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a �celor doi datornici� este r=nduit` deBiseric` a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XI-a dup`Rusalii, spre a ne \nv`]a c` �de-]i vei aduce darul tù la altar [iacolo \]i vei aduce aminte c` fratele tù are ceva asupra ta, lasàcolo darul tù \naintea altarului [i mergi mai \nt=i de te \mpac`cu fratele tù [i atunci venind, adu darul tù� (Matei 5, 23�24).

Parabola despre bogatul nemilostiv [is`racul Laz`r



Vr=nd s` arate c` via]a cuiva nu st` \n surplusul avu]iilor sale,precum [i din dorin]a de a \ndemna pe credincio[i s`-[i adunebunuri nepieritoare \n cer, M=ntuitorul, pe l=ng` alte pilde, amai spus [i


parabola despre bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r.


Textul pericopei �Era un om bogat care se \mbr`ca \n porfir`[i \n vison, veselindu-se \n toate zilele \n chip str`lucit. Iar uns`rac, anume Laz`r, z`cea \naintea por]ii lui, plin de bube, dorinds` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului; dar [i c=iniivenind, lingeau bubele lui. {i a murit s`racul [i a fost dus dec`tre \ngeri \n s=nul lui Avraam. A murit [i bogatul [i a fost\nmorm=ntat. {i \n iad, ridic=ndu-[i ochii, fiind \n chinuri, el av`zut de departe pe Avraam [i pe Laz`r \n s=nul lui. {i el, strig=nd,a zis: P`rinte Avraame, fie-]i mil` de mine [i trimite pe Laz`r

--


s`-[i ude v=rful degetului \n ap` [i s`-mi r`coreasc` limba, c`cim` chinuiesc \n aceast` v`paie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-]iaminte c` ai primit cele bune ale tale \n via]a ta, [i Laz`r,asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se m=ng=ie, iar tu techinuie[ti. {i peste toate acestea, \ntre noi [i voi s-a \nt`rit pr`pas-tie mare, ca cei care voiesc s` treac` de aici la voi s` nu poat`,nici de acolo s` treac` la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, P`rinte,s`-l trimi]i \n casa tat`lui meu, c`ci am cinci fra]i, s` le spun` loracestea, ca s` nu vin` [i ei \n acest loc de chin. {i a zis Avraam:Au pe Moise [i pe prooroci; s` asculte de ei. Iar el a zis: �NuP`rinte Avraame, ci, dac` cineva dintre mor]i se va duce la ei, sevor pocì�. {i a zis Avraam: �dac` nu ascult` de Moise [i deprooroci, nu vor crede nici dac` ar \nvia cineva dintre mor]i�(Luca 16, 19�31).

Explicarea pericopei Pilda ne prezint` dou` personaje aflate\n pozi]ie diferit` [i contradictorie \n fa]a vie]ii. Pe de o parte,�bogatul \mbr`cat \n porfir` [i vison, veselindu-se \n toate zilele\n chip str`lucit�; iar pe de alt` parte, �s`racul Laz`r, plin debube, dorind s` se sature din cele ce c`deau de la masa bogatului;dar [i c=inii venind, lingeau bubele lui�. Doi oameni, dou` situa]iiinegale h`r`zite de via]a de aici [i de acum. Bogatul nu avea niciun merit c` via]a i-a dat totul, precum Laz`r nu avea nici o vin`c` via]a l-a despuiat de s`n`tate [i de minimul necesar alexisten]ei. Tot at=t de adev`rat este [i faptul c` bogatul nu a ajuns\n os=nda ve[nic` fiindc` avea toate trebuin]ele vie]ii, ci fiindc`,petrec=ndu-[i via]a \n lux, m=ndrie [i tot felul de destr`b`l`ri [inedrept`]i nu mai dorea s` vad` pe nimeni \n jurul sù... Nu-linteresa via]a nim`nui, cu at=t mai pu]in a s`rmanului Laz`r, carez`cea \nvins la periferia casei sale... Dar nici Laz`r nu a ajuns \n�s=nurile lui Avraam�, pentru simplul motiv c` era s`rac, cifiindc` \n s`r`cia lui nu a v`t`mat pe nimeni, nu a f`cut nici unrù, nim`nui. Dac` via]a s-ar sf=r[i aici, soarta ar fi foartenedreapt`!... Bogatului i-ar fi dat totul; iar s`racului, nimic. Arfi o inegalitate strig`toare la cer!... Via]a \ns` nu se sf=r[e[teaici. Parabola ne arat` c` exist` o dreptate ve[nic`, pe m`sur` ar`spl`ti fiec`ruia dup` faptele s`v=r[ite \n aceast` via]`.

Pe de alt` parte, pericopa scoate la lumin` faptul c` dup`moartea fizic`, sufletul se afl` \n stare activ`; el nu dispare odat`cu trupul muritor. Bogatul aflat \n os=nd` comunic`, cer=ndP`rintelui Avraam s` i se u[ureze greutatea ap`s`toare a suferin]ei\n care se zv=rcolea... De aici vedem c` dup` moartea fizicùrmeaz` judecata particular` a fiec`rui suflet [i repartizarea

Capitolul unu216

provizorie spre binecuv=ntare sau os=nd`.Intui]ia se face ar`t=nd tabloul bogatului nemilostiv [i a

s`racului Laz`r.


Ce ne prezint` pericopa evanghelic`? (Contrastul izbitor \ntrevia]a unui bogat [i a unui s`rac). Care este sf=r[itul vie]ii acestordou` personaje? (Cel bogat a ajuns \n os=nd`, fiindc` [i-a trìtvia]a \n lux, m=ndrie, destr`b`l`ri, zg=rcenie, l`comie, nedrept`]i[i egoism. Iar cel s`rac a ajuns \n fericirea ve[nica fiindc` el nua f`cut rù nim`nui). De aici vedem c` avu]ia nu reprezint` unrù \n sine. Totul este \n func]ie de modul \n care este dob=ndit`[i de modul \n care o folosim. Prin ea putem pierde m=ntuirea,dar \n acela[i timp putem transforma bunurile pieritoare \n bunurinepieritoare, ajut=nd pe cei nevoia[i [i neputincio[i, f`c=nd dinea expresia iubirii [i milostivirii fa]` de semeni, a[a cum [tim càu f`cut mul]i din sfin]ii Bisericii.

Ce rezult` din parabol`, exist` judecat` particular` asufletelor dup` desp`r]irea de trup? (Parabola scoate \n eviden]`faptul c` exist` aceast` judecat`, precum [i faptul c` sufletele seafl` dup` moarte \ntr-o stare activ`, fie de os=nd`, fie de fericire\n comuniunea lui Dumnezeu).

8. Aplicarea

Sf=nta Scriptur` a luat totdeauna atitudine fa]` de boga]ii lacomi[i necinsti]i, care [i-au adunat bog`]ia pe nedrept [i au trìt via]a\n desf`t`ri de tot felul, f`r` a se milostivi fa]` de cei nevoia[i [ineputincio[i din jurul lor: �Boga]ilor, pl=nge]i [i v` t=ngui]i denecazurile ce vor s` vin` asupra voastr`. Bog`]ia voastr` a putrezit[i hainele voastre le-au m=ncat moliile. Aurul vostru [i argintulvostru au ruginit [i rugina lor va fi m`rturie \mpotriva voastr`...Iat`, plata lucr`torilor care au secerat ]arinile voastre, pe carevoi a]i oprit-o, strig`, [i strig`tele secer`torilor au intrat \nurechile Domnului Savaot. V-a]i desf`tat pe p`m=nt [i v-a]idezmierdat... os=ndit-a]i, omor=t-a]i pe cel drept...� (Iacob 5, 1-7).

La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se c=nt`: �Boga]ii aus`r`cit [i au fl`m=nzit, iar cei ce-L caut` pe Domnul nu se vorlipsi de tot binele�. S`-I c=nt`m [i noi cu to]ii.



S` \nv`]`m aceast` c=ntare bisericeasc`.


Parabola nun]ii fiului de \mp`rat



Av=nd ca tem` a \nv`]`turii Sale \mp`r`]ia lui Dumnezeu, M=n-tuitorul o predic` at=t \ntr-o form` direct`, c=t [i \n una indi-rect`, prin parabole sau pilde. |n c=te feluri le putem \mp`r]i?(|n trei feluri: dogmatice, morale [i eshatologice, privind a douaSa venire). |n cateheza precedent` ne-am referit la una din pildeleeshatologice, anume la pilda talan]ilor [i am v`zut c` fiecare dinnoi va trebui s` dea socoteal` asupra modului \n care a \nmul]itdarurile date de Dumnezeu.

5. Comunicarea subiectului lec]ei noi

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la o alt` pild` eshatologic` [ianume la pilda nun]ii fiului de \mp`rat.


Textul pericopei �{i r`spunz=nd, Iisus le-a vorbit iar`[i \nparabole zic=nd: Asem`natu-s-a \mp`r`]ia cerurilor omului\mp`rat care i-a f`cut nunt` fiului sù. {i [i-a trimis slujitoriis`-i cheme la nunt` pe cei pofti]i, dar ei n-au vrut s` vin`. Dinnou a trimis al]i slujitori, zic=nd: Spune]i-le celor chema]i: Iat`mi-am preg`tit osp`]ul; juncii mei [i cele \ngr`[ate s-au junghiat[i toate sunt gata. Veni]i la nunt`! Dar ei, f`r` s` ]in` seama,s-au dus unul la ]arina sa, altul la negu]`toria lui; iar ceilal]ipun=nd m=na pe slujitorii sì, i-au batjocorit [i i-au omor=t. {i

--

Capitolul unu218

auzind \mp`ratul acela, s-a m=niat; [i trimi]=ndu-[i o[tile, i-aunimicit pe uciga[ii aceia, [i cet`]ii lor i-au pus foc. Atunci a zisc`tre slujitorii sì: Nunta este gata, dar cei pofti]i n-au fostvrednici. Merge]i dar la r`sp=ntiile drumurilor [i pe c=]i \i ve]ig`si, chema]i-i la nunt`. {i ie[ind slujitorii aceia la r`sp=ntii,i-au chemat pe to]i c=]i i-au g`sit, [i rì, [i buni, [i s-a umplutcasa nun]ii cu oaspe]i. Iar \mp`ratul, intr=nd s`-[i vad` oaspe]ii,a v`zut acolo un om care nu era \mbr`cat \n hain` de nunt` [i i-azis: Prietene, cum de ai intrat aici f`r` s` ai hain` de nunt`? El\ns` a t`cut. Atunci \mp`ratul a zis c`tre slujitori: Lega]i-l depicioare [i de m=ini [i arunca]i-l \n \ntunericul cel mai de afar`!Acolo va fi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor. C` mul]i sunt chema]i,dar pu]ini ale[i.� (Matei 22, 1�14).

Explicarea textului Prin neasemuita ei simplitate [i ad=ncime,pilda �nun]ii fiului de \mp`rat� se aseam`n` foarte mult cu pildacelor chema]i la cin` (Luca 14, 16�24). Asem`n`toare ca tematic`[i ca mesaj, doar c` aceast` pild` prezint` unele particularit`]ispecifice.

Dup` cum vedem, \n pild` e vorba de un \mp`rat care a f`cutnunt` fiului sù. Dup` cum era obiceiul locului, celor invita]i lanunt` de dou` ori li se f`cea poftirea s` vin`. Dar ace[tia nunumai c` au refuzat, invoc=nd diverse motive, dar au batjocorit[i chiar au ucis slugile ce le-au f`cut invita]ia la nunt`. V`z=ndaceast` atitudine de dur` s`lb`ticie, tulbur=ndu-se, \mp`ratul atrimis o[tile sale ca s` nimiceasc` pe cei uciga[i, iar cet`]ii lors`-i dea foc. . . Din nou slugile sunt tr imise la r`sp=ntii ledrumurilor s` adune pe to]i cei \nt=lni]i, f`r` nici o deosebire, fiebuni, fie rì, pentru a umple sala de nunt`. Constat=nd c` sala eplin`, \mp`ratul \nt=lne[te acolo un oaspete ce nu avea hain` denunt`. Era un obicei \n acele timpuri, mo[tenit de la per[i, ca ceicare particip` la nun]ile \mp`r`te[ti s` treac` pe la garderoba re-gal` s` se cur`]easc` [i \mbr`c=nd haina de cinste, s` fie vrednicde invita]ia ce i s-a f`cut. Oaspetele f`r` haina de nunt`, nu numaic` a fost dat afar`, dar a fost [i aspru pedepsit, pentru c` prinnecuviincioasa sa prezentare, a sfidat de-a dreptul str`lucireanun]ii.

U[or ne d`m seama c` e vorba de o nunt` simbolic`, raportat`la \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Tocmai acesta este [i motivul pildei:�\mp`r`]ia lui Dumnezeu s-a asem`nat omului \mp`rat care a f`cutnunt` fiului sù�. |mp`ratul este Dumnezeu Tat`l, fiul de \mp`rateste Iisus Hristos. El a venit s` \ntemeieze Biserica Sa, adic`poporul lui Dumnezeu. Dar cei chema]i s` se constituie ca


Biseric` a lui Dumnezeu, nu numai c` au refuzat, dar chiar aubatjocorit [i ucis pe slugile st`p=nului, adic` pe profe]ii [i pedrep]ii trimi[i de Dumnezeu ca s`-i cheme spre a se \mp`rt`[i debun`t`]ile duhovnice[ti pe care \mp`r`]ia lui Dumnezeu le ofer`membrilor ei. Cei de la r`sp=ntii, buni [i rì, sunt neamurilechemate s` formeze Biserica lui Dumnezeu. Cei ce vor deveni fiiai \mp`r`]iei sunt buni [i rì. Dar pentru a se putea \mp`rt`[i debun`t`]ile duhovnice[ti ale \mp`r`]iei, ei trebuie neap`rat s`treac` pe la garderoba \mp`ratului, spre a se cur`]i [i \mbr`cahaina pe m`sura str`lucirii nun]ii la care particip`. Aceasta\nseamn` c` cei chema]i numai atunci se vor putea \mp`rt`[i dedarurile \mp`r`]iei, dac` \n prealabil \[i vor schimba haina rupt`[i murdar` de mul]imea p`catelor [i patimilor. Haina de nuntèste haina sp`lat` \n lacrimile pocìn]ei [i \nmiresmat` cu haruliubirii lui Dumnezeu. Numai cei ce \mbrac` aceast` hain` potparticipa la osp`]ul m=ntuirii. De[i la \nceput au fost chema]iat=t buni c=t [i rì, se cuvine ca to]i s` se \nve[m=nteze cu hainastr`lucitoare a vie]i i lui Hristos (Galateni 3,27), potrivitp`trunz`toarei viziuni biblice: �...Ace[tia sunt cei ce vin dinstr=mtorarea cea mare [i [i-au sp`lat ve[mintele [i le-au f`cutalbe \n s=ngele Mielului. Pentru aceea sunt \naintea tronului luiDumnezeu [i slujesc ziua [i noaptea \n templul lui� (Apocalipsa7, 14�15). Din nefericire \ns` nu to]i vor reu[i s` fie astfel, deunde [i concluzia c` �mul]i sunt chema]i dar pu]ini ale[i�.


Cine este \mp`ratul care a f`cut nunt` fiului sù? (DumnezeuTat`l). Dar fiul? (Iisus Hristos, M=ntuitorul lumii). Cine au fostprimii chema]i, care au refuzat invoc=nd diverse motive? (Poporulales, pe care anume l-a preg`tit Dumnezeu, d=ndu-i Legea Sa [iar`t=ndu-i prin prooroci dreptatea Sa [i adres=ndu-i f`g`duin]elemesianice). Cine au fost chema]i �de la r`sp=ntii� s` devin` fiiai \mp`r`]iei? (Celelalte neamuri, care nu au cunoscut Legea luiDumnezeu. De aceea au fost \ntre ei unii buni, datorit` legii mo-rale naturale \nscris` \n sufletul lor; iar al]ii au fost rì, datorit`p`catului care le-a \ntinat sufletul). De ce au fost chema]i la nuntafiului de \mp`rat, adic` la \mp`r`]ia lui Dumnezeu s` se\mp`rt`[easc` de darurile Sale [i cei buni [i cei rì? (Fiindc`Fiul lui Dumnezeu a venit \n lume pentru to]i oamenii, indiferentde neam, de sex, de origine social`, sau chiar de starea moral`.De fapt, dac` M=ntuitorul a venit ca s` restabileasc` chipul luiDumnezeu \ntinat de p`cat, ne explic`m foarte u[or c` �cei

Capitolul unu220

bolnavi au nevoie de doctor, nu cei s`n`to[i�). Pot oameniiparticipa oricum la nunta fiului de \mp`rat? (Nu pot participaoricum, ci trebuie s` aib` hain` de nunt`). Ce \nseamn` aceasta?(C` cei ce sunt chema]i s` devin` fii ai \mp`r`]iei lui Dumnezeu,trebuie s` se \mbrace \n �haina regal`� a vie]ii lui Hristos [i apois` se \mp`rt`[easc` de darurile Lui duhovnice[ti).

8. Aplicarea

Aceast` pericop` evanghelic` se cite[te \n duminica a XIV-a dup`Rusalii [i ne duce cu g=ndul la frumoasa c=ntare bisericeasc`p`truns` de un ad=nc duh al smereniei [i pocìn]ei: �C`mara Ta,M=ntuitorul meu, o v`d \mpodobit` [i \mbr`c`minte nu am ca sìntru \ntr-\nsa. Lumineaz`-mi haina sufletului meu d`t`toare delumin` [i m` m=ntuie[te�.


Se va \nv`]a aceast` c=ntare.


Pilda talan]ilor

1. Rug`ciunea la intrarea \n clas`2. Organizarea clasei pentru lec]ie3. Verificarea lec]iei predat` anterior


Cum \mp`r]im pildele M=ntuitorului? (Unele din pildele M=ntu-itorului au un caracter dogmatic, altele au un caracter moral, iaraltele un caracter eshatologic). Ce se \n]elege prin caracteruleshatologic? (Acest aspect vizeaz` a doua Sa venire). {tim noic=nd va fi parusia Domnului? (Nu [tim. Dar El ne \ndeamn` s`fim totdeauna preg`ti]i pentru acest mare eveniment). Cum ne\nva]`? (Prin pilde, oferindu-ne exemple pozitive [i negative).

--



Vom trata despre una din pildele cu caracter eshatologic, [i anumepilda talan]ilor, urm`rind responsabilitatea noastr` fa]` de\nmul]irea darurilor cu care ne-a \nzestrat Dumnezeu.


Textul pericopei |mp`r`]ia cerurilor �este asemenea unui omcare, plec=nd departe [i-a chemat slugile [i le-a \ncredin]at avu]iasa: unuia i-a dat cinci talan]i, altuia doi, altuia unul, fiec`ruiadup` puterea lui, [i a plecat. |ndat` plec=nd cel ce primise cincitalan]i, a lucrat cu ei [i a c=[tigat al]i cinci talan]i. De asemenea,[i cel cu doi a c=[tigat \nc` doi. Iar cel care primise un talant s-adus, a s`pat \n p`m=nt [i a ascuns argintul st`p=nului sù. {idup` mult` vreme a venit [i st`p=nul acelor slugi [i s-a socotitcu ele. {i apropiindu-se cel care primise cinci talan]i, a adus al]icinci talan]i, zic=nd: Doamne, cinci talan]i mi-ai dat; iat` al]icinci talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug` bun`[i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multe tevoi pune; intr` \ntru bucuria domnului tù. Apropiindu-se [i celcare primise doi talan]i, a zis: Doamne, doi talan]i mi-ai dat; iatàl]i doi talan]i am c=[tigat cu ei. Zisu-i-a st`p=nul: Bine, slug`bun` [i credincioas`, peste pu]ine ai fost credincioas`, peste multete voi pune; intr` \ntru bucuria domnului tù. Apropiindu-se apoi[i cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am [tiut c` e[tiom aspru, care seceri unde n-ai sem`nat [i aduni de unde n-air`sp=ndit [i, tem=ndu-m`, m-am dus de am ascuns talantul tù \np`m=nt; iat`, ai ce este al tù. {i r`spunz=nd st`p=nul sù, i-azis: Slug` viclean` [i lene[`, [tiai c` secer unde n-am sem`nat [iadun de unde n-am r`sp=ndit? Se cuvenea deci s` dai argintulmeu la zarafi [i eu, venind, a[ fi luat ceea ce este al meu cudob=nd`. A[adar, lua]i de la el talantul [i da]i-l celui care arezece talan]i. C` tot celui ce are i se va da [i-i va prisosi, iar de lacel ce nu are se va lua [i ceea ce i se pare c` are. Iar pe sluga ceanetrebnic` arunca]i-o \n \ntunericul cel mai din afar`. Acolo vafi pl=ngerea [i scr=[nirea din]ilor� (Matei 25, 14�30).

Explicarea textului Pilda talan]ilor al`turi de pilda iconomuluinecredincios [i a celor zece fecioare este o parabol` cu caractereshatologic, privind a doua venire a Domnului, care nimeni nu[tie c=nd va fi, de aceea to]i trebuie s` o a[tepte cu priveghere,cu aten]ie, cu luare aminte, ca pe un eveniment de care depinde

Capitolul unu222

destinul ve[nic al fiec`ruia. |n aceste pilde, personajele au fostr`spl`tite fiecare dup` modul \n care au privegheat.

Referitor la t=lcul pildei, u[or ne putem da seama c` St`p=nulcare a plecat [i se va re\ntoarce este \nsu[i Hristos�Domnul.Slugile c`rora le-a \ncredin]at talan]ii s`-i \nmul]easc` suntemnoi, oamenii. R`splata sau os=nda o vom primi \n func]ie demodul \n care am reu[it s` fructific`m darurile cu care ne-a\nzestrat Dumnezeu.

Ad=ncind \n]elesul pildei, vedem c` e vorba de talan]i. |nc`din secolul VII \n.Hs. talan]ii au fost folosi]i ca monede. Puteaufi de aur sau de argint [i aveau valoare foarte mare. Cel de aurc=nt`rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.

|nc` de la \nceput se cuvine s` preciz`m c` talan]ii nu suntai no[tri. Sunt primi]i de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi avemdatoria de a-i \nmul]i, adic` de a \nmul]i darurile lui Dumnezeu.Numai \nmul]ind darurile Sale pentru El putem participa la via]aSa, ne putem adic` \mp`rt`[i de via]a Lui. Faptul c` dumnezeune-a dat darurile ne oblig` s`-L recunoa[tem pe El ca St`p=nul [iP`rintele vie]ii noastre, s` recunoa[tem c` tot ceea ce avem bun\n noi este de la El. De aceea putea \ntreba Apostolul: �Ce ai cen-ai primit, iar dac` ai primit de ce te lauzi ca [i cum nu ai fiprimit?� (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s` primim darurileca ale Sale [i s` le \nmul]im ca pentru El, a[a cum spunem c=nd\i aducem mul]umirea [i lauda noastr` pentru jertfa lui Hristoscare se ofer` Tat`lui ca pre] de r`scump`rare pentru p`catelenoastre: �Ale Tale dintru ale Tale, }ie aducem de toate [i pentrutoate�...

Mai departe, pilda ne arat` c` nu to]i au primit un num`regal de talan]i, adic` de daruri pe care trebuia s` le \nmul]easc`\n favoarea St`p=nului. Aceasta \nseamn` c` fiecare om se faceresponsabil de faptele sale [i de consecin]ele lor \n fa]a lui Dum-nezeu.

Cele dou` slugi bune au primit r`splata ve[nic` pentru faptelelor. Discu]ia se poart` \n jurul slugii care nu a \nmul]it talan]ii.Aceea este numit` �lene[` [i viclean`�. E numit` lene[` fiindc`nu a lucrat cu talantul \ncredin]at ei. E vorba de acea lenevieduhovniceasc` pe care o putem vedea cu u[urin]` [i \n via]anoastr`. Mul]i au primit darurile iubirii lui Dumnezeu, dar selenevesc \n a le transforma \n fapte. Spusese M=ntuitorul mai\nainte c` �nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra \n \mp`r`]iacerurilor, ci cel ce face voia Tat`lui Meu care este \n ceruri�(Matei 7, 21). Pe de alt` parte, Domnul a avertizat chiar, spre alua noi aminte c` �\mp`r`]ia lui Dumnezeu se ia cu asalt [i numai


cei ce se silesc o vor r`pi� (Matei 11, 12). U[or putem identificape slugile din pild` cu acei cre[tini care nu fructific` roadelecredin]ei pe care Dumnezeu le-a d`ruit-o \n suflet. {i astfelcredin]a lor l=nceze[te [i apoi moare.

Sluga este numit` apoi [i �viclean`�, fiindc` voia s`-[i \n[eleSt`p=nul, de[i \l cuno[tea ca pe un �om dur care secera unde nua sem`nat [i adun` de unde nu a \mpr`[tiat�. |n leneveala ei spiri-tual`, sluga este mai mult proast` dec=t viclean`. Dac` ar fi avutmintea viclean` s-ar fi descurcat, \ncredin]=nd talantul lac`m`tari, ca s` lucreze cu el, \nmul]indu-l.

Concluzia parabolei este c` �celui ce are i se va da [i-i vaprisosi, iar de la cel ce nu are, [i ceea ce are i se va lua�. Nu eaici nici un fel de nedreptate, fiindc` datoria fiec`ruia este de afi r=vnitor cu darul c=t de mic primit. Cu c=t r=vna e mai mare,cu at=t [i r`splata va fi mai mare. De fapt darurile se \nmul]escnumai dac` le punem \n ac]iune. Dac` ele l=ncezesc \n sufletulnostru, datorit` leneviei duhovnice[ti, se vor diminua din ce \nce mai mult ca putere de ac]iune. De aici vedem c` Dumnezeuajut` numai celor ce se str`duiesc [i ei. Aceasta este marea lec]iea vie]ii pe care este bine s` o avem totdeauna ca o regul` devia]`. Prin str`dania noastr` dovedim [i noi c` dorim ca darurilelui Dumnezeu s` ne fie \nmul]ite. La indiferen]a [i nep`sareanoastr` nici Dumnezeu nu intervine, fiindc` omul este fiin]` liber`[i responsabil` de faptele sale. Frumos sun` un proverb rom=nesc:�Dumnezeu ajut`, dar nu bag` \n traist`�. Aceasta este voia luiDumnezeu, ca [i noi s` ne aducem aportul la des`v=r[irea vie]iiduhovnice[ti, dar \n acela[i timp [i la buna prosperitate a vie]ii,\n general.


Ce sunt talan]ii? (Darurile lui Dumnezeu date fiec`rui om). Ceatitudine se cuvine s` avem noi fa]` de darurile cu care ne-a\nzestrat Dumnezeu? (S` le \nmul]im continuu pun=ndu-le \nslujba lui Dumnezeu). De ce s` le \nmul]im? (Fiindc` numai\nmul]indu-le ne vom des`v=r[i via]a duhovniceasc`). De ce s`le punem \n slujba lui Dumnezeu? (Fiindc` El ni le-a dat [i totEl va cerceta cum le-am \nmul]it). Ce \nseamn` aceasta? (C` noisuntem responsabili \n fa]a lui Dumnezeu de felul cum \nmul]imdarurile Sale). Cum s-au comportat slugile din pild`? (Dou` dinele au \nmul]it talan]ii, iar una nu). Care a fost atitudineaSt`p=nului? (Pe cele dou` slugi care au \nmul]it talan]ii le-ar`spl`tit cu o ve[nic` bucurie, iar pe sluga lene[` [i viclean` care

Capitolul unu224

nu a \nmul]it talan]ii a pedepsit-o cu asprime). Care este concluziaM=ntuitorului? (C` pe cei ce \nmul]esc prin str`dania lor darurilelu i Dumnezeu, P`r in te le ceresc \ i a ju t` ca mai mul t s`dob=ndeasc`). Ce vedem de aici? (C` Dumnezeu ajut` numai peaceia care se str`duiesc, [i pedepse[te lenea fizic` [i leneviaduhovniceasc`).

|n concluzie, putem spune c` prin pilda talan]ilor M=ntuito-rul ne d` urm`toarele \nv`]`turi:

�Darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu.�Omul le prime[te ca fiin]` liber` [i responsabil`.�Avem datoria s` le \nmul]im.�De str`dania noastr` depinde binecuv=ntarea lui Dumnezeu

sau os=nda ve[nic`.

8. Aplicarea

Faptul c` Dumnezeu ne ofer` m=ntuirea \n dar, \n urma Jertfei [i|nvierii Domnului ne oblig` [i pe noi la ac]iunea st`ruitoare [ine\ntrerupt` de a �lucra cu fric` [i cu cutremur la m=ntuireanoastr`� (Filipeni 2, 12), \n lupta cu ispitele [i cu greut`]ile detot felul. Vom avea \ns` totdeauna \ncrederea [i n`dejdea c` \nlupta noastr` Dumnezeu nu ne va p`r`si iar la sf=r[it ne va da�cununa vie]ii pe care a preg`tit-o celor ce-L iubesc pe El� (Iacob1, 12; II Timotei 3, 4).


Se vor memoriza urm`toarele texte scripturistice: �Fericit estecel ce privegheaz` [i p`streaz` ve[mintele sale, ca s` nu umblegol [i s` se vad` mu[chii lui� (Apocalipsa 16, 15); �Priveghea]i[i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`� (Matei 26, 41).



Minunile M=ntuitorului


Venind s` m=ntuiasc` lumea de p`cat [i s` restabileasc` chipullui Dumnezeu \n om, M=ntuitorul a s`v=r[it fapte ie[ite de comun,care confirm=nd dumnezeirea Sa, dep`[esc posibilitatea noastr`de \n]elegere, [i de aceea le numim minuni.

II. Anun]area temei

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la minunile s`v=r[ite de M=n-tuitorul.

III. Tratarea

1. Felurile minunilora) Minuni s`v=r[ite asupra naturii [i firii \nconjur`toare (Ex.

potolirea furtunii pe mare, uscarea smochinului neroditor,prefacerea apei \n vin la nunta din Cana Galileii, etc.).

b) Minuni s`v=r[ite asupra omului (Ex. deschiderea ochilororbilor, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i, vindec`ri de bolietc.).

c) Minuni s`v=r[ite asupra Sa |nsu[i (Ex. Schimbarea la fa]`,umblarea pe mare, \nvierea [i \n`l]area la cer).

2. |mprejur`rile \n care au fost s`v=r[ite minunilePutem spune c` ele au fost s`v=r[ite oric=nd [i oriunde; \n

zile de sabat, \n sinagogi, \n case particulare, pe m`ri \nvolburate,sau chiar \n cimitire. Oric=nd [i oriunde a \nt=lnit suferin]e [inecazuri, Iisus le-a transformat \n bucurie [i \mplinire.

3. Modul \n care au fost s`v=r[ite minunilea) Majoritatea au fost s`v=r[ite prin cuv=nt.b) Prin iertarea p`catelor (Ex. vindecarea paraliticului din

Capernaum).c) Prin simpla atingere de M=ntuitorul (Ex. vindecarea femeii

cu scurgere de s=nge).d) Altele prin folosirea materiei din crea]ia lui Dumnezeu

(Ex. vindecarea cu tin` a orbului din na[tere, sau vindec`rile cuuntdelemn poruncite Sfin]ilor Apostoli s` le s`v=r[easc`. Vezi:Marcu 6, 13).

--

Capitolul unu226

4. Caracterul minunilora) Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint`

rev`rsarea iubirii [i \ndur`rii dumnezeie[ti asupra firii c`zut` [ichinuit` de p`cat (C` minunile lui Iisus nu au un caracter spec-tacular, rezult` [i din refuzul Lui de a face minuni la cerereaexpres` a lui Irod Antipa la judecat`, sau a fariseilor care cereausemn ca s` cread` \n El).

b) Minunile au un caracter discret (Aproape to]i carebeneficiau de \ndurarea Sa minunat` primeau \ndemnul ca:�Nimeni s` nu [tie�.

c) Minunile reprezint` efectul credin]ei celor ce beneficiaz`de ele [i chez`[ia comuniunii lor duhovnice[ti cu Iisus (Ex.suta[ul, femeia cananeanc`, Iair, etc.).

d) Minunile vizeaz` totdeauna via]a (buna ei desf`[urare),ca [i restabilirea chipului lui Dumnezeu \n om (Ex. \nvierea fiuluiv`duvei din Nain, \nvierea lui Laz`r, a fiicei lui Iair, ca [ivindec`rile demoniza]ilor).

e) Minunile au un caracter sfin]itor [i m=ntuitor (De pild`,celor ce [i-au ast=mp`rat foamea cu p=inile \nmul]ite \n pustie,le-a promis p=inea ve[nic` din care hr`nindu-se nu vor maifl`m=nzi, altora le-a t`m`duit odat` cu trupul [i sufletul, iar altorale-a transformat via]a p`c`toas` \ntr-o via]` de sfin]enie).

5. Scopul minunilora) De a crede Sfin]ii Apostoli \n dumnezeirea lui Iisus, c` El

este Mesia.b) De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p`cat [i a-l

repune pe om \n demnitatea avut` la crea]ie.c) De a na[te credin]a [i iubirea fa]` de Dumnezeu.

6. Num`rul minunilor es te foar te mare , necunoscut [ ineprecizat �{i multe alte minuni a f`cut Iisus...� (Ioan 20, 30).

7. Sub aspect critic mul]i contest` posibilitatea minunilor [inecesitatea lor, spun=nd c` ele ar contrazice legile fire[ti date deDumnezeu. Aceast` afirma]ie nu are \ns` temei, \ntruc=t prinminuni tocmai c` se restabile[te firea c`zut`. Ele nu contraziclegile firii, ci le pun \n func]ionalitatea lor normal`.

Se contest` apoi minunea \n ea \ns`[i, spun=ndu-se c` Iisusa vindecat prin forme parapsihologice. Nimeni nu contestèxisten]a fenomenelor parapsihologice, Iisus \ns` nu le-a folosit.


El a folosit puterea Sa dumnezeiasc`. De pild`, cine poate davedere orbilor, via]` mor]ilor, vindecare lepro[ilor, etc., prinsugestie, autosugestie, hipnoz`...?


Se vor recapitula amintitele aspecte legate de minunile M=ntui-torului, precum: felurile minunilor, \mprejur`rile [i modul \n careau fost s`v=r[ite; caracterul, scopul [i num`rul minunilor, ca [irespingerea obiec]iunilor aduse minunilor M=ntuitorului.

V. Asocierea

Au existat minuni [i \n Vechiul Testament ca mijloace dedescoperire a lui Dumnezeu. De asemenea [i Sfin]ii Apostoli auf`cut minuni. Erau apoi \n Biserica primar` ca haruri specialeale Duhului Sf=nt, av=nd ca scop �zidirea Trupului lui Hristos�.Din nefericire au existat [i minuni false. Acestea sunt mai multacte spectaculare ale unor pretin[i profe]i, oameni necinsti]i, careau creat ne\n]elegeri, dezbin`ri [i c=[tig f`r` munc`; [i de careM=ntuitorul ne spune s` ne ferim.

Fiind pornite din iubirea fa]` de \ntreaga crea]ie, cea maimare minune r`m=ne dragostea lui Dumnezeu ar`tat` \n Jertfam=ntuitoare a Fiului Sù.

VI. Generalizarea

Minunile M=ntuitorului reprezint` fapte ale puterii [i ale iubiriidumnezeie[ti, av=nd menirea s` restabileasc` trupe[te [i suflete[tefirea omului c`zut \n p`cat, repun=ndu-l \n demnitatea crea]ieioriginare.

VII. Aplicarea

Minunea e str=ns legat` de via]a duhovniceasc` a credincio[ilor,\n sensul c` via]a lor duhovniceasc` odr`sle[te [i se dezvolt` dinizvorul minunilor care stau la baza cre[tinismului: \ntruparea,r`stignirea, \nvierea, \n`l]area Fiului lui Dumnezeu la cer [i po-gor=rea Duhului Sf=nt \n via]a Bisericii spre a sfin]i i pecredincio[i prin harul Sfintelor Taine.

Multe din minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul le sunt f`cutecunoscute credincio[ilor de c`tre Biseric` prin pericopeleduminicale de la Sf=nta Liturghie, ca [i cu prilejul oficieriiSfintelor Taine [i Ierurgii.

Capitolul unu228

Se face apel la minuni [i \n textele unor rug`ciuni specialede cerere pentru bolnavi, fie \n rug`ciunea public` a SfinteiLiturghii, sau a Tainei Maslului, fie \n rug`ciunile particulare.Iar cu prilejul citirii Acatistului Domnului, credincio[ii iaucuno[tin]` [i despre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul.

Minunea prefacerii apei \n vin lanunta din Cana



La ce v=rst` [i-a \nceput M=ntuitorul activitatea public`? (Lav=rsta de 30 de ani, fiindc` numai la aceast` v=rst` la cei vechiera cineva ascultat [i urmat). Care au fost evenimentele care aumarcat \nceputul activit`]ii Sale? (Botezul de la Ioan \n Iordan,postul \n pustie, alegerea Sfin]ilor Apostoli, precum [i...


...participarea \mpreun` cu Apostolii [i Mama Sa la nunta dinCana Galileii, unde a f`cut cea dint=i minune, ca s` creadùcenicii \n El.


Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de laIoan 2, 1�11.

Explicarea textului Dup` cum vedem, Iisus a participat la nuntadin Cana Galileii al`turi de Mama Sa (care a fost invitat` la nunt`,probabil de vreo rudenie sau cuno[tin]` apropiat`). Dreptul Iosifnu apare [i nici nu va mai ap`rea \n paginile Sfintei Evanghelii.Se crede c` a murit. Sf=nta Fecioar` p`stra \n sufletul ei taina\ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se \ncrede \n puterealui Iisus de a preface apa \n vin, spun=nd slujitorilor s`-I dea

--


ascultare. Se pare \ns` ca dialogul dintre Iisus [i Mama Sa aravea o not` de duritate, El nespun=ndu-i �mam`�, ci �femeie�.Numai \n aparen]`!... |n fond este vorba de faptul c` Mama Sa \lrecunoa[te ca Mesia. A[a se [i explic` faptul c` tocmai \n acestdialog Iisus \i spune Mamei Sale c` \nc` nu a venit ceasul Sù,adic` nu a sosit \nc` timpul proclam`rii Sale publice ca Mesia.|n aceast` calitate, El \[i are originea ve[nic`, fiind n`scut dinveci din Tat`l. Aceasta \nseamn` c` El nu este numai Fiul Mariei,ci \n primul r=nd [i mai presus de orice, este Fiul Tat`lui, Fiullui Dumnezeu.

Prin participarea lui Iisus la osp`]ul de nunt` [i prin minuneaprefacerii apei \n vin, dovede[te modul foarte natural [i cu totuluman \n care Mesia \[i va desf`[ura activitatea, particip=nd at=tla durerile, c=t [i la bucuriile oamenilor, fiind mereu al`turi deei. Nu va refuza nici \n alte \mprejur`ri s` participe la meseleoferite \n cinstea Sa, at=t din partea fariseilor, c=t [i a vame[ilor[i p`c`to[ilor. Chiar dac` \i va atrage acuza c` �man=nc` [i beacu vame[ii [i cu p`c`to[ii�. �Cei bolnavi au nevoie de doctor, nucei s`n`to[i�, le va r`spunde, [i astfel vr`jma[ii Sì nu au maiputut avea nici un fel de replic`...

Cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii, mairemarc`m [i faptul c` pref`c=nd apa \n vin spre a fi spre bucuriaoamenilor, Domnul Iisus demonstreaz` c` �toat` f`ptura lui Dum-nezeu este bun` [i nimic nu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]u-mire, c`ci se sfin]e[te prin cuv=ntul lui Dumnezeu [i rug`ciune�(I Timotei 4, 4�5). Aceasta \nseamn`, dup` sugestiva expresie aunui Sf=nt P`rinte, c` �bùtura este de la Dumnezeu, dar be]iaeste de la diavolul�, sau dup` cuv=ntul psalmistului, c` �vinulvesele[te inima omului�, dar p`catul o tulbur`, aduc=nd patima[i declinul fiin]ei omene[ti.

Aceast` minune, ca [i alte minuni ce vor urma, au avut cascop s` ofere posibilitatea de a �crede ucenicii \n El� [i s-a reu[itcu toat` discre]ia. Nici organizatorul osp`]ului de nunt`, dup` cea �gustat vinul, nu [tia de unde este� [i repro[eaz` mirelui c` al`sat vinul cel mai bun pe urm`... Dar nici mirele, nici mireasa,[i nimeni din reprezentan]ii de seam` ai nun]ii nu [tiau cine apref`cut apa \n vin... Numai slugile, c`rora Sf=nta Fecioar` leporuncise s` fac` orice le va spune Fiul ei (Ioan 2, 5), cuno[teaucine este Autorul minunii. Tot \n leg`tur` cu prefacerea apei \nvin, ne \ntreb`m: \n ce fel de vase a pref`cut Domnul apa \n vin?Evanghelia ne spune c` �erau de piatr` puse pentru cur`]ireaiudeilor�, [tiut fiind c` iudeii se sp`lau p=n` la cot \nainte [idup` mas` (Marcu 7, 1�5). Deci, acestea erau vase de necinste.

Capitolul unu230

Ce putem deduce din toate acestea? Pe de o parte, discre]iaminunii s`v=r[ite de Iisus, lipsa ei de popularitate [i spectacolpentru mul]ime. Scopul ei era s` cread` ucenicii c` El este Mesia.{i at=t! Apoi, faptul ca vasele erau de necinste, iar Iisusumpl=ndu-le cu vin, le face de cinste, iar din toat` asisten]a numaislujitorilor, adic` celor mai de jos dintre oameni, li s-a descoperitdumnezeirea lui Iisus, demonstreaz` pe de o parte c`, cele neluate\n seam` (necinstite) ale lumii, El le face de mare valoare; iar pede alt` parte, c` to]i oamenii sunt \n mod egal fiii lui Dumnezeu,f`r` nici o deosebire. Prin aceasta este comb`tut` concep]iareprezentan]ilor oficiali ai poporului, care consider=ndu-seprivilegia]i \n fa]a lui Dumnezeu, priveau... \n m\ndria [i trufialor, cu arogan]` spre cei smeri]i, desconsider=ndu-i...

|n alt` ordine de idei, putem re]ine faptul c` s-a dat, de c`treunii Sfin]i P`rin]i, nun]ii din Cana Galileii [i o interpretarealegoric`, aprecindu-se c` mirele este Hristos, mireasa esteneamul omenesc, vinul care s-a terminat este legea veche, iarvinul cel nou este legea Evangheliei. Organizatorul nun]iireprezint` pe slujitorii Domnului.

Intui]ia se va face prezent=nd tabloul particip`rii Domnuluila nunta din Cana Galileii.


Cu cine a luat M=ntuitorul parte la nunta din Cana Galileii?(Al`turi de Mama Sa [i de primii Sì Apostoli). Cu ce scop?(Spre a crede ucenicii c` El este Mesia, \n urma minunii pe care-ova s`v=r[i). Cum le-a ar`tat aceasta? (S`v=r[ind minuneaprefacerii apei \n vin). Putem spune c` particip=nd la nunta dinCana Galileii, Domnul a binecuv=ntat nunta ca Sf=nt` Tain`?(Putem spune c` [i acesta a fost scopul particip`rii Domnului laaceast` nunt`). Dup` numirea ce i se d`, c=te aspecte poate aveaactul leg`turii dintre b`rbat [i femeie, care duce la \ntemeiereafamiliei? (Putem distinge trei aspecte: cel de c`s`torie, ca actlegal [i social al \ntemeierii familiei, cel de nunt`, ca osp`] albucuriei, [i cel de cununie, ca Sf=nt` Tain`, �\n Hristos [i \nBiseric`� (Efeseni 5, 32) prin care se \mp`rt`[e[te harul divinspre binecuv=ntarea iubirii dintre so]i pe toat` via]a).

8. Aplicarea

Aceast` pericop` evanghelic` a fost r=nduit` de Biseric` s` fiecitit` cu prilejul s`v=r[irii Tainei Sfintei Cununii.


Se vor c=nta c=ntecele de la oficierea acestei Sfinte Taine:�Isaia d`n]uie[te...�, �Sfin]ilor Mucenici...�� M`rire }ie Hris-toase, Dumnezeule...�.


Se vor \nv`]a aceste c=nt`ri biserice[ti.


|nmul]irea p=inilor \n pustie



|n c=te p`r]i se \mpart minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul? (Se\mpart \n trei:

�minuni s`v=r[ite asupra oamenilor ca tot at=tea acte debinefacere menite s` le alunge suferin]ele trupe[ti [i suflete[ti;

�minuni s`v=r[ite asupra Sa, precum Schimbarea la fa]` [i\n`l]area la cer;

�minuni s`v=r[ite asupra naturii (sau a firii \nconjur`toare).Din aceast` ultim` categorie ne-am referit la minunea prefaceriiapei \n vin la nunta din Cana Galileii.


Vom vedea acum o alt` minune s`v=r[it` asupra firii \nconjur`-toare, [i anume \nmul]irea p=inii \n pustie.


Textul pericopei � dup` cele patru Evanghelii �Iar Iisusauzind S-a dus cu corabia dincolo de marea Galileii, \n p`r]ileTiberiadei, \n loc pustiu aproape de cetatea numit` Betsaida. Darafl=nd mul]imile au venit dup` El, din cet`]i, pe jos. {i ie[ind a

--

Capitolul unu232

v`zut mul]ime mare [i I s-a f`cut mil` de ei, c`ci erau ca ni[te oif`r` p`stor [i a vindecat pe bolnavii lor. Iar c=nd s-a f`cut searùcenicii au venit la El [i au zis: locul este pustiu [i vremea iat`,a trecut, deci d` drumul mul]imilor ca s` se duc` \n sate s`-[icumpere m=ncare. Iisus \ns` le-a r`spuns: n-au trebuin]` s` seduc`; da]i-le voi s` m`n=nce. Iar Andrei a zis: este aici un bìatcare are cinci p=ini [i doi pe[ti. Iar El a zis: aduce]i-mi-le aici.{i El le-a poruncit s`-i a[eze pe to]i cete, cete pe iarb` verde. {ilu=nd cele cinci p=ini [i cei doi pe[ti [i privind la cer, abinecuv=ntat [i fr=ng=nd a dat ucenicilor p=inile, iar uceniciimul]imilor. {i au m=ncat to]i [i s-au s`turat [i au str=ns r`m`[i]elede f`r=mituri, fiind dou`sprezece co[uri pline. Iar cei ce m=nca-ser` erau ca la cinci mii de b`rba]i, afar` de femei [i copii. {i eraaproape Pa[tile, s`rb`toarea iudeilor�.

Dup` relatarea Sf=ntului evanghelist Matei este vorba de dou`\nmul]iri, minuni s`v=r[ite de M=ntuitorul la date diferite, \n locdiferit [i \n \mprejur`ri diferite.

S` vedem \ns` descrierea minunilor, privind \n acela[i timpharta de mai jos.

Uciderea mi[eleasc` a Sf=ntului Ioan Botez`torul l-a deter-minat pe M=ntuitorul s` se \ndrepte c`tre ]inuturile lui Irod Filip(fratele lui Irod Antipa). |mbarc=ndu-se \ntr-o corabie, S-a\ndreptat spre ]`rmul de N�E al lacului Ghenizareth. Apoi coboar`\n pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot`r=t Domnul s`petreac` cu Sfin]ii Apostoli \n rug`ciune. Retragerea Sa nu ar`mas \ns` neobservat`. Mul]i veniser` din Galileea, iar al]ii eraudintre cei ce plecaser` spre Ierusalim s` s`rb`toreasc` Pa[tile.Faptul c` minunea a fost s`v=r[it` \nainte de Pa[ti, rezult` [i dinprecizarea f`cut` de Sf=ntul Matei c` Domnul a poruncit camul]imile s` se a[eze pe iarb`. Este [tiut faptul c` \n acele ]inuturiiarba cre[te numai prim`vara, adic` \nainte de Pa[ti, fiindc`datorit` c`ldurii, dup` s`rb`toare iarba se usuc` [i locul r`m=nepustiu. Se consider` c` ar fi vorba de Pa[tile anului 29 d.Hs.(782 ab. U.c.).

Primind la el mul]imile, le-a vorbit at=t de p`trunz`tor despre\mp`r`]ia lui Dumnezeu \nc=t ei au uitat complet de grijile vie]ii,de scopul ei [i nu le mai era nici foame. Fascina]i de cuvinteleDomnului nu s-ar mai fi desp`r]it de El niciodat`. Apostolii \ns`,sensibiliza]i de l`sarea serii, au cerut |nv`]`torului s` lasemul]imile s` plece, mai ales c` fiind locul pustiu nu au nici cem=nca. �Da]i-le voi s` m`n=nce!� este porunca Domnului. Nuaveau \ns` dec=t cinci p=ini [i doi pe[ti. Erau cinci p=ini de orz,


adic`, cinci turte, apar]in=nd unui bìat din mul]ime. El le-a oferitcu pl`cere la cererea apostolilor. Poruncind mul]imilor s` sea[eze, b`rba]ii s-au r=nduit \n cete de 50 [i 100 de persoane.Femeile [i copiii nu erau lua]i \n num`r`to`re fiindc` ei nu puteausta al`turi de b`rba]i...

Lu=nd p=inile [i privind la cer, le-a binecuv=ntat, s`v=r[indmarea minune a \nmul]irii lor.

{i d=ndu-le mul]imii to]i s-au s`turat. Atunci Domnulporunce[te ucenicilor: �aduna]i f`r=miturile ce au r`mas, ca s`nu se piard` ceva�. Fiecare Apostol a luat c`te un co[ [i astfel auumplut 12 co[uri cu f`r=mituri. Co[urile erau de r`chit` [i fiecareaveau capacitatea de 10 litri.

Sf=ntul Evanghelist Matei (15, 32�39) relateaz` c` M=ntui-torul a mai s`v=r[it o astfel de minune \ntr-o alt` \mprejurare [icu mici deosebiri. De data aceasta M=ntuitorul s-a \ntors din]inuturile Tirului [i ale Sidonului [i stabilindu-se dincolo deIordan, \n ]inutul Decapole a s`v=r[it minunea \nmul]irii p=inilor.Spre deosebire de prima \nmul]ire, c=nd poporul s-a a[ezat peiarba verde, de data aceasta mul]imea s-a a[ezat pe p`m=ntul gol,f`r` iarb`. Probabil aceast` minune a avut loc aproape des`rb`toarea Cincizecimii, fiindc` [i cu acest prilej lumea mergeala templul din Ierusalim. De data aceasta mul]imea a r`mas l=ng`M=ntuitorul trei zile: �Mil`-mi este de mul]ime � spune domnulApostolilor � c` iat` trei zile sunt de c=nd a[teapt` l=ng` mine[i n-au ce s` m`n=nce, [i nu voiesc s` le dau drumul fl`m=nzi, cas` nu se istoveasc` pe cale� (Matei 155, 32). Apoi, \n aceast` adoua \nmul]ire a p=inilor, sunt numai [apte p=ini [i pe[ti (f`r` ase preciza num`rul acestora), iar cei ce au m=ncat [i s-au s`turaterau ca la patru mii de b`rba]i, afar` de femei [i de copii. Dup`ce au m=nca t s -au s t r=ns [ap te co[ur i de f` r=mi tur i nudou`sprezece co[uri cum a fost la prima \nmul]ire a p=inii. Dupàceast` a doua \nmul]ire a p=inilor, �Iisus a intrat \n corabie [i atrecut \n ]inutul Magdala� (Matei 15, 39). Cu prilejul primei\nmul]iri a p=inilor, dup` ce a slobozit mul]imile �s-a suit lamunte s` se roage [i f`c=ndu-se sear` era acolo singur� (Matei14, 23).

Din cele p=n` aici tratate vedem c` minunea \nmul]iriip=inilor scoate \n eviden]` puterea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi,binecuv=ntarea [i rug`ciunea \nainte de s`v=r[irea minuniidemonstreaz` c` Fiul lui Dumnezeu \ntrupat are o atitudinepozitiv` fa]` de firea \nconjur`toare [i f`]` de bunurile mate-riale, �pentru c` toat` f`ptura lui Dumnezeu este bun` [i nimicnu este de lep`dat, dac` se ia cu mul]umire, c`ci se sfin]e[te prin

Capitolul unu234

Cuv=ntul lui Dumnezeu [i prin rug`ciune� (I Timotei 4, 4�5).C` �nimic nu este de lep`dat� [i c` toat` f`ptura lui Dumnezeueste bun`, o dovede[te [i faptul c` Domnul nu a l`sat s` se piard`nimic din �p=inea cea de toate zilele�, ci din spirit de economiea poruncit s` se adune f`r=miturile, ca �nimic s` nu se piard`�(Ioan 6, 12).

Tot pozitiv` este prin aceast` minune [i atitudinea M=ntui-torului fa]` de oameni. Toate cele \nt=mplate s-au f`cut pentruei, pentru a nu sim]i ei foamea, pentru a nu c`dea \n neputin]`.Mila fa]` de neputin]a omeneasc` L-a determinat pe M=ntuitoruls` s`v=r[easc` aceast` minune. El a v`zut poporul afl=ndu-se,asemenea oilor r`t`cite, lipsite de p`storul care s` le poarte degrij`. Moise a s`turat mul]imile \n pustie, salv=ndu-le via]a. Lafel profetul Elisei cu dou`zeci de p=ini de orz [i cu pu]in gr=u as`turat o sut` de oameni [i a mai r`mas (IV Regi 4, 42�44).Poporul nu a mai avut asemeni p`stori buni. {i spun profe]ii c`dumnezeu va pedepsi pe p`storii rì, [i c` El \nsu[i se va facep`storul oilor Sale (Iezechiel 34, 11). Iar aceast` profe]ie s-a\mplinit \n persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, P`storulcel bun.



Ce ne arat` nou` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` putereadumnezeiasc` a lui Iisus [i mila lui fa]` de poporul careurm=ndu-L, a r`mas f`r` hran`). C=te \nmul]iri a p=inilor as`v=r[it Domnul Hristos? (Dou`). Care sunt deosebirile dintreele? (Prima \nmul]ire a p=inilor a avut loc \nainte de Pa[ti, adoua dup` Pa[ti, probabil \nainte de Cincizecime. Cu prilejulprimei \nmul]iri era vorba de cinci p=ini [i doi pe[ti, pe care leoferise un copil din mul]ime, iar cu prilejul celei de-a doua\nmul]iri, s-au adunat [apte p=ini [i pe[ti, f`r` a se precizanum`rul. Num`rul celor care au m=ncat la prima \nmul]ire a fostcinci mii de b`rba]i, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La prima\nmul]ire a p=inilor s-au adunat dou`sprezece co[uri de f`r=mituri,la a doua doar [apte. Dup` slobozirea mul]imii, Iisus S-a retrasla munte s` se roage \n primul caz, iar dup` a doua \nmul]ire ap=inii, Iisus S-a urcat \n corabie trec=nd \n ]inutul Magdala). Cene arat` minunea \nmul]irii p=inilor? (Ne arat` \n primul r=ndputerea dumnezeiasc` a lui Iisus. Apoi, iubirea Sa fa]` de oameni,fa]` de sl`biciunile [i neputin]ele lor. Aceast` minune scoate apoi\n eviden]` atitudinea pozitiv` a M=ntuitorului fa]` de p=ineanoastr` cea de toate zilele, care se �sfin]e[te prin Cuv=ntul luiDumnezeu [i prin rug`ciune�. |n sf=r[it, minunea demonstreaz`c` Iisus este �p`storul cel bun al oilor Sale. Iar p`storul bunsufletul \[i pune pentru oile Sale� (Ioan 10, 11�16). Tot astfel,Iisus Hristos r`m=ne peste veacuri p=inea duhovniceasc` care secoboar` din cer spre a fi hran` lumii spre via]a ve[nic`.

8. Aplicarea

Binecuv=ntarea celor cinci p=ini [i doi pe[ti a intrat \n cultulBisericii, mai precis \n formele de binecuv=ntare a agapelorcre[tine: �St`p=ne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,cela ce ai s`turat mul]imea \n pustie cu cinci p=ini [i doi pe[ti,|nsu]i binecuvinteaz` hrana aceasta ce se aduce spre pomenireacelor vii [i celor mor]i. C` Tu e[ti St`p=nul nostru [i }ie slav`\n`l]`m...�.


Capitolul unu236

Iisus umbl=nd pe mare



Dup` minunea \nmul]irii p=inilor, mul]imea a r`mas deosebit deimpresionat`, [i \n entuziasm comun au declarat c` Iisus esteproorocul cel pe care \l a[teptau; c` timpul mesianic a sosit. �{ivroiau s` vin` [i s`-l ia cu sila ca s`-l fac` rege� (Iona 6, 14�15).Domnul [i-a dat seama c` mul]imea dorea ca Mesia s` le asigurebunul trai al vie]ii p`m=ntene, de aici [i de acum. At=t au \n]elesei din minunea \nmul]irii p=inilor. Nici Apostolii nu au \n]elesnimic din sensul duhovnicesc al minunii, fiindc` �inima le era\mpietrit`� (Marcu 6, 52). Pentru a nu se uni cu mul]imea \nac]iunea comun` de a-l declara pe Iisus rege, [i a provoca o even-tual` interven]ie armat` a romanilor cuceritori, Domnul �\i sile[tepe Apostoli� s` se urce \n corabie [i s` treac` de cealalt` parte alacului Ghenizaret, urm=nd ca El, s` mai z`boveasc` \n mijloculmul]imii, spre a le ar`ta oamenilor sensul adev`rat al mesianit`]iiSale.


Acum va avea loc minunea mergerii lui Iisus pe mare, la care nevom referi \n cele ce urmeaz`.


Textul pericopei �{i c=nd s-a f`cut sear` (Ioan 6, 16), \ndat` asilit Iisus pe ucenicii lui s` intre \n corabie [i s` mearg` \nainteaSa, de cealalt` parte, la Betsaida (Marcu 6, 45). {i intr=nd \ncorabie mergeau dincolo de mare la Capernaum� (Ioan 6, 17). {islobozind mul]imile s-a suit la munte s` se roage deosebi, [if`c=ndu-se sear` a r`mas acolo singur. Iar corabia era \n mijloculm`rii, \nv`luindu-se \n valuri. �{i El fiind singur pe ]`rm, i-av`zut c` se chinuiesc v=slind, c`ci le era v=ntul \mpotriv`. {ic`tre a patra straj` a nop]ii a venit la ei, umbl=nd pe mare, [ivrea s` treac` pe l=ng` ei� (Marcu 6, 47�48). �Deci venind ei cala 25 sau 30 de stadii, au v`zut pe Iisus umbl=nd pe mare [i

--


apropiindu-se de corabie ei s-au \nfrico[at� (Ioan 6, 20), zic=ndc` este n`luc` [i de fric` au strigat, �c`ci l-au v`zut to]i [i s-autulburat� (Marcu 6, 50). Dar Iisus \ndat` le-a grìt zic=nd:�\ndr`zni]i, Eu sunt, nu v` teme]i. Iar Petru r`spunz=nd, a zis:Doamne, dac` e[ti Tu, porunce[te-mi s` vin la Tine pe ap`. IarEl i-a zis: vino. {i cobor=ndu-se Petru din corabie, umbla pe mareca s` mearg` la Iisus. Dar v`z=nd v=ntul tare s-a \nfrico[at [i a\nceput a se afunda, a strigat zic=nd: Doamne scap`-m`. {i \ndatÌisus \ntinz=nd m=na, l-a apucat [i i-a zis: pu]in credinciosule,pentru ce te-ai \ndoit? �{i s-a suit la ei \n corabie [i a \ncetatv=ntul. {i ei erau uimi]i \n sine peste m`sur` [i se minunau, c`cinu pricepuser` nimic de la (minunea \nmul]irii) p=inilor, fiindcìnima lor era \mpietrit`� (Marcu 6, 52). Iar cei ce erau \n corabievenind, i s-au \nchinat zic=nd: cu adev`rat e[ti Fiul lui Dumne-zeu�.

T=lcuirea textului Dup` cum relateaz` Sfintele Evanghelii,Apostolii Domnului se \mbarc` pentru a traversa lacul Ghenizaret,sau Marea Tiberiadei, dup` numele \mp`ratului Tiberius, care\[i avea aici o re[edin]` de var`. Afl=ndu-se la 208 m sub nivelulM`rii Mediterane, Ghenizaretul, era un lac a[ezat \ntr-un fundde c`ldare, \mprejmuit de dealuri [i av=nd \n apropiere un p`-m=nt fertil, cultivat ast`zi cu planta]ii \ntinse de pomi fructiferi,oferind roade bogate de l`m=i, banane [i portocale. Lacul avea20 km lungime [i 10 km l`]ime, fiind bogat \n ap`, iar zona fiinddeschis`, v=ntul \l agita determin=nd valuri mari \n timp defurtun`. Nu era prima confruntare pe via]` [i pe moarte aApostolilor cu talazurile \nfuriate ale Tiberiadei, care \n condi]iide soare [i de lini[te, constituia pentru pescari o bogat` surs` depe[te. Sfintele Evanghelii ne arat` c` Iisus Domnul a mai potolit[i cu alt prilej furia valurilor care amenin]au via]a Apostolilor(Matei 8, 23-27). Aceea[i \nt=mplare dramatic` se repet`, \ns` \nalte \mprejur`ri [i cu alte elemente.

Am v`zut din relatarea Sfintelor Evanghelii c` Apostolii\mbarca]i pornir` pe valurile apei de cu seara. Era dup` apusulsoarelui cam pe la ora 18. |n condi]ii normale traversarea loculuise f`cea \n 2-3 ore. |n relatarea Sfintelor Evanghelii apare \ns` onepotrivire \n leg`tur` cu locul de destina]ie. Un evanghelistspune c` trebuiau s` ajung` la Capernaum, altul c` la BetsaidaGalileii. |n fond nu este nici o nepotrivire, fiindc` mai \nt=itrebuia s` debarci \n Capernaum, iar de aici p=n` la Betsaida, deunde erau originari Simon Petru, Andrei [i Filip, distan]a erafoarte mic`.

Capitolul unu238

Apari]ia furtunii pe lac cu talazurile spumeg=nde izbeaucorabia din toate p`r]ile, \mpiedic=nd-o s` \nainteze. Timpul tre-cea pe nesim]ite, \nc=t intraser` \n a patra straj` a nop]ii. Evreiiau luat de la romani, din timpul lui Pompei (64�63 \n. Hs),\mp`r]irea nop]ii \n patru str`ji de c=te trei ore. |n timpurile maivechi, evreii num`rau trei str`ji: straja de sear`, de noapte [i dediminea]`. Dup` romani cele 12 ore ale nop]ii erau \mp`r]ite \n 4str`ji, fiecare straj` av=nd trei ore. Corabia Apostolilor, \n lupt`cu furia valurilor, nu reu[ea s` \nainteze spre destina]ie, \nc=tstraja a patra \i prinse chiar \n mijlocul lacului. Straja a patra era\ntre orele 3-6 diminea]a. O noapte \ntreag`, ne spune Evanghelia,nu au mers mai mult de 25-30 de stadii, adic` cam 5 km, jum`tatede drum. [i cu toate acestea [ansa lor de a ajunge la mal estefoarte nesigur`...

Domnul, care la \nceput st`tea pe ]`rm, neav=nd corabie, sefolose[te de puterea Sa dumnezeiasc` [i merge pe mare ca peuscat. Ajung=nd la locul \n care Apostolii se luptau cu valurilefurioase ale m`rii dezl`n]uite, de[i la \nceput dorea s` treac` pel=ng` ei, pentru a ajunge la ]`rm, totu[i nu-i putea l`sa \n p`r`sire.Z`r indu- l pr int re valur i le spumeg=nde, nu- l recunosc [ i\nspìm=nta]i tot mai mult, consider` c` este n`luc`. Tulburarealor se amplific` mai mult, g=ndindu-se c` n`luca le preveste[temoartea... Dar tocmai \n aceste clipe, c=nd v`d spulberat` orice[ans` de salvare, o voce venit` parc` dintr-o alt` lume, \i\ncurajeaz`, asigur=ndu-i c` valurile care-i amenin]au cu pieireanu le va mai putea face nici un rù, c` pe deasupra lor se afl`tocmai El, Domnul [i Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar voceace li se adresa. Nu au putut vedea \n \ntunericul nop]ii [i persoanaLui. De aceea, pentru a avea mai mult` siguran]`, Apostolul Pe-tru \i cere Domnului s` mearg` [i el pe mare. O cere \ns`condi]ionat: �Dac` e[ti tu...�. Nu avea siguran]` deplin`. Cereaneap`rat proba... De aceea, c=nd Domnul \l cheam` al`turi de El,truditul cor`bier epuizat [i obsedat de vuietul sinistru al v=ntului,cade cople[it sub furia lor. |n disperarea mor]ii \ns` s-ar fi prinsde orice firicel de pai. Aceasta este psihologia general` a tuturorcelor care \[i v`d moartea prin \nnec. Instinctul disperat al vie]ii\i oblig` s` \ncerce orice solu]ie. Iar solu]ia lui Petru eraDomnul!... Lui i se adreseaz` \n dezn`dejdea pierii sale, spun=ndparc` \n oftatul profund al inimii: �acum f` Domne totul, eu numai pot nimic!�... Salv=ndu-l, \nv`]`torul mustr` cu bl=nde]epu]in`tatea credin]ei Apostolului. Iar c=nd Domnul \mpreun` cuApostolul pe care \l ]inea de m=n` se urc` \n corabie, furtuna selini[te[te [i corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r`m=n \ns`


ului]i v`z=nd aceast` minune. Cu o zi \nainte au avut prilejul sàsiste la minunea \nmul]irii p=inilor. Dar atunci nu au \n]elesnimic, �fiindc` inima lor a fost \mpietrit`�. Nu au avut nici unfel de reac]ie [i de sensibilitate la tot ceea ce pe al]ii i-a cople[it.Era parc` necesar` aceast` minune pentru ei, ca s` simt` �pe pielealor� [i s` vad` cum Dumnezeu lucreaz` la via]a lor. Abia acums-au pro[ternut la picioarele lui Iisus, ca \nsu[i \n fa]a lui Dum-nezeu, m`rturisind c` Cel ce i-a scos din iadul talazurilor mor]iieste �Fiul lui Dumnezeu�. |mpietrirea inimii lor de alt` dat` s-arisipit atunci c=nd lumina Duhului le-a ar`tat c` \nv`]`torul lor,pe care mul]imea voia s`-l fac` rege p`m=ntesc, este Fiul luiDumnezeu, a c`rui \mp`r`]ie spiritual` [i ve[nic` este cu totulalta dec=t cea pe care vroiau ei s` o \ntronizeze \n vremelniciaacestei lumi. Acela[i Duh \i va lumina ceva mai t=rziu, la Cezarealui Filip, credin]a lui Petru, c=nd m`rturise[te \n numeleApostolilor c` Iisus este �Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu�(Matei 16, 16�17). Aceast` iluminare a Duhului prin care am`rturisit cu credin]` puternic` dumnezeirea lui Iisus, vacompensa pu]in`tatea credin]ei lui, ca rezultat al firii sale slabe\n confruntarea pe via]` [i pe moarte, o noapte \ntreag`, cutalazurile \nfuriate [i neiert`toare ale lacului Ghenizaret...


C=nd a avut loc minunea umbl`rii Domnului pe mare? (Dup`minunea \nmul]irii p=inilor). |n ce categorie de minuni se\ncadreaz` acestea? (|n minuni asupra naturii). De ce ApostolulPetru a c`zut victim` furiei valurilor? (Datorit` credin]ei sale\ndoielnice). De ce Apostolii au r`mas uimi]i c=nd au v`zutminunea opririi furtunii, c=nd Domnul a intrat \n corabia lor?(Fiindc`, de[i au v`zut minunea \nmul]irii p=inilor, inima lor ar`mas \mpietrit`). Acum \ns` au sim]it �pe pielea lor� minuneasalvatoare). Cum au m`rturisit ei c` Iisus este Fiul lui Dumne-zeu? (Pro[tern=ndu-se la p`m=nt cu mult` evlavie, ca \nrug`ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a \nt`rit lor credin]aca s` fac` aceast` m`rturisire? (Ei nu ar fi putut face aceast`m`rturisire cu puterile firii lor slabe, ci cu puterea Duhului Sf=nt,care le-a luminat sufletul).

8. Aplicarea

|nt=mplarea din noaptea zbuciumat` pe care au trìt-o Sfin]iiApostoli \n lupt` cu furtuna dezl`n]uit` de pe lacul Ghenizaret o

Capitolul unu240

trìm [i noi, fiindc` via]a nu ne ofer` numai zile luminoase, ci [inop]i \ntunecate, cu c`deri, amenin]`ri [i dezn`dejdi... Darniciodat` s` nu ne pierdem credin]a, fiindc` Domnul ne-a asiguratc` �nu ne va l`sa, nici nu ne va p`r`si� (Evrei 13, 5), �c` va fi cunoi p=n` la sf=r[itul veacurilor� (Matei 28, 20), [i �totdeauna s`\ndr`znim, c` El a biruit lumea� (Ioan 16, 33). Sunt vrednice dere]inut versurile unui poet cre[tin, care ne \ndeamn` s` nu nepierdem niciodat` credin]a: �Nu e[ti \nvins c=t timp credin]a /Nu ]i-ai schimbat [i nu s-a stins, / Credin]a iar`[i te ridic`, / Po]ifi c`zut, dar nu \nvins� (Traian Dorz).

Minunea vindec`rii celor zece lepro[i



Este cunoscut faptul c` locuitorii }`rii Sfinte aveau obliga]ia s`mearg` de Pa[ti la Ierusalim, la cetatea sf=nt` a lui David undestr`lucea [i Casa Domnului. Samarinenii nu f`ceau \ns` acestdrum. Ei [i-au construit un alt templu pe muntele Garizim.Du[m`nia dintre ei dateaz` din 722 \n. Hs. c=nd, dup` soliaasirian` s-a considerat c` samarinenii au \mprumutat multe dinpracticile religioase ale acestora, \nc=t s-au ab`tut de la credin]a[i datinile str`bune. Se tratau reciproc nu numai cu rezerv` [iindiferen]`, ci [i cu du[m`nie. C=nd un locuitor din Galileea doreas` mearg` \n Iudeea, ocolea prin Pereea, de[i drumul cel maiscurt era prin Samaria. Evitau orice fel de leg`tur` [i contact.|ntr-o astfel de situa]ie se afla [i M=ntuitorul, \n drum spre Ieru-salim, unde mergea pentru a s`rb`tori acolo Pa[tile. Era ultimulPa[te pe p`m=nt. Se afla \n fa]a jertfei Sale m=ntuitoare.Afl=ndu-se \ntr-un sat dintre Galileea [i Samaria este \nt=mpinatde zece lepro[i care-i cereau vindecarea.

--



Vom vedea \n continuare minunea vindec`rii celor 10 lepro[i,precum [i urm`rile ce au avut loc cu acest prilej.


Textul pericopei �...intr=nd \ntr-un sat, L-au \nt=mpinat zeceb`rba]i lepro[i care au stat departe. {i ei [i-au ridicat glasulzic=nd: Iisuse, |nv`]`torule, miluie[te-ne! {i v`z=ndu-i, El le-azis: Merge]i [i ar`ta]i-v` preo]ilor. {i a fost c`-n timp ce eimergeau, s-au cur`]it. Iar unul din ei, v`z=nd c` s-a vindecat, s-a\ntors sl`vindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. {i a c`zut lapicioarele Lui, cu fa]a la p`m=nt, mul]umindu-I. {i acela erasamarinean. {i r`spunz=nd Iisus, a zis: Oare nu zece s-au cur`]it?Cei nou` unde sunt? Nu s-a g`sit s` se \ntoarc` s`-I dea slav` luiDumnezeu dec=t numai acesta, care e de alt neam? {i i-a zis:Scoal`-te [i du-te; credin]a ta te-a m=ntuit� (Luca 17, 12�19).

Explicarea textului: |nainte de a vedea importan]a minunii,se cuvine s` lu`m la cuno[tin]` despre lepr` ca boal` dezastruosde grea. Este boal` de piele care se extinde pe tot corpul subforma unor umfl`turi, care se prefac \n r`ni. Bolnavul sedescompunea, c`z=ndu-i unghiile [i degetele, iar nasul [i urechilei se uscau. |n cele din urm` leprosul murea \n chinuri groaznice.Fiind boal` contagioas` s-au luat m`suri de ap`rare. �Cel ce areaceast` boal` era ]inut cu hainele sf=[iate, cu capul descoperit,\nvelit p=n` la buze, [i strig=nd: necurat! necurat! Aflat subdomina]ia bolii, lepro[ii trìau \n izolare, undeva \n afaracet`]ii...� (Leviticul 13, 45�46). Exist` [i lepra alb`, manifestat`prin pl`gi albe insensibile. Aceasta era necontagioas` [ivindecabil`. Lepra tuberculoas` nu era \ns` vindecabil`. Dac` se\nt=mpla ca unul dintre ei s` se cur`]easc`, trebuia s` se aratepreotului spre a aduce jertf` de cur`]ie, [i pentru a fi declarats`n`tos, put=nd s`-[i trìasc` via]a \n comuniunea semenilor sì(Leviticul cap. 14). De aici vedem c` lepra la evrei era socotit`nu numai o boal` trupesc` ci [i o boal` sufleteasc`, consecin]` ap`catului. Pentru acest motiv erau prev`zute ritualurile de cur`]ie.

|n desn`dejdea [i suferin]a lor cei zece lepro[i care L-au\nt=mpinat pe M=ntuitorul s-au unit uit=nd de deosebirea loretnic`. Boala, suferin]a [i necazul i-a \nfr`]it pe oameni mai multdec=t i-a desp`r]it \nvr`jbirea de neam.

Capitolul unu242

Cer=nd \ndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credin]`[i nici nu \ntreprinde cu ei un dialog. Le acord` vindecarea,declar=ndu-i ap]i s` convie]uiasc` \n comunitate, al`turi desemenii lor.

Exista concep]ia potrivit c`reia lepra fiind o boal` at=t degrea, numai Dumnezeu poate aduce vindecarea. C=nd Neeman,conduc`torul o[tirii regelui Siriei, este trimis cu scrisori c`treregele lui Israel, acesta indignat exclam`: �Au doar` eu sunt Dum-nezeu ca s` omor [i s` fac viu?�. Iar Dumnezeu a vindecat lepralui Neeman prin proorocul Elisei... (IV Regi 5, 1�15). A[a neexplic`m faptul c` numai unul din cei zece vindeca]i �s-a \ntorscu glas mare sl`vind pe Dumnezeu [i a c`zut cu fa]a la picioarelelui Iisus, mul]umindu-I�. {i-a dat seama samarineanul lepros dealt` dat` c` Iisus este Dumnezeu, fiindc` numai Dumnezeu poa-te vindeca lepra. {i I-a mul]umit cu recuno[tin]`. De fapt M=n-tuitorul \nsu[i a ac]ionat ca Dumnezeu, [i \ntr-un alt caz \n carea vindecat de lepr`: �...{i odat`, c=nd era \ntr-una din cet`]i, iatùn om era plin de lepr` [i v`z=nd pe Iisus a c`zut pe fa]a sa [i s-arugat Lui, zic=nd Lui: Doamne, de vei vrea po]i s` m` cur`]e[ti.{i \nt inz=nd I isus m=na, s-a a t ins de el z ic=nd: Voiesc.Cur`]e[te-te. {i \ndat` lepra s-a dus de la el...� (Luca 5, 12�14).

Revenind \ns` la cei zece lepro[i, ne apare izbitoarea \ntrebarepus` de Iisus�Dumnezeu samarineanului recunosc`tor: �Dar ceinou` unde sunt?�.

Iat` [i aspectul moral al vindec`rii celor zece lepro[i: recu-no[tin]a. Cei vindeca]i au fost zece. Dar numai unul vine s`mul]umesc` lui Dumnezeu pentru salvarea lui. {i acesta erasamarinean. Aceasta \nseamn` c` binefacerea [i recuno[tin]atrebuie s` \ntreac` nu numai ura dintre neamuri, ci [i indiferen]a[i uitarea. Vedem la tot pasul oameni care pentru diferite nevoicer cu insisten]` ajutorul semenului sù, [i chiar promit solemnrecuno[tin]a. Dar dup` ce \[i \mplinesc dorin]a, uit` prea repedede binef`c`torul lor. Pe drept cuv=nt putea spune poetul {t. O.Iosif, depl=ng=nd cu amar lipsa de recuno[tin]` dintre oameni:�Recuno[tin]a este o floare scump`, / Ce tainic` \n inimi\nflore[te; / Dar unii o s`desc doar ca s-o rup`. / Se mir` apoi c`biata, ve[teje[te�.

Facerea de bine este mai mult legat` de ingratitudine atuncic=nd este lovit` cu ostilitate. |n loc de recuno[tin]`, binefacereaeste urmat` de multe ori de du[m`nie [i ur`. A[a se cunoa[tefaptul c` sl`b`nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus dup` 38 deani de suferin]`, \n loc s`-I mul]umeasc`, \l arat` Iudeilor


prigonitori care vroiau s`-L omoare pe Iisus c` f`cea vindec`ris=mb`ta (Ioan 5, 15�16).

Dar mai devreme sau mai t=rziu via]a se r`zbun` asupranelegiuirilor omene[ti; de aceea ne spune un proverb c` �nu ebine s` dai cu piatra \n f=nt=na care ]i-a dat ap`...�.


Cum a vindecat M=ntuitorul pe cei zece lepro[i? (I-a vindecatprin cuv=nt). Au recunoscut ei puterea lui Dumnezeu \nainte dea fi vindeca]i? (Ei [tiau c` lepra este o boal` at=t de grea, \nc=tnumai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a cerut probacredin]ei, ca \n cele mai multe cazuri? (Din adresarea lor [i-a datseama c` posed` credin]`. De fapt dup` ce samarineanul vindecat\i mul]ume[te lui Iisus, Domnul \i spune: �mergi \n pace, credin]ata te-a m=ntuit�). Care este aspectul moral al acestei minuni? (Pede o parte recuno[tin]a samarineanului fa]` de marea binefacerepr imi t` , ia r pe de a l t` par te , l ipsa de recuno[t in ]` , sauingratitudinea celor nou`, care prea repede au uitat de Binef`-c`torul lor). Raport=nd pe 1 la 9, ce putem conchide cu privire lavia]a noastr` comunitar`? (Dispropor]ia existent` \n rela]iiledintre oameni privind binefacerea [i recuno[tin]a).

8. Aplicarea

Urm=nd exemplul de recuno[tin]` al samarineanului vindecat delepr`, se cuvine s` ar`t`m [i noi recuno[tin]` tuturor binef`c`to-rilor no[tri.

|n primul r=nd lui Dumnezeu, fiindc` �toat` darea cea bun`[i tot darul des`v=r[it de sus este, pogor=ndu-se de la P`rinteleluminilor� (Iacob 1, 17).

|n al doilea r=nd fa]` de p`rin]ii no[tri trupe[ti care vegheaz`permanent la via]a noastr`. Porunca dumnezeiasc` ne \ndeamn`\n acest sens: �Cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta, ca s`-]i fie]ie bine [i s` trìe[ti mul]i ani pe p`m=nt�.

|n al treilea r=nd dasc`lilor care ne lumineaz` mintea [i nedeschid un drum \n via]`. La fel, cinstitelor fe]e biserice[ti carese roag` pentru noi [i vegheaz` la m=ntuirea noastr`. La aceastane \ndeamn` [i porunca a III-a bisericeasc`.

Vom fi agrea]i de to]i oamenii dac` pentru orice binefacerece ni s-a f`cut sau pentru orice serviciu, fie el c=t de mic, vom [tis` spunem �mul]umesc�. Prin aceasta vom cultiva bunele noastre

Capitolul unu244

sim]`minte, gra]ie faptului c` vom duce \n societate o via]`civilizat`.


Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda



Lu=nd trup omenesc, M=ntuitorul a trìt printre oameni asemenealor, hr`nindu-se ca ei, \mbr`c=ndu-se ca ei, locuind \n acelea[icase, muncind al`turi de ei, respect=nd bunele lor obiceiuri, saucorect=nd pe cele care nu sunt dup` voia lui Dumnezeu.

{i cum de pa[ti se adunau din toate p`r]ile la templul dinIerusalim, spre a aduce cinstire lui Dumnezeu, M=ntuitorul a fost[i El al`turi de ei. |n toate \mprejur`rile [i cu toate ocaziile nui-a sc`pat Domnului nici o situa]ie de a-i \nv`]a pe oameni voialui Dumnezeu, [i \n acela[i timp, t`m`duindu-le neputin]ele carele ]ineau via]a \ntr-o izolare vitreg`, iar existen]a cople[it` \ntr-ochinuitoare ap`sare.


Sf=nta Evanghelie ne arat` modul \n care M=ntuitorul vindecùn sl`b`nog de la sc`ld`toarea Vitezda \n zi de sabat.


Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de laIoan 5, 1�15.

Explicarea textului Din textul pericopei vedem c` fa]` de altecazuri, M=ntuitorul acord` vindecarea sl`b`nogului \n urma unuidialog scurt, f`r` a-i cere credin]` [i f`r` a avea exprimat` dorin]aexpres` a suferindului. Erau 38 de ani de suferin]` ap`s`toare...

--


Cine nu [i-ar dori s`n`tatea?! Cine nu ar vrea s` fie \n r=nd cuceilal]i oameni?! Cui i-ar pl`cea s` stea imobilizat \n patul sù,mistuit de durere?! Nu [i-a g`sit \n 38 de ani omul care s`-l arunce\n sc`ld`toare [i cine [tie c=nd s-ar fi ivit [i dac` s-ar fi ivit?!Poate s-a [i \nrìt privind cu invidie timp de 38 de ani cum al]iise vindec`, iar el r`m=ne \n aceea[i a[teptare oarb`. Sufocat der`bdarea devenit` obi[nuin]` obsedant`, i-a disp`rut poate oriceraz` de speran]`, \nc=t parc` nu-i mai r`m=ne nimic mai bun def`cut dec=t s` a[tepte \n continuare... Iisus a v`zut \n via]a luitoat` aceast` dramatic` destr`mare a firii [i de aceea \i red`prompt s`n`tatea. Apoi, Iisus \l p`r`se[te. {i-a \ndeplinitmisiunea.

De acum va urma sminteala potrivnicilor. L-a vindecats=mb`ta. Sl`b`nogul [i-a luat, la porunca lui Iisus, patul \n zi desabat, [i nu avea voie s` fac` acest lucru, ziceau iudeii, carerespectau cu mult` rigurozitate ziua de odihn`. Legea odihneisau sabatul este porunca lui Iahve. Dumnezeu \nsu[i s-a odihnit.Cine nu o respect` este vrednic de moarte. {i nici nu era cru]at.Ei duceau \ns` \mplinirea poruncii de multe ori p=n` la absurd.Faptul c` nu era permis s` ari, s` sapi, sau s` recoltezi \n ziuasabatului este de \n]eles. Dar a nu dep`[i un anume drum, unanume teritoriu, sau [i mai mult, interdic]ia de a intra \ntr-un lande gr=u ca rup=nd spice s`-]i ast=mperi foamea, a nu-]i lega oran` p=n` la apusul soarelui, a nu face nici chiar un nod la a]`, anu scrie nici chiar dou` litere, a nu aprinde focul, sau a nu m=ncanici oul pe care gìna \l f`cea \n ziua sabatului, cum spunea unuldin marii rabini, sunt interpret`ri ale zilei de odihn` greu de\n]eles. Ele nu \l salveaz`, ci \l subjug` pe credincios. Fac dinsabat o obsesie care \nchide spiritul, o \mplinire a literei careucide...

Cunosc=nd probabil rigorile Legii, sl`b`nogul vindecat caut`s` se disculpe, pun=nd \ns` vina pe Iisus, lovind tocmai \nBinef`c`torul sù. Vine chiar cu ini]iativa de a-L demasca peIisus, dup` ce re\nt=lnindu-L, L-a recunoscut \n templu. Nu numaide teama legii, sau a reprezentan]ilor ei a ]inut s`-L arate peIisus... Era totu[i un suflet \nnegrit de rùtate. Faptul c` Iisus \iatrage aten]ia s` nu mai p`c`tuiasc`, ca s` nu-i fie ceva mai rù,indic` faptul c` asupra vie]ii [i con[tiin]ei sale ap`sau cine [tiece p`cate grele. Iisus le-a sesizat prin atot[tiin]a Sa dumnezeiasc`.Voia s`-i redea [i s`n`tatea sufletului, s`-l fac` fiu al \mp`r`]ieipe care El o propov`duia. O raz` de lumin` bate \ns` la u[a uneiinimi z`vor=te... El a r`mas \nchistat \n p`catul lui. {i nu e demirare c` tradi]ia [i unii P`rin]i ai Bisericii ne spun c` tocmai el

Capitolul unu246

ar fi fost acela care \n timpul judec`rii lui Iisus L-ar fi lovit,fiindc` i s-a p`rut c` Iisus, care vorbea cu demnitatea nevinov`]ieiSale, nu acord` suficient respect marelui preot... Dac` a fost a[a,atunci la[itatea [i ingratitudinea r`m=n peste veacuri dou` defectemorale ale celui vindecat cu at=ta promptitudine de M=ntuitorullumii.


Vindecarea f`cut` s=mb`ta a atras at=ta du[m`nie \mpotriva luiIisus, \nc=t, dup` cum precizeaz` textul evanghelic, �de aceeaprigoneau iudeii pe Iisus [i cùtau s`-L omoare, c` f`cea acesteas=mb`ta� (Ioan 5, 16). Au mai fost [i alte cazuri de vindec`rif`cute de Iisus s=mb`ta [i \n toate acestea a fost privit cu du[m`nie[i ur`, fiind considerat c` nu respect`, ci \ncalc` legea lui Dum-nezeu. Dar Iisus nu a venit s` schimbe Legea, ci s` o \mplineasc`(Matei 5, 17), s` o \mplineasc`, adic` \n duhul ei. De aceea, to]icei dispre]ui]i [i desconsidera]i apropiindu-se de Iisus, se v`delibera]i de litera ap`s`toare a legii. Iisus face ca legea lui Dum-nezeu s` le fie favorabil`. |mplinirea legii \n duh \nseamnùmanizarea ei. Potrivnicii \ns` nu L-au \n]eles. Nu voiau s`-L\n]eleag`. |l priveau cu invidie [i rùtate, fiindc` era Salvatorulmul]imii ]inut` de ei \n \ntuneric. De[i nu-l puteau combate,cùtau totu[i s`-L omoare...

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a vindec`rii sl`b`nogului de la sc`ld`toareaVitezda se cite[te la sfin]irea apei, fiindc` ea aminte[te de \ngerulDomnului care se cobora [i sfin]ea apa Vitezdei. Ea constituie \nacela[i timp [i pericopa Duminicii a IV-a dup` Pa[ti.


Se vor ar`ta [i celelalte cazuri de vindec`ri s`v=r[ite de M=ntui-torul nostru Iisus Hristos s=mb`ta, analiz=ndu-se atitudineadu[m`noas` a potrivnicilor.



|nvierea fiului v`duvei din Nain



Dintre minunile s`v=r[ite de M=ntuitorul asupra oamenilor, celeprin care [i-a ar`tat puterea Sa dumnezeiasc` de st`p=n asupravie]ii [i a mor]ii sunt \nvierile din mor]i. Acestea sunt trei:\nvierea fiicei lui Iair, \nvierea fiului v`duvei din Nain [i \nvierealui Laz`r.


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la \nvierea fiului v`duvei dinNain.


Textul pericopei �{i dup` aceea, s-a dus \ntr-o cetate numit`Nain [i cu El \mpreun` mergeau [i ucenicii Lui [i mult` mul]i-me. Iar c=nd s-a apropiat de poarta cet`]ii, iat` scoteau un mort,singurul copil al mamei sale, [i ea era v`duv`, [i mul]ime maredin cetate era cu ea. {i v`z=nd-o Domnul, I s-a f`cut mil` de ea[i i-a zis: Nu pl=nge! {i apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iarcei cel duceau s-au oprit. {i a zis: Tinere, ]ie \]i zic, scoal`-te. {is-a ridicat mortul [i a \nceput s` vorbeasc` [i l-a dat mamei lui.{i fric` i-a cuprins pe to]i [i sl`veau pe Dumnezeu, zic=nd:Prooroc mare s-a ridicat \ntre noi [i Dumnezeu a cercetat pepoporul Sù� (Luca 7, 11�16).

Explicarea textului Dup` cum vedem din pericopa evanghelic`,M=ntuitorul se afla \mpreun` cu sfin]ii Apostoli \n localitateaNain, un sat apropiat de muntele Tabor din Galilea. Textul \lprezint` pe Iisus Hristos \n fa]a mor]ii. El, Dumnezeu adev`rat,Principiul vie]ii, care a venit ca �oile sale s` aib` via]`, [i \nc`din bel[ug s` aibe� (Ioan 10, 10), acum se afl` \n fa]a mor]iinecru]`toare. Vedem adesea \n poze moartea \nf`]i[at` sub formaunui schelet, av=nd \n m=n` o coas`. Explica]ia este u[or de dat,dac` ne g=ndim la faptul c` moartea sub forma scheletului, \i

--

Capitolul unu248

lipsesc \n \ntregime organele de sim]. Neav=nd nici o sim]ire, eanu poate avea nici o atitudine binevoitoare fa]` de nimeni. Nucru]` pe nimeni. Secer` via]a omeneasc` de la leag`n, p=n` laad=nci b`tr=ne]e. Este f`r` nici o mil`, lu=nd copii de la p`rin]i,sau l`s=ndu-i pe ace[tia orfani [i dezorienta]i... Desparte so]ulde so]ie, [i pe am=ndoi de p`rin]ii ap`sa]i de povara b`tr=ne]ii [ia neputin]elor... {i fiindc` nici un p`m=ntean nu poate sc`pa dela moarte, se spune c` ea aduce \n lume dreptatea, \n sensul c` \nfa]a ei to]i oamenii sunt egali. At=t \mp`ratul [i \n]eleptul\ncoronat \n via]` cu glorie, c=t [i cer[etorul [i ignorantul sf=r[esc\n acela[i p`m=nt negru, umed [i rece...

Hristos a venit \ns` \n lume ca s` restabileasc` menirea, saudestinul omului. {i aceasta nu este moartea, ci via]a. Omul nu afost creat pentru moarte, ci pentru via]`, fiindc` P`rintele sùeste Dumnezeul Vie]ii [i nu al mor]ii. Moartea este r`splatap`catului (Romani 6, 23), iar p`catul nu corespunde firii umane,e o boal` a ei, care finalizeaz` \n moarte. De aceea, m=ntuirea pecare o aduce Hristos \n lume se refer` tocmai la izb`virea noastr`din p`cat [i din moarte. Prin El noi dob=ndim comunicare ve[nic`cu via]a lui Dumnezeu. �El s-a f`cut pentru noi p`cat, pentru canoi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu \ntru el� (II Corin-teni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece indiferentpe l=ng` cortegiul mortuar care desp`r]ea un t=n`r de mama lui.Iar aceasta era v`duv`. |n mod firesc orice desp`r]ire na[te re-gret, precum comuniunea aduce \n sufletul oamenilor bucurie...Dar atunci c=nd odat` cu desp`r]irea \]i vezi ruinat` orice speran]`,regretul se transform` \n triste]e [i disperare, iar aceasta la r=ndulei se materializeaz` \n lacrimile dezn`dejdii. Domului i s-a f`cutmil` de biata v`duv`, fiindc` a descifrat \n lacrimile ei \ntregulgol sufletesc al dezn`dejdii care \i \nchidea orice orizont luminosal vie]ii. O m=ng=ie spun=ndu-i: �nu mai pl=nge!� Altfel zic=nd:acum ]i-a sosit salvarea! {i vor vedea to]i [i vor \n]elege c` Eleste �\nvierea [i via]a� (Ioan 11, 25). De aceea, f`r` a mai z`boviDomnul se adreseaz` t=n`rului mort \ntr-o form` poruncitoare:�Tinere, ]ie \]i zic: Scoal`-te�. {i minunea s-a produs spre uimireatuturor. Prin porunca lui adresat` mortului, Hristos Domnul aar`tat c` El este St`p=nul vie]ii [i al mor]ii. Desigur, au mai fostmulte cazuri de moarte, dar Iisus a s`v=r[it doar trei \nvieri. Dece numai at=tea? Fiindc` El avea s` \nving` p`catul [i moarteaprin Jertfa Sa, deschiz=nd omului perspectiva vie]ii ve[nice.

Prin aceste trei minuni vroia doar s` anticipeze \nvierea lorprin comuniunea cu El. Vroia s` le demonstreze c` El este�\nvierea [i via]a�, c` El este �calea, adev`rul [i via]a� (Ioan


14, 6), calea care duce la Tat`l, spre o ve[nic` comuniune cu El,zdrobind barierele mor]ii.

Faptul c` M=ntuitorul \i spune mortului: �tinere, ]ie \]i zicscoal`-te�, ne duce cu g=ndul [i la moartea moral` \n p`cat, careatrage dup` sine moartea fizic`. Cuvintele Scripturii se refer` \nmod explicit la aceast` moarte moral`, c=nd spune: �...{tiu fapteletale, c` ai nume, c` trìe[ti, dar e[ti mort� (Apocalipsa 3, 1�2).E vorba de moartea \n p`cat, sau de p`catul care aduce moarte...

Textul ne comunic` la sf=r[it c` v`z=nd aceast` nemai\nt=lnit` minune, to]i au fost cuprin[i de fric` [i aduceau slav`lui Dumnezeu c` a cercetat pe poporul Sù, c` s-a ridicat \ntre eiun prooroc mare, cum n-a mai fost nicic=nd. Prin aceast` minuneDumnezeu \[i arat` nu numai Legea [i voia Sa, ci [i bun`tatea [imilostivirea Sa. Se cuvine s` preciz`m c` frica la care se refer`textul c` �i-a cuprins pe to]i� nu e teama sau groaza careparalizeaz` [i ucide sufletul. Este uimirea \n fa]a puterii [i abun`t`]ii lui Dumnezeu, care le umple sufletul de admira]ie,speran]` [i bucurie. De aceea ei �sl`veau pe Dumnezeu� cu osfial` sf=nt`, cu o evlavie care le-a cople[it sufletele de \ncredere\n bun`tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de teama celor de laSinai, c=nd Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sf=nt` faceca sufletul s` tresalte de bucuria comuniunii, nu cu dreptatea, cicu iubirea lui Dumnezeu.


Unde a avut loc minunea \nvierii fiului unei femei v`duve? (|nNain, o localitate aflat` l=ng` muntele Taborului din Galileea).C=te \nvieri din mor]i a s`v=r[it M=ntuitorul? (Trei). De ce numaitrei? (Fiindc` prin minunea \nvierii din mor]i, Domnul dorea doars` anticipeze faptul c` to]i cei ce vor adera la jertfa Sa izb`vitoarede p`cat, prin El vor dob=ndi via]a ve[nic`, biruind p`catul [imoartea). Ce au sim]it cei care au v`zut minunea? (Cei care aufos t mar tor i i minuni i au t r` i t sent imentul admira ] ie i [ irecuno[tin]ei fa]` de puterea [i milostivirea lui Dumnezeurev`rsat` asupra lor; dar [i sentimentul fricii, \n sensul uimiriiplin` de o sf=nt` [i tainic` evlavie fa]` de iubirea lui Dumnezeuar`tat` prin Iisus Hristos).

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a \nvierii fiului v`duvei din Nain a fostr=nduit` de Biseric` spre a fi citit` la Sf=nta Liturghie \n duminica

Capitolul unu250

a 20-a dup` Rusalii. Ea ne determin` s` ne analiz`m via]aduhovniceasc`, pentru ca eliber=ndu-se de p`cat, s` ne ridic`mnecontenit de la moarte la via]`.


Schimbarea la fa]` a Domnului



Cum pot fi \mp`r]ite minunile s`v=r[ite de c`tre M=ntuitorul?(Minunile s`v=r[ite de Domnul Iisus Hristos pot fi \mp`r]ite \ntrei: asupra firii \nconjur`toare, cum ar fi potolirea furtunii m`rii,prefacerea apei \n vin, uscarea smochinului neroditor, \nmul]ireap=inilor [i pe[tilor, pescuirea minunat`, etc. |n al doilea r=nd,minuni s`v=r[ite asupra omului, precum vindecarea bolilor detot felul, scoaterea demonilor, \nvieri din mor]i. etc. |n al treilear=nd, sunt minunile referitoare la propria Sa persoan`).


Una din minunile s`v=r[ite asupra propriei persoane este [ischimbarea Sa la fa]`. La aceasta ne vom referi \n cele ce urmeaz`,urm`rind textul relatat de Sfintele Evanghelii [i \n]elesul acesteiminuni.


Prezentarea textului complet \n re la tarea Evanghel i i lorsinoptice: �{i dup` [ase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru [i peIacob [i pe Ioan, fratele lui. {i i-a dus la o parte, pe un muntefoarte \nalt� (Matei 17, 1) �s` se roage. {i c=nd se ruga� (Luca 9,28�29) �s-a schimbat la fa]` \naintea lor [i a str`lucit fa]a Lui casoarele� (Matei 17, 2), �iar ve[mintele Lui s-au f`cut str`lucitoare,foarte albe, ca z`pada, cum nu poate \n`lbi a[a pe p`m=nt

--


\n`lbitorul� (Marcu 9, 2�3). �{i iat` vorbeau cu El doi b`rba]i,care erau Moise [i Ilie, care ar`t=ndu-se \n slav`, vorbeau desf=r[itul Lui, care avea s` se \mplineasc` \n Ierusalim. Iar Petru[i cei ce erau cu El erau \ngreuia]i de somn [i de[tept=ndu-se auv`zut slava Lui [i pe cei doi b`rba]i st=nd \mpreun` cu El� (Luca9, 30�32). �{i r`spunz=nd Petru a zis lui Iisus: |nv`]`torule, bineeste s` fim noi aici; [i s` facem trei colibe: }ie una [i lui Moiseuna [i lui Ilie una. C`ci nu [tia ce s` spun`, fiindc` erau\nspìm=nta]i� (Marcu 9, 5�6). �{i acestea zic=nd el, s-a f`cutnor luminos [i l-a umbrit� (Matei 17, 5). �{i s-au spìm=ntatc=nd a intrat \n nor� (Luca 9, 34). �{i iat` un glas din nor a zis:Acesta este Fiul Meu cel iubit, \n care am binevoit, pe El s`-Lasculta]i! {i c=nd au auzit ucenicii au c`zut cu fa]a la p`m=nt [is-au spìm=ntat foarte mult. Dar Iisus venind la ei [i ating=ndu-ile zise: scula]i-v` [i nu v` teme]i! Iar ei ridic=ndu-[i ochii, nu auv`zut pe nimeni, dec=t numai pe Iisus singur. {i cobor=ndu-se eide pe munte, Iisus le-a poruncit zic=nd: nim`nui s` nu spune]i cea]i v`zut, p=n` c=nd Fiul Omului va \nvia din mor]i� (Matei 17,7�9). �{i au ]inut cuv=ntul, \ntreb=ndu-se \ntre ei: ce \nseamn` a\nvia din mor]i?� (Marcu 9, 10). �{i ucenicii L-au \ntrebat zic=nd:pentru ce dar zic c`rturarii c` trebuie s` vin` mai \nt=i Ilie? IarEl r`spunz=nd a zis: Ilie \ntr-adev`r va veni [i va a[eza toate laloc. Eu \ns` va zic c` Ilie a [i venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci auf`cut cu el c=te au voit; a[a [i Fiul Omului va p`timi de la ei.Atunci au \n]eles ucenicii c` le-a vorbit despre Ioan Botez`torul�(Matei 17, 10-13).

Explicarea textului Dup` cum ne relateaz` textul SfintelorEvanghelii minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut loc �peun munte \nalt�. Se crede c` acesta este muntele Tabor dinGalileea. M=ntuitorul s-a urcat la munte ca s` se roage \n lini[te.Nu s-a urcat singur, cum a mai f`cut alt` dat`, fiindc` El [tia c`se va \nt=mpla aceast` minune [i era necesar` prezen]a a doi sautrei martori, dup` cum specific` Legea, pentru dovedirea unuiadev`r. El a ales pe cei trei Apostoli: Petru, Iacob [i Ioan, deoareceace[tia erau printre primii ale[i la apostolat, [i erau intimii Sì.Atitudinea Apostolilor \n timpul minunii a fost diferit`. La\nceput erau mole[i]i de somn. Apoi, \n timpul minunii, sufletulle-a fost inundat de o bucurie plin` de str`lucire divin`, de carenu s-ar mai fi desp`r]it niciodat`. De aceea [i solu]ia celor treicolibe, propus` de unul din ei. Ar fi dorit s` r`m=n` aici pentruve[nicie. Au mai ap`rut \n aceast` slav` Moise [i Ilie. De ce?Fiindc` Moise reprezint` legea, iar Ilie reprezint` pe profe]i. Ei

Capitolul unu252

vorbeau \mpreun` cu Iisus despre patima pe care o va aduce Mesiaspre \mplinirea Legii [i profe]ilor. Aceast` discu]ie s-a purtatpentru a li se face cunoscut Apostolilor modul \n care |nv`]`torullor va izb`vi din p`cat [i din moarte neamul omenesc. |nt=mplarease petrece \n lumin` [i slav` spre a se putea \n]elege c` Domnulva birui moartea prin \nvierea Sa.

Faptul c` M=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun`nim`nui despre minunea ce au v`zut, p=n` dup` \nvierea Sa, iarei se \ntrebau mira]i cu privire la \nviere, rezult` c` Apostolii nu\n]elegeau sensul spiritual al \mp`r`]iei mesianice, legat` deaspectul izb`vitor al patimilor [i \nvierii Domnului. De ce oareM=ntuitorul le spune Apostolilor s` nu spun` nim`nui despreaceast` minune p=n` dup` \nvierea Sa? Ne explic`m u[or dac`ne g=ndim la faptul c` mai \nainte poporul vroia s`-L proclamerege (Ioan 6, 14). Dac` Apostolii ar fi ar`tat \n mod expres c` Eleste Mesia, [i c` sunt martorii str`lucirii Lui, a slavei Sale, totpoporul era gata s`-L declare ca Mesia na]ional [i politic, a[acum ei \l a[teptau, ceea ce ar fi constituit o provocare la adresaromanilor st`p=nitori...

Apostolii r`m=n mira]i de dispari]ia lui Moise [i Ilie, \ntruc=tera cunoscut` profe]ia potrivit c`reia ziua cea mare a venirii luiMesia va fi precedat` de venirea lui Ilie (Maleahi 3, 23�24).M=ntuitorul descoper` \ns` Apostolilor c` profe]ia s-a [i \mplinit,[i c` Ilie a [i venit, iar Apostolii \n]eleg c` \n persoana Sf\ntuluiIoan Botez`torul.


Am v`zut c` minunea schimb`rii la fa]` a Domnului a avut locpe muntele Taborului. Aici [i-a ar`tat Domnul str`lucireadumnezeirii \n trupul Sù. Cu privire la Sfin]ii Apostoli, careeste deosebirea dintre minunea schimb`rii la fa]` a Domnului [icelelalte minuni? (Spre deosebire de alte minuni \n care v`z=ndputerea [i iubirea Domnului, Apostolii [i-au \nt`rit convingereac` El este Mesia, \n aceast` minune erau cuprin[i chiar [i ei,sim]ind p=n` \n str`fundul fiin]ei lor bucuria sf=nt` a prezen]eilui Dumnezeu). Dup` ce Moise [i Ilie sunt lua]i \n norul luminos,ce voce au auzit Apostolii din nor [i ce mesaj le-a fost transmis?(A fost vocea lui Dumnezeu Tat`l care le-a spus: �Acesta esteFiul meu cel iubit, \ntru care am binevoit, de Acesta s` asculta]i�).Cum au r`mas Apostolii c=nd au auzit glasul P`rintelui ceresc?(Au c`zut cu fa]a la p`m=nt [i s-au spìm=ntat foarte mult). Maicunoa[tem o alt` situa]ie asem`n`toare? (Acela[i Sf=nt Apostol


Ioan \n cartea Apocalipsei ne relateaz` c` v`z=nd slava cereasc`[i ve[nic` a Domnului Iisus de-a dreapta Tat`lui, �a c`zut lapicioarele Lui ca un mort�). Ce \nseamn` aceast` stare comparat`cu bucuria f`r` margini de pe Tabor? (|nseamn` c` Dumnezeu tecople[e[te cu bun`tatea [i iubirea Sa, dar \n acela[i timp c` Elr`m=ne \n slava [i str`lucirea Sa de nep`truns).

8. Aplicarea

Schimbarea la fa]` a Domnului ca praznic \mp`r`tesc cu dat`fix` este s`rb`torit` de Biseric` la 6 august. C`z=nd \n primaparte a postului Adormirii Maicii Domnului, pentru a nu opribucuria praznicului, \n aceast` zi se acord` dezlegare de la pe[te[i de la vin.

Se va c=nta troparul praznicului.


Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.


Convorbirea M=ntuitorului cu femeiasamarineanc` de la f=nt=na lui Iacob



|n una din catehezele precedente ne refeream la du[m`nia secu-lar` existent` \ntre iudei [i samarineni. Ea se manifest` \n diferiteforme, inclusiv pe plan religios. Iisus dep`[e[te \n mai multesitua]ii [i \mprejur`ri aceast` \nvr`jbire.

--

Capitolul unu254


Una din acestea este [i cea prilejuit` de convorbirea cu femeiasamarineanc` de la f=nt=na lui Iacob, la care ne vom referi \ncele ce urmeaz`.


Textul pericopei Se va citi textul din Evanghelia dup` Ioan 4,5�42.

Explicarea textului |mpreun` cu sfin]ii apostoli, \n drum spreGalileea, M=ntuitorul trece prin Samaria. Nu o ocole[te cum eraobiceiul iudeilor, care spre a nu se amesteca \ntru nimic cusamarinenii desconsidera]i de ei, ocoleau, merg=nd prin Pereea.Iisus Mesia nu putea ocoli \ns` pe nimeni. El a venit s` cauteoaia cea pierdut` [i s` acorde vindecare tuturor sufletelor dobor=tede boala p`catului, f`r` nici o deosebire. De data aceastaactivitatea Sa mesianic` se \ndrepta spre samaria. {i ace[ti oamenitrebuiau s` [tie c` Mesia a venit \n lume, c` Dumnezeu \i caut`[i nu \i las` \n p`r`sire. Aici \n Samaria va \nt=lni Domnul oaiacea pierdut` [i dintr-o p`c`toas` notorie va face un luminatApostol al Sù.

Era \n amiaza mare, c=nd soarele str`lucind cu putere, storceasudori de pe frun]ile ostenite ale c`l`torilor. F=nt=nile de ap`, pec=t erau de rare, pe at=t erau de necesare, mai ales pentru c`l`toriiafla]i sub ar[i]a dogor=toare a soarelui. Iisus, asemeni oric`ruic`l`tor ostenit de drum, se afla \n Samaria, la Sihar (Sichem), lavechea f=nt=n` mo[tenit` ca o avere de mare pre] de la \nsu[ipatriarhul Iacob, numit [i Israel, de la care \[i trage numele \nsu[ipoporul iudeu. O femeie venind s` ia ap`, r`m=ne foarte indignat`c=nd drume]ul, ostenit \n c`l`toria Sa, \i cere ap`. Nu estenemotivat` mirarea ei, fiindc` �iudeii nu au nici un amestec cusamarinenii�. Iudeii \i desconsiderau pe samarineni, fiindc` robiaasirian` din 722 \n. Hs. i-a desp`r]it at=t de mult, \nc=t samarineniire\ntor[i \n patria lor, erau privi]i de iudei ca unii care [i-aupierdut identitatea etnic` a unit`]ii mozaice, deoarece ameste-c=ndu-se cu p`g=nii, au falsificat \ns`[i Legea lui Dumnezeudescoperit` prin Moise. Scrierile rabinilor, adic` a \nv`]`]iloriudei lor mozaic i , considerau p`cat a m=nca [ i a bea cusamarinenii. A m=nca, de pild`, p=ine de la samarineni, spuneauei, este ca [i cum ai fi m=ncat carne de porc, ceea ce era ne\ng`duitde lege. M=ntuitorul dep`[e[ete \ns` aceast` viziune \ngust` [i


du[m`noas`. El cere femeii s` bea ap`, iar Apostolii erau tocmai\n cùtarea de hran` \n Samaria.

Pe de alt` parte, samarinenii nefiind considera]i de acela[ineam cu iudeii, nu aveau voie nici s` se \nchine la templul dinIerusalim, de aceea [i-au ridicat ei templul lor pe Garizim. {i\ntr-adev`r, ei au falsificat datinile str`bune, introduc=nd \nDecalog obligativitatea \nchin`rii la templul de pe munteleGarizim (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, «Predici exegetice laduminicile de peste an» � Sibiu 2001, p.33). Dac` ne g=ndim lafaptul c` \ntr-o legisla]ie teocratic` \nc`lcarea unei porunci dinDecalog se pedepsea cu moartea, u[or ne d`m seama ce \nsemnapentru samarineni ne\nchinarea la templul din Garizim...

Dar dialogul M=ntuitorului cu femeia samarineanc` trece depe un plan material pe unul spiritual. El va vorbi femeii despreceea ce ea nu putea \n]elege, [i anume despre apa cea vie pe careEl o va da, �[i care se va face \n el izvor de ap` care curge sprevia]` ve[nic`�. Nu a \n]eles \ns` femeia nimic din cuvintele luiIisus. Asemenea celor care vroiau s`-L aleag` pe Iisus rege fiindc`le-a dat p=inea vie]ii de aici [i de acum, [i femeia se g=ndea doarla setea trupului [i la greutatea drumului [i a apei ce trebuia dus`de la f=nt=na lui Iacob spre casa ei. Un lic`r de lumin` apare \nsufletul ei dorind totu[i o alt` ap` de care s` nu mai \nseteze,dorea s` ias` din monotonia [i de sub povara apei de p=n` acum.De aceea dialogul lui Iisus cu ea continu`. Ea va r`m=ne foartesurprins` c=nd \n atot[tiin]a Sa, Iisus se refer` la via]a ei p`c`-toas`, �c`ci cinci b`rb`]i ai avut [i pe care \l ai acum nu-]i esteb`rbat�. Surprins` de aceast` senza]ional` descoperire, femeiavede c` drume]ul care i-a cerut ap` nu este un om oarecare, eleste prooroc. Iisus va merge \ns` mai \n ad=ncul descoperirii Salear`t=ndu-i femeii c` va veni vremea c=nd oamenii nu se vor mai\nchina Tat`lui nici pe Garizim, nici \n Ierusalim, ci sub o alt`form` cu totul nou`, pe care nici iudeii nu o cunosc, de[i auprimit Legea lui Dumnezeu. Aceasta este \nchinarea \n Duh [i \nadev`r. Noua \nchinare se bazeaz` pe faptul c` �Dumnezeu esteDuh�, �El nu locuie[te \n temple f`cute de m=ini omene[ti, nicinu se sluje[te de m=ini omene[ti. ...C`ci \n El trìm, ne mi[c`m[i suntem� (Fapte 17, 24�28). Aceast` \nchinare \n duh este apacea vie la care s-a referit Iisus, fiindc` va spune El mai t=rziu:�De \nseteaz` cineva s` vin` la Mine [i s` bea. Din p=ntecelecelui ce crede \n mine, r=uri de ap` vie vor curge... Iar aceasta azis despre Duhul, pe care aveau s`-L primeasc` cei ce cred \n El;c`ci \nc` nu era dat Duhul Sf=nt, pentru c` Iisus \nc` nu seprosl`vise� (Ioan 7, 37�39).

Capitolul unu256

Iat` apa duhovniceasc` pe care o oferise Iisus \nc` dintru\nceput femeii samarinence [i pe care o descoper` acum, f`c=nd-os` se \ntrebe dac` nu este El �Mesia, care se cheam` Hristos.C=nd va veni acela ne va spune toate�. C=nd Iisus \i spune c`tocmai El este, femeia p`c`toas` de alt` dat` devine ApostolulDomnului, care cu mult entuziasm va m`rturisi samarinenilor cà g`sit pe Mesia [i c` L-a cunoscut prin aceea c` �i-a spus toatec=te a f`cut�... Ace[tia ascult=nd cuvintele Domnului timp dedou` zile m`rturiseau c` au crezut \n El nu din m`rturia femeii,�ci \n[ine am auzit [i [tim c` acesta este cu adev`rat HristosM=ntuitorul lumii�.

Noua \nv`]`tur` ce rezult` din convorbirea cu femeiasamarineanc` la f=nt=na lui Iacob, este �\nchinarea \n Duh [iadev`r�. At=t iudeii c=t [i samarinenii s-au \nchinat Tat`lui,aduc=ndu-I laud`, mul]umire [i cer=ndu-I cele de trebuin]` vie]iilor. Dup` �pream`rirea� lui Iisus, adic` dup` Jertfa [i \nviereaSa, va avea loc pogor=rea Duhului Sf=nt [i cei ce cred [i-Lm`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor vor intra \n comuniunecu Tat`l prin Duhul Sf=nt, �Duhul vine \n ajutorul sl`biciunilornoastre, pentru c` nu [tim ce anume s` ne rug`m, [i \nsu[i Duhulse roag` pentru noi cu suspine negrìte... se roag` pentru cei pecare-i face sfin]i� (Romani 8, 26�27). Aceast` \nchinare \n Duhse nume[te �duhovniceasc`� [i cuprinde \ntreaga noastr` fiin]`,deopotriv` sufletul [i trupul: �... |nf`]i[a]i trupurile voastre cape o jertf` vie, sf=nt`, binepl`cut` lui Dumnezeu, ca \nchinareavoastr` duhovniceasc`� (Romani 12, 1). Prin aceast` \nchinareduhovniceasc` �Dumnezeul p`cii |nsu[i ne va sfin]i \ntregi...duhul [i sufletul [i trupul s` se p`zeasc` f`r` prihan`...� (I Tesa-loniceni 5, 23).


Ce atitudune aveau iudeii fa]` de samarineni? (Du[m`noas`). A\mp`rt`[it M=ntuitorul atitudinea cona]ionalilor Sì fa]` desamarineni? (Nu a \mp`rt`[it-o). De ce? (Fiindc` el a venit s`m=ntuiasc` pe to]i oamenii f`r` nici o deosebire de neam, depozi]ia social`, sau de sex). Din convorbirea M=ntuitorului cufemeia samarineanc` cum vedem c` descoper` ea pe Mesia celmult a[teptat? (Mai \nt=i femeia \nt=lne[te un c`l`tor oarecare,obosit, care \i cere ap` [i \i promite El \n acela[i timp apa ceavie. Apoi, treptat ea descoper` c` drume]ul nu este totu[i un omoarecare ci un prooroc, [i \n sf=r[it \i ofer` Domnului posibilitateade a i se descoperi El ca Mesia). Care a fost semnul dup` care ea


L-a recunoscut pe Iisus ca Mesia? (Faptul c` i-a spus toate c=te af`cut). Ce \nseamn` aceasta? (|nseamn` c` [i samarinenii a[teptaupe Mesia, [i \l cuno[teau prin aceea c` asemenea unui prooroc va[ti despre fiecare tot ceea ce a f`cut, adic` toate faptele sale). Ceaduce Iisus Hristos nou \n privin]a comuniunii dintre om [i Dum-nezeu? (M=ntuitorul aduce nou �\nchinarea \n Duh [i \n adev`r�,necesar` deopotriv` iudeilor [i samarinenilor). Ce \nseamn`\nchinare \n Duh [i \n adev`r? (|nseamn` \nchinarea duhovni-ceasc`, adic` p`trunderea deopotriv` a sufletului [i a trupului deputerea [i lucrarea Duhului Sf=nt). Cum se realizeaz` comuniu-nea cu Dumnezeu prin Duhul Sf=nt? (Duhul sf=nt se roag`\mpreun` cu duhul nostru, conduc=ndu-ne \n rug`ciunea c`treTat`l, [i \n acela[i timp ajut=ndu-ne s` ne sfin]im via]a). Putem[ti acum care este apa vie oferi t` de M=ntuitorul femeiisamarinence [i nou` tuturor? (Este lucrarea sfin]itoare a Duhului\n via]a noastr`). De ce nu va mai \nseta cel ce bea aceast` ap`vie? (Fiindc` se \mp`rt`[e[te de via]a lui Dumnezeu care umplesufletul de bun`t`]ile duhovnice[ti). |nchinarea \n Duh [i adev`rdesfiin]eaz` cumva sfin]itul loca[ de cult? (Nu, \ntruc=t \n loca[ulsfin]it de cult se aduce cea mai \nalt` \nchinare \n Duh [i adev`r,prin rug`ciunea comun`, prin predica cuv=ntului [i mai ales prin\mp`rt`[irea din Jertfa nes=ngeroas` a cinstitelor Daruri pref`cuteprin puterea Duhului Sf=nt \n Trupul [i S=ngele Domnului).

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a convorbirii M=ntuitorului cu femeiasamarineanc` de la f=nt=na lui Iacob este r=nduit` de Biseric` afi citit` \n duminica a V-a dup` Pa[ti, adic` dup` jertfa [i \nviereaDomnului, spre a ne preg`ti sufleltele ca s`-L primim pe DuhulSf=nt, ca apa cea vie care ne sfin]e[te via]a.


Capitolul unu258

T=n`rul bogat



Sfintele Evanghelii ne arat` c` la M=ntuitorul veneau multe [ivariate persoane din toate categoriile sociale. Unii veneau s`-Lispiteasc` [i s`-L �prind` \n cuv=nt�. Al]ii veneau s`-I cear` ajutor\n neputin]ele [i sl`biciunile vie]ii lor sau a familiei lor.


Un caz oarecum singular \l ofer` t=n`rul bogat, dornic s`mo[teneasc` via]a ve[nic`, la al c`rui dialog cu M=ntuitorul nevom referi \n cele ce urmeaz`.


Textul pericopei �{i iat` un t=n`r venind la El, i-a zis:|nv`]`torule bun, ce bine voi face ca s` am via]a de veci? Iar Eli-a zis: ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, dec=t unul Dumne-zeu; dar de voie[ti s` intri \n via]`, p`ze[te poruncile. A zis lui:care? Iar Iisus a zis: s` nu ucizi, s` nu faci desfr=nare, s` nu furi,s` nu fii m`rturie mincinoas`; cinste[te pe tat`l tù [i pe mamata [i s` iube[ti pe aproapele tù ca pe tine \nsu]i. Zis-a lui t=n`rul:toate acestea le-am p`zit din tinere]ile mele. �Iar Iisus cùt=nd lael cu drag� (Marcu 10, 21), i-a zis: De voie[ti s` fii des`v=r[it,mergi, vinde-]i averile s`racilor [i vei avea comoar` \n cer [ivino, de urmeaz` Mie. Iar t=n`rul auzind cuv=ntul s-a dus \ntristat,c` avea avu]ii multe. {i a zis Iisus ucenicilor Sì: Amin grìescvou`, c` anevoie va intra bogatul \n \mp`r`]ia cerurilor. {i iar`[i,mai lesne este s` treac` funia (c`mila) prin urechile acului dec=ts` intre un bogat \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu. Auzind uceniciis-au uimit foarte mult, zic=nd: dar cine poate s` se m=ntuiasc`?Iar Iisus privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputin]`,dar la Dumnezeu toate sunt cu putin]`� (Matei 19, 16-26).

T=lcuirea textului Pericopa evanghelic` ne spune c` la Iisusvenise un t=n`r bogat. Evanghelistul Luca ne spune c` era un

--


�dreg`tor�, adic` un frunta[ al poporului. Evanghelistul Marcune relateaz` c` (Iisus) ie[ind \n drum, a alergat la el unul [i,\ngenunchind \naintea Lui, \l \ntreba zic=nd: |nv`]`torule bun,ce bine s` fac ca s` mo[tenesc via]a ve[nic`? Dorin]a t=n`ruluise baza pe calcul. El era un spirit pragmatic. Via]a de aici \i eraasigurat` [i putea trì comod, lipsit de grija zilei de m=ine... Nuducea lips` de nimic... Desigur c` [tia s`-[i foloseasc` avu]ia \na[a fel \nc=t aceasta s`-i aduc` numai satisfac]ii. Era prudent [inu \[i complica via]a. Dar [i-a pus problema necunoscutului dup`moarte... S-a g=ndit desigur c` mai t=rziu sau mai cur=nd via]atihnit` de aici se va sf=r[i. {i-a dat seama apoi c` aceast` via]`nu este totu[i cea adev`rat`, ci via]a ve[nic` este f`r` sf=r[it. Deaici [i \ntrebarea: ce s` fac ca s` intru \n via]`? (\n]eleg=nd \nvia]a ve[nic` [i adev`rat`). Apoi, faptul c` I s-a adresat:�|nv`]`torule bun� [i s-a pro[ternut la picioarele Lui, \nseamn`c` t=n`rul auzise de Iisus, [i a apreciat c` dincolo de calomniilece I se aduceau, El este totu[i \n m`sur` s` poat` da r`spuns latoate problemele legate de idealul [i destinul uman.

Din \ntrebarea: �ce s` fac?�, rezult` c` t=n`rul este bineinten]ionat [i dornic s` s`v=r[easc` orice fapte bune pentru adob=ndi via]a ve[nic`. La iudei era r`sp=ndit` ideea c` faptelebune sunt pl`cute lui Dumnezeu, iar p`catul este o ur=ciune\naintea Lui. De aceea M=ntuitorul nu-i spune t=n`rului nimicnou, ci \i repet` poruncile cu referire la via]a semenului: s` nuucizi, s` nu fi desfr=nat, s` nu furi, s` nu m`rturise[ti str=mb,cinste[te pe tat`l tù [i pe mama ta. Porunca a zecea o exprim`cu \ndemnul de a �iubi pe aproapele ca pe tine \nsu]i�. Nu\nlocuie[te porunca a X-a, care prevedea s` nu pofte[ti nimic dince apar]ine aproapelui, fiindc` cel ce iube[te pe semenul sù cunimic nu-l lezeaz` \n drepturile lui. Tot \n iubirea fa]` deaproapele este implicat` [i iubirea fa]` de Dumnezeu. Spresatisfac]ia bunului |nv`]`tor, t=n`rul \i r`spunde c` toate acesteale-a p`zit \nc` din tinere]e [i \ntreab` ce-i mai lipse[te. Tinere]eala evrei se socotea de la v=rsta de 12 ani. Se vede c` t=n`rul erasincer [i cinstit cu sine \nsu[i [i cu semenii din tinere]ea cea maifraged`. De aceea, M=ntuitorul \l prive[te cu drag, \n semn deapreciere [i pre]uire. Dar Domnul continu`: �dac` vrei s` fiides`v=r[it vinde averile [i le d` s`racilor [i vei avea comoar` \ncer, [i vino [i \mi urmeaz`�. De aici vedem c` M=ntuitorul \icere mai mult dec=t prescrip]iile Legii. |i cere altruismul total.{i \ntruc=t s`racii nu-i vor putea r`spl`ti, Dumnezeu nu-l va l`sanelipsit, fiindc` \n Cartea Proverbelor este scris c` �cel ce ajut`pe s`rac, \mprumut` pe Dumnezeu�. Iar r`splata lui Dumnezeu

Capitolul unu260

va fi \n cer mult mai de pre] dec=t cea de pe p`m=nt. Acea r`splat`va fi sigur` [i ve[nic`. Prin acest \ndemn, M=ntuitorul se arat`consecvent \nv`]`turii [i misiunii Sale, fiindc` \nc` de la \nceputulactivit`]ii Sale i-a sf`tuit pe fiii \mp`r`]iei s` nu-[i adune comoripe p`m=nt, ci \n cer, �fiindc` unde este comoara lor, acolo este[i inima lor�, iar pe de alt` parte, comorile p`m=ntului suntnesigure [i trec`toare ca via]a care trece \n timp, asemenea ierbiic=mpului care se usuc` [i moare... Din nefericire \ns` dialogulM=ntuitorului cu t=n`rul dornic s` mo[teneasc` via]a ve[nic` seopre[te aici. Dorin]a entuziast` de alt` dat` se destram`. El erabogat [i nu putea concepe s` renun]e la bog`]ia sa, oferind-os`racilor. Nici nu-[i putea \nchipui la \nceput c` cei ce doresc s`mo[teneasc` via]a ve[nic` \n comuniunea lui Dumnezeu trebuies` fie, gata oric=nd s` lepede toat` avu]ia lor, ce au pentru a intra\n �posesia� \mp`r`]iei lui Dumnezeu.

Dar pentru a \n]elege mai bine cazul t=n`rului bogat, \l vomcompara cu vame[ul Zacheu. Asemenea t=n`rului bogat, [i Zacheudorea s`-l \nt=lneasc` pe Iisus. Era \ns` complet dezinteresat.Nu vroia s` �negocieze� cu Domul nimic. El nu-[i f`cuse nici uncalcul. |n sinceritatea sa tainic`, sufletul lui s-a deschis spreDomnul [i l-a l`sat pe El s` lucreze la via]a lui. Iar Iisus Domnuli-a rev`rsat \n suflet bucuria \mp`r`]iei lui Dumnezeu. {i s-aumplut de aceast` bucurie, \nc=t nu a trebuit Iisus s`-i cearàngajamentul unei schimb`ri de mentalitate [i comportament.Spre deosebire de t=n`rul bogat, care s-a m=hnit [i a refuzat s`-Lurmeze pe Iisus c=nd a auzit c` se pune condi]ia de a renun]a laavu]ia sa, dedic=ndu-se slujirii vie]ii celor n`p`stui]i de soart`,Zacheu se ofer` el, d`ruindu-se acestei slujiri. T=n`rul bogat ar`mas \n egoismul sù feroce, fiindc` nu a cunoscut adev`ratabucurie a \mp`r`]iei lui Dumnezeu. Zacheu \ns` a \nlocuitegoismul de alt` dat` cu generozitatea. El avea s` confirme ceeace de altfel mai \nainte M=ntuitorul \n pilde despre \mp`r`]ia luiDumnezeu, asem`n=nd-o �comorii ascuns` \n ]arin` pe careg`sind-o a tìnuit-o [i de bucuria ei s-a dus [i toate c=te avea le-av=ndut [i a cump`rat ]arina�. La fel �\mp`r`]ia lui Dumnezeu seaseam`n` cu un negustor, care caut` m`rg`ritare bune. {i g`sindun m`rg`ritar de mult pre], merg=nd a v=ndut tot ce avea [i l-acump`rat� (Matei 13, 44�46). Iat` dou` atitudini diferite [i opuse.T=n`rul s-a \ntristat afl=nd c` pentru a dob=ndi \mp`r`]ia cerurilor,trebuie s` sacrifici totul, \ncep=nd cu eul tù. Ceilal]i c=nd auaflat \mp`r`]ia (comoara [i m`rg`ritarul) cu bucurie au v=nduttotul [i s-au gr`bit s` intre \n posesia ei. Dincolo triste]e, aicibucurie. Dincolo p`r`sirea idealului ve[nic, aici entuziasmul


g`sirii lui. Dincolo egoismul dominant, aici lep`darea de sine.Dincolo p`r`sirea lui Hristos, aici urmarea Lui. Dincolo calcul,aici rodirea vie]ii Duhului.

|nv`]`tura care se desprinde din acest dialog o comunic`M=ntuitorul ucenicilor sì: �mai anevoie \i este funiei s` intreprin urechile acului, dec=t bogatul \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu�.De aici vedem c` M=ntuitorul nu spune c` cel bogat nu poateintra \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu, ci c` \i este cu �anevoie�(greutate) s` o dob=ndeasc`. El poate intra, dar numai dup` ce sesub]iaz` de egoismul care \l ]ine legat de bog`]ia sa, asemeneafuniei de la corabie, a odgonului. . . Foarte mult va trebuiodgonului s` se sub]ieze pentru a intra prin urechile acului. Totat=t de mult trebuie ca [i bogatul s` renun]e la bog`]iile care \lrobesc, care \i domin` via]a, \nchiz=ndu-i orizontul \mp`r`]ieilui Dumnezeu.

Se cuvine s` facem acum o remarc` de fond cu privire lat=lcul cuvintelor M=ntuitorului. Anume, nu bunurile materiale\n sine constituie o piedic` \n calea m=ntuirii, ci sufletul \nrobitde ele. Nu posesia lor, ci modul cum au fost acumulate [i cumsunt folosite. Au fost de-a lungul vremii foarte mul]i cre[tiniboga]i, dar au [tiut s` foloseasc` avu]ia lor \n scopul m=ntuirii [inu al os=ndei. Ei au procedat \ntocmai cum i-a recomandat M=n-tuitorul t=n`rului: au v=ndut tot ce au avut [i \mp`r]ind-os`racilor, �cump`r=nd-o� comoar` \n ceruri. Pentru aceea numelelor sunt scrise cu litere de aur \n calendarul sfin]eniei cre[tine.


T=n`rul bogat era sincer \n credin]a lui? (El era sincer, \ns` cerin]alui era bazat` pe calcul. El ducea via]` fericit`, f`r` lipsuri [inecazuri aici, [i dorea ca aceasta, sub alt` form` s` se continue\n ve[nicie). P`zirea poruncilor e suficient` pentru m=ntuire?(P`zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condi]ie a m=ntuirii,dar nu sunt suficiente. M=ntuitorul spune t=n`rului: �\nc` una \]imai lipse[te...�). Care este aceasta? (Vinderea averilor [i comoar`\n cer). A mai r=vnit t=n`rul dup` \mp`r`]ia cerurilor c=nd i s-apus \n fa]` aceast` treapt` superioar`? (El s-a \ntristat, ca de ocauz` pierdut`). Bog`]ia \n sine este piedic` \n calea m=ntuirii?(Nu bunurile materiale sunt \n sine piedic` \n calea m=ntuirii, cimodul \n care inima nu este legat` de ele. Dac` le d`m o\ntrebuin]are egoist` pentru satisfacerea poftelor [i patimilor, elene \nrobesc, dar dac` la ele facem p`rta[i pe cei s`raci, atunci levom deveni st`p=ni, [i vom transforma bunurile noastre trec`toare

Capitolul unu262

\n bunuri spirituale netrec`toare. Totul depinde cum folosimbunurile materiale [i cum r=vnim dup` bunurile spirituale, cum[tim s` renun]`m la egoismul nostru, spre a deveni fii ai \mp`r`]ieilui Dumnezeu).

8. Aplicarea

Pericopa evanghelic` a �t=n`rului bogat� a fost r=nduit` s` fiecitit` la Sf=nta Liturghie \n Duminica a XII-a dup` Rusalii, sprea ne \nv`]a c` pentru a fi cu adev`rat fii ai \mp`r`]iei lui Dumne-zeu se cuvine ca noi s` fim st`p=nii bunurilor materiale [iniciodat` s` nu ne l`s`m \nrobi]i de ele. Numai a[a orizontulvie]ii ve[nice ne r`m=ne deschis spre a intra \n comuniunea iubiriif`r` de sf=r[it a lui Dumnezeu, preg`tit` nou` prin jertfa FiuluiSù.


Femeia p`c`toas` supus` judec`]iiM=ntuitorului


|n fa]a gre[elii sau a p`catului, con[tiin]a moral` ca judec`torapar]in=nd sufletului omenesc, reac]ioneaz` diferit. Pe unii \imustr` de multe ori prea aspru [i ap`s=ndu-i prea tare, nu-[i maig`sesc resursele duhovnice[ti de revenire [i \ndreptare (cum afost cazul lui Iuda...). |n sufletul altora se treze[te din adormire[i \i aduce la �venirea \n sine�, la recunoa[terea p`c`to[eniei, avinov`]iei. {i astfel apare cìn]a ca rena[tere sau regenerare spiri-tual`... |n sufletul altora \ns` se treze[te numai dup` ce li se arat`propria lor vinov`]ie \n mod senten]ios din partea altora.

II. Anun]area temei

Un astfel de caz ne prezint` pericopa femeii prins` \n desfr=u [isupus` judec`]ii M=ntuitorului.

--


III. Tratarea

Judecata lui Iisus o vom vedea parcurg=nd relatarea pericopei:�...{i au dus la El c`rturarii [i fariseii pe o femeie prins` \ndesfr=nare [i pun=nd-o \n mijloc au zis lui: �|nv`]`torule, aceast`femeie a fost prins` desfr=n=nd. Iar Moise a poruncit \n lege s`le ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Deci Tu ce zici? {i aceastaziceau ispitindu-L, ca s` aibe de ce s`-L \nvinuiasc`. Iar Iisusplec=ndu-se jos, scria cu degetul pe p`m=nt. {i st`ruind s`-L\ntrebe, El s-a ridicat [i a zis: cel f`r` de p`cat \ntre voi s` arunce\nt=i el cu piatra \n ea. {i iar`[i plec=ndu-se jos, a scris pe p`-m=nt. Iar ei auzind [i mustra]i fiind \n cuget, ie[eau unul c=teunul, \ncep=nd de la cei b`tr=ni, p=n` la cei din urm`. {i a r`masIisus singur [i femeia st=nd \n mijloc. {i ridic=ndu-se Iisus [inev`z=nd pe nimeni, dec=t pe femeie, i-a zis: femeie, unde suntp=r=[ii tì? Nimeni nu te-a os=ndit? Iar ea a zis: nimeni, Doamne.{i i-a zis Iisus: nici Eu nu te os=ndesc. Du-te [i de acum s` numai p`c`tuie[ti� (Ioan 8, 3�11).

Dup` cum vedem c` ne relateaz` textul Sfintei Evanghelii, ofemeie a fost prins` \n desfr=u. Iar prevederile legii pentru unastfel de p`cat erau foarte aspre. Se prevedea c` \n cazul \n caredesfr=neaz` o femeie nem`ritat`, acea femeie era pedepsit` prinomor=rea cu pietre, iar dac` femeia era m`ritat`, atunci erauomor=]i, deopotriv`, b`rbatul [i femeia (Leviticul 20, 10; Deute-ronom 22, 21�24). Poate c` femeia era nem`ritat`, poate chiarmireas`, g`sit` necinstit` de so]ul ei, care o demasc` (Deutero-nom 22, 21). Iudeii ar fi omor=t-o, conform prevederilor Legii,dar nu o puteau face, deoarece, fiind sub st`p=nire roman`,sentin]a de condamnare, precum [i executarea ei o f`ceau exclusivst`p=nitorii. Dar c`rturarii [i fariseii erau nesinceri. Ei doreaumai degrab` s`-I \ntind` lui Iisus o curs` [i apoi s`-L condamne.Ei se a[teptau ca, fiind totdeauna bl=nd [i cu iubire, Iisus s` oelibereze. Atunci ar fi avut prilejul s`-L condamne c` este\mpotriva prescrip]iilor legii. Dac` \ns` i-ar fi rostit sentin]a decondamnare, conform legii, L-ar fi p=r=t st`p=nitorilor romanic` nu respect` legile lor. Iisus nu le d` \ns` nici un r`spuns, cis-a aplecat [i a scris pe nisip. Ce \nseamn` aceast` scriere penisip? Unii comentatori spun c` ar fi simulat, fiindc` nu [tia ces` le r`spund`, urm=nd s` le dea apoi un r`spuns care s`-iru[ineze. Al]ii socotesc c` dat` fiind \ntrebarea pus` cu rùtate,nu merita nici un r`spuns. Se apreciaz` apoi c` scrierea pe nisipsau pe pere]i era un obicei practicat de greci [i de rabini, spre ase ar`ta c` problema pus` \n discu]ie, nu este b`gat` \n seam`.

Capitolul unu264

Insist=nd \ns` potrivnicii s` primeasc` r`spunsul, Iisus le spunec` �cel ce nu a p`c`tuit niciodat` \n via]a lui, s` ia primul piatra[i s` arunce�. {i apoi din nou se pleac` [i scrie pe nisip. Ce ascris a doua oar`? Unii spun c` tocmai aceste cuvinte. Al]ii spunc` ar fi scris tocmai p`catele celor care condamnau femeia. Dece a scris M=ntuitorul [i a doua oar` pe nisip? Un comentatoreste de p`rere c` Iisus cunosc=nd p`catele p=r=[ilor, dac` i-ar fiprivit \n fa]a, i-ar fi pus \n dificultate [i i-ar fi provocat mai multcontra Lui. I-a l`sat \ns` pe seama propriei lor con[tiin]e s`-ijudece. {i am v`zut c` textul vine cu precizarea c` �ei auzind [imustra]i fiind de cuget, ie[eau unul c=te unul... Cugetul care i-amustrat este \ns`[i con[tiin]a p`c`to[eniei lor. Ei to]i s`v=r[iseràstfel de p`cate. Pe ale lor \ns` nu le-au v`zut. Au fost \n stare sìa pietre [i s` dea \n femeia p`c`toas` p=n` ar fi omor=t-o. {ierau atunci satisf`cu]i ca au \mplinit legea... |ntr-o astfel desitua]ie, con[tiin]a p`c`to[eniei lor era adormit`. Dar numaiadormit`, nu [i moart`. Ea se treze[te cu biciul ei de foc spre a-ijudeca dup` dreptate pe cei ce cu neru[inare vedeau numai gre-[eala altora... {i \n urma judec`]ii, sau a mustr`rii con[tiin]ei,to]i p`r`sesc cu la[itate scena de lupt`... M=ntuitorul v`z=nd \ncele din urm` femeia singur`, a[tept=ndu-[i sentin]a, cople[it`de vinov`]ia faptei sale, nu o os=nde[te, ci o iart`, cer=ndu-i \ns`\ndreptarea vie]ii ei p`c`toase.

IV. Aprecierea � Asocierea

Mai cunoa[tem [i alte cazuri asem`n`toare de acordare din parteaM=ntuitorului a iert`rii f`r` os=nd`? (Sl`b`nogului de la VitezdaIisus \i spune: �iat`, te-ai f`cut s`n`tos, de acum s` nu maip`c`tuie[ti�). Ce i-a spus Domnul lui Zacheu? (C` �s-a f`cutm=ntuire casei� lui. {i din acel moment via]a lui s-a schimbat.El a r`spl`tit \mp`trit pe to]i aceia pe care alt`dat` i-a nedrept`]it).Ce atitudine a adoptat Iisus fa]` de femeia p`c`toas`, carecìndu-se de p`cate, pl=ngea la picioarele Lui [i cu p`rul capuluii le [tergea? (Iert=nd-o, i-a l`sat \n suflet lini[tea [i pacea con[ti-in]ei eliberat` de p`cat). De aceea, c=nd fariseii \ntreab` de ceIisus m`n=nc` [i bea cu vame[ii [i p`c`to[ii, au primit r`spunsulcare i-a dus la t`cere: �Nu cei s`n`to[i au nevoie de doctor, ci ceibolnavi�. Iar alt` dat` le-a ar`tat c=t` bucurie se face \n cer pen-tru \ntoarcerea unui p`c`tos pe calea cea bun`, lep`d=ndu-se dep`catul lui. Vedem apoi c` pe bun` dreptate putea Domnul s`spun` despre Sine c` nu a venit s` �judece lumea, ci s` om=ntuiasc`� (Ioan 3, 17). Pentru salvarea vie]ii [i demnit`]ii


omului, iubirea lui Iisus este cu at=t mai mare, cu c=t [i p`catulomului este mai greu [i \l apas` mai mult, iar bucuria ceruluipentru \ntoarcerea celui p`c`tos nu are margini.

V. Generalizarea

De aici vedem c` Dumnezeu �nu voie[te moartea p`c`tosului, cica p`c`tosul s` se \ntoarc` de la calea sa [i s` fie viu� (Iezechiel33, 11).

VI. Aplicarea

{i fiindc` �Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` se m=ntuiasc`[i s` vin` la cunoa[terea adev`rului� (I Timotei 2, 4), trebuie cafiecare credincios s` fie totdeauna sincer cu sine \nsu[i, f`c=ndu-[itreaz` [i dreapt` con[tiin]a p`c`to[eniei sale, judec=ndu-se [i\ndrept=ndu-se pe sine, \nainte de a condamna pe al]ii: �Scoatemai \nt=i b=rna din ochiul tù, pentru a vedea s` sco]i paiul dinochiul fratelui tù� (Matei 7, 5).

Convertirea vame[ului Zacheu



|naintea Sfintelor Sale Patimi, \n drum spre Ierusalim, M=ntui-torului trece prin Ierihon. Aici va \nt=lni pe vame[ul Zacheu,asupra c`ruia Domnul va s`v=r[i o minune deosebit` de cele pecare le-am v`zut p=n` acum exercitate asupra trupurilor suferinde[i neputincioase ale oamenilor. Minunea asupra lui Zacheu vaavea ca obiect sufletul lui.


|n cele ce urmeaz` ne vom referi la convertirea vame[ului Zacheu.

--

Capitolul unu266


Textul pericopei �{i intr=nd, trecea prin Ierihon. {i iat` unb`rbat, cu numele Zacheu, [i acesta era mai-marele vame[ilor [iera bogat. {i cùta s` vad` cine este Iisus, dar nu putea de mul-]ime, pentru c` era mic de statur`. {i alerg=nd el \nainte, s-a suit\ntr-un sicomor, ca s`-L vad`, c`ci pe acolo avea s` treac`. {ic=nd a sosit la locul acela, Iisus, privind \n sus, a zis c`tre el:Zachee, coboar`-te degrab`, c`ci ast`zi \n casa ta trebuie s` r`m=n.{i a cobor=t degrab` [i L-a primit, bucur=ndu-se. {i v`z=nd, to]imurmurau, zic=nd c` a intrat s` g`zduiasc` la un om p`c`tos. IarZacheu, st=nd, a zis c`tre Domnul: Iat`, jum`tate din averea mea,Doamne, o dau s`racilor [i, dac` am n`p`stuit pe cineva cu ceva,\ntorc \mp`trit. {i a zis c`tre el Iisus: Ast`zi s-a f`cut m=ntuirecasei acesteia, c`ci [i acesta este fiu al lui Avraam. C`ci FiulOmului a venit s` caute [i s` m=ntuiasc` pe cel pierdut.� (Luca19, 1�10).

Explicarea textului Dup` cum vedem, textul pericopei nerelateaz` despre trecerea M=ntuitorului prin Ierihon. Nu este onoutate, fiindc` iudeii preferau s` �urce� la Ierusalim prin Ierihon,ocolind Samaria. Aici Iisus a s`v=r[it mai multe minuni, printrecare [i aceea a vindec`rii unui orb din na[tere. Toate acestea \lrecomandau pe Iisus ca pe profetul ce vine \n numele Domnului,spre a s`v=r[i lucrarea Lui. Interesul de a-L vedea pe Iisus\ncol]ise [i \n inima lui Zacheu. Era o simpl` curiozitate, sau eraun sentiment mai profund? Evanghelistul nu ne spune. Elprecizeaz` doar c` Zacheu era mai �marele vame[ilor�. |n acelevremi, vame[ii \ndeplineau func]ia agen]ilor fiscali , carestr=ngeau d`rile, sau impozitele de la cona]ionalii lor. |n prealabil\ncheiau un contract cu romanii asupritori ca s` le dea o anumit`sum` str=ns` de ei ca impozit. |n realitate, pe l=ng` cele datorateromanilor, adunau mult mai mult [i c=[tigul \l \mp`r]eau \ntre eif`r` a-i trage nimeni la r`spundere... |n aceast` �echip`� eraumai mul]i angaja]i, iar Zacheu era [eful lor. Ei erau ur=]i decona]ionalii lor, mai \nt=i pentru c` erau \n slujba p`g=nilorasupritori, iar apoi fiindc` erau nedrep]i [i necinsti]i. Numele de�vame[� devine sinonim cu cel de �p`c`tos�, dezagreat [idispre]uit de evrei, asemenea cu numele de �p`g=n�. Zacheu doreas`-L vad` pe Iisus, dar nu reu[ea acest lucru din cauza mul]imii.El era ur=t de cona]ionali [i nimeni dintre ei nu avea considera]iefa]` de el, nici nu-i acorda aten]ie, f`c=ndu-i loc s` treac` \n fa]`,pe drumul unde avea Iisus s` mearg`. |l dezavantaja [i statura


lui mic`. De aceea se urc` \ntr-un sicomor aflat pe margineadrumului. Va fi r`mas foarte surprins c=nd Iisus \i acord` aten]iemaxim`, poruncindu-i s` se dea jos din pom, [i oferindu-i-se caoaspete. Desigur, nimeni nu a \n]eles prea mult. Iisus privea \ns`\n ad=ncul de tain` a sufletului lui Zacheu. De acolo a izvor=t [idorin]a de a-L vedea pe Iisus. Iar Iisus a venit \n lume tocmaipentru salvarea p`c`to[ilor, fiindc` �cei bolnavi [i nu cei s`n`to[iau nevoie de doctor�. {i unul dintre ace[tia era Zacheu. Iisus nua v`zut \n sufletul lui Zaheu p`catul, ci chipul lui Dumnezeudesfigurat de p`cat. {i Zacheu era fiul lui Avraam, fiul lui Dum-nezeu. {i \n el se cuvenea s` str`luceasc` chipul lui Dumnezeu,chiar dac` acum este \ntunecat de p`cat. Iisus va cur`]a sufletullui Zacheu de noroiul p`catului [i \l va face str`lucitor ca aurul.Aceasta este minunea de tain` a \nvierii la via]a lui Dumnezeu aunui om mort \n p`catul sù. {i iat` convertirea ca schimbare dementalitate [i de comportament. Iat` minunea lucr`rii harului luiDumnezeu \n inima unui p`c`tos. Dup` \nt=lnirea cu Iisus, \ncasa lui [i mai ales \n sufletul lui, Zacheu va deveni un alt om,cu totul schimbat. El, care p=n` acum era dominat de nes`buitadorin]` de \mbog`]ire, devine generos, capabil s` jertfeasc` totulpentru \mp`r`]ia lui Dumnezeu, care se dezvolt` \n sufletul luica �pace, bucurie [i dreptate \n Duhul Sf=nt� (Romani 14, 17).

De fapt, sensul ad=nc al convertirii lui Zaheu rezid` \n actullui de pocìn]`, redat mai bine prin cuv=ntul biblic grecesc�metanoia�, care indic` schimbarea modului de a g=ndi, adic` amentalit`]ii, care atrage dup` sine schimbarea de comportament.Pocìn]a - metanoia, este \ns`[i mesajul Evangheliei. Pe fundalulsù, M=ntuitorul \[i a[eaz` \ns`[i tema prop`v`duirii Sale:�Pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia lui Dumnezeu� (Matei 4, 17);sau �Pocì]i-v` [i crede]i \n Evanghelie� (Marcu 1, 15). Tocmaiaceast` realitate o remarc`m \n convertirea lui Zacheu. El adevenit o f`ptur` nou`. S-a lep`dat de egoismul sù feroce.Nedrept`]ile s`v=r[ite alt` dat` se transform` \ntr-un act de iubirejertfelnic`, av=nd un caracter reparatoriu. Cìn]a sa nu este unact declarativ, un simplu regret, o p`rere de rù, nici chiar omustrare a con[tiin]ei pentru nedrept`]ile s`v=r[ite, ci seconstituie \ntr-o schimbare total` prin fapte, nu prin vorbe, fiindc`\nnoirea care a \ncol]it \n sufletul lui d` acum roadele cele mai\mbel[ugate, spre a dovedi c` �\mp`r`]ia lui Dumnezeu nu st` \nvorbe, ci \n putere (\n fapte)� (I Corinteni 4, 20). Iar Zaheudevenise acum fiu al \mp`r`]iei; �cele vechi au trecut, iat` toates-au f`cut noi� (II Corinteni 5, 17), asemenea fiului risipitor \ntorsla casa p`rinteasc`, sau a t=lharului m=ntuit pe Golgota...

Capitolul unu268

Convertirea lui Zaheu ne aminte[te de cuv=ntul Domnului cuprivire la \mp`r`]ia lui Dumnezeu pentru care omul jertfe[te totul:�...Iar`[i, asemenea este \mp`r`]ia cerurilor cu o comoar` ascuns`\n ]arin`, pe care g`sind-o un om a tìnuit-o [i de bucuria ei s-adus [i toate c=te avea le-a v=ndut [i a cump`rat ]arina. Asemeneaeste iar`[i \mp`r`]ia cerurilor, ca un negu]`tor, care caut`m`rg`ritare bune; [i g`sind un m`rg`ritar de mult pre], merg=nda v=ndut tot ce avea [i l-a cump`rat� (Matei 13, 44�45).

Dup` cuvintele de autentic` valoare cre[tin`, marea minunes`v=r[it` de Iisus nu o constituie �vindecarea sl`b`nogilor,mu]ilor, surzilor, lepro[ilor, orbilor, muribunzilor, nu \nmul]ireap=inilor, umblarea pe mare, t`m`duirea demoniza]ilor [i nici chiar\nvierea mor]ilor. Minunea cea mai mare [i f`r` seam`n aceastaeste: prefacerea total` a omului, s`v=r[it` at=t \n vremea \n carea trìt El pe p`m=nt, c=t [i dup` \n`l]area Sa la cer, de-a lungulveacurilor, prin [irul practic infinit de mucenici, sfin]i, converti]i,transfigura]i. Este metanoia pe care am numit-o totala dezinte-grare a omului p`c`tos [i imediata lui metamorfozare \n subiectde jertf`. Iat` cea mai uluitoare minune a Domnului, ne\ntrecut`,care pe toate celelalte le las` \n urm` [i le pune \n umbr`, oric=tde cutremur`toare ar fi ele. Dar metanoia pentru cine [tie ce estevia]a [i cunoa[te firea omeneasc`, se arat` cu totul mult deasuprafr=ngerii legilor naturale de c`tre M=ntuitorul. C`ci legile naturiisunt deterministe, cauzale [i pasive, [i se supun F`c`torului lor,pe c=nd fiin]a \nzestrat` cu darul g=ndirii [i con[tiin]ei libere,pentru a-i determina schimbarea, divinitatea \ns`[i are de \nfr=ntdreptul de liber` alegere d`ruit omului. De data aceasta ea nuporunce[te scurt, ci numai ac]ioneaz` pe calea harului \ndrum`tor�(Nicolae {teinhardt, «D`ruind vei dob=ndi» � Cluj-Napoca,1994, p. 55).


Ce a determinat convertirea lui Zacheu? (Dorin]a lui sincer` dea-l vedea [i \nt=lni pe M=ntuitorul. Domnul se ofer` tuturoracelora care din dorin]` sincer` \l caut`. �Cel ce vine la minenu-l voi scoate afar`�; �...cel ce deschide u[a voi intra la el [i voicina cu el [i el cu mine�). |n ce a constat convertirea lui Zacheu?(|n schimbarea de mentalitate [i comportament). Cum s-amanifestat \nnoirea vie]ii lui Zacheu? (L`comia dup` acumulareanedreapt` de bunuri s-a transformat \ntr-o generoas` jertfelnicie:jum`tate din averea sa o va da s`racilor, iar dac` a nedrept`]it pecineva \i va \ntoarce \mp`trit \napoi).


8. Aplicarea

|n \n]elepciunea sa, Biserica a hot`r=t ca pericopa evanghelic`privind convertirea lui Zacheu s` fie citit` la Sf=nta Liturghie \nDuminica a XXII-a dup` Rusalii, \nainte de postul SfintelorPatimi, spre a ne preg`ti duhovnice[te s`-L cùt`m [i noi peM=ntuitorul, [i \nnoi]i duhovnice[te s` ne facem p`rta[i jertfei[i \nvierii Sale.


Intrarea solemn` a M=ntuitorului \nIerusalim



|mplinind \ntru totul Legea, M=ntuitorul \mpreun` cu Sfin]iiApostoli mergeau \n fiecare an la s`rb`toarea pa[tilor la templuldin Ierusalim. Numai c` \n cel de al treilea an al activit`]ii Sale,\naintea Sfintelor Patimi, intrarea Domnului \n Ierusalim nu aavut un caracter obi[nuit ca \n anii trecu]i, ci un caracter solemnsau triumfal.


Vom vedea astfel ce ne spun Sfintele Evanghelii cu privire laintrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, precum [iexplicarea pericopei evanghelice referitoare la acest eveniment.

6. Dirijarea \nv`]`rii. |nsusirea noilor cuno[tin]e

Textul pericopei �{i c=nd s-au apropiat de Ierusalim [i au venitspre Bethfage pe muntele M`sliniior atunci Iisus a trimis pe doidin \nv`]`cei, zic=ndu-le: merge]i \n satul din fa]a voastr` [i \ndat`ve]i afla o asin` legat` [i m=nzul cu ea, dezlega]i-o [i aduce]i-o

--

Capitolul unu270

la mine [i de v` va zice cineva ceva, ve]i spune c` Domnul aretrebuin]` de ei. {i \ndat` \i va slobozi. Iar aceasta s-a f`cut, ca s`se \mplineasc` ceea ce s-a spus prin profetul, care zice: �Spune]ifiicei Sionului: iat` regele tù vine la tine, bl=nd [i [ez=nd peasin, adic` pe m=nz, fiul celei de sub jug�. {i merg=nd uceniciiau f`cut precum le-a poruncit lor Iisus. {i au adus asina [i m=nzul[i au pus pe ele ve[mintele lor [i El a [ezut pe acesta. Iar cea maimare parte din mul]ime au a[ternut hainele lor \n cale, iar al]iitìau ramuri din arbori [i le a[ezau pe cale. Iar mul]imile, caremergeau \naintea Lui [i care veneau \n urma Lui strigau, zic=nd:�Osana Fiul lui David, binecuv=ntat este cel ce vine \n numeleDomnului; Osana \ntru cei de sus! {i intr=nd \n Ierusalim s-acutremurat toat` cetatea, spun=nd: cine este acesta? Iar mul]imileziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii�,(Matei 21, 1�11). �{i unii din fariseii din mul]ime au zis c`treEl: \nv`]`torule, ceart`-]i ucenicii. {i r`spunz=nd le-a zis: spunvou` c` de vor t`cea ace[tia, pietrele vor striga. {i c=nd s-aapropiat, v`z=nd cetatea, a pl=ns pentru ea, zic=nd: de ai ficunoscut [i tu m`car \n ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!Dar acum s-au ascuns pentru ochii tì. C`ci vor veni asupra tazile, c=nd vr`jma[ii tì vor s`pa [an] \mprejurul tù [i te vor\nconjura [i te vor str=mtora din toate p`r]ile. {i te vor face unacu p`m=ntul, pe tine [i pe copiii tì \n tine [i nu vor l`sa \n tinepiatr` pe piatr` pentru c` nu ai cunoscut vremea cercet`rii tale�(Luca 19, 39�44).

Explicarea textului |n diminea]a primei zile a s`pt`m=nii, [ianume la 9 nisan, Domnul se afla cu ucenicii \n Betania, localitateaflat` pe drumul de la Ierihon la Ierusalim, pe coasta de est amuntelui M`slinilor. De la Betania p=n` la Ierusalirn erau 2�3km. Venind din Ierihon \nc` de vineri, ajunsese seara t=rziu lacasa primitoare a prietenului Sù, Laz`r din Betania (Ioan 12, 1).Aici a avut loc a doua zi, adic` s=mb`t`, miruirea Sa de c`treMaria, sora lui Laz`r (Ioan 12, 12), iar \n prima zi a s`pt`m=nii,conform datinei str`bune, va merge la Ierusalim. Mul]imeapelerinilor soseau la Ierusalim ca s` s`rb`toreasc` pa[tile p=n`\n dup` amiaza primei zile a s`pt`m=nii, fiindc` a doua zi, potrivitlegii mozaice, fiecare cap de familie era obligat s`-[i aleag` unmiel de jertf`, pe care s`-l junghie cu 4 zile mai t=rziu (ziua depa[ti, seara zilei de 14�15 nisan) la templu [i apoi s`-l m`n=ncecu ierburi amare [i cu azime. Al`tur=ndu-se pelerinilor galileieni,care se \ndreptau spre Ierusalim (venind din Ierihon, unde aur`mas \n ziua sabatului), Domnul trimite pe doi din \nv`]`ceii


Sì la Bethfage, localitate situat` la 1/2 km de Betania, s`-i aducò asin` [i m=nzul ei, pe care le vor g`si acolo legate. De bun`seam` c` st`p=nul animalelor era cunoscut sau prieten al Dom-nului. Dac` p=n` la Betania venise pe jos (23 km de Ierihon),distan]a de 2�3 km p=n` la Ierusalim o va face solemn c`lare pem=nzul asinei, spre a se \mplini profe]ia scris` de proorociiZaharia [i Isaia: �Acestea s-au f`cut, pentru ca s` se \mplineasc`ceea ce s-a spus prin profetul care zice: spune]i fiicei Sionului:iat`, regele tù vine la tine, bl=nd [i [ez=nd pe un asin, pe unm=nz, fiu al celei de sub jug� (Zaharia 9, 9; vezi [i Isaia 62, 11).�Fiica Sionului� din profe]ie este cetatea Ierusalimului care afost zidit` pe muntele Sion; iar regele care vine bl=nd [i c`larepe m=nzul asinei era regele mesianic, cel a[teptat. Cum m=nzulasinei, ce nu mai fusese c`l`rit de nimeni (Marcu 11, 2), nu avea[ea pe el, Apostolii au a[ternut hainele lor.

Asinul era la cei vechi tipul animalului bl=nd, modest [ipa[nic, fiind folosit pentru c`l`rie nu numai de poporul de r=nd,ci [i de mai marii lui. Dasc`lii Bisericii d=nd o interpretareduhovniceasc`, arat` c` asina \mbl=nzit` [i \njugat` reprezint`legea veche, care \l ]inea pe om \n prescrip]iile ei rigide [i carese sf=r[e[te; iar m=nzul ne\mbl=nzit [i liber pe care a mers M=n-tuitorul prefigureaz` Biserica, adic` poporul cel nou \ntinat p=nàtunci, dar care a devenit curat dup` ce Iisus s-a aplecat asupralui. Dup` cum pe m=nzul asinei �nimeni dintre oameni nu a [ezutvreodat`� (Marcu 11, 2; Luca 19, 30), tot a[a nici la t=n`rul poporal lui Dumnezeu provenit dintre neamuri, mai \nainte de credin]a\n Hristos, n-a fost vreun profet sau apostol, ca s`-l supun`,�jugului legii divine�. Peste aceste neamuri care se legaser` cup`catele lor trebuie s` stea Fiul lui Dumnezeu; nu pentru c` El arfi avut nevoie s` fie odihnit de ele, ci ca El s` le dea adev`rat` [imai mult` odihn`. Dac` pe cai veneau c`l`ri eroii [i \mp`ra]iim=ndri, biruitori \n r`zboaie, gata s` calce \n picioare tot ce\nt=lneau \n cale, aclama]i cu ramuri de finic, \n sunete de fluiere[i ]ambale; Domnul c`lare pe asin intr` \n Ierusalim ca un Principeal p`cii aclamat cu \nsufle]ire [i entuziasm de \ntreg poporuladunat \n Sf=nta Cetate. {i pentru a-i face intrarea c=t mai solem-n`, \n omagierea lor, \[i \ntindeau hainele pe locul unde avea s`treac` asinul, ca nu cumva acesta s` se poticneasc`, sau s` alunecepe pietrele ascu]ite.

Mul]i dintre ei tìau \n calea Domnului chiar ramuri dinarbori, ar`t=nd prin aceasta c` [i natura ne\nsufle]it` particip` cubucurie la intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim.Localnicii |l \nt=mpin` cu ramuri de finic, ca simbol al bucuriei

Capitolul unu272

lor (Ioan 12, 13). {i astfel, \ntr-un entuziasm plin de m`re]ie [irespect, temeluit pe convingerea c` Iisus este Mesia care acumva \ntemeia \mp`r`]ia Sa, strigau f`r` \ncetare prin cuvintelepsalmistului: �Osana, Fiul lui Dumnezeu! Binecuv=ntat este celce vine \ntru numele Domnului. Osana \ntru cei de sus!� (Psalmul117, 25�26). �Osana� \nsemn=nd �m=ntuie[te-ne�, exprim`convingerea mul]imii c` Iisus este Mesia, Fiul lui David,eliberatorul poporului [i \ntemeietorul \mp`r`]iei mesianice multa[teptate. Desigur, entuziasmul mul]imii era determinat [i deprezen]a lui Laz`r \nviat din mor]i, dup` cum arat` evanghelistul:�Deci, d` m`rturie mul]imea care era cu El, c=nd striga pe Laz`rdin morm=nt [i l-a sculat din mor]i. De aceea L-a [i \nt=mpinatat=ta mul]ime, c` auzise c` El a f`cut minunea aceasta� (Ioan 12,17�18). Fariseii \ns` c=rtitori [i invidio[i \l \ndemn` pe Domnuls` opreasc` aclama]iile mul]imii. Se g=ndeau poate la faptul càclamat ca mesia-rege nu ar fi fost pe placul st`p=nirii romane [iar fi obligat-o s` intervin` prin for]a armat`...

Pe de alt` parte, \ns`, ei a[teptau pe mesia eliberatorul [i\ntemeietorul \mp`r`]iei davidice. |l a[teptau venind \n triumfpe norii cerului (Daniel 7, 13�14). De fapt, dup` vechea lortradi]ie, Mesia va veni pe norii cerului, dac` poporul va fi g`sitatunci credincios Domnului; iar dac` va fi g`sit necredincios, vaveni � a[a cum a proorocit Zaharia �bl=nd [i smerit pe m=nzulasinei�. Desigur c` \n m=ndria lor, ei se considerau credincio[i,\nc=t \l a[teptau mai degrab` venind pe norii cerului... |n fondinima le era impietrit` chiar \n fa]a \mplinirii unei proorocii (alui Zaharia)... Le-a mai f`cut de altfel Domnul de at=tea ori probamesianit`]ii Sale, [i totu[i nu au crezut \n El... �|n mijloculc=nt`rilor n`dejdii vremurilor mesianice, cortegiul continu` s`coboare spre valea str`veche [i umbroas` a cedrilor. |n vale sevede cetatea Ierusalimului (Luca 19, 41), de o parte [i de alta\mprejmuit` de multe coline. |n razele soarelui prim`varatec careapunea, templul \mpodobit cu aur [i marmur` alb` [i \nconjuratde un \ntreg ansamblu de palate, gr`dini, case, unele mai frumoasedec=t altele, apare \n toat` m`re]ia lui. |n fa]a acestei priveli[ti,cu sufletul m=hnit de interven]ia rùt`cioas` a fariseilor, M=ntu-itorul este [i mai mult cuprins de triste]e. Privind spre Ierusalim,El \l vede aievea a[a cum avea s` fie peste 40 de ani: asediat [iapoi d`r=mat de armatele romane� (Magistrand Gheorghe S\rbu� �Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim�, \n rev. «StudiiTeologice», nr. 7�8 / 1959, p. 463�464). Mul]imea \nainteaz`\ns` cu bucurie [ i entuziasm spre centrul Ierusal imului ,aclam=ndu-L pe Profetul din Galileea, pe Mesia, Fiul lui David,


conduc=ndu-L apoi spre templu unde intra asemenea lui Solomondup` ce a fost uns rege. |ncheind relatarea intr`rii solemne a M=n-tuitorului \n Ierusalim, evanghelistul precizeaz` c` �intr=nd \ntemplu, s-a uitat \mprejur la toate [i fiind timpul \naintat a ie[it[i a plecat \mpreun` cu cei 12 Apostoli ai Sì, re\ntorc=ndu-se \nBetania� (Marcu 11, 11).

Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul intr`rii solemnea M=ntuitorului \n Ierusalim pe m=nzul asinei, \n aclama]iileentuziaste ale poporului.


C=nd a avut loc intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim?(La 9 nisan, \n prima zi a s`pt`m=nii, adic` duminica, cu os`pt`m=n` \naintea \nvierii Sale). Care a fost caracterul intr`riiSale \n Ierusalim? (Intrarea Domnului \n Ierusalim a avut uncaracter solemn, triumfal). Era ea \ntru toate asemenea intr`rilortriumfale ale \nving`torilor \n r`zboaie? (Nu a fost asemenea lor.M=ntuitorul intr` \n Ierusalim bl=nd [i smerit, c`lare pe m=nzulasinei, ca un Domn al p`cii, biruitor asupra mor]ii). De ce a fostnecesar` intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim? (Fiindcèa a fost proorocit` \nc` din Vechiul Testament [i trebuia s` se\mplineasc`, fiindc` Iisus era Mesia, Fiul lui David, care prinJertfa Sa va \mp`ca lumea cu Dumnezeu [i va deschide o er`nou` \n istoria m=ntuirii noastre). Au \n]eles Apostolii [i mul]i-mea care |l aclama cu bucurie [i entuziasm acest caracter mesianical intr`rii Domnului \n Ierusalim? (Evanghelistul ne spune clarc` nu L-au \n]eles: �Acestea nu le-au \n]eles ucenicii Lui la\nceput, ci numai dup` ce s-a prosl`vit Iisus...� (Ioan 12, 16),adic` dup` \nvierea Domnului [i a pogor=rii Sf=ntului Duh �[i-au adus aminte c` acestea erau pentru El scrise� (La fel [i mul]i-mea entuziasmat` de \nvierea lui Laz`r vedea \n Iisus un Mesiapolitic eliberator, care acum le va da lor st`p=nirea acestei lumi).Care a fost atitudinea fariseilor fa]` de intrarea solemn` a M=n-tuitorului \n Ierusalim? (Ca totdeauna, c=rtitori [i invidio[i, eicer Domnului s` opreasc` entuziasmul mul]imii. De data aceastale era probabil [i team` de o eventual` interven]ie armat` aromanilor st`p=nitori). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]`de Sf=nta Cetate \n care a intrat? (El a pl=ns soarta ei tragic` ceo va a[tepta \n viitor). Cum se sf=r[e[te intrarea solemn` a M=n-tuitorului \n Ierusalim? (Se sf=r[e[te la templu, adic` la Casa luiDumnezeu).

Capitolul unu274

8. Aplicarea

Cre[tinii s`rb`toresc intrarea triumfal` a M=ntuitorului \n Ieru-salim duminica dinaintea \nvierii Domnului. Aceast` duminic`se mai nume[te [i a �Floriilor�, credincio[ii duc=nd pe la caselelor s`lcu]e sfin]ite de Biseric`, \n semnul ramurilor de finic cucare a fost \nt=mpinat Domnul c=nd [i-a f`cut intrarea solemn`\n Ierusalim.

Biserica p`streaz` amintirea entuziasmului cu care Domnula fost \nt=mpinat \n Ierusalim \naintea Sfintelor Patimi, prinimnul: �Sf=nt, Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este cerul [ip`m=ntul de m`rirea lui. Osana \ntru cei de sus!� c=ntat \n cadrulSfintei Liturghii, tocmai \naintea prefacerii darurilor, adic`\naintea Jertfei aduse pe Sf=ntul Altar.

S` c=nt`m cu to]ii acest imn triumfal, care ne aminte[te deintrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim, \naintea SfintelorSale Patimi.


Se va \nv`]a acest imn liturgic.


Cina cea de tain`



{tiind c` se va desp`r]i de cei pe care i-a ales [i care L-au urmattrei ani pe drumuri pr`fuite, aclama]i sau huidui]i de multe ori,M=ntuitorul a dorit s` le asigure o continu` r`m=nere al`turi deei, sub o form` cu totul nou`, ne\n]eleas`, dar ad=nc sim]it` \nvia]a lor sau a celor ce vor crede \n El p=n` la sf=r[itul veacu-rilor.

--



Aceast` form` este \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Sù, cares-a s`v=r[it pentru prima dat` \n Joia Sfintelor Patimi, cu prilejulCinei celei de Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.


Iat` ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveniment cen-tral \n opera de m=ntuire s`v=r[it` de Domnul nostru Iisus Hristos:�Iar mai \nainte de s`rb`toarea Pa[tilor, [tiind Iisus c` I-a venitceasul s` se mute din lumea aceasta la Tat`l, a ar`tat c` iubindpe ai Sì care erau \n lume, p=n` \n sf=r[it i-a iubit� (Ioan 13, 1).Afl=ndu-se \ns` \n Betania, o localitate cam la 2�3 km de Ieru-salim, a trimis pe Petru [i pe Ioan (Luca 22, 8), ca intr=nd \ncetate (Ierusalim), iat` �v` va \nt=mpina un om duc=nd un vas delut cu ap`. Merg=nd dup` el \n casa unde va intra, zice]i st`p=nuluicasei: unde este \nc`perea \n care s` m`n=nc pa[tile cu uceniciimei? {i el v` va ar`ta un foi[or mare, a[ternut. Acolo g`ti]i�(Luca 22, 10�12). Era desigur casa unei cuno[tin]e apropiate,sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu, Evanghelistulde mai t=rziu. |n seara aceleia[i zile de joi, a venit Iisus dinBetania \n Ierusalim, la casa unde era preg`tit` cina [i s-au a[ezatla mas`. Obiceiul era s` stea la mas` culca]i pe cotul st=ng [i s`m`n=nce cu m=na dreapt` bucatele din farfurie.

Apoi, Iisus �s-a sculat de la Cin` [i [i-a pus ve[mintele [ilu=nd un [tergar, s-a \ncins. Dup` aceea a turnat ap` \n lighean [ia \nceput s` spele picioarele ucenicilor [i s` le [tearg` cu [tergarulcu care era \ncins. Deci, a venit la Simon Petru [i acela I-a zis:Doamne, au Tu vrei s`-mi speli picioarele? A r`spuns Iisus [i i-azis: ceea ce fac eu tu nu [tii acum, iar dup` acestea vei pricepe.A zis Simon Petru Lui; Doamne, \n veac nu-mi vei sp`lapicioarele. I-a r`spuns Iisus: de nu te sp`l nu ai parte de mine. Azis Simon Petru Lui: Doamne, spal`-mi nu numai picioarele, ci[i m=inile [i capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc`ldat, nu are trebuin]`dec=t picioarele s` i se spele, c`ci este curat tot: [i voi sunte]icura]i, dar nu to]i. C`ci [tia pe cel ce avea s`-L v=nd`... Decidup` ce le-a sp`lat picioarele [i [i-a luat ve[mintele, [ez=nd, iar`[ile-a zis: \n]elege]i ce v-am f`cut? M` numi]i \nv`]`tor [i Domn[i bine zice]i, c` sunt. Deci, dac` Eu, Domnul [i |nv`]`torul v-amsp`lat picioarele, pild` v-am dat, ca precum v-am f`cut Eu [i vois` face]i� (Ioan 13, 4�15).

Capitolul unu276

Iar apoi �m=nc=nd ei, a luat Iisus p=inea [i mul]umind, afr=nt [i a dat ucenicilor [i a zis: �Lua]i, m=nca]i, acesta este Tru-pul Meu�. {i lu=nd paharul [i mul]umind, le-a dat zic=nd: Be]idintru acesta to]i . Acesta este S=ngele Meu, al Legii celei noicare pentru mul]i se vars` spre iertarea p`catelor� (Matei 26,26�28). �Aceasta s` o face]i spre pomenirea Mea� (Luca 22, 19).�{i zic vou` c` nu voi mai bea din aceast` road` a vi]ei p=n` \nziua aceea, p=n` c=nd voi bea cu voi \n \mp`r`]ia Tat`lui Meu�(Matei 26, 29). �{i m=nc=nd ei, Iisus s-a tulburat cu duhul [i am`rturisit [i a zis: Amin, amin grìesc vou`, c` unul dintre voiM` va vinde� (Ioan 13, 21). �Iar ei \ntrist=ndu-se foarte mult, a\nceput s` zic` fiecare dintre ei: nu cumva sunt eu, Doamne? IarEl r`spunz=nd a zis: cel ce a \ntins cu mine m=na \n blid, acelama va vinde. {i Fiul Omului va merge dup` cum este scris despreEl, dar vai acelui om prin care Fiul Omului se va vinde. Bine erade nu se n`[tea. {i r`spunz=nd Iuda, cel ce L-a v=ndut, a zis: nucumva sunt eu, |nv`]`torule? Zis-a lui: tu ai zis.� (Matei 26,22�25). �{i dup` p=ine a intrat \n el satana. Deci i-a zis Iisus:ceea ce ai de g=nd s` faci, f` mai degrab`. {i nimeni din cei ce[edeau la mas` nu au [tiut pentru ce i-a zis acestea; c` uniisocoteau, devreme ce Iuda avea punga, c`-i zice Iisus: cump`r`cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s` dea ceva s`racilor. {idup` ce a luat p=inea, a ie[it \ndat` [i era noapte� (Ioan 13, 27�30).|n continuare, Domnul le vorbe[te Sfin]ilor Apostoli despre�sminteala ce-i va cuprinde� peste c=teva clipe, prevestind Sf=n-tului Apostol Petru lep`darea... {i-i \ndeamn` \n acela[i timp peApostoli s` se iubeasc` unul pe altul, a[a cum El i-a iubit pe to]i,f`g`duindu-le venirea M=ng=ietorului, Duhul adev`rului, [i\ncheind cu rug`ciunea c`tre P`rintele ceresc pentru r`m=nerealor [i a celor ce vor crede prin ei, \n iubirea Lui. |i asigur`, \nsf=r[it, de |nvierea Sa din mor]i. �{i dup` ce au c=ntat laude, auie[it la muntele M`slinilor� (Matei 26, 30).


Ce eveniment a avut loc joi, \naintea Sfintelor Patimi? (A avutloc anticiparea s`rb`toririi pa[tilor de c`tre M=ntuitorul [i Sfin]iiApostoli). C=nd era s`rb`toarea pa[tilor la iudei? (S=mb`ta). Dece M=ntuitorul a anticipat aceast` s`rb`torire? (Fiindc` [tia c`de pa[ti se va aduce Jertfa de isp`[ire, eliber=nd lumea de p`cat).Cum a s`rb`torit M=ntuitorul pa[tile? (Dup` obiceiul iudaic, darau mai intervenit [i alte elemente specifice). Care sunt acestea?(Sp`larea picioarelor ucenicilor ca pild` de smerenie [i de slujire;


demascarea v=nz`torului , precizarea lep`d`r i i lu i Petru ,promisiunea unui M=ng=ietor, a Duhului Sf=nt, \ndemn la iubire,rug`ciunea c`tre Tat`l, prevestirea \nvierii Sale, [i mai alesprefacerea p=inii [i vinului \n Trupul [i S=ngele Sù, precum [ioferirea Sfin]ilor Apostoli spre \mp`rt`[ire. Acesta este aspectultainic al Cinei). Cum s-a desf`[urat aceast` prefacere sau Cinade Tain`? (Am v`zut c` Sfintele Evanghelii reproduc fidelcuvintele M=ntuitorului, referitoare la prefacerea p=inii \n TrupulSù [i a vinului \n S=ngele Sù). Care sunt cuvintele referitoarela prefacerea p=inii \n Trupul Sù? (Sunt cinci cuvinte: a luat, amul]umit, a fr=nt, a dat [i a zis). Ce putem remarca de aici? (CÌisus a luat p=inea, iar dup` ce a mul]umit nu a mai fost p=ine, citrupul Sù). Dar cu paharul? (Tot la fel. Dup` ce a mul]umit nu amai fost vin, ci s=ngele Sù). {tiut fiind faptul c` iudeii foloseaude pa[ti azima, ne \ntreb`m dac` M=ntuitorul a folosit la Cinacea de Tain` azima sau p=inea dospit`? (Am v`zut c` fiind joi,El a anticipat s`rb`toarea pa[telui iudaic, care era s=mb`t`. Decinu a folosit azima, ci p=inea dospit`).

8. Aplicarea

Cina cea de Tain` constituie centrul cultului divin public, eas`v=r[indu-se \n cadrul Sfintei Liturghii, prefacerea p=inii [ivinului av=nd loc atunci c=nd arhiereul sau preotul roste[terug`ciunea de mul]umire, numit` �epiclez`�, iar strana [i cre-dincio[ii c=nt`: �Pe Tine Te lùd`m�... (Se va c=nta aceast`c=ntare, precum [i: �Cu Trupul lui Hristos v` cumineca]i...�).


Se vor \nv`]a aceste dou` c=nt`ri biserice[ti.


Capitolul unu278

Tr`darea M=ntuitorului [i moartea luiIuda



Care sunt zilele de post r=nduite de Biseric` peste s`pt`m=n`?(Miercurea [i Vinerea). De ce s-au fixat aceste zile de post?(Fiindc` ele ne amintesc de evenimentele dureroase din istoriam=ntuirii noastre). De ce ne aminte[te vinerea? (De moarteaM=ntuitorului pe cruce). Dar miercurea? (De o alt` \nt=mplaredureroas`, [i anume despre tr`darea lui Iisus de c`tre unul dinApostolii Sì, Iuda Iscarioteanul).


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` tocmai la aceast` trist` [idureroas` fapt` a tr`d`rii lui Iisus [i moartea lui Iuda.


Sfintele Evanghelii ne spun c` Iuda a fost unul din cei 12 Apos-toli ale[i de Domnul. Numele lui Iuda (\n original Iehuda),\nseamn` �gloria�, �m`rirea�, �lauda�. El mai poart` [i adaosul�Iscariotul�, spre a indica originea lui din Cariot (sau Keriot), \nIudeea. Dac` to]i ceilal]i Apostoli erau galileieni (Fapte 2, 7),Iuda era din Iudeea, unde s-a n`scut [i Hristos Domnul. El apare\n lista Apostolilor ca ultimul ales al lui Iisus (Matei 10, 2�4;Marcu 3, 16�19; Luca 6, 14�16). Evangheliile ne spun, p=n` laactul v=nz`rii |nv`]`torului, pu]ine lucruri despre el. Nu ne aparenici o ocazie \n care s`-L fi sup`rat pe Domnul. Era totu[i necinstit[i nesincer. Evanghelia ne spune [i mai clar, c` el fiind acelacare �]inea punga�, \[i \nsu[ea pentru sine �din ce se punea \nea�. {i este numit \n mod direct, f`r` nici un menajament: �ho]�.Astfel relat=ndu-se episodul din Betania, cu [ase zile \nainte depa[ti c=nd Maria �lu=nd un litru cu mir de nard curat, de multpre], a uns picioarele lui Iisus [i le-a [ters cu p`rul capului ei�,�\nc=t casa s-a umplut cu mirosul mirului�. Iuda a avut de obiectat

--


c` mai bine acest mir s-ar fi v=ndut pe 300 de dinari, bani cares-ar fi dat s`racilor. Evanghelia vine cu precizarea: �a zis aceastanu pentru c` avea grij` de s`raci, ci pentru c` era �ho]� (fur) [i]inea punga [i lua din ce se ]inea \n ea (Ioan 12, 1�6). A urmatapoi tr`darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot`r=se �s` prind`pe Iisus cu viclenie [i s`-L ucid`� (Matei 26, 4). |[i luaser` m`suride prevedere, chibzuind s` s`v=r[easc` fapta dup` �ziuapraznicului� (pa[ti), �ca s` nu se fac` tulburare \n popor� (Matei26, 5).

Numai bine c` Iuda merg=nd la ei s-a oferit s`-L dea pe Iisus\n m=inile lor, r`m=n=nd ca ei s` stabileasc` pre]ul. A c`zut deacord la oferta unei sume derizorii: 30 de argin]i adic` 30 sicliide argin]i, sum` care se pl`tea unui st`p=n de sclavi, \n situa]iac=nd un bou \mpungea un sclav sau o sclav`, urm=nd ca boul s`fie ucis cu pietre (Exod 21, 32). Prin aceasta se \mplineaprecizarea profetului Zaharia: �Dac` socoti]i cu cale, da]i-misimbria, iar dac` nu s` mi-o pl`ti]i. {i mi-au c=nt`rit simbriamea de 30 de argin]i� (11, 12). Evanghelia mai precizeaz` cÌuda s-a \n]eles [i cu conduc`torii templului, adic` cu aceia dintrepreo]i [i levi]i care fiind \n serviciul templului, f`ceau de paz` zi[i noapte acolo. �Iar satana a intrat \n Iuda... [i merg=nd el avorbit cu mai marii preo]ilor [i cu c`peteniile oastei cum s`-Ldea \n m=inile lor. {i s-au bucurat aceia [i s-au tocmit cu el s`-idea bani. {i el s-a \nvoit [i cùta vreme cu prilej s`-L dea lorf`r` [tirea mul]imii� (Luca 22, 3�6). Aceasta petrec=ndu-semiercurea, joi seara a urmat cina preg`tit` de Petru [i Ioan \nIerusalim. Iisus a venit cu ceilal]i Apostoli seara, din Betania,printre ei afl=ndu-se [i Iuda. Prezen]a lui era normal`, mai alesc` fa]a lui nu demasca nimic deosebit, fiind natural, ca [i cum nus-ar fi \nt=mplat [i nici nu ar fi avut s` se \nt=mple ceva dinpricina lui, cu via]a altora, ...cu propria-i via]`... Iisus [tia \ns`totul... Le [i spusese mai \nainte Apostolilor c`: �va veni pa[tile[i Fiul Omului se va da ca s` se r`stigneasc`� (Matei 26, 2).Cuno[tea prea bine [i fapta lui Iuda, pe care o suport` cu mult`durere sufleteasc` [i triste]e. Era Apostolul Lui... Nu putea r`m=neindiferent. I-a acordat totdeauna afec]iune sincer` [i l-a tratat cumaxim de r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]`. Prezen]a lui Iuda al`turide ceilal]i la cin` \l ap`sa ad=nc [i cople[itor... |ncearc` totu[iun apel discret la con[tiin]a tr`d`torului, ca o b`taie plin` deiubire la inima lui, din nefericire ferecat`... Fiind totu[i ApostolulLui, nu-i poate fi indiferent dac` \n Cartea Vie]ii nu va fi scris [inumele acestuia, pe care El \nsu[i l-a ales.. . Iisus anun]`senza]ionala veste, care tuturor le va zgudui con[tiin]a: �Amin,

Capitolul unu280

gr` iesc vou` , c` unul d in t re vo i m` va v inde� , � Ia r e l\ntrist=ndu-se foarte mult, au \nceput s`-I zic` fiecare: �nu cumvasunt eu, Doamne?� A fost un moment de trezire decisiv pentruIuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea t=rziu! Inima generoas` aDomnului ar fi trecut peste m=r[ava fapt` a ucenicului; ar fi \n]elesIisus \mplinirea profe]iei lui Zaharia [i Iuda ar fi fost iertat... Arfi r`mas fapta condamnabil`, dar ar fi fost salvat omul!... {i,fiindc` prin t`cerea sa, Iuda consimte la p`catul lui, Iisus \ldemasc` pe un ton plin de comp`timire [i am`r`ciune: �Cel ce a\ntins cu mine m=na \n blid, acela m` va vinde. C` Fiul Omuluiva merge precum este scris despre El, dar vai acelui om prin careFiul Omului se vinde! Bine era de omul acela de nu se n`[tea�(Matei 26, 23�24). Dar nici aceast` comp`timitoare demascarenu l-a trezit pe Iuda. Con[tiin]a \i era surd` la orice sunet [i \nchis`la orice b`taie... N-ar fi vrut totu[i s` [tie nimeni de fapta comis`,fiind prea ru[inoas`; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totu[i s` [tiec` dac` Iisus \l avertizase chiar atunci, \nseamn` c` Domnulcuno[tea totul. El \ns` nu mai poate \n]elege aceasta [i \ntreab`dac` nu cumva este el. La care |nv`]`torul \i r`spunde afirmativ:�Tu ai zis� (Matei 26, 25). Acestea toate se petrecuser` dup` ceIisus sp`lase Apostolilor [i lui Iuda picioarele [i dup` ce se\mp`rt`[iser` cu p=inea [i vinul pref`cute \n Trupul [i S=ngeleSù. Evanghelistul precizeaz` c` tocmai aceast` nevrednic`\mp`rt`[ire a adus os=nda v=nz`torului: �{i dup` p=ine, atunci aintrat \n el satana�. �Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s` faci, f` maidegrab`. {i nimeni din cei ce [edeau la mas` n-a [tiut pentru cea zis aceasta, c` unii socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c` \izisese Iisus: cump`r` cele ce ne trebuie pentru s`rb`toare, sau s`dea ceva s`racilor. Dup` ce a luat p=inea a ie[it \ndat`, [i eranoapte� (Ioan 13, 27�30). Nici \n inima lui Iuda nu mai era vreunlic`r de lumin`; i s-a stins [i cea mai palid` raz`, fiind inundatde \ntunericul [i bezna f`r`delegii s`v=r[ite \n a[a m`sur` \nc=tvroia s` mearg` p=n` la cap`t... Era cuprins ca \ntr-un v=rtejame]itor [i delirant din care nu mai putea ie[i; rostogolindu-sef`r` a se mai putea opri spre pr`pastia care \i va \nscrie pentruve[nicie f`r`delegea al`turi de numele sù, (care, am v`zut la\nceput, paradoxal, \nseamn` �laud`�, �glorie� � �m`rire�).

Dup` Cin`, �a ie[it Iisus \mpreun` cu ucenicii Sì dincolode p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din` \n care a intrat El [i uceniciiSì. {i [tia locul [i Iuda, ce-L v=nduse, pentru c` de multe ori seadunau acolo Iisus cu ucenicii Sì� (Ioan 18, 1�27). �{i... iat`,unul din cei 12 [i \mpreun` cu el gloat` mult`, cu s`bii [i cuciomege trimi[i de la mai-marii preo]ilor [i de la b`tr=nii


poporului. Iar v=nz`torul le d`duse un semn, zic=nd: �pe care \lvoi s`ruta, acela este: prinde]i-L. {i \ndat` apropiindu-se de Iisusa zis: bucur`-te, |nv`]`torule! {i L-a s`rutat. Iar Iisus a zis lui:prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus m=nape Iisus [i L-au prins� (Matei 26, 46�50). De ce s`rutarea semnal tr`d`rii? Fiindc` Iuda vroia s`-[i ascund` fapta; dorea at=t demult s` nu-i [ t ie Domnul nelegiuirea lui , \nc=t \ i spune:�bucur`-te�, ca [i cum ar urma comunicarea unei ve[ti bune.F`]`rnicia lui este primit` cu aceea[i bl=nde]e comp`timitoare alui Iisus, adres=ndu-i-se: �prietene�, dup` care \ns` urmeaz`demascarea final`, care \l va duce pe Iuda la t`cere [i-l va facenu peste mult timp, s` se re\nt=lneasc` cu sine \nsu[i: �Iuda, cus`rutare vinzi pe Fiul Omului?� (Luca 22, 48). |[i va reamintiIuda de aceste ultime cuvinte ale lui Iisus ce i-au fost adresateatunci c=nd ele vor r`suna din glasul con[tiin]ei sale! {i vor r`sunaat=t de tare, \nc=t nu le va mai putea suporta. Nu se va mai puteaascunde de nimeni [i de nimic, nici chiar de sine \nsu[i... Dedata aceasta \ l va demasca lumina con[t i in]ei sale , careaprinz=ndu-se devine at=t de violent`, \nc=t \l orbe[te [i \n acela[itimp \l va arde at=t de mult, \nc=t \i destram` \ntregul sens alvie]ii ...

Un regret ad=nc venit din str`funduri \i fr`m=nt` con[tiin]a,m`cin=ndu-i fiin]a. Iisus e condamnat la moarte! Iar la aceasta acontribuit [i el! Nevinov`]ia lui Iisus \l cople[e[te... De[i [tia defapta lui, Iisus nu i-a zis nici un cuv=nt dojenitor, a cùtat tottimpul la el, bl=nd, discret [i sincer; f`r` s`-i fac` v`dit` m=r[ava-ifapt`, s`-l opreasc` de la \mplinirea ei. Cìn]a \i apare doar acum,dar nu ca o supap` de siguran]`: �A \ntors cei 30 de argin]i mai-marilor preo]ilor [i b`tr=nilor, zic=nd: �Gre[it-am v=nz=nd s=ngenevinovat. Sim]ea nevoia unei m`rturisiri [i \n]elegeri. O facede data aceasta cu toat` sinceritatea, f`r` nici un ascunzi[. Trebuias` i-o fi f`cut |nv`]`torului [i atunci ar fi primit cu siguran]ìertarea Lui salvatoare. Dialogul cu Iisus se \ncheiase mai\nainte... Cei cu care pactase nu au avut interesul s`-i primeasc`m`rturisirea [i s`-i \n]eleag` fr`m=ntarea chinuitoare, care-idestr`mase con[tiin]a zbuciumat` \n a[a m`sur`, \nc=t �arunc=ndargin]ii \n templu, a plecat, [i duc=ndu-se, s-a sp=nzurat� (Matei27, 5). Cartea Sf=nt` ne spune c` dup` ce s-a sp=nzurat, c`z=nd,a pleznit de la mijloc [i s-au v`rsat toate m`dularele... \nc=t s-achemat locul acela: loc al s=ngelui (Fapte 1, 18�19). �Iar mai-marii preo]ilor lu=nd argin]ii, au zis: nu se cade s`-i punem \nvistieria templului, deoarece sunt pre] de s=nge. {i ]in=nd sfat,au cump`rat ]arina olarului, pentru \ngroparea strìnilor. Pentru

Capitolul unu282

aceea s-a numit ]arina aceea, �]arina s=ngelui�.Intui]ia se va face ar`t=nd chipul lui Iuda din tabloul Cinei

celei de Tain`.


Se pune \ntrebarea: ce a determinat pe Iuda s` comit` nelegiuireape care a f`cut-o? (Se apreciaz` c` Iuda fiind lacom dup` ob]inereac=t mai multor avu]ii [i m=nat de dorul de m`rire, vedea \n Iisusun mesia politic, care \i va satisface aceast` l`comie, \mpodo-bindu-l cu ranguri din cele mai mari. Dar cum Iisus \[i anun]asepatima Sa [i cum du[manii Lui se ar`tau din ce \n ce mai hot`r=]is`-I pun` cap`t, fiindc` prea mult i-a deranjat, Iuda acord=ndc=[tigul de cauz` du[manilor Domnului, consider` c` prin tr`darealui Iisus, va dob=ndi din partea acestora un plus de \ncredere,pozi]ia \n fa]a lor). Care a fost atitudinea Domnului fa]` de el?(Tot timpul a cùtat cu r`bdare, bl=nde]e [i \ng`duin]` a-lrecupera, avertiz=ndu-l, demasc=ndu-l [i mustr=ndu-l). C=nd s-atrezit con[tiin]a lui Iuda? (C=nd a v`zut c` Iisus a fost condamnatla moarte). Iuda s-a cìt pentru fapta sa? (Da, s-a cìt, [i cìn]ai-a fost mare. Iar din Evanghelii nu [tim s` nu fi primit iertarecei ce s-au pocìt, oricine ar fi fost. S` ne \nchipuim ce maretrebuie s` fi fost cìn]a lui Iuda, \nc=t nu a mai putut suportavia]a?! A[adar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi dec=t rezultatulcelei mai \mplinite [i tragice convertiri. A fost o convertire at=tde fulgeratoare, \nc=t v=nz`torul \n]eleg=ndu-[i nelegiuirea \[iiese din min]i [i se sp=nzur`. Plec=nd de aici am putea s` ne\ntreb`m dac` exist` posibilitatea de m=ntuire [i pentru el. Taineledumnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru nu trebuies`-l pierdem din vedere. Lui Iuda tr`d`torul i-a p`rut rù pentruceea ce a f`cut. {i aceasta c=nd i s-a trezit con[tiin]a moral`).


Se vor analiza [i alte cazuri de cìn]` \n urma trezirii con[tiin]ei,f`c=ndu-se compara]ie \ntre ele.



Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani



|n mai multe r=nduri Domnul a prev`zut sfin]ilor Apostoli pati-mile, moartea [i \nvierea pe care le va aduce pentru izb`virea dep`cat a neamului omenesc. A sosit momentul Cinei cele de Tain`,c=nd Domnul a anticipat s`rb`torirea Pa[tilor [i c=nd \[i ofer`sub forma p=inii [i vinului Trupul [i S=ngele sù ca pre] der`scump`rare din p`cat.

Dup` Cina cea de Tain` au urmat Sfintele Patimi aleDomnului.


|nceputul l-a f`cut rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prindereaDomnului Iisus. Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la aceste douàspecte ale \nceputului Sfintelor Patimi ale Domnului.


Textul privind rug`ciunea din gr`dina Ghetsimani [i prinderealui Iisus, este redat de sfintele Evanghelii la Matei 26, 36�46;Marcu 14, 32�42; Luca 22, 39�47; Ioan 18, 1.

Dup` Cina cea de Tain`, �a ie[it Iisus \mpreun` cu uceniciisì dincolo de p=r=ul Cedrilor unde era o gr`din`� (Ioan 18, 1)�al c`rui nume era Ghetsimani [i a zis ucenicilor sì: [ede]i aicip=n` m` voi ruga. {i a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob [i pe Ioan[i a \nceput s` se \nspìm=nte [i s` se tulbure� (Marcu 14, 32�33).Atunci le-a zis: �\ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte.R`m=ne]i aici [i priveghea]i \mpreun` cu Mine. {i merg=nd pu]inmai \nainte, a c`zut cu fa]a la p`m=nt, rug=ndu-se [i zic=nd:P`rintele meu, de este cu putin]` s` treac` de la mine paharulacesta, dar nu precum voiesc eu, ci precum voie[ti Tu� (Matei26, 39). �{i i s-a ar`tat \ngerul din cer \nt`rindu-L. {i fiind \nzbucium mai \n st`ruin]` se ruga. {i i se f`cuse sudoarea capic`turile de s=nge ce pic` pe p`m=nt. {i scul=ndu-se de la rug`-ciune, venind c`tre ucenici, i-a aflat dormind� (Luca 22, 43�44).

--

Capitolul unu284

�{i a zis lui Petru a[a: n-a]i putut veghea un ceas cu Mine!Priveghea]i [i v` ruga]i ca s` nu intra]i \n ispit`, c`ci Duhul esteos`rduitor iar trupul este neputincios. Iar`[i, a doua oar`duc=ndu-se, s-a rugat zic=nd: P`rintele Meu, de nu poate treceacest pahar de la mine, ca s` nu-l beau, fie foia Ta. {i venind, i-aaflat iar`[i dormind, c`ci erau ochii lor \ngreuna]i� (Matei 26,40�43) �[i nu [tiau ce s`-I r`spund`� (Marcu 14, 40). �{il`s=ndu-i, s-a dus iar`[i [i s-a rugat a treia oar`, acela[i cuv=ntzic=nd. Atunci a venit la ucenicii sì [i le-a zis: dormi]i acum [iv` odihni]i. Iat`, s-a apropiat ceasul [i Fiul Omului se va da \nm=inile p`c`to[ilor� (Matei 26, 45). �Scula]i-v` s` mergem! Iat`s-a apropiat (v=nz`torul)!

{i \nc` pe c=nd vorbea, iat`, Iuda, unul din cei doisprezece,a venit [i cu d=nsul mul]ime mult` cu s`bii [i ciomege de laarhierei [i de la b`tr=nii poporului. Iar v=nz`torul le-a dat semn,zic=nd: Pe care \l voi s`ruta, acela este� (Matei 26, 47�49).�Prinde]i-l [i aduce]i-l sub paz`� (Marcu 14, 44). �{i \ndat`venind la Iisus i-a zis: bucur`-Te, rabbi! [i l-a s`rutat. Dar Iisusi-a zis: prietene pentru ce ai venit� (Matei 26, 50). {i a adùgatapoi: �Iuda cu o s`rutare vinzi pe Fiul Omului� (Luca 22, 48).�Deci Iuda, lu=nd oaste [i slujitori de la mai marii preo]ilor [i dela farisei, a venit acolo cu felinare [i cu f`clii [i cu arme. IarIisus [tiind toate ce erau s` vin` asupra Sa, ie[ind, le-a zis: Pecine cùta]i? R`spuns-au lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-a lorIisus: Eu sunt. {i sta \mpreun` cu ei [i Iuda cel ce-L v=ndu-se.Deci dup` ce le-a zis: Eu sunt, s-au \ntors \napoi [i au c`zut lap`m=nt. {i iar`[i i-a \ntrebat: pe cine cùta]i. Iar ei au zis: peIisus Nazarineanul. A r`spuns Iisus [i a zis: V-am spus c` Eusunt. Deci, de M` cùta]i pe Mine, l`sa]i-i pe ace[tia s` se duc`.Pentru ca s` se \mplineasc` cuv=ntul spus de El: din cei pe careMi i-ai dat n-am pierdut nici unul. {i v`z=nd cei ce erau pe l=ngÈl ce avea s` fie, i-au zis: Doamne s` lovim cu sabia� (Luca22, 53). �Iar Simon Petru av=nd sabia a scos-o [i a lovit pe slugamai marelui preot [i i-a tìat urechea dreapt`. {i era numele slugiiMalhus� (Ioan 18, 9). �Iar Iisus r`spunz=nd a zis: l`sa]i, p=nàici. {i ating=ndu-i urechea l-a vindecat� (Luca 22, 51). �{i a zisIisus lui Petru: bag` sabia \n teac` (la locul ei) c` to]i cei ceridic` sabia, de sabie vor pieri� (Matei 26, 52). �Paharul pe caremi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea?� (Ioan 18, 11). �Sau g=nde[tic` nu pot s` rog pe Tat`l meu [i s`-mi pun` la \ndem=n` chiaracum, mai mult de 12 legiuni de \ngeri? Cum, deci, se vor \mpliniscripturile? C` a[a trebuie s` fie! (Matei 26, 53�54). �|n acela[itimp Iisus a zis mul]imilor, mai marilor preo]ilor [i c`peteniilor


templului [i b`tr=nilor: ca la un t`lhar (ho]) a]i ie[it cu s`bii [i cuciomege. |n toate zilele fiind cu voi \n templu n-a]i \ntins m=inileasupra mea; dar aces ta es te ceasul vos t ru [ i s t`p=ni rea\ntunericului� (Luca 22, 52�53). �Deci oastea [i c`petenia ceapeste 1000 [i slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus [i L-au legat�.(Ioan 18, 12). �Dar toate acestea s-au f`cut, ca s` se \mplineasc`scripturile profe]ilor. Atunci to]i \nv`]`ceii L-au l`sat [i au fugit�(Matei 26,56).

Explicarea textului Dup` cum am v`zut c` ne spune textulsfintelor Evanghelii, M=ntuitorul \mpreun` cu cei 11 Apostolise \ndreapt` spre gr`dina Ghetsimani. |nainte au trecut podul pester=ul Chidron la poalele Muntelui M`slinilor, t`lm`cindu-se\nseamn` �r=ul negru�, fiindc` are apa murdar` [i tulbure. Camla 100 m se afl` gr`dina Ghetsimani, \nsemn=nd �teasc dem`sline�, pentru c` avea un teasc pentru stoarcerea undelemnuluidin numero[ii m`slini afla]i aici. Era un loc lini[tit, cu cer senin,unde astrul nop]ii \[i rev`rsa m=ng=ietor razele sale str`lucitoareprintre crengile m`slinilor \mb`tr=ni]i de vreme. De multe ori[i-a reg`sit Iisus aici lini[tea dup` c=te o zi petrecut` \n zbuciumul[i tumultul ei ame]itor... Opt din cei 11 Apostoli r`m=n la intrare,iar cu trei dintre ei: Petru, Iacob [i Ioan, Iisus merge mai departes` se roage P`rintelui Ceresc. Acum \l vedem pe M=ntuitorul \n\nf`]i[area sa omeneasc`.

Dac` la schimbarea la fa]` sau la \nvierea fiicei lui Iair, aceia[itrei Apostoli au avut privilegiul s` fie uimi]i de str`lucireadumnezeirii sale, acum ei \l priveau pe Iisus |nv`]`torul doar caunul dintre ei... Domnul \ns` [tia tot ce avea s` se \nt=mple. El�s-a f`cut pentru noi p`cat� (II Cor. 5,21), iar �r`splata p`catuluieste moartea� (Rom. 6, 23). {tim aceasta din chiar primele cuvinteale Sfintei Scripturi, c=nd primii oameni au p`c`tuit [i s-au\mpov`rat cu moartea. {i firea \mpov`rat` cu p`catul str`mo[escs-a transmis tuturor oamenilor. Aceasta a luat asupra Sa [i Fiullui Dumnezeu la \ntrupare. A luat-o tocmai pentru a o izb`vi dep`cat. {i putea s-o fac`, fiindc` era singurul care nu avea p`cat,fiind Dumnezeu. Dar odat` ce a luat firea omeneasc`, a f`cutacest lucru pentru a o izb`vi, a o salva, a o elibera, a o m=ntui dep`cat. {i astfel Fiul lui Dumnezeu devine M=ntuitorul nostru,iar aceasta prin Jertfa Sa de isp`sire. {i tocmai acum se apropiamomentul acestei Jertfe supreme de \mp`care a omului cu Dum-nezeu. Iisus [tia aceasta, cuno[tea, vedea \nainte toate batjocorilece se vor n`pusti asupra Lui. Vedea toat` ura \nver[unat` asupraLui, vedea singur`tatea cople[itoare, vedea chinurile [i suferin]ele

Capitolul unu286

care \i vor m`cina trupul \n cele mai cumplite dureri, vedeamoartea ca pre] de r`scump`rare ce urma s` se aduc`, vedeamorm=ntul rece [i umed s`pat \n st=nc`... {tia totul, absolut totul,fiindc` era Dumnezeu. Dar firea \mpov`rat` cu p`catele tuturoroamenilor, cu toate f`r`delegile lumii, \l ap`sa tot mai mult [imai greu. Dar cui avea s` spun` toate acestea? Desigur Apostolilordar ei nu pot \n]elege aceast` tain` a m=ntuirii noastre. Mama SaL-ar fi \n]eles, dar nu-L putea ajuta cu nimic. Acum a sositmomentul \mplinirii profe]iei dreptului Simion, c` �prin inimaei va trece sabia�. E sabia durerii care \i va spinteca inima desuferin]`, v`z=ndu-[i Fiul adus ca Jertf`. Toate aveau s` se\mplineasc` dup` planul lui Dumnezeu Tat`l. De aceea Iisus seadreseaz` Lui. Se adreseaz` nu ca Dumnezeu Fiul ci ca �mielulce se va aduce spre junghiere�, ca Om care \[i a[teapt` suferin]a\n cea mai cr=ncen` expresie a ei. De aceea, El spune celor treiApostoli:�|ntristat este sufletul Meu p=n` la moarte!� {i l`s=ndu-i�s` privegheze�, adic` s` fie treji, eventual s`-L \nso]easc` \nrug`ciunea c`tre Tat`l, se dep`rteaz` de la ei ca s` se roage. La\nceput rug`ciunea este expresia totalei umilin]e fa]` de Tat`l,manifestat` prin pro[ternerea cu fa]a la p`m=nt; apoi se ridic` \ngenunchi [i cu ochii \n`l]a]i spre cer se adreseaz` P`rinteluiCeresc: �Tat`l Meu, dac` este cu putin]`, treac` de la Mine paharulacesta! Totu[i nu precum voiesc Eu, ci precum voie[ti Tu�.Rug`ciunea e simpl` [i sincer` pornit` din sim]`minte fire[tiumane.

Paharul simbolizeaz` otrava mor]ii, fiindc` \n pahar bùturapoate fi u[or amestecat` cu otrav`. {i nu pu]ine au fost victimeleacestui pahar... Dac` suntem aten]i putem observa c` Domnulnu-[i impune cererea. El spune: �Dac` este cu putin]`�. Vedemde aici toat` supunerea fa]` de voia lui Dumnezeu, a[a cum secuvine [i noi s` ne rug`m: nu impun=nd lui Dumnezeu cerereanoastr`, ci acord=ndu-i Lui Dumnezeu \ncrederea de a interveni\n via]a noast` [i a face cum crede El mai bine, [tiind c` �toate lelucreaz` spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu� (Romani 8,29). {i Sf=nta Evanghelie ne spune c` Dumnezeu Tat`l \i trimiteFiului Sù aflat \n postura de Miel spre junghiere, un \nger cas`-l m=ng=ie. Zbuciumul rug`ciunii prime[te \ns` o \nf`]i[are dra-matic`, devenind de a[a mare intensitate, \nc=t sudoarea s-apref`cut \n pic`turi de s=nge. Dup` cum vedem, rug`ciunea luiIisus din gr`dina Ghetsimani e rug`ciunea marii singur`t`]i aCelui ce s-a \mpov`rat de p`cate. Nu mai este rug`ciunea lini[tiide alt` dat` a Fiului Omului \n comuniune cu Tat`l... E suspinulp`catului omeniri [i lacrimilor durerii, e zbuciumul, emo]ia,


agita]ia, p`r`sirea... sunt stropii de s=nge \n viziunea paharuluiplin p=n` la rev`rsare cu otrava mor]ii. E batjocora, b`tìle,s=ngele nevinovat al r`scump`r`rii. {i scul=ndu-se merse laapostoli. Ace[tia \ns` �dormeau de \ntristare�. Sim]eau [i ei\ntristarea |nv`]`torului, dar trupul le era prea neputincios ca s`participe la ea, s` privegheze al`turi de El. Au preferat s` serefugieze \n lini[tea odihnitoare a somnului ca s` poat` uita clipelegrele prin care trece |nv`]`torul. De acea Domnul \i mustr`. {iretr`g=ndu-se din nou, Domnul s-a rugat Tat`lui zic=nd:�P`rintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s`nu-l beau, fie voia Ta�. Iisus acum se m=ng=ie... Acum va \mpliniceea ce le-a spus mai \nainte apostolilor [i mul]imilor, �c`ci m-amcobor=t din cer, nu ca s` fac voia Mea, ci voia Celui ce m-atrimis� (Ioan 6, 38). De fapt a[a ne-a \nv`]at [i pe noi s` ne rug`mP`rintelui Ceresc: �Fac`-se voia Ta�. Venind a doua oar` la Apos-toli El i-a aflat din nou dormind. Le spune c` s-a apropiat timpulc=nd Fiul Omului va fi dat \n m=inile p`c`to[ilor...

{i \ntr-adev`r apare v=nz`torul. Era cu oaste roman` [i cuslujitor de la mai marii preo]i [i de la farisei. Erau \narma]i cuf`clii [i cu arme. Oastea roman` o aveau de la procuratorul Pon]iuPilat, care \[i avea re[edin]a la Cezarea Palestinei, dar de pa[tivenea totdeauna la Ierusalim cu armata.

Pa[tile (Persahul) era cea mai mare s`rb`toare a iudeilor. Eraziua eliber`rii din cea mai lung` [i tiranic` robie. Era s`rb`toareatrecerii spre �}ara F`g`duin]ei� prin Moise, alesul, profetul luiDumnezeu [i eliberatorul lor na]ional. Acum ei se vor afirma \nbine ca popor liber... Dar \n perioada \n care ne afl`m nu mai eraun popor liber. Ocupa]ia roman` era dur` [i du[m`noas` iudeilor.De aceea, la Pa[ti se adunau israeli]i din toat` lumea s` retrìasc`ziua eliber`rii de alt`dat`, pl=ng=nd gloria str`bun` \n p`m=ntulnatal, la zidurile ref`cute (de c`tre Irod cel Mare) ale templuluilui Solomon... {i nu de pu]ine ori venirea lor de Pa[ti se trans-form` \n revolt`. Iar pentru ca aceasta s` fie \n`bu[it` \n fa[`,Pilat era prezent aici cu oastea \narmat`. |[i avea locul \n cet`]uia�Antonia� (dup` numele lui Marc Antoniu) la nord-est de dealulunde era construit templul. Avea cu el o garnizoan` roman` deosta[i. Se bucur` de faptul c` iudeii \[i caut` [i \[i g`sescadversarii, cert=ndu-se \ntre ei... (�Divide et impera!�). Le punela dispozi]ie o ceat` de osta[i, adic` o treime dintr-o cohort`,ceea ce \nseamn` 200 osta[i \narma]i. To]i pornesc s`-l prind`pe Iisus [i pe cei 11 Apostoli ai Sì. |n fruntea lor se afla Iuda.Nu voia ca s` se autodema[te ca tr`d`tor. Se ru[ina de ceea ce af`cut [i acum trebuia s` \mplineasc`. Ac]ioneaz` mascat,

Capitolul unu288

s`rut=ndu-[i |nv`]`torul [ i \nt=mpin=ndu-L cu cuvintele:�bucur`-Te!� ca [i cum ar dori s`-i comunice o veste bun`... Cetiranic` ipocrizie; s`rutul e gestul celei mai delicate [i ginga[eafec]iuni. {i Iuda [i-a g`sit tocmai aceast` falsitate!... Iisus carecuno[tea [i sim]ea totul, r`spunde plin de bl=nde]e: �Prietenepentru ce ai venit?� |l socote[te \nc` prieten [i \l comp`time[teparc` de soarta care [i-a ales-o [i de sf=r[itul misiuni salefalimentare [i tragice. De aceea \l [i mustr`: �Iuda cu o s`rutarevinzi pe Fiul Omului!?�. La aceasta Iuda nu mai r`spunde nimic.Nu a crezut c` Iisus este Mesia. Dar Domnul vrea s` i se descoperepentru ultima dat` c` El este Fiul Omului, [i c` |mp`r`]ia Lui nueste din aceast` lume... Con[tiin]a lui Iuda era \ns` adormit`, iarDomnul b`tea la por]ile unei u[i ferecate... Nu peste mult timpse va trezi dar atunci va fi prea t=rziu...

Apoi Iisus se adreseaz` mul]imii \narmate care-L cùtau,\ntreb=ndu-i: �Pe cine cùta]i?� Ei r`spund: �Pe Iisus Nazarinea-nul�. Domnul le r`spunde: �Eu sunt�. Nu le vine s` cread`. S-arfi a[teptat s` \nt=lneasc` un om plin de m=nie, gata de lupt`.Iisus era bl=nd [i smerit, cu inima deschis` plin` de iubire [idemnitate, complet nevinovat ca s` fug` din fa]a lor, [i lipsit deorice dorin]` de domina]ie lumeasc` ca s`-[i \ncruci[eze s`biilecu ei... Neput=nd crede, cad \n fa]a Lui, \mbulzindu-se ca s` nuscape. De aceea, Iisus \ntreab` a doua oar` cu aceea[i con[tiin]à nevinov`]iei Sale: �Pe cine cùta]i?� Apoi se pred` lini[tit \nm=inile lor, cer=ndu-le doar ca pe Apostoli s`-i lase \n pace.Apostolii cred \ns` c` acum a venit momentul b`t`liei pentru\ntronarea \mp`r`]iei mesianice pe p`m=nt. Petru, mai violent,atac` chiar pe sluga mai marelui preot. I isus le interziceApostolilor pe un ton senten]ios, orice ac]iune potrivnic`, iarmul]imii \i adreseaz` repro[uri c` de[i le-a vorbit totdeauna pefa]`, \n locurile cele mai populate, vin s`-L prind` ca pe un ho]sau t=lhar. Puteau de fapt oric=nd s`-L prind` \n oricare din\mprejur`ri, fiindc` a vorbit \ntotdeauna pe fa]`, gata oric=nd s`dea socoteal` de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia � c` defapt mult \nainte �cùtau s`-L prind` [i nimeni nu [i-a pus m=inilepe El, c` \nc` nu venise ceasul Lui� (Ioan 7, 30). Nimic \n lumeaaceasta nu se petrece \n afara voin]ei lui Dumnezeu. Cine nu [tieaceasta, nu crede [i nu-L socote[te pe Dumnezeu ca pe un P`rintebun [i iubitor care necontenit vegheaz` la via]a sa; [i nici nu seconsider` fiul sau copilul lui Dumnezeu.

Dar Iisus este trimis tocmai acum, fiindc` �Acesta este ceasulvostru � spune El � [i st`p=nirea \ntunericului� (Luca 22, 53).


Acum a sosit momentul ca s` se �\mplineasc` scripturileprofe]ilor� (Matei 26, 56).

{i Evanghelia \ncheie acest capitol ar`t=nd c` �to]i uceniciiL-au l`sat [i au fugit�. Ca [i mai \nainte c=nd le-a prevestit Pati-mile, \n drum spre Ierusalim, [i acum �n-au \n]eles nimic(Apostolii) din aceasta� (Luca 18, 34). Vor \n]elege ei \ns` mait=rziu aceast` mare tain` a m=ntuirii [i vor jertfi pentru ea chiarpropria lor via]`...


Cu cine s-a dus Iisus \n gr`dina Ghetsimani ca s` se roage? (Cusfin]ii Apostoli: opt dintre ei au r`mas la intrare, iar cu trei: Pe-tru, Iacob [i Ioan a intrat \n gr`din`. Desp`r]indu-se de ei s-arugat P`rintelui ceresc, \n zbucium cumplit, \nc=t sudoarea s-apref`cut \n pic`turi de s=nge. A cerut P`rintelui Ceresc c` dacèste cu putin]` s` treac` paharul amar al suferin]ei. Merg=nd laApostoli \i afl` �dormind de \ntristare�. Un \nger trimis de Tat`l|l m=ng=ie, \nc=t a doua oar`, cere P`rintelui Ceresc \mplinireavoi Sale. Venind din nou la apostoli \i g`se[te dormind, �c`cierau ochii lor \ngreuna]i�. Se roag` pentru a treia oar` acelea[icuvinte. {i de data aceasta Apostolii sunt cople[i]i de somn.Urmeaz` prinderea Domnului \n gr`dina Ghetsimani de ceata deosta[i romani, al`turi de reprezentan]ii sinedriului [i mul]ime,condu[i de Iuda, care |l d` pe m=inile lor printr-un s`rut). Cumau venit potrivnicii lui Iisus s`-l prind`? (|narma]i cu ciomege [is`bii). De ce? (Fiindc` se a[teptau la o lupt` cr=ncen`). Cum areac]ionat Iisus? (|n mod pa[nic, bl=nd [i demn, cu con[tiin]anevinov`]iei Sale). Cum au reac]ionat adversarii? (R`m=n=ndsurprin[i de atitudinea lui Iisus, \nv`lm`[indu-se au c`zut \nainteaLui). Ce a f`cut Domnul? (Li s-a predat cu aceia[i nevinov`]ie acon[tiin]ei Sale). Cum au reac]ionat Apostolii? (S-au ar`tat gatade lupt` [i au chiar \nceput s` loveasc`). Ce atitudine ia Domnulfa]` de ac]iunea lor? (Le interzice cu des`v=r[ire s` ridice sabia,spun=ndu-le c` �to]i cei care ridic` sabia, de sabie vor pieri�).Dup` ce M=ntuitorul s-a dat \n m=na vr`jma[ilor, ce au f`cutApostolii? (Au fugit cu to]i, l`s=ndu-L pe Iisus singur).

Capitolul unu290


Se va lectura textul rug`ciunii Domnului din gr`dina Ghetsimani[i a prinderii Lui: Matei 26, 36�46.


Lep`darea Apostolului Petru



Am v`zut c` dup` Cina cea de Tain`, Domnul \mpreun` cu Sfin]iiApostoli �au ie[it la muntele M`slinilor. Atunci le-a zis Iisus:Voi to]i v` ve]i sminti \ntru Mine \n noaptea aceasta, c`ci estescris: Bate-voi p`storul [i se vor risipi oile turmei... iar Petrur`spunz=nd a zis: dac` to]i se vor sminti \ntru Tine, eu nici odat` nu m` voi sminti� (Matei 26, 30�33).

Atunci Domnul \i veste[te ceea ce nu peste mult timp aveas` se \nt=mple, zic=ndu-i �Amin grìesc ]ie c` \n noaptea aceasta,mai \nainte de a c=nta coco[ul , de trei ori te vei lep`da de Mine�.Auzind acestea, Sf=ntul Apostol Petru r`spunde \nv`]`torului:�Chiar de ar fi s` mor \mpreun` cu Tine, nu m` voi lep`da deTine. Asemenea au zis [i to]i ucenicii� (Matei 26, 34�35).


Cu toate acestea, Apostolul Petru se va lep`da de Domnul a[acum i s-a prezis. Vom urm`ri \n continuare lep`darea [i cìn]aSf=ntul Apostol Petru.


Relatarea evenimentului lep`d`rii [i cìn]ei Sf=ntului ApostolPetru: |nso]it de trei din ucenicii Sì, Ioan, Iacob [i Petru, DomnulS-a dus dup` Cina cea de Tain` \n gr`dina Ghetsimani ca s` se

--


roage, [i sosind \n acel loc, le-a zis: �Ruga]i-v` s` nu c`de]i \nispite�. {i S-a dep`rtat de ei ca la o arunc`tur` de piatr` [i, \nge-nunchind, se ruga... [i, scul=ndu-se de la rug`ciune, venind c`treucenici, i-a aflat dormind de \ntristare� (Luca 22, 39�45).Scul=ndu-se au fost \nt=mpina]i de mul]imea condus` de Iuda cas`-L prind`� Iar Iisus i-a zis �Iuda, cu o s`rutare vinzi pe FiulOmului?� (Luca 22, 48). |n acest timp, �sco]=nd sabia, Petru alovit pe unul din slujitori [i i-a tìat urechea� (Ioan 18, 9�11).Mustr=ndu-l, Domnul \i spune lui Petru: �\ntoarce sabia la loculei, c`ci to]i cei ce ridic` sabia, de sabie vor pieri� (Matei 26, 52).�Paharul pe care Mi l-a dat Tat`l, oare nu-l voi bea?� (Ioan 18, 11),�au ]i se pare c` nu pot s` rog pe Tat`l Meu [i s`-Mi trimitàcum mai mult de dou`sprezece legiuni de \ngeri? Dar cum sevor \mplini scripturile, c` a[a trebuie s` fie?� (Matei 26, 53�54).�{i ating=ndu-i urechea, l-a vindecat.� (Luca 22, 51). To]iApostolii L-au p`r`sit pe Domnul, afar` de Ioan [i Petru, careL-au urmat \n continuare [i la judecat`.

Deci oastea [i c`petenia cea peste 1000 [i slujitorii iudeilorau prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-au dus \nt=i la Ana, c`ci erasocrul lui Caiafa, care era mare preot \n anul acela... [i mergeadup` Iisus Simon Petru [i cel`lalt ucenic, iar ucenicul acela eracunoscut marelui preot [i a intrat \mpreun` cu Iisus \n curteamarelui preot; iar Petru a st`tut la u[` afar`. Deci a ie[it cel`laltucenic, care era cunoscut marelui preot [i a spus port`ri]ei [i ab`gat \nùntru pe Petru . {i a zis lui Petru slujnica port`ri]`: �Nucumva [i tu e[ti din ucenicii omului acestuia?� (Ioan 18, 12�17).Dar el s-a lep`dat \naintea lor, a tuturor, zic=nd: �Nu [tiu ce zici!�(Matei 26,70). |n acest timp M=ntuitorul este judecat de arhiereulAna, care condamn=ndu-L la moarte, L-a trimis la Caiafa ca s`pronun]e [i el sentin]a... Apostolul Petru �ie[ind la poart`� a fost\nt=mpinat de alt` slug` care �a zis celor de acolo: [i acesta eracu Iisus Nazarineanul�. {i iar`[i s-a lep`dat Petru cu jur`m=nt:�Nu cunosc pe omul acesta� (Matei 26, 71�72). {i Simon Petrusta [i se \nc`lzea... zis-a lui una din slugile marelui preot, rudàcelui c`ruia \i tìase Petru urechea: �Dar nu te-am v`zut eu \ngr`din` cu el?� (Ioan 18, 26). �Iar dup` pu]in, apropiindu-se ceice stau \n preajm` au zis lui Petru: �cu adev`rat [i tu e[ti dintreei, c`ci [i graiul te v`de[te�. Atunci el a \nceput s` blesteme [is` se jure: �nu cunosc pe omul acesta. {i \ndat` a c=ntat coco[ul�(Matei 26, 73�74). �Domnul \ntorc=ndu-[i capul, \l prive[te atuncipe Petru; [i [i-a adus aminte Petru de cuv=ntul lui Iisus care \izisese: Mai \nainte de a c=nta coco[ul, de trei ori te vei lep`da deMine. {i ie[ind afar` a pl=ns cu amar� (Matei 26, 75).

Capitolul unu292

Explica]ii De aici vedem c` la \nceput Petru a fost plin de curaj[i a f`g`duit solemn c` nu se va lep`da de |nv`]`torul. La \nceputa fost plin de entuziasm datorit` ata[amentului sincer pe care \lavea fa]` de Domnul, cum erau � de altfel � [i ceilal]i Apos-toli. V`z=ndu-L apoi pe Iisus \n fa]a brutalit`]ilor celor doijudec`tori, ca [i a atmosferei de batjocur` general` fa]` de Dom-nul, la care se adaug` [i sentin]a de condamnare la moarte, curajulde alt` dat` se destram` [i se transform` \n team` cumplit`, iarata[amentul f`g`duit, se pierde [i el, \nc=t Apostolului nu-i mair`m=ne dec=t grija propriei vie]i. |n aceast` situa]ie, cuprins [idominat de fric`, a uitat complet promisiunea f`cut`... Dar s-areg`sit pe sine \nsu[i din \nvolburarea temerii de moarte [i anume,atunci c=nd Domnul L-a privit direct. Dar era prea t=rziu, fiindcèl se lep`dase. Apoi Petru s-a retras [i �a pl=ns cu amar�. Aceasta\nseamn` c` i s-a trezit con[tiin]a care \l mustr` pentru faptas`v=r[it`, iar el se cìe[te, \i pare nespus de rù [i se spune c` deatunci, ori de c=te ori c=nta coco[ul \n zorii zilei, Apostolul Pe-tru reamintindu-[i de fiecare dat` fapta lui, pl=ngea � ca primadat` � �cu amar�, adic` cu ad=nc` p`rere de rù, cu regretprofund. Ne apare acum mai clar de ce lep`darea Sf=ntuluiApostol Petru a devenit expresia unui p`cat greu. Noi vorbim \ngeneral de lep`dare, ca de o p`r`sire a ceea ce este rù, darApostolul Petru s-a lep`dat, a p`r`sit adic`, tocmai ceea ceconsidera c` este cel mai demn lucru pe care ar trebui s` \l urmeze\n via]`. Cìn]a lui \ns` \l salveaz`. De[i l-a determinat s` pl=ng`cu amar, cìn]a a fost bine venit`, lacrimile devenind supap` desiguran]`, sau semnal de alarm`, care \i rena[te \n sufletata[amentul sincer fa]` de |nv`]`torul, pe care nu-L va mai p`r`si[i de care nu se va mai lep`da niciodat`.

Vorbind despre lep`darea Apostolului Petru \n preajmaSfintelor Patimi ale Domnului ne vine \n minte [i tr`darea\nv`]`torului de c`tre un alt Apostol, de Iuda. |n ambele situa]iieste vorba de o dep`rtare sufleteasc` fa]` de Iisus, de necredin-cio[ie fa]` de El. Numai c` lep`darea este provenit` dintr-ocople[ire de team` [i \n acela[i timp pentru ap`rarea proprieivie]i, pe c=nd tr`darea este o fapt` provenit` din rùtate [i ur`.Pe de alt` parte, lep`darea Apostolului Petru este urmat` de cìn]`[i de hot`r=rea de \ndreptare, aduc`toare de lini[tea [i paceaiert`rii. Tocmai aceast` hot`r=re \i lipsea lui Iuda. De aceea cìn]alui s-a transformat \n zbuciumul ap`s`tor [i zguduitor al con[ti-in]ei care \l duce la nebunie [i moarte.


Referindu-ne apoi la binefacerea cìn]ei Sf=ntului ApostolPetru ne amintim de cìn]a regelui David, care p`c`tuind [i fiindmustrat de Profetul Natan, recunosc=ndu-[i fapta a regretat-o dinad=ncul sufletului [i \ndrept=ndu-[i via]a a primit iertarea [ipacea, compun=nd prea frumo[ii psalmi de pocìn]`...


C=nd s-a lep`dat Sf=ntul Apostol Petru de M=ntuitorul? (|n fa]asinedriului, \n timpul judec`]ii Sale). I-a prevestit M=ntuitorullep`darea sa? (Da). Ce i-a f`g`duit Sf=ntul Petru? (C` dac` to]ise vor lep`da, el nu se va lep`da). Care sunt \mprejur`rile \n cares-a lep`dat? (Mai \nt=i \n fa]a slujnicei port`ri]e de la curteaarhiereului. Apoi \n fa]a slugii dup` judecarea [i condamnareaM=ntuitorului, Petru s-a lep`dat cu jur`m=nt c` nu \l cunoa[te peIisus. |n sf=r[it, \n timp ce se \nc`lzea la foc, \mpreun` cu slugilemarelui preot s-a lep`dat cu jur`m=nt, spun=nd c` nu-L cunoa[tepe |nv`]`torul). Ce s-a \nt=mplat apoi? (A c=ntat coco[ul, iarDomnul L-a privit pe Apostolul care se lep`dase de El). Ce aurmat? (Petru s-a cìt, i-a p`rut rù, a regretat fapta s`v=r[it` [i apl=ns cu amar. {i de atunci ori de c=te ori auzea diminea]a c=nt=ndcoco[ul, \[i pl=ngea cu ad=nc regret fapta lep`d`rii sale deDomnul).

8. Aplicarea

Am v`zut din relatarea Sfintei Evanghelii c` atitudinea Sf=ntu-lui Apostol Petru fa]` de Domnul, ca [i \n cazul general credin]asa, au fost oscilante. {i-a manifestat ata[amentul cu promisiunipline de entuziasm, cade apoi \n \ntristare, este cople[it de team`,uit` tot ce a f`g`duit, se leap`d`... dar se cìe[te, se \ntoarce dinnou la ata[amentul sincer fa]` de Iisus. La fel este [i via]acre[tinului cu c`deri [i ridic`ri. Principalul lucru este c` dacàm c`zut, s` ne ridic`m... V`z=nd feluritele rele sau p`cate carene cople[esc adesea pe noi, \ndep`rt=ndu-ne de Dumnezeu [i desemeni, ca [i efectul binef`c`tor al credin]ei, care ne \ntoarcepa[ii spre \nnoirea continu` a vie]ii duhovnice[ti, putem \n]elegede ce M=ntuitorul cunosc=ndu-ne ca fiind mereu supu[i p`catului,ne-a l`sat Taina Sfintei Pocìn]e \n Biseric`, prin care s` putemob]ine mereu iertarea p`catelor spre \ndreptarea [i m=ntuireasufletelor.

Capitolul unu294


Se va citi textul pericopei evanghelice privind lep`darea [i cìn]aSf=ntului Apostol Petru: Matei 26, 31�34 [i 57�75.


Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [iroman



Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credin]` despreFiul lui Dumnezeu \ntrupat? (C` s-a r`stignit pentru noi \n zilelelui Pon]iu Pilat [i a p`timit [i s-a \ngropat). De aici vedem c`\nainte de a fi fost r`stignit, precum [i \nainte de a p`timi [i de afi fost \ngropat, Domnul a fost judecat [i condamnat la moartede c`tre tribunalul iudaic [i roman, sentin]a final` fiind rostit`de procuratorul Pon]iu Pilat.


S` vedem mai \ndeaproape pe M=ntuitorul Hristos \n fa]atribunalului iudaic [i roman.


Sf=nta Evanghelie ne spune c` �oastea [i c`petenia cea peste omie [i slujitorii iudeilor au prins pe Iisus [i L-au legat. {i L-audus int=i la Ana c`ci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu alanului aceluia. {i Caiafa era cel ce sf`tuise pe iudei c` este maide folos s` moar` un om pentru popor (Ioan 18, 12�13). De[i afost \nl`turat din arhierie (\n anul 7 dup` Hristos) [i \nlocuit cu

--


ginerele sù, Caiafa, Ana \[i mai p`stra autoritatea \n fa]apoporului. De aceea, judecata lui Iisus \ncepe noaptea \n casaacestuia. |n mod normal, ca procedur` iudaic`, procesul trebuias` se desf`[oare \n fa]a tribunalului numit �sinedriu�, aflat l=ng`zidul de sud-vest al cur]ii exterioare a templului, \ntr-o sal`�pardosit` cu pietre�, numit` �Gazith�. Sinedriul era compus din71 de membri ale[i dintre c`rturari, farisei, arhierei [i �b`tr=niipoporului� (ca reprezentan]i ai vechii nobilimi). {edin]ele erauprezidate de arhiereul \n func]iune. Ele \ncepeau dup` aducereajertfei de diminea]` la templu, pe la orele 7, [i puteau ]ine toat`ziua, \n afar` de zilele de sabat sau alte s`rb`tori. Nu erau\ng`duite [edin]ele nocturne. Judec`torii erau a[eza]i \n semicerc.|n mij locul lor s t`tea pe un podium inculpatul . Dup` cepre[edintele expunea cazul, erau audia]i martorii ap`r`rii, apoicei ai acuz`rii. Pentru ca m`rturia s` fie valid`, se depuneajur`m=ntul. Se cereau cel pu]in doi martori. Urma cuv=ntulap`r`torului, apoi cel al acuzatorului, iar la sf=r[it al inculpatului.|n acest timp doi grefieri notau atitudinea ap`r`rii [i respectivcea a acuz`rii. Sentin]a era hot`r=t` prin votul completului dejudecat` [i pronun]at` de pre[edinte: cea de achitare se pronun]ape loc, iar cea de condamnare \n ziua urm`toare.

Cum a decurs procesul M=ntuitorului? Evanghelia ne arat`c` arhiereii [i \ntreg sinedriul cùtau m`rturie mincinoas`\mpotriva lui Iisus, ca s`-L omoare. {i nu g`seau, de[i veniser`mul]i martori mincino[i. Iar la urm`, venind doi, au spus: Acestaa zis: pot s` d`r=m templul lui Dumnezeu [i \n trei zile s`-Lzidesc. {i ridic=ndu-se arhiereul a zis: nimic nu r`spunzi la ceeace m`rturisesc ace[tia \mpotriva Ta? Iisus \ns` t`cea. {i arhiereullu=nd cuv=ntul i-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s` ne spuidac` e[ti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Iisus \i zise: tu aispus! Iar eu v` mai spun: de acum ve]i vedea pe Fiul Omului[ez=nd de-a dreapta puterii [i venind pe norii cerului. Atunciarhiereul \[i sf=[ie ve[mintele zic=nd: �A hulit!� Ce ne mai trebuiemartori? Iat` , acum a]i auzit hula Lui! Ce socoti]i? Iar ei r`spun-z=nd, au zis: vinovat este de moarte. Atunci L-au scuipat \n fa]`[i L-au b`tut...� (Matei 26, 59�68).

|n zorii zilei urm`toare sinedriul s-a \ntrunit din nou\ntreb=ndu-L pe Iisus dac` recunoa[te c` este �Fiul lui Dumne-zeu�. Deoarece M=ntuitorul a confirmat, ei socotesc r`spunsullui Iisus drept hul`, sau necinstire adus` lui Dumnezeu, motivpentru care se consider` \ndrept`]i]i s` rosteasc` din nou sentin]ade condamnare la moarte prin r`stignire (Luca 22, 66�71). Pen-tru ca sentin]a s` devin` executorie, trebuia confirmat` de pro-

Capitolul unu296

curatorul roman, Pon]iu Pilat. Astfel, \n faza a doua a procesului,Iisus a ajuns \n fa]a autorit`]ilor romane. |ncep=nd cu anul 26d.Hs. procurator al Palestinei a fost Pon]iu Pilat, un nobil romanabuziv [i dur, care a r`mas acolo timp de aproximativ zece ani.Venise \n Palestina \mpreun` cu so]ia lui, care se pare c`, st=ndaici, trecuse la religia mozaic`. Avea re[edin]a la CezareeaPalestinei, dar de Pa[ti venea la Ierusalim pentru a preveni oriceatitudine potrivnic` Romei din partea poporului sosit acolo cuprilejul s`rb`torii. |n apropierea templului, Pilat avea o cet`]uienumit` �Antonia�, construit` de Marc Antoniu, unde exista [i osal` mare a pretoriului de judecat`. Era 14 nisan, ora 6 diminea]a.Cum romanii aveau obiceiul s`-[i \nceap` lucr`rile de diminea]`,Iisus a fost dus la procuratorul roman. Membrii sinedriului nuintraser` \n pretoriu, deoarece seara \ncepea pa[tile, [i a intra \ncasa unui p`g=n \nsemna o necur`]ie, iar \n caz de for]` major`s`rb`toarea se am=na cu o lun`.

Pilat auzise mai \nainte de Iisus. Oferise chiar osta[i sprea-L prinde. |n sala pretoriului acuza]iile au primit un con]inutantiroman. Iisus este acuzat ca r`zvr`titor al poporului, ca unulcare opre[te s` se pl`teasc` impozit Romei [i se declar` rege(Luca 23, 2). La asemenea fapte, pedeapsa era capital`. Vr=nd s`se conving` de adev`r, Pilat L-a chemat pe Iisus \n pretoriu, sprea vedea dac` s-a declarat sau nu �regele iudeilor� [i de ce i seaduce acuza]ia respectiv`. Iisus i-a ar`tat c` �\mp`r`]ia lui nueste din aceast` lume�, deoarece dac` era �din lumea aceasta,slujitorii Sì ar fi luptat s` nu cad` \n m=inile iudeilor�. M=ntu-itorul a mai adùgat: �Eu pentru aceasta m-am n`scut [i am venit\n lume ca s` m`rturisesc despre adev`r. Oricine este din adev`rascult` glasul Meu� (Ioan 18, 37). Cople[it de r`spunsul lui Iisus,lui Pilat nu-i mai r`m=ne dec=t s` eternizeze \ntrebarea: �Ce esteadev`rul?...�. Convins c` Iisus nu este un adversar al Romei, Pilatrenun]` la interogatoriu, declar=nd \n fa]a mul]imii c` �nu afl`nici o vin` \n El� (Luca 23, 4). Dar acuza]iile mul]imii devin dince \n ce mai violente... Iisus le \nt=mpin` \ns` cu lini[tea [idemnitatea nevinova]iei Sale, fapt care \l las` pe procurator�foarte mirat� (Matei 27, 14). Se insista far` \ntrerupere pe l=ng`Pilat c` Iisus �\nt`r=t` poporul, \nv`]=nd prin toata Iudeea,\ncep=nd din Galileea� (Luca 23, 5). Afl=nd c` Iisus este galilean[i [tiind c` Irod Antipa, tetrarhul Galileii [i Pereii, se afl` [i elatunci la Ierusalim, Pilat i-a declinat cazul spre rezolvare.Neg`sindu-i nici o vin`, Irod L-a \mbr`cat pe Iisus, \n semn debatjocur`, \ntr-o hain` str`lucitoare pe care o purtau numai mariidemnitari [i L-a trimis din nou la Pilat, c`ruia nu i-a r`mas dec=t


s` declare celor \nver[una]i c` nici Irod [i nici el, �cercet=ndu-L\naintea lor, nu au g`sit nici o vin` din c=te i-au fost ridicate, [inimic vrednic de moarte nu a f`cut� (Luca 23, 8�15). De[i puteas`-L elibereze, Pilat recurge totu[i la un compromis. {tiind c` \namintirea ie[irii din Egipt, iudeii eliberau de pa[ti un t=lhar, Pilatpropune eliberarea lui Iisus sau a lui Baraba, �care pentru or`scoal` [i ucidere ce f`cuse \n cetate era aruncat \n temni]`�(Luca 23, 19). To]i cei prezen]i puteau alege \ntre Iisus [i Baraba.|ntre timp a venit la Pilat un trimis al so]iei sale, Claudia Procula,spre a-i comunica mesajul ei: �s` nu faci nici un rù dreptuluiacestuia, c` am suferit mult \n vis din pricina Lui� (Matei 27, 19).Dar sinedri[tii au convins mul]imea s` se pronun]e pentrueliberarea lui Baraba, �iar pe Iisus s`-L piard`� (Matei 27, 20).Derutat de nea[teptatul r`spuns al mul]imii, Pilat a pus nedumerit\ntrebarea: �Ce voi face cu Iisus care se nume[te Hristos?�Prime[te f`r` echivoc r`spuns din partea mul]imii: �s` fier`stignit!� Aceea[i mul]ime, care cu c=teva zile \nainte \l aclamape Iisus \n acela[i Ierusalim cu �Osana!�, acum \ns` \i cerecondamnarea la cea mai \njositoare moarte. . . Convins denevinov`]ia lui Iisus [i surprins de decizia mul]imii, le ofer` lorexecutarea sentin]ei. Acuzatorii replic` cu \nver[unare: �Noi legeavem [i dup` lege trebuie s` moar`, c` s-a f`cut pe sine Fiul luiDumnezeu� (Ioan 19, 7). Atunci Pilat a dispus aplicarea biciuiriipentru a \nlocui pedeapsa cu moartea, dup` care ar`ta mul]imiipe Omul desfigurat de r`ni [i sc`ldat \n propriul Sù s=nge...Dar din nefericire, acelea[i voci cereau cu \nver[unare [i f`rèchivoc r`stignirea. Convins totu[i de nevinov`]ia lui Iisus, Pilatdevine mai hot`r=t [i caut` s`-[i elibereze ostatecul. Dar din nouacelea[i voci \nfuriate [i pline de inexpugnabil` ur`, i-au replicattìos [i par[iv: �De-l vei slobozi pe acesta, nu e[ti prieten cucezarul. Oricine se face pe sine rege, este \mpotriva cezarului�(Ioan 19, 12). Aceste cuvinte constituiau de data aceasta unavertisment adresat direct [i personal lui Pilat, derut=ndu-l total[i pun=ndu-l \n stare de autoap`rare, g=ndindu-se c` dac` oasemenea acuz` va ajunge la urechile \mp`ratului roman, acestaar putea considera c` el s-a aliat cu un r`sculat. A cedat de team`,nu \ns` f`r` remu[care, mai ales c` a fost din nou avertizat cucinism [i neru[inare: �Nu avem alt rege dec=t pe cezarul!� (Ioan19, 15�16). Iar procuratorul roman a r`mas complet descump`nit[i invins. {i-a epuizat toate argumentele. |l tulbura \ns` glasulcon[tiin]ei care \i [optea mereu c` Iisus este nevinovat... De aceea,�v`z=nd c` nimic nu folose[te, ci [i mai mare tulburare se face,lu=nd ap` [i-a sp`lat m=inile \n fa]a mul]imii, zic=nd: sunt

Capitolul unu298

nevinovat de s=ngele dreptului acestuia!� (Matei 27, 24). {ineput=ndu-se \mpotrivi mul]imii spumeg=nde de ur`, \n cele dinurm` �le-a dat lor pe Iisus ca s`-L r`stigneasc`� (Ioan 19, 16).


F`c=nd o confruntare \ntre modul \n care s-a desf`[urat procesul[i modul \n care trebuia s` se desf`[oare, se poate vedea c`sentin]a de condamnare la moarte nu este valid`, totul fiindpremeditat cu vicle[ug. Dar [i procedura a fost gre[it`. Sinedriuls-a \ntrunit prima oar` \ntr-o cas` particular` (la Ana) noaptea.Martorii ap`r`rii lipseau, iar cei ai acuz`rii erau fal[i. Sentin]a afos t p ronun]a t` f` r` o de l iberare temein ic` , i a r \n fa ]aprocuratorului roman a fost schimbat con]inutul acuza]iei. Pilata ezitat la \nceput. Dorea \ntr-adev`r s`-L elibereze pe Iisus, dardin sentimente de team`, c=nd de sinedri[ti, c=nd de visul so]iei,c=nd de mul]imea \nfuriat`, c=nd de \mp`rat, a cedat \n final,rostind sentin]a capital`. Dimpotriv`, din punctul de vedere alcredin]ei cre[tine, a[a trebuia s` se \nt\mple. Iisus avea s` aduc`Jertfa de isp`[ire ca un �Miel nevinovat�, �ca o oaie sprejunghiere�, cu trupul m`cinat de suferin]`, a[a cum a proorocitprofetul Isaia cu mai multe veacuri \nainte.


Se va eviden]ia demnitatea moral` a M=ntuitorului \n timpulprocesului, ca expresie a nevinov`]iei Sale.



R`stignirea Domnului



Referindu-ne la Patimile Domnului, am v`zut c` dup` Cina ceade Tain`, Iisus tr`dat de Iuda, a fost dat \n m=inile du[manilor,care L-au judecat [i condamnat la moarte. De[i Pon]iu Pilat nuI-a g`sit nici o vin`, L-a condamnat totu[i la cea mai grea moarte,rezervat` sclavilor, sau celor mai rùf`c`tori dintre oameni, [ianume la r`stignirea pe cruce.


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum ne prezint` Sfintele EvangheliiR`stignirea Domnului.


Batjocorit [i b`tut, sc`ldat \n s=nge, cu fruntea br`zdat` de spiniicare I-au spintecat pielea, epuizat de ultimele puteri, I-au pus \nspate crucea grea, \nalt` de 3,20 m, confec]ionat` la repezeal`din cedrii din Liban, afla]i disponibili pentru restaurarea tem-plului, ca s` o duc` p=n` pe dealul Golgotei.

Pe aceast` cale a durerii convoiul \nainta \ncet. |nainte seafla centurionul (suta[ul) roman, \nso]it de c=]iva solda]i [i dereprezentan]i ai sinedri[tilor. Urma Condamnatul, purt=ndu-[i lag=t placa cu inscrip]ia vinov`]iei, apoi cei doi t=lhari, \nso]i]i deo parte [i de alta de solda]i apar]in=nd gardei romane. Cortegiulera urmat de mul]imea care I-a cerut condamnarea, men]in=ndu-[iurletul de huiduire. Mul]i din apropia]i L-au p`r`sit. Al]ii s-auchiar lep`dat de El. Iisus r`m=ne \ns` cu con[tiin]a demnit`]iiSale neclintite. El este Fiul lui Dumnezeu. Acesta este adev`rul,pe care procuratorul de trist` amintire nu a reu[it s`-l \n]eleag`.De aceea, c=nd, privit cu mil` de ni[te femei apropiate, care\ncercau cu lacrimi \n ochi s`-I [tearg` sudorile de s=nge, Iisusle spune: �Nu m` pl=nge]i pe Mine fiice ale Ierusalimului, cipl=nge]i-v` pe voi [i pe copiii vo[tri�.

--

Capitolul unu300

La ap`sarea grea a crucii, puterile \l las` tot mai mult... Oric=tde mult L-ar brutaliza solda]ii, acum \[i dau seama c` Iisus nu-[imai poate continua drumul cu crucea \n spate, \nc=t au silit pe untrec`tor cu numele Simon Cireneanul, care tocmai venea de lac=mp, s`-i duc` crucea, urm=nd ca Iisus, t=r=ndu-Se cum va putea,s` ajung` p=n` la locul de execu]ie.

Ajun[i, \n sf=r[it, L-au dezbr`cat de hainele Lui [i L-aur`stignit, b`t=ndu-I piroane \n m=ini [i \n picioare, fix=ndu-I pecruce [i tabla cu inscrip]ia: �Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor�.Al`turi de El au r`stignit [i pe cei doi t=lhari, unul de-a dreapta,altul de-a st=nga�. Iar cei ce treceau huleau cl`tin=ndu-[i capetele[i zic=nd: �Cel ce d`r=mi templul [i \n trei zile \l zide[ti,m=ntuie[te-Te pe Tine \nsu]i! De e[ti Fiul lui Dumnezeu, coboa-r`-Te de pe cruce! Asemenea [i mai marii preo]ilor batjocorin-du-L, \mpreun` cu c`rturarii [i cu b`tr=nii [i cu fariseii, ziceau:pe al]ii a m=ntuit, iar pe Sine nu se poate m=ntui?... N`d`jduia \nDumnezeu. S`-L scape acum, c` a zis: sunt Fiul lui Dumnezeu�(Matei 27, 39�43). Tuturor batjocurilor [i insultelor, Iisusr`spunde printr-un maxim de iubire. El se roag` P`rintelui cerescpentru to]i r`stignitorii Sì: �P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu cefac!� (Luca 23, 34). |l batjocorea [i unul din t=lharii r`stigni]il=ng` El, iar cel`lalt r`spunz=ndu-i, \l certa, cuget=nd [i zic=ndpe bun` dreptate: �Nu te temi de Dumnezeu c` \n aceea[i os=ndè[ti? {i noi dup` dreptate p`timim, c`ci primim cele cuvenitedup` faptele noastre, iar Acesta nici un rù nu a f`cut. {i zicealui Iisus: pomene[te-m` Doamne, c=nd vei veni \ntru \mp`r`]iaTa. {i i-a zis Iisus: Amin grìesc ]ie, ast`zi vei fi cu Mine \n rai�(Luca 23, 40�43).

Osta[ii r`stignitori \mp`r]ind hainele lui Iisus [i v`z=ndc`ma[a Lui c` nu este cusut`, ci �]esut` de sus peste tot� (Ioan19, 23), nu au mai sf=[iat-o, ci au aruncat pentru ea sor]i. �{i stal=ng` crucea lui Iisus mama Lui [i sora mamei Lui, Maria luiCleopa [i Maria Magdalena. Deci Iisus v`z=nd pe mama Sa [i peucenicul pe care \l iubea, st=nd al`turi, a zis mamei Sale: �Fe-meie, iat` fiul tù!� Apoi a zis ucenicului: �Iat` mama ta!� {idin acel ceas a luat-o ucenicul la sine� (Ioan 19, 25�27).

Iar �de la al [aselea ceas s-a f`cut \ntunerec peste tot p`m=ntulp=n` la al nou`lea ceas. Iar \n al nou`lea ceas a strigat Iisus cuglas mare [i a zis: �Eli, Eli, lama sabahtani?� (�Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p`r`sit?�).

Dup` aceea [tiind Iisus c` toate s-au sf=r[it , ca s` se\mplineasc` Scriptura, a zis: �Mi-e sete�. {i era acolo un vasplin de o]et; iar osta[ii umpl=nd un burete cu o]et [i pun=ndu-l


\ntr-o trestie de isop, i l-a dus la gur`... Deci, dac` a luat o]et, azis: �S`v=r[itu-s-a!� (Ioan 19, 28�30).

Iar dup` ce s-a \ntunecat soarele, �catapeteasma templuluis-a sf=[iat prin mijloc. {i Iisus strig=nd cu glas mare, a zis:�P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul Meu�. {i aceastazic=nd, [i-a dat duhul. Iar suta[ul v`z=nd ceea ce se f`cuse, asl`vit pe Dumnezeu, zic=nd: cu adev`rat omul acesta drept a fost.{i toate mul]imile ce veniser` \mpreun` la aceast` priveli[te,v`z=nd cele ce se f`cuser`, b`t=ndu-[i pieptul se \ntorceau. {istau departe privind acestea to]i cunoscu]ii Lui [i femeile care \lurmaser` din Galileea. {i iat` un b`rbat cu numele Iosif dinArimateea, sfetnic fiind, b`rbat bun [i drept... venind la Pilat, acerut trupul lui Iisus. {i cobor=ndu-L, L-au \nf`[urat \n giulgi [il-au pus \n morm=nt s`pat \n piatr`, \n care niciodat` nimeni nufusese pus... {i urm=ndu-i femeile... au g`sit miresme [i miruri.{i s=mb`ta s-au odihnit dup` porunca Legii� (Luca 23, 45�56).Iar a doua zi �s-au adunat mai marii preo]ilor [i fariseii la Pilat,zic=nd: �Doamne, ne-am adus aminte c` am`gitorul acela a zis\nc` fiind viu: dup` trei zile m` voi scula. Deci, porunce[te s`fie p`zit morm=ntul p=n` a treia zi, ca nu cumva, venind uceniciiLui noaptea, s`-L fure [i s` zic` poporului c` s-a sculat din mor]i,c`ci va fi r`t`cirea din urm` mai mare ca cea dint=i. Zis-a lorPilat: ave]i straj`, merge]i de \nt`ri]i cum [ti]i. {i ei merg=nd, au\nt`rit morm=ntul cu straj` [i au pecetluit piatra� (Matei27, 62�66).

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul r`stignirii Domnului.


Unde a avut loc r`stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei). Acestdeal se mai numea [i al �C`p`]=nii�, \ntruc=t se considera càcolo ar fi fost \ngropat [i primul om, Adam, c=nd neascult=ndde Dumnezeu, a p`c`tuit, iar �r`splata p`catului este moartea�(Romani 6, 30). Acest fapt are o semnifica]ie mai ad=nc`, dac`ne g=ndim la spusele Sf=ntului Apostol Pavel, �c`ci deoarecemoartea a venit prin om, tot prin om [i \nvierea mor]ilor, c`ciprecum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos�(I Corinteni 15, 21�22). Care sunt cuvintele rostite de Fiul luiDumnezeu pe cruce? (Sunt [apte fraze, av=nd urm`toareasuccesiune: 1). �P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac�; 2). �Adev`rgrìesc ]ie, ast`zi vei fi cu mine \n rai�; 3). �Femeie, iat` fiultù; fiule, iat` mama ta�; 4). �Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

Capitolul unu302

pentru ce m-ai p`r`sit?�; 5). �Mi-e sete�; 6). �S`v=r[itu-s-a�;7). �P`rinte, \n m=inile Tale \ncredin]ez duhul meu�.

8. Aplicarea

R`stignirea Domnului cre[tinii o s`rb`toresc cu post [i rug`ciune\n Vinerea Sfintelor Patimi (numit` [i �Vinerea neagr`�).

Se va c=nta Prohodul Domnului.


Se vor re]ine cele [apte cuvinte rostite de M=ntuitorul Hristos pecruce.


|nvierea Domnului



Ce m`rturisim \n articolul V al Simbolului de credin]`? (M`rtu-risim despre Dumnezeu Fiul c` �a \nviat a treia zi, dup` Scripturi).Aceasta \nseamn` c` potrivit Scrierilor Sfinte ale Vechiului Tes-tament, ca [i a profe]iei Sale f`cut` \n mai multe r=nduri, dup`ce a fost judecat, r`stignit [i \ngropat, Domnul nostru Iisus Hristosnu a fost biruit de moarte, ci a \nviat a treia zi din morm=nt.


Ne vom referi \n cele ce urmeaz` la \nvierea Domnului, dovedit`prin ar`t`rile Sale, v`z=nd apoi care sunt obiec]iunile fa]` de\nvierea Domnului [i netemeinicia lor.

--



Sfintele Evanghelii ne arat` c` \nvierea Domnului este uneveniment nemai\nt=lnit, menit s` ne confirme divinitatea lui Iisus[i a operei de m=ntuire pe care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut\ntr-o lumin` mai presus de \n]elegere [i r`m=ne minunea ceamai mare la care particip` deopotriv` cerul [i p`m=ntul �...{iia t` , cu t remur mare se f`cuse , c`c i \ngeru l Domnulu i ,cobor=ndu-se din cer a venit, a pr`v`lit piatra de la u[` [i [edeadeasupra ei. {i era \nf`]i[area lui ca fulgerul [i \mbr`c`mintealui alb` ca z`pada. {i de frica lui s-au cutremurat str`jerii [i s-auf`cut ca mor]i. Iar \ngerul r`spunz=nd, a zis femeilor: �nu v`teme]i, c` [tiu c` pe Iisus cel r`stignit cùta]i. Nu este aici, c`s-a sculat precum a zis. Veni]i de vede]i locul unde fusese pusDomnul� (Matei 28, 2�6).

Real i ta tea morm=ntului gol a constatat-o apoi MariaMagdalena, apoi Sfin]ii Apostoli Petru [i Ioan, care veninddegrab` la morm=nt au r`mas uimi]i v`z=nd acela[i lucru (Ioan20, 1�10).

Minunea \nvierii este confirmat` [i de ar`t`rile Sale, martorifiind to]i cei care l-au v`zut [i au comunicat cu El.

Astfel, mai \nt=i s-a ar`tat Domnul \nviat Mariei Magdalena(Marcu 16, 9), care pl=ng=nd la morm=nt, L-a confundat cugr`dinarul . . . ( Ioan 20, 15�18) . Apoi s -a ar` ta t femei lormironosi]e, zic=ndu-le: �Nu v` teme]i! Merge]i [i vesti]i fra]ilormei ca s` mearg` \n Galileea. Acolo m` vor vedea� (Matei 28,10). Iisus cel \nviat s-a ar`tat apoi lui Petru (Luca 24, 34; I Corin-teni 15, 5), precum [i ucenicilor (Luca [i Cleopa) \n drum spreEmaus, recunoscut fiind numai dup` binecuv=ntarea [i fr=ngereap=inii (Luca 24, 13�32). |n acea[i prim` zi a s`pt`m=nii s-a ar`tatDomnul \nviat Apostolilor �[i celor ce erau \mpreun` cu ei� (Luca24, 3), f`r` Apostolul Toma. {i �a suflat [i le-a zis: lua]i DuhSf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, se vor ierta [i c`rora le ve]i ]ine,vor fi ]inute (Luca 24, 36�49, Ioan 20, 19�23). �{i dup` opt zileiar`[i erau aduna]i Apostolii cu ei fiind [i Toma. A venit Iisus,fiind u[ile \ncuiate [i a st`tut \n mijlocul lor [i a zis: �Pace vou`!Apoi a zis lui Toma: adu-]i degetul \ncoace [i vezi m=inile Mele[i adu-]i m=na ta \n coasta Mea [i nu fi necredincios, ci credincios.{i r`spunz=nd Toma i-a zis: Domnul meu [i Dumnezeul meu! Azis lui Iisus: pentru c` M-ai v`zut, ai crezut. Ferici]i cei ce n-auv`zut [i au crezut (Ioan 20, 26�29). Din nou se arat` la mareaTiberiadei c=nd a pr=nzit cu ei [i c=nd, \ntreb=ndu-l pe ApostolulPetru dac` \l iube[te, l-a restabilit \n apostolat (Ioan 21, 1�24).

Capitolul unu304

Tot Apostolilor se arat` Domnul [i pe muntele Galileii, dup`cum ne relateaz` textul Scripturii: �Iar cei unsprezece ucenici aumers \n Galileea, la muntele unde le-a poruncit lor Iisus. {iv`z=ndu-L I s-au \nchinat, ei care se \ndoiser`. {i apropiindu-seIisus le-a vorbit lor, zic=nd: Mi s-a dat toat` puterea \n cer [i pep`m=nt . Drept aceea, merg=nd, \nv`]a] i toate neamuri le ,botez=ndu-le \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh,\nv`]=ndu-le s` p`zeasc` toate c=te v-am poruncit vou`, [i iatÈu cu voi sunt \n toate zilele, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Amin�(Matei 28, 16�20). Sf=ntul Apostol Pavel se refer` la \nc` douàr`t`ri ale Domnului \nviat, f`cute �la peste cinci sute de fra]i�(I Corinteni 15, 6) [i �dup` aceea s-a ar`tat lui Iacob� (I Corin-teni 15, 7). |n sf=r[it, \naintea \n`l]`rii la cer, Domnul s-a ar`tattuturor Apostolilor: �{i i-a scos afar` p=n` \n Betania [iridic=ndu-[i m=inile, i-a binecuv=ntat. {i c=nd \i binecuv=nta s-adep`rtat de la ei [i s-a \n`l]at la cer� (Luca 24, 50�51; Marcu16, 19�20).

De aici vedem c` �\n decursul celor 40 de zile dup` \nviereau fost unsprezece ar`t`ri ale Domnului \nviat, la ore, intervale,[i locuri diferite: la morm=nt, \n Ierusalim, pe drum c`tre Emaus,la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoanediferite, femeilor mironosi]e, Apostolilor, ucenicilor [i multoraltor cunoscu]i Sf=ntului Pavel, pe care acesta, la interval de 20de ani, \i va invoca drept martori oculari (I Cor. 15, 6). �E untimp de control, de verificare [i de convingere. Femeile vin lamorm=nt cu miresme [i cu lacrimile p`reri i de rù dup`|nv`]`torul lor. Apostolii nu cred c` a \nviat p=n` ce nu v`dmorm=ntul gol [i pe El. Toma nu crede p=n` ce nu pune degetulpe rane, iar Luca [i Cleopa p=n` ce nu le fr=nge p=inea [i num`n=nc` cu ei. Odat` convin[i, ei vestesc \nvierea cu t`rie [if`r` \ncetare� (Nicolae, Mitropolitul Banatului, �|nviereaDomnului [i Biserica�, \n «Telegraful Rom=n», nr. 15�16, 17�18/1984, p. 2).

Cu toate aceste evidente m`rturii ale \nvierii Domnului, \nc`dintru \nceput ea a fost pus` la \ndoial`. Ne spune Evanghelia cùnii din str`jeri �venind \n cetate au vestit mai marilor preo]ilortoate cele \nt=mplate. {i adun=ndu-se \mpreun` cu b`tr=nii [i]in=nd sfat, au dat osta[ilor argin]i mul]i, zic=nd: spune]i a[a:ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe c=nd noi dormeam.{i de se va auzi aceasta la dreg`torul, noi \l vom \mbuna [i pevoi f`r` grij` v` vom face. Iar ei lu=nd argin]ii au f`cut precumi-au \nv`]at...� (Matei 28, 11�15). Aceast` ipotez` nu rezist`criticii, privind at=t pe Apostoli, c=t [i pe str`jeri. Apostolii fiind


plini de team`, s-au risipit. Unul din ei chiar s-a lep`dat. Nu-[iputeau la nici un caz asuma riscul unei eventuale confrunt`ri cugarda roman` \n disciplin` de fier... C=t prive[te pe str`jeri, undasc`l al Bisericii se \ntreab`: �dac` str`jerii dormeau, cum puteaus` vad` (c` l-au furat ucenicii)? Iar dac` nu au v`zut, cum pot dam`rturie?...�.

|ntruc=t aceast` ipotez` nu [i-a dovedit temeinicia, s-aformulat cu timpul ipoteza numit` �a mor]ii aparente�, ai c`reisus]in`tori afirm` c` Iisus nu a murit, ci a c`zut doar \ntr-o moarteaparent` (s incopa) , f i ind apoi t rez i t la v ia ]` de r`cealamorm=ntului [i de mirosul aromatelor. Nici aceast` ipotez` nu-[idovede[te \ns` temeinicia, fiindc` nici potrivnicii lui Iisus nu aupus la \ndoial` moartea lui real`. Evanghelia arat` clar c` Pilataccept` luarea de pe cruce a Trupului Domnului numai dup` ces-a convins c` moartea a avut loc \n mod real. Suta[ul face probacu suli]a, \mpung=ndu-I coasta... Apoi, aromatele cu care I-a fostuns trupul [i giulgiurile cu care L-au \nf`[urat i-ar fi produs ele\nsele moartea prin asfixiere, [i nicidecum nu L-ar fi stimulatspre trezirea la via]`. Apoi, ce impresie putea l`sa asupraApostolilor Iisus trezit din letargie?... Iat` ce spune despre aceastaun critic, care el \nsu[i a renun]at la aceast` ipotez`: �Un omcare a ie[it din morm=nt pe jum`tate mort, care se t=ra bolnav,care avea trebuin]` de \ngrijire medical`, de bandaje, de \nt`rire[i de menajare, [i care la sf=r[it era totu[i cople[it de suferin]`,era imposibil s` poat` face asupra ucenicilor impresia biruitoruluiasupra mor]ii [i morm=ntului... Cel mult le-ar fi putut da osenza]ie de mil` [i de comp`timire, \ns` e cu neputin]` s` lepreschimbe \ntristarea \n entuziasm, s` le ridice cinstirea p=n` laadora]ie� (F.D. Strauss).

Datorit` netemeiniciei ei, [i aceast` ipotez` a fost \nlocuit`cu cea a viziunii, a iluziei, sau a halucina]iei, ca [i cum to]imartorii \nvierii Domnului ar fi avut halucina]ii, sau vedenii.Este [tiut c` halucina]ia apar]ine \n cele mai multe cazurinevropa]ilor sau psihopa]ilor domina]i de o idee fix`. Ori, at=tApostolii, c=t [i cei foarte mul]i martori ai \nvierii nu au fostdomina]i de ideea scul`rii din morm=nt a lui Iisus [i la nici uncaz nu aveau maladii psihice, sau boli nervoase. Apostolii erauoameni simpli [i s`n`to[i. Moartea |nv`]`torului le-a produsteam` [i nesiguran]`, [i nicidecum obsesia biruin]ei asupra mor]ii.Numai dup` ce constat` adev`rul \nvierii, sufletul lor se umplede o bucurie sf=nt`, aduc`toare de lini[te [i curaj, care s` le dea

Capitolul unu306

putere s` mearg` \n toat` lumea [i s` \nfrunte toate greut`]ile,numai ca s` fie martori ai adev`rului de care erau pe deplinconvin[i...


C=nd a \nviat Iisus din mor]i? (|n prima zi a S`pt`m=nii, adic`duminica. {i de atunci aceast` zi, comemor=nd acest eveniment,a devenit pentru \nchin`torii Domnului ziua de odihn` [i des`rb`toare s`pt`m=nal`, �ziua pe care a f`cut-o Domnul s` nebucur`m [i s` ne veselim \ntr-\nsa�; �Ziua Domnului�, \nlocuindsabatul ca zi de odihn`). Ce au sim]it Apostolii c=nd l-au v`zutpe Domnul \nviat? (La \nceput au fost st`p=ni]i de team` [inedumerire, iar apoi aceste sentimente s-au transformat \nbucurie, siguran]`, curaj [i iubire f`r` margini fa]` de Domnulcel \nviat). Evanghelia ne arat` c` la \nceput Domnul \nviat nu afost recunoscut nici de Maria Magdalena, nici de Apostoli [i nicide cei doi ucenici \n drum spre Emaus. De ce? (Fiindc` TrupulLui era spiritualizat, cu particularit`]i deosebite oarecum de celeale trupului cu care a vie]uit pe p`m=nt). Cum ne apare trupulspiritualizat al Domnului? (El nu este duh, fiindc` m`n=nc`,vorbe[te, p`streaz` semnele r`nilor, dar apare [i dispare c=ndvrea [i unde vrea, [tie tot ce se \nt=mpl`). Cu ce putere \iinveste[te Domnul pe Apostoli? (Cu puterea de a lega [i dezlegap`catele oamenilor). Cu acest prilej Domnul instituie Sf=nta Tainà Pocìn]ei (M`rturisirii, sau Spovedaniei), iar prin suflareaSf=ntului Duh peste ei, Domnul cel \nviat instituie Sf=nta Tainà Preo]iei. C=nd se arat` Sfin]ilor Apostoli \n Galileea, la munte,ce le porunce[te? (S` mearg` la toate neamurile, s` le \nve]e nouacredin]` [i s` le boteze \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntuluiDuh). Aceasta este Sf=nta Tain` a Botezului. De aici vedem c`dup` \nvierea Sa din mor]i, M=ntuitorul a instituit trei SfinteTaine: Pocìn]a, Preo]ia [i Botezul.

8. Aplicarea

S`rb`toarea |nvierii Domnului este praznic cu dat` variabil`, fiindprecedat` de o perioad` de [apte s`pt`m=ni de post.

Se vor c=nta: �Ziua |nvierii� [i �Hristos a \nviat�.



Se vor \nv`]a aceste imne biserice[ti.


|n`l]area Domnului la cer



Ce ne spune Simbolul de credin]` despre Dumnezeu Fiul? (Cèste n`scut din veci din Tat`l, c` pentru noi [i pentru a noastr`M=ntuire s-a pogor=t din ceruri [i a luat trup ca al nostru dinSf=nta Fecioar` Maria, prin puterea Sf=ntului Duh. Apoi, c` afost r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat, a fost \ngropat[i a \nviat). Dar dup` \nviere, ce s-a \nt=mplat? (S-a \n`l]at laceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui).


Ne vom referi la \n`l]area Domnului la cer, urm`rind desf`[urareaevenimentului [i f`g`duin]a venirii Sf=ntului Duh.


Se va prezenta textul pericopei care relateaz` evenimentul, dup`cartea Faptele Apostolilor 1, 2�12.

Explicarea textului Dup` cum ne arat` textul c`r]ii FapteleApostolilor, \n`l]area Domnului la cer a avut loc la 40 de zile dela \nvierea Sa, pe muntele M`slinilor, aproape de Ierusalim.Sfin]ii Apostoli nu au \n]eles sensul duhovnicesc al \n`l]`riiDomnului la cer [i nici a l \mp`r`]iei mesianice, motiv pentrucare ei \ntreab` nedumeri]i pe Iisus dac` �acum va \ntemeia\mp`r`]ia lui Israel�. Aceast` ne\n]elegere corect` a \mp`r`]iei

--

Capitolul unu308

mesianice, se asociaz` [i altor situa]ii, precum, de pild`, cuprilejul intr`rii solemne a M=ntuitorului \n Ierusalim, c=nd auconsiderat c` a sosit momentul \ntroniz`rii Sale ca Mesia. �Numaidup` ce s-a prosl`vit Iisus�, ne spune Evanghelistul (Ioan 12, 16),au \n]eles Apostolii sensul \mp`r`]iei mesianice. Adic`, numaidup` ce Iisus s-a \n`l]at la cer [i dup` evenimentul pogor=riiSf=ntului Duh, li s-a luminat mintea [i sim]irile, spre a-[i aminti[i \n]elege toate cele spuse lor de Domnul \n cursul activit`]iiSale (Ioan 14, 26).

|n`l ]area Domnului la cer \nseamn` \nainte de toatedeschiderea cerului pentru noi to]i care beneficiem de roadeleJertfei [i |nvierii Domnului. Este o \mplinire a cuvintelorpsalmistului, care vede pe Mesia rup=nd \ncuietorile caredesp`r]eau cerul de p`m=nt, \n urma p`catului s`v=r[it de primulom. Iat` cuvintele sale: �Ridica]i por]ile voastre [i v` ridica]ipor]ile cele ve[nice [i va intra |mp`ratul m`ririi! Cine este acela|mp`ratul m`ririi? Domnul puterilor, acesta este |mp`ratulm`ririi!� (Psalmul 23, 7�10).

Textul pericopei ne-a ar`tat apoi c` \nainte de \n`l]area Sa lacer, Domnul le spune Sfin]ilor Apostoli c` vor lua puterea Sf=n-tului Duh [i-I vor fi martori p=n` la marginile p`m=ntului. Aceasta\nseamn` c` odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostolivor primi puterea de a porni la misiunea pentru care au fost ale[i,continu=nd \n toat` lumea \ntreita activitate a Domnului:profetic`, de propov`duire a Evangheliei; arhiereasc`, de sfin]irea celor ce cred \n Hristos prin harul Sf=ntului Duh; [i conduc`-toare, de a \ntemeia comunit`]i cre[tine [i a stabili r=nduiala dup`care s`-[i desf`[oare activitatea.

Odat` \n`l]at la cer, M=ntuitorul nu i-a p`r`sit pe Sfin]iiApostoli, ci le-a f`cut din nou f`g`duin]a apropiatei pogor=ri aSf=ntului Duh, care va face ca El, |nv`]`torul lor, Hristos cel\n`l]at \ntru slav`, s` fie ve[nic prezent \n via]a lor [i a celor cevor crede \n El, p=n` la sf=r[itul veacurilor.

Pe de alt` parte, \n`l]area Domnului la cer s-a f`cut cu trupulomenesc spiritualizat [i \ndumnezeit, adic` cu trupul luat dinSf=nta Fecioar` Maria, cu care a trìt printre noi, cu care a p`timit[i cu care a \nviat din mor]i. Este trupul Domnului plin de slav`dumnezeiasc`. Dac` trupul omenesc intr` \n componen]a SfinteiTreimi, \n]elegem mai bine valoarea pe care o are trupul \n fa]alui Dumnezeu, ca [i a datoriei pe care o avem [i noi fa]` de trup,[i anume de a nu-l l`sa s` fie \nrobit patimilor, ci s` facem din el


un �templu al Duhului Sf=nt� (I Corinteni 6, 19) sau un �m`dularal lui Hristos� (I Corinteni 6, 15).

Intui]ia se va face ar`t=ndu-se tabloul \n`l]`rii Domnuluila cer.


C=nd a avut loc \n`l]area Domnului la cer? (La 40 de zile dup`\nvierea Sa). Unde? (Pe muntele M`slinilor, aproape de Ieru-salim). Ce le porunce[te M=ntuitorul cu acest prilej? (S` nu sedep`rteze de Ierusalim, c` \ntr-un timp foarte apropiat se varev`rsa peste ei Duhul Sf=nt, care le va da putere de a fi martoriiDomnului p=na la marginile p`m=ntului, vestind Evanghelia [i\ntemeind \mp`r`]ia lui Dumnezeu pe p`m=nt). Ce ne demon-streaz` \n`l]area Domnului la cer cu trupul? (Ne arat` valoareape care o are trupul omenesc ca [i crea]ie a lui Dumnezeu, precum[i menirea lui de a deveni �templu al Duhului Sf=nt�).

8. Aplicarea

|n`l]area Domnului la cer este comemorat` de cre[tini la 40 dezile dup` \nviere, ca praznic \mp`r`tesc cu data variabil` (\nfunc]ie de data Pa[tilor), s`rb`torindu-se acum [i ziua eroilor.

Se va c=nta troparul praznicului: �|n`l]atu-Te-ai \ntru slav`,Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie f`c=nd ucenicilor Tì cuf`g`duin]a Sf=ntului Duh, \ncredin]=ndu-se ei prin binecuv=ntarec` Tu e[ti Fiul lui Dumnezeu, M=ntuitorul lumii�.


Se va repeta [i \nv`]a troparul \n`l]`rii Domnului la cer.


Capitolul unu310

Raportul dintre Vechiul Testament [iNoul Testament

1.Rug`ciunea la intrarea \n clas`2.Organizarea clasei pentru lec]ie3.Verificarea lec]iei predate anterior


Ce este Sf=nta Scriptur`? (Sf=nta Scriptur` reprezint` calea princare ni s-a transmis revela]ia sau descoperirea lui Dumnezeu,pentru a cunoa[te planul lui Dumnezeu cu privire la m=ntuireanoastr`). |n c=te p`r]i se \mparte Sf=nta Scriptur`? (|n dou` p`r]i:Vechiul Testament [i Noul Testament). Ce cuprinde VechiulTestament? (C`r]ile scrise sub inspira]ia Duhului Sf=nt menites` preg`teasc` omenirea pentru primirea M=ntuitorului). Dar NoulTestament? (Reprezint` \ns`[i opera de m=ntuire adus` nou` deFiul lui Dumnezeu \ntrupat).


Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este raportul dintre VechiulTestament [i Noul Testament.


|ntre Noul Testament [i Vechiul Testament \ntr-o unitate or-ganic`, av=nd acela[i izvor care le-a creat [i acela[i obiectiv lacare ambele se refer`. Ambele s-au scris sub inspira]ia aceluia[iDuh Sf=nt, dup` m`rturia Apostolului: �Toat` Scriptura esteinsuflat` de Dumnezeu [i de folos spre \nv`]`tur`, spre mustrare,spre \ndrept`]irea \ntru dreptate� (II Timotei 3, 16). At=t Vechiulc=t [i Noul Testament au ca obiect persoana lui Iisus Hristosprin care vine m=ntuirea din p`cat: �Cerceta]i Scripturile c`cisocoti]i c` \n ele ave]i via]a ve[nic` [i acestea sunt carem`rturisesc despre Mine� (Ioan 5, 39).

Vechiul Testament este izvorul Noului Testament, fiindc`ne prezint` p`catul [i f`g`duin]a unui Izb`vitor. Noul Testamentne prezint` \mplinirea m=ntuirii. Vechiul Testament este izvoruldin care a ie[it Noul Testament, este temelia pe care s-a zidit

--


\ntregul edificiu al Nuolui Testament, pentru a forma o singurùnitate: |mp`r`]ia lui Dumnezeu.

De[i Vechiul Testament este c`lùz` spre Hristos (Galateni4, 24), sau �umbra celor viitoare, iar nu \nsu[i chipul lucrurilor...�(Evrei 10, 1), totu[i Vechiul Testament r`m=ne \nceputul [itemelia, garantul \mplinirilor mesianice. Astfel, autorii NouluiTestament pe tot cuprinsul \[i \ntemeiaz` vorbele [i faptele pecele descoperite de Dumnezeu \n Vechiul Testament. Ei spun tottimpul: �Acestea toate s-au f`cut ca s` se \mplineasc` ceea ce s-azis de Domnul prin proorocul care zice...� (Matei 1, 22�23);�...a[a este scris de proorocul� (Matei 2, 5); �...Atunci s-a \mplinitcuv=ntul spus de ...proorocul� (Matei 2, 17).

Unitatea Vechiului [i Noului Testament este dat` [i de faptulc` ambele au \n centrul \nv`]`turii lor ideea de p`cat [i necesitateaizb`virii din p`cat, deci persoana Domnului Iisus Hristos. M=n-tuitorul \nsu[i spune �c` dac` a]i fi crezut \n Moise, M-a]i ficrezut [i pe Mine, c`ci despre Mine a scris acela� (Ioan 5, 46).

Modul cum s-au \mplinit proorociile Vechiului Testament\n Noul Testament rezult` din chiar con]inutul lor. Acestea expuncu exactitate via]a [i activitatea Domnului, patimile, moartea [i\nvierea Sa, \nc=t ele au fost identificate de autorii Noului Tes-tament ca \mpl in i rea lo r \n persoana lu i I i sus Hr is tos .Descoperindu-se la cina de la Emaus dup` |nviere, M=ntuitorulatrage aten]ia ucenicilor Sì: �{i le-a zis: Acestea sunt cuvintelepe care vi le-am vorbit \nc` fiind cu voi, c` trebuia s` se\mplineasc` toate cele scrise \n legea lui Moise [i \n prooroci [i\n psalmi despre Mine. Atunci le-a deschis mintea, ca s` \n]eleag`Scripturile. {i le-a zis: a[a este scris [i a[a trebuie s` p`timeasc`Hristos [i a treia zi s` \nvieze din mor]i...� (Luca 24, 44).

Unii cre[tini pornind de la cuvintele Domnului: �Nu am venits` stric legea, ci s-o \mplinesc� (Matei 5, 17), spun c` VechiulTestament este superior celui Nou. Al]ii, din contr`, pornind dela spusele Sf=ntului Apostol Pavel c` Vechiul Testament este o�c`lùz` spre Hristos� [i �dac` a venit credin]a nu mai suntemsub c`lùz`� (Galateni 3, 24�25), sau c` �Hristos este sf=r[itullegii� (Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una din acestepozi]ii nu este cea mai potrivit aleas`. Sunt dou` extreme [iextremele nu sunt bune. �Noul Testament aduce noul \nlocuindjertfele prin unica jertf` a Domnului, \nlocuind tìerea \mprejurcu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m=nc`rurile �cu-rate� [i �necurate�, \nl`tur=nd s`rb`torile, sp`l`rile [i alteritualuri, care nu vor mai avea nici o semnifica]ie (vezi Coloseni2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` semin]ie cu cea din

Capitolul unu312

toate semin]iile�. Aceasta nu \nseamn` o \nl`turare a VechiuluiTestament. Este adev`rat c` �p`r]i ale Vechiului Testament careau fost tipuri [i simboluri pentru Noul Testament s-au \mplinit[i, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Ele s-au potrivitunui anume popor [i unei anume epoci. Dar Vechiul Testamentmai cuprinde [i alte legi care nu au fost desfiin]ate, deoarecesunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i carecorespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinismului, care le-aprimit [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[ Duh Sf=nt,Vechiul Testament nu-[i pierde valoarea de Scriptur` Sf=nt`.C=nd Sf=ntul Apostol Pavel spune c` �toat` Scriptura esteinsuflat` de Dumnezeu� (II Timotei 3, 16) se refer` desigur laVechiul Testament, fiindc` Noul Testament nu era compus \nc`.De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al bisericii (FericitulAugustin), ar`t=nd c` �Noul Testament \n cel vechi se ascunde,iar Vechiul se descopere \n cel Nou� (Nicolae, MitropolitulBanatului, «Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe» � Timi[oara, 1981,p.102).


Care este raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament?(Este un raport de unitate indisolubil` av=nd aceea[i inspira]iedivin` a Duhului [i pe Fiul lui Dumnezeu \ntrupat, ca Izb`vitorullumii din p`cat). Dac` profe]iile Vechiului Testament s-au\mplinit \n persoana Domnului Hristos, mai este necesar VechiulTestament? (Mai este necesar prin \nv`]`tura sa dat` de Dumne-zeu, precum Legea lui Dumnezeu [i celelalte percepte de doctrin`[i de moral`, precum: \nv`]`tura despre p`catul str`mo[esc,\nv`]`tura despre Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \n persoan`,despre atributele lui Dumnezeu. |n Vechiul Testament ne esteprezentat` [i porunca cea mare a iubirii, sintetizat` \n a iubi peDumnezeu din toat` puterea, din toat` inima, din tot cugetul, iarpe aproapele, ca pe tine \nsu]i. Vechiul Testament cuprinde oserie de \nv`]`turi morale date de Dumnezeu spre folosul tuturoroamenilor din toate timpurile [i din toate locurile).

8. Aplicarea

Pentru frumuse]ea lor duhovniceasc` [i pentru \n]elepciunea lordivin` multe pericope scripturistice din Vechiul Testament auintrat \n cultul Bisericii spre a oferi credincio[ilor pove]e [i\ndreptare a vie]ii.


Rug`ciunile, precum Psalmul 50, au fost incluse \ntr-o mul-]ime de slujbe biserice[ti, fiind rostite de credincio[i \n multesitua]ii ale vie]ii lor duhovnice[ti.

Chipuri ale profe]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament\mpodobesc calendarul sfin]eniei cre[tine, iar Sf=ntului proorocIlie i s-a consacrat o s`rb`toare special` cu pr`znuire.

Mul]i dintre credincio[ii Bisericii cre[tine poart` numelesfin]ilor [i drep]ilor Vechiului Testament, spre a-i avea ca modelede urmat \n via]`.


Sf=nta Scriptur` � capodoper` aculturii [i civiliza]iei universale



Din catehezele tratate vedem c` Sf=nta Scriptur` reprezint` cu-v=ntul lui Dumnezeu, �viu [i lucr`tor� (Evrei 4, 12) \n via]anoastr`, care ne arat` calea m=ntuirii. |n acela[i timp, cuv=ntullui Dumnezeu, lumin=nd sufletul, \i dezvolt` aspira]iile lui sprevalorile culturale, artistice, literare, etc. Pe de alt` parte, Biblia\ns`[i ofer` teme care impulsioneaz` aspira]iile culturale alesufletului, \nc=t ea prezint` modele [i motive de inspira]ie pecare oamenii de talent le-au concretizat \n opere nemuritoareintrate la loc de frunte \n tezaurul culturii universale.


|n felul acesta ne putem referi la Sf=nta Scriptur` ca [i capodoperà culturii [i civiliza]iei universale.

--

Capitolul unu314


Sf=nta Scriptur` reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris subinspira]ia Sf=ntului Duh spre a ar`ta oamenilor voia lui Dumne-zeu, sau calea care duce la m=ntuire. Ea are deci \n esen]` uncaracter religios. Desigur c` toate religiile au c`r]i de orientarereligios-moral`. Deosebirea \ns` dintre acestea [i Biblie esteesen]ial`. |n ea vorbe[te \nsu[i Dumnezeu oamenilor, pe c=nd \nalte c`r]i ale diferitelor religii vorbesc oamenii despre Dumne-zeu. De aceea, Biblia se mai nume[te [i �Sf=nta Scriptur`�, re-prezent=nd �cuvintele vie]ii ve[nice�, cuv=ntul lui Dumnezeu �viu[i lucr`tor... judec`tor al sim]urilor [i al cugetelor inimii�. Eaeste s`m=n]a c`zut` pe p`m=ntul bun care aduce �roade cu inim`bun` [i curat` \ntru r`bdare� (Luca 8, 15).

Pe l=ng` caracterul divin al Bibliei ea este [i r`m=ne ocapodoper` a culturii [i civiliza]iei umane. {i este explicabilaceasta dac` ne g=ndim c` cultura [i civiliza]ia au rolul de adezvolta spiritul omenesc [i valorile umane, ceea ce corespunde\ntru totul str`daniei spre virtute, str`danie de a cultiva chipullui Dumnezeu pe care \l avem \n noi, spre a ajunge la asem`nareacu Dumnezeu, adic` la des`v=r[irea duhovniceasc`. Aceast`ne\ntrerupt` tendin]` spre des`v=r[ire nu exclude, ci implic`d`ltuirea spiritului desc`tu[at de p`cat spre a tinde mereu sprecultur` [i cviliza]ie. A[a se explic` faptul c` un cercet`tor com-petent \n probleme de istoria religiilor demonstreaz` c` ideea de�sacru� (sfin]enie) corespunde celei de cultur` [i civiliza]ie. Decipe m`sur` ce de-a lungul vremii sufletul caut` valorile religiei,\n acela[i timp creeaz` cultura [i civiliza]ia (Mircea Eliadie,«Tratat de Istoria Religiilor» � Paris 1964).

Pentru a ar`ta mai concret c` Biblia e o capodoper` a culturii[i civiliza]iei universale, vom demonstra c` la multe popoare [ichiar la poporul nostru, Biblia i-a \nv`]at pe oameni s` scrie [is` citeasc`. P`rti din ea au fost primele manuale [colare. Suntnenum`ra]i acei credincio[i care chiar la o v=rst` mai \naintatàu \nv`]at s` citeasc` din dorin]a de a descifra adev`rurile SfinteiScripturi.

E suficient apoi s` re]inem faptul c` pentru poporul nostru,Biblia de la Bucure[ti, din 1688, constituie primul monument allimbii literare rom=ne[ti.

Referindu-ne \ns` \n mod general la valoarea istoric` aBibliei, putem spune c` ea ofer` date pre]ioase de ordin istoric,privind cunoa[terea Orientului Apropiat [i Mijlociu. Dintre toatepopoarele orientale, evreii sunt singurii care au dat lucr`ri de


istoriografie \n c`r]ile istorice ale Vechiului Testament. Restulpopoarelor, de[i au dezvoltat cultura \n toate domeniile nu auoferit nici un fel de istorie. Un istoric (Eduard Mayer) subliniaz`c` evrei i �se r idic` mult , peste tot ce cunoa[tem noi \nistoriografia oriental`�, ei av=nd astfel �o pozi]ie unic` \ntrepopoarele culte ale Orientului�. De exemplu, nici un istoriografnu aminte[te de poporul hiti]ilor (indo-european). Singur` Bibiliaaminte[te de fiii lui Het (heteii), date confirmate \ntocmai dearheologia modern`.

Frumuse]ea artistic` a Sfintei Scripturi este indiscutabil`. Unrenumit filolog [i arheolog francez, Solomon Reinach, critic asprual tuturor religiilor, este un sincer admirator al Bibliei. El arat`c` �oricare cititor impar]ial va fi de acord c` istoria lui Iosif este\nc=nt`toare, c` \n cartea lui Iov sunt pasaje sublime, c` profe]ii[i psalmii cuprind unele din cele mai frumoase pagini cu care sepoate onora geniul uman�. Biblia �este mai u[or de citit [i maiinstructiv`... Se poate spune c` toate marile idei ale civiliza]ieimoderne sunt \n germene \n ea [i se poate constata, pe temeiulistoriei, c=t de mult \i datoreaz` civiliza]ia modern`�. Bibliacupr inde [ i t ransmi te sen t imentu l demni t` ] i i umane , a lsolidarit`]ii, al iubirii aproapelui, al egalit`]ii oamenilor \naintealui Dumnezeu, pe care Vechiul Testament le-a transmis NouluiTestament [i pe care continu` s` le r`sp=ndeasc` am=ndou` p=nàst`zi.

Orice cititor g`se[te \n Sf=nta Scriptur` scrieri istorice, de\nv`]`tur`, profe]ii, legi moral-religioase, redactate sub form`de proz`, poezie sau scrisori. De pild`, scrierile poetice aleVechiului Testament \mbr`]i[eaz` toate genurile literare: epic,liric, dramatic. �Cuvintele pline de m=nie ale proorocilor [ipoeziile lirice de mare valoare artistic` (Psalmii) stau ast`zial`turi de cele mai bune opere ale literaturii universale� (V.J.Avdiev, «Istoria Orientului Antic» � Bucure[ti, 1951, p.241).

Sfin]ii P`rin]i socotesc Biblia �hran` a sufletelor� (Sf. Vasilecel Mare); �leac \mpotriva tuturor r`nilor suflete[ti� (Sf=ntul IoanGur` de Aur); �scara pe care ne urc`m la Dumnezeu� (IsidorPelusiotul). �Nici gloria, nici puterea, nici prezen]a prietenilor,nici vreun alt lucru omenesc, nu poate s` m=ng=ie un sufletcuprins de triste]e, a[a cum o poate face citirea Sfintei Scripturi,c`ci aceast` citire e convorbire cu Dumnezeu� (Sf. Ioan Gur` deAur).

Biserica, prin \nv`]`tura sa cuprins` \n Biblie [i sf. Tradi]ie,\nnoie[te \ntreaga lume p`g=n`, deschiz=ndu-i accesul la cultur`[i civiliza]ie. Este bine cunoscut faptul c` popoarele barbare

Capitolul unu316

primeau noua \nv`]`tur` cre[tin` cu scopul precis [i binedeterminat de a intra \n r=ndul popoarelor culte [i civilizate.Imperiul bizantin a fost prin defini]ie cre[tin [i pe acest fundal[i-a \ntemeiat o cultur` [i civiliza]ie specific`, care a dìnuit [iluminat spiritul omenesc mai bine de un mileniu. Iar popoarelebarbare primeau noua credin]`, \nscriindu-se \n acest imperiu cueticheta apartenen]ei la fenomenul cultural. Se remarc` astfel o\mpletire armonic`, sau o simbioz` \ntre religie, cultur` [i civi-liza]ie.

Dar Sf=nta Scriptur` fiind hran` duhovniceasc` a devenit [iizvor de inspira]ie al celor mai mari arti[ti ai lumii.

Arta bizantin` [i cea cre[tin` occidental` [i-a scos subiecte-le de inspira]ie din Sf=nta Scriptur`, \nc=t catedralele [im`n`stirile au devenit adev`rate �Biblii \n piatr`� (M. Vloberg).La fel se poate spune [i despre marile opere din arta Rena[terii,at=t \n pictur`, c=t [i \n sculptur`. Scenele din capela Sixtin`r`m=n cele mai \nsemnate capodopere ale picturii, iar ca sculpturèste suficient s` ne g=ndim la Michelangelo cu: �David�, �Pieta�[i �Moise�. Despre aceast` din urm` sculptur`, c=nd a fost v`zut`pentru prima dat`, cei prezen]i au exclamat plini de admira]ie [iuimire: �a \nviat Moise!�.

La fel [i arta iconografic`, se dezvolt` \n lumea bizantin` [ise continu` apoi [i \n frescele bisericilor [i m`n`stirilor rom=-ne[ti precum [i \n miniaturile care \mpodobesc manuscriselec`r]ilor biserice[ti. De pild`, pictorii rom=ni Nicolae Grigorescu[i T`t`r`scu au \mpodobit pere]ii m`n`stirilor cu scene biblicenemuritoare (precum m`n`stirea Agapia).

|n pictura universal` se remarc` \ndeosebi Leonardo da Vincicu �Cina cea de tain`�; Rembrandt, cu �Isac [i Rebeca�, �Samsonla masa de nunt`�, �|ntoarcerea fiului risipitor�, �Lep`dareaSf=ntului Petru� [i �Ucenicii \n drum spre Emaus�; Ti]ian, cu�Ecce homo�; Rafael, cu �Calvarul� [i �Punerea \n morm=nt�;Michelangelo, cu �Facerea omului�; El Greco, cu �Adora]iap`storilor�, �|nvierea lui Hristos�, �Sf=ntul Martin� [i �Sf=ntulIoan Evanghelistul [i Francisc de Assisi�; Antonio Ciseri, cu�Punerea \n morm=nt�; Gustav Doré, cu �Judecata lui Solomon�,�Solomon prime[te pe regina din Saba� [i �Solomon b`tr=n�;Piero della Francesca, cu �|nvierea�; Duccio, cu �Femeile lamorm=nt�; Giotto, cu �Jeluirea lui Hristos�; Matthias Grünewald,cu �R`sm=nt�; Aert de Gelder, cu �Abraham [i cei trei \ngeri�.

Intuitia se va face ar`t=ndu-se plan[e sau diapozitivecuprinz=nd aceste picturi celebre care au intrat \n patrimoniulartei universale.


|n ceea ce prive[te domeniul muzicii, to]i marii compozitoriai lumii moderne au compus �Misse�- (Sf. Liturghie). S-a impus\n mod deosebit Beethowen cu �Missa solemnis�. Mai putemaminti �Requiemul� lui Mozart; �Oratoriile� lui Bach \nchinate�Patimilor� Domnului; �Crea]iunea� de Hayden; �PatimileDomnului� de Handel, etc. De asemenea, \n domeniul operei esuficient s` amintim doar �Corul robilor� din �Nabucco� de G.Verdi, ca [i opera �Samson [i Dalila�. La toate acestea putemadùga [i compozi]iile religioase, \n special �Sf=nta Liturghie�ale celor mai mari compozitori [i dirijori rom=ni de coruribiserice[ti.

Intui]ia se poate face pun=ndu-se un disc cu una sau maimulte din compozi]iile muzicale amintite.

|n literatur` putem semnala �Divina Comedie� a lui Dante,ca fiind opera cea mai celebr` din Evul Mediu. Influen]a SfinteiScripturi asupra lui Milton se materializeaz` prin opera sa:�Paradisul pierdut�. Tot din Biblie s-au mai inspirat [i al]i scriitoricu r`sunet mondial, precum: Tolstoi, Dostoievschi, Victor Hugo,etc.


Ce cuprinde Biblia sau Sf=nta Scriptur`? (Cuprinde Cuv=ntul luiDumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt). Care este scopulesen]ial al Bibliei? (De a le ar`ta oamenilor voia lui Dumnezeu[i drumul care duce la m=ntuire). Ce implic` acest fapt? (Implic`faptul c` restabilind chipul lui Dumnezeu \n fiin]a noastr` nevom orienta spre tot ceea ce ne cultiv` spiritul, spre tot ceea cereprezint` adev`r, bine [i frumos). Cum a influen]at Sf=ntaScriptur` spiritul omenesc? (L-a influen]at \n mod creator \n toatedomeniile de activitate: literatur`, istoriografie, pictur`, sculptur`,muzic`, arhitectur`, etc. |ntr-un cuv=nt, Biblia a stimulat spiritulomenesc spre valorile morale [i estetice, ea r`m=n=nd astfel ocapodoper` a culturii [i civiliza]iei universale).

8. Aplicarea

Pentru a fi c=t mai accesibil`, Biblia a fost tradus` \n peste 2500de limbi [i dialecte, mai mult ca oricare alt` carte din lume. Astfel,fiind citit` de un num`r tot mai mare de oameni, ea \[i \ndepline[terolul ei clarv`z`tor. |n felul acesta, cu c=t citim mai mult Biblia[i cu c=t ne orient`m via]a dup` cuv=ntul lui Dumnezeu pe careea \l cuprinde, cu at=t ne vom \nnobila mai mult fiin]a, devenind

Capitolul unu318

mai buni [i mai drep]i, caractere ferme, hot`r=te s` \ndeplineasc`voia lui Dumnezeu.

|n lec]iile care vor urma, ne vom str`dui s` cunoa[tem c=tmai temeinic Biblia, \nc=t Cuv=ntul Domnului s` devin` pentrufiecare din noi, a[a cum zice psalmistul: �o candel` pentrupicioarele mele [i o lumin` pentru c`rarea mea� (Psalmull 19, 105).


Cateheze dogmatice 319

CAPITOLUL

Catehezedogmatice

22

Capitolul doi320


Existen]a lui Dumnezeu


Privind via]a \n desf`[urarea ei, ca [i ordinea [i armonia dinunivers [i din noi \n[ine, omul dotat cu libertatea de a-[i punecontinuu \ntreb`ri, \n mod firesc [i-a pus [i \[i pune problemacauzei care le-a determinat pe toate [i a scopului pentru care auap`rut. {i astfel ajunge inevitabil la cauza lor prim`, la St`p=nulvie]ii [i al universului. Dar cum acest St`p=n este altceva dec=tnoi, sau dec=t universul; [i cum nu-L poate sesiza empiric cusim]urile; [i cum ra]iunea nu este totdeauna luminat` de credin]`,omul [i-a pus [i \[i pune \ntrebarea dac` exist` \ntr-adev`r aceast`Fiin]` suprem`, f`r` de \nceput [i f`r` de sf=r[it, Creatorul a totce exist`.

II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` vom ar`ta c` \ntr-adev`r exist` o Fiin]`suprem` c`reia \i spunem Dumnezeu, ca St`p=n a tot ce are un\nceput [i un rost \n lume.

III. Tratarea

Pe l=ng` oamenii care cred \n Dumnezeu, sunt mul]i care nu ad-mit existen]a Lui. Ei se numesc atei, [i spun c` \n lume exist`legi dup` care ea se conduce, [i nu mai e nevoie de altceva. Totulmerge automat, de la sine. Via]a \ns`[i se prezint` \ntr-o mi[care[i evolu]ie, materia dezvolt=ndu-se de la simplu la complex, tindemereu spre perfec]iune. Astfel s-a dezvoltat de la anorganic laorganic, [i a[a a ajuns s` apar` omul, ca fiin]` ra]ional`, capabil`s` o domine [i s` o transforme prin for]ele lui proprii [i s` fac`din ea ce vrea [i ce poate, f`r` a da socoteal` cuiva de aceasta...Nu le este \ns` u[or celor ce neag` existen]a lui Dumnezeu s`-[isus]in` p`rerile sau convingerile lor p=n` la cap`t... Ei nu pot,de pild`, explica cine anume a pus legile \n materie, spre a-idetermina mi[carea [i evolu]ia?... Cum a ap`rut frumuse]eamateriei?... Cum a putut materia evolua de la anorganic p=n` laom?... Cum a ap`rut via]a?...

{i fiindc` ne-am referit la om, e suficient s` arunc`m [i numaio privire spre noi \n[ine, ca s` ne \ntreb`m \n mod firesc cums-au putut forma organele corpului omenesc at=t de complexe [i

--

Capitolul doi322

de perfecte, \nc=t necesit` o specializare de o via]` ca s` le po]ip`trunde tainele existen]ei [i func]ion`rii lor?!... Cum s-au aranjatapoi organele \ntr-o a[a interdependen]`, \nc=t s` asigurefunc]ionalitatea at=t de variat` a organismului uman?!... Cum aputut celula microscopic`, care \ndepline[te func]ia unei uzine,s` se combine cu alte celule pentru a forma anumite ]esuturi [iapoi organele?! Cine le-a imprimat memoria func]iei lor, [tiutfiind c` dac` la un moment dat \[i pierd aceast` memorie deleg`tur` [i func]ionalitate, formeaz` ]esuturi maladive, ce ducvia]a la pieire?!... Cum ochiul, ficatul, inima, pl`m=nii, etc.asemenea unor fabrici, \ncap \n locuri a[a de mici, se leag` \ntreele [i asigur` buna desf`[urare a vie]ii organismului omenesc?!...Tot \ntreb`ri f`r` r`spuns r`m=n cu at=t mai mult cele referitoarela suflet, sau la \ntregul univers... {i cum \n mod firesc c=ndprivim un ceasornic, ne g=ndim c` nu a putut ap`rea f`r` s`-[i fiavut ceasornicarul sù; sau c=nd privim o simpl` ma[in` nu putemadmite c` a ajuns la forma pe care o vedem prin evolu]ia din sine\ns`[i, ci c` a fost creat` de o inteligen]` omeneasc`, purt=ndchiar numele firmei care a creat-o, tot a[a nu putem admite caat=t de complicata �ma[in`� format` din suflet [i trup s` apar`din \nt=mplare, sau printr-o simpl` evolu]ie, f`r` ca la baza ei sèxiste o ra]iune, sau o inteligen]` suprem`. Dac` un robot, sauun calculator au fost create cu �inteligen]`� de c`tre om, seimpune prin asocia]ie de idei c` [i inteligen]a uman` trebuie s`-[iaibe o cauz` care a produs-o, sau o inteligen]` suprem` care acreat-o. V`z=nd aceast` izbitoare [i conving`toare realitate, s-af`cut chiar paradoxala afirma]ie c` �dac` Dumnezeu nu exist`,trebuie s`-L invent`m!�...

Dar cum via]a [i lumea cu tot ce este \n ea exist`, tot astfelexist` [i Creatorul ei. {i pentru a demonstra acest fapt vom cùtas` aducem mai multe dovezi sau argumente.

1. Argumentul istoric. Pe drept cuv=nt spunea un \n]elept allumii vechi c` �ceea ce to]i oamenii ] in \n chip instinctiv caadev`rat, este un adev`r natural� (Aristotel) . Credin]a \ndivinitate, indiferent de modul \n care a fost conceput`, esteprezent` la toate popoarele [i \n toate timpurile. �Nu este nici unpopor a[a de s`lbatic ca s` nu cread` \ntr-un Dumnezeu, chiardac` aceast` credin]` nu este cea adev`rat`� (Cicero). �Privi]i lafa]a p`m=ntului [i ve]i vedea probabil cet`]i f`r` ziduri, f`r` legi,ve]i g`si popoare care nu cunosc scrierea [i folosirea banilor, darun popor f`r` Dumnezeu n-a v`zut \nc` nimeni� (Plutarh).

2. Argumentul cosmologic se refer` la lumea [i legile carestau la baza fenomenelor din univers. Este oricui cunoscut faptul


c` orice lucru, orice ac]iune are o cauz` a existen]ei sale. Aceast`cauz` a lucrurilor din lume nu se afl` \n ele \nsele, ci \n afaralor. Ea nu poate fi \nt=mpl`toare, fiindc` \nt=mplarea nu creazòrdinea. {i atunci spunem c` aceast` cauz` este absolut`, etern`,neschimb`toare, spiritual` [i personal`.

Referindu-ne apoi la materie, este [tiut faptul c` \n sine eaeste inert`, adic` nu se poate pune \n mi[care de la sine. Mi[careamateriei presupune neap`rat existen]a unui Mi[c`tor nemi[cat...|n sf=r[it, via]a pe p`m=nt nu a putut s` apar` din materia moart`.Oric=te cercet`ri [i \ncerc`ri s-ar fi f`cut \n laborator, nu s-a pututajunge la crearea vie]ii, ci la formularea principiului c` �via]a nuse poate na[te dec=t din via]`� (�Omne vivum ex vivo� � Pas-teur). De aici rezult` c` exist` un principiu, un \nceput al vie]ii;[i mai presus de toate un izvor al vie]ii, care are via]a \n sine\nsu[i.

3. Argumentul teleologic, prive[te scopul bine determinat alexisten]ei universului. Frumuse]ea, ordinea, armonia nu pot fidec=t opera unei inteligen]e supreme, care a f`cut lumea dup` unanumit plan [i cu un scop bine determinat. Orice lucru care exist`nu poate fi produsul hazardului, sau al \nt=mpl`rii. El are unscop precis pentru care exist`, precum [i o lege fundamental` aexisten]ei. Iar aceasta presupune \n chip necesar existen]a uneiinteligen]e, a unei voin]e supreme, sau a unei Fiin]e personale,atotputernic` [i bun`. Dac` materia are \n sine un impuls spreorganizare [i o finalitate incon[tient`, ne \ntreb`m: cine i-aimprimat-o?!... Care este originea legilor dup` care ea se confor-meaz`?!

4. Argumentul moral se refer` la sufletul omenesc, caredispune de acel judec`tor interior numit con[tiin]` moral`, ca ocapacitate de a deosebi binele de rù; ceea ce este drept, de ceeace este nedrept; meritul de vin`; r`splata de pedeaps`. Ne\ntreb`m: cine a pus \n sufletul omului aceste no]iuni? Existàpoi \n sufletul omului [i un impuls al ordinei morale, un �ordin�venit din str`fundurile firii, care \l oblig` s` urmeze binele [i sèvite rùl. Aceasta este legea moral` natural`, \nc=t a[a cumconstata Apostolul, �popoarele care nu au lege, din fire fac celeale legii; neav=nd lege, \[i sunt ei singuri lege� (Romani 2, 14).Dac` \n sufletul omului exist` legluitorul care \l \ndeamn` s`s`v=rseasc` binele, ca [i judec`torul care \l mustr` c=nd nus`v=r[e[te binele, acest fapt ne oblig` s` admitem c` exist` unIzvor al binelui, c` exist` un Legiuitor [i Judec`tor suprem carea pus \n sufletul omului no]iunea binelui [i obliga]ia de a-l urma.

Capitolul doi324

5. Pe l=ng` aceste argumente mai exist` [i cel antropologic,cu referire special` la om, mai ales la sufletul lui nemuritor. Spredeosebire de lumea \nconjur`toare care este material`, omul are[i suflet. To]i [tim aceasta, dar ce este sufletul [i con[tiin]a \nsine r`m=n taine ad=nci. E adev`rat c` materia sau creierul estepentru suflet asemenea instrumentului pentru c=nt`re]. Darinstrumentul nu e tot una cu c=nt`re]ul. Nu deriv` unul din altul.Se condi]ioneaz` reciproc, dar exist` independent. {i altevie]uitoare au creier, dar nu au [i suflet. Omul are deci sufletulca [i via]a \ns`[i din afara lui. E o suflare dup` chipul Persoaneicare i l-a dat; [i care fiind deosebit` de orice realitate material`,este Fiin]a suprem` spiritual`.


Din cele de mai sus vedem c` existen]a lui Dumnezeu poate fidovedit` pe cale ra]ional`, baz=ndu-ne pe mai multe argumente,\ncep=nd cu cel istoric, potrivit c`ruia credin]a \ntr-o Fiin]`suprem` (divinitate) a fost pretutindenea [i de toate neamurileadmis` [i cultivat` \n variate forme. Iar ceea ce to]i oamenii ]in\n chip instinctiv ca adev`rat, este un adev`r natural. La aceastaadùg`m argumentul cosmologic, privind lumea [i legile carestau la baza fenomenelor din univers, care au o cauz` a existen]eilor, iar materia inert` \n ea \ns`[i este pus` \n mi[care de unMi[c`tor nemi[cat. La fel [i via]a, nu putea s` apar` din materiamoart`, ci din Fiin]a care are via]a \n Sine. Aceasta \nseamn` c`\ntreaga existen]` nu poate fi produsul hazardului, sau al\nt=mpl`rii. Ea prezint` o armonie, o ordine, o frumuse]e, careimplic` existen]a unei inteligen]e, a unei voin]e supreme,existen]a unei Fiin]e, personal` [i atotputernic`, care a adus toatela existen]` dup` un plan [i cu o finalitate.

Privind apoi la noi \n[ine, u[or putem \n]elege c` omul estesingura fiin]` care are suflet ce nu poate fi produsul materiei, ci\[i are originea \ntr-o alt` realitate din afara lui. Aceasta esteFiin]a spiritual` care i l-a dat. Pe l=ng` aceasta omul posed`, \nstructura lui spiritual`, impulsul de a urma binele, c=t [ijudec`torul care \l mustr` dac` nu-l urmeaz`. Nici acestea nusunt produse ale materiei. Ele presupun astfel \n chip necesarexisten]a unui Legiuitor [i Judec`tor suprem.


V. Asocierea

Un cercet`tor care toat` via]a [i-a dedicat-o studierii credin]elorreligioase, remarc` \ntr-o lucrare monumental` c` dou` realit`]isunt \nt=lnite \n toate credin]ele, la toate popoarele lumii. {ianume, ideea unei divinit`]i, a unei Fiin]e supreme [i cea asufletului nemuritor. Toate practicile de la \nmorm=ntare, ca [icultul mor]ilor confirm` la toate popoarele credin]a \n via]a dedincolo de morm=nt [i implicit cea \n nemurirea sufletului. Iarcredin]a \n divinitate, ca [i cea \n nemurirea sufletului reprezint`posibilitatea definirii omului ca fiin]` religioas`, pe m`sur` s`stabileasc` \n mod con[tient [i liber leg`tura sau rela]ia cu Fiin]asuprem`, pe care o ador` [i de care depinde via]a [i destinul sùve[nic.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este Fiin]a suprem`personal` [i atotputernic` care a adus \ntreaga existen]` dinnefiin]` la fiin]`, dup` un anume plan al Sù [i cu o finalitate(scop) bine determinat`.

VII. Aplicarea

Auzim adesea pe mul]i spun=nd c` L-au cùtat pe Dumnezeu,dar c` nu L-au g`sit, nu l-au v`zut, nici pipìt, nici sim]it...Probabil c` a[a este. Dar Dumnezeu este at=t de mare, \nc=t nu\ncape \n \ntreaga lume, [i at=t de mic, \nc=t \ncape \n inimaoricui. Caut`-l \n inima ta, \n ad=ncul sufletului tù [i-l vei g`sicu siguran]`!... Prive[te apoi armonia cerului \nstelat, frumuse]eanaturii, via]a care pune \n mi[care \ntreaga fire \nconjur`toare,spre a-[i \ndeplini menirea sa, [i vei constata al`turi de un mareom de [tiin]` c` �chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare!� Nuc` floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci pentru c` opera, saulucrarea ne duce totdeauna cu g=ndul [i cu inima la Autorul ei.

Capitolul doi326

Originea [i fiin]a religiei


Am v`zut c` nu putem concepe existen]a lumii, sau a crea]ieif`r` s`-[i aibe Creatorul sù. Dumnezeu a creat lumea cu unanume scop. Nu spre a o l`sa \n p`r`sire, ci pentru a men]ineleg`tura, sau a fi \n rela]ie cu ea. Cu at=t mai mult, crearea omului,ca [i coroan` a crea]iei, purt`tor al chipului lui Dumnezeu, a fostadus` la existen]`, nu pentru a fi p`r`sit de Creatorul sù, ci pen-tru a men]ine o ne\ntrerupt` leg`tur` cu el. Aceast` leg`tura saurela]ie a omului cu Dumnezeu este religia.

II. Anun]area temei

Ne \ntreb`m: care este originea [i fiin]a religiei?

III. Tratarea

La aceast` \ntrebare r`spunsurile au fost foarte diferite. Mul]icercet`tori ai fenomenului religios socotesc c` religia ca fenomensufletesc specific omului este un proces de evolu]ie de la formeleprimare, identificate la diferite triburi s`lbatice [i foarte str`vechi,cu trecere prin politeism [i finaliz=nd \n monoteism.

Vom vedea mai \nt=i [i mai \n am`nunt care sunt \ncerc`rilede a explica originea religiei?

Unii v`d originea religiei \n magie. Se afirm` c` oameniidin epoca primitiv`, \ntruc=t nu au putut explica fenomenelenaturii, au cùtat s` le fundamenteze pe diferite for]e tainice,misterioase, pe care au cùtat apoi, asemenea vr`jitorilor de azi,s` le capteze \n favoarea lor prin diferite gesturi, talismane [iformule consacrate. Neput=ndu-[i atinge scopul, au inventat zei,asemenea lor, care au fost invoca]i apoi \n diferite situa]ii sau\mprejur`ri. Aceast` teorie face \ns` confuzie \ntre religie [imagie. |n modul lor de interpretare, normal ar fi fost ca religia(ca rela]ie sau leg`tur` cu for]ele tainice) s` fi fost mai \nt=i, [iapoi magia, ca form` de captare a lor...

S-a cùtat apoi originea religiei \n animism. Se considera c`toate lucrurile din natur` sunt \nsufle]ite (au suflet \n ele). Acestespirite pot exista [i independente. Majoritatea lor sunt \ns`rùf`c`toare. S-a cùtat s` se intre \n leg`tur` cu ele [i astfel s-aajuns la zeificarea lor, [i mai departe la politeism. Nu e u[or \ns`

--


a propune animismul ca religie primordial`, fiindc` \n esen]ànimismul nici nu poate fi considerat religie!

Lipsa de temei a acestei interpret`ri a dus pe al]i cercet`torila concluzia c` religia [i-ar avea originea \n naturalism. Acestareprezint` o form` primitiv` de religie, care const` \n \ncercareaomului de a da \n]eles infinitului, sau nem`rginitului din jurulsù. Omul primitiv av=nd sentimentul de admira]ie sau de groaz`\n fa]a puterilor [i fenomenelor naturii a \nceput s` le adore.Astfel, \ncerc=nd s` le perceap` cu ajutorul sim]urilor sale, uneleobiecte din natur` fiindu-i apropiate, le-a adorat ca atare; iar celemai \ndep`rtate, precum: cerul, soarele [i ceilal]i a[tri, au devenitzei. Naturismul \ns` nu poate r`spunde la \ntrebarea: de unde aluat omul ideea de divinitate, dac` nu ar fi existat religia?!...Naturismul apare \n aceast` situa]ie, doar o form` de interpre-tare sau de aplicare a religiei deja existent`.

O alt` \ncercare de cùtare a originii religiei se \ndreapt`spre fetisism, ca adorare a unor obiecte naturale (o bucat` delemn, o piatr`, un arbore, un os), sau a unor obiecte artificiale(un cu]it, o br`]ar`, un baston). Ca [i animismul, fetisismul nicinu poate fi socotit religie \n \n]elesul propriu al cuv=ntului, ci osupersti]ie. De fapt fetisismul nici nu este \nt=lnit la popula]iifoarte \ndep`rtate ca timp, ci la acelea care erau pe punctul de aintra \ntr-o civiliza]ie superioar`. |nsu[i numele lui (de laportughezul �fetico� (obiect vr`jit, talisman, amulet), a fost datde navigatorii portughezi \n secolul al XV-lea obiectelor ciudatepe care negrii de pe coasta de apus a Africii le adorau ca zeit`]i...

Totemismul consider` c` sufletul unui str`mo[, sau al unuiprotector al unei familii, trib sau popor ar locui \ntr-un anumeanimal sau plant`. Acesta se numea �totem�, [i se consider` deunii c` aceast` form` de totemism ar constitui [i prima form` dereligie. Totemismul \ns` asem`n=ndu-se cu animismul, poate fio form` particular` a acestuia, referindu-se la cultul str`mo[ilor[i nu la adorarea unei divinit`]i...

O variant` a totemismului este tabuismul, care \nlocuindtotemul cu tabu-ul, g`se[te originea religiei \n elementul deprohibi]ie. Adic`, anumite persoane (precum [eful tribului),animale, sau lucruri erau scoase din uzul comun [i fiind ferite deatingere, erau considerate �tabu�. Se apreciaz` c` din acest �tabu�s-a n`scut ideea de divinitate, [i odat` cu ea [i cea de religie.Numai c` religia presupune nu o interdic]ie, ci o leg`tur`, sau ounire, o comuniune... \nc=t aceast` explica]ie a originii religieieste fals`.

Capitolul doi328

|ntruc=t aceste teorii nu rezist` criticii, s-a cùtat origineareligiei \n sentimentul de fric`, de team` a omului primitiv \nfa]a fenomenelor \ngrozitoare [i inexplicabile ale naturii. S-a chiarformulat ideea c` �frica i-a creat pe zei� (Epicur). Dac` frica i-arfi creat pe zei, ne-am a[tepta \n mod firesc ca toate zeit`]ile s`fie rele, iar odat` cu dispari]ia fricii de fenomenele naturii, s`dispar` [i religia. Ori, vedem c` nu se \nt=mpl` a[a... Pe de alt`parte, nici nu se poate spune despre omul primitiv c` era fricos\n lupt` cu for]ele naturii, ci dispunea de mult curaj pentru a leface fa]` [i domina...

Dac` toate aceste teorii nu pot explica originea religiei, uncercet`tor de renume mondial, Wilhem Schmidt (despre careMircea Eliade spune c` �este f`r` \ndoial` unul din cei mai marilingvi[ti [i antropologi ai acestui secol�) \ntr-o monumental`lucrare referitoare tocmai la �Originea ideii de Dumnezeu� (scris`\n 12 volume, \ntre 1912-1955) demonstreaz` c` la popula]iilecele mai \napoiate [i mai vechi, g`sim credin]a \n existen]a uneiFiin]e supreme, creator al lumii [i legislator al ordinei morale.Aceasta este teoria monoteismului primitiv, care arat` c` la\nceput era credin]a \ntr-un singur Dumnezeu [i apoi s-a ajuns [ila \nv`]`tura cre[tin` despre originea religiei. Omul poart` \n sinesuflarea divin`, adic` chipul lui Dumnezeu. Printre alte calit`]iale sufletului omenesc date \nc` de la crea]ie, este [i aceea de afi fiin]` religioas`, adic` de a avea capacitatea, de a tinde necon-tenit s` intre \n leg`tur` cu Creatorul sù, cu P`rintele sù. Altfelspus, cum sufletul omului are capacitatea de a g=ndi, de a deosebibinele de rù (fiind o fiin]` moral`) sau frumosul de ur=t (av=ndde la natur` voca]ia esteticului), tot astfel, de la natur` omul arecapacitatea de a intra \n comuniune transcendent` cu o valoareabsolut` [i infinit`, care este Fiin]a suprem`, adic` Dumnezeu.|n felul acesta putem spune c` de la natur` (\naintea oric`rei alteexperien]e) omul este fiin]a religioas`, iar religia este un fenomendivin-uman, reprezent=nd leg`tura dintre Dumnezeu (care sedeschide spre om) [i omul (care tinde mereu spre comuniune cuDumnezeu). Ceea ce a adus [i mereu aduce \ntunecarea,falsificarea, confuzia (dar nu [i anularea) rela]iei omului cu Dum-nezeu, este p`catul, \nc=t pe bun` dreptate constat` Apostolul c`datorit` p`catului, omul dec`z=nd sub aspect religios din mono-teismul primar, �a schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui nestri-c`cios \ntru asem`narea chipului omului celui stric`cios [i ap`s`rilor [i a celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor... [i adev`rullui Dumnezeu \n minciun` [i s-a \nchinat [i a slujit f`pturii \nlocul F`c`torului� (Romani 1, 23�25).


Ne \ntreb`m acum: care este fin]a religiei? {i la aceast`\ntrebare s-au formulat mai multe r`spunsuri, sau pretinse expli-ca]ii.

|n primul r=nd, teoria intelectual`, pornind de la faptul còmul este o fiin]` g=nditoare \ncearc` s` arate c` religia este unprodus al intelectului, sau al g=ndirii noastre, temeluit` peno]iunea de cauzalitate [i pe ideea de infinit. Cauzalitatea fiindo lege fundamental` a g=ndirii face ca mintea s` mearg` din cauz`\n cauz`, p=n` ajunge la cauza suprem`, care este Dumnezeu. |nacest caz Dumnezeu nu este o persoan` distinct` de om, ci oidee, un concept superior tuturor celorlalte. Pe de alt` parte, \nom se na[te ideea de infinit, de nem`rginit, \n contrast cum`rginitul. Personific=nd infinitul, omenirea l-a numit Dumne-zeu. Aceast` teorie nu poate explica \ns` fiin]a religiei, fiindc`religia este \n primul r=nd via]` [i nu poate fi redus` la intelect.

S-a \ncercat apoi s` se g`seasc` fiin]a religiei prin teoriilevoluntariste, care pornind de la faptul c` g=ndurile [i sentimentelenoastre sunt traduse \n ac]iuni prin voin]`, consider` c` voin]amoral` este elementul primordial al religiei. Altfel spus: religiaeste moralitate. Legea moral` [i con[tiin]a datoriei din omdetermin` faptele noastre [i prin ele demonstr`m existen]a luiDumnezeu. Aceast` identitate dintre religie [i moral` este gre[it`,fiindc` omul poate fi moral, f`r` a fi religios, [i invers. Voin]amoral` e doar o func]ie par]ial` a fenomenului religios.

Alte teorii numite sentimentaliste vor s` demonstreze c`sentimentul de pietate [i cel de iubire con[tient` constituie fiin]areligiei. Este adev`rat c` aceste sentimente joac` un mare rolsub aspect religios, dar nu pot fi considerate ca singurele func]iisuflete[ti care determin` fiin]a religiei.

Mai exist` apoi [i teoriile numite �estetice�, care sus]in c`fiin]a religiei const` \n fantezie [i sentimentul estetic, ea repre-zent=nd o \nfrumuse]are a vie]ii. Este adev`rat c` fantezia [iimagina]ia omeneasc` pot prelua elementele existente ale religiei,dar nu le pot crea.

|n sf=r[it, s-a \ncercat s` se demonstreze c` organul sufletescal religiei ar fi con[tiin]a. Identific=nd \ns` con[tiin]a moral` cucea psihologic` se cade \n gre[eala de a socoti con[tiin]a valorilormorale ca fiind egal` la to]i oamenii.

Privind aceste \ncerc`ri de a explica fiin]a religiei, vedem cèle sunt unilaterale. Toate la un loc \ns` prezint` religia ca unfenomen psihologic integral: intelect, voin]`, sentiment, valoriestetice [i con[tiin]`. {i astfel sufletul \n totalitatea func]iilorsale se poate raporta la divinitate [i poate intra \n leg`tur` sau \n

Capitolul doi330

comuniune cu ea, stabilind actul religios. Astfel, mintea (inte-lectul sau g=ndirea) aduce lumina cunoa[terii lui Dumnezeu,voin]a adaug` trìrea, iar sentimentul aduce c`ldura ador`rii luiDumnezeu.

De aici vedem c` \n fiin]a religiei distingem urm`toareleelemente esen]iale: Dumnezeu � spiritual, personal [i mai presusde lume, ca obiect al religiei; omul � \nzestrat cu suflet liber [inemuritor, ca subiect al religiei. Leg`tura omului cu Dumnezeuna[te sentimentul religios, sau aspectul religiei interne (subiec-tive), care se exteriorizeaz`, concretiz=ndu-se prin cult [i moral`(care reprezint` religia extern` sau obiectiv`).


Ce reprezint` religia? (Leg`tura sau comuniunea omului cu Dum-nezeu). Care este originea religiei? (S-au dat mai multe r`spunsurila aceast` \ntrebare). Care sunt acestea? (Se consider` c` origineareligiei trebuie cùtat` \n formele ei de manifestare primar`,precum: magia, animismul, naturismul, fetisismul, totemismul,tabuismul, sau sentimentul de team`). Explic` acestea origineareligiei? (Nu explic`, fiindc` acestea, neav=nd ideea unei Fiin]esupreme, ci a spiritelor oamenilor, sau simplu a diferitelorobiecte, nici nu pot fi considerate religii). Atunci care esteoriginea religiei? (Religia este s`dit` de Dumnezeu \n sufletulomenesc, c=nd i-a imprimat chipul Sù [i reprezint` o capacitatea sufletului de a intra \n comuniune cu Dumnezeu. Altfel spus,religia este un fenomen divino-uman). Care este fiin]a religiei?(Religia reprezint` un proces sufletesc integral, format ding=ndire, voin]`, sentiment, imagina]ie [i con[tiin]` raportat laDumnezeu). Care este forma intern`-subiectiv` a religiei?(Sentimentul religios). Dar cea extern`-obiectiv`? (Cultul [imorala).

V. Asocierea

Pentru a \n]elege mai bine originea [i fiin]a religiei, s` ocompar`m cu limbajul. Orice om normal este \nzestrat de Dum-nezeu cu capacitatea de a-[i exprima g=ndurile [i sim]`mintelesale prin cuvinte, sau prin limbaj. Au fost cazuri c=nd s-au g`sitcopii crescu]i de animale [i \n acea perioad` de timp au deprins�limbajul� lor. Fiind apoi lua]i sub protec]ia oamenilor, ei au\nv`]at limba acestora. Tot astfel, au fost oameni c`rora li s-ainterzis s` practice sentimentul religios. {i atunci [i-au f`cut


�idoli� din al]i oameni, pe care i-au considerat celebri, sau dinalte lucruri... Sau au \ncercat chiar riscul de a nu-[i ]ine \n`bu[itsim]`m=ntul religios pe care \l aveau \n ad=ncul sufletului lor [icare \[i cerea dreptul de exteriorizare.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` religia este leg`tura liber` [icon[tient` a omului cu Dumnezeu, manifestat` \n interior prinsentimentul religios, iar \n exterior (\n afar`) prin cult [i moral`.

VII. Aplicarea

|n primul r=nd, omul ca fiin]` religioas` are datoria de a intra \ncomuniune cu Dumnezeu pr in t r -un ac t de cunoa[ te re aDescoperirii, sau Revela]iei pe care Dumnezeu i-a f`cut-o prinSf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.

A doua datorie este aceea de a s`rb`tori, sau celebra credin]ape care o m`rturise[te, prin adorarea lui Dumnezeu \n cadrulcultului particular [i public.

A treia datorie se refer` la exteriorizarea prin fapte a senti-mentului religios, dovedind prin aceasta credin]a vie [i leg`turatrainic` cu Dumnezeu.

Revela]ia dumnezeiasc`


Fiind creat dup` chipul [i asem`narea lui Dumnezeu, omul s-aaflat totdeauna \ntr-o rela]ie de comuniune [i comunicare cu El.Chiar dac` interven]ia p`catului a derutat aceast` rela]ie, totu[iDumnezeu nu l-a \ndep`rtat cu totul pe om din iubirea Sa...

Dar a[a cum \n mod firesc pentru a intra \n comuniune cucineva se impune \n mod necesar cunoa[terea lui, tot astfel pen-tru a intra \n rela]ie cu Dumnezeu, se cere s`-L cunoa[tem. Laaceast` cunoa[tere a lui Dumnezeu se ajunge prin \ns`[idescoperirea Lui.

--

Capitolul doi332

II. Anun]area temei

Aceast` descoperire se nume[te revela]ie dumnezeiasc` (saudivin`) [i vom vedea mai \n am`nunt despre ea \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Sf=nta Scriptur` ne arat` c` Dumnezeu poate fi descoperit \nprimul r=nd pe cale natural` din crea]ia Sa: �Cerurile spun slavalui Dumnezeu [i facerea m=inilor Lui o veste[te t`ria� (Psalmul18, 1); �Cele nev`zute ale Lui se v`d de la facerea lumii,\n]eleg=ndu-se din f`pturi, adic` ve[nica Lui putere [i dumneze-ire� (Romani 1, 20).

Noi descoperim pe Dumnezeu din crea]ia Sa cu ajutorulra]iunii luminate de credin]`. Pentru un credincios \ntreaga naturèste o carte deschis` \n care se poate citi despre atotputernicia,bun`tatea, dreptatea, iubirea, frumuse]ea, atot[tiin]a Creatorului.�Chipul lui Dumnezeu \l v`d \ntr-o floare� spunea cineva. Nu c`floarea l-ar con]ine pe Dumnezeu, ci modul \n care esteorganizat`, via]a [i frumuse]ea ei, ne duce cu g=ndul la Cel ceare via]` \n Sine [i \[i descopere frumuse]ea vie]ii Sale, concre-tiz=nd-o \n crea]ia Sa. Acest mod de descoperire fireasc`, natu-ral`, cu mintea [i sim]irea proprie, a Creatorului din crea]ia Sa,o numim revela]ie natural`.

Dar pe cale natural`, nu toat` mintea \l vede la fel pe Dum-nezeu. Veacuri de-a r=ndul, datorit` p`catului, spune Apostolul,�oamenilor li s-a \ntunecat mintea [i au schimbat adev`rul luiDumnezeu \n minciun` [i s-au \nchinat [i au slujit f`pturii \nlocul F`c`torului� (Romani 1, 35).

Pentru a evita aceast` pr`p`stioas` confuzie (a Creatoruluicu f`ptura), Dumnezeu s-a descoperit \n mod direct omului sprea fi cunoscut (a[a cum este El); spre a-I cunoa[te voia; spre aintra dup` cuviin]` \n comuniune cu El. Datorit` faptului c` Dum-nezeu ca Duh absolut se afl` \n �lumina neapropiat`� (Timotei6, 16), fiind cu totul altceva dec=t noi oamenii, nu oricui i sedescoper` Dumnezeu [i nu oricum. Dumnezeu se descoper` pecale supranatural`, comunic=nd direct voia Sa unor oameni ale[i.Dac` prima descoperire am numit-o natural`, pe aceasta o numimsupranatural`, fiindc` este f`cut` de Dumnezeu \n mod direct [ifiindc` omul neput=nd ajunge singur la cunoa[terea Lui, oprime[te prin mijloacele lui Dumnezeu mai presus de fire. Sf=ntulApostol Pavel spune c` Dumnezeu odinioar` �\n multe r=nduri


[i \n multe chipuri, a vorbit p`rin]ilor no[tri prin prooroci, \nzilele acestea mai de pe urm` ne-a grìt nou` prin Fiul...� (Evrei1, 1�2).

Dup` cum am ar`tat mai sus, datorit` importan]ei cu totulexcep]ional` pe care o prezint` descoperirea lui Dumnezeu, eanu este comunicat` oricui, ci anumitor persoane alese \n modspecial (de c`tre Dumnezeu) \n acest scop. |n Vechiul Testament,c`r]ile profetice p`streaz` peste tot con[tiin]a profetului c` estechemat de Dumnezeu spre a \ndeplini o misiune sf=nt`, c` ceeace el comunic` nu sunt cuvintele sale ci descoperirea lui Dumne-zeu, Cuv=ntul lui Dumnezeu. Profetul simte c` este ridicat cuduhul la o stare superioar`, care nu este comun` oamenilor [i lacare nu poate ajunge orice om, ci numai cei chema]i \n mod spe-cial de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acei cu care Dumnezeucomunic` au fost preg`ti]i ca s` poat` primi comunicarea, [i maideparte au fost f`cu]i capabili ca s` poat` transmite descoperirealui Dumnezeu. Dac` comunicarea lui Dumnezeu o numim�Revela]ie�, preg`tirea omului pentru a putea primi [i transmiteaceast` comunicare, o numim �inspira]ie divin`�. Revela]ia nuse poate face deci f`r` inspira]ie. Acela[i Duh al lui Dumnezeucare grìe[te prin prooroci, insufl` preg`tirea de a primi [iposibilitatea de a comunica. F`r` preg`tire din partea lui Dum-nezeu, descoperirea nu ar fi posibil`. Altfel spus, revela]ia nueste posibil` f`r` inspira]ie.

Ne \ntreb`m acum: cum se s`v=r[e[te procesul de comunicarea adev`rului dumnezeiesc prin inspira] ia Duhului Sf=nt?R`spunsurile sunt diferite. Unii spun c` Duhul Sf=nt \l fere[tedoar de gre[eal` pe sf=ntul autor, care pune \n scris comunicarealui Dumnezeu. Al]ii spun c` descoperirea adev`rului ar avea uncaracter verbal, \n sens c` Duhul Sf=nt ar dicta, iar scriitorulsf=nt ar pune \n scris tot ceea ce a auzit. Aceste p`reri exprim`dou` extreme, care r`spund unilateral problemei enun]ate. Noispunem c` Duhul Sf=nt \ntr-adev`r fere[te de gre[eal` pe sf=ntulscriitor, dar \n acela[i timp \i [i \nal]` duhovnice[te sufletuldeasupra st`rii comune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea cecomunic`. Nu este deci anulat` personalitatea scriitorului, deaceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o ad=ncimeduhovniceasc` mai mare, altele mai mic`, de[i acela[i Duh Sf=nta comunicat adev`rul de credin]`. Dac` ar fi dictat, cum am v`zutc` s-a spus, atunci nu ne putem explica deosebirile [i varietateaformei de redare a diferi]ilor autori inspira]i de acela[i Duh Sf=nt.A[adar, inspira]ia are un caracter tainic de preg`tire [i comunicarea adev`rului de credin]`, dar \n acela[i timp [i un caracter de

Capitolul doi334

\mpreun`-lucrare, sau de conlucrare \ntre Duhul Sf=nt, carecomunic` adev`rul, [i personalitatea sf=ntului scriitor, careprime[te [i transmite \n scris acest adev`r m=ntuitor.

Revela]ia divin` s-a desf`[urat \n timp [i cuprinde treiperioade mari. Prima perioad` este \naintea c`derii omului \np`cat, c=nd Dumnezeu se descopere omului, comunic` cu el \nmod direct �fa]` c`tre fa]`�. A doua perioad` este dup` c`dereaomului \n p`cat p=n` la venirea M=ntuitorului. Dumnezeu sedescopere prin Lege [i prooroci. Legea comunic` voia lui Dum-nezeu, \l ]ine pe om \n apropierea Sa [i \l preg`te[te pentruprimirea unui izb`vitor. Proorocii comunic` voia lui Dumnezeuatunci c=nd cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se dep`rteaz`de El. Profe]ii mai comunic` oamenilor [i planul lui Dumnezeude a-i izb`vi din robia ap`s`toare a p`catului. Prin profe]i Dum-nezeu descopere chiar [i timpul c=nd va veni M=ntuitorul. Parteaa treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu \ntrupat. Ea este odescoperire dumnezeiasc` deplin` [i direct`, fiindc` Fiul esteDumnezeu adev`rat [i om adev`rat. Ca Dumnezeu, ne descopereadev`rul deplin despre Sf=nta Treime [i a modului de a intra \ncomuniune cu Ea. Iar ca om, ne comunic` acest adev`r sub oform` \n care to]i \l pot primi [i \n]elege. De aceea spunem c`revela]ia Fiului lui Dumnezeu este des`v=r[it`. De aici vedem c`prin revela]ia Sa, Dumnezeu nu ne comunic` toate formele deadev`ruri, ci numai cel referitor la m=ntuirea noastr`, la izb`vireadin p`cat [i la modul de intrare \n comuniune cu El.

Am v`zut c` revela]ia divin` o g`sim \n Sf=nta Scriptur`,care reprezint` Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]iaDuhului Sf=nt. Dar \l g`sim [i \n Sf=nta Tradi]ie, ca o descoperireoral` f`cut` \n mod des`v=r[it de c`tre Fiul lui Dumnezeu \ntrupat.De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a descoperit pe Dumne-zeu Tat`l [i voia Lui prin viu grai [i a poruncit Sfin]ilor Apostoli,nu s` scrie, ci s` propov`duiasc` [i s` boteze, adic` s` transmit`harul m=ntuitor al Sfintelor Taine (Matei 28, 19). De aceea,Apostolul precizeaz` c` �credin]a este din auzire, iar auzirea princuv=nt� (Romani 10, 17). De altfel, cuv=ntul scris al SfintelorEvanghelii nici nu re]ine tot ceea ce a propov`duit [i a \nv`]atM=ntuitorul prin viu grai. Sf=ntul Evanghelist Ioan la sf=r[itulEvangheliei sale arat` c` �sunt [i alte multe lucruri pe care le-af`cut Iisus [i care, dac` s-ar fi scris cu de-am`nuntul, cred c`lumea aceasta n-ar cuprinde c`r]ile ce s-ar fi scris� (21, 25). NiciSfin]ii Apostoli nu au cuprins \n scris toat` \nv`]`tura Domnului.Ei au transmis adev`rul m=ntuitor prin viu grai [i l-au l`satBisericii ca pe o Sf=nt` Tradi]ie mo[tenit` de la M=ntuitorul.


Datorit` acestui fapt, Sf=ntul Apostol Pavel \ndeamn` pe cre[tiniidin Tesalonic: �Tine]i predaniile pe care le-a]i \nv`]at, fie princuv=nt, fie prin epistola noastr`� (II Tesaloniceni 2, 15). De aiciputem observa c` \n unitatea de influen]` a Duhului Sf=nt, aceea[iinspira]ie o resimte autorul sf=nt [i atunci c=nd scrie, c=t [i atuncic=nd propov`duie[te cuv=ntul lui Dumnezeu. Acest fapt confirm`c` Revela]ia divin` o g`sim deopotriv` \n Sf=nta Scriptur` [i \nSf=nta Tradi]ie.


De c=te feluri este revela]ia divin`? (De dou` feluri: natural`,pr in care Dumnezeu ni se descopere pr in crea] ia Sa , [ isupranatural`, c=nd Dumnezeu ne comunic` direct voia Sa.) Cucare act se \ntrep`trunde revela]ia supranatural`? (Cu inspira]iaDuhului Sf=nt). Revela]ia divin` fiind o comunicare \ntre Dum-nezeu [i om, cum se nume[te acest caracter al revela]iei divine?(Acest caracter se nume[te �teandric�). Dar inspira]ia? (Arecaracter tainic [i �sinergic��adic` de \mpreun` lucrare a firii cuharul divin). Cum se manifest` caracterul sinergic al inspira]iei?(Duhul Sf=nt fere[te pe scriitor de a nu gre[i atunci c=nd comunicùn adev`r de credin]` spre m=ntuirea oamenilor. Pe de alt` parte,Duhul Sf=nt \i ridic` sufletul la un nivel duhovnicesc superiorcelorlal]i oameni, pentru a putea primi [i comunica adev`ruldescoperit la care el nu ar fi putut ajunge singur. Sf=ntul autorva transmite apoi adev`rul descoperit potrivit capacit`]ii saleintelectuale, culturale, potrivit originalit`]ii [i a modului per-sonal de exprimare). Cum [i prin cine se descopere Dumnezeu?(La \nceput Dumnezeu s-a descoperit omului \n mod direct. Apoi,dup` c`derea \n p`cat, se descopere prin patriarhi; prin Moisecomunic` Legea Sa, iar prin profe]i descopere venirea M=ntuito-rului. |n cele din urm` Dumnezeu se descopere \n mod direct [ides`v=r[it prin Fiul). Unde g`sim fixat` \n scris revela]ia divin`?(|n Sf=nta Scriptur`). Toat` revela]ia este fixat` \n scris? (Nutoat`, ci o parte din ea s-a p`strat [i transmis pe cale oral`. Aceastaeste Sf=nta Tradi]ie). Cum se numesc \n acest caz Sf=nta Scriptur`[i Sf=nta Tradi]ie? (Se numesc Izvoare ale Revela]iei dumneze-ie[t i ) . Cum putem \n]elege [ i p`trunde ad=ncul tainic aladev`rurilor m=ntuitoare ale revela]iei divine? (Prin credin]` [imai ales prin trìrea lor, ajuta]i fiind de harul divin).

Capitolul doi336

V. Asocierea

De[i revela]ia des`v=r[it` o avem prin Fiul lui Dumnezeu, auzimtotu[i vorbindu-se despre proorocii ne\mplinite [i descoperirineadev`rate, care deruteaz` con[tiin]ele multor credincio[i. Deaceea, trebuie s` deosebim adev`rata revela]ie de falsa saupretinsa revela]ie. {i \n acest sens ne vine \n ajutor scriitorulbisericesc Lactan]iu, care \nc` din vechime a indicat criteriiledup` care putem cunoa[te proorocia adev`rat`. Astfel, adev`ra]iiprofe]i predic` to]i un singur Dumnezeu; nu sufere de bolisuflete[ti (psihice); nu sunt \n[el`tori; nu umbl` dup` averi [ic=[tig; nu se \ngrijesc de cele necesare vie]ii, ci se mul]umesc cu\ntre]inerea pe care le-o trimite Dumnezeu. Proorociile lor s-au\mplinit, sau se \mplinesc \ntocmai. Cunosc=nd aceste criterii,putem lua pozi]ie fa]` de falsele proorociri, deosebindu-le deadev`rata revela]ie divin`, p`strat` de Sf=nta Biseric`.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` revela]ia divin` reprezint`descoperirea din partea lui Dumnezeu a voii [i lucr`rii Sale f`cutòmului spre m=ntuirea sufletului.

VII. Aplicarea

Am v`zut c` prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu numai c` ni seprezint` ca Unul \n Fiin]` [i |ntreit \n Persoane, ci ne arat` [ilucrarea Sa m=ntuitoare, comunic=ndu-ne \n acela[i timp [i voiaSa. Acest fapt ne \ndatoreaz` nu numai la cunoa[terea [icomuniunea cu El, ci [i la efortul \mplinirii voii Lui, \n lupta pecare fiecare credincios o duce cu ispita [i p`catul: �De ve]icunoa[te toate acestea, ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i \mplini�(Ioan 13, 17).

Pe de alt` parte, suntem datori s` p`zim \ntreg l`s`m=ntuldivin transmis prin Sf=nta Tradi]ie [i p`strat cu scump`tate deBiseric`, [tiut fiind c` Biserica asistat` de Sf=ntul Duh ne-ap`strat [i ne transmite \ntreg adev`rul descoperit de Dumnezeu,deoarece ea este �st=lpul [i temelia adev`rului� (I Timotei 3, 15).


Sf=nta Scriptur`


Cum putem noi cunoa[te pe Dumnezeu, voia Sa [i planulm=ntuirii noastre? (|n primul r=nd pe Dumnezeu \l putem cunoa[tepe cale natural`, din lucrarea Sa, prin ra]iunea luminat` decredin]`). Putem cunoa[te pe deplin pe Dumnezeu numai pe calenatural`? (Nu-L putem cunoa[te des`v=r[it pe Dumnezeu numaipe cale natural`). Cum descopere Dumnezeu voia Sa [i planulm=ntuirii noastre? (Pe cale supranatural`). Unde g`sim noicuprins` Descoperirea sau Revela]ia supranatural` a lui Dumne-zeu?

II. Anun]area temei

|n izvoarele sale, care sunt Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie.Vom trata mai \nt=i despre Sf=nta Scriptur`.

III. Tratarea

Sf=nta Scriptur` sau Biblia cuprinde colec]ia de c`r]i scrise subinsuflarea Duhului Sf=nt, a[a cum m`rturisesc sfin]ii ei autori:�Toat` Scriptura este insuflat` de Dumnezeu [i de folos spre\nv`]`tur`, spre mustrare, spre \ndreptare, spre \n]elep]irea cea\ntru dreptate� (II Timotei 3, 16). La fel ni se arat` c` �oameniicei sfin]i ai lui Dumnezeu au grìt, purta]i fiind de Duhul Sf=nt�(II Petru 1, 21).

Ce \nseamn` c` Sf=nta Scriptur` a fost scris` sub insuflareasau inspira]ia Duhului Sf=nt?

Aceasta \nseamn` c` Dumnezeu a ales oameni c`rora le-adescoperit voia Sa. Dar pentru a se putea descoperi, Dumnezeutrebuia s` preg`teasc` sufletul celor care aveau s` primeasc` [iapoi s` transmit` mai departe descoperirea adev`rului comunicat.

Cum se face inspira]ia prin lucrarea Sf=ntului Duh?Prin ac]iunea Sf=ntului Duh, autorul sf=nt care prime[te

adev`rul de credin]` este \n`l]at duhovnice[te deasupra st`riicomune, spre a putea \n]elege [i sim]i ceea ce i se comunic`.Aceasta nu \nseamn` c` este anulat` personalitatea lui. �Prininspira]ie nu \n]elegem aceea c` Dumnezeu ar fi asistat din afar`la compunerea c`r]ilor, sau c` ar fi dictat \n interiorul sufletuluiautorului tot ce a scris. Temele deosebite [i stilul specific al

--

Capitolul doi338

fiecarei c`r]i arat` c` inspira]ia nu a anulat nici cugetarea, nicivoin]a, nici documentarea autorului... Prin inspira]ia SfinteiScripturi \n]elegem c` Sf=ntul Duh a luminat mintea sfin]ilorscriitori cu anumite idei pe care ace[tia le-au dezvoltat cum auputut [i cum au crezut mai nimerit� (Nicolae, MitropolitulBanatului, «Temeiurile |nv`]`turii Ortodoxe» � Timi[oara, 1981,p. 90�91).

C=nd a fost scris` Biblia?Sf=nta Carte a fost scris` pe o perioada de 1500 de ani,

\ncep=nd cu cartea Facerii scris` de Moise (aprox. 1400 \n.Hs.)[i termin=nd cu cartea Apocalipsei, scris` de Sf=ntul Apostol [iEvanghelist Ioan (aprox. 100 d.Hs.).

Care este cuprinsul Sfintei Scripturi?Sf=nta Scriptur` are 66 de c`r]i repartizate \n dou` p`r]i

numite �Testamente�, [i anume Vechiul Testament cuprinde 39de c`r]i scrise \nainte de venirea M=ntuitorului, iar Noul Testa-ment cuprinde 27 de c`r]i scrise dup` \ntemeierea Bisericii.

Care sunt c`r]ile Bibliei [i cum se numesc ele?C`r]ile Sfintei Scripturi fiind scrise sub insuflarea Sf=ntului

Duh se numesc c`r]i canonice (�canon� @ \ndreptar, regul`), pen-tru c` ele constituie un \ndreptar al credin]ei [i o regul` \n via]aduhovniceasc` a credincio[ilor.

Cele 39 de c`r]i canonice ale Bibliei scrise \n limba ebraic`se \mpart \n trei categorii:

1. C`r]ile istorice care trateaz` despre istoria poporului alesde Dumnezeu pentru \mplinirea f`g`duin]ei f`cut` primiloroameni dup` c`derea \n p`cat, c` le va trimite un Izb`vitor.

2. C`r]ile didactico poetice cuprinz=nd \n]elepciunea sf=nt`care va lumina sufletul omului pentru cunoa[terea [i \mplinireavoii lui Dumnezeu.

3. C`r]ile profetice au referin]` special` privind persoana luiMesia cel mult a[teptat.

Cele 27 c`r]i canonice ale Noului Testament scrise \n limbagreac` sunt: cele patru evanghelii care trateaz` despre via]a,activitatea, jertfa, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer. CarteaFaptele Apostolilor ne prezint` activitatea Apostolilor Domnuluide r`sp=ndire a Evangheliei \n lume [i \ntemeierea primelorcomunit`]i cre[tine. Sf=ntul Apostol Pavel a scris 14 epistoleadresate Bisericilor pe care el le-a \ntemeiat [i organizat. Totastfel [i Sf=ntul Apostol Iacob [i Sf=ntul luda au scris c=te oepistol`, Sf=ntul Apostol Petru a scris dou` epistole, iar Sf=ntulApostol Ioan a scris trei epistole [i o carte profetic` numitÀpocalipsa.


Pe l=ng` c`r]ile canonice, Vechiul Testament \n versiuneagreac` numit` �Septuaginta� (scris` pe la anul 250 \n. Hs.) mainum`r` [i alte c`r]i numite �deuterocanonice�, adic` �\n al doilear=nd canonice�. C`r]ile deuterocanonice sunt incluse \n cuprinsulSfintei Scripturi, fiindc` nu cuprind \nv`]`turi care s` contrazic`c`r]ile canonice, av=nd \n acela[i timp un pronun]at caracter di-dactic [i moralizator. Net`g`duita lor valoare [i valabilitatea loreste dat` de faptul c` M=ntuitorul cunosc=ndu-le con]inutul, \lsocote[te ca \ndreptar al vie]ii credincio[ilor. De aceea, El citeaz`frecvent din ele. Mai mult, acord=ndu-li-se importan]a cuvenit`,c`r]ile deuterocanonice au intrat chiar [i \n cult \nc` din primelesecole ale Bisericii cre[tine. Dac` aceste c`r]i sunt considerate�bune de citit� [i au intrat \n cuprinsul Bibliei, mai exist` [ic`r]i numite �apocrife�, care cuprind \nv`]`turi neconforme celorexistente \n c`r]ile canonice, [i care, derut=nd con[tiin]a credin-cio[ilor au fost \nl`turate.

Care este raportul dintre Vechiul [i Noul Testament?Unii cre[tini pornind de la cuvintele Domnului: �Nu am venit

s` stric legea, ci s-o \mplinesc� (Matei 5, 17), spun c` VechiulTestament este superior celui Nou. Al]ii, din contr`, pornind dela spusele Sf=ntului Apostol Pavel c` Vechiul Testament este o�c`lùz` spre Hristos� [i �dac` a venit credin]a nu mai suntemsub c`lùz`� (Galateni 3, 24� 25), sau c` �Hristos este sf=r[itullegii� (Romani 10, 4), \i anuleaz` valoarea. Nici una din acestepozi]ii nu este cea mai potrivit aleas`. Sunt dou` extreme [iextremele nu sunt bune. �Noul Testament aduce Noul, \nlocuindjertfele prin Unica Jertf` a Domnului, \nlocuind tìerea \mprejurcu Botezul cre[tin, \nlocuind deosebirile dintre m=nc`rurile �cu-rate� [i �necurate�, \nl`tur=nd s`rb`torile, sp`l`rile [i alteritualuri, care nu vor mai avea nici o semnifica]ie (vezi Coloseni2, 16), \nlocuirea preo]iei dintr-o singur` semin]ie cu cea dintoate semin]iile�. Aceasta nu \nseamn` \ns` o \nl`turare aVechiului Testament. Este adev`rat c` �p`r]i ale Vechiului Tes-tament care au fost tipuri [i simboluri pentru Noul Testaments-au \mplinit [i, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Eles-au potrivit unui anume popor [i unei anume epoci. Dar VechiulTestament mai cuprinde [i alte legi care n-au fost desfiin]ate,deoarece sunt potrivite tuturor cre[tinilor din toate epocile [i carecorespund universalit`]ii [i eternit`]ii cre[tinismului, care le-aprimit [i le-a perfec]ionat. Scris sub inspira]ia aceluia[i DuhSf=nt, Vechiul Testament nu-[i pierde valoarea de Scriptur`Sf=nt`. C=nd Sf=ntul Apostol Pavel spune c` �toata Scripturaeste insuflat` de Dumnezeu� (II Timotei 3, 16) se refer` desigur

Capitolul doi340

la Vechiul Testament, fiindc` Noul Testament nu era compus\nc`. De aceea, pe drept cuv=nt sublinia un p`rinte al Bisericii(Fericitul Augustin), ar`t=nd c` �Noul Testament \n cel Vechi seascunde, iar Vechiul se v`de[te \n cel Nou�.

Cine [i c=nd a stabilit canonul Bibliei?|n ce prive[te canonul Vechiului Testament �dup` unele

indica]ii se poate spune c` exista un colegiu format din preo]i,levi]i [i al]i b`rba]i \nsemna]i c`rora le era \ncredin]at` p`strareac`r]ilor scrise. Tradi]ia iudaic` afirm` c` Sinagoga cea Mare,adic` un colegiu de 220 de membri instituit \n 444 \n. Hs. [i carear fi dìnuit 250 de ani, ar fi fost autoritatea care a fixat canonul�.

Canonul Noului Testament a fost fixat de c`tre Biseric`. Se[tie c` Biserica s-a \ntemeiat odat` cu pogor=rea Duhului Sf=ntla Cincizecime, iar c`r]ile Noului Testament au fost scrise abia\n partea a doua a primului secol dup` Hristos. |n timpul care aurmat dup` \ntemeierea Bisericii s-a creat foarte mult` confuzie,datorit` faptului c` ap`ruser` o mul]ime de c`r]i cu preten]ia dea fi Scriptura Sf=nt`, iar cele existente erau puse la \ndoial`. Depild`, Sf=ntului Apostol Pavel i se atribuia [i o a treia epistol`c`tre Corinteni [i alta c`tre Laodiceni, pun=ndu-se \ns` la \ndoialèpistola c`tre Evrei. La fel erau puse la \ndoial` epistolele:II Petru, II [i III Ioan, Iacob [i luda, precum [i Apocalipsa. S-aadùgat \n schimb Apocalipsa lui Petru, Evanghelia lui Toma [ia lui Petru, etc. Biserica a fost aceea care a luat cuvenitele m`suripentru stabilirea c`r]ilor canonice, convoc=nd sinoade speciale\n acest sens. {i nu a fost u[or. De pild`, sinodul din Antiohia,din anul 341 prin canonul 60 caterise[te pe cei ce ar citi c`r]ileapocrife; iar sinodul de la Laodiceea din 363�364, prin canonul59 stabile[te ca la cultul divin s` se citeasc` numai c`r]ilecanonice (ceea ce \nseamn` c` se citeau [i c`r]ile apocrife).Aceast` ac]iune a durat p=n` \n partea a doua a secolului IV.Abia \n anul 367 \n �Epistola festiv`� a Sf=ntului Atanasie avemcatalogul deplin [i definitiv al c`r]ilor Noului Testament, \n nu-m`r de 27.

Pe de alt` parte, Sf=nta Scriptur` reprezint` lucrarea Sf=ntuluiDuh \n Biseric`. Ea a fost scris` de oameni ai Bisericii subinspira]ia Sf=ntului Duh. De aceea, valoarea Bibliei pentruBiseric` este f`r` egal. Un singur cuv=nt al Scripturii reprezint`pentru Biseric` o dogm`, un adev`r de credin]` [i de moral`m=ntuitor. De aceea, pe drept cuv=nt s-a spus c` Sf=nta Scripturèra �Magna Charta� pentru comunit`]ile cre[tine, �nucleul [iizvorul permanent al vie]ii spirituale cre[tine. Ea este instrumen-tul principal de convertire printre iudei [i mai ales printre p`g=ni,


lectura ei determin=nd transform`ri [i adeziuni suflete[ti. Via]a[i faptele M=ntuitorului [i ale Apostolilor, \nv`]`turi simple \naparen]`, dar profunde [i originale \n fapt, care umpleau paginileSfintei C`r]i au constituit \nc` de la \nceput centre de atrac]ie dedeosebit` anvergur` [i aluat de dospitur` larg` \n opera misio-nar`... Cuv=ntul scris \n Biblie, care ]inea locul cuv=ntului viual M=ntuitorului, se bucura cum era firesc, de un prestigiu [i oautoritate excep]ional`... Sulurile Sfintei Scripturi se citeau [ise p`strau cu un respect religios� (Pr. prof. dr. Ioan G. Coman,«Patologie» � vol.I, Bucure[ti 1984, p. 66).

Poate oricine citi [i t`lm`ci Biblia?Fiind Cuv=ntul lui Dumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului

Duh, Biblia reprezint` o comoar` de mare pre], f`r` egal, pentrucunoa[terea adev`rului descoperit pentru m=ntuirea noastr`. Bise-rica recomand` astfel ca Biblia s` fie citit` cu inim` curat` [i cumedita]ie ad=nc` asupra \n]elesului ei, de c`tre orice credincios.Dar nu poate fi t`lm`cit` de oricare. Ea \ns`[i ne arat` c` nupoate fi �t`lm`cit` dup` socotin]a fiec`ruia� (I Petru 1, 20).Apostolii \n[i[i roag` pe M=ntuitorul s` le t`lm`ceasc` pildelepe care ei \n[i[i nu le-au \n]eles (Matei 13, 24�30). Famenuletiopian citind din cartea profetului Isaia despre Mesia, se\ntreab`: �Cum a[ putea s` \n]eleg dac` nu m` va c`lùzi cineva?�(Fapte 8, 26�31), iar Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia c` �mul]ir`st`lm`cesc� cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel �spre a lorpierzanie� (II Petru 3, 16).

Cine poate atunci t`lm`ci corect Biblia?Numai Biserica poate t`lm`ci f`r` gre[eal` Sf=nta Scriptur`,

fiindc` acela[i Duh Sf=nt, care este �Duhul Adev`rului�, [i carea insuflat scrierea Bibliei, s`l`[luie[te [i \n Biseric`.


Cum a fost scris` Biblia? (Sub inspira]ia Sf=ntului Duh). Ceimportan]` are aceasta pentru via]a Bisericii? (Reprezent=ndcuv=ntul lui Dumnezeu, Biblia este cartea de c`p`t=i a Bisericii).C=nd a fost scris` Biblia? (A fost scris` pe o perioad` de 1500 deani, \ntre 1400 \n. Hs. [i 100 d. Hs.). Care este cuprinsul Bibliei?(Ea cuprinde Vechiul Testament format din 39 de c`r]i canonice,plus c`r]ile deuterocanonice, [i Noul Testament, compus din 27de c`r]i). Care este raportul dintre Vechiul [i Noul Testament?(Noul Testament \n cel Vechi se ascunde, Vechiul se v`de[te \ncel Nou). Cine a stabilit canonul Bibliei? (Canonul VechiuluiTestament a fost stabilit de Sinagoga cea mare iudaic`, iar canonul

Capitolul doi342

Noului Testament a fost fixat de c`tre Biseric`). Cine poatet`lm`ci Sf=nta Scriptur`? (Biserica prin reprezentan]ii eiautoriza]i, preg`ti]i \n acest sens).

V. Asocierea

Dup` cum orice religie are cartea sau c`r]ile dup` care \[iorienteaz` \nv`]`tura, tot astfel [i Biserica are Sf=nta Scriptur`,sau Biblia, ca temei al dreptei \nv`]`turi \n care se \ncred [i dup`care credincio[ii ei \[i orienteaz` vie]uirea religioas`. Spredeosebire \ns` de c`r]ile celorlalte religii, Biblia este Cuv=ntullui Dumnezeu (Luca 3, 2; Fapte 4, 31; Efeseni 6, 17); Cuv=ntulm=ntuirii (Fapte 13, 26); Cuv=ntul vie]ii ve[nice (Ioan 6, 68;Filipeni 2, 16; Matei 24, 25) �viu [i lucr`tor... judec`tor alsim]urilor [i cuget`rilor inimii� (Evrei 4, 12).

Pe de alt` parte, Biblia �nu este considerat` simpl` carte decitit, asemenea altor c`r]i de zidire sufleteasc`, ci realitate aexperien]ei harice�.

VI. Generalizarea

Din cele mai sus tratate vedem c` �Cuv=ntul lui Dumnezeu esteviu [i lucr`tor mai ascu]it dec=t orice sabie cu dou` tì[uri... [ieste judec`tor al sim]urilor [i al cugetelor inimii� (Evrei 4, 12).

VII. Aplicarea

Citirea zilnic` a Cuv=ntului lui Dumnezeu [i trìrea \n duhulScripturii este o obliga]ie esen]ial` pentru oricare credincios. F`rà lungi prea mult vorba, se cuvine s` sus]inem c` rug`ciunea [iCuv=ntul lui Dumnezeu alimenteaz` [i lumineaz` mereu credin]a.C=nd ele nu sunt prezente \n via]a unui om, credin]a lui r`m=neasemenea unui lic`r de lumin` ce se pierde \n pustiul \ntunecatal acestei lumi.


Sf=nta Tradi]ie


Care sunt izvoarele Revela]iei divine? (Sf=nta Scriptur` [i Sf=ntaTradi]ie). Ce reprezint` Sf=nta Scriptur`? (Cuv=ntul lui Dumne-zeu scris sub inspira]ia Sf=ntului Duh). Dar Sf=nta Tradi]ie?(|nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu [i transmis` prin viu graide c`tre Biseric` asistat` de Sf=ntul Duh, [i p`strat` neschimbat`de-a lungul veacurilor).

|ntruc=t nu to]i cre[tinii admit Sf=nta Tradi]ie ca izvor alRevela]iei divine,

II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` ne vom referi la Sf=nta Tradi]ie, ca temei al\nv`]`turii ortodoxe.

III. Tratarea

Cuv=ntul �tradi]ie� define[te �ansamblul de valori, concep]ii,credin]e, obiceiuri istorice[te constituite \n cadrul unor grup`risociale (popoare, na]iuni, clase, [.a.) [i transmise din genera]ie\n genera]ie�. �Nu exist` ins, familie, colectivitate, institu]ie,sau a[ez`m=nt care s` nu aib` nevoie de tradi]ie [i care s` nu [i-ocreeze. Acela[i lucru se poate petrece cu orice comunitatereligioas` mai ales dac` se stabilizeaz` \n forme de lung` durat`�(Nicolae, Mitropoli tul Banatului , «Temeiurile |nv`]`turi iOrtodoxe», Timi[oara, 1981, p. 94).

Apar]in=nd vie]ii religioase, tradi]ia s-a n`scut odat` cucre[tinismul [i dìnuie ca �via]` a Duhului \n Biseric`�, sau ca�memorie vie a Bisericii�. La baza acestei realit`]i st` faptul c`revela]ia divin` s-a transmis mai \nt=i prin viu grai. M=ntuitorula propov`duit �Evanghelia |mp`r`]iei� [i nu a scris-o. NiciSfin]ilor Apostoli nu le-a poruncit Domnul s` scrie, ci s` propov`-duiasc` Evanghelia [i \n aceast` form` s` atrag` la noua credin]`pe cei ce doreau s` o primeasc` (Matei 28, 19�20). Iar �credin]avine din auzite, iar auzirea prin Cuv=ntul lui Dumnezeu� (Romani10, 17).

Apoi, nu tot ce a propov`duit M=ntuitorul [i Apostolii a fostpus \n scris. �Sunt \nc` [i alte multe c=te a f`cut Iisus, care dac`s-ar fi scris una c=te una mi se pare c` nici \n lumea acesta n-ar

--

Capitolul doi344

\nc`pea c`r]ile ce s-ar fi scris� (Ioan 21, 25). Este [tiut faptul c`\mplinind porunca Domnului, to]i Apostolii au propov`duitEvanghelia, dar nu to]i au scris cuv=ntul propov`duit. Pentru acestmotiv Cuv=ntul lui Dumnezeu \l g`sim p`strat [i \n Sf=ntaTradi]ie, pe cale oral`. De pild`, Sf=ntul Apostol Pavel se refer`la cuvintele Domnului Iisus c` �mai bine este a da, dec=t a lua�(Fapte 20, 35). Aceste cuvinte nu le vom g`si scrise nicìeri \nNoul Testament. Apostolul le spune \ns` ca pe o norm` de via]`cre[tin` propov`duit` de M=ntuitorul [i prea bine cunoscut` decre[tini, de[i s-a p`strat doar pe cale oral`. Apoi, numele luiIannes [i Iambres nu sunt amintite \n nici o carte a VechiuluiTestament (vezi: II Timotei 3, 8). Sf=ntul Iuda aminte[te de ceartadiavolului cu arhanghelul Mihail pentru capul lui Moise (Iuda 1,9; 14, 15), fapt neamintit de Vechiul Testament. Dup` cum vedem,\ntre Sf=nta Scriptur` [i Sf=nta Tradi]ie exist` o leg`tur` organic`.Ele reprezint` una [i aceea[i lucrare a Sf=ntului Duh. Doar formade redare este alta. Acela[i adev`r de credin]` este propov`duitprin viu grai, sau este scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt. Daracela[i Duh \l inspir` pe Apostol [i c=nd propov`duie[te adev`rulunic [i atunci c=nd \l scrie, \nc=t putem vorbi de caracteruldumnezeiesc al Sfintei Tradi]ii Apostolice, \n aceea[i m`sur` \ncare vorbim de caracterul divin al Sfintei Scripturi. Sf=ntulApostol Pavel scrie tesalonicenilor: �A[adar fra]ilor, sta]i ne-clinti]i [i ]ine]i predaniile (tradi]iile) pe care le-a]i \nv`]at fieprin cuv=nt, fie prin epistola noastr`� (II Tesaloniceni 2, 15). Evorba \n text de r=nduiala stabilit` de Apostol \n Biserica dinTesalonic, mai \nt=i pe cale oral`, iar apoi c=nd s-au ivit problemepe care neput=ndu-le rezolva prin deplasare, s-a v`zut nevoit a lescrie epistola. De obicei vedem c` sfera Sfintei Tradi]ii este maimare dec=t cea a Sfintei Scripturi . Sf=ntul Apostol Ioaneviden]iaz` foarte clar aceast` realitate, c=nd scrie: �multe av=nda v` scrie, n-am voit s` le scriu pe h=rtie [i cu cerneal`, cin`d`jduiesc s` vin la voi [i s` v` vorbesc gur` c`tre gur`, cabucuria noastr` s` fie deplin`� (III Ioan 1, 12).

Ca [i Sf=nta Scriptur`, la fel Sf=nta Tradi]ie apar]ine Bisericii.Aceasta este Trupul lui Hristos, iar credincio[ii \n parte,m`dularele ei . Dumnezeu a \ntemeiat prin propov`duireacuv=ntului Apostolilor, Biserica. Mai departe, Apostolii austatornicit \n via]a credincio[ilor buna r=nduial` [i convie]uireatuturor \n aceea[i lumin` a Duhului. Apostolul scrie clar \n acestsens corintenilor ce \[i creaser` partide \ntre ei: �Oare nu [ti]i c`sunte]i templu al lui Dumnezeu [i c` Duhul lui Dumnezeulocuie[te \n voi? Dac` va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe


acela \l va strica Dumnezeu, pentru c` sf=nt este templul luiDumnezeu, care sunte]i voi� (I Corinteni 3, 16�17). Sf=ntul Irineu(�202) scria c` �Duhul este chez`[ia nestric`ciunii, \nt`rireacredin]ei noastre, scara de \n`l]are la Dumnezeu. Unde este Bise-rica, acolo este [i Duhul lui Dumnezeu. Unde este Duhul lui Dum-nezeu, acolo e [i Biserica [i plin`tatea harului. Iar Duhul esteadev`rul�. Iar adev`rul lui Dumnezeu este unul singur, el nu poatefi \mp`r]it. Poate fi transmis diferit, dar aceasta nu \nl`tur` Sf=ntaTradi]ie, ci o confirm` [i o sus]ine.

Prin urmare, Sf=nta Tradi]ie se temeluie[te pe \ns`[i Tradi]iaApostolic` statornicit` \n Biserica lui Hristos de pretutindeni.Apostolii \n[i[i ca martori ai lui Hristos, au avertizat c` vor ap`reaerezii \n Biseric` pentru a se verifica credin]a multora (I Corin-teni 11, 19). Sf=ntul Apostol Petru este \ngrijorat apoi cèpistolele Sf=ntului Pavel sunt r`st`lm`cite de unii �spre a lorpierzanie� (II Petru 3, 15�16). De fapt \nc` pe timpul Apostolilorau ap`rut \nv`]`turi gre[ite, care denaturau con[tiin]ele oamenilor.De aceea Sf=ntul Apostol Pavel se vede chiar nevoit s` scrieepiscopului Timotei \ndemn=ndu-l st`ruitor [i prin el pe noi to]i,s` fim cu luare aminte la cei ce \nva]` �alt` \nv`]`tur` [i nucuvintelor celor s`n`toase ale Domnului nostru Iisus Hristos [i\nv`]`turii celei dup` adev`rata credin]`� (I Timotei 6, 3); ...�O,Timotee, p`ze[te ceea ce ]i s-a \ncredin]at, dep`rt=ndu-te dede[artele vorbe lume[ti [i de \mpotrivirile [tiin]ei mincinoase�(I Timotei 6, 20); ...�S` ai pild` cuvintele s`n`toase pe care le-aiauzit de la mine, \n credin]a [i dragostea cea \ntru Hristos Iisus.P`ze[te bunul \ncredin]at prin Duhul Sf=nt, care locuie[te \n noi�(II Timotei 1, 13); �...Tu \ns` r`m=i \n cele ce ai \nv`]at [i te-ai\ncredin]at, [tiind de la cine ai \nv`]at� (II Timotei 3, 14); �...C`civa veni un timp, c=nd nu vor suferi \nv`]`tura cea s`n`toas`, cig=dil=ndu-[i auzul, \[i vor \ngr`m`di \nv`]`turi dup` poftele lor...Tu \ns` fii treaz la toate, \ndur` rùl, f` lucru de evanghelism,\ndeplinind des`v=r[it lucrarea ta� (II Timotei 4, 3�5).

Cu aceea[i st`ruin]` i se adreseaz` Apostolul [i episcopuluiTit, l`sat de el \n Creta: �Arat`-te pe tine \n toate ca pild` defapte bune, \n \nv`]`tur` neschimbare, \n cuviin]`� (Tit 2, 7);�De omul eretic, dup` \nt=ia [i a doua pov`]uire, fere[te-te� (Tit3, 10).

Acum putem spune f`r` teama de a gre[i c` Sf=nta Scripturà Noului Testament con]ine [i constituie parte a Sfintei Tradi]iiapostolice. Noul Testament nu \ncremene[te \ns`, nu face s`stagneze via]a Duhului \n Biseric`, ci r`m=ne un criteriu dup`care se orienteaz` dinamismul sau progresul Tradi]iei apostolice,

Capitolul doi346

impus de dinamismul [i de schimb`rile continue ale vie]ii. Deasemenea, se poate vorbi de un aspect static [i un aspect dinamical Sfintei Tradi]ii. Aspectul statornic al Tradi]iei const` \n ceeace Biserica a \nv`]at [i p`strat ca norm` de \nv`]`tur` [i via]`divin`, descoperit` de Dumnezeu. Astfel putem vorbi [i de oSf=nt` Tradi]ie scris`. Prima Tradi]ie scris` am v`zut c` este NoulTestament. Apoi, Tradi]ia apostolic` a fost fixat` de c`tre Biseric`\n r`stimp de opt secole, \n lupt` cu tot felul de erezii [i schismecare lezau adev`rul descoperit de Dumnezeu oamenilor sprem=ntuirea lor. Astfel s-au format cele opt documente scrise aleSfintei Tradi]ii, care sunt:

1. Simbolul de credin]`2. Cele 85 canoane apostolice3. Defini]iile dogmatice ale celor [apte sinoade ecumenice4. M`rturisirile de credin]` ale martirilor5. Defini]iile dogmatice \mpotriva ereziilor6. Scrierile Sfin]ilor P`rin]i7. C`r]ile de slujb` ale Bisericii8. M`rturiile istorice [i arheologice referitoare la credin]a

apostolic`.Aspectul dinamic al Sfintei Tradi]ii alc`tuie[te Tradi]ia

bisericeasc`. Ea nu schimb` \ntru nimic \nv`]`tura (dogma) [imorala l`sat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli, ci o dezvolt` \nea \ns`[i, raport=nd-o, dup` cum este firesc [i necesar, ladinamismul continuu al vie]ii credincio[ilor. �Progresul pentrufiecare lucru, spune Vicen]iu de Lerini, \nseamn` dezvoltareaacestui lucru \n sine \nsu[i. E cazul cu inteligen]a, cu [tiin]a, cu\n]elepciunea; fiecare din acestea se dezvolt` numai \n felulpropriu. |n cazul religiei, dogma (\nv`]`tura de credin]`) se poatedezvolta numai \n ea \ns`[i, adic` \n acela[i \n]eles�. Astfel,dezvoltarea [i progresul Sfintei Tradi]ii cunoa[te o amplificarearmonioas` pr in diversele forme de t radi ] i i cul t ice , sauorganizatorice, duhovnice[ti, potrivit evlaviei credincio[ilor \ntimp [i spa]iu diferit. Aceasta este tradi]ia bisericeasc`, care nucontrazice Sf=nta Tradi]ie ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Pe l=ngàceasta, s-au format \ns` [i o mul]ime de obiceiuri devenite tradi]iilocale, legate mai ales de cultul [i slujba de \nmorm=ntare, denunt` sau de botez, ca [i o mul]ime de s`rb`tori netipiconale.Dac` unele din aceste obiceiuri devenite tradi]ii pot fi acceptate,sau cel pu]in tolerate, sunt \ns` altele care constituie o adev`rat`�sminteal`�, fiind impregnate de tot felul de exager`ri [isupersti]ii, sau de forme bigote... Acestea sunt nocive [i trebuie\ndep`rtate. De altfel M=ntuitorul \nsu[i a comb`tut falsitatea


tradi]iei fariseilor care �calc` porunca lui Dumnezeu� (Matei 15,3). Nenorocirea este c` foarte mul]i credincio[i necatehiza]i leiau de bune, sau r`m=n numai la ele...


Ce este tradi]ia \n general? (Tradi]ia este ansamblul de valori,obiceiuri, credin]e transmise din genera]ie \n genera]ie). Cei ceresping Sf=nta Tradi]ie, au totu[i [i ei o tradi]ie? (Au o tradi]ie alor specific`, pe care [i-au creat-o ei, care \ns` nu le vine de laM=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli). Sf=nta Tradi]ie a fost \nainteaSfintei Scripturi? (Da, fiindc` M=ntuitorul a propov`duit [i nu ascris. La fel le-a poruncit [i au procedat la r=ndul lor [i Sfin]iiApostoli). Care este raportul dintre Scriptur` [i Tradi]ie?(Scriptura face parte din Tradi]ie, fiind cel mai valoros docu-ment scris al ei). Este Scriptura subordonat` cumva Tradi]iei?(Nu este subordonat`, \ntruc=t Scriptura cuprinde cuv=ntul luiDumnezeu scris sub inspira]ia Sf=ntului Duh, ea verific` Sf=ntaTradi]ie). Constituie atunci o suprapunere? (Nu constituie osuprapunere, ci o unitate dat` de unitatea Sf=ntului Duh care este\n am=ndou` [i care le-a creat pe am=ndou`, fiindc` Apostolulca organ al revela]iei divine este inspirat de Duhul Sf=nt [i c=ndscrie, dar [i c=nd comunic` prin viu grai acela[i adev`r decredin]`). Cine asigur` aceast` unitate dintre Scriptur` [i Tradi]ie?(Biserica asistat` de acela[i Duh Sf`nt). Ce reprezint` pentruBiseric` Sf=nta Tradi]ie? (Via]a Duhului, sau memoria ei vie).Care sunt formele \n care se prezint` Sf=nta Tradi]ie? (O form`static`, redat` \n scris prin documentele Tradi]iei [i o form`dinamic`, \n continu` mi[care, dezvoltare [i adaptare a vie]iiDuhului la evlavia credincio[ilor). Dezvoltarea Tradi]iei bise-rice[ti schimb` cumva Tradi]ia Apostolic`? (Nu o schimb` \ntrunimic, ci o dezvolt` \n ea \ns`[i. Tocmai la aceasta a vegheat [ivegheaz` Biser ica) . Sunt [ i t radi ] i i cu carac ter re l ig iosneconforme Tradi]iei Apostolice [i biserice[ti? (Sunt [i astfel detradi]ii, pe care Biserica le socote[te dùn`toare vie]ii duhov-nice[ti [i piet`]ii credincio[ilor ei). Referitor la netemeiniciaobiec]iunilor aduse Sfintei Tradi]ii, la ce concluzie ajungem? (Laconcluzia c` Scr ip tur a [ i Tradi ] ia se af l` \n t r -o uni ta teindisolubil`, ca dou` organe ale aceleia[i Descoperiri divine).

Capitolul doi348

V. Asocierea

Biserica une[te \n aceea[i via]` a Duhului Sf=nt Scriptura [iTradi]ia, \nc=t ele nu pot fi considerate ca �dou` m`rimi a[ezateuna al`turi de alta, oarecum independent [i static. Ele sunt expresiiale unei aceleia[i realit`]i mai ad=nci \n care ancoreaz` [i careeste marea [i via Tradi]ie cre[tin`, via]a \ns`[i a Bisericii \nrealitatea ei divin`, via]a \n care totul se cuprinde \ntr-un procesal c`rui principiu este Duhul Sf=nt \nsu[i, sufletul care str`bate\ntreg Trupul tainic al Domnului�.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Tradi]ie este unul dinizvoarele Revela]iei divine, reprezent=nd via]a Duhului \nBiseric`, prin adev`rul de credin]` care totdeauna, pretutindeni[i de c`tre to]i a fost m`rturisit [i trìt spre m=ntuirea sufletului.

VII. Aplicarea

1. Dat fiind faptul c` Sf=nta Tradi]ie reprezint` Descoperirea luiDumnezeu, adev`rul de credin]` [i de via]` l`sat de M=ntuitorul[i de Sfin]ii Apostoli pe care Biserica cea una, �st=lpul [i temeliaadev`rului� (I Timotei 3, 15) \l p`streaz` ne\ntinat ca pe ocomoar` de mare pre], credincio[ilor Bisericii le revine datoriade a-i cunoa[te con]inutul [i de a o respecta al`turi de Sf=ntaScriptur` ca pe un l`s`m=nt divin, aduc`tor de m=ntuire.

2. R`m=n=nd fideli Sfintei Tradi]ii ca Descoperire a lui Dum-nezeu, credincio[ii vor r`m=ne \n acela[i timp statornici \nv`]`-turii Bisericii, pe care o vor p`stra cu sfin]enie, nel`s=ndu-seatra[i spre alte \nv`]`turi strìne.

3. Cultiv=nd duhul Sfintei Tradi]ii [i al tradi]iei biserice[ti,credincio[i lor le revine datoria de a respecta \ntru totul\ndrum`rile Bisericii privind respingerea falselor tradi]ii ,dùn`toare vie]ii duhovnice[ti.

4. Se va c=nta: �Cu adev`rat mare este Taina cre[tin`t`]ii...�.


Simbolul de credin]`


Particip=nd la Sf=nta Liturghie sau la oficierea unui Botez facem[i m`rturisirea credin]ei noastre spre a ne exprima adeziunea lam=ntuirea pe care ne-o ofer` Dumnezeu \n cadrul SfinteiEuharistii, sau cu prilejul \ncre[tin`rii unui copil, care prin Botezdevine membru al Bisericii.

II. Anun]area temei

Credin]a pe care o m`rturisim este cuprins` \n Crez, sau \nSimbolul de credin]` la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Simbolul de credin]` numit �Niceo-Constantinopolitan�, compusdin 12 articole reprezint` credin]a m`rturisit` de Biseric`, pe bazaformul`rii ei la primele dou` sinoade ecumenice, cel de la Nicea,din 325, unde s-au fixat primele 7 articole ale Crezului, [i cel dela Constantinopol, din anul 381, unde au fost formulate ultimele5 articole. Con]inutul Simbolului de credin]` este urm`torul:

1. Cred \ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l Atot]iitorul, F`c`torulcerului [i al p`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute.

2. {i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unuln`scut care din Tat`l s-a n`scut, mai \nainte de to]i vecii; lumin`din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat, n`scut,nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, prin care toate s-au f`cut.

3. Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-apogor=t din ceruri [i s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din FecioaraMaria [i s-a f`cut om;

4. {i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i ap`timit [i s-a \ngropat;

5. {i a \nviat a treia zi dup` Scripturi;6. {i s-a suit la ceruri [i [ade de-a Dreapta Tat`lui;7. {i iar`[i va s` vin` cu m`rire (slav`), s` judece viii [i

mor]ii; a C`rui \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it;8. {i \ntr-Unul Duhul Sf=nt, Domnul de via]` F`c`torul Care

din Tat`l purcede; Cela ce \mpreun` cu Tat`l [i cu Fiul este\nchinat [i m`rit (sl`vit), care a grìt prin prooroci;

9. {i \ntr-Una sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleasc` Biseric`;

--

Capitolul doi350

10. M`rturisesc un Botez \ntru iertarea p`catelor;11. A[tept \nvierea mor]ilor;12. {i via]a veacului ce va s` fie. Amin.Ce a determinat formularea primelor 7 articole ale Simbolului

de credin]` la primul sinod ecumenic? Faptul c` preotul Arie dinAlexandria sus]inea \nv`]`tura de credin]` gre[it`, spun=nd c`Dumnezeu fiind mai presus de lume, nu putea intra \n contact culumea. De aceea, El a creat din nimic \nainte de timp, nu dinve[nicie, o fiin]` deosebit` de El, prin care a creat lumea,universul. Acesta este Fiul, prima [i cea mai perfec]ionat` creaturà Tat`lui. Dac` \ns` Fiul nu este de o fiin]` cu Tat`l, ci este ocreatur` \n timp [i nu din ve[nicie, \nseamn` c` El nu este Dum-nezeu [i atunci m=ntuirea noastr` este compromis`. Arie a fostcomb`tut de c`tre episcopul Alexandriei, Alexandru, care \lexcomunic` \n anul 323. Arie se refugiase \n Asia Mica, laCezarea, unde av=nd protector pe episcopul Eusebiu, prieten al\mp`ratului, poate s`-[i difuzeze mai departe erezia. Pentru acestmotiv, primele [apte articole ale Simbolului de credin]` stabilesc\nv`]`tura credin]ei de totdeauna a Bisericii, ar`t=nd c` Fiul estede o fiin]` cu Tat`l; n`scut din veci din Tat`l [i nu creat \naintede timp, cum spunea Arie.

Ce a determinat formularea celorlalte cinci articole aleSimbolului de credin]`? Faptul c` un episcop din Constantinopol,pe nume Macedoniu, a emis erezia c` a[a cum Fiul este creaturaTat`lui, Duhul Sf=nt este creatura Fiului. Duhul Sf=nt estesubordonat [i slujitor Tat`lui [i Fiului. Prin aceast` erezie estenegat` dumnezeirea Duhului Sf=nt. Sinodul al doilea ecumenicdin Constantinopol stabile[te la anul 381 c` Duhul Sf=nt este�Domnul de via]` f`c`torul, adic` este Dumnezeu adev`rat, carepurcede de la Tat`l [i c`ruia i se cuvine aceea[i m`rire ca Tat`lui[i Fiului.


|n primele [apte articole ale Crezului \n cine m`rturisim credin]anoastr` cre[tin`? (|n articolul 1 m`rturisim credin]a \n Dumne-zeu Tat`l, iar \ncep=nd cu articolul 2 [i p=n` la articolul 7 m`rtu-risim credin]a \n Dumnezeu Fiul). Ce m`rturisim despre Dum-nezeu Tat`l? (C` este creatorul cerului [i al p`m=ntului, al lumiiv`zute [i nev`zute). Dar despre Dumnezeu Fiul? (C` este Fiullui Dumnezeu, c` s-a n`scut din Tat`l \nainte de veci; c` esteDumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat; c` este de o fiin]`cu Tat`l; c` \mpreun` cu Tat`l este creatorul lumii. Apoi m`rtu-


risim c` s-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [idin Fecioara Maria s-a f`cut om, asemenea nou`, pentru a nem=ntui prin moartea, \nvierea [i \n`l]area Sa la cer). Ce maispunem despre Fiul? C` va reveni \ntru m`rire ca judec`tor dreptal celor vii [i al celor mor]i [i c` va \ntemeia o \mp`r`]ie spiri-tual` ve[nic`). Despre Duhul Sf=nt ce m`rturisim \n articolul opt?(M`rturisim c` este �Domn, adic` Dumnezeu c`ruia i se cuvineaceea[i m`rire ca [i Tat`lui [i Fiului. Mai m`rturisim c` Duhulpurcede de la Tat`l [i c` este de via]` f`c`torul). |n articolul 9formulat de sinodul II ecumenic din Constantinopol, \n ce m`r-turisim \n continuare credin]a? (|ntr-o singur` Biseric` sf=nt`,soborniceasc` [i apostoleasc`). Dar \n articolul zece? (DespreTaina Botezului, [i prin aceasta despre Sfintele Taine). Dar \nultimele dou` articole? (Credin]a \n \nvierea mor]ilor [i \n via]ave[nic`).

Autoritatea Crezului este dat` de faptul c`, el fiind formulatde c`tre dou` sinoade ecumenice, la care au participat to]iepiscopii Bisericii celei Una, reprezint` prin m`rturisirea lor,credin]a de totdeauna a Bisericii, credin]` care pretutindeni a fostaceea[i. El intr` \n tezaurul Bisericii ca un document al SfinteiTradi]ii, reprezent=nd �memoria vie a Bisericii�, �via]a DuhuluiSf=nt \n Biseric`�.

Pe de alt` parte, fiind formulat \ntr-un sinod ecumenic Bise-rica \ntreag`, cea nedesp`r]it` asistat` de Duhul Sf=nt s-apronun]at, formul=nd adev`rul de credin]` cuprins \n Crez. Deaceea, spunem c` \nv`]`tura pe care o m`rturisim \n Simbolul decredin]` constituie un \ndreptar al credin]ei noastre [i \n acela[itimp o dogm`, adic` o Lege a credin]ei, un adev`r de credin]` cenu poa te f i t `g`dui t , c i t rebuie c rezu t [ i t r` i t \n v ia ]aduhovniceasc` a fiec`rui cre[tin. Astfel, oricine ar formula o\nv`]`tur` de credin]` care nu este conform` cu cea m`rturisit`\n Simbolul de credin]` s`v=r[e[te o erezie, adic` o abatere de la\nv`]`tura descoperit` de Dumnezeu spre m=ntuirea noastr`.

V. Asocierea

Reprezent=nd \nv`]`tura de pretutindeni [i de totdeauna aBisericii, Crezul \[i are originea \n m`rturisirea dreptei credin]ede la M=ntuitorul [i Sfin]ii Apostoli. Astfel, m`rturisirea credin]ei\n Sf=nta Treime [i \n Botez o avem ca porunc` a Domnului l`sat`\nainte de \n`l]area Sa la cer: �Merg=nd \nv`]a]i toate neamurilebotez=ndu-le \n numele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh(Matei 28, 19). La fel, Sf=ntul Apostol Pavel m`rturise[te

Capitolul doi352

adev`rata credin]` \n m=ntuirea ce ne-a venit prin Taina \ntrup`riiFiului lui Dumnezeu: �Cu adev`rat mare este taina drepteicredin]e (cre[tin`t`]i): �Dumnezeu s-a ar`tat \n trup, s-a \ndreptat\n Duhul, a fost v`zut de \ngeri, a fost propov`duit \ntre neamuri,a fost crezut \n lume, s-a \n`l]at \ntru m`rire (I Timotei 3, 16).Nu lipse[te \n m`rturisirea Apostolilor nici \nv`]`tura despreBiseric`, ca �Trup al lui Hristos� (I Corinteni 12, 27) [i desprecredincio[i ca m`dulare \n parte, particip=nd fiecare la sfin]ireavie]ii duhovnice[ti prin harul divin. La fel [i \nv`]`tura desprevia]a viitoare \[i are originea \n descoperirea f`cut` de M=ntui-torul [i Sfin]ii Apostoli.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Simbolul de credin]`reprezint` \nv`]`tura de credin]` descoperit` de Dumnezeu [iformulat` de c`tre Biseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, \nv`]`tur`cu privire la Sf=nta Treime [i la m=ntuirea noastr` \n Hristos [i\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine.

VII. Aplicarea

V`z=nd importan]a pe care o prezint` Simbolul de credin]`, casintez` a \nv`]`turii descoperit` de Dumnezeu [i formulat` deBiseric` sub asisten]a Duhului Sf=nt, se impune datoria fiec`ruicre[tin de a cunoa[te at=t con]inutul Crezului, spre a puteam`rturisi credin]a cu voce tare \n cadrul Sfintei Liturghii, sauc=nd cineva este chemat ca na[, \n numele fiului sù duhovnicesc;c=t [i ad=ncirea \ntregii \nv`]`turi de credin]` cuprins` \n Crez,spre a fi �totdeauna gata de r`spuns oricui cere socoteal` decredin]a noastr`� (I Petru 3, 15).

Pe l=ng` cunoa[terea credin]ei sale, credinciosul este dators` o [i trìasc`, \mplinind-o prin fapte. �F`r` fapte credin]a estemoart`� (Iacob 2, 19�20), asemenea pomului care nu aduce roade.Nu este suficient, adic`, s` m`rturisim numai credin]a m=ntuirii\n Biseric` prin harul Sfintelor Taine, ci se impune s` [iconlucr`m ne\ntrerupt cu harul divin, spre cur`]ia de p`cat [i\nnoirea continu` \n bine. �Nu oricine \mi zice mie: Doamne,Doamne, � arat` M=ntuitorul � va intra \n \mp`r`]ia cerurilor,ci cel ce face voia Tat`lui meu cel ce este \n ceruri �(Matei 7, 21).


Sf=nta Treime


La baza religiei st` credin]a [i leg`tura omului cu Dumnezeu.C=nd m`rturisim credin]a [i leg`tura noastr` cu Dumnezeu? (C=ndrostim Crezul sau Simbolul de credin]`). Ce anume m`rturisimcu privire la Dumnezeu? (C` este Un singur Dumnezeu, Tat`latot]iitorul, creatorul tuturor celor v`zute [i nev`zute). Ce spunem\n continuare? (�{i \n unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumne-zeu, unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte de to]ivecii... Care pentru noi oamenii [i pentru a noastr` m=ntuire s-apogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din FecioaraMaria [i s-a f`cut om...�). Fiindc` am f`cut pomenire de DuhulSf=nt, ce m`rturisim \n Crez, mai departe, despre El? (�{i \ntruDuhul Sf=nt , Domnul de v ia ]` f`c`torul , care d in Tat` lpurcede...�).

II. Anun]area temei

Vedem de aici c` m`rturisindu-ne credin]a \n Dumnezeu, facempomenire de Dumnezeu Tat`l, Dumnezeu Fiul [i Dumnezeu DuhulSf=nt, adic` de Sf=nta Treime, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

III. Tratarea

C=nd spunem �Dumnezeu� \n]elegem Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt,f`r` a fi \ns` vorba de trei dumnezei, ci de un singur Dumnezeu,unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane. Aceasta \nseamn` c` fiecarepersoan` este o singur` fiin]`, o singur` voin]`, o singur` lucrare,o singur` putere, o singur` autoritate. Aceast` realitate con]ineun adev`r de credin]` [i o tain` ce nu poate fi \n]eleas` cu minteaomeneasc` [i nici explicat` prin cuv=nt, oric=t de me[te[ugit arfi el. S-a \ncercat totu[i s` i se dea o interpretare, folosindu-seasem`n`rile din lumea material`. Astfel s-a f`cut asem`narea cucompozi]ia unei c`r`mizi format` din p`m=nt, ap` [i foc, \ntr-osingur` unitate; sau cu arborele format din r`d`cin`, trunchi [icoroan`; sau soarele format din disc, raze [i c`ldur`, sau cusufletul format din ra]iune, voin]` [i sim]ire. S-a f`cut apoiasem`nare cu timpul format din trecut, prezent [i viitor sau cuspa]iul format din lungime, l`]ime [i \n`l]ime. Aceste asem`n`ri

--

Capitolul doi354

\ns` oric=t de interesante ar fi, nu reu[esc totu[i s` redeaad=ncimea plin` de tain` a Sfintei Treimi. Cunoa[tem mai bineSf=nta Treime pe baza dovezilor pe care ni le ofer` descoperirealui Dumnezeu \nsu[i \n Sf=nta Scriptur`. Astfel, \n Vechiul Tes-tament putem citi: �{i s` facem om dup` chipul [i asem`nareanoastr`� (Facerea 1, 26). Din aceast` exprimare la plural, vedemc` este vorba de mai multe persoane. Aceast` expresie o putem\nt=lni [i cu prilejul cre`rii primului om: �{i a zis Domnul Dum-nezeu: Iat` Adam s-a f`cut ca unul dintre noi� (Facerea 3, 22),sau cu prilejul amestec`rii limbilor la zidirea Turnului Babel:�Hai dar s` ne pogor=m [i s` amestec`m limbile lor, ca s` nu semai \n]eleag` unul cu altul� (Facerea 11, 7). Avraam \nt=mpin=ndpe cei trei oameni de la stejarul Mambri, le spune ca unuia singur:�Doamne, de am aflat har \naintea ta, nu ocoli pe robul tù�(Facerea 17, 19). Tot Sf=nta Treime este prezent` [i \n vedenia�Domnului Savaot� de c`tre proorocul Isaia, care ne spune c`Serafimii st`teau \naintea Lui... grìau unii c`tre al]ii: �Sf=nt,Sf=nt, Sf=nt, Domnul Savaot, plin este tot cerul [i p`m=ntul dem`rirea Lui� (Isaia 6, 3). Aceast` expresie de trei ori �Sf=nt�, serefer` tocmai la cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Dumnezeu\n Vechiul Testament nu Se descopere \ns` at=t de des sub formaSfintei Treimi, pentru a se evita tendin]a poporului ales de a c`dea\n politeism, confund=nd, la un moment dat, Sf=nta Treime cual]i zei.

Putem s` ne form`m credin]a mai clar` despre Sf=nta Treime,urm=nd descoperirea pe care \nsu[i Fiul o face, [i pe care o g`sim\n paginile Noului Testament. Astfel, \nc` de la z`mislirea Fiului\n p=ntecele Sfintei Fecioare, ne apare imaginea Sfintei Treimi,\n prezentarea Sfintei Evanghelii. Afl`m c` \ngerul \i spuneFecioarei: �Duhul Sf=nt se va cobor\ peste tine [i puterea Celuiprea\nalt te va umbri; pentru aceasta [i Sf=ntul care se na[te dintine se va chema Fiul lui Dumnezeu� (Luca 1, 35). Apoi, laBotezul Domnului, \nainte de \nceperea activit`]ii mesianice \nlume, Fiul prime[te Botezul, iar glasul Tat`lui \l recunoa[te [i \lrecomand` lumii, \n timp ce Duhul Sf=nt apare \n chip deporumbel (Matei 3, 16�17). La desp`r]irea M=ntuitorului deSfin]ii Apostoli, cu prilejul \n`l]`rii Sale la cer, le d` acestoraporunca de a boteza pe cei ce aveau s` formeze Biserica Sa, �\nnumele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh� (Matei 28, 19).Aceast` porunc` a Domnului r`m=ne pentru Apostoli [i pentruucenicii acestora, ca [i pentru Biserica cre[tin` de-a lungulveacurilor o \nv`]`tur` de credin]` [i de via]`. Astfel, cu prilejulCincizecimii, Sf=ntul Apostol Petru \n cuv=ntul sù arat` c` �pe


acest Iisus l-a \nviat Dumnezeu, c`ruia noi to]i suntem martori.|n`l]=ndu-se deci de-a Dreapta lui Dumnezeu [i lu=nd de la Tat`lf`g`duin]a Sf=ntului Duh, l-a rev`rsat pe acesta, cum vede]i [iauzi]i voi acum� (Fapte 2, 32-33). La fel precizeaz` [i Sf=ntulApostol Ioan cu privire la Sf=nta Treime: �C`ci trei sunt carem`rturisesc \n cer: Tat`l, Cuv=ntul [i Duhul Sf=nt, [i ace[tia treiuna sunt� (I loan 5, 4). Sf=ntul Apostol Pavel, binecuv=nteaz` pecredincio[i tot \n numele Sfintei Treimi: �Harul Domnului nos-tru Iisus Hristos [i dragostea lui Dumnezeu Tat`l [i \mp`rt`[ireaSf=ntului Duh s` fie cu voi cu to]i� (II Corinteni 13, 13).

Referindu-ne la Persoanele Sfintei Treimi, spunem c` Dum-nezeu Tat`l este nen`scut [i f`r` cauz`; Dumnezeu Fiul este n`scutdin veci din Tat`l, dup` cum ne spune Sf=nta Evanghelie: �Carenu din s=nge, nici din poft` trupeasc`, ci de la Dumnezeu s-an`scut� (loan 1, 13); �Pe Dumnezeu niciodat` nimeni nu L-av`zut. Cel unul n`scut, Fiul, care este \n s=nul Tat`lui acela aspus...� (Ioan 1,18). Fiul este de aceea[i fiin]` cu Tat`l: �Eu [iTat`l una suntem� (loan 10, 30); �...Ca s` cunoa[te]i [i s` crede]ic` Tat`l este \n Mine [i Eu \n El� (loan 10, 38).

Duhul Sf=nt este numit �de via]` f`c`torul� [i �m=ng=ietor�,�Duhul adev`rului�, care �de la Tat`l purcede� (loan 15, 26),des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului.

Privind activitatea distinct` a Persoanelor Sfintei Treimi \nlume, dup` cum ne spune Cartea Sf=nt`, Tat`l este Creatorul [iProniatorul lumii, Fiul este M=ntuitorul [i Judec`torul, iar Sf=ntulDuh este Sfin]itorul. El face vie lucrarea harului necreat al SfinteiTreimi \n Biseric` [i \n lume.

Aceasta este \ns` numai o distinc]ie formal`, fiindc` \n fondac]iunea Sfintei Treimi este unitar`. Este vorba de un singurDumnezeu \n trei Persoane, care activeaz` \n comuniunea unit`]ii[i armoniei des`v=r[ite a aceleia[i fiin]e. �Dumnezeu este iubire�(I loan 4, 16) [i ca urmare, a[a cum spun P`rin]ii Bisericii, �toatele lucreaz` Tat`l, \n Fiul prin Duhul Sf=nt�. Pentru a \n]elegemai bine acest fapt, s` lu`m un singur exemplu: Am ar`tat c`Tat`l este creatorul [i proniatorul lumii. Dar \n actul crea]iei apare[i lucrarea Duhului, care �se purta deasupra apelor� (Facerea 1, 2),precum [i Fiul, �prin care toate s-au f`cut [i f`r` de El nimic nus-a f`cut din tot ce s-a f`cut� (loan 1, 3).


Vorbind despre Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt, putem cumva s`consider`m c` ar fi vorba de trei dumnezei? (Nu putem vorbi de

Capitolul doi356

trei dumnezei, ci de trei Persoane ale uneia [i aceleia[i fiin]e).Cum s-ar putea explica aceasta? (Aceasta este o tain` ce nu poatefi \n]eleas` [i explicat`. Noi o admitem [i o m`rturisim pe bazadescoperirii lui Dumnezeu, f`cut` de El \nsu[i prin cuv=ntulScripturii). Persoanele Sfintei Treimi sunt distincte \n privin]afiin]ei lor? (Nu sunt distincte sub aspectul fiin]ei. Au aceea[ifiin]` \n trei Persoane distincte sub aspectul \nsu[irilor). Cumvom putea \n]elege aceasta? (Aceasta r`m=ne o tain` denep`truns). Cum sunt Persoanele Sfintei Treimi \n unitateaaceleia[i ac]iuni? (Sunt \ntr-o comuniune de iubire, \ntr-o unitatede ac]iune, \nc=t, �toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul, prin DuhulSf=nt�).

V. Asocierea

De[i Sf=nta Treime este descoperit` \n Sf=nta Scriptur` \n moddirect [i explicit, acest adev`r a fost \ns` intuit [i \n alte religiidinaintea venirii M=ntuitorului. Aceasta r`m=ne o dovad` \n plusc` Dumnezeu nu l-a l`sat \n p`r`sire pe om, oric`rui neam ar fiapar]inut, ci \ntr-o oarecare form` a preg`tit toate neamurile pen-tru primirea unui Salvator. To]i erau sub ap`sarea \nrobitoare aaceluia[i p`cat str`mo[esc [i to]i aveau nevoie de M=ntuitor. A[ase explic` faptul c` \nv`]`tura despre Sf=nta Treime o g`sim [ila alte religii. Egiptenii, de pild` adorau un grup de trei zei: Osiris-tat`l, Isis-mama [i Horus-fiul; indienii adorau zeitatea numit`Trimurti, compus` din zeii: Brahma, Vi[nu [i Schiva; iar \n religiavechilor greci, la Knosos, \n insula Creta au fost descoperite \n�Labirintul lui Minos� legendarul rege zeu, trei mici coroane deargil` \mpreunate prin piedestalul lor. Pe fiecare din ele estea[ezat un porumbel ce \nchipuia cobor=rea celor trei�.

VI. Generalizarea

M`rturisind credin]a \n Dumnezeu unul \n fiin]` [i \ntreit \nPersoane, spunem c` Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut dinTat`l �\nainte de to]i vecii�, iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l.|n unitatea des`v=r[it` a fiin]ei, �toate le lucreaz` Tat`l, \n Fiul,prin Duhul Sf=nt�.

VII. Aplicarea

1. Importan]a practic` pe care Biserica o acord` Sfintei Treimi ovedem [i de acolo c` I-a r=nduit \n mod deosebit s`rb`toarea ei,\n ziua a doua de Rusalii.


2. Pe l=ng` aceasta re]inem [i \nsemnarea cre[tinului cusemnul sfintei cruci, tot \n numele Sfintei Treimi, adic` �\nnumele Tat`lui, al Fiului [i al Sf=ntului Duh�.

3. Dac` harul m=ntuitor izvor`[te din Sf=nta Treime [i ni setransmite prin Sfintele Taine, toate cele [apte Sfinte Taine \ncepcu binecuv=ntarea \n numele Sfintei Treimi.

4. |n multe din rug`ciunile apropiate sufletelor credincio[iloreste pomenit` Sf=nta Treime, iar una din ele se adreseaz` \n moddirect Sfintei Treimi: �Prea Sf=nt` Treime miluie[te-ne pe noi.Doamne, cur`]e[te p`catele noastre; St`p=ne iart` f`r`delegilenoastre, Sfinte cerceteaz` [i vindec` neputin]ele noastre pentrunumele Tù�.

Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu


Noi \l putem cunoa[te pe Dumnezeu at=t din revela]ia natural`,c=t [i din descoperirea Sa supranatural`. |l putem cunoa[te peDumnezeu cu ra]iunea luminat` de credin]`, c=t [i prin ad=ncultrìrilor religioase, care ne asigur` [i ne \nt`resc necontenitcomuniunea cu El. Astfel, putem constata c` nu numai credin-ciosul se ridic` spre cunoa[terea lui Dumnezeu, ci Dumnezeu\nsu[i i se descopere [i \l ajut` prin harul Sù ca s`-L cunoasc`[i s` intre \n comuniune cu El.

II. Anun]area temei

Pentru a \n]elege mai bine modul de cunoa[tere a lui Dumnezeu[i de a intra \n comuniune cu El, trebuie s` cercet`m mai\ndeaproape \nv`]`tura despre fiin]a [i atributele lui Dumnezeu.

III. Tratarea

Cartea Sf=nt` ne arat` c` noi nu putem cunoa[te Fiin]a lui Dum-nezeu. Ea este altceva dec=t fiin]a noastr`. Omul este chip al luiDumnezeu, nu fiin]` din fiin]a lui Dumnezeu. El are suflaredivin`, nu fiin]` divin`. Lumea sau crea]ia este [i ea altceva dec=tfiin]a lui Dumnezeu. Dac` omul sau cealalt` crea]ie ar avea fiin]alui Dumnezeu, \nseamn` c` ar fi Dumnezeu, [i c` toat` lumea ar

--

Capitolul doi358

fi numai Dumnezeu. De aceea, Cartea Sf=nt` ne spune despreDumnezeu c` �singur are nemurire [i locuie[te \ntru luminaneapropiat`, pe care nu L-a v`zut nimeni dintre oameni, nici nupoate s`-L vad`, a C`ruia este cinstea [i puterea ve[nic`� (ITimotei 6, 16). Fiul \ntrupat \nsu[i ne comunic` acela[i adev`rcu privire la fiin]a divin`: �Pe Dumnezeu nimeni, niciodat` nuL-a v`zut. Cel Unul-n`scut, Fiul care este \n s=nul Tat`lui, Acelaa spus� (Ioan 1, 18).

Necunosc=nd fiin]a divin`, nu putem intra \n comuniune cuea, iar neput=ndu-ne \mp`rt`[i de ea, noi nu-i putem da nici unnume. Deci referitor la fiin]a Sa, Dumnezeu este inaccesibilomului, [i f`r` nume, sau mai presus de orice nume.

Pe de alt` parte, Cartea Sf=nt` ne arat` c` Dumnezeu seapropie de credincio[i, intr` \n comuniune cu ei, �descope-rindu-li-se \n multe forme [i chipuri...� (Evrei 1, 1�2). Astfel,Dumnezeu iube[te crea]ia Sa at=t de mult, \nc=t pe Fiul Sù L-adat...� (Ioan 3, 16). Duhul se roag` El \nsu[i \n sufletele credin-cio[ilor �cu suspine negrìte� (Romani 8, 26).

V`z=nd \ns` c` fiin]a lui Dumnezeu nu se comunic`, nepunem \ntrebarea: cine se comunic`?... Se comunic` cumvaPersoanele Sfintei Treimi, adic` Persoana Fiului sau a DuhuluiSf=nt? Nu este posibil` nici aceast` comunicare, fiindc` dac` arfi a[a, \nseamn` c` to]i ar deveni Duh Sf=nt, sau Hristos... Atuncicum \l putem cunoa[te pe Dumnezeu [i cum putem intra \ncomuniune cu El?

S` vedem ce ne spune Cartea Sf=nt` \n acest sens: Am v`zutpe de o parte c` �pe Dumnezeu nimeni niciodat` nu L-a v`zut�(Ioan 1, 18), fiindc` �locuie[te \ntru lumin` neapropiat`� (ITimotei 6, 16). Pe de alt` parte \ns`, Scriptura ne arat` c` �cei cuinima curat` vor vedea pe Dumnezeu� (Matei 5, 8), c` cine iube[tepe Fiul va avea p`rt`[ie cu Tat`l, �vom veni la El [i loca[ la Elvom face� (Ioan 14, 23), ne asigur` M=ntuitorul. La fel, Fiul luiDumnezeu \n`l]at la cer st` la u[a sufletului [i bate spre a fiprimit, iar cine va deschide, va avea p`rt`[ie cu El (Apocalipsa3, 20).

Reprezent=nd Cuv=ntul lui Dumnezeu, \n Sf=nta Scriptur`nu pot exista contraziceri. Ce vom zice totu[i despre aceste texte?

R`spunsul const` \n faptul c` atunci c=nd spunem c` nu-Lputem cunoa[te pe Dumnezeu [i nici nu putem avea p`rt`[ie cuEl, ne referim dup` cum am v`zut mai sus, la fiin]a Lui. C=nd\ns` ne referim la posibilitatea cunoa[terii Lui [i la posibilitateap`rt`[iei cu El, ne referim la altceva dec=t la fiin]a Lui, [i anume,la lucr`rile, sau energiile Lui, pe care le numim atribute.


Prin aceste lucr`ri sau energii Dumnezeu se deschide c`trelume, c`tre crea]ie. Ele sunt darurile lui Dumnezeu c`tre lume.De aceea, ele sunt infinite. Datorit` acestor infinit de multe lucr`riDumnezeu poate primi infinit de multe nume, dup` numelelucr`rilor Sale.

S` vedem \ns` mai \ndeaproape ce sunt atributele lui Dum-nezeu. Atributele reprezint` manifestarea fiin]ei lui Dumnezeu\n afar`. Datorit` faptului c` prin ele se stabile`te leg`tura saurela]ia cu lumea, cu crea]ia, ele au fost numite [i �rela]ii� (Sf=ntulGrigorie Palama). |n acela[i timp, lucr`rile sau energiile divineizvor`sc din fiin]a lui Dumnezeu, fiind \ns` distincte de fiin]aLui, fiindc` dup` cum am v`zut, fiin]a nu se poate comunica.Pentru a \n]elege \ntr-o oarecare m`sur` acest fapt, s` ne\nchipuim discul soarelui, care este altceva dec=t razele soarelui.Nou` ni se comunic` razele. Cu discul soarelui nu putem intra \ncontact. Dar razele izvor`sc din discul soarelui. Dac` nu ar existadiscul soarelui, nu ar fi nici razele. Fiind deci distincte de disc,razele soarelui nu sunt totu[i separate de el. |n felul acesta putemspune c` lucr`rile sau energiile izvor`sc din fiin]a lui Dumnezeuiradiaz` \n ele. Aceste lucr`ri sau energii alc`tuiesc �slavadivin`�, tocmai fiindc` \n ele iradiaz` fiin]a lui Dumnezeu. Iarpentru a \n]elege mai bine ce este slava lui Dumnezeu, s` neamintim evenimentul schimb`rii la fa]a a Domnului, c=ndPersoana Lui divin-uman` a fost \nconjurat` de str`lucire. Aceast`lumin`, aceast` str`lucire este slava lui Dumnezeu. Slava este�prezen]a concret` a lui Dumnezeu \n crea]ie� (Preot Prof. Dr.Ioan Bria, «Dic]ionar de Teologie Ortodox`», Bucuresti, 1982,p. 344).

Pe de alt` parte, energiile necreate care izvor`sc din fiin]alui Dumnezeu, se afl` din ve[nicie \n jurul Sfintei Treimi ca slavà Ei. Ele intr` \n lucrarea din afara Treimii atunci c=nd se con-sider` necesar. De pild`, atotputernicia este din ve[nicie \n Dum-nezeu ca slav` a Lui, dar ea se arat` \n afar` odat` cu crea]ia.Milostenia sau \ndrumarea se arat` \n afar` odat` cu c`derea \np`cat [i cu necesitatea m=ntuirii. Aceste moduri diferite alucr`rilor lui Dumnezeu \n afara Treimii, le putem vedea [i de-duce din lumea \nconjur`toare, prin ra]iunea luminat` de credin]`.Ele sunt atributele lui Dumnezeu [i \n determinarea lor se por-ne[te de la efect la cauz`. De pild`, v`d c` \n lume exist` bun`tate,dreptate, iubire. |mi dau seama c` acestea trebuie s` vin` deundeva; dar nu de oriunde, ci din Dumnezeu, pentru c` El este\nceputul [i cauza pentru care ele exist`. Acestea devin astfelnumiri sau atribute ale lui Dumnezeu, \ntruc=t nu-L putem numi

Capitolul doi360

dup` fiin]a Sa. Astfel spunem c` Dumnezeu este Bun`tate,Dreptate, Iubire...

Pentru a putea \n]elege mai bine atributele lui Dumnezeu, le\mp`r]im \n trei p`r]i: naturale, logice [i morale.

Atributele naturale sau fizice scot \n eviden]` puterea lui Dum-nezeu. Noi le deducem din lumea \nconjur`toare [i spunem c`Dumnezeu nu este ceea ce noi vedem c` este lumea, sau c` El arenumiri \n contrast cu cele pe care noi le \nt=lnim. Astfel, \n lumetoate \[i au o cauz`, o origine. Dumnezeu \ns` nu este cauzat denimeni [i de nimic. El exist` prin Sine \nsu[i, \n timp ce noi nedator`m existen]a altora. Acest atribut al lui Dumnezeu, prin carespunem c` El exist` prin Sine \nsu[i \l numim aseitate. Apoivedem c` \n lume predomin` materia, [i atunci spunem c` Dum-nezeu este nematerial, adic` spiritual, atribuindu-I astfel spiritu-alitatea: �Dumnezeu este duh� (Ioan 4, 24). Vedem apoi c` \nlume totul este m`rginit [i relativ, c` totul apare [i se desf`[oar`\n timp [i spa]iu, c` toate sunt trec`toare, schimb`toare [i cuputeri limitate. |n contrast cu toate acestea atribuim lui Dumne-zeu nem`rginirea [i absolutul; supraspa]ialitatea, netemporalul,sau \ntr-o form` pozitiv`: atotprezen]a,ve[nicia, atotputernicia.

Atributele logice sau intelectuale scot \n eviden]` \n]elepciunealui Dumnezeu. {i la om putem \nt=lni \n]elepciune, dar la omeste limitat` [i relativ`. La Dumnezeu ea este auto\n]elegere, sauatot[tiin]`.

Atributele morale eviden]iaz` des`v=r[irea lui Dumnezeu. Elesunt asem`n`toare virtu]ilor pe care le f`ptuim [i noi, dar la Dum-nezeu ele sunt des`v=r[ite, oferindu-ne un model care permanentne cheam` s` cre[tem \n s`v=r[irea lor. Acestea sunt: sfin]enia,dreptatea, iubirea, bun`tatea.

Pe de alt` parte, pentru a putea noi \n]elege atitudinea luiDumnezeu fa]` de noi [i modul de a intra \n comuniune cu El,Scriptura \l nume[te �duh� (Ioan 4, 24) [i �iubire� (I Ioan 4, 20).Pentru a putea apoi \n]elege cu mintea noastr` limitat` pe Dum-nezeu care nu are limite, Sf=nta Carte \l prezint` sub formòmeneasc`, adic` sub form` antropomorfic`. Pentru a ne face,de pild`, s` \n]elegem c` Dumnezeu este mai presus de oricespa]iu, profetul ia imagini din ceea ce noi vedem [i cunoa[tem:�Cerul este tronul meu [i p`m=ntul a[ternut picioarelor mele�,zice Domnul (Isaia 66, 1).



Putem noi cunoa[te pe Dumnezeu dup` fiin]a Sa? (Nu-L putemcunoa[te). De ce? (Fiindc` nu ne-a descoperit fiin]a Sa. Ea esteincapabil` posibilit`]ii de cunoa[tere a omului). Dar cum \l putemnoi cunoa[te pe Dumnezeu? (Dup` energiile, sau lucr`rile Salenumite atribute). Care este raportul fiin]ei divine cu atributele?(Ele izvor`sc din fiin]a divin`, iar fiin]a iradiaz` \n ele. Prin elefiin]a se manifest` \n afar`, intr` \n rela]ie cu lumea, cu crea]ia.Deci \ntre fiin]` [i atribute exist` distinc]ie, nu separa]ie). Iradiinddin fiin]`, dar fiind distincte de ea, cum le numim? (Slav` divin`).Care sunt caracteristicile acestor lucr`ri? (Ele sunt necreate [ive[nice ca fiin]a \ns`[i). Cum putem intra \n comuniune cuPersoanele Sfintei Treimi? (Nu putem intra \n comuniune cu fiin]adivin`, fiindc` fiin]a se comunic` numai \n unitatea Persoanelor,nu [i \n afar`. Intr`m \n comuniune prin aceste energii necreate.De aceea spunem c` omul se poate \ndumnezei dup` har [i nudup` fiin]a lui Dumnezeu). Cum putem noi ajunge la cunoa[terealucr`rilor lui Dumnezeu? (Descoperindu-le din crea]ie prinra]iunea luminat` de credin]`, sau ridic=ndu-ne prin trìreaduhovniceasc` la sim]irea lor). Cum le putem deduce prin ra]iune?(Le deducem ca de la efect la cauz`). Concret vorbind, \n c=tep`r]i putem \mp`r]i atributele lui Dumnezeu? (|n trei p`r]i: natu-rale (fizice), logice [i morale).

V. Asocierea

Vorbind despre atributele lui Dumnezeu trebuie s` le deosebimde \nsu[iri, sau de propriet`]i. Am v`zut c` atributele sunt numiridate lucr`rilor lui Dumnezeu \n afara fiin]ei, reprezent=ndprezen]a Sa \n crea]ie. |nsu[irile, sau propriet`]ile se refer` laceea ce Persoanele Sfintei Treimi au specific \n unitatea aceleia[ifiin]e divine. Astfel, Tat`l este nen`scut, Fiul este n`scut, DuhulSf=nt purcede. Deci, nena[terea, na[terea [i purcederea sunt\nsu[iri sau propriet`]i. Pe de alt` parte, trebuie s` deosebimatributele lui Dumnezeu, de predicatele Sale. Prin predicate,Dumnezeu este subiectul lucr`rilor \n afar`. Adic`, El esteCreatorul, M=ntuitorul [i Sfin]itorul lumii.

VI. Generalizarea

Din cele tratate vedem c` Dumnezeu nu se comunic` prin fiin]`,ci prin energiile, sau lucr`rile Sale c`tre lume, numite atribute,care sunt distincte de fiin]`, dar nu separate de ea. Ele reprezint`

Capitolul doi362

slava lui Dumnezeu [i le deducem ca de la efect la cauz` prinra]iunea luminat` de credin]`, sau prin \ns`[i descoperirea lorexpres` f`cut` de Sf=nta Scriptur`.

VII. Aplicarea

Am v`zut c` atributele morale ale lui Dumnezeu scot \n eviden]ìubirea, dreptatea [i sfin]enia des`v=r[it` a lui Dumnezeu. Acesteatribute care ne arat` des`v=r[irea lui Dumnezeu reprezint` pen-tru credincio[i un model [i o chemare de a fi [i noi des`v=r[i]i caDumnezeu (Matei 5, 48).

Dumnezeu Tat`l


Simbolul de credin]` sau Crezul, pe care \l auzim cu to]ii rostin-du-se \n special \n cadrul Sfintei Liturghii [i cu prilejul oficieriiTainei Sf=ntului Botez, ne prezint` \nv`]`tura despre Sf=ntaTreime, despre Biseric`, despre Sfintele Taine [i despre via]aviitoare.

Astfel, \n primul articol m`rturisind credin]a �\ntr-unul Dum-nezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i al p`m=ntului, altuturor celor v`zute [i nev`zute�.

II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` \nv`]`tura despre Dumnezeu Tat`l.

III. Tratarea

Pe Dumnezeu Tat`l \l cunoa[tem din paginile Sfintei Scripturi aVechiului [i Noului Testament, din multiplele forme \n care abinevoit s` ni se descopere. |l cunoa[tem de la facerea lumii caun P`rinte bun [i iubitor, care a adus toat` crea]ia de la nefiin]`,la fiin]`. Apoi \l cunoa[tem [i ca un P`rinte drept, care pedepse[tep`catul [i pe f`ptuitor, dar care r`m=ne milostiv fa]` de crea]iaSa [i \n special fa]` de om, coroana crea]iei Sale, pe care ne\ncetatl-a preg`tit pentru primirea unui M=ntuitor, care s`-l izb`veasc`din p`cat [i din moarte.

--


Noi m`rturisim credin]a despre Dumnezeu Tat`l \n unitateaSfintei Treimi, unde aceea[i fiin]` divin` se afl` \n mod real [idistinct \n fiecare Persoan`. |n acela[i timp, Persoanele au \nsu[iriinterne, sau propriet`]i interne. Dumnezeu Tat`l este fiin]` divin`\n sine, f`r` \nceput [i neprimit` de la nimeni. Av=nd via]a \nsine, Dumnezeu Tat`l nu are nici \nceput, nici cauz`, fiind \ns`cauza oric`rei existen]e. De aceea, noi numim prima Persoan` aSfintei Treimi, Tat`, fa]` de cea de a doua, care, fiindc` esten`scut`, se nume[te Fiu. Fa]` de celelalte dou` Persoane, Tat`lposed` \nsu[irea intern` de a fi nen`scut.

M`rturisind credin]a \n prima Persoan` a Sfintei Treimi, onumim Tat`, fiindc` Fiul, care �este din Tat`� ne-a f`cut-ocunoscut`. El ne-a spus c` \n modul de exprimare [i de \n]elegereomeneasc`, primei Persoane a Treimii i se cuvine numele de Tat`.Dac` Fiul i-a spus �Tat`�, fiindc` El este Fiu, putem [i noi s`-ispunem Tat`, fiindc` [i noi suntem crea]ia Lui, primind via]a [iexisten]a de la El. {i \n mod firesc, cel care prime[te via]a [iexisten]a de la cineva este numit fiu, iar cel care d` via]a estenumit tat`, sau p`rinte (sau �p`rin]i�), iar ac]iunea de a aduce laexisten]` o fiin]` vie o numim na[tere. A[a c` orice fiu este n`scut,fiindc` prime[te via]a [i existen]a de la p`rin]i. |n felul acesta,prima Persoan` a Sfintei Treimi este Tat` pentru cea de a doua.Tocmai de aceea, Persoana a doua o numim Fiu. C=nd \ns` vorbimde faptul c` Tat`l na[te pe Fiul, lucrurile nu se petrec dup` modul\n care ele se desf`[oar` \n lumea creat`. Fiul este Dumnezeuadev`rat, de o fiin]` cu Tat`l. Na[terea Lui nu este \n timp, ca anoastr`, ci din ve[nicie. Nu era adic` un timp \n care Fiul s` nufi existat. Apoi, Fiul nu prime[te numai o parte din fiin]a Tat`lui,cum este la oameni, ci toat` fiin]a Tat`lui. Comunic=nd integralfiin]a, Tat`l nu pierde nimic. Neput=nd face asem`nare cu ceeace se petrece \n fiin]a [i existen]a noastr`, spunem c` primaPersoan` a Treimii este Tat` pentru cea de a doua numit` Fiu.Av=nd aceea[i natur`, prima Persoan` a Treimii este Tat` pentruFiul \n mod propriu. Noi \ns` nu avem aceea[i natur` cu Dumne-zeu Tat`l, de aceea pentru noi Dumnezeu este Tat` \n modimpropriu. Ne este adic` Tat`, fiindc` ne-a adus din nefiin]` lafiin]` [i fiindc` permanent din iubire vegheaz` la via]a noastr`,iar noi putem intra \n comuniune cu El, ca [i cu P`rintele nostru.A[adar, Fiul nume[te pe Dumnezeu �Tat`� \n chip propriu, fiindc`[i Fiul este Dumnezeu. Este ca [i cum s-ar numi pe sine Dumne-zeu. |i spune \ns` Tat`, tocmai pentru a indica distinc]ia caPersoan` [i \nsu[irea Lui de a fi n`scut din veci din Tat`l. Noinumim pe Dumnezeu Tat`, mai ales fiindc` Fiul ne-a \nv`]at

Capitolul doi364

aceasta. Atunci c=nd ne rug`m \i spunem: �Tat`l nostru�. Fiulne-a \ndemnat apoi s` s`v=r[im totdeauna faptele pe care Tat`lnostru le face fa]` de noi, ar`t=nd astfel c` suntem cu adev`ratfiii Lui (Matei 5, 16). Nu numai c` ne-a \nv`]at, dar s-a [i rugatEl \nsu[i Tat`lui, ca s` ne ajute [i nou` s`-L cunoa[tem ca Tat`lnostru (Ioan 17, 3), [i permanent se roag` (Romani 8, 34) camijlocitor c`tre Tat`l (I Timotei 2, 5�9) ca astfel s` putem fi \ncomuniune ne\ntrerupt` cu Tat`l. La fel [i lucrarea Sf=ntului Duh\n via]a noastr` este de a ne conduce permanent spre a-L cunoa[tepe Fiul [i prin Fiul s` avem apropiere la Tat`l (Efeseni 2, 12), cala P`rintele nostru, iar noi s` ne recunoa[tem calitatea de fii aiLui: �|nsu[i Duhul m`rturise[te \mpreun` cu duhul nostru c`suntem fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 14�17).

Pe l=ng` faptul c` noi ne recunoa[tem ca fii ai Tat`lui, \nCrez mai m`rturisim despre Dumnezeu Tat`l c` este �Atot]iitorul�[i �f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute�.

C=nd spunem �Atot]iitorul� \n]elegem c` El le ]ine pe toate,adic` toate au ap`rut la via]` [i la existen]` prin voin]a [i putereaLui [i c`, El se \ngrije[te de buna desf`[urare a vie]ii. DumnezeuTat`l este deci cauza oric`rei existen]e, El \ns` neav=nd o cauzà existen]ei Sale. Dumnezeu Tat`l este creatorul lumii nev`zute,adic` a fiin]elor spirituale, sau a �netrupe[tilor puteri�. Acesteasunt \ngerii. Ca [i creaturi ale lui Dumnezeu, ei au ap`rut \n timp,dar au existen]` ve[nic`, bucur=ndu-se ne\ncetat de via]a pe careCreatorul lor le-a d`ruit-o. Lumea v`zut` este tot ceea cereprezint` materia, adic` p`m=ntul cu tot ce este pe el [i astrele.Lumea v`zut` a fost creat` de Dumnezeu prin cuv=nt [i \n timp.Nu a fost creat` perfect`, ci perfectabil`. Omul, creat dup` chipul[i asemanarea lui Dumnezeu (Facerea 1, 26) este a[ezat deCreatorul sù ca st`p=n al lumii v`zute, av=nd menirea de a fi�\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu� (I Corinteni 3, 9), la des`v=r-[irea ei. Tat`l atot]iitorul nu numai c` a creat lumea pe care ovedem, dar \i [i poart` de grij`, ca s`-[i \mplineasc` menireapentru care a fost creat`, acord=ndu-i toate darurile Sale (Iacob1, 17). Aceast` purtare de grij` fa]` de crea]ie se nume[te pronie,sau providen]` divin`. De aceea spunem c` Dumnezeu Tat`l estecreatorul [i proniatorul lumii. M=ntuitorul \nsu[i \l nume[te peTat`l �Domn al cerului [i al p`m=ntului� (Matei 11, 25), asigu-r=ndu-ne c` �Tat`l nostru cel ceresc [tie de ce avem noi nevoie�(Matei 6, 31�32). Prin purtarea de grij` a lui Dumnezeu \ntreagacrea]ie r`m=ne \n via]` [i \[i \mpline[te menirea pentru care afost creat`.



Din cele de mai sus rezult` c` noi numim pe Dumnezeu �Tat`�\n chip impropriu, fiindc` Dumnezeu Tat`l nu este de aceea[inatur` cu noi, iar \n ordinea fireasc` a vie]ii p`rin]ii au aceea[inatur` cu fiii. Numai cea de a doua Persoan` a Sfintei Treimipoate fi numit` Fiu \n mod propriu. Dar faptul c` \l numim peDumnezeu �Tat`� \nseamn` prin aceasta o recunoa[tere a faptuluic` de la El avem via]a [i existen]a, precum [i faptul c` El se\ngrije[te de creatura Sa spre a-[i putea \ndeplini menirea pentrucare a fost creat`. Altfel spus, noi \l putem numi pe DumnezeuTat`l nostru, deoarece El este creatorul [i proniatorul lumii [i alnostru.

V. Asocierea

|n alt` ordine de idei re]inem faptul c` Persoanele Treimii posedàceea[i fiin]` divin` \n mod real [i distinct. Av=nd aceea[i fiin]`,Ele au [i aceea[i lucrare. Fiind ve[nice [i egale, la orice lucrarea Tat`lui particip` [i Fiul [i Duhul Sf=nt. Astfel, crea]ia esteadus` la existen]` prin voin]a [i puterea Tat`lui. Dar [i Duhul�se purta deasupra apelor� (Facerea 1,2) ca s` aduc` ordinea [ivia]a. Aceasta nu \nseamn` c` Tat`l nu ar fi putut des`v=r[i singurlucrarea hot`r=t`, ci de aici vedem c` Dumnezeu lucreaz` totul\n Treimea Persoanelor. Tot astfel [i m=ntuirea porne[te diniubirea [i hot`r=rea Tat`lui; este s`v=r[it` de Fiul [i des`v=r[it`de Duhul Sf=nt, nu separat \ns`, ci \mpreun` Tat`l, Fiul [i DuhulSf=nt.

VI. Generalizarea

Din cele de mai sus rezult` c` Dumnezeu Tat`l este Dumnezeuadev`rat, de o fiin]` cu Fiul [i cu Duhul Sf=nt. El este nen`scut[i reprezint` cauza na[terii Fiului [i a purcederii Duhului Sf=nt,fiind originea oric`rei existen]e.

VII. Aplicarea

Referitor la via]a duhovniceasc` a credincio[ilor re]inem maimulte aspecte:

1. Ca unii care ne numim fii, cinstim pe Tat`l \n unitateaTreimii celei nedesp`r]ite, adres=ndu-i rug`ciuni de cerere, delaud` [i de mul]umire, ori de c=te ori g=ndul [i sim]irea noastr`se \ndreapt` c`tre Dumnezeu.

Capitolul doi366

2. Credincio[ii dovedesc cel mai bine c` sunt fiii Tat`lui,dac` \n via]a lor s`v=r[esc binele dup` modelul Lui. |n felulacesta, \ntreaga vie]uire cre[tineasc` devine o pream`rire adus`Tat`lui de c`tre fiii Sì: �A[a s` lumineze lumina voastr` \nainteaoamenilor , \nc=t v`z=nd ei faptele voastre cele bune, s`pream`reasc` pe Tat`l vostru cel din ceruri� (Matei 5, 16).

3. Neostenind pe drumul virtu]ii, via]a duhovniceasc` acredincio[ilor trebuie s` fie \ntr-o continu` cre[tere, av=nd ca]int` asem`narea cu P`rintele ceresc, dup` \ndemnul M=ntuito-rului. �Fi]i des`v=r[i]i, precum [i Tat`l vostru cel din ceruri estedes`v=r[it� (Matei 5, 48).

Crearea lumii


Care este primul articol al Simbolului de credin]`? (�Cred\ntr-Unul Dumnezeu, Tat`l atot]iitorul, f`c`torul cerului [i alp`m=ntului, al tuturor celor v`zute [i nev`zute�). Ce rezult` dinaceast` m`rturisire de credin]` cu privire la Dumnezeu? (C` exis-t` un singur Dumnezeu [i c` El este creatorul lumii v`zute [inev`zute).

II. Anun]area temei

|n cele ce urmeaz` ne vom referi tocmai la crearea lumii v`zute[i nev`zute.

III. Tratarea

Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne arat` c` Dumnezeu estecreatorul a tot ce exist` [i c` toate au fost aduse la existen]` prinvoin]a [i atotputernicia Lui. Astfel, din cartea Facerii afl`m c`�la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [i p`m=ntul�. Crea]ia luiDumnezeu este numit` �lume�, [i cunoa[tem c` la \nceput a creatDumnezeu �cerul�, adic` lumea spiritual`, pe care nu o putemvedea, [i apoi a creat �p`m=ntul�, adic` lumea material`, pe careo vedem [i \n care ne desf`[ur`m via]a trupeasc`. Lumea nev`zut`,a fiin]elor spirituale, sau a �netrupe[tilor puteri�, creat` de Dum-nezeu mai \nt=i, este cea a \ngerilor. Din paginile Vechiului [i

--


Noului Testament \ i cunoa[tem pe \ngeri ca netrupe[ti [inemuritori (Luca 20, 36). Ei sunt �duhuri�, �slujitori lui Dum-nezeu�, ca unii care primesc lumin` din lumina lui Dumnezeu [iastfel lumineaz` [i ei asemenea ca �para focului� (Psalmul 103,5). Ca �duhuri slujitoare� \ngerii sunt trimi[i �ca s` slujeasc`pentru cei ce vor fi slujitorii m=ntuirii� (Evrei 1, 14). Aduc=ndnecontenit` slav` lui Dumnezeu, �\ngerii \i v`d pururea fa]a�(Matei 18, 10), afl=ndu-se astfel \n fericirea nepieritoare acomuniunii cu Dumnezeu.

Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` fiin]ele cere[ti se afl` \ntr-oierarhie, \mp`r]i]i \n �tronuri, domnii, \ncep`torii, st`p=niri�(Coloseni I, 16). Un Sf=nt P`rinte indic` nou` cete ale fiin]elorcere[ti, \mp`r]ite la r=ndul lor \n c=te trei cete. Din prima ceat`fac parte serafimii cu [ase aripi, heruvimii cu mul]i ochi [itronurile cele prea sfinte. A doua ceat` este a domniilor, aputerilor [i a st`p=nirilor; iar \n cea din urm` ceat` intr`\ncep`toriile, arhanghelii [i \ngerii.

Toate fiin]ele cere[ti au fost create de Dumnezeu bune. Av=nd\ns` voie liber`, Lucifer din m=ndrie, vr=nd s` devin` mai maredec=t Creatorul sù, se desparte de comuniunea lui Dumnezeu\mpreun` cu ceata lui, devenind \ngeri rì. Ace[tia se numescdiavoli. Fiind invidio[i asupra omului, \i pericliteaz` mereum=ntuirea [i fericirea, dar numai c=t Dumnezeu le \ng`duie. Prinmoartea [i \nvierea Sa, M=ntuitorul a biruit puterea diavoluluiasupra omului, �iar pe \ngerii care nu [i-au p`zit vrednicia, ci aup`r`sit loca[ul lor, i-a pus la p`strare sub \ntuneric, \n lan]urive[nice, spre judecata zilei celei mari� (luda 1, 6).

Referitor la lumea v`zut`, Sf=nta Carte ne arat` c` Dumne-zeu a adus-o la existen]` \n [ase zile. Lumea nu a fost creat`dintr-o alt` materie existent` mai \nainte, ci a fost creat` dinnimic, prin cuv=ntul, voin]a [i atotputernicia lui Dumnezeu.

Cele [ase zile ale crea]iei sunt urm`toarele:� |n prima zi a creat Dumnezeu lumina, ca element esen]ial

al vie]ii care va urma.� |n ziua a doua a creat t`ria, adic` atmosfera, ceea ce numim

noi �cer�.� |n ziua a treia a desp`r]it uscatul de ape [i a f`cut apoi ca

uscatul s` rodeasc` vegeta]ie.� |n ziua a patra a creat lumin`torii.� |n ziua a cincea a creat vie]uitoarele din aer [i din ap`.� |n ziua a [asea a creat vie]uitoarele care se t=r`sc, precum

[i toate animalele s`lbatice [i domestice. Iar la sf=r[itul crea]iei,

Capitolul doi368

ca o \ncununare a ei, l-a f`cut Dumnezeu pe om, dup` chipul [iasem`narea Sa, ca st`p=n al \ntregii crea]ii v`zute.

De aici vedem c` lumea nev`zut` a fost creat` \naintea lumiiv`zute. Lumea nev`zut` a fost creat` \ntr-o singur` faz`,organizat` de la \nceput, pe c=nd crearea lumii v`zute a fost f`cut`\n dou` faze. Astfel, \n prima zi, \n a doua zi, ca [i desp`r]ireauscatului de ape \n cea de a treia zi, o putem socoti prima faz` acrea]iei, [i anume crea]ia neorganizat`. Iat` m`rturia Scripturii:�{i p`m=ntul era netocmit [i gol... {i a zis Dumnezeu: s` fielumin`, [i a fost lumin`. {i a v`zut Dumnezeu c` este bun` lu-mina [i a desp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric... {i a zis Dum-nezeu: s` fie o t`rie prin mijlocul apelor [i s` despart` ape deape. {i a fost a[a... {i a desp`r]it Dumnezeu apele de sub t`rie,de apele de deasupra t`riei. T`ria a numit-o Dumnezeu cer [i av`zut Dumnezeu c` este bine a[a... {i a zis Dumnezeu s` se aduneapele cele de sub cer la un loc [i s` se arate uscatul... Uscatul l-anumit Dumnezeu p`m=nt, iar adunarea apelor a numit-o m`ri�(Facerea 1, 2�10). Dup` aceast` faz` a crea]iei primare neorg-anizate, urmeaz` faza de organizare a celor create. Astfel,remarc`m mai \nt=i distinc]ia sau separa]ia f`cut` atunci c=nd adesp`r]it Dumnezeu lumina de \ntuneric, ape de ape, f`c=nd t`riaprin mijlocul lor, iar apoi desp`r]irea uscatului de ape. Faza deorganizare a crea]iei \ncepe cu partea a doua a zilei a treia, odat`cu apari]ia vegeta]iei, [i continu` cu crearea lumin`torilor, avie]uitoarelor din ape, din aer [i de pe uscat, [i termin=nd cucrearea omului. Acum apare podoaba, armonia, frumuse]eacrea]iei lui Dumnezeu, adic` cosmosul. Iat` cum ne prezint`Sf=nta Carte opera de organizare a crea]iei: �Apoi a zis Dumne-zeu s` dea din sine p`m=ntul verdea]`; iarb` cu s`m=n]` \ntr-\nsa,dup` felul [i asem`narea ei, [i pomi roditori, care s` dea rod cus`m=n]` \n sine, dup` fel... {i a zis Dumnezeu: s` fie lumin`toriipe t`ria cerului ca s` lumineze pe p`m=nt, s` despart` ziua denoapte [i s` fie semne ca s` deosebeasc` anotimpurile, zilele [ianii... Apoi a zis Dumnezeu: s` mi[une apele de viet`]i, fiin]e cuvia]` \n ele [i p`s`ri s` zboare pe p`m=nt, pe \ntinsul t`riei ceru-lui. {i a fost a[a. Apoi a zis Dumnezeu: s` scoat` p`m=ntul fiin]evii dup` felul lor. {i a fost a[a. {i a zis Dumnezeu: s` facem omdup` chipul [i asem`narea noastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii,p`s`rile cerului, animalele domestice, toate viet`]ile ce se t=r`scpe p`m=nt [i tot p`m=ntul� (Facerea 1, 10�26).

|n aceast` relatare a Sfintei Scripturi observ`m o succesiunegradat` a crea]iei, de la anorganic la organic, de la regnul vege-tal p=n` la om. Mai vedem apoi c` crea]ia este un act liber al lui


Dumnezeu, exterioriz=nd atotputernicia, \n]elepciunea [ibun`tatea Sa. Dumnezeu a creat lumea pentru fericirea acesteia\n comuniune cu El. Noi nu putem \n]elege aceast` atotputerniciea lui Dumnezeu de a fi creat lumea prin cuv=nt, fiindc` dep`[e[teputerea noastr`, ca [i modul nostru de a ac]iona. Am putea facetotu[i asem`narea cu scriitorul care are \n minte opera pe care ova desf`[ura prin cuv=nt; sau cu artistul care are \n sim]irea lui\ntreaga armonie a operei sale; sau cu arhitectul care transform`\n realitate frumuse]ea operei g=ndite. Aceste asem`n`ri r`m=n\ns` umbre palide fa]` de m`re]ia crea]iei lui Dumnezeu princuv=nt.

Dup` ce ne prezint` opera de creare a lumii, Sf=nta Scriptur`ne arat` c` la sf=r[itul crea]iei, \n ziua a [aptea, Dumnezeu s-aodihnit, ceea ce \nseamn` c` opera crea]iei Lui s-a \ncheiat \nziua a [asea [i deci \n ziua a [aptea orice activitate de crea]ie a\ncetat.

Referitor la crearea lumii \n [ase zile s-au emis diferite p`-reri privind timpul [i evolu]ia crea]iei. Unii au spus c` datoritàtotputerniciei Sale, Dumnezeu nu a avut nevoie de [ase zilepentru a crea lumea. Fa]` de nesf=r[ita putere a lui Dumnezeucrea]ia nu reprezint` nimic. De fapt, cele [ase zile redate de Sf=ntaScriptur` indic` doar bog`]ia [i frumuse]ea unicului act al crea]iei.Se face \n sprijinul acestei p`reri analogia cu un gest oarecare,s` zicem al m=inii, care, de[i este unul, poate fi reprezentatdesf`[urat... Al]ii sus]in c` cele [ase zile ale crea]iei reprezint`[ase ere foarte mari de timp \n care lumea a evoluat \n mod gradat.Ei se bazeaz` pe m`rturia Scripturii cu privire la crearea gradat`[i succesiv` a lumii, de la materia neorganizat`, la materiaorganizat`, de la regnul vegetal p=n` la om. Aici ne-am puteag`si \n concordan]` [i cu teoriile de ordin naturalist stiin]ific.


Din cele tratate p=n` aici vedem c` Dumnezeu a creat lumeanev`zut` [i cea v`zut` prin cuv=nt. Numai pe om l-a creat prinparticiparea Sa direct`, lu=nd p`m=nt [i sufl=nd via]` \n el.Aceasta \nseamn` c`, fiind coroana crea]iei, omul are menirea s`fie st`p=nul lumii v`zute [i �\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu� lades`v=r[irea ei (I Corinteni 3, 15). Crearea lumii este expresiaatotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]ii lui Dumnezeu, iar scopuleste fericirea crea]iei \n comuniunea iubirii lui Dumnezeu. Nunumai c` a creat lumea, dar Dumnezeu \i [i poart` de grij`, sprea-[i \ndeplini scopul pentru care a fost adus` la existen]`. Ne

Capitolul doi370

\ntreb`m acum: care este pozi]ia Bisericii fa]` de p`rerilereferitoare la timpul [i evolu]ia crea]iei? Biserica nu a discutataceast` chestiune. Aceste zile puteau fi perioade asemenea uneizile obi[nuite, sau puteau fi epoci de mii [i milioane de ani. Nueste rostul nostru s` cercet`m aceasta. Potrivit credin]ei, noim`rturisim c` Dumnezeu este creatorul lumii v`zute [i nev`zute,precum [i proniatorul ei.

V. Asocierea

De[i distincte, \ntre lumea v`zut` [i cea nev`zut` exist` o str=ns`leg`tur` [i comuniune. Biblia ne arat` c` Dumnezeu se desco-pere [i comunic` cu oamenii, prin diversele Sale ar`t`ri numite�Teofanii�. Prin \ngeri comunic` voia Sa, sau planul m=ntuiriinoastre. Acestea se numesc �Anghelofanii�. Omul ca [i coroanà crea]iei prezint` sinteza celor dou` lumi. El are suflare divin`,adic` suflet nemuritor, [i astfel se afl` \n comuniunea lumiispirituale. Dar are [i trup material, care \l une[te cu acest p`-m=nt. El poart` \n sine menirea de a se ridica la Dumnezeu [i dea deveni �\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu� la des`v=r[ireacrea]iei.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Dumnezeu este creatorul [iproniatorul lumii v`zute [i nev`zute, adus` la existen]` din nimic,prin cuv=nt, ca expresie a atotputerniciei, \n]elepciunii [i bun`t`]iiSale, spre fericirea [i des`v=r[irea crea]iei.

VII. Aplicarea

1. Dac` lumea a fost creat` bun` de Dumnezeu, omul ca st`p=nal ei, trebuie s`-i poarte de grij`. Nu are voie s` fie un despot,care s` dispun` de ea cum dore[te, ci responsabilitatea fa]` delume \i impune s` fie protectorul valorilor pe care Dumnezeu ile-a \ntip`rit la crea]ie.

2. Dac` p`catul primului om a adus \n lume stric`ciunea,Dumnezeu nu a contenit s` iubeasc` lumea at=t de mult \nc=tprin moartea [i \nvierea Fiului Sù s` o scoat` de sub blestemulp`catului. Rev`rsarea Sf=ntului Duh peste crea]ie la Rusaliireprezint` sfin]irea lumii prin harul divin, ca [i cum lumea ardeveni o nou` crea]ie. R`m=ne pe mai departe \n sarcina omuluis` des`v=r[easc` \n lume sfin]enia divin`, prin sfin]irea proprieisale vie]i.


Crearea omului

I. Pregatirea aperceptiv`

Ce ne spune Sf=nta Scriptur`, cine este Creatorul lumii? (Dum-nezeu). Care lume a fost creat` la \nceput: cea v`zut`, sau ceanev`zut`? (Cea nev`zut`, adic` lumea spiritual`. Apoi a fostcreat` lumea v`zut`, adic` cea material`). Cum a fost creat` lumeanev`zut`? (A fost creat` \ntr-o singur` etap`, organizat` de la\nceput). Dar lumea v`zut`? (La \nceput a fost creat` materianeorganizat`. Apoi, primind via]`, prin separa]ie sau desp`r]irese organizeaz` \n mod gradat, \ncep=nd cu regnul vegetal, apoicel animal, [i la sf=r[it omul, ca o \ncununare a crea]iei).

II. Anun]area temei

Ne vom referi \n cele ce urmeaz` \n mod special la crearea omului.

III. Tratarea

Sf=nta Scriptur` ne spune despre crearea omului, urm`toarele:�{i a zis Dumnezeu: s` facem om dup` chipul [i asem`nareaNoastr` ca s` st`p=neasc` pe[tii m`rii, p`s`rile cerului, animaleledomestice, toate viet`]ile ce se t=r`sc pe p`m=nt [i tot p`m=ntul.{i a f`cut Dumnezeu pe om dup` chipul Sù; dup` chipul luiDumnezeu l-a f`cut; a f`cut b`rbat [i femeie. {i Dumnezeu i-abinecuv=ntat zic=nd: cre[te]i [i v` \nmul]i]i [i umple]i p`m=ntul[i-l supune]i, [i st`p=ni]i peste pe[tii m`rii, peste p`s`rile ceru-lui, peste toate animalele, peste toate viet`]ile ce se mi[c` pep`m=nt [i peste tot p`m=ntul... Atunci, lu=nd Domnul Dumne-zeu ]`r=n` din p`m=nt, a f`cut pe om [i a suflat \n fa]a lui suflarede via]` [i s-a f`cut omul fiin]` vie. Apoi Domnul Dumnezeu as`dit o gr`din` \n Eden, spre r`s`rit, [i a pus acolo pe omul pecare-l zidise... {i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-lf`cuse [i l-a pus \n gr`dina cea din Eden, ca s` o lucreze [i s` op`zeasc`. A dat Domnul Dumnezeu porunc` lui Adam [i a zis:din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci iar din pomul cuno[tin]eibinelui [i rùlui s` nu m`n=nci, c`ci \n ziua \n care vei m=ncadin el, vei muri negre[it! {i a zis Domnul Dumnezeu: nu e bines` fie omul singur; s`-i facem ajutor potrivit pentru el. {i DomnulDumnezeu care f`cuse din p`m=nt toate fiarele c=mpului [i toatep`s`rile cerului, le-a dus la Adam, ca s` vad` cum le va numi;

--

Capitolul doi372

a[a ca toate fiin]ele vii s` se numeasc` precum le va numi Adam.{i a pus nume tuturor animalelor [i tuturor p`s`rilor cerului [ituturor fiarelor s`lbatice; dar pentru Adam nu s-a g`sit ajutor pepotriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu somn greu asupralui Adam, [i dac` a adormit, a luat una din coastele lui [i a plinitlocul ei cu carne. Iar coasta luat` din Adam a f`cut-o DomnulDumnezeu femeie [i a adus-o lui Adam. {i a zis Adam: iat`,acesta-i os din oasele mele [i carne din carnea mea, pentru cèste luat` din b`rbatul sù. De aceea va l`sa omul pe tat`l sù [ipe mama sa [i se va uni cu femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup�(Facerea 1, 26�29; Facerea 2, 7�8; Facerea 2, 15�24).

De aici vedem c` dac` celelalte vie]uitoare au fost create deDumnezeu prin cuv=nt, omul ca [i coroan` a crea]iei a fost adusla existen]` prin ac]iunea direct` a Creatorului, care �a luat p`-m=nt [i a suflat via]`�. De aici [i numele Adam, care \nseamn`�p`m=nt�. Suflarea de via]` nu provine din fiin]a lui Dumnezeu,ci indic` calitatea sufletului de a fi ra]ional [i liber, asemeneaatributelor lui Dumnezeu. Fiind creat cu trup [i suflet, at=t parteaspiritual` a omului, c=t [i cea material` (adic` trupul), fiind crea]iiale lui Dumnezeu, sunt bune. Din m=na lui Dumnezeu nu poateie[i nimic rù.

Reprezent=nd coroana crea]iei, omul poart` \n sine menireade a fi st`p=n al lumii v`zute. El are \n r`spunderea sa lumeav`zut`, spre a o griji [i proteja, conlucr=nd cu Dumnezeu la de-s`v=r[irea ei. Ca st`p=n al lumii v`zute omul devine astfel un�\mpreun` lucr`tor cu Dumnezeu� (I Corinteni 3, 9) la des`v=r-[irea crea]iei. De aici vedem valoarea [i demnitatea cu totulexcep]ional` a omului \n univers. Pentru el a fost creat totul.Al`turi de Dumnezeu este [i el st`p=nul lumii. Pe bun` dreptateconstata psalmistul plin de admira]ie fa]` de coroana crea]iei di-vine: �C=nd privesc cerul, lucrul m=inilor Tale, luna [i stelele pecare Tu le-ai \ntemeiat, \mi zic: ce este omul c` \]i aminte[ti deel? Sau fiul omului c` \l cercetezi pe el? Mic[oratu-l-ai pe d=nsulcu pu]in fa]` de \ngeri, cu m`rire [i cu cinstea l-ai \ncununat peel. Pusu-l-ai pe d=nsul peste lucrul m=inilor Tale, toate le-ai supussub picioarele lui. Oile [i boii, toate; \nc` [i dobitoacele c=mpului;p`s`rile cerului [i pe[tii m`rii, cele ce str`bat c`r`rile m`rilor.Doamne Dumnezeul nostru, c=t de minunat este numele Tù \ntot p`m=ntul� (Psalmul 8, 3�9).

|n acela[i timp am v`zut c` omul a fost creat dup` chipul luiDumnezeu. {i precum pe Dumnezeu \l cunoa[tem \n cadrul SfinteiTreimi, chipul lui Dumnezeu \n om este cel al Sfintei Treimi. Defapt cuv=ntul �Noastr`� (dup` chipul [i asem`narea Noastr`) de


la crea]ie, indic` forma de plural, ceea ce evident, se refer` laPersoanele Sfintei Treimi. {i cum Persoanele Sfintei Treimi seafl` \ntr-o comuniune de iubire, tot astfel [i chipul lui Dumne-zeu reprezint` \n om sufletul ra]ional [i liber, \nclinat spredeschidere, spre comuniune [i comunicare fa]` de Creatorul sù,sau fa]` de \ntreaga crea]ie. Purt=nd chipul lui Dumnezeu, omuleste chemat s` ajung` la asem`narea cu Dumnezeu, princomuniunea cu P`rintele Ceresc [i prin str`dania des`v=r[iriipropriei fiin]e. Asem`narea cu Dumnezeu reprezint` deci des`-v=r[irea chipului lui Dumnezeu \n om. Aceast` des`v=r[ire l-arfi \n`l]at at=t de mult pe om, \nc=t un P`rinte al Bisericii spunec` dac` omul nu ar fi c`zut \n p`cat, ar fi putut atinge punctulmaxim de comuniune cu P`rintele [i Creatorul sù, fiind ridicat[i f`cut ca una din Persoanele Sfintei Treimi.

Referitor la via]a paradisiac` a omului remarc`m faptul cèa nu avea un caracter static, ci activ, dinamic [i creator. El tre-buie s` lucreze [i s` p`streze locul ce i-a fost dat spre st`p=nire;iar toate celelalte vie]uitoare \i vor fi supuse [i vor primi fiecarenumele pe care va voi s` i le dea omul. Le va folosi, adic`, pefiecare dup` cum va socoti de cuviin]` \n activitatea ce urma s` odesf`[oare.

|n acela[i timp, via]a paradisiac` a omului a fost echilibrat`[i cump`tat`. Prin faptul c` Dumnezeu i-a interzis s` m`n=ncedin pomul cuno[tin]ei binelui [i rùlui, nu i-a lezat libertatea, cii-a ar`tat c` drumul des`v=r[irii se bazeaz` pe \nfr=nare. Plec=ndde la acest fapt, Sf=ntul Vasile cel Mare vede \n porunca \nfr=n`riitocmai postul instituit de Dumnezeu \n paradis, ca necesardes`v=r[irii omene[ti.

Av=nd fiin]a deschis` spre comuniune, Dumnezeu a v`zut c`nu e bine s` fie omul singur [i i-a creat o fiin]` �potrivit`� lui.Aceasta este femeia. Ea a fost creat` din fiin]a b`rbatului. Estedeci de aceea[i natur` cu el. Ea s-a numit Eva, ceea ce \nseamn`�via]`�, indic=nd menirea ei de a perpetua via]a pe p`m=nt.Binecuv=nt=nd pe b`rbat [i femeie, Dumnezeu \i leag` pe toat`via]a, pun=ndu-le \n fa]` scopul de a perpetua neamul omenesc,\ntemeind astfel prima familie.


C=nd a fost creat omul? (|n ziua a [asea, la sf=r[itul crea]iei).Cum a fost creat omul fa]` de celelalte crea]ii? (Prin participareadirect` a lui Dumnezeu). Faptul c` Dumnezeu l-a creat pe omprin participare direct`, [i nu indirect prin cuv=nt, cum a fost \n

Capitolul doi374

cazul celeilalte crea]ii ce \nseamn`? (C` omul se deosebe[te decealalt` crea]ie, c` el este coroana crea]iei). Dumnezeu particip=nddirect la crea]ia deopotriv` a sufletului [i a trupului, ce anumene indic` acest fapt? (Ne arat` c` at=t trupul, c=t [i sufletul suntbune, fiindc` din m=na lui Dumnezeu nu poate ie[i nimic rù).Erau [i alte p`reri \n lumea veche? (Erau p`reri care sus]ineau c`materia, [i deci [i trupul, sunt rele \n sine, provenind de la diavol.Dup` cum vedem \ns` din relatarea Sfintei Scripturi, nu putem fide acord cu astfel de \nv`]`turi, pe care le consider`m gre[ite).Lumea a fost creat` perfect` de Dumnezeu? (Nu a fost creat`perfect`, ci perfectibil`). Cine avea menirea s` contribuie laperfec]ionarea ei? (Cel ce era st`p=nul ei, adic` Dumnezeu-Creatorul [i omul). Ce reprezint` chipul lui Dumnezeu \n om?(Sufletul nemuritor, ra]ional [i liber, purt=nd \n sine iubirea luiDumnezeu, ca [i capacitatea de deschidere, comuniune [icomunicare cu P`rintele sù [i cu \ntreaga crea]ie). Ce esteasem`narea cu Dumnezeu? (Purt=nd chipul lui Dumnezeu, omuleste chemat s` ajung` la asem`narea P`rintelui ceresc, s` devin`,adic` des`v=r[it ca Dumnezeu). Dac` femeia creat` din coastab`rbatului este de aceea[i natur` cu el, ce \nseamn` aceasta? (Cèste egal` cu el, form=nd o unitate de fiin]`). Binecuv=nt=nd peb`rbat [i femeie, ce a \ntemeiat Dumnezeu? (C`s`toria [i familia).C=te femei a creat Dumnezeu? (Una singur`). Cum este astfelc`s`toria instituit` de Dumnezeu? (Monogam`, [i nu poligam`).Faptul c` Dumnezeu leag` pe b`rbat [i femeie pe toat` via]a, cecaracter are c`s`toria? (Indisolubil [i unitar). Ce scop are familia?(De a da na[tere la urma[i, perpetu=nd prin aceasta neamulomenesc).

V. Asocierea

Ca st`p=n al lumii v`zute, omul este legat de \ntreaga crea]ie.|n primul r=nd, fiindc` existen]a sa biologica este dependent`

de ea. �Iat`, v` dau toat` iarba ce face s`m=n]` de pe toat` fa]ap`m=ntului [i tot pomul ce are rod cu s`m=n]` \n el. Acestea vorfi hrana voastr`� (Facerea 1, 29).

|n al doilea r=nd, fiindc` via]a omului se desf`[oar` \ncomuniunea celeilalte crea]ii: �{i Domnul Dumnezeu care f`cusedin p`m=nt toate fiarele c=mpului, le-a dus la Adam ca s` vad`cum le va numi. {i a pus Adam nume tuturor animalelor [i tuturorp`s`rilor cerului [i tuturor fiarelor s`lbatice (Facerea 2, 19�20).Vedem de aici c` primul om d` nume crea]iei, tocmai pentru aputea intra \n comuniune cu ea.


|n al treilea r=nd, fiindc` des`v=r[irea vie]ii omului eraasociat` des`v=r[irii \ntregii crea]ii. Omul a fost a[ezat \n gr`dinaEdenului ca s` o lucreze. Prin munc` omul \[i des`v=r[e[te pro-pria personalitate. Dar \n acela[i timp, activitatea lui avea menireade a duce la o perfec]iune \ntreaga crea]ie a lui Dumnezeu. Deaici vedem responsabilitatea pe care o are omul ca st`p=n alcrea]iei, \n direc]ia protej`rii [i des`v=r[irii ei.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` omul a fost creat de Dumne-zeu cu trup [i suflet, ca st`p=n al lumii v`zute [i �\mpreun`lucr`tor cu Dumnezeu� la des`v=r[irea sa proprie [i a \ntregiicrea]ii.

VII. Aplicarea

1. Av=nd posibilitatea restabilirii chipului lui Dumnezeu prinharul divin, credinciosul este dator ca necontenit s` tind` afructifica roadele harului, spre des`v=r[irea chipului lui Dumne-zeu \n el. Din mijloacele indicate de referatul biblic pentru \mpli-nirea acestui scop, re]inem:

a). Comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin ascultare [i\mplinirea voii Sale.

b). Cultivarea \nfr=n`rii ca mijloc de echilibrare a firii.c). Activitatea creatoare \ndreptat` nu numai \n folosul sù,

ci [i al \ntregii crea]ii.d). Protejarea firii \nconjur`toare, prin \nfr`]irea cu ea, spre

des`v=r[irea ei.2. Fiindc` odat` cu crearea omului a fost \ntemeiat` de c`tre

Dumnezeu taina c`s`toriei [i odat` cu ea, prima familie,credinciosului \i revine datoria ca \mplinind aceast` porunc`divin` \nscris` \n fiin]a lui, s` aibe \n aten]ie cultivarea caracteris-ticilor pe care Creatorul le-a pus \n esen]a comuniunii dintreb`rbat [i femeie, \n cadrul familiei, [i anume:

a) Unitatea dintre so]i pe baza iubirii [i egalita]ii dintre ei.b) Indisolubilitatea c`s`toriei [i \mplinirea scopului pentru

care a fost instituit`, evit=nd \n acela[i timp p`catele care lezeazàcest scop, precum: desfr=ul, avortul [i neaten]ia \n cre[terea [ieducarea copiilor.

Capitolul doi376

Cultul \ngerilor


|n calendarul bisericesc observ`m c` pe l=ng` s`rb`torile\nchinate cinstirii lui Dumnezeu, a Sfintei Fecioare [i a Sfin]ilor,exist` [i o s`rb`toare \nchinat` \ngerilor Mihail [i Gavril. Princinstirea pe care o facem \ngerilor, credincio[ii Bisericii noastrerecunosc aportul pe care Puterile netrupe[ti \l aduc pentrum=ntuirea sufletelor noastre.

II. Anun]area temei

Dat fiind \ns` faptul c` nu to]i cre[tinii aduc cinstire sfin]ilor\ngeri, \n cele ce urmeaz` ne vom referi la temeiurile cultuluiSfin]ilor \ngeri \n Biserica Ortodox`.

III. Tratarea

Cartea Sf=nt` ne arat` c` �la \nceput a f`cut Dumnezeu cerul [ip`m=ntul�. Dac` prin cuv=ntul �p`m=nt� \n]elegem lumea v`zut`,prin �cer� vom \n]elege lumea nev`zut`, lumea �Puterilornetrupe[ti�, a fiin]elor spirituale create de Dumnezeu spre m`rireaSa [i fericirea lor, spre bucuria Sa [i bucuria lor. Ace[tia sunt\ngerii. Ei nu trìesc \n izolare de lumea creat`, ci sunt slujitoriilui Dumnezeu prin care El comunic` oamenilor voia [i poruncileSale. De aici cuv=ntul �\nger� care \nseamn` �vestitor�. La\nceput to]i \ngerii au fost buni, deoarece ei au fost crea]i deDumnezeu � \nceputul [i izvorul a toat` bun`tatea. Fiind duhurislujitoare, netrupe[ti [i nemuritoare, afl=ndu-se necontenit \n jurullui Dumnezeu, ei primesc lumin` din lumina lui Dumnezeu,devenind [i ei lumin`tori dup` cuv=ntul psalmistului: �Cel cefaci pe \ngerii Tì duhuri [i pe slugile Tale par` de foc� (Psalmul103, 5).

Nu to]i \ngerii au r`mas \n lumina lui Dumnezeu. Unii dintreei au vrut s` devin` mai mari dec=t Dumnezeu [i astfel s-au ruptdin iubirea Lui. Rup=ndu-se de bun`tatea lui Dumnezeu, rùl aintrat \n fiin]a lor [i s-a ad=ncit at=t de mult, \nc=t s-au pietrificat\n rù, adic` rùl a pus pentru totdeauna st`p=nire pe ei. |n felulacesta au devenit diavoli, potrivnici poruncilor [i voii lui Dum-nezeu, rù�voitori fa]` de \ntreaga crea]ie a lui Dumnezeu,invidio[i pe omul care reprezint` coroana crea]iei [i care poart`

--


\n sine chipul lui Dumnezeu [i pe care ispitindu-l prin vicleniecaut` necontenit s`-l rup` de bun`tatea lui Dumnezeu [i s`-l duc`la pierzare. Dar numai c=t le este \ng`duit de Dumnezeu! Veninds` m=ntuiasc` pe omul c`zut prad` ispitirii diavolului, M=ntui-torul a biruit puterea \ngerilor rì, iar la a doua Sa venire \i vajudeca [i os=ndi definitiv: �iar pe \ngerii care nu [i-au p`zitvrednicia ci au p`r`sit loca[ul lor \i p`streaz` sub \ntuneric \nla]uri ve[nice spre judecata zilei mari� (Iuda 1, 6). Biruind putereadiavolului, M=ntuitorul ne ajut` \n ispite [i ne d` putere s`-lbiruim [i noi. Evanghelia ne spune c`: �s-au \ntors cei 70 (ucenici)[i cu bucurie zic=nd: Doamne [i demonii se pleac` \n numeleTù. {i le-a zis Iisus: Am v`zut pe satana c`z=nd din cer ca unfulger. Iat` v-am dat st`p=nire peste toat` puterea vr`jma[ului [inimic nu v` va v`t`ma� (Luca 10, 17�19). Ne-a \nv`]at apoiDomnul s` cerem [i P`rintelui ceresc �s` nu ne lase s` c`dem \nispit`, ci s` ne m=ntuiasc` de cel rù.�

Pe \ngerii cei buni \i cinstim fiindc` ne ajut` s` biruim p`catul[i ispita ce ne vine din partea \ngerilor rì, deoarece �nu avem deluptat \mpotriva trupului [i a s=ngelui ci \mpotriva duhurilorrùt`]ii care sunt \n v`zduhuri� (Efeseni 6, 12). Biblia ne aratàpoi c` Puterile netrupe[ti ve[nic stau \n jurul Tronului divin [iaduc necontenit` slujire. Privitor la numirile [i \mp`r]irile\ngerilor Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` ei se afl` \ntr-o ierarhie,\mp`r]i]i \n: �tronuri, domnii, \ncep`torii, st`p=nii� (Coloseni1, 16). Un sf=nt P`rinte indic` nou` fiin]e cere[ti pe care le\mparte \n trei cete: din prima ceat` fac parte serafimii cu [asearipi, afla]i dup` cum am v`zut \n cea mai mare apropiere deDumnezeu. Urmeaz` apoi tot \n aceasta ceat`, heruvimii cei cumul]i ochi [i tronurile cele prea sfinte. A doua ceat` este adomniilor, a puterilor [i a st`p=nirilor, iar cea de a treia ceatèste format` din \ncep`torii, arhangheli [i \ngeri.

Din Sf=nta Carte cunoa[tem [i numele unor \ngeri. AstfelArhanghelul care comunic` Sfintei Fecioare vestea \ntrup`riiFiului lui Dumnezeu se numeste Gavriil. {tim apoi despreArhanghelul Mihail c` �s-a \mpotrivit diavolului pentru trupullui Moise�(luda 1, 9), iar \ngerul Rafael este �unul dintre cei[apte sfin]i \ngeri care ridic` rug`ciunile sfin]ilor [i le \nal]`\naintea m`ririi Celui Sf=nt� (Tobit 12, 15). Primii oameni dup`ce au p`c`tuit au fost alunga]i din rai de c`tre un \nger. Tot un\nger opre[te pe Avraam s` aduc` jertf` pe fiul sù Isaac. |ngeriioric=nd sunt gata s` \mplineasc` orice porunc` a lui Dumnezeu,fiind ocrotitorii oamenilor. Fiec`rui om \i este dat de c`tre Dum-nezeu un \nger p`zitor (Matei 15, 10).

Capitolul doi378

|ngerii sunt ocrotitorii oamenilor [i atunci c=nd ace[tia\ndeplinesc planul lui Dumnezeu de m=ntuire. Dreptul Iosif esteanun]at \n vis de c`tre \nger s` r`m=n` ocrotitorul SfinteiFecioare: �c` ce s-a z`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt� (Matei1, 20). Tot \n vis \ngerul \i comunic` dreptului Iosif s` fug`\mpreun` cu pruncul [i mama lui \n Egipt pentru a-i feri de m=nialui Irod [i apoi tot \ngerul \i comunic` s` se \ntoarc` \n Nazaret(Matei 2, 13-22). |ngerii se arat` oamenilor [i sub form` v`zut`,comunic=nd cu ei \n mod direct, precum este relatat cazuleliber`rii din \nchisoare a Sf=ntului Apostol Petru (FapteleApostolilor 12, 70). Aceste ar`t`ri ale \ngerilor [i a comunic`riidirecte cu oamenii se numesc �anghelofanii� .

Sub forma anghelofaniilor, \ngerii sunt prezen]i [i \nactivitatea m=ntuitoare a Domnului, \ncep=nd cu Bunavestire [icontinu=nd cu na[terea Sa, c=nd \n auzul tuturor, ei \nal]` unimn de pream`rire pentru \mp`carea omului cu Dumnezeu, pen-tru pacea pe care o aduce M=ntuitorul lumii: �M`rire \ntru cei desus lui Dumnezeu [i pe p`m=nt pace \ntre oameni bun`voire�(Luca 2, 14), iar apoi la sf=r[itul activit`]ii Sale, tot \ngerul estecel care pentru prima dat` face cunoscut oamenilor c` IisusDomnul este biruitorul mor]ii, c` El a \nviat (Matei 28, 1�10).Cu prilejul \n`l]`rii Domnului la cer, doi \ngeri vestesc faptul c`�Iisus, care s-a \nal]at de la voi la cer, a[a va veni precum l-a]iv`zut merg=nd la cer� (Faptele Apostolilor 1, 10�11).

De aici vedem c` oriunde este prezent Dumnezeu, \ngeriisunt \ntotdeauna de fa]`. Ei sunt prezen]i [i \n cadrul cultuluidivin public, mai ales atunci c=nd se aduce jertfa nes=ngeroas` aDomnului pe Sfintele Altare.

Dac` pe bun` dreptate Bisericile tradi]ionale, cea Ortodox`[i cea Romano-Catolic`, aduc cinstire sfin]ilor \ngeri, nu to]icre[tinii promoveaz` acest cult.

Cei ce resping cultul \ngerilor invoc` textul din Deuteronom17, 3�5: �De se va duce (cineva) [i se va apuca s` slujeasc` altordumnezei [i se va \nchina acelora, sau soarelui, sau lunei, sau latoat` o[tirea cereasc`... s` sco]i pe b`rbatul acela, sau pe femeiaaceea care a f`cut rùl acela, la por]ile tale, [i s`-i ucizi cu pietre�.Dar nicìeri \n Sf=nta Scriptur`, prin �o[tirea cereasc` nu se\n]elege �\nger�, nici �puteri netrupe[ti� aflate \n preajma tronuluidivin. Prin �o[tire cereasc`� se \n]eleg corpurile cere[ti pe careaclam=ndu-le iudeii, urm=nd pe p`g=ni, u[or puteau c`dea \nidolatrie, aduc=ndu-le jertfe pe acoperi[urile caselor dup` cumne spune proorocul Ieremia: �{i casele Ierusalimului [i caseleregilor lui Iuda vor fi necurate, pentru c` pe acoperi[ul tuturor


caselor se aduce t`m=ie \ntregii o[tiri cere[ti [i se s`v=r[esc turn`ri\n cinstea dumnezeilor strìni� (Ieremia 19, 13).

Un alt text presupus c` interzice cultul \ngerilor este cel dela Coloseni 2, 18: �Nimeni s` nu v` smulg` biruin]a printr-opref`cut` smerenie [i printr-o f`]arnic` \nchinare la \ngeri,\ncerc=nd s` p`trund` \n cele ce nu a v`zut [i \ng=mf=ndu-se cu\nchipuirea lui trupeasc`�. Pentru a vedea adev`ratul \n]eles altextului, trebuie s` determin`m cine sunt aceia care am`geau prinsmerenie [i slujirea \ngerilor? Sf=ntul Apostol Pavel scrie aceastacolosenilor, deoarece aici ap`ruse erezia gnostic`, ce socotea c`\ngerii ar fi dumnezei. Este desigur o am`gire pe care Apostolulvoia s` o \nl`ture, spre a nu deruta adev`rata credin]` despreDumnezeu ca [i Creator [i M=ntuitor al lumii.


Din cele p=n` aici tratate am v`zut c` \ngerii sunt mijlocitori\ntre Dumnezeu [i oameni. Pe de o parte, ei comunic` voia [iporuncile lui Dumnezeu, spre m=ntuirea oamenilor, pe de alt`parte, ei sunt [i ocrotitorii [i ajut`torii credincio[ilor \n dob=n-direa m=ntuirii. De aceea Sf=ntul Apostol Pavel conchide:�|ngerii... sunt duhuri slujitoare, trimise ca s` slujeasc`, pentrucei ce vor fi mo[tenitorii m=ntuirii? (Evrei 1, 14).

Fiind mijlocitori \ntre Dumnezeu [i oameni, slujind lui Dum-nezeu [i m=ntuirii oamenilor au [i o autoritate, care atrage dup`sine cinstirea lor. Pentru acest motiv, Apostolul �\l \ndeamn`st`ruitor pe Timotei \naintea lui Dumnezeu [i a Domnului IisusHristos [i a \ngerilor cei ale[i� (I Timotei 5, 6).

V. Asocierea

Biserica face deosebire \ntre cultul de adorare pe care \l \ndrept`mnumai lui Dumnezeu [i cultul de venerare pe care \l \ndrept`mc`tre \ngeri [i sfin]i. Atunci c=nd unii cre[tini c`z=nd pradèreziilor, i-au considerat pe \ngeri dumnezei, Biserica a luatatitudine, condamn=nd prin canonul 35 la sinodul de la Laodiceia,din anul 343, cultul gre[it, de adorare al \ngerilor, pe to]i ceicare \l practicau. Atitudinea fa]` de cultul gre[it al \ngerilor afost condamnat` [i de Biserica Apusean`, prin sinoadele de laRoma din 492 [i 745. Aduc=nd un cult de venerare \ngerilor, [iei la r=ndul lor, \mpreun` cu noi oamenii, aduc lui Dumnezeucult de adorare.

Capitolul doi380

VI. Generalizarea

De aici rezult` c` sfin]ii \ngeri sunt fiin]e spirituale, f`r` trup,f`r` p`cat, nemuritoare, slujitoare lui Dumnezeu [i m=ntuiriioamenilor. De aceea le aducem un cult de venerare [i \mpreun`cu ei aducem lui Dumnezeu cultul de adorare.

VII. Aplicarea

Pr in formele de mani fes ta re a cu l tu lu i \nger i lo r no t`murm`toarele:

1. Sfin]ilor \ngeri s-a consacrat ziua de luni, a s`pt`m=nii,spre pomenirea [i cinstirea lor. C`r]ile de cult cuprind rug`ciunile[i imnele de laud` adresate sfin]ilor \ngeri ale fiec`rei zile deluni.

2. Pomenirea Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril a fostfixat` \ntr-o s`rb`toare cu dat` fix`, la 8 noiembrie.

3. Credincio[ii \nal]` sfin]ilor \ngeri at=t rug`ciuni particu-lare, \ncep=nd cu �|ngera[ul� rostit \n cei mai fragezi ani aicopil`riei [i continu=nd cu rug`ciunile de diminea]` [i sear`, curug`ciunile publice [i slujbele aduse \n cinstea lor. Dintre acesteaamintim: Acatistul sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, Canonulde rug`ciune c`tre puterile cere[ti [i c`tre to]i sfin]ii (pe care \lg`sim \n Ceaslov).

4. |n acela[i timp credincio[ii cer lui Dumnezeu \n rug`ciuneacomun` s` le d`ruiasc`: �|nger de pace, credincios \ndrept`tor,p`zitor sufletelor [i trupurilor noastre�.

5. Multe din sfintele loca[uri de \nchin`ciune sunt puse subocrotire duhovniceasc` a \ngerilor, purt=nd hramul Sfin]ilorArhangheli Mihail [i Gavril.

6. Chipurile \ngerilor \mpodobesc pere]ii bisericilor, [i chiarpe una din u[ile \mp`r`te[ti este pictat` scena Bunei-vestiri, \ncare \ngerul Gavril \nt=mpin` pe Sf=nta Fecioar` cu un crin \nm=n`, ca semn al cur`]iei [i nevinov`]iei (prin albul imaculat alcrinului).

7. Multe case ale credincio[ilor sunt puse sub ocrotireaduhovniceasc` a Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, ca unpraznic familial.

8. Mul]i credincio[i au luat numele Sfin]ilor ArhangheliMihail [i Gavril, spre a-i p`zi \n via]` [i spre a-i avea pild` deslujire lui Dumnezeu [i oamenilor.


Providen]a divin`



C=nd rostim Simbolul de credin]` m`rturisim c` Dumnezeu esteCreatorul �tuturor celor v`zute [i nev`zute�. |n acela[i timpspunem c` Dumnezeu este [i �atot]iitorul�, recunosc=nd prinaceasta c` El nu numai c` a adus lumea la existen]`, dar \i [ipoart` de grij` spre a-[i \mplini menirea ei. Aceast` purtare degrij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei Sale este cunoscut` subnumele de providen]` sau pronie divin`.


Vom vedea \n cele ce urmeaz` cum se manifest` providen]adivin`, obiec]iunile \mpotriva ei [i netemeinicia lor.


Providen]a sau grija lui Dumnezeu fa]` de lume are mai \nt=i uncaracter general, privind \ntreaga crea]ie. �V`d creaturile [i tragconcluzia despre Creatorul lor, spune Sf=ntul Efrem Sirul. V`dlumea [i cunosc providen]a. V`d cum se \neac` corabia dac` \ilipse[te c=rmaciul, cunosc c` lucrurile omene[ti r`m=n de nimicadac` nu le \ndreapt` Dumnezeu�. Providen]a are [i un aspect spe-cial, \n sensul c` Dumnezeu poart` grij` fiec`rei fiin]e pe care aadus-o la existen]`. M=ntuitorul eviden]iaz` acest fapt, referin-du-se la p`s`rile cerului [i la crinii c=mpului: �Cùta]i la p`s`rilecerului c` nici nu seam`n`, nici nu secer`, nici nu adun` \n jitni]e,[i Tat`l vostru cel ceresc le hr`ne[te... Socoti]i crinii c=mpuluicum cresc; nu se ostenesc, nici torc. {i zic vou` c` nici Solomon\n toat` m`rirea Sa nu s-a \mbr`cat ca unul din ei. Deci, dacìarba c=mpului, care ast`zi este [i m=ine se arunc` \n cuptor,Dumnezeu a[a o \mbrac`, nu cu mult mai v=rtos pe voi, pu]incredincio[ilor?� (Matei 6, 26�30). Iar pentru a ne \nt`ri credin]a\n purtarea de grij` a P`rintelui ceresc acordat` nou` oamenilor,care pe l=ng` trupul muritor, purt`m \n fiin]a noastr` [i chipullui Dumnezeu, adic` sufletul nemuritor (Maiei, 6, 25), M=ntui-

--

Capitolul doi382

torul ne asigur` c` [i �perii capului ne sunt num`ra]i, [i c` Tat`lnostru cel din ceruri face �ca soarele sù s` r`sar` [i peste cei rì[i peste cei buni, [i plou` peste cei drep]i [i peste cei nedrep]i�(Matei 5, 45). De aici vedem c` a[a cum lumea a fost adus` laexisten]` din iubirea [i bun`tatea lui Dumnezeu, tot din iubire eaeste p`strat` de Dumnezeu [i condus` de El spre a-[i \mpliniscopul sau menirea: �C`ci Tu iube[ti toate cele ce sunt [i nimicnu urgise[ti din cele ce ai f`cut, c` dac` ai fi ur=t un lucru nu l-aifi pl`smuit. {i cum ar fi rù ceva, de n-ai fi voit Tu. Sau cum ardìnui dac` nu ar fi fost chemat de Tine la existen]`� (|n]elep-ciunea lui Solomon 11, 24�26).

Providen]a divin` are un \ntreit aspect: de conservare, deconlucrare [i de guvernare a crea]iei.

1. Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiin]ele [i lucruriles` fie p`strate \n forma lor originar`. F`r` aceast` grij` perma-nent` a lui Dumnezeu, toat` crea]ia ar disp`rea \n nefiin]`: �Toatec` t re Tine a[ teap t` s` le da i lo r h ran` la bun` vreme.Deschiz=ndu-}i m=na Ta, toate se vor umplea de bun`t`]i, iar\ntorc=ndu-]i fa]a Ta, se ofilesc, [i de le iei duhul mor [i se prefac\n ]`r=n`. C=nd Tu trimi]i \ns` duhul Tù, toate iar`[i se zidesc[i \nnoiesc fa]a p`m=ntului� (Psalmul 103, 29�31).

Pentru a \n]elege mai bine aceasta, s` privim pu]in ordinea[i frumuse]ea crea]iei lui Dumnezeu. At=t lucrurile ne\nsufle]ite,c=t [i fiin]ele vii au \n ele \nscrise de Dumnezeu \nc` de la crea]ielegile dup` care se conduc. Dar Dumnezeu vegheaz` ne\ntreruptca aceste legi s`-[i men]in`, s`-[i p`streze existen]a [i astfel s`fie asigurat` ordinea \n univers. Admir`m cu to]ii un r`s`rit [iun apus de soare. De c`ldura [i lumina lui beneficiaz` toatefiin]ele vii... Dar dac` Dumnezeu nu ar veghea ca p`m=ntul \nmi[carea lui de rota]ie s`-[i men]in` permanent aceea[i distan]`fa]` de soare, [i numai foarte pu]in dac` s-ar apropia mai mult,ar deveni incandescent, [i via]a nu ar mai fi posibil`. {i invers,dac` numai cu pu]in s-ar dep`rta de soare, ar \nghe]a.

Pe de alt` parte, fiin]ele au \nscrise legile existen]ei lor \ninstinct. R`m=nem cu to]ii mira]i, de pild`, \n fa]a albinei care\[i construie[te cu at=ta mìestrie fagurele, unde depune miereaadunat` cu s=rguin]`, precum [i modul interesant de a se \nmul]i.Admir`m de asemenea, [i felul \n care p`s`rile \[i construiesc cuat=ta migal` cuibul. Dac` nu ar exista acest instinct, nu [i-ar puteaaduna hrana [i nici asigura perpetuarea speciei... La fel, privindo plant` care ne ofer` roadele ei \mbel[ugate, sau o floare care�ne \mbat`� cu parfumul ei, putem u[or \n]elege c` pe l=ng`condi]iile de lumin`, c`ldur` [i umiditate, exist` grija lui Dum-


nezeu de a-[i p`stra forma lor originar` [i \n acela[i timp de a-[iperfec]iona mereu specia. Aceasta \nseamn` c` lumea nu a fostcreat` de Dumnezeu perfect` �ci perfectibil`, iar omul a fost l`satde Creator ca st`p=n al lumii v`zute, cu puterea de a interveni lades`v=r[irea, sau perfec]ionarea crea]iei prin inteligen]a pe careDumnezeu i-a pus-o la \nceput \n fiin]a lui [i pe care permanenti-o dezvolt`.

|n felul acesta, prin purtarea Sa de grij`, Dumnezeu face cacrea]ia Sa s` nu r`m=n` \ntr-o form` static`, ci s` se \nnoiasc`mereu, transform=ndu-se \ntr-o crea]ie continu`. Spunem astfelc` prin providen]` Dumnezeu a creat \n trecut, dar creeaz` [i \nprezent, precum [i \n viitor.

2. Str=ns legat` de conservare, este conlucrarea, care\nseamn` ajutorul pe care Dumnezeu \l acord` crea]iei pentruatingerea scopului ei. Omul, st`p=nul lumii create, devine un�\mpreun`-lucr`tor� cu Dumnezeu la \nnoirea [i des`v=r[ireacontinu` a crea]iei.

3. Guvernarea sau c=rmuirea este purtarea de grij` a lui Dum-nezeu spre a conduce creatura spre \mplinirea menirii ei.Creaturile ne\nsufle]ite sunt conduse prin legile s`dite de Dum-nezeu \n ele, iar omul este condus spre trepte de existen]` totmai ridicate.

Vedem de aici c` cele trei trepte ale providen]ei: conservarea,conlucrarea [i guvernarea formeaz` un \ntreg unitar , eleeviden]iind purtarea de grij` a lui Dumnezeu pentru ca crea]ia s`poat` fi p`strat` \n forma ei originar`, [i s`-[i \mplineasc` menireasau scopul perfec]iunii sau des`v=r[irii ei.

Cei ce nu admit providen]a divin` se \mpiedic` de existen]arùlui \n lume. Exist` \ntr-adev`r \n lume rùl fizic, adic`: boli,suferin]e, calamit`]i, cutremure, inunda]ii; precum [i rùl moral,adic`: nedrept`]i [i nelegluiri de tot felul. {i vedem nu odat` càcestea triumf` \n defavoarea binelui; c` oamenii drep]i [i virtuo[i\ndur` de multe ori necazuri [i suferin]e, iar cei neleglui]i se\mbuib` \n bunurile acestei vie]i... {i cu toate acestea, Dumne-zeu nu este autorul rùlui [i nu a l`sat lumea \n p`r`sire [inedreptate. Exist` dincolo de abuzuri [i minciun`, dincolo deviclenie [i tic`lo[ie, for]a drept`]ii [i a adev`rului care de multeori aduce balan]a vie]ii omene[ti \n echilibru... Noi [tim \ns` c`rùl a intrat \n lume odat` cu c`derea \ngerilor de lumin`, careau devenit generatori ai \ntunericului [i suferin]ei \n lume. M=n-tuitorul arat` c` �acela a fost dintru \nceput ucig`tor de oameni[i n-a stat \ntru adev`r� (Ioan 8, 44). M=ntuitorul \l nume[te pediavol ca �st`p=nitorul lumii acesteia� (Ioan 12, 31;16, 11), adic`

Capitolul doi384

cel ce ispite[te pe om, f`c=ndu-l s` p`c`tuiasc`, [i odat` cu p`catuls`-i vin` toate relele, culmin=nd cu moartea. Dar prin venireaM=ntuitorului, diavolul �a fost aruncat afar`�. Dumnezeu nep`ze[te �de cel viclean� (Ioan 17, 15) pe cei ce ne \ncredem \nEl. Domnul \nsu[i ne-a \nv`]at c` \n rug`ciunea c`tre Tat`l nos-tru, s` cerem a nu fi du[i \n ispit`, ci s` fim izb`vi]i de cel rù.

Dar de multe ori rùl ne vine [i ca pedeaps` pentru p`cateles`v=r[ite de noi. P`rintele nostru ceresc ne ceart`, fiindc` vreaca noi v`z=ndu-ne gre[eala s` ne \ndrept`m via]a. �Fiul meu, nunesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja c=nd esti mustratde El; c`ci pe cine iube[te Domnul \l ceart`, [i biciuie[te pe totfiul pe care-l prime[te. Dac` suferi]i certarea, Dumnezeu se poart`cu voi ca fa]` de fii; c`ci care este fiul, pe care nu-l ceart` tat`l?...Orice certare pare \ntr-adev`r pentru timpul de fa]` a fi nu sprebucurie, ci spre m=hnire, dar pe urm` aduce celor \ncerca]i cu earoada pa[nic` a drept`]ii� (Evrei 12, 5�11).

Pe de alt` parte, se \nt=mpl` ca noi s` nu \n]elegem lucrarealui Dumnezeu asupra vie]ii noastre [i ne tulbur`m dac` nu ni se\mpline[te o dorin]` oarecare. Cerem \ns` de multe ori, [i nu[tim ce cerem, dup` cum ne spune M=ntuitorul. Dumnezeu [tie\ns` sf=r[itul tuturor lucrurilor [i ac]iunilor vie]ii noastre, \nc=te bine s` l`s`m a se \mplini voia Lui, [tiind c` �toate se lucreaz`spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu� (Romani 8, 29).

Este adev`rat ca diavolul ne poate ispiti, aduc=ndu-ne sufe-rin]` [i necazuri. Ne poate ispiti ca pe dreptul Iov, chiar dac`suntem drep]i [i virtuo[i. Dar numai c=t \i este \ng`duit de Dum-nezeu... St`p=nul acestei lumi, creatorul [i proniatorul ei este [ir`m=ne Dumnezeu, P`rintele nostru care ne-a adus m=ntuirea [iizb`virea prin Fiul Sù, asigur=ndu-ne c` prin El vom fi \n final�mai mult dec=t biruitori�. �|n toate p`timind necaz, dar nefiindstrivi]i, lipsi]i fiind, dar nu dezn`d`jduind... Purt=nd totdeauna\n trup omor=rea Domnului Iisus, pentru ca [i via]a lui Iisus s`se arate \n trupul nostru� (11 Corinteni 4, 8�10). Dar p=n` lasf=r[itul veacurilor, c=nd �Dumnezeu va fi totul \n toate� (I Corin-teni 15, 28), �diavolul umbl` r`cnind ca un leu, cùt=nd pe cines` \nghit`� (I Petru 5, 8). Cei d`rui]i lui Dumnezeu �iau pestetoate pav`za credin]ei, spre a putea stinge s`ge]ile vicleanuluicele aprinse� (Efeseni 6, 16), r`m=n=nd permanent uni]i cuHristos, c`ruia i s-a �dat toat` puterea \n cer [i pe p`m=nt� (Matei28, 18; Filipeni 2, 9�11), \nving=nd prin Jertfa [i |nvierea Saputerea diavolului [i a mor]ii.

Intui]ia se poate face ar`t=ndu-se tabloul care reprezint`pe Dumnezeu \mbr`]i[=nd globul p`m=ntesc.



Ce este providen]a sau pronia divin`? (Este purtarea de grij` alui Dumnezeu, ca lumea pe care El a adus-o la existen]` s`-[i\mplineasc` menirea pentru care a fost creat`). Ce caracter areproviden]a divin`? (Are un caracter general, privind \ntreagacrea]ie, precum [i un caracter special, privind fiecare lucru [ifiin]`). Care sunt aspectele providen]ei divine? (De conservare,prin care lucrurile [i fiin]ele sunt p`strate \n forma lor originar`;de conlucrare, prin care Dumnezeu acord` creaturii ajutorul pen-tru atingerea scopului pentru care a fost creat`; [i de guvernare,prin care Dumnezeu conduce creaturile spre \mplinirea meniriilor). Existen]a rùlui \n lume poate s` pun` la \ndoial` purtareade grij` a lui Dumnezeu ar`tat` crea]iei [i omului? (Nu o poatepune, fiindc` Dumnezeu nu este autorul rùlui, iar mai presus defor]ele rùlui [i ale \ntunericului este puterea lui Dumnezeu, carese \ndreapt` totdeauna cu iubire spre crea]ia Sa, [i care pentrusalvarea omului din p`cat [i din moarte a trimis pe Fiul Sù caJertf` de isp`[ire, \nc=t prin Hristos, biruitorul iadului [i al mor]ii,credincio[ii r`m=n \n n`dejdea de neclintit a biruin]ei finale abinelui, c=nd �Dumnezeu va fi totul \n toate�).

8. Aplicarea

Se va c=nta imnul bisericesc: �Cu noi este Dumnezeu, \n]elege]ineamuri [i v` pleca]i, c`ci cu noi este Dumnezeu...�.


Se va repeta [i \nv`]a aceast` c=ntare bisericeasc`.


P`catul str`mo[esc


Creat dup` chipul lui Dumnezeu, omul avea o demnitate cu totuldeosebit`. Era coroana crea]iei [i st`p=nul lumii v`zute. Avea \nacela[i timp [i o menire excep]ional`, [i anume de a fi �\mpreun`

--

Capitolul doi386

lucr`tor cu Dumnezeu� la des`v=r[irea crea]iei [i a lumii. |n via]a[i \n destinul omului a ap`rut \ns` o r`sturnare, un declin, caredestr`m=ndu-i arhitectonica vie]ii, a avut urm`ri dezastruoaseasupra ascensiunii imprimat` la crea]ie.

II. Anun]area temei

Acesta este p`catul str`mo[esc, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

III. Tratarea

Cartea Sf=nt` ne relateaz` despre c`derea omului \n p`cat, urm`-toarele: �...A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc` [i azis: �Din to]i pomii din rai po]i s` m`n=nci, dar din pomulcuno[tin]ei binelui [i rùlui s` nu m`n=nci, c`ci, \n ziua \n carevei m=nca din el, vei muri negre[it!�... {arpele era \ns` cel mai[iret din toate fiarele de pe p`m=nt, pe care le f`cuse DomnulDumnezeu. {i a zis [arpele c`tre femeie: �Dumnezeu, a zis Eloare, s` nu m=nca]i roadele din orice pom din rai?� Iar femeia azis c`tre [arpe: �Roade din pomii raiului putem s` m=nc`m; numaidin rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis: s` num=nca]i din el, nici s` v` atinge]i de el, ca s` nu muri]i!� Atunci[arpele a zis c`tre femeie: �Nu, nu ve]i muri! Dar Dumnezeu [tiec` \n ziua \n care ve]i m=nca din el vi se vor deschide ochii [ive]i fi ca Dumnezeu, cunosc=nd binele [i rùl�. De aceea femeia,socotind c` rodul pomului este bun de m=ncat [i pl`cut ochilorla vedere [i vrednic de dorit, pentru c` d` [tiin]`, a luat din el [ia m=ncat [i a dat b`rbatului sù [i a m=ncat [i el� (Facerea 2, 16� 3, 16).

De aici vedem c` p`catul \nseamn` neascultare fa]` de Dum-nezeu. La aceast` neascultare primul om a ajuns prin ispitireadiavolului. Mai bine zis a fost \n[elat de �\nfrico[atul [i preaiscusitul duh al nimicniciei [i nefiin]ei�, cum \i spune F.M.Dostoievski. Omul avea \n el tendin]a de a fi asemenea lui Dum-nezeu. C=nd vicleanul duh i-a oferit solu]ia de a gusta din fructulpomului cuno[tin]ei binelui [i rùlui, omului pentru o clip` i s-a\ntunecat mintea [i a uitat de porunca lui Dumnezeu. Ispitadiavolului a fost mai orbitoare dec=t luciditatea min]ii omului.A fost pentru primul om �clipa fatal`� a ruperii prin neascultarea comuniunii cu Dumnezeu. {i astfel natura omului \[i pierdedivinul din ea. Chipul lui Dumnezeu \n om este ra]iunea [ilibertatea. Prin libertate omul \[i afirm` demnitatea, asemenea


Creatorului sù. Fiind liber omul putea alege. Dar el a abuzat delibertatea lui [i a c`zut prad` ispitirii vicleanului [i preaiscusituluiduh, gelos [i invidios pe fericirea [i comuniunea omului cu Dum-nezeu.


Din cele p=n` aici tratate re]inem urm`toarele:1. P`catul reprezint` o gre[eal` fa]` de porunca lui Dumne-

zeu. |n esen]` el const` \n neascultarea fa]` de voia lui Dumne-zeu, determinat` de m=ndria de a fi asemenea Creatorului. Eladuce neor=nduiala [i dezarmonia, tulbur=nd raportul omului cuDumnezeu, cu semenii [i cu \ntreaga crea]ie.

2. P`catul nu apar]ine firii de la crea]ie. El este o boal` afirii, care \i aduce moartea.

3. P`catul a ap`rut prin ispitirea diavolului [i a fost posibilde primit din partea omului, fiindc` avea libertatea de alegere\ntre bine [i rù.

4. P`catul se formeaz` din ispit`, \n patru faze: momeala,care prezint` pl`cerea p`catului; delectarea sufleteasc` cu pl`cereap`catului; consim]`m=ntul la p`cat [i s`v=r[irea lui ca fapt`. Prinrepetare p`catul devine patim`, care \nrobe[te fiin]a omului.

5. P`catul a intrat \n fiin]a omului, dar nu a distrus-o complet,ci a alterat chipui lui Dumnezeu \n om. De aceea, de[i sl`bit` [i\nclinat` spre p`cat, firea omului dore[te \n ad=ncul ei eliberareadin p`cat. Neput=ndu-se elibera \ns` singur` din p`cat, Dumne-zeu \i ofer` din iubire, harul izb`vitor, c=[tigat prin Jertfam=ntuitoare a Fiului Sù: �Fiind noi mor]i prin p`cate, ne-a f`cutvii \mpreun` cu Hristos � prin har sunte]i m=ntui]i� (Efeseni2, 5).

V. Asocierea

V`z=nd c` p`catul nu corespunde firii, fiind o boal` a ei,credinciosul trebuie s`-[i concentreze toate for]ele duhovnice[tispre s`v=r[irea virtu]ii. |ntruc=t virtutea apar]ine firii, p`catul caboal` a ei dispare odat` cu \ns`n`to[irea firii \n bine, \n virtute,a[a cum dispare \ntunericul la apari]ia luminii. |n concret, aceasta\nseamn`, de pild`, c` dac` cultiv`m virtutea bl=nde]ei, alung`mp`catul m=niei. Cump`tarea alung` l`comia, desfr=ul, be]ia.Milostenia alung` avari]ia, iar smerenia alung` m=ndria. Dac`vom fi cura]i cu inima ne vom elibera de orice invidie [i rùtate.Cultiv=nd deci virtutea, este ca [i cum p`r`sind un drum gre[it,

Capitolul doi388

ai apuca pe drumul cel bun, adev`rat [i drept, care te duce lascopul util vie]ii.

VI. Generalizarea

Din cele de mai sus vedem c` p`catul este c`lcarea cu voie liberà poruncii lui Dumnezeu, cre=nd o rupere a comuniunii cu El, otulburare \n fiin]a omului [i \n rela]iile lui cu semenii [i cu\ntreaga crea]ie, dar din care putem fi salva]i prin \mpreun`lucrarea firii cu harul divin, care ne conduce pe drumul virtu]ii.

VII. Aplicarea

l. Pentru ca p`catul s` nu devin` fapt`, trebuie s` nu-l l`s`m s`\ncol]easc` \n inim`. S` nu accept`m s` se s`l`[luiasc` \n sufletpl`cerea lui ademenitoare [i \n[el`toare, ci s` fim \ntr-o continu`priveghere asupra g=ndurilor [i a ispitelor care \l determin`.

2. Este recomandat` apoi analiza sistematic` [i regulat` acon[tiin]ei, cu sesizarea progresului sau regresului duhovnicesc,a modului \n care am reu[it s` \nvingem p`catul [i s`-l \nlocuimcu virtutea.

3. M`rturisirea p`catelor \n scaunul spovedaniei ne aduceharul iert`rii [i al eliber`rii din p`cat, orient=ndu-ne fiin]a pedrumul urm`rii vie]ii duhovnice[ti a M=ntuitorului, lipsit` deorice p`cat.

Dumnezeu Fiul


Simbolul de credin]` sau Crezul, formulat la dou` din cele [aptesinoade ecumenice, ne prezint` \n primul articol \nv`]`tura despreDumnezeu Tat`l, f`c`torul tuturor celor v`zute [i nev`zute, alcerului [i al p`m=ntului.

II. Anun]area temei

|ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul VII vom cunoa[te\nv`]`tura despre Dumnezeu Fiul.

--


III. Tratarea

Articolul II ne spune: �{i \ntr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu, Unul n`scut, care din Tat`l s-a n`scut mai \nainte deto]i vecii. Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumne-zeu adev`rat, n`scut iar nu f`cut, Cel de o fiin]` cu Tat`l, princare toate s-au f`cut�.

Cunoa[tem din acest articol c` Dumnezeu Fiul este n`scutdin Tat`l \nainte de to]i vecii. Textul ne spune �n`scut� nu�f`cut�, tocmai pentru a deosebi na[terea de facere. Spre deosebirede noi oamenii care suntem f`pturi f`cute, El este Dumnezeuadev`rat din Dumnezeu adev`rat n`scut, nu f`cut. Vorbind desprena[terea Fiului din Tat`l, trebuie s` preciz`m c` datorit`deosebirii fa]` de facerea f`pturii, noi nu o putem \n]elege cumintea. Sfin]ii P`rin]i spun c` na[terea Fiului nu trebuie \n]eleas`ca [i cum Tat`l ar fi adus pe Fiul din neexisten]` la existen]`,nici c` ar fi \nfiat pe vreunul care nu ar fi existat. �Dumnezeun-a fost mai \nainte f`r` Fiul [i mai pe urm` a devenit Tat`, citotdeauna are pe Fiul�, spune Sf=ntul Chiril al Ierusalimului.Na[terea Fiului nu aduce ca la f`pturi o schimbare. At=t de mareeste aceast` tain`, \nc=t nici Duhul nu o descopere \n Scripturi,nu o cunosc cerurile [i nici chiar firea \ngereasc`, spune un dasc`lal Bisericii.

Pentru a avea totu[i o imagine a acestei na[teri s-a folositanalogia min]ii care na[te g=ndul. C=nd a ap`rut mintea, a ap`rut[i g=ndul. Asem`narea este \ns` nedeplin`, na[terea Fiuluir`m=n=nd \n aureola tainei ce nu poate fi \n]eleas`. Na[tereaneaduc=nd nici o schimbare, Tat`l [i Fiul sunt egali. Aceastègalitate este redat` \n Simbolul de credin]` prin imaginealuminii: �Lumin` din lumin`, Dumnezeu adev`rat din Dumne-zeu adev`rat�. A[a cum Tat`l este lumin` (I Ioan 1, 5), tot astfel[i Fiul este lumin` (Ioan 8, 12). La fel, neschimbabilitatea luiDumnezeu [i egalitatea Tat`lui cu Fiul se eviden]iaz` [i prin aceeac` Fiul este de o fiin]` cu Tat`l. La oameni pentru a exista dou`fiin]e, se repet` fiin]a. La Dumnezeu fiin]a nu se repet`. Tat`l [iFiul sunt dou` Persoane care au fiin]a \n comun. �Eu [i Tat`l unasuntem�, ne m`rturise[te Fiul (Ioan 10, 30). Av=nd aceea[i fiin]`,Fiul are [i aceea[i dumnezeire.

Articolul III: �Care pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuires-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i din Fecioa-ra Maria [i s-a f`cut om�. Prin \ntrupare, Fiul lui Dumnezeu senume[te [i Fiul Omului, pentru c` ia firea omeneasc` a[a cumeste ea, cu trup [i suflet, ca al oric`ruia dintre noi, cu toate

Capitolul doi390

sl`biciunile, afar` de p`cat. Dac` nu ar fi luat astfel fireaomeneasc`, nu ar fi putut s` ne m=ntuiasc`, fiindc` El nu a muritpentru p`catele Sale, ci pentru p`catele noastre. Cobor=rea Fiuluidin cer se face prin z`mislirea din Sf=nta Fecioar` Maria, cuparticiparea Sf=ntului Duh, spre a face posibil` \ntruparea Fiuluilui Dumnezeu. Un P`rinte al Bisericii arat` c` �z`mislirea [ina[terea au fost cu totul curate [i neatinse de s`m=n]` [i destric`ciune, [i de aceea Maica Celui n`scut din ea este Fecioar`[i dup` na[tere, r`m=n=nd prin na[tere [i mai nep`timitoare, ceeace este cu totul strìn firii [i mai presus de ra]iune� (MaximM`rturisitorul).

Prezen]a celor dou` firi \n Persoana Fiului Omului poate firemarcat` \n activitatea Sa p`m=nteasc`. Astfel, prin fireaomeneasc` atinge ochii orbului, iar prin firea dumnezeiasc` \iacord` vindecarea. Prin firea omeneasc` ostene[te, fl`m=nze[te,nu are unde s`-[i plece capul, iar prin firea dumnezeiasc`s`v=r[e[te \nmul]irea p=inilor. Prin firea omeneasc` simte teama[i durerile mor]ii, iar prin firea dumnezeiasc` \nviaz` din mor]i.Deci prin firea omeneasc` este asemenea nou`, iar prin ceadumnezeiasc` este �una cu Tat`l� (Ioan 10, 30).

Articolul IV: �{i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iuPilat, a p`timit [i s-a \ngropat�. M=ntuirea noastr` \ncepe odat`cu \ntruparea, se continu` cu activitatea [i se des`v=r[e[te prinJertfa [i |nvierea Fiului Omului. De[i nu a avut p`cat [i nu I s-aputut dovedi vinov`]ia, este totu[i condamnat la moarte prinsentin]a rostit` de procuratorul roman Pon]iu Pilat. Moartea prinr`stignire e cea mai dureroas` [i mai crud`, rezervat` sclavilor [icelor mai rù f`c`tori dintre oameni. Patimile [i \ngropareadovedesc c` moartea Fiului Omului a fost real`. Sfin]ii P`rin]iarat` c` firea dumnezeiasc` nu s-a desp`r]it nici de trup, nici desuflet, chiar dac` prin moarte trupul s-a desp`r]it de suflet. �|nmorm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, \n rai cut=lharul [i pe scaun \mpreun` cu Tat`l [i cu Duhul ai fost,Hristoase, toate umpl=ndu-le, Cela ce e[ti necuprins�.

Articolul V: �{i a \nviat a treia zi, dup` Scripturi�. Dac`�r`splata p`catului este moartea� (Romani 6, 23), iar Fiul Omuluiprimind moartea ca unul care nu avea p`cat, El nu putea r`m=nesub os=nda mor]ii. Prin \nvierea Sa din mor]i, arat` Apostolul,�Hristos s-a f`cut \ncep`tur` celor adormi]i. C`ci deoarecemoartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor. C`ci precumto]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos� (I Corin-teni 15, 20-22).


Articolul VI: �{i s-a suit la ceruri [i [ade de-a DreaptaTat`lui�. A[a cum am v`zut c` s-a cobor=t din cer pentru a \mpliniopera de m=ntuire, dup` ce a \mplinit lucrarea Sa, Fiul s-a ridicatdin nou la cer, av=nd slava de la \nceput.

Articolul VII: �{i iar`[i va s` vie cu m`rire s` judece viii [imor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it�. Opera de m=ntuires-a \ncheiat. A[a cum Fiul a s`v=r[it m=ntuirea lumii, tot El vaface [i judecata ei, dup` cum El \nsu[i ne-a ar`tat acest fapt: �C`Tat`l nu judec` pe nimeni, ci toat` judecata a dat-o Fiului� (Ioan5, 22). Aceast` judecat` va fi universal`, adic` to]i oamenii vorfi judeca]i, de la crearea lumii [i p=n` la sf=r[itul veacurilor,fiecare primind binecuv=ntarea sau os=nda ve[nic` dup` faptelesale (Matei 25, 31� 46). El va face judecat` \n calitate de FiulOmului aflat \n m`rirea ve[nic` a Dumnezeirii Sale. Dup`jjudecat` va \ntemeia o \mp`r`]ie dumnezeiasc` ve[nic`. Nimeni\ns` nu [tie c=nd va avea loc aceast` judecat` (Matei 24, 36). Deaceea, nu-i este \ng`duit nim`nui s` fac` calcule [i preciz`ri cuprivire la cea de a doua venire a Domnului.


Din cele [ase articole ale Simbolului de credin]` re]inem c` Fiuleste n`scut [i nu f`cut. El este n`scut din Tat`l \nainte de a existatimpul. Al`turi de Tat`l, Fiul este creatorul [i proniatorul tuturorcelor v`zute [i nev`zute. Na[terea Fiului din Tat`l nu poate fi\n]eleas` [i nici explicat` prin analogie cu na[terea, sau facereaf`pturilor omene[ti. La oameni fiin]a se repet` [i nu este egal`.Prin na[terea Fiului fiin]a nu se repet` ci r`m=ne egal`, neschim-babil`. Este o singur` Fiin]` \n dou` Persoane.

Activitatea m=ntuitoare a Fiului \ncepe odat` cu \ntrupareaSa, c=nd Fiul lui Dumnezeu devine [i Fiul Omului, lu=nd fireaomeneasc` cu toate sl`biciunile ei, afar` de p`cat. M=ntuirea ne-afost adus` prin \ntruparea, activitatea, jertfa [i \nvierea Domnului.

Firea dumnezeiasc` s-a aflat \n firea omeneasc` a sufletului[i a trupului Domnului [i atunci c=nd acestea erau desp`r]ite prinmoartea Sa. Murind ca unul care nu a avut p`cat, Fiul Omului a\nviat, fiindc` moartea nu a putut pune st`p=nire asupra Sa.Biruind puterea mor]ii [i a diavolului, deschide omului c`zut \np`cat, drumul spre \nviere, spre nemurire. Prin \nviere, FiulOmului \[i arat` Dumnezeirea Sa [i se ridic` din nou la slavacereasc` din care a cobor=t, dar r`m=ne \n acela[i timp, \n chipnev`zut, Cap Bisericii, �pe care a c=[tigat-o cu scump s=ngeleSù� spre a o sfin]i prin harul Sf=ntului Duh.

Capitolul doi392

La sf=r[itul veacurilor Dumnezeu Fiul va veni s` judece lumea[i va \ntemeia o \mp`r`]ie dumnezeiasc` ve[nic`.

V. Asocierea

Privind Persoana Fiului \n unitatea Treimii celei nedesp`r]ite,m`rturisim prin Simbolul de credin]` c` Tat`l este nen`scut [if`r` cauz`; Fiul este n`scut din veci din Tat`l, de o fiin]` cuTat`l; iar Duhul Sf=nt purcede de la Tat`l. Cu privire la activitateadistinct` \n lume a Persoanelor Treimii, Tat`l este creatorul [iproniatorul; Fiul este m=ntuitorul [i judec`torul; iar Duhul Sf=ntdes`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului, El fiind sfin]itorul careface vie lucrarea harului necreat al Sfintei Treimi \n Biseric` [i\n via]a credincio[ilor. Aceasta este \ns` numai o distinc]ie for-mal`, fiindc` voin]a [i lucrarea celor trei Persoane fiind unitar`,�toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul, prin Duhul Sf=nt�.

VI. Generalizarea

Privind \n mod special Persoana Fiului lui Dumnezeu, m`rturi-sim credin]a c` El este n`scut din Tat`l \nainte de to]i vecii, [ide o fiin]` cu Tat`l. S-a \ntrupat pentru m=ntuirea noastr`, iardup` patim`, moarte [i \nviere s-a \n`l]at \n slava cereasc` [i vaveni din nou ca s` judece viii [i mor]ii, \ntemeind o \mp`r`]iedumnezeiasc` ve[nic`.

VII. Aplicarea

Din cele p=n` aici tratate re]inem pentru via]a noastr` duhov-niceasc` mai multe \nv`]`minte practice:

1. M`rturisind credin]a \n Fiul lui Dumnezeu, cre[tinii \lcinstesc pe Iisus Hristos ca pe Dumnezeu adev`rat, \l adora priniubire [i \i d`ruiesc via]a duhovniceasc` spre m=ntuire: �Pe noi\n[ine [i unii pe al]ii [i toat` via]a noastr` lui Hristos Dumnezeus` o d`m�.

2. Dumnezeu Fiul lucreaz` m=ntuirea credincio[ilor prin harulnecreat al Sfintei Treimi \n Sfintele Taine. Iar \n Taina Euharistieicredincio[ii se \mp`rt`[esc cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Sù spreiertarea p`catelor [i spre rena[terea duhovniceasc` pentrudob=ndirea m=ntuirii.

3. Credincio[ii \l cinstesc pe Fiul [i prin s`rb`torirea eveni-mentelor din via]a Lui p`m=nteasc`, prin care ne-a adusm=ntuirea. Acestea se numesc praznice \mp`r`te[ti, fiindc` \ncadrul lor cinstim pe Fiul ca Persoan` a Sfintei Treimi. La acestea


adùg`m [i cinstirea duminicii, ca o continu` aducere aminte a\nvierii Domnului.

4. Tot \n mod v`zut credincio[ii cinstesc pe Fiul \mpodobindloca[urile de cult [i casele lor cu icoana reprezent=nd chipul Sùcel dup` trup, c`reia i se \nchin` cu evlavie. La fel cinstesc sfin-]enia f`r` egal a vie]ii Lui p`m=nte[ti, \nchin=ndu-I un Acatist.

Patimile [i moartea Domnului


Ce ne spune articolul IV din Simbolul de credin]`? (C` Fiul luiDumnezeu \ntrupat �s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iuPilat, [i a p`timit [i s-a \ngropat�).

II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` \n]elesul ad=nc al patimii [i mor]iiM=ntuitorului.

III. Tratarea

Referindu-ne la Patimile Domnului, adic` la suferin]a Sa pe cruce,ne punem \ntrebarea: Iisus Hristos fiind om adev`rat [i Dumne-zeu adev`rat, cum trebuie \n]eleas` suferin]a Lui? Putea cumvaDumnezeu s` fie supus suferin]ei?

Dumnezeu este altceva dec=t omul. La Dumnezeu nu existàfecte (durere, team`, bucurie, oboseal`, foame, sete) [i nicisuferin]`. Dac` ar exista acestea, ar mai \nceta s` fie Dumnezeu.Iisus Hristos a avut afecte [i suferin]` numai fiindc` a avut fireaomeneasc` ce poart` \n sine r`nile p`catelor. Suferin]a esteconsecin]a p`catului. Hristos a luat firea omenesc` cu toatesuferin]ele ei, afar` de p`cat tocmai pentru a izb`vi, a salva, am=ntui firea omenesc` din p`cat. El a luat firea noastr` cusl`biciunile ei, adic` cu trebuin]a de a m=nca, de a bea, de a seodihni, cu teama [i bucuria sufletului, inclusiv cu putin]a de asuferi durerea [i chiar de a muri. Dar din firea omeneasc` a M=n-tuitorului lipsea ispita spre pl`cerea ce duce la p`cat. El nu puteap`c`tui, fiindc` p`catul este strìn de Dumnezeu. Ori El a fost [iDumnezeu adev`rat. Numai fiindc` El nu putea avea p`cat per-

--

Capitolul doi394

sonal, a putut aduce jertfa de isp`[ire c`tre Dumnezeu Tat`l pen-tru p`catele tuturor oamenilor, [i prin S=ngele crucii Lui, to]i s`poat` primi m=ntuirea, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Pentru acestmotiv, Hristos nu a avut \n firea lui pl`cerea ce duce la p`cat. Aluat numai durerea ce provine de pe urmele p`catului. S-a\mpov`rat cu suferin]a noastr` ce ne vine din p`cat. Prin urmare,at=t p`timirea c=t [i moartea se refer` numai la firea omeneascà lui Hristos. R`bd=nd, \ns` durerea mor]ii, ca Unul ce nu aveap`cat, El nu putea r`m=ne sub povara mor]ii. {tiut fiind c`�r`splata p`catului este moartea� (Romani 6, 23), El nu putea fisupus mor]ii, fiindc` nu a avut p`cat. De aceea, tot prin dreptatealui Dumnezeu, El a c`lcat cu moartea pe moarte. Jertfa Lui c`treDumnezeu Tat`l aduce pre]ul de r`scump`rare pentru p`catelenoastre [i astfel \mpline[te dreptatea lui Dumnezeu. Dar totpotrivit drept`]ii lui Dumnezeu, firea Sa omeneasc` p`timitoarenu a fost l`sat` victim` mor]ii, fiindc` El nu a avut p`cat, iarmoartea a intrat \n lume numai \n urma p`catului.

Cum se cuvine s` \n]elegem acum \ngroparea Domnului?Faptul c` Simbolul de credin]` ne spune c` Trupul Domnului

a fost \ngropat, vrea s` precizeze c` moartea Lui a fost real` [ideplin`, c` a \mplini t dreptatea lui Dumnezeu nu numaif`c=ndu-se p`cat pentru noi, ci prin moartea Sa ne-a asigurat c` apl`tit pre]ul de r`scump`rare pentru to]i p`c`to[ii lumii, dinainteaSa [i dup` El, p=n` la sf=r[itul veacurilor. Apostolul precizeaz`\n acest sens c` �\nc` p`c`to[i fiind noi, Hristos a murit pentrunoi�(Romani 5, 8). �El care n-a cunoscut p`cat, s-a f`cut pentrunoi p`cat, pentru ca noi s` ne facem \ndrept`]i]i ai lui Dumnezeu\ntru El�(II Corinteni 5, 21).

Dat fiind faptul c` firea omeneasc` este format` din suflet [idin trup, ne punem acum \ntrebarea: unde se afla sufletulDomnului \n timpul c=t trupul Lui a stat \n morm=nt? Este [tiutfaptul c` sufletul este nemuritor. Hristos putea muri numai cutrupul. De aceea \ntrebarea �unde se afla sufletul Domnului?� sepune \n mod firesc.

Sf=nta Scriptur` ne arat` foarte clar c` sufletul Lui s-a cobor=tla iad: �C`ci [i Hristos a suferit odat` moartea pentru p`catelenoastre, El, Cel drept, pentru cei nedrep]i, ca s` ne aduc` pe noila Dumnezeu, omor=t fiind cu trupul, dar viu f`cut cu duhul, cucare s-a pogor=t [i a propov`duit duhurilor ]inute \n \nchisoare,care fuseser` neascult`toare alt`dat`, c=nd \ndelunga r`bdare alui Dumnezeu a[tepta, \n zilele lui Noe, [i se preg`tea corabia \ncare pu]ine suflete, adic` opt, s-au m=ntuit prin ap`�(I Petru 3,18�20).


Sf=ntul Ioan Damaschin spune \n acest sens c` �sufletul\ndumnezeit se coboar` \n iad, ca, precum a r`s`rit celor de pep`m=nt soarele drept`]ii, tot astfel s` lumineze [i celor ce stausub p`cat, \n \ntunericul [i umbra mor]ii; c` precum a predicatcelor de pe p`m=nt... devenind celor credincio[i cauz` m=ntuiriive[nice, iar celor neascult`tori mustrare pentru necredin]`, totastfel [i celor din iad�.

Neav=nd p`cat, Hristos nu s-a dus cu sufletul \n iad ca s`sufere. Numai p`c`to[ii sufer` \n iad, datorit` f`r`delegilors`v=r[ite \n aceast` via]`. Hristos nu s-a dus \n iad nici ca s` lepropov`duiasc` celor de acolo \nvierea Sa. El s-a dus acolo ca\mp`rat biruitor [i eliberator al tuturor celor ce muriser` cucredin]a [i n`dejdea venirii Sale. Cobor=nd \n iad, to]i au avutposibilitatea s` vad` biruin]a Sa asupra p`catului [i a mor]ii, fiindEliberatorul tuturor lega]i de acestea.

Dat fiind faptul c` \n Hristos firea omeneasc` era unit` cufirea divin`, ne \ntreb`m: ce s-a \nt=mplat cu firea dumnezeiasc`\n timpul mor]ii?

Dac` firea dumnezeiasc` nep`timitoare s-ar fi desp`r]it defirea omeneasc`, \nseamn` c` \n iad s-a dus numai sufletul unuiom, iar \n morm=nt numai trupul unui om. Iar \n acest caz trupular fi intrat \n stric`ciune. Pentru acest motiv, trupul aflat \nmorm=nt nu a \ncetat s` fie unit cu dumnezeirea, iar sufletul caremerge \n iad, este � dup` cum spune Ioan Damaschin � �suflet\ndumnezeit�. Acela[i P`rinte al Bisericii ne explic` foartejudicios marea tain` a mor]ii Domnului, spun=nd: �Chiar dac` amurit ca om, [i chiar dac` sf=ntul Lui suflet s-a desp`r]it de trupulLui preacurat, totu[i dumnezeirea nu s-a desp`r]it de cele dou`,adic` de suflet [i de trup, [i astfel nici unicul ipostas nu s-adesp`r]it \n dou` ipostasuri. Astfel unicul ipostas al Logosului �Hristos a fost [i ipostasul Logosului - Hristos [i al sufletului [ial trupului. Niciodat`, nici sufletul, nici trupul n-au avut unipostas propriu, altul dec=t ipostasul Logosului � Hristos�.

Prin urmare, prin \ntrupare firea omeneasc` s-a unit cu ceadumnezeiasc` \ntr-o unitate indisolubil`, form=nd a[a cum austabilit Sfin]ii P`rin]i �o singur` fire a Logosului \ntrupat�.Aceast` fire omeneasc` [i dumnezeiasc` pe care a avut-o Fiul luiDumnezeu \ntrupat nu s-a desp`r]it niciodat`. Nici la patimi, nicila moartea trupului. Nu a suferit Dumnezeu, nici firea dumne-zeiasc`, dar Dumnezeirea nedesp`r]indu-se de trupul ce suferea\n timpul jertfei, sau care a murit [i a fost \ngropat, reprezint`garan]ia c` trupul Lui nu putea fi dat mor]ii ca stric`ciune ci ca\nviere, fiindc` firea dumnezeiasc` nu putea s` moar`. Astfel,

Capitolul doi396

moartea lui Iisus prin firea Lui dumnezeiasc` devine un laboratoral \nvierii sale [i al \ndumnezeirii firii omene[ti, deopotriv` atrupului [i a sufletului.


Se poate vorbi de patimile Domnului, [tiut fiind c` Iisus Hristosa fost \n acela[i timp Dumnezeu [i om, iar Dumnezeu nu poatesuferi? (Numai trupul lui Hristos putea fi p`timitor, putea suferifoamea, setea, durerea. Dar neav=nd p`cat, El nu putea suferimoartea). Dar sufletul? (Sufletul omului fiind nemuritor, dup`desp`r]irea de trup, se \ndrepta fie \n rai, fie \n iad). C=nd trupulDomnului era \ngropat \n morm=nt, unde se afla sufletul Lui?(|n iad, ca biruitor al vie]ii asupra p`catului [i a mor]ii). De cetrupul Domnului nu s-a dat putrezirii c=nd se afla \n morm=nt?(Fiindc` El nu moare ca orice muritor, cu trupul p`catului. Pebaza faptului c` dumnezeirea nu se desp`r]ise de firea uman`,nici aceasta nu a fost l`sat` stric`ciunii. Firea dumnezeiasc` are\n sine nemurirea [i nici o atingere cu moartea care este �r`splatap`catului�). Prin urmare, \mpreun` cu Sf=ntul Ioan Damaschin�spunem c` Dumnezeu a suferit \n trup, dar \n nici un caz c`dumnezeirea a suferit prin trup�.

V. Asocierea

De[i asemenea trupului [i sufletului nostru, trupul lui Hristosera pe de o parte stric`cios, asemeni cu cel al nostru, fiindc` aluat asupra-[i firea noastr` cu toate stric`ciunile ei. Dar pe dealt` parte, spre deosebire de firea noastr`, trupul Lui estenestric`cios. Nestric`ciunea Lui se des`v=r[e[ete dup` \nvierec=nd trupul lui Hristos ajunge la deplina \ndumnezeire. La fel [isufletul. Numai dup` \nviere este str`b`tut integral de lucrareadumnezeirii.

VI. Generalizarea

|mp`rt`[indu-ne de via]a divin` a Trupului \ndumnezeit al luiHristos, prin actualizarea Jertfei Sale, spunem de fiecare dat` laSf=nta Liturghie: �|n morm=nt cu trupul, \n iad cu sufletul, ca unDumnezeu, \n rai cu t=lharul [i pe scaun cu Tat`l [i cu Tat`l [i cuDuhul ai fost, Hristoase, toate \mplinindu-le, Cela ce e[ti necu-prins�.


VII. Aplicarea

Se va c=nta prohodul Domnului: �|n morm=nt via]` pus-ai fost,Hristoase, [i s-au spìm=ntat puterile \ngere[ti...�.

Venerarea Sfintei Cruci


Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credin]` despreM=ntuitorul nostru Iisus Hristos? (C` �s-a r`stignit pentru noi \nzilele lui Pon]iu Pilat [i a p`timit [i s-a \ngropat...�). De aicivedem c` Domnul a primit pentru m=ntuirea noastr` cea mai greacondamnare la moarte, [i anume cea prin crucificare. Datorit`m=ntuirii care ne-a fost adus` prin cruce, aceasta \[i va schimba\n]elesul, devenind din lemn de tortur` aduc`tor de moarte,�puterea lui Dumnezeu� aduc`toare de via]`.

II. Anun]area temei

De aceea, \n cele ce urmeaz` ne vom referi la temeiurile pentrucare aducem venerarea sfintei cruci.

III. Tratarea

Crucea indic` la popoarele antice lemnul de tortur`, aduc`tor alcelor mai \ngrozitoare chinuri. Condamnarea la moarte princrucificare sau r`stignire era rezervat` sclavilor, criminalilor, saucelor mai rì dintre oameni. Romanii au preluat acest mod depedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost folosit` numai dup`ce }ara Sf=nt` a devenit provincie roman`. Fiind foarte umilitoare[i dur`, pedeapsa prin crucificare era privit` cu rezerv` la iudei,\nc=t cel astfel condamnat, era total descalificat \n fa]a lui Dum-nezeu [i a oamenilor: �Blestemat cel sp=nzurat pe lemn�, sespunea \n Legea Veche (Deuteronom 21, 23).

Cuv=ntul �crucii� a primit [i un \n]eles figurat, fiind folosit\n vorbirea curent` spre a exprima necazurile [i greut`]ile vie]ii(Marcu 8, 34).

Iisus a fost condamnat la moarte prin r`stignire [i a suferitpe cruce cele mai groaznice chinuri. Al`turi de crucea Lui au

--

Capitolul doi398

mai fost \n`l]ate \nc` dou` cruci ale unor t=lhari. Pe Golgota seaflau deci trei cruci, fiecare av=nd t=lcul ei. Pentru t=lharulnem=ntuit crucea a fost instrumentul oribil de tortur` [i chinaduc`tor de moarte. Pentru t=lharul m=ntuit, crucea a \nsemnat[ansa vie]ii lui ve[nice. Crucea lui Iisus are \ns` un cu totul alt\n]eles. Ea se refer` la noi oamenii. �Hristos ne-a r`scump`ratdin blestemul legii, f`c=ndu-se pentru noi blestem...� (Galateni3, 13). |n felul acesta, crucea lui Hristos transform`, schimb`sensul sau \n]elesul lemnului odios de tortur` [i chin, \n cel dealtar pe care se aduce suprema jertf` de isp`[ire: �A[a [i Hristos,aduc=ndu-se (jertf`) odat`, ca s` ridice p`catele multora, a douaoara se va ar`ta f`r` de p`cat celor ce \l a[teapt` spre m=ntuire�(Evrei 9, 28). {i cum �jertfelnicul era lucru prea sf=nt [i tot ce seatingea de el se sfin]ea� (Ie[irea 29, 37), tot astfel [i crucea luiHristos devine prin jertfa adus` pe ea un lucru, un obiect aduc`torde sfin]enie. Cei ce privesc spre crucea lui Hristos nu mai suntst`p=ni]i de teama distrug`toare a sufletului, ci de bucuria [i paceasfin]itoare [i m=ntuitoare. De aici [i cuvintele Apostolului: �Mie\ns` s` nu-mi fie a m` lùda dec=t numai \n crucea Domnuluinostru Iisus Hristos� (Galateni 6, 14). Reprezent=nd biruin]aasupra p`catului [i a mor]ii (Efeseni 2, 15-17; Coloseni 2, 14-15), crucea devine obiect de sfin]enie [i m=ntuire, aduc`toare deputere [i har: �C`ci cuv=ntul crucii este nebunie pentru ceipieritori, iar pentru noi cei ce ne m=ntuim este puterea lui Dum-nezeu� (I Corinteni 1, 18).

Pentru acest motiv, crucea devine emblema cre[tinismului,un obiect de cinste, sfin]it cu s=ngele Domnului, iar cre[tinii dincele mai vechi t impuri s-au numit �cinst i tor i a i cruci i� .Reprezent=nd stema, sau steagul cre[tinismului, crucea va fi [i�semnul Fiului Omului, care se va ar`ta pe cer la cea de a douaSa venire� (Matei 24, 30).

P`str=nd \n sufletele lor roadele jertfei r`scump`r`toare princrucea Domnului, cre[tinii din cele mai vechi timpuri au cùtats` exteriorizeze semnul m=ntuirii. Imaginea crucii a angajat mereusim]irea cre[tinilor [i dragostea fa]` de Cel r`stignit, de harul luim=ntuitor, [i ating=nd-o cu evlavie [i venerare, prin s`rutare [irug`ciune, sim]im puterea harului care izvor`[te din s=ngeleDomnului care a curs pe ea.

Tot ca o form` de exteriorizare a vener`rii sfintei cruci este[i \nsemnarea cre[tinului cu semnul crucii, ca practic` dat=nddin cele mai vechi timpuri. Astfel, Tertulian (�240) arat` c` �lafiecare pas, la fiecare mi[care, la fiecare intrare [i ie[ire,\mbr`c=ndu-ne, la sp`lat, la mas`, seara, culcat sau [ez=nd [i \n


orice atitudine pe care o lu`m, noi ne \nsemn`m frun]ile cu unmic semn al crucii�. Episcopul Ipolit al Romei (�235) scria:�Str`duie[te-te \n orice vreme s`-]i \nsemnezi fruntea cu bunacuviin]` c`ci acesta este semnul cunoscut [i \ncercat al p`timirii\mpotriva diavolului, dac` \l faci cu credin]`... Potrivnicul fugev`z=nd puterea ce vine din inim`... |nsemn=nd fruntea [i ochiicu m=na, dep`rt`m pe cel care \ncearc` s` ne nimiceasc`.�

Cu toat` aceast` justificat` venerare a sfintei cruci, sunt totu[iunii cre[tini care nu admit cinstirea ei, spun=nd c` aceastacontravine primelor dou` porunci din Decalog, care interzic\nchinarea la idoli. Este adev`rat c` aceste porunci combatidolatria. Dar se pune problema dac` venerarea crucii poate ficonsiderat` \ntr-adevar idolatrie? Este [tiut c` idolatria \nseamnàdorarea idolilor \n locul ador`rii cuvenite numai unicului Dum-nezeu. Iar pentru a constata dac` crucea poate fi considerat` idol,s` cercet`m ce este idolul? Idolul este o \nchipuire \n g=nd aunor lucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mainume[te [i iluzie, aparen]`, fantom`, vanitate, imaginea unei iluzii(Psalmul 134, 15; Ieremia 10, 14�15). �Idolul nimic nu este \nlume� (I Corinteni 8, 4), spune Sf=ntul Apostol Pavel. Nu totacela[i lucru se poate spune [i despre cruce, care reprezint` orealitate [i care odat` cu jertfa Domnului a primit un sens nou,profund [i plin de semnifica]ii pentru m=ntuirea noastr`. Ea numai poate fi considerat` simplu lemn de tortur` [i de chin, cialtarul de jertf` sfin]it prin s=ngele nevinovat al Domnului, iar�tot cel ce se atinge de altar se va sfin]i� (Ie[irea 29, 37).

De aici vedem c`, a[a cum pe bun` dreptate remarc` unadev`rat trìtor al \nv`]`turii cre[tine, Hristos [i crucea sunt dou`realit`]i organic legate \ntre ele, \n procesul m=ntuirii noastre.�Nici Hristos f`r` cruce, nici cruce f`r` Hristos�, spunea TraianDorz, poetul �Oastei Domnului�. A[a cum Hristos ca M=ntuitoral nostru nu poate fi conceput \n afara jertfei de pe cruce, totastfel nici crucea nu poate fi venerat` dec=t ca altarul jertfei luiHristos.


Cum era considerat lemnul crucii \nainte [i \n timpul activit`]iiM=ntuitorului? (Lemn aduc`tor de groaz` [i de moarte). Dar dup`moartea Domnului pe cruce? (Lemn aduc`tor de via]`, bucurie [im=ntuire). De ce aceast` schimbare a \n]elesului? (Fiindc`Domnul l-a sfin]it cu s=ngele sù nevinovat, transform=nd lemnulde tortur` \n altarul jertfei Sale). Ce devine crucea pentru noua

Capitolul doi400

religie cre[tin`? (Devine emblema care o reprezint`, \nc=t atuncic=nd spunem �cre[tin�, \l consider`m [i �cinstitor al crucii�). Dec=nd cinstesc cre[tinii crucea? (De c=nd Domnul a adus pe eajertfa Sa m=ntuitoare, deci din perioada Sfin]ilor Apostoli, careo numesc �puterea lui Dumnezeu�). Poate fi considerat` cruceape mai departe lemnul de tortur` [i de chin, deci un obiect odiospentru cre[tini? (Nu poate fi considerat` a[a, ci pentru cre[tiniea este lemnul de sfin]ire a vie]ii duhovnice[ti prin s=ngele M=n-tuitorului care a curs pe ea, care ne-a m=ntuit [i sfin]it via]a).Poate fi considerat` crucea idol, iar venerarea ei idolatrie? (Nupoate fi considerat` idol, \ntruc=t crucea este o realitate de sfin]irea vie]ii, pe c=nd idolul �nu este nimic \n lume�).

V. Asocierea

Venerarea sau cinstirea sfintei cruci este un cult relativ,subordonat celui absolut, de adorare, pe care \l aducem numailui Dumnezeu. Cultul \ngerilor, al sfin]ilor, al moa[telor, al icoa-nelor, la care se asociaz` [i cel al crucii, este numit �cult dedulie�, sau de cinstire, de \nchin`ciune, de venerare. Le cinstimpe acestea, deoarece vedem \n ele lucrarea lui Dumnezeu,sfin]enia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu \l cinstim pentru El|nsu[i, ca [i creator [i m=ntuitor al nostru. Cinstind �crucea princare a venit m=ntuirea la toat` lumea� \l cinstim pe M=ntuitorul\nsu[i [i astfel cinstirea trece de la cruce la Cel r`stignit pe ea, lapatimile [i \nvierea Lui. A[a se explic` [i faptul c` \nsemn=ndu-necu semnul crucii pronun]`m numele Sfintei Treimi, ceea ce\nseamn` c` m=ntuirea ne vine de la Sf=nta Treime, iar crucea neintroduce \n comuniunea ei. Aceasta dovede[te \nc` odat` c`venerarea sfintei cruci nu poate fi socotit` idolatrie.

VI. Generalizarea

Aduc=nd venerare sfintei cruci �prin care a venit m=ntuirea latoat` lumea, aducem prin aceasta pream`rire Sfintei Treimi, carene-a acordat [i ne acord` m=ntuirea�.

VII. Aplicarea

1. Aduc=nd venerare sfintei cruci, Biserica a r=nduit ca zilele demiercuri [i de vineri s` fie puse sub ocrotirea sfintei cruci [i aPatimilor Domnului.

2. Au fost r=nduite [i dou` s`rb`tori \nchinate sfintei cruci.Astfel la 14 septembrie s`rb`torim �\n`l]area sfintei cruci� (sau


�ziua crucii�) \n amintirea \n`l]`rii ei \n v`zul tuturor credincio-[ilor, la Ierusalim, \n ziua de 14 septembrie 335. Cea de a douaeste numit` �Duminica crucii�, stabilit` \n a treia Duminic` dinpostul Pa[telui.

3. Alte moduri de venerare sunt [i slujbele r=nduite \n cinstea[i spre lauda crucii. �Acatistul sfintei cruci�, care se cite[te la 14septembrie, c=nt`rile de laud` [i cinstire a crucii din zilele demiercuri [i vineri, precum [i de la s`rb`torile \nchinate ei.

4. Se va c=nta cu credincio[ii: �Crucii Tale ne \nchin`mHristoase, [i sf=nt` \nvierea Ta o lùd`m [i o m`rim�.

Preacinstirea Maicii Domnului


Prin articolul al III-lea din Simbolul de credin]` cunoa[tem faptulc` Fiul lui Dumnezeu �pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuires-a pogor=t din ceruri, s-a \ntrupat de la Duhul Sf=nt [i dinFecioara Maria [i s-a f`cut om�. De aici vedem c` \ntrupareacelei de a doua Persoane a Sfintei Treimi nu a fost oricum, ci �dela Duhul Sf=nt�, [i nu din oricine, ci dintr-o Fecioar` curat`,care va deveni N`sc`toare de Dumnezeu, fiindc` Cel n`scut dinea este �Dumnezeu adev`rat din Dumnezeu adev`rat�.

{i cum \ngerul care a binevestit na[terea Fiului lui Dumne-zeu i-a spus Sfintei Fecioare c` ea va fi binecuv=ntat` \ntre femei,vom vedea \n cele ce urmeaz`.

II. Anun]area temei

Care sunt temeiurile Preacinstirii Maicii Domnului.

III. Tratarea

Despre na[terea [i copil`ria aceleia care va deveni N`sc`toare deDumnezeu se cunosc pu]ine lucruri. Se [tie c` p`rin]ii ei senumeau Ioachim [i Ana, care nu au avut copii p=n` la ad=ncib`tr=ne]e. Rug=nd ne\ncetat pe Dumnezeu s`-i binecuv=nteze cuun copil, P`rintele ceresc le-a d`ruit o fiic`, pe care au numit-oMaria. Ioachim [i Ana o \nchin` Domnului, duc=nd-o la templu[i \ncredin]=nd-o preo]ilor, unde a stat p=n` la v=rsta de 14�15

--

Capitolul doi402

ani. Mai multe date despre Sf=nta Fecioar` afl`m din SfinteleEvanghelii cu prilejul Buneivestiri a Na[terii Domnului [i aactivit`]ii Sale mesianice. Astfel, Bunavestire ne prezint` cin-stirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui Dumne-zeu, fiind aleas` dintre femei pentru a deveni Maica Domnului:�{i \ngerul i-a zis: Duhul Sf=nt se va pogor\ peste tine [i putereacelui Prea\nalt te va umbri, pentru aceea [i Sf=ntul care se vana[te din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu� (Luca 1, 35).Sf=nta Fecioar` a p`strat \n tain` bunavestire a \ngerului,supun=ndu-se cu mult` evlavie voii lui Dumnezeu. Via]a ei adevenit de aici \nainte o d`ruire lui Dumnezeu [i o jertf` de ducerela \ndeplinire a voii Sale. Ea nu putea spune nim`nui, nici chiarlui Iosif ceea ce \ngerul i-a comunicat, deoarece nefiind crezut`c`dea \n os=nda Legii, care era foarte aspr`. O situa]ie ca aceastaputea s` cad` sub acuza desfr=ului [i era pedepsit` prin ucidereacu pietre (Deuteronom 22, 23). De aceea, logodnicul ei �dreptfiind [i nevr=nd s` o v`deasc`, a voit s` o lase \n ascuns (Matei1, 19). Dar \ntr-o asemenea situa]ie, Sf=nta Fecioar` ar fi r`massingur`, f`r` nici un ajutor.

De aceea Evanghelia ne spune c` \n timp ce Iosif �cugetaaceasta, iat` \ngerul Domnului i s-a ar`tat \n vis grìnd: �Iosife,fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta c` ce s-az`mislit \n ea este de la Duhul Sf=nt. Ea va na[te fiu [i va chemanumele lui Iisus, c`ci El va m=ntui poporul sù de p`catele sale.{i de[tept=ndu-se din somn Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit\ngerul Domnului, [i a luat-o la el pe logodnica sa. {i f`r` s-o ficunoscut pe ea, Iosif a f`cut a[a cum i-a poruncit \ngerulDomnului, [i a luat-o, Maria n`sc=nd pe fiul ei cel Unul-N`scut,c`ruia i-a pus numele Iisus� (Matei 1, 20�25).

{i dup` na[terea Domnului, Mama Sa a r`mas tot fecioar`,Iosif nu a fost [i nu a devenit nici dup` na[terea lui Iisus so]ulnatural al Mariei, ci a r`mas pe mai departe protectorul SfinteiFecioare. El era un om drept \naintea lui Dumnezeu, p`zea legea[i voia Sa, iar dac` \ngerul i-a comunicat marea tain` a \ntrup`rii,a p`strat cu certitudine toat` considera]ia [i sfin]enia acesteia.Dreptul Iosif a r`mas \n continuare protectorul Sfintei Fecioare[i al pruncului n`scut \n ieslea din Betleem pe care L-a ferit dem=nia lui Irod prin fuga \n Egipt. Iisus Hristos a acordat cinstireaMamei Sale \n tot timpul copil`riei [i adolescen]ei. Sf=ntaEvanghelie nu pierde din vedere acest am`nunt, comunic=ndu-nec` �le era supus� (Luca 2, 51), preciz=nd deopotriv` c` \n tottimpul vie]ii, Sf=nta Fecioar` a p`strat \n sufletul ei cu acce[i


sf=nt` evlavie taina \ntrup`rii Fiului lui Dumnezeu: �{i prin \nsu[isufletul ei va trece sabie� (Luca 2, 3�5).

Domnul a cinstit, apoi, pe Maica Sa \n tot cursul activit`]iiSale mesianice. Astfel prima minune a M=ntuitorului este cea dela nunta din Cana Galileii, c=nd la cererea Maicii Sale a trans-format apa \n vin. |nc` de acum ea este mijlocitoare pe l=ng`Fiul ei [i va r`m=ne astfel p=n` la sf=r[itul veacurilor. De aceeaMaica Domnului a fost cinstit` [i de mul]imea care, urm=nd peFiul ei, se \nvrednicea de harul [i binecuv=nt`rile Lui. Evangheliarelateaz` cazul unei femei care admir=nd \n]elepciunea Domnului,ferice[te pe Mama Sa zic=nd: �fericit este p=ntecele care te-apurtat [i s=nii pe care i-ai supt� (Luca 11, 27).

Iisus confirm` cinstirea Maicii Sale: �A[a este� (adev`ratspui) [i adaug`: �ferici]i cei ce ascult` cuv=ntul lui Dumnezeu[i-l p`zesc�. {i \n acest caz Sf=nta Fecioar` r`m=ne [i se ofer` caun model de ascultare [i de p`zire a cuv=ntului lui Dumnezeu.

Sfintele Evangheli i amintesc de �fra]i i� [i �surori le�Domnului, fapt care pe unii cre[tini \i sminte[te, socotind c`Maica Domnului, ar mai fi avut copii dup` na[terea lui Iisus. {idin aceast` pricin` ei refuz` s` aduc` cinstire Sfintei Fecioare.Dar �fra]ii� [i �surorile� Domnului aminti]i \n Evanghelie nusunt fiii Maicii Domnului, ci ai altei femei numit` tot Maria.Ace[tia nu sunt fra]i, ci veri ai Domnului: \n limba [i uzulVechiului Testament prin cuv=ntul �frate� se \n]elegea [i cel decumnat, nepot sau veri[or. Iat` spre exemplificare un asemeneatext: �Atunci a zis Avraam c`tre Lot: S` nu fie ceart` \ntre mine[i tine, \ntre p`storii mei [i ai tì, c`ci suntem fra]i� (Facere 13,8). Este [tiut \ns` c` Lot era nepotul lui Avraam [i nu frateleacestuia. |n textele evanghelice, Maria, mama a[a-zi[ilor �fra]i�ai Domnului este pomenit` separat de Maria, Maica Domnului:�{i erau acolo multe femei privind de departe... \ntre care MariaMagdalena [i Maria mama lui Iacob [i a lui Iosif [i mama fiilorlui Zevedeu� (Matei 27, 55�56). Aici se face deosebirea \ntreMaria Magdalena [i Maria mama lui Iacob [i Iosif care era mamaverilor Domnului Iisus. |ntr-un alt text: �{i st`teau l=ng` crucealui Iisus: mama Lui [i sora mamei Lui Maria lui Cleopa [i MariaMagdalena� (Ioan 19, 25), se face deosebirea \ntre Maria, mamalui Iisus [i celelalte dou` femei cu acela[i nume, adic` MariaMagdalena [i Maria numit` �sora mamei lui Iisus�. Evident c`cea din urm` era so]ia lui Cleopa [i nu era sora a mamei lui Iisus,ci veri[oara, deoarece dou` surori nu purtau acela[i nume. Deciaceasta era Maria, mama lui Iacob [i a lui Iosif, deci mama verilorlui Iisus.

Capitolul doi404

|n sf=r[it, dac` Domnul ar mai fi avut fra]i nu ne putemexplica de ce a \ncredin]at Sf=ntului Apostol Ioan grija Maiciisale, [i nu �fra]ilor [i surorilor�, adic` �fiilor� ei.

Afl=ndu-se \n grija Sf=ntului Apostol Ioan, Maica Domnuluiparticip` al`turi de Sfin]ii Apostoli la evenimentele care urmeaz`:|nvierea Domnului, |n`l]area Sa la cer [i Pogor=rea Sf=ntuluiDuh. Ea s-a bucurat de mult` cinstire din partea Sfin]ilor Apostolica [ i d in par tea tu turor credincio[ i lor care formeaz` laCinc izec ime pr ima comuni ta te c re[ t in` , ad ic` Biser ic` .Acord=ndu-i [i dup` adormire aceea[i cinstire, Maica Domnuluir`m=ne de-a pururi mijlocitoare c`tre Fiul ei pentru credincio[iicare i se adreseaz` \n rug`ciune.


Prea Sf=nta Fecioar` a fost cinstit` \n timpul vie]ii? (Da). Decine? (|n primul r=nd Dumnezeu \nsu[i i-a acordat cinstirea\ntruc=t Dumnezeu Fiul ia trup din trupul ei, iar prin \ntrupareaSa ne aduce m=ntuirea). De unde [tim aceasta? (Din modul \ncare o \nt=mpin` Arhanghelul Gavril). Cum o socote[te \ngeruldup` comunicarea mesajului ceresc? (N`sc`toare de Dumnezeu).Care este atitudinea Preacuratei Fecioare fa]` de ea \ns`[i \n urmave[tii primite de la \nger? (Sub aceea[i luminare a Duhului Sf=ntea recunoa[te c` Cel Puternic i-a f`cut m`rire [i o vor ferici toateneamurile). De ce o vor ferici toate neamurile? (Fiindc` prin eaDumnezeu trimite pe Fiul Sù spre a m=ntui \ntregul neamomenesc). Dup` na[terea Domnului Maria a r`mas tot Fecioar`?(Da, fiindc`, dreptul Iosif \mplinind [i el o porunc` a lui Dum-nezeu nu a fost so]ul ei natural, ci legal, adic` protectorul FamilieiSfinte). Care a fost atitudinea M=ntuitorului fa]a de ea? (Copilfiind i-a fost ascult`tor [i supus; \n timpul activit`]ii mesianicei-a dat cinstirea s`v=r[ind la cererea ei prima Sa minune, la CanaGalileii. |n timpul Sfintelor Patimi o cinste[te prin aceea c` o d`\n grija Sf=ntului Apostol Ioan). A mai avut Maica Domnului [ial]i copii? (Nu a mai avut). Cine sunt cei numi]i \n Sf=ntaEvanghelie �fra]ii� [i �surorile� Domnului? (Sunt veri[orii Lui).De aceea putem spune c` Maica Domnului este N`sc`toarea deDumnezeu [i pururea Fecioar`.

V. Asocierea

Sf=ntul Irineu (�202) arat` c` Sf=nta Fecioar` Maria a devenitpentru credincio[i o a doua Ev`, a[a cum Iisus este un al doilea


Adam: �Maria a desf`cut leg`turile str=nse prin gre[eala Evei.Una s-a opus poruncilor lui Dumnezeu, cealalt` s-a supus. Eva aascultat de cuv=ntul diavolului, Maria a plecat urechea la glasul\ngerului. Neamul omenesc arvunit mor]ii printr-o fecioar`, a fostm=ntuit de o alta Fecioar`�.

VI. Generalizarea

Biserica aduce prea cinstire Maicii Domnului ca N`sc`toare deDumnezeu, Pururea-Fecioar` [i mijlocitoare pentru m=ntuireacredincio[ilor, iar prin aceast` pream`rire credincio[ii aducadorare lui Dumnezeu, Cel Unul \n Fiin]` [i \ntreit \n Persoane.

VII.Aplicarea

Acord=nd dintotdeauna preacinstire Maicii Domnului, Bisericanoastr` dreptm`ritoare nu face altceva dec=t s` \mplineasc` voialui Dumnezeu. Astfel:

1. Biserica a r=nduit patru s`rb`tori mari \n semn de prea-cinstire a Maicii Domnului: la 8 sept. �Na[terea Maicii Domnului;la 25 martie �Bunavestire�, la 21 noiembrie �Intrarea \n Bisericà Maicii Domnului, [i 15 august: �Adormirea Maicii Domnului�.

2. Credincio[ii s`rb`toresc Adormirea Maicii Domnului cuo preg`tire duhovniceasc` de post pe o perioad` de dou`s`pt`m=ni precedate praznicului.

3. Se aduc Maicii Domnului imne de laud`, rug`ciuni de mul-]umire [i de cerere mai ales \n cadrul Sfintei Liturghii dar [i \nrestul cultului public [i particular. S-au r=nduit [i slujbe speciale\n cinstea Maicii Domnului, cum este �Acatistul Buneivestiri� [i�Paraclisul Maicii Domnului�.

4. Multe dintre l`ca[urile de \nchinare sunt zidite \n cinsteaMaicii Domnului, sau puse sub ocrotirea ei duhovniceasc`, pur-t=nd, fie numele ei, fie al uneia dintre s`rb`torile \nchinate ei.

5. Chipul Maicii Domnului zugr`vit \n icoane, \mpodobe[tezidurile bisericilor [i casele credincio[ilor.

6. De-a lungul vremii multe femei au primit la botez numelePreacuratei Fecioare, \nc=t acesta a devenit foarte r`sp=ndit [i ar`mas ca un mijloc de exprimare a piet`]ii prin preacinstireaMaicii Domnului.

7. Se va c=nta cu credincio[ii �Axionul�, precum [i alte c=n-t`r i t ipiconale biserice[t i pr in care preasl`vim pe MaicaDomnului.

Capitolul doi406

Parusia (A doua venire a Domnului)


|n Simbolul de credin]` m`rturisim despre Fiul lui Dumnezeu c`�pentru noi [i pentru a noastr` m=ntuire s-a pogor=t din ceruri [is-a \ntrupat din Duhul Sf=nt [i din Fecioara Maria [i s-a f`cutom; [i s-a r`stignit pentru noi \n zilele lui Pon]iu Pilat [i a p`timit[i s-a \ngropat; [i a \nviat a treia zi dup` Scripturi; [i s-a suit laceruri [i [ade de-a dreapta Tat`lui; [i iar`[i va s` vin` cu m`rires` judece viii [i mor]ii; a c`rui |mp`r`]ie nu va avea sf=r[it�.

II. Anun]area temei

Aceast` a doua venire a Domnului se nume[te parusia Domnului,la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

|naintea sfintelor patimi, Domnul a spus Sfin]ilor Apostoli c` vaveni pentru a doua oar` nu ca s` m=ntuiasc` lumea, ci ca s` ojudece [i s` o \nnoiasc`. Aceast` a doua venire a Domnului coin-cide cu \nsu[i sf=r[itul veacurilor. (Vezi Matei 24, 3�51). Odat`cu a doua venire a Domnului va avea loc [i \nvierea mor]ilorpentru judecata ob[teasc`. (Ioan 5, 25�29).

Domnul a mai precizat \ns` c` nu [tim [i nici nu putem [ti�ziua [i ceasul� parusiei. Nici \ngerii din cer nu-l [tiu [i nicichiar Fiul, ci se afl` \n atot[tiin]a Tat`lui.

Necunosc=nd data parusiei, vom cunoa[te \ns` semnele pecare Fiul |nsu[i ni le descoper`. Dintre acestea unele sunt mai\ndep`rtate, iar altele mai apropiate parusiei. Iat`-le: apari]iaproorocilor mincino[i, r`zboaie [i ve[ti despre r`zboaie. Apoi,apari]ia nenorocirilor: foamete, cutremure, cium`. Se va r`ciiubirea [i va cre[te mult ura \ntre oameni. Evanghelia se vapropov`dui la toat` f`ptura, inclusiv la poporul iudeu (Romani11, 25). La aceste semne, Sf=nta Carte adaug` [i venirea lui Enoh[i Ilie ca s` m`rturiseasc` despre Domnul, ca [i venirea luiantihrist, potrivnicul Domnului (I Ioan 2, 18), fiul pierz`rii (IITesaloniceni 2, 3�11), fiara (Apocalipsa 13, 1�18), care va am`gi[i va persecuta pe cei drep]i; dar a c`rui putere va \nceta odat` cuparusia. Semnele apropiate parusiei se refer` la apari]ia �semnuluiFiului Omului�, adic` a sfintei cruci, ca semn al m=ntuirii care

--


se \ncheie, a u[ii harului care se \nchide. Parusia Domnului va fi�pe norii cerului cu putere [i cu slav` mult`�. |ngerii ca \naintemerg`tori, cu sunet mare de tr=mbi]` vor aduna pe cei ale[i aiDomnului [i va \ncepe judecata lumii. Nedescoperindu-ne ziua,M=ntuitorul ne \ndeamn` la priveghere. Venirea lui va fi ca cea afulgerului care lumineaz` �ie[ind de la r`s`rit [i se arat` p=n` laapus�, sau ca �furul� noaptea. �Aceea cunoa[te]i c` de ar [tist`p=nul casei la ce straj` din noapte vine furul, ar priveghea [inu ar l`sa s` i se sparg` casa. De aceea, [i voi fi]i gata, c` \nceasul \n care nu g=ndi]i va veni Fiul Omului� (Matei 24, 43).

|nc` dintru \nceput, din chiar perioada Sfin]ilor Apostoli,\nchin`torii Domnului a[teptau parusia. Crez=nd c` \n cur=nd vaveni Domnul, \l a[teptau cu sufletele curate. Unii din ei exagerauchiar aceast` a[teptare, crez=nd c` foarte cur=nd va fi venireaDomnului [i nu se mai \ngrijeau de cele necesare vie]ii, refuz=ndchiar s` [i munceasc`. De aceea, Apostolul este nevoit s` intervin`pe un ton categoric, ar`t=nd c` �cine nu vrea s` munceasc`, nicis` nu m`n=nce� (II Tesaloniceni 3, 10), urm=nd ca s` expliceapoi c` parusia se va \nt=mpla cu siguran]`, c` Domnul \nsu[i apromis c` va reveni, dar nimeni nu poate [ti c=nd se va \nt=mplaaceasta. A doua venire va fi pe nea[teptate: �Iar despre ani [idespre vremi, fra]ilor, nu ave]i trebuin]` s` v` scriem, pentru c`voi \n[iv` [ti]i bine c` ziua Domnului vine ca un fur noaptea� (ITesaloniceni 4, 16 [i 5, 3; vezi [i II Petru 3, 2�10).

Pe l=ng` ace[ti cre[tini care a[teptau cu evlavie parusiacrez=nd c` va fi �cur=nd�, dar pe care Apostolul l`murindu-i s-au\ncadrat \n r=nduiala Bisericii, existau \ns` [i al]ii care nu sesupuneau r=nduielilor sfin]ilor apostoli, necontenind a propov`dui[i a duce [i pe al]ii la r`t`cire, spun=nd c` venirea a doua aDomnului s-a [i petrecut. (II Timotei 2, 18).

{i dup` moartea apostolilor cre[tini de bun` credin]` a[teptaucu evlavie parusia. Mai ales c` dezl`n]uindu-se persecu]iile\mpotriva lor, Domnul era a[teptat cu mai mult` insisten]`. Erade-a dreptul o m=ng=iere pentru ei s` [tie c`, fiind oc`r=]i [i du[ila moarte, credin]a lor nu-i va \n[ela; Domnul cel \nviat va revenispre a le da cununa neve[tejit` a fericirii ve[nice... De fapt, nu ede mirare c` Apostolul chiar \ncheie prima sa epistol` c`tre Corin-teni cu asigurarea c` �Domnul vine!� (Maranatha!). La fel [icartea numit`: �|nv`]`tura celor 12 Apostoli� scris` \n primulsecol cre[tin reflect` a[teptarea cu evlavie a parusiei Domnului:�Priveghea]i pentru via]a voastr`; candelele voastre s` nu sesting`, fi]i gata c` nu [ti]i ceasul \n care Domnul nostru va veni

Capitolul doi408

[i \ncheie: �va veni Domnul [i to]i sfin]ii cu el. Atunci lumea vavedea pe Domnul venind pe norii cerului� (Cap 16).

Pe de alt` parte \ns` cei r`t`ci]i de la r=nduiala Bisericii au[i \nceput calculele parusiei Domnului. Pornind de la spuseleSfin]ilor Apostoli c` parusia Domnului va fi precedat` de venirealui antihrist (II Tesaloniceni 2, 3�11; I Ioan 2, 18), sau �fiara�(Apocalipsa 13, 1�18) care va am`gi pe mul]i spre pierzanie(Apocalipsa 20, 1�10), s-a cùtat s`-l identifice cu mai mul]i\mp`ra]i persecutori, \ncep=nd cu Nero. Au ap`rut apoi [i altegre[eli, sau erezii, precum Cerint, iudeu din Alexandria, care pela sf=r[itul primului secol cre[tin propov`duia c` Domnul va veni[i va \ntemeia \mp`ra]ia mesianic` pe p`m=nt, care va dura 1000de ani [i care se va desf`[ura sub forma desf`t`rilor trupe[ti detot felul. Mai t=rziu, \n partea a doua a secolului al II-lea, un alteretic, pe nume Montan, \nv`]a c` sf=r[itul lumii este aproape [ic` \n scurt timp parusia va avea loc \n Frigia, [i c` se va cobor\Ierusalimul ceresc \ntemeindu-se \mp`r`]ia de 1000 de ani. Apoi,chiar un episcop egiptean Nepos de Arsinoe sus]ine (secolele II-III) c` parusia este aproape [i c` odat` cu ea se va \ntemeia [i\mp`r`]ia de 1000 de ani. Ceilal]i reprezentan]i ai Bisericii nuau fost de acord cu el, socotind gre[it` aceast` \nv`]`tur`. Las inodul I I ecumenic d in Cons tan t inopol , 381 , Bise r icaanatematizeaz` pe to]i cei care propov`duiau \mp`r`]ia de 1000de ani.

Parusia a fost a[teptat` \ns` mereu. S-a socotit astfel c` anul500 va aduce sf=r[itul veacurilor. Fiindc` Domnul nu a venit \nacest an, anul 1000 a fost apoi socotit ca \mplinire a speran]elora[tept`rii parusiei. S-a creat o atmosfer` general` legat` de parusiaDomnului, fixat` la sf=r[itul primului mileniu: �O indispozi]iegrea ca \nainte de vijelie ap`sa sufletele, o \ngrijorat` fric` dejudecata lui Dumnezeu. Comer]ul [i nego]ul \ncetase, chiarp`m=ntul \n multe locuri nimeni nu-l mai lucra. Nenum`ra]ioameni \[i d`ruiau bunurile lor Bisericilor [i m`n`stirilor [ic`l`toreau la Palestina \n a[teptarea c` \n valea Iosafat are s` fiejudecata lumii�.

A trecut [i anul 1000 [i n`dejdile sunt din nou stimulate deabatele Ioachim de Floria care fixeaz` sf=r[itul lumii \n anul 1260.Succesul lui a fost cu at=t mai mare cu c=t \n 1250 izbucni ocium`, socotit` ca unul din semnele parusiei. Se constituieasocia]ia numit` a �flagelan]ilor� care din nordul Italiei se \ntinde\n Germania, Polonia, provinciile slovene, etc. Flagelan]iidezbr`ca]i p=n` la br=u mergeau \n procesiuni biciuindu-[i trupulp=n` la s=nge, c=nt=nd imne de pocìn]`.


Speran]ele venirii a doua trec apoi ca un val dintr-un secol\n altul f`r` rezultat. Din secolul al XIX-lea \ns` a[teptareaparusiei este organizat` sub forma grup`rilor religioase, care apoivor deveni culte sau secte religioase.

|n calcularea datei parusiei Domnului sunt combinate cifreluate \n special din c`r]ile profetice ale Vechiului Testament, cucele din c`r]ile apocrife ale Vechiului [i Noului Testament, petoate acestea raport=ndu-le la Apocalipsa, se trag concluzii, carepot crea senza]ii, dar care nu pot fi verificate dec=t prin...ne\mplinirea lor.

Cea mai spectaculoas` a[teptare a parusiei a fost cea ini]iat`de Wilhelm Mil ler [ i succesori i sì , care au dat na[tereadventismului. Parusia va putea avea loc dup` calculele lui, \ntre21 martie 1843 [i 21 martie 1844. Vine [i data mult a[teptat`, 21martie 1843. Apoi trece [i vine [i 21 martie 1844, tot f`r` rezultat.W. Miller \[i m`rturise[te gre[eala \n public. Pentru a salva de lae[ec gruparea adventist` care se constituise, un adept al lui Miller,G. Snow, reia calculele lui Miller spun=nd c` parusia va avea locla 10 octombrie 1844. La 10 octombrie 1844 to]i s-au adunatafar` din ora[, \mbr`ca]i \n haine albe a[tept=nd venirea Domnuluicu ochii \n`l]a]i spre cer [i cu c=nt`ri. �A[a de mult s-au rugat:vino, Doamne Iisuse / {i el nu a venit�. Un prieten al lui Millerscria: �Eu am p`r`sit locul de adunare [i am pl=ns ca un copil.Timpul trecuse [i Domnul cel mult dorit, nu venise�. Tulburarea[i deruta a fost mare [i profund`. Greu [i-au mai reluat activitatea,[i to]i ar fi p`r`sit gruparea, dac` nu ar fi ap`rut Ellen White,care ar`ta c`, \ntr-adev`r la 10 octombrie 1844 M=ntuitorul avenit, dar ca s` cure]e sanctuarul ceresc. Templul ceresc trebuias` fie cur`]it de profanarea f`cut` de oameni prin \nlocuireas=mbetei cu duminica.

Dac` data de 10 octombrie 1844 nu a marcat parusiaDomnului, o alt` frac]iune adventist` o fixeaz` cu 30 de ani mait=rziu, adic` \n 1874. Aceast` dat` [i-o \nsu[e[te [i Carol Russel,\ntemeietorul sectei numit` �Studen]ii Bibliei�. Acesta vine \ns`cu precizarea c`, potrivit calculelor sale, \n 1914 va \ncepemileniul.

Alte frac]iuni mileniste calculeaz` a doua venire \n 1925,apoi \n 1975, [i \n sf=r[it, tot at=t de ne\ntemeiate sunt [i calculeleparusiei pentru anul 2000.

Alte calcule pornesc de la semnele ultime ale parusiei,\ncerc=nd s`-l identifice pe antihrist. Milenari[tii \l identific` \npersoana papei. Motiv=nd identificarea papei cu antihrist,adventi[t i i spun c` papa s-a f`cut pe sine Dumnezeu (II

Capitolul doi410

Tesaloniceni 2, 4), a dus r`zboi cu sfin]ii (Apocalipsa 13, 7) prininchizi]ie a schimbat s`rb`torile (Daniel 7, 25), adic` s=mb`tacu duminica. Aceste argumente nu rezist` \ns` adev`rului istoric,\ntruc=t nici un pap` nu s-a f`cut Dumnezeu, ci �vicar�, adic`�\nlocuitor al lui Hristos�. Nu el a fost acela care a introduscinstirea Duminicii.


Care este credin]a pe care o m`rturisim \n leg`tur` cu parusiaDomnului? (M`rturisim \n Simbolul de credin]` pe baza f`g`du-in]ei Domnului c` �iar`[i va s` vin` cu m`rire s` judece viii [imor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it�). Cunoa[tem noi cuexactitate data c=nd va fi parusia Domnului? (Nu cunoa[tem data;M=ntuitorul ne spune c` aceasta este numai \n [tiin]a Tat`lui).Dar ce cunoa[tem? (Semnele parusiei). De unde le cunoa[tem?(M=ntuitorul \nsu[i ni le-a comunicat). Cum sunt acestea? (Unelemai apropiate, altele mai \ndep`rtate). Cum a[teptau unii dinprimii cre[tini a doua venire? (O considerau foarte apropiat`,motiv pentru care nu se mai \ngrijeau de cele necesare vie]ii). Ceatitudine a luat Sf=ntul Apostol Pavel? (A comb`tut-o, spun=ndc` nimeni nu poate [ti c=nd va veni Fiul Omului). Al]i cre[tinice spuneau? (C` a doua venire s-a [i petrecut). Ce atitudine iaApostolul fa]` de unii ca ace[tia? (|i consider` r`t`ci]i [i periculo[iprin aceea c` atrag [i pe al]ii la gre[eala lor. Unii ca ace[tia trebuieevita]i) . S-au f`cut profe]ii cu privire la a doua venire aDomnului? (S-au f`cut foarte multe. Unele mai spectaculoasedec=t altele). S-a \mplinit vreuna din ele? (Nu s-a \mplinit). Ceatitudine a luat Biserica? (Le-a comb`tut cu hot`r=re. Pe de alt`parte, totdeauna a atras credincio[ilor aten]ia s` nu urmeze acesteprofe]ii fiindc` nu sunt adev`rate [i nu pot fi adev`rate din mo-ment ce Domnul nu a voit s` ne descopere c=nd va veni El, cine-a poruncit s` r`m=nem \n priveghere cu sufletele mereu cu-rate).

Vorbind \ns` de �cele viitoare� M=ntuitorul nu se refer` ladata parusiei Sale.

V. Asocierea

Am v`zut c` a[tept`rii celei de a doua veniri a Domnului i s-aasociat hiliasmul [i apoi milenarismul. Acesta nu ne opre[te \ns`s` facem deosebirea dintre a[teptarea parusiei Domnului ca\nv`]`tur` a Bisericii [i gre[eala hiliast` [i milenarist`, care de-a


lungul vremii a creat at=ta tulburare [i confuzie. Ea apare ca rupt`de \nv`]`tura [i r=nduiala Bisericii, ca propov`duitoare a unei�\n]elepciuni� false, care duce la r`t`cire [i denatureaz` con[ti-in]ele multor credincio[i.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` parusia este o promisiune aDomnului, dar �ziua [i ceasul� nimeni nu le poate cunoa[te,r`m=n=nd \n atot[tiin]a Tat`lui.

VII. Aplicarea

Din soroacele ne\mplinite putem trage unele \nv`]`turi practiceduhovnice[ti, [i anume, \n primul r=nd c` pentru cre[tini nu areimportan]` c=nd anume va fi parusia Domnului, ci cum suntempreg`ti]i, sau cum trebuie s` fim preg`ti]i atunci c=nd Domnulne va chema la El. De aceea, \n locul calculelor lipsite de temei,cre[tinilor le revine de \mplinit datoria de a priveghea necontenit,[i a se ruga dup` cum Biserica ne \nva]`: �Sf=r[it cre[tinesc vie]iinoastre, f`r` durere, ne\nfruntat, \n pace [i r`spuns bun la\nfrico[ata Judecat` a lui Hristos, s` cerem�.

Credincio[ii �ne\ncerca]i� \n credin]`, sau mai pu]incunosc`tori ai Sfintei Scripturi, au datoria s` fie prev`z`tori [icu luare aminte la orice \nv`]`tur` strìn` Bisericii care li s-arpropov`dui de c`tre profe]ii mincino[i, iar nel`muririle ce ar puteaapare \n con[tiin]a lor, s` le clarifice cu preo]ii Bisericii l`sa]ianume de Dumnezeu ca s` �\nve]e drept cuv=ntul adev`rului�.

Judecata din urm`


|n articolul al VII-lea al Simbolului de credin]` m`rturisim c`Fiul lui Dumnezeu \n`l]at de-a dreapta Tat`lui �iar`[i va s` viecu m`rire s` judece viii [i mor]ii a c`ruia \mp`r`]ie nu va aveasf=r[it�.

Pe ce se \ntemeiaz` aceast` m`rturisire de credin]` cu privirela realitatea celei de a doua veniri a M=ntuitorului, ca Judec`toral lumii, sau a judec`]ii universale, sau din urm`?

--

Capitolul doi412

II. Anun]area temei

Pe \ns`[i cuv=ntarea Sa rostit` \naintea Sfintelor Sale Patimi, cucare prilej ne prezint` magnificul tablou al judec`]ii de apoi, lacare ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Textul pericopei �Iar c=nd va veni Fiul Omului \ntru slava Sa[i to]i sfin]ii \ngeri cu El, atunci va [edea pe tronul slavei Sale;[i se vor aduna \naintea Lui toate neamurile [i-i va desp`r]i peunii de al]ii, precum desparte p`storul oile de capre, [i va puneoile de-a dreapta Sa [i caprele de-a st=nga. Atunci va zice\mp`ratul celor de-a dreapta Lui: veni]i, binecuv=nta]ii P`rinteluiMeu, mo[teni]i \mp`r`]ia cea preg`tit` vou` de la \ntemeierealumii. C`ci am fl`m=nzit [i Mi-a]i dat de am m=ncat, am \nsetat[i Mi-a]i dat de bùt, strìn am fost [i M-a]i primit, gol am fost[i M-a]i \mbr`cat, bolnav am fost [i M-a]i cercetat, \n temni]àm fost [i a]i venit la Mine. Atunci vor r`spunde Lui drep]ii,zic=nd: Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd [i Te-am hr`nit? Sau\nsetat [i }i-am dat s` bei? C=nd Te-am v`zut bolnav sau \ntemni]` [i am venit la Tine? {i r`spunz=nd \mp`ratul va zice lor.Amin grìesc vou`, \ntruc=t a]i f`cut unuia dintre ace[ti fra]i aiMei prea mici, Mie Mi-a]i f`cut. Atunci va zice [i celor de-ast=nga: duce]i-v` de la Mine, blestema]ilor, \n focul cel ve[nic,care este preg`tit diavolului [i \ngerilor lui. C`ci am fl`m=nzit [inu Mi-a]i dat s` m`n=nc, am \nsetat [i nu Mi-a]i dat s` beau,strìn am fost [i nu M-a]i primit, gol [i nu M-a]i \mbr`cat, bolnav[i \n temni]`, [i nu M-a]i cercetat. Atunci vor r`spunde ei zic=nd:Doamne, c=nd Te-am v`zut fl`m=nd sau \nsetat, sau strìn, saugol, sau bolnav, sau \n temni]` [i nu }i-am slujit? Atunci le var`spunde, zic=nd: Amin grìesc vou`, \ntruc=t n-a]i f`cut unuiadintr-ace[ti prea mici, nici Mie nu Mi-a]i f`cut. {i vor mergeace[tia la os=nda ve[nic`, iar drep]ii la via]a ve[nic`� (Matei 25,31�46).

Explicarea textului Dup` cum vedem din relatarea pericopei,Fiul Omului nu se va afla \n stare de umilin]`, de �Miel al luiDumnezeu care ridic` p`catele lumii�, ci de |mp`rat-Judec`tor.El nu va mai \nv`]a calea vie]ii [i a drept`]ii, ci va constata modul\n care ea a fost \ndeplinit`. Nu se va prezenta singur ca Judec`tor,ci \mpreun` cu \ngerii pentru a da judec`]ii \ntreaga ei amploare[i \nsemn`tate. Nimeni nu va putea fi scutit de la aceast` judecat`.


Fiecare, f`r` nici o deosebire, va trebui s` dea socoteal` de fapteles`v=r[ite \n aceast` via]` [i s` primeasc` sentin]a dreapt` potrivit`lor. Nu vor fi judeca]i dup` lege, ci dup` atitudinea pe care auavut-o fa]` de semenii lor, \n care au v`zut sau nu pe Iisus. |nfelul acesta, Judec`torul raporteaz` la Sine toate faptele noastre:�Mie Mi-a]i f`cut!...�.

|n func]ie de aceasta, cei drep]i vor fi desp`r]i]i de ceineleglui]i. Desp`r]irea lor este asemenea celei dintre oi [i capre.Oaia reprezint` fiin]a bl=nd` [i ascult`toare; capra este mai\nd`r`tnic` [i mai greu de supravegheat. Cei binecuv=nta]i suntrepartiza]i la dreapta, asemenea oilor, ca unii care au ascultat deglasul st`p=nului lor; iar �cei blestema]i�, sau os=ndi]i vor firepartiza]i la st=nga, ca unii care s-au dep`rtat de comuniunealui Iisus cel aflat \n nevoi [i \n suferin]`... Interesant c` at=t ceirepartiza]i la dreapta, c=t [i cei repartiza]i la st=nga vor r`m=nenedumeri]i, fiindc` \n drumul vie]ii lor nu-[i amintesc s`-L fi\nt=lnit vreodat` pe Iisus. Dac` L-ar fi \nt=lnit, apreciaz` ei, poatear fi adoptat o alt` atitudine (cei repartiza]i la st=nga). Judec`torulle va descoperi atunci taina c` El s-a aflat \n to]i oropsi]ii,marginaliza]ii [i nenoroci]ii lumii... El se identific` cu ei. To]iace[tia sunt �fra]ii� Lui. Dup` cum remarc` un comentator, �\na[teptarea ar`t`rii Sale \n slav`, Fiul Omului cunoa[te un modde existen]` [i de prezen]`, de un fel foarte particular, secret [imisterios. El va fi fost \n mod tainic prezent \n cei \n suferin]`,\n fra]ii \nfometa]i, goi, bolnavi, izola]i. La a doua venire,Judec`torul transcendent, Fiul Omului din cartea lui Daniel [idin cartea lui Enoh, va descoperi tuturor neamurilor, adunate [istr=nse de-a dreapta [i de-a st=nga Sa, o tain` de dimensiunecosmic`. Ei vor constata c` acest Judec`tor, pe care au crezut c`\l vor vedea pentru prima oar`, l-au \nt=lnit de mult [i mereu,de-a lungul vie]ii lor p`m=nte[ti. Dar aceast` tain` ei nu o vorcunoa[te, dec=t atunci c=nd va fi prea t=rziu, c=nd ei vor fi dejajudeca]i [i repartiza]i la dreapta sau la st=nga� (Th. Preiss).

De aici vedem c` judecata universal` va fi f`cut` o singur`dat` de Judec`torul-|mp`rat, ca instan]` suprem`, de aceeasentin]a rostit` de El va fi definitiv`, ve[nic` [i f`r` drept deapel...

Cercet=nd mai \ndeaproape textul pericopei putem apreciafaptul c` celor condamna]i nu li se va pronun]a sentin]a asuprafaptelor rele s`v=r[ite, ci asupra a ceea ce au omis s` s`v=r[easc`din ceea ce trebuia sau aveau obliga]ia s` f`ptuiasc`. Astfel,judecata reprezint` o luare de pozi]ie fa]` de cei care au ascuns,sau fa]` de cei ce au \nmul]it talantul cu care au fost \nzestra]i de

Capitolul doi414

Dumnezeu... Apoi, judecata nu face o expunere dramatic` asupratuturor rùt`]ilor s`v=r[ite peste veacuri, ci pune \n lumin` faptelebune, care r`m=n biruitoare ca singurii martori [i singurul criteriude rostire a unei sentin]e drepte [i definitive din partea lui Dum-nezeu-Judec`torul...

Vorbind \ns` despre judecata din urm`, Domnul nu a voitnici s` amenin]e, nici s` sperie, ci s` \ndemne [i s` \ncurajezespre s`v=r[irea faptelor bune, trezind tuturor \ncrederea \n biruin]alor definitiv` [i deplin`, precum [i optimismul de a nu \nceta s`cre[ti [i s` te des`v=r[e[ti \n s`v=r[irea lor, [tiind c` odat` [iodat` ele \[i vor primi adev`rata [i bine meritata lor r`splat`.Altfel spus, El vrea s` continue prin noi, prin fiecare din noi,p=n` la sf=r[itul veacurilor, opera sa de samarinean milostiv. Elvrea ca �\mp`r`]ia lui Dumnezeu s`dit` \nùntrul nostru� (Luca17, 21�22), s` nu r`m=n` ascuns`, ci s` constituie o continuàfirmare a faptei lui Iisus c`tre to]i cei afla]i \n suferin]`, \n nevoi[i \n tot felul de neputin]e...


Despre ce judecat` ne vorbe[te M=ntuitorul \n pericopa amintit`?(Despre judecata din urm`, sau de apoi). Ce caracter are aceast`judecat`? (Universal). Ce \nseamn` aceasta? (C` vor fi judeca]ito]i oamenii, toate neamurile p`m=ntului, f`r` nici o deosebire).Cine va face aceast` judecat`? (Ea va fi f`cut` de Fiul Omului,aflat \n toat` m`rirea Sa, ca |mp`rat al slavei, \nconjurat de sfin]iiSì \ngeri). Care vor fi martorii [i ap`r`torii celor judeca]i?(Faptele lor. Istoria se va deschide ca o carte \n care fiecare ascris fapta sa cu consecin]e asupra vie]ii semenilor sì). Caresunt caracteristicile acestei judec`]i? (Ea va fi una singur`, uni-versal`, definitiv` [i f`r` drept de apel).

V. Asocierea

Pe l=ng` judecata universal`, ve[nic` [i definitiv`, exist` [ijudecata particular`, la care este supus sufletul fiec`rui om, c=ndtrece pe t`r=mul ve[niciei. Aceast` judecat` nu este definitiv`,de aceea, rug`ciunea Bisericii, din care ei continu` s` fac` partep=n` la sf=r[itul veacurilor, adic` p=n` la judecata universal`, lepoate veni \n ajutor.


VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` judecata din urm` va fi f`cut`de Dumnezeu-Judec`torul aflat \n m`rire ve[nic`; ea fiind uni-versal`, dreapt` [i definitiv`.

VII. Aplicarea

Pericopa judec`]ii de apoi fixeaz` faptele milei trupe[ti pe carecre[tinii trebuie necontenit s` le arate fa]` de semenii lor. Acesteasunt: a s`tura pe cel fl`m=nd, a ad`pa pe cel \nsetat, a primi pecel strìn, a \mbr`ca pe cel gol, a cerceta pe cei bolnavi, pe ceiafla]i \n temni]`, \n necazuri [i \n nevoi. La acestea putem adùga[i faptele milei suflete[ti, care sunt: a \ndrepta pe cel p`c`tos, a\nv`]a calea Domnului pe cel ne[tiutor [i nepriceput, a da sfatcelui ce are trebuin]` de el, a ierta pe cei ce ne-au gre[it, a m=ng=iape cel \ntristat, a ne ruga pentru aproapele nostru.

Fixat` de Biseric` \nainte de \nceperea postului SfintelorPa[ti, pericopa �judec`]ii din urm`� are menirea de a ne preg`tisufletele spre revizuirea con[tiin]ei, spre cercetarea faptelorproprii [i spre \ndreptarea privirii spre iubirea P`rintelui cerescar`tat` prin Jertfa Domnului, de unde ne vine iertarea [i putereade \nnoire a vie]ii duhovnice[ti.

Netemeinicia milenarismului


Sf=ntul Apostol Petru atrage aten]ia credincio[ilor c` \n epistolelepauline sunt unele lucruri cu anevoie de \n]eles, �pe care ceine[tiutori [i ne\nt`ri]i le r`st`lm`cesc, ca [i pe celelalte scripturispre a lor pierzare� (11 Petru 3, 16). {i \ntr-adev`r, de-a lungulvremii au ap`rut multe r`st`lm`ciri. {i cum �lucrurile cele maicu anevoie de \n]eles� se afl` \n cartea profetic` numitÀpocalipsa, �cei ne[tiutori sau ne\nt`ri]i� [i-au g`sit locul unde\[i pot af irma original i tatea, f`c=nd s` apar` senza]ia [ ispectacolul. Numai c` r`st`lm`cirile lor produc sminteal` \nsufletele celor de bun` credin]` [i derut=ndu-i creaz` dezbin`ri\n unitatea Trupului lui Hristos, adic` a Bisericii celei Una.

--

Capitolul doi416

Un astfel de mod gre[it de interpretare a capitolului 20 dincartea Apocalipsei a dat na[tere \nc` din primele veacuri cre[tineereziei �hiliaste�, reformulat` \n timpurile mai noi sub numelede �milenarism�, cu consecin]e negative at=t asupra dreptei\nv`]`turi de credin]` descoperit` de M=ntuitorul, c=t [i asupravie]ii morale [i a ordinii \n societate.

II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este netemeinicia hiliasmuluisau milenarismului.

III. Tratarea

Dintru \nceput se ridic` \ntrebarea: ce este, c=nd a ap`rut [i cepropov`duie[te hiliasmul?

|nv`]`tura hiliast` (de la �hilia� @ o mie) dateaz` dinainteavenirii M=ntuitorului. Afla]i sub mai multe st`p=niri strìne [idorind eliberarea, iudeii [i-au formulat aspira]iile \n a[teptareaunui Mesia p`m=ntesc care va \ntemeia o \mp`r`]ie de o mie deani, ca o perioad` de mare fericire [i prosperitate pentru ei.Aceast` aspira]ie a fost preluat` de iudeo-cre[tini care socoteauc`, \ntruc=t M=ntuitorul nu a realizat acest lucru la prima Sa ve-nire, o va face cu prilejul celei de a doua veniri. {i cum mul]idintre ei au asistat [i au v`zut d`r=marea Ierusalimului, au reg`sitsuportul moral \n credin]a Noului Ierusalim, puternic [i deneclintit, care se va instaura pe o perioad` de o mie de ani, dup`care va urma \nvierea [i judecata general`.

|nv`]`tura hiliast` astfel formulat` a fost apoi manipulat` demai mul]i eretici din epoca primar` a Bisericii cre[tine, precumgnosticul Cerint din Alexandria, contemporan cu Sf=ntul ApostolIoan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia hiliast` aintrat [i \n con]inutul altor erezii [i e propov`duit` [i de al]ieretici, precum secta ebioni]ilor [i Apolinarie din Laodicea. Ea adevenit un adev`rat pericol pentru dreapta \nv`]`tur` a Bisericii,deoarece [i-a g`sit adep]i chiar printre unii scriitori cre[tini, caPapia din Hierapole (�130) [i al]ii.

Pentru a st`vili definitiv aceast` erezie, sinodul II ecumenicde la Constantinopol, din anul 381, comb`t=nd erezia luiApolinarie, a anatemizat [i \nv`]`tura sa [i a urma[ilor sì cuprivire la hil iasm. Faptul c` Simbolul de credin]` niceo-constantinopolitan, la sf=r[itul articolului al VII-lea a introdus


formula: �a c`rui \mp`r`]ie nu va avea sf=r[it�, dovede[te c`P`rin]ii Bisericii au luat atitudine de combatere a hiliasmului.

|ncet=nd pentru o mare perioad` de timp, hiliasmul reapare\n evul mediu, \n perioada Rena[terii [i Reformei sub nume de�Milenarism� (de la latinescul �mille� @ o mie). Dup` Reformà fost sus]inut de mai mul]i teologi protestan]i [i r`sp=ndit apoide mai multe grup`ri neo-confesionale mai noi, printre careadventi[tii, reformi[tii, nazarinenii, martorii lui Iehova saustuden]ii \n Biblie [i secer`torii sau cre[tinii ultimelor zile carespun c` ei sunt zelo[ii lucr`tori pe care Hristos i-a tocmit \n viaSa \n �perioada de o mie de ani�.

Pentru a vedea mai \ndeaproape netemeinicia milenar`, nevom referi la \nsu[i textul biblic pe care ei \l iau ca temei alpropov`duirii lor. Singurul loc din Noul Testament este capitolul20 din cartea Apocalipsei. Citind cu aten]ie textul [i confrun-t=ndu-l cu textul original redat \n limba greac`, remarc`m c` \nacest text traducerea corect` este cu �mii de ani� [i nu cu �o miede ani�.

Milenari[tii sus]in c` \mp`r`]ia de o mie de ani \ncepe cu\nvierea �cea dint=i� a celor drep]i (care fire[te sunt ei) [i cu�moartea cea dint=i� a celor p`c`to[i. Satana va fi legat [i nu vamai avea nici o putere. |n acest timp cei drep]i vor fi al`turi deIisus o mie de ani, dup` care diavolul va fi dezlegat o vreme [i-iva pierde pe mul]i. Apoi cea de a doua \nviere va fi rezervat`p`c`to[ilor care vor fi judeca]i [i pedepsi]i cu �moartea adoua�,adic` cu nimicirea \n iad. Cei ce beneficiaz` de prima\nviere, nu vor avea parte de moarte [i vor fi ve[nic vii, iardiavolul nu va avea putere asupra lor. Prin urmare, \n interpretareamilenarist` sunt nu numai dou` mor]i [i dou` \nvieri, ci [i dou`\mp`r`]ii ale lui Dumnezeu: cea propov`duit` de Sf=ntul IoanBotez`torul [i \nf`ptuit` de Iisus, precum [i cea de o mie de ani.Ori,dup` m`rturisirea Sfintei Scripturi, \mp`r`]ia lui Dumnezeunu poate fi dec=t una singur`.

Aceast` gre[eal` provine din traducerea gre[it` pe care o facmilenari[tii, traduc=nd cu �o mie de ani�, \n loc de �mii de ani�textul original aflat \n capitolul 20 din cartea Apocalipsei.Traduc=nd corect textul Apocalipsei cu �mii de ani�, se \ncadreazàrmonic, f`r` nici un fel de dificultate \n \nv`]`tura Noului Tes-tament despre \mp`r`]ia lui Dumnezeu, propov`duit` de Sf=ntulIoan Botezatorul [i \nf`ptuit` de M=ntuitorul prin \ntruparea,patimile, moartea [i \nvierea Sa.

Astfel diavolul este legat prin moartea Domnului c=nd s-acobor=t la iad (I Petru 3, 9). Apoi prin \nvierea Sa din mor]i,

Capitolul doi418

M=ntuitorul deschide posibilitatea \nvierii celor drep]i \mpreun`cu El. Cine sunt ace[tia? Sf=ntul Apostol Pavel ne spune clar c`sunt to]i cei care au primit Botezul cre[tin: �Au nu [ti]i c` to]ic=]i \n Hristos Iisus ne-am botezat, \ntru moartea Lui ne-ambotezat? Deci ne-am \ngropat cu El \n moarte prin botez, pentruca, precum Hristos a \nviat din mor]i prin slava Tat`lui, a[a sùmbl`m [i noi \ntru \nnoirea vie]ii; c`ci dac` am fost altoi]i peEl prin asem`narea mor]ii Lui, atunci vom fi p`rta[i ai \nvieriiLui� (Romani 6, 3-5).

Deci, \mp`ra]ia lui Dumnezeu care dureaz` mii de ani \ncepeodat` cu \ntruparea M=ntuitorului, iar odat` cu s`v=r[irea primuluiBotez prin pogor=rea Sf=ntului Duh la Cincizecime, se \ntemeiazèa pe p`m=nt, prin Biseric`: �Iar ei auzind aceasta au fost p`trun[ila inim` [i au zis c`tre Petru [i ceilal]i Apostoli: �b`rba]i fra]i,ce s` facem? Iar Petru a zis c`tre ei: pocì]i-v` [i s` se botezefiecare dintre voi \n numele lui Iisus Hristos spre iertareap`catelor voastre [i ve]i primi darul Duhului Sf=nt� (Fapte 2,37�38). |mp`r`]ia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, este�pace, dreptate [i bucurie \n Duhul Sf=nt� (Romani 14, 17).Membrii acestei \mp`r`]ii sunt cei boteza]i, fiindc` ace[tia suntren`scu]i la o via]` nou`, lipsit` de p`cat, prin harul divin: �Denu se va na[te cineva din ap` [i din Duh nu va putea s` intre \n\mp`r`]ia lui Dumnezeu� (Ioan 3, 5).

Din textul Apocalipsei se observ` c` primei \nvieri \icorespunde prima moarte, cea natural`, c=nd trupul se despartede suflet, [i c=nd, \n urma judec`]ii particulare cei ce au \nviat\mpreun` cu Hristos prin credin]`, har [i fapte bune vor cunoa[te[i fericita comuniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar M=ntui-torul: �Adev`rat, adev`rat zic vou`: cel care ascult` cuv=ntul meu[i crede \n cel ce m-a trimis are via]a ve[nic` [i la judecat` nu vaveni, ci s-a mutat din moarte la via]`. Adev`rat, adev`rat zicvou` c` vine ceasul [i acum este c=nd mor]ii vor auzi glasul FiuluiOmului [i cei care vor auzi vor \nvia� (Ioan 5, 24-25). Din acesttext re]inem cuvintele: �vine ceasul [i acum este�, adic` \n timpulactivita]ii Domnului pe p`m=nt, c=nd a \ntemeiat \mp`ra]ia luiDumnezeu, c=nd pentru to]i a fost deschis` u[a m=ntuirii.

Textul Apocalipsei vorbe[te apoi de a doua venire a Domnuluipentru a \ntemeia o nou` \mp`r`]ie. Semnul ei va fi dezlegareapentru o scurt` perioad` de timp a diavolului. Am v`zut c` mai\nt=i diavolul a fost legat pentru a se \nt=mpina \mp`r`]ia luiDumnezeu pe p`m=nt. Apoi din nou se va dezlega. C=nd? Atuncic=nd Domnul va veni s` judece �viii [i mor]ii�, adic` cu prilejulparusiei, sau a celei de a doua veniri a Domnului. Aceast`


dezlegare a diavolului este ar`tat` de M=ntuitorul [i Sfin]ii Apos-toli prin indicarea semnelor care vor preceda parusia (Vezi: Matei24, 22; II Tesaloniceni 2, 2�10; I Ioan 2, 18; Apocalipsa 2, 3�7).La a doua venire o Domnului cei p`c`to[i repartiza]i la st=ngavor c`dea \n os=nda ve[nic`. Apoi diavolul [i moartea vor finimicite. Acela[i lucru \l spune M=ntuitorul vorbind despreJudecata din urm` (Matei 25, 35�46), precum [i Sf=ntul ApostolPavel referindu-se la cele mai din urm` evenimente ale existen]ei:�...Dup` aceea (urmeaz`) sf=r[itul, c=nd Domnul va preda\mp`r`]ia lui Dumnezeu [i Tat`lui, c=nd va desfiin]a orice domnie[i orice st`p=nire [i orice putere. C`ci El trebuie s` \mp`r`]easc`p=n` ce va pune pe to]i vr`jma[ii sì sub picioarele Sale.Vr`jma[ul cel din urm` care va f i nimicit este moartea�(I Corinteni 15, 24�26).


Propov`duind dou` \mp`r`]ii [i dou` parusii ale Domnului,precum [i dou` \nvieri, milenari[tii contravin \nv`]`turii M=ntu-itorului, fiindc`:

1. M=ntuitorul nu ne descopere dec=t o singur` \mp`r`]ie alui Dumnezeu care �nu este din lumea aceasta� (Ioan 18, 36), dareste \n lumea aceasta [i pentru lumea aceasta, nedeterminat` tem-poral, peste care nu poate fi suprapus` o alt` \mp`r`]ie care s`dureze o mie de ani.

2. Dup` a doua venire a M=ntuitorului nu va mai exista via]`trupeasc`, fiindc` trupurile vor \nvia [i vor fi duhovnice[ti(I Corinteni 15, 44).

3. M=ntuitorul ne arat` c` va fi o singur` judecat`, c=nd va fidesp`r]irea celor ce au �f`cut cele bune, spre \nvierea vie]ii, iarcei ce au f`cut rele, spre \nvierea judec`]ii� (Ioan 5, 28�29); vafi un singur seceri[ at=t pentru gr=u, c=t [i pentru neghin` (Matei13, 30); \n acela[i timp va veni Mirele, at=t pentru fecioarele\n]elepte, c=t [i pentru cele nebune (Matei 25, 1-13); \n sf=r[it, osingur` dat` va veni St`p=nul s` cear` r`spuns celor c`rora le-a\ncredin]at talan]ii (Matei 25, 14�30) [i o singur` dat` va ceresocoteal` tuturor lucr`torilor din via Sa (Matei 21, 31�41).

V. Asocierea

Aderen]ii ereziilor hiliaste [i milenariste dùneaz` \nv`]`turiiM=ntuitorului, adùg=nd [i alte formul`ri gre[ite cu privire laPersoana Sa divin-uman`, la Sf=nta Treime, la suflet, \n problema

Capitolul doi420

iadului, etc., mul]i dintre ei promov=nd doctrine antisociale [iantistatale.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Sf=nta Scriptur` nu facepomenire de �\mp`r`]ia de o mie de ani�, ci de �\mp`r`]ia de miide ani�, care se realizeaz` \n Biseric` [i se des`v=r[e[te \n via]aviitoare.

VII. Aplicarea

Dat fiind faptul c` milenarismul reprezint` o interpretare gre[ità Sfintei Scripturi, iar sectele milenariste furnizeaz` \nv`]`turidùn`toare Evangheliei, av=nd \n acela[i timp [i un caracter an-tisocial, credincio[ii trebuie s` aibe \n aten]ie mai multe orient`ripractice:

1. S` citeasc` Sf=nta Scriptur` folosind totdeauna edi]iiletip`rite cu aprobarea Sf=ntului Sinod, unde traducerea estecorect`.

2. S` aib` \n aten]ie [i s` nu se lase du[i \n eroare de gre[elilemilenariste, at=t sub aspectul credin]ei, c=t [i sub aspect social.

Dumnezeu Duhul Sf=nt


|n primul articol al Simbolului de credin]` m`rturisim pe Dum-nezeu Tat`l. |ncep=nd cu articolul II [i p=n` la articolul VII m`r-turisim credin]a \n Dumnezeu Fiul. |n articolul VIII, m`rturisindcredin]a \n Duhul Sf=nt, spunem: �{i \ntru Duhul Sf=nt, Domnulde via]` f`c`torul, care din Tat`l purcede, care \mpreun` cu Tat`l[i cu Fiul este \nchinat [i m`rit, care a grìt prin prooroci�.

II. Anun]area temei

Pe temeiul acestei m`rturisiri de credin]`, vom vedea \n cele ceurmeaz` care este \nv`]`tura despre Dumnezeu Duhul Sf=nt.

--


III. Tratarea

Din m`rturisirea pe care o facem \n Simbolul de credin]`recunoa[tem c` Duhul Sf=nt este �Domn�, adic` Dumnezeu, deo fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, adic` una din Persoanele SfinteiTreimi.

Sf=nta Carte ne arat` prezen]a Duhului Sf=nt fie \n lucrareaSfintei Treimi, fie \n lucrare proprie.

Astfel, \n Vechiul Testament c=nd \nt=lnim vorbindu-sedespre lucrarea lui Dumnezeu, exprimat` la plural, ne d`m seamac` este vorba de lucrarea Sfintei Treimi, adic` Tat`l, Fiul [i DuhulSf=nt. A[a avem exprimat` hot`r=rea: �s` facem om dup` chipul[i asem`narea noastr`� (Facere 1, 26); �Iat`, Adam s-a f`cut caunul dintre noi �(Facere 3, 22). Numele Sf=ntului Duh apareal`turi [i egal cu Cel al Tat`lui [i Fiului atunci c=nd \nainte de\n`l]area la cer a Domnului, Sfin]ii Apostoli sunt trimi[i s` boteze\n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Duhului Sf=nt (Matei 28, 19).

|n lucrare proprie Duhul Sf=nt este prezent \n Vechiul Testa-ment la crea]ie, c=nd se purta deasupra apelor spre a aduce \ncrea]ie ordinea [i via]a (Facerea 1, 2). De aici vedem c` Duhuleste de via]` f`c`torul, adic` principiul, sau \ncep`torul vie]ii.

Ca unul care �grìe[te prin prooroci�, El comunic` desprevenirea M=ntuitorului, ar`t=nd chiar [i darurile Sale, care vor firev`rsate peste �Vl`starul din tulpina lui Iesei�, adic` peste Mesia(Isaia 11, 1�2).

Apoi cu prilejul z`mislirii Fiului, Duhul Sf=nt se revars` pesteSf=nta Fecioar` spre a putea primi [i na[te pe Fiul lui Dumnezeu(Luca 1, 35).

La Cincizecime Duhul Sf=nt se pogoar` sub forma v`zut` alimbilor ca de foc peste Sfin]ii Apostoli, \ntemeind Biserica luiDumnezeu, c=[tigat` de Fiul prin jertfa Sa. Duhul r`m=ne prezent[i lucr`tor \n Biseric`, prin darurile rev`rsate asupra credin-cio[ilor, ca [i prin harul m=ntuitor al Sfintelor Taine.

Putem cunoa[te mai \ndeaproape Persoana Sf=ntului Duh dindescoperirea pe care ne-o face Fiul.

Astfel, cunoa[tem c` Duhul Sf=nt este de o fiin]` cu Tat`l,f i indc` purcede de la Tat`l . El este M=ng=ietorul, DuhulAdev`rului, trimis \n numele Fiului spre a des`v=r[i lucrarea Sam=ntuitoare, pun=ndu-i pe credincio[i \n comuniune cu Tat`l [icu Fiul (Ioan 15, 26; 14, 16; 16, 13). Faptul c` Duhul purcede dela Tat`l \nseamn` c` nu a fost niciodat` Tat`l [i Fiul f`r` DuhulSf=nt; c` purcederea nu s-a produs odat` cu na[terea Fiului dinTat`l, asemenea � spun Sfin]ii P`rin]i � dup` cum raza [i lu-

Capitolul doi422

mina sunt din acela[i soare, sau lumina [i c`ldura din acela[ifoc, f`r` a se confunda una cu alta.

De[i Duhul este trimis ca s` continue lucrarea m=ntuitoare aFiului [i s` o des`v=r[easc` prin sfin]irea credincio[ilor, nu\nseamn` c` Duhul a fost desp`r]it vreodat` de Fiul, sau c`des`v=r[e[te lucrarea Fiului independent de Tat`l. A[adar, Fiulare pe Duhul din eternitate, datorit` faptului c` sunt de aceea[ifiin]`. De aceea prin \ntruparea Fiului, Duhul intr` \n umanitatealui Hristos, lucr=nd \mpreun` cu El m=ntuirea omului.

Pe de alt` parte, Duhul lumineaz` sufletele celor carerecunosc pe Fiul lui Dumnezeu, spre a intra \n comuniune cu El.Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` �nimeni nu poate s` zic`: DomnulIisus (adic` s` m`rturiseasc` Dumnezeirea lui Iisus) dec=t \nDuhul Sf=nt� (I Corinteni 12, 3). De aici vedem c` m=ntuireanoastr` este \n Hristos. Dar la ea ne conduce totdeauna DuhulSf=nt. De altfel \ntreaga activitate a Domnului Iisus s-a desf`[uratprin lucrarea Sf=ntului Duh. Cartea Sf=nt` ne arat` cu privire lacuvintele pe care le rostea Iisus c` au �puterea [i via]a Duhului�(Ioan 6, 63), iar cei care le ascult` cred \n Fiul [i renasc la ovia]` nou`, duhovniceasc` �prin ap` [i Duh�, devenind membriai |mp`r`]iei lui Dumnezeu (Ioan 3, 5), fiindc` �ce este n`scutdin trup, trup este [i ce este n`scut din Duh, duh este� (Ioan 3,8). M=ntuitorul arat` deslu[it c` Duhul lui Dumnezeu este prezent[i lucr`tor \n activitatea Sa m=ntuitoare: �Dac` eu cu Duhul luiDumnezeu scot demonii, iat` a ajuns la voi \mp`r`]ia lui Dum-nezeu� (Matei 12, 28). Sf=ntul Grigorie de Nazianz arat` c`Sf=ntul Duh ne pune mereu \n leg`tur` [i \n comuniune cu Hristos,cu opera Sa m=ntuitoare adus` pentru noi: �Se na[te Hristos,Duhul \i este premerg`tor. Se boteaz` Hristos, Duhul \i estem`rturisitor. S`v=r[e[te minuni Hristos, Duhul \l \nso]este. Seurc` Hristos la cer, Duhul \i este urma[�.

Dup` moartea, \nvierea [i \n`l]area Domnului la cer, DuhulSf=nt ne pune \n comuniune cu umanitatea \ndumnezeit` a Fiului,f`c=nd vie lucrarea harului divin. Astfel, la Cincizecime DuhulSf=nt se pogoar` \n l imbi de foc pes te Sf in] i i Apostol ilumin=ndu-le mintea [i d=ndu-le putere de a propov`dui peHristos. |n acela[i timp �i-a p`truns la inim`� [i pe cei careascultau cuv=ntul, determin=ndu-i s` primeasc` [i s` intre \ncomuniune cu Hristos, \ntemeindu-se astfel odat` cu primireaBotezului Sfintei Treimi, Biserica. Duhul r`m=ne \n Biseric`,f`c=nd ca harul m=ntuitor s` sporeasc` printr-o mare bog`]ie dedaruri �spre zidirea Trupului lui Hristos �(Efeseni 4, 11�12) [ispre sfin]irea lumii.



Ce ne spune Simbolul de credin]` despre Duhul Sf=nt? (C` esteDomnul de via]` f`c`torul). Ce \nseamn` aceasta? (C` este Dum-nezeu adev`rat, de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, [i c` prin El crea]iaa primit via]`). Ce putem deduce de aici? (C` este la fel ca Dum-nezeu Tat`l, atotputernic [i ve[nic). Din trimiterea Sfin]ilorApostoli de a boteza \n numele Tat`lui, al Fiului [i al DuhuluiSf=nt (Matei 28, 19), ce putem deduce cu privire la raportul dintreDuhul Sf=nt [i celelalte dou` Persoane ale Sfintei Treimi? (Cèste egal cu Ele, c` \mpreun` alc`tuiesc Sf=nta Treime [i c`deopotriv` li se cuvine aceea[i cinstire din partea noastr`). Amv`zut c` Duhul Sf=nt \nc` de la z`mislirea Fiului a fost totdeaunaprezent \n activitatea de m=ntuire a lumii. Cum a fost aceast`prezen]`? (Duhul este al`turi de Fiul \n opera de m=ntuire. El neconduce totdeauna la m=ntuirea pe care a realizat-o Fiul, iar prinlucrarea sfin]itoare a Duhului noi dob=ndim m=ntuirea \n Hristos.Aceasta nu \nseamn` c` Fiul nu poate s`v=r[i, \n calitate de Capal Bisericii , singur m=ntuirea noastr`, dar orice lucrare aPersoanelor Sfintei Treimi nu se realizeaz` izolat [i independentuna fa]` de alta, ci \ntr-o comuniune de ac]iune. Datorit` faptuluic` Tat`l, Fiul [i Duhul Sf=nt au aceea[i fiin]`, orice lucrare ses`v=r[e[te totdeauna cu participarea Tat`lui, Fiului [i DuhuluiSf=nt). Ce ne mai spune Crezul \n leg`tur` cu Duhul Sf=nt? (C`purcede de la Tat`l). Ce \nsemneaz` purcederea? (Noi nu putemp`trunde cu mintea aceast` ta in`. O m`rtur is im pe bazadescoperirii Fiului [i spunem c` Duhul purcede din veci din Tat`l;c` nu a fost niciodat` Tat` [i Fiu f`r` Duhul Sf=nt [i c` purcedereas-a produs odat` cu na[terea Fiului din Tat`l. De aici putem vedeamai bine c` Duhul Sf=nt are aceea[i natur` dumnezeiasc` ca [iTat`l [i ca Fiul). Ce \nseamn` trimiterea Duhului \n numeleFiului? (|nseamn` c` Duhul Sf=nt des`v=r[e[te \n timp opera dem=ntuire [i sfin]ire, \ntemeind Biserica, �Trupul tainic alDomnului�. Credincio[ii intr` \n comuniune cu Hristos, devinmembrele Trupului Sù tainic, prin harul Sfintelor Taine, carereprezint` lucrarea Sf=ntului Duh). Unii cre[tini spun c` Duhulpurcede [i de la Fiul. Avem vreo dovad` \n acest sens? (Nu avemnici o m`rturie a Scripturii spre a confirma aceast` afirma]ie, deaceea spunem ca Duhul purcede de la Tat`l. Aceasta este m`rturiaexpres` a Fiului).

Capitolul doi424

V. Asocierea

Datorit` faptului c` cele trei Persoane Dumnezeie[ti au aceea[ifiin]`, ele au [i aceea[i lucrare. Dac` harul izvor`[te din fiin]aTreimii, \nseamn` c` el reprezint` lucrarea unic` a Celor TreiPersoane. Precum harul este unul, tot astfel [i lucrarea lor esteuna. Pe drept cuv=nt putea spune Sf=ntul Grigorie de Nissa: �Nuse poate cugeta la Tat`l f`r` Fiul, nu se concepe Fiul f`r` DuhulSf=nt. C`ci e imposibil a se ajunge la Tat`l f`r` a fi ridicat deFiul [i e imposibil a numi pe Iisus Domn dec=t \n Duhul Sf=nt�.A[adar, unde este Duhul, este [i Fiul, adic` Sf=nta Treime. PrinDuhul noi vedem \ntreag` Sf=nta Treime, iar prin harul comunicatnou` prin Duhul, intr`m \n comuniunea Sfintei Treimi. �Astfel...fiecare dintre lucr`ri este Tat`l [i Fiul [i Duhul Sf=nt�, spuneSf=ntul Grigorie Palama.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` Duhul Sf=nt este Dumnezeuadev`rat de o fiin]` cu Tat`l [i cu Fiul, purcede din Tat`l \naintede veci; des`v=r[e[te lucrarea Tat`lui [i Fiului [i este trimis deFiul de la Tat`l \n timp, spre a sfin]i lumea prin harul necreat alSfintei Treimi [i \mpreun` lucrare cu Tat`l [i cu Fiul.

VII. Aplicarea

Cu privire la via]a noastr` duhovniceasc` re]inem c`:1. Duhul Sf=nt lucreaz` necontenit \n via]a Bisericii, harul

m=ntuitor al Sfintelor Taine spre sfin]irea credincio[ilor.2. Prin sfintele ierurgii, darurile Sf=ntului Duh se revars` ca

tot at=tea binefaceri asupra vie]ii credincio[ilor, asupra caselorlor, asupra naturii [i firii \nconjur`toare, spre a sfin]i \ntreagacrea]ie, eliber=nd-o din blestemul p`catului [i al stric`ciunii.

3. Biserica \nva]` pe credincio[i s` cear` \n rug`ciuneprezen]a Sf=ntului Duh spre a-i \nt`ri \n ispite [i spre a le sfin]ivia]a. (A se vedea rug`ciunea �|mp`rate ceresc�). La fel, Bise-rica a r=nduit cinstirea pogor=rii Sf=ntului Duh prin praznicul\mp`r`tesc al Rusaliilor, sau Cincizecimii, la [apte s`pt`m=nidup` Pa[ti.

Se va rosti cu credincio[ii rug`ciunea �|mp`rate ceresc�.


Biserica [i \nsu[irile ei


Care sunt principalele \nv`]`turi de credin]` pe care le cunoa[tem[i le m`rturisim \n simbolul de credin]`? (Cele referitoare la Dum-nezeu, Unul \n fiin]` [i \ntreit \n Persoane). |n c=te articole estecuprins` aceast` \nv`]`tur`? (|n primele 8 articole). Ce ne spune\n continuare articolul 9 din simbolul de credin]`? (Ne spune�\ntr-una Sf=nt`, Soborniceasc` [i Apostoleasc` Biseric`).

II. Anun]area temei

Vom vedea \n continuare \nv`]`tura despre Biseric` [i \nsu[irileei.

III. Tratarea

Faptul c` Simbolul de credin]` vorbind despre Dumnezeu, Unul\n fiin]` [i \ntreit \n Persoane, ne aminte[te [i de Biseric`, nueste \nt=mpl`tor. Aceasta \nseamn` c` Biserica este opera saulucrarea Sfintei Treimi. Apoi, m`rturisirea unui botez spre iertareap`catelor \n Biseric`, \nseamn` c` Biserica face vie lucrareaharului divin necreat al Sfintei Treimi, care se \mp`rt`[e[tecredincio[ilor prin Sfintele Taine. Men]ionarea Sfintei Treimi,[i a botezului, subliniaz` c` to]i cei boteza]i \n numele SfinteiTreimi devin membri ai Bisericii.

Se pune \ntrebarea: c=nd a fost \ntemeiat` Biserica? Sf=ntulPavel se refer` la �Biserica lui Dumnezeu pe care M=ntuitorul ac=[tigat-o �cu s=ngele Sù� (Faptele Apostolilor 20, 28).

Odat` cu r`scump`rarea [i \nfierea am primit [i harul prinumanitatea lui Hristos \nviat [i \n`l]at la cer. Dac` Biserica a�c=[tigat-o� Domnul prin jertfa Sa, [i dac` harul Sfintei Treimi\l primim tot \n urma jertfei Sale, \nseamn` c` Biserica estecontinuarea operei de transmitere a harului pentru sfin]irea aceloracare cred [i ader` la jertfa Domnului. Pe de alt` parte, Biserica\nseamn` o comunitate, deoarece credinciosul este asemenea uneiml`di]e care se leag` de vi]` (Ioan 15, 1�9). Vi]a este Hristos,iar credincio[ii sunt ml`di]ele. Ei alc`tuiesc Trupul lui Hristos,av=ndu-L Cap [i Via]` de sfin]enie pe El. Aceea[i sev`, acela[ihar care izvor`[te din Sf=nta Treime \i leag` pe cei care primescr`scump`rarea, \nfierea [i iertarea m=ntuitoare a jertfei Domnului,

--

Capitolul doi426

iar credincio[ii asemeni ml`di]elor aduc road` \n aceea[icomuniune. Aceast` �apropiere \ntr-un Duh� s-a pecetluit \n ziuaCincizecimii, odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Atunci s-a\ntemeiat prima comunitate a celor ce s-au \mp`rt`[it cu botezulSfintei Treimi, cu harul divin necreat, \n comuniune de iubire [iprimire a acelora[i Sfinte Taine (Faptele Apostolilor 2, 1�43).

Membrii Bisericii devin to]i cei care au primit harul DuhuluiSf=nt prin botez, [i \l primesc necontenit prin celelalte SfinteTaine. Prin lucrarea Duhului Sf=nt Biserica \mpline[te activitateam=ntuitoare a Domnului, fiind Trupul Sù tainic. M=ntuitorulr`m=ne Capul ei, iar credincio[ii membrele acestui Trup. �El esteCapul Trupului care este Biserica� (Coloseni 1, 18�24; Efeseni1, 22; I Corinteni 10, 17) ar`tat` Sf=ntului Apostol Pavel. Hristoslucreaz`, prin harul sfin]itor al Sf=ntului Duh, unitatea de iubirea membrelor, iar Duhul prin darurile Sale, zide[te necontenitTrupul lui Hristos (Efeseni 4, 12), �c`ci dup` cum trupul esteunul [i are m`dulare multe [i toate m`dularele unui trup, de[isunt multe, sunt un trup, a[a [i Hristos. Pentru c` \ntr-un Duhne-am botezat noi to]i...� (I Corinteni 12, 12�13).

Prin urmare, Hristos ca [i Cap al Bisericii, o conduce, iar�Duhul de via]` f`c`torul� o \nsufle]e[te. De aici vedem c` fiin]aBisericii are un caracter teandric, adic` divin` [i uman`. Aspectuldivin este harul Sfintei Treimi, aspectul uman \l constituieoamenii. Biserica este \ns` comuniunea oamenilor care \[i sfin]escvia]a \mp`rt`[indu-se mereu de via]a divin`. {i cum Sf=nta Treimereprezint` o comuniune des`v=r[it` de sfin]enie, aceasta setransmite prin harul necreat al Sfintei Treimi, Bisericii ca [icomunitate care m`rturise[te aceea[i credin]` [i se \mp`rt`[e[tedin acela[i har divin. Altfel spus Biserica este poporul lui Dum-nezeu, un popor nou, ie[it din lumea p`catului [i dornic s` se\mp`rt`[easc` de darurile sfin]eniei lui Dumnezeu.

Biserica continu` peste veacuri opera \ntrup`rii lui Hristos\n lume. Cu fiecare credincios care prime[te Botezul se \ntrupeaz`din nou Hristos. Pentru acest motiv, fiecare credincios trebuie s`fie con[tient de faptul c` este un �hristofor�, adic` un �purt`torde Hristos�, [i c` trebuie s` r`m=n` s` arate lumii p`catului c` eleste [i un �hristofil�, adic` un iubitor de Hristos. Altfel spus sàrate lumii prin via]a sa, via]a lui Hristos, \ntrup=ndu-L asfel peHristos \n sine.

Biserica are o parte v`zut` [i alta nev`zut`. Partea nev`zutèste \nsu[i Capul ei, care o sfin]e[te necontenit prin harulSf=ntului Duh [ i pr in mult iplele Sale darur i \mp`rt`[i te


credincio[i lor . Tot nev`zu]i , dar prezen]i sunt [ i \ngeri i(I Corinteni 11, 10).

Partea v`zut` o constituie membrii Bisericii afla]i \n �luptacea bun`� (II Timotei 4, 6), pentru a primi cununa biruin]eive[nice. Biserica \i cuprinde deopotriv` [i pe cei trecu]i la celeve[nice, pe cei adormi]i \ntru n`dejdea \nvierii, men]in=ndu-seastfel o continu` unitate de iubire \ntre cei afla]i \n drum sprem=ntuire [i cei trecu]i la cele ve[nice. Pe de alt` parte, prin Sfin]iiei, Biserica mijloce[te c`tre Dumnezeu pentru nevoile [i biruin]aduhovniceasc` a celor afla]i \n via]`.

Nu trebuie exclu[i din comuniunea Bisericii credincio[ii\nclina]i spre p`cat, �fiinc` cei bolnavi au nevoie de doctor, iarnu cei s`n`to[i� (Matei 9, 12). Numai ereticii [i schismaticii,adic` cei ce m`rturisesc alt` credin]` [i cei ce s-au \ndep`rtat der=nduiala Bisericii, se exclud din comuniunea bisericeasc`. Defapt se autoexclud ei prin faptul c` m`rturisesc alt` credin]` [i\[i stabilesc alte reguli de via]` cre[tin`.

Privitor la membrii Bisericii, protestan]ii [i neoprotestan]iisus]in c` Biserica este o comuniune a sfin]ilor pe care numaiDumnezeu \i [tie, [i pe care El i-a ales [i i-a predestinat s` fiep`rta[i harului divin, iar cei p`c`to[i nu pot face parte dinBiseric`. Aceasta nu \nseamn` \ns` c` p`c`to[ii trebuie exclu[idin calitatea lor de membrii ai Bisericii. |ntr-o m`sur` mai mic`sau mai mare to]i sunt p`c`to[i �Nu este om care s` fie viu [i s`nu gre[easc`...�, iar �\n cer va fi mai mare bucurie pentru unp`c`tos care se \ntoarce, dec=t pentru 99 de drep]i...� (Luca 15, 7).

Din Simbolul credin]ei am v`zut c` \nsu[irile Bisericii sunturm`toarele: �una, sf=nt`, soborniceasc` [i apostoleac`�.

Biserica este una, fiindc` Unul este Capul ei [i un singur harnecreat al Sfintei Treimi sfin]e[te pe credincio[i. Este �un Domn,o credin]`, un Botez� (Efeseni 4, 5).

Se pune \ntrebarea: dac` Biserica este una, cum explic`mfaptul c` auzim de existen]a mai multor Biserici?

|ntr-adev`r, cre[tinii s-au \mp`r]it, s-au divizat, dar �Hristosnu s-a \mp`r]it� (I Corinteni 1, 13). Biserica este Trupul tainic alDomnului, iar �Iisus Hristos este acela[i ieri [i azi [i \n veci�(Evrei 13, 8). Biserica nu poate fi \mp`r]it`, fiindc` ea r`m=nepeste veacuri �st=lpul [i temelia adev`rului� (I Timotei 3,15). |nea s`l`[luie[te �Duhul Adev`rului�. Capul ei, Hristos este �calea,adev`rul [i via]a� (Ioan 14, 6), iar adev`rul nu poate fi nici\mp`r]it, nici \nlocuit.

Biserica este sf=nt`, deoarece �Hristos a iubit Biserica Sa, [is-a dat pe Sine pentru ea, ca s` o sfin]easc`, cur`]ind-o cu baia

Capitolul doi428

apei prin cuv=nt, ca s` [i-o \nf`]iseze m`rit`, neav=nd nici ozb=rcitur`, sau altceva de acest fel, ci ca s` fie f`r` prihan`(Efeseni 5, 25�27).

Biserica este soborniceasc`, sau universal`, fiindc` orice ompoate deveni membru al Bisericii f`r` nici o deosebire de neam,limb`, ras`, stare social`, etc. �Nu mai este elin, nici iudeu, nicitìere \mprejur, nici netìere \mprejur, barbar, scit, rob sauslobod, ci toate \ntru to]i Hristos� (Galateni 3, 28�29; Coloseni3, 11). Biserica cuprinde toate neamurile fapt ce rezult` dinporunca dat` de M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli: �Merge]i \n toat`lumea [i propov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura� (Marcu 16, 15).

Biserica este apostolic` pentru c` \nv`]`tura o are de la Sfin]iiApostoli care sunt martorii Cuv=ntului (Faptele Apostolilor 1,8). Ea este zidit` pe temelia Apostolilor, �piatra cea din capulunghiului fiind \nsu[i Iisus Hristos� (Efeseni 2, 20). Aposto-l ici tatea Biserici i se transmite prin succesiunea ierarhieibiserice[ti adic` prin: episcopi, preo]i, diaconi.


C=nd a luat fiin]` Biserica? (Odata cu jertfa M=ntuitorului). C=nda fost const i tui t` ca [ i comunitate a credincio[i lor? (LaCincizecime, odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh, c=nd s-a s`v=r[itprimul Botez cre[tin). Care este raportul M=ntuitorului fa]` deBiseric`, ca Trup al Sù? (Prin umanitatea lui Hristos Bisericaprime[te harul necreat al Sfintei Treimi, ca lucrare a DuhuluiSf=nt, \n scopul sfin]irii credincio[ilor prin Sfintele Taine). Pel=ng` activitatea sfin]itoare, ce alte activit`]i \ndepline[te ierarhiabisericeasc` \n calitate de continuatoare a activit`]ii Sfin]ilorApostol i \n lume? (Activi tatea profet ic` a Domnului , depropov`duire a cuv=ntului lui Dumnezeu precum [i activitatea�\mp`r`teasc`�, de conducere a credincio[ilor pe drumul m=n-tuirii). Care sunt \nsu[irile Bisericii? (Biserica este una, sf=nt`,soborniceasc` [i apostoleasc`).

V. Asocierea

|n Vechiul Testament Biserica a fost asem`nat` cu corabia luiNoe care salveaz` de la moarte. Mirele [i mireasa din C=ntareaC=nt`rilor reprezint` tocmai leg`tura dintre Hristos [i Biseric`.Profe]ii Vechiului Testament vorbesc de Biseric` �mireasa luiHristos� sub forma unui �cer nou [i p`m=nt nou� (Isaia 45, 17)sau de un leg`m=nt nou [i o comuniune universal` [i ve[nic`


(Isaia 2, 2; Ieremia 31, 31�34). Biserica \ndepline[te lucrarea dem=ntuire prin slujirea lumii, a[a dup` cum �Hristos nu a venit sÌ se slujeasc`, ci ca s` slujeasc` El� (Marcu 10, 45). |n felulacesta ea este [i �slujitoare�, activ=nd adic` pentru promovareaa �toate c=te sunt adev`rate, c=te sunt cinstite, c=te sunt curate,c=te sunt vrednice de iubit, c=te sunt cu nume bun, orice virtute[i orice laud`� (Filipeni 4, 8).

VI. Generalizarea

Din cele mai sus tratate vedem c` Biserica este comunitatea cre-d inc io[ i lo r care a lc` tu iesc Trupul t a in ic a l Domnulu i ,dob=ndind m=ntuirea prin harul Sf=ntului Duh primit prin SfinteleTaine, [i st=nd sub c=rmuirea v`zut` a ierarhiei biserice[ti.

VII. Aplicarea

Datoriile cre[tinului fa]` de Biseric` sunt cuprinse \n cele nou`porunci biserice[ti. |n esen]` ele cuprind datoria de a participa lavia]a Bisericii, prin \mp`rt`[irea cu Sfintele Taine mai ales \ncele patru mari posturi, sau cel pu]in \n Postul Sfintelor Pa[ti;frecventarea serviciilor religioase, \n special a Sfintei Liturghii,cinstirea ierarhiei biserice[ti, p`strarea cu evlavie a \nv`]`turiiBisericii; cultivarea duhului de pace [i buna \n]elegere cu to]icre[tinii [i cu to]i oamenii, pentru \mplinirea testamentului deunitate l`sat de Domnul Iisus Hristos, Capul Bisericii.

Natura [i lucr`rile harului divin


C`zut \n p`cat [i rup=nd leg`tura cu Creatorul sù, omul nu seputea ridica la comuniunea cu Dumnezeu prin propriile lui puteri.Pentru salvarea omului a trimis Dumnezeu �la plinirea vremii�(Galateni 4, 4) pe \nsu[i Fiul Sù ca prin Jertfa Sa s` ner`scumpere din p`cat [i s` ne ofere \n acela[i timp puterea de adeveni �fii ai lui Dumnezeu�, spre a-i \mplini voia [i a ne des`-v=r[i via]a duhovniceasc`. �Ne-a f`cut vii � spune Apostolul �\mpreun` cu Hristos prin har... {i aceasta nu de la voi; a lui Dum-nezeu este darul� (Efeseni 2, 8).

--

Capitolul doi430

II. Anun]area temei

Vom vedea \n cele ce urmeaz` care este natura [i lucr`rile haruluidivin.

III. Tratarea

Am v`zut c` Sf=ntul Apostol Pavel arat` deosebit de clar c` haruldivin este un dar al lui Dumnezeu, f`r` de care nu putem ajungela m=ntuire (Efeseni 2, 1�18).

�De nu se va na[te cineva de sus, spune M=ntuitorul, nu vaputea s` vad` |mp`r`]ia lui Dumnezeu... Cel n`scut din trup, trupeste; cel n`scut din duh, duh este� (Ioan 3, 3�5). Aceast` �na[teredin duh� ne vine �de sus�, de la Dumnezeu printr-o energienecreat` care apar]ine [i izvor`[te din fiin]a Sfintei Treimi.Aceast` energie este harul divin. Noi \l primim ca lucrare aSf=ntului Duh prin umanitatea lui Hristos. |n felul acesta, haruleste asemenea sevei care une[te \n aceea[i comuniune de via]`duhovniceasc` �ml`di]a [i vi]a�, adic` pe credincios cu Hristos.Dac` nu ar fi vi]a, nu ar putea exista nici ml`di]a. �F`r` de minenu pute]i face nimic�, ne spune M=ntuitorul (Ioan 15, 1�6).

Pe de alt` parte, M=ntuitorul ne arat` c` �nimeni nu poate s`vin` la Mine, de nu-l va trage Tat`l...� (Ioan 6, 44). Aceasta\nseamn` c` harul \ncepe opera de m=ntuire a credinciosului [itot el o [i des`v=r[e[te. P`rin]ii Bisericii ne ajut` s` \n]elegemaceast` \nv`]`tur`, folosind imagini din via]a de toate zilele [idin mediul \nconjur`tor. Astfel, Sf=ntul Irineu arat` c` �precumun m`slin s`lbatic dac` nu se altoie[te, nu aduce nici un fel defolos st`p=nului sù prin starea sa s`lbatic`, ci se taie [i se arunc`\n foc, ca un pom neroditor; a[a r`m=ne [i omul care nu prime[tealtoirea prin credin]` (rev`rsarea Sf=ntului Duh), r`m=ne ceea cea fost mai \nainte [i ce este: carne [i s=nge, [i ca atare, nu poatemo[teni \mp`r`]ia lui Dumnezeu�. Sf=ntul Macarie cel Mare arat`c` �precum pe[tele nu poate vie]ui f`r` ap`, sau precum nimeninu poate umbla f`r` picioare, nu poate vedea f`r` ochi, vorbif`r` limb`, sau auzi f`r` urechi, tot astfel f`r` Domnul Iisus [if`r` conlucrarea puterii dumnezeie[ti, nu este cu putin]` a \n]elegetainele atot=n]elepciunii dumnezeie[ti [i a fi cre[tin des`v=r[it�.|n sf=r[it, Fericitul Augustin arat` c` �precum ochiul trupesc pedeplin s`n`tos, nu poate vedea f`r` lumin`, tot astfel [i omulchiar de ar fi el pe deplin \ndreptat nu poate vie]ui drept, de nuva fi ajutat de sus prin lumina ve[nic` a drept`]ii� (Preot profesor


Ioan Mih`lcescu, «Dogma soteriologic`»� Bucure[ti, 1928,p.32�33).

De[i \ncepe [i des`v=r[e[te m=ntuirea ca un dar divin spe-cial, harul nu lucreaz` prin constr=ngerea voin]ei noastre libere,ci prin conlucrare, prin \mpreun` lucrarea ei. Astfel spunem c`m=ntuirea este o lucrare �sinergic`�, sau �teandric`�. A[a cump`catul a fost posibil s` apar` \n fiin]a omului datorit` voii salelibere de a alege \ntre bine [i rù, la fel [i harul \ns`n`to[e[tefirea, asemenea unui medicament t`m`duitor, dar nu lucreaz` \nvia]a noastr` dec=t dac` este primit de bun`voie. �Ambeletrebuiesc � remarc` un P`rinte al Bisericii � [i voin]a noastr`[i ajutorul dumnezeiesc; nici harul Duhului nu ajunge celor ceau bun`voin]`, nici voin]a lipsit` de aceast` putere nu poate adunaboga]ia�. Sf=nta Scriptur` ne prezint` imaginea M=ntuitoruluicare st` la u[a fiec`rui suflet [i bate. �De va auzi cineva glasulmeu [i va deschide u[a, voi intra la el [i voi cina cu el [i el cumine� (Apocalipsa 3, 20).

Am v`zut din cele de mai sus c` harul este primit de fiecare\n mod gratuit, \n urma jertfei lui Hristos. El este apoi necesarpentru m=ntuire. Pe l=ng` faptul c` harul este gratuit [i necesar,el mai este [i universal, \n sensul c` se adreseaz`, ca m=ntuirea\ns`[i, oricui, fiindc` �Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` sem=ntuiasc` [i s` vie la cuno[tin]a adev`rului� (I Timotei 2, 4).

Harul reprezint` lucrarea sfin]itoare a Duhului Sf=nt spre aface vie [i a des`v=r[i comuniunea noastr` cu Hristos [i prinHristos cu Dumnezeu Tat`l, \ntruc=t �via]a noastr` este ascuns`cu Hristos \n Dumnezeu� (Coloseni 3, 3). |n felul acesta, haruleste opera Sfintei Treimi, fiindc` �toate le lucreaz` Tat`l \n Fiul,prin Duhul Sf=nt�. Iat` cum ne ajut` s` \n]elegem mai bine aceast`tain` Sf=ntul Simion Noul Teolog: �... {i ce altceva este cheiacuno[tin]ei, dac` nu harul Prea Sf=ntului Duh, care se d` prinmijlocirea credin]ei? Acest har deschide mintea noastr` \ncuiat`[i \ntunecat` [i pricinuie[te \n ea cu adev`rat cuno[tin]` prinluminarea dumnezeiasc`. U[a este Fiul, precum \nsu[i zice: �Eusunt u[a� (Ioan 10, 9). Cheia u[ii este Duhul Sf=nt... [i casa esteTat`l, c` �\n casa Tat`lui meu � zice � multe l`ca[uri sunt�(Ioan 14, 2). Lua]i seama deci: dac` cheia nu deschide, u[a nu sedeschide. {i dac` u[a nu se deschide, nu intr` nimeni \n casaTat`lui, cum zice Hristos \nsu[i: �nimeni nu vine la Tat`l meudec=t numai prin mine�. Fiindc` �toate le lucreaz` Tat`l \n Fiulprin Duhul Sf=nt�, noi primim harul care izvor`[te din Sf=ntaTreime [i din umanitatea lui Hristos cel \nviat [i \n`l]at de-adreapta Tat`lui, prin lucrarea Sf=ntului Duh. Orice lucrare a

Capitolul doi432

Tat`lui [i a Fiului este s`v=r[it` de Duhul Sf=nt. F`c=nd vielucrarea Fiului prin harul Sfintei Treimi, harul \i este propriu,\nc=t putem spune �harul Sf=ntului Duh�. Fiind propriu Duhului,harul se mai nume[te [i �duh�, a[a dup` cum lucrarea poartanumirea lucr`torului. De pild`, de la cuv=ntul �poet�, avem�poezie�; de la �medic� � �medicin`�; de la �episcop� ��episcopie�, etc. |n felul acesta, profetul Isaia vorbind desprecele [apte daruri ale Duhului Sf=nt, le nume[te �duhuri� (Isaia11, 2). Fiindc` Duhul Sf=nt este unul, la fel [i harul este tot unul.Darurile harului sunt \ns` multiple. |ntruc=t darurile corespundlucr`rii harului, ele sunt infinite, fiindc` infinit` este [i lucrareaharului Duhului Sf=nt. |n Biserica cre[tin` primar`, aceste daruriale Sf=ntului Duh se numesc Harisme. Cunoa[tem c` prin primireaharului Sf=ntului Botez la Cincizecime, cei care au alc`tuit primacomunitate cre[tin` au primit harul vorbirii \n limbi. Mai t=rziu,al]ii \n Efes, dup` ce devin cre[tini \n urma primirii Botezului [ia �punerii m=inilor� (adic` Taina Mirului) primesc darul sauharisma vorbirii \n limbi, [i a proorociei (Fapte 19, 1�7).Harismele se generalizeaz` apoi \n Biserica apostolic`, \nc=tprezen]a lor arat` feluritele lucr`ri ale Duhului \n Biseric`. Noile cunoa[tem mai ales dup` enumerarea pe care o face Sf=ntulApostol Pavel. Astfel, mai \nt=i sunt: Apostolii , profe]ii ,evangheli[tii, \nv`]`torii, p`str`torii, cei care \mpart ajutoare,slujitorii, cei cu darul c=rmuirii. Apoi, cuv=ntul \n]elepciunii, alcuno[tin]ei, sau \n]elegerii, credin]a f`c`toare de minuni, facereade minuni, vorbirea \n limbi, t`lm`cirea limbilor, deosebireaduhurilor (I Corinteni 12, 8�10; 28�30; Romani 12, 6�8; Efeseni4, 11). A[adar, pe l=ng` harul primit prin Sfintele Taine, cu efectspecific fiec`reia dintre ele, lucrarea harului se manifest` [i prinharisme, ca daruri speciale ale Sf=ntului Duh. Ele reprezint`,\ntr-o caracterizare sugestiv`, �darul de nunt` cu care Hristos[i-a \mpodobit Mireasa la Cincizecime�. Harismele reprezintùn dar divin acordat de Duhul Sf=nt numai anumitor persoane peun timp limitat. Acest dar supranatural al Duhului Sf=nt sedeosebe[te de darul sfin]itor. El este acordat Bisericii \n scopmisionar, spre aducerea la credin]`, precum [i pentru consolidareacredin]ei, adic` pentru �zidirea Trupului lui Hristos� (Efeseni 4,12). Dac` harismele sunt date numai anumitor persoane, iarSf=ntul Apostol Pavel spune c` unele harisme se vor desfiin]a,Apostolul eviden]iaz` \n schimb ve[nicia dragostei, care ledes`v=r[e[te pe toate (I Corinteni 13, 1-13), at=t \n via]a Bisericii,prin �slujire reciproc`� (Galateni 5, 13), c=t [i \n via]a fiec`ruicredincios chemat s` cultive roada Sf=ntului Duh. �Iar roada


Duhului este dragostea, bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare,bun`tatea, facerea de bine, credin]a, bl=nde]ea, cump`tarea...|mpotriva acestora nu este lege... Dac` trìm \n Duhul, cu Duhuls` [i umbl`m� (Galateni 5, 22-25).

IV. Recapitularea - Aprecierea

Omul c`zut \n p`cat se putea m=ntui prin propriile sale puteri?(Nu se putea m=ntui, de aceea a fost nevoie de venirea unuiM=ntuitor care s`-i ofere [i puterea de a ajunge la m=ntuire).Care este aceast` putere? (Harul divin). Ce fel de energie esteharul divin [i unde \[i are originea? (Harul divin este energienecreat`, izvor=nd din Sf=nta Treime [i primit prin umanitatealui Hristos cu care intr`m \n comuniune prin lucrarea Sf=ntuluiDuh). Care sunt caracteristicile harului? (Harul este necesar,gratuit [i universal). Care este lucrarea harului \n procesulm=ntuirii? (Harul \ncepe, continu` [i des`v=r[e[te m=ntuirea).Harul anuleaz` cumva libertatea de voin]` a omului? (Harul nuse opune libert`]ii de voin]`, nici nu se suprapune, ci conlucreaz`pentru \ns`n`to[irea firii [i dob=ndirea m=ntuirii). Fiind energienecreat` izvor=t` din Sf=nta Treime [i ridic=nd firea omeneasc`spre des`v=r[ire, putem \mplini prin harul divin porunca M=ntu-itorului de a fi des`v=r[i]i, precum [i Dumnezeu este des`v=r[it?(O putem \mplini. De aceea, Sfin]ii P`rin]i, care au experimentat\n mod real lucrarea harului \n via]a duhovniceasc`, arat` c` haruldes`v=r[e[te firea, \ndumnezeind-o. Unul din ei spunea chiar c`�dup` fire sunt om, iar dup` har sunt Dumnezeu�). Cum primimnoi harul divin? (Prin lucrarea Sf=ntului Duh \n Biseric`, prinSfintele Taine). Dar Sfintele Taine sunt mai multe, iar harul esteunul singur. Are el mai multe efecte? (De[i este unul singur,precum este [i un singur Duh Sf=nt, harul prezint` efecte speci-fice [i caracteristice fiec`rei Sfinte Taine). Lucrarea harului fiindmultipl`, cum se manifest` ea? (Prin infinit de numeroase daruri).Cum sunt numite darurile speciale din epoca apostolic`? (Suntnumite harisme). Ce ne \ndeamn` Sf=ntul Apostol Pavel cu privirela harisme? (Ne \ndeamn` s` r=vnim spre darurile (harismele)cele mai bune. {i ne arat` o cale cu mult mai \nalt`). Care esteaceasta? (Aceasta este dragostea).

V. Asocierea

Nelucr=nd \mpotriva firii, harul \mpline[te m=ntuirea al`turi decredin]` [i fapte bune. �F`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dum-

Capitolul doi434

nezeu� (Evrei 11, 6). Prin credin]` \l cunoa[tem pe Dumnezeu [iintr`m \n comuniune cu El. �Prin credin]`, spune Apostolul,locuie[te Hristos \n inimile noastre� (Efeseni 3, 17). Pentru aceea,to]i cei care primesc harul divin se numesc credincio[i, adic`m`rturisitori ai credin]ei \n Hristos.

Trimi]=ndu-i pe Sfin]ii Apostoli la propov`duire, M=ntuito-rul le porunce[te s` mearg` \n toat` lumea [i s` propov`duiascÈvanghelia la toat` f`ptura, iar dup` ce \i va boteza, trimi]=ndu-leharul divin, �s`-i \nve]e s` p`zeasc` toate poruncile pe care le-auprimit [i ei de la |nv`]`torul lor� (Matei 28, 19�20). Vedem deaici c` la credin]a [i la harul divin trebuie s` adùg`m [i faptelebune \n vederea m=ntuirii. Harul [i credin]a sunt \ntr-adev`rnecesare pentru m=ntuire. Dar ele trebuie s` rodeasc`, s`-[i arateeficien]a prin fapte. F`r` fapte harul r`m=ne nelucr`tor, iarcredin]a va fi moart`.

VI. Generalizarea

Din cele p=n` aici tratate vedem c` harul divin este o energienecreat` izvor=t` din Sf=nta Treime [i nedesp`r]it` de Ea, careeste transmis prin umanitatea lui Hristos ca lucrare a DuhuluiSf=nt \n mod necesar [i gratuit oric`rui credincios, care vrea sàjung` la m=ntuire [i care este dator s`-i fac` vie lucrarea princredin]` [i fapte bune.

VII. Aplicarea

1. Harul lucreaz` \n fiin]a credinciosului la \nceput o na[tere \nHristos, prin [tergerea p`catului str`mo[esc [i cur`]ia vie]ii:�Deci, dac` este cineva \n Hristos, este o f`ptur` nou`; cele vechiau trecut, iat` toate s-au f`cut noi� (II Corinteni 5, 17).

2. Urmeaz` apoi starea de pruncie \n Hristos, c=nd cel n`scutduhovnice[te \n Hristos, sim]indu-se p`truns de duhul lui Hristos,voin]a lui eliberat` de p`cat se simte atras` prin credin]` de via]aduhovniceasc` a M=ntuitorului, pe care \ncearc` s` o urmeze(imite) prin fapte.

3. Dup` aceasta urmeaz` starea de cre[tere duhovniceasc`.To]i cei care L-au primit pe Hristos prin Taina Sf=ntului Botez,datorit` cur`]iei lor duhovnice[ti, sunt numi]i �sfin]i�. Aceast`sfin]enie se nume[te �sacramental`�, fiindc` ea se datore[telucr`rii harului divin primit la Botez. Ea este o �sfin]enie haric`�.Acesteia trebuie s` i se adauge [i colaborarea voin]ei, \n direc]iaefortului moral spre des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Aceasta este


�sfin]enia moral`�. Dac` to]i cei boteza]i pot fi numi]i sfin]i,prin lucrarea harului, la des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti ajungnumai aceia care necontenit se str`duiesc [i nu contenesc sùrmeze drumul virtu]ii dup` modelul vie]ii M=ntuitorului.

Glossolalia (vorbirea \n limbi)


Este [tiut faptul c` odat` cu Pogor=rea Duhului Sf=nt s-a \ntemeiatBiserica cre[tin`, iar odat` cu \ntemeierea Bisericii, lucrareaSf=ntului Duh s-a f`cut vizibil` prin tot at=tea daruri cu care aufost \nzestra]i membrii ei. Acestea se numesc �harisme�. Sf=ntulApostol Pavel arat` c` �fiec`ruia se d` ar`tarea Duhului sprefolos�.

II. Anun]area temei

Una dintre aceste harisme care a produs discu]ii \n Bisericacre[tin` primar` [i produce [i ast`zi printre cre[tini, este vorbirea\n limbi sau glossolalia, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Cuv=ntul �glossolalie� este de origine greac` [i \nseamn` �vorbire\n limbi� ca dar al Sf=ntului Duh. Aceast` harism` o \nt=lnimpentru prima dat` la Cincizecime, ca urmare a pogor=rii DuhuluiSf=nt. Iat` m`rturia Sfintei Scripturi: �{i c=nd a sosit ziuaCincizecimii erau to]i \mpreun` \n acela[i loc; [i din cer, f`r` deveste, s-a f`cut un vuiet ca de suflare de v=nt ce vine repede [i aumplut casa unde [edeau ei. {i s-au umplut to]i de Duhul Sf=nt[i au \nceput s` vorbeasc` \n limbi precum le d`dea lor DuhulSf=nt a grì.

{i erau \n Ierusalim locuitori iudei, b`rba]i cucernici, dintoate neamurile care sunt sub cer. {i isc=ndu-se vuietul acela,s-a adunat mul]imea [i s-a tulburat, c`ci fiecare \i auzea pe eivorbind \n limba sa. {i erau uimi]i to]i [i se mirau zic=nd: �iat`nu sunt ace[tia care vorbesc to]i galileeni? {i cum auzim to]ilimba noastr`, \n care ne-am n`scut? Par]i [i mezi [i elami]i [icei ce locuiesc \n Mesopotamia, \n ludeea [i \n Capadocia, \n

--

Capitolul doi436

Pont [i \n Asia, \n Frigia [i \n Pamfilia, \n Egipt [i \n p`r]ileLibiei cea de l=ng` Cirene, [i romani \n treac`t [i iudei [i prozeli]i,cretani [i arabi, \i auzim pe ei vorbind \n limbile noastre desprefaptele minunate ale lui Dumnezeu! {i to]i erau uimi]i [i nu sedumireau, zic=nd unul c`tre altul: ce va s` fie aceasta? Iar al]ii,batjocorindu-i ziceau c` sunt plini de must. {i st=nd Petru cu ceiunsprezece, a ridicat glasul [i le-a vorbit: B`rba]i iudei [i to]icei ce locui]i \n Ierusalim, aceasta s` v` fie cunoscut`, [i lua]i \nurechi cuvintele mele; c` ace[tia nu sunt be]i cum vi se pare vou`,c`ci este al treilea ceas din zi, ci aceasta este ceea ce s-a spusprin proorocul Ioil: �iar \n zilele din urm`, zice Domnul, voiturna din Duhul Meu peste tot trupul [i fiii vo[tri [i fiicele voastrevor prooroci [i cei mai tineri ai vo[tri vor vedea vedenii [i b`tr=niivo[tri vor visa vise...� (Faptele Apostolilor 2, 1�17). Ce vedemdin acest text? |n primul r=nd c` odat` cu Pogor=rea DuhuluiSf=nt peste Sfin]ii Apostoli ace[tia au \nceput s` vorbeasc` \nlimbi strìne pe care nu le cuno[teau mai dinainte. |n al doilear=nd c` iudeii veni]i la Ierusalim cu prilejul Cincizecimii dinalte p`r]i au r`mas uimi]i [i s-au speriat v`z=nd c` Apostoliigrìesc \n limba lor. Ace[ti iudei stabili]i \n alte ]`ri nu cuno[teaulimba ebraic` vorbit` la Ierusalim. Ei cuno[teau numai limba ]`riiunde locuiau [i de unde au venit la marele praznic, spre a \mplinidatoriile religioase fa]` de templu. |n al treilea r=nd c` iudeiilocalnici din Ierusalim care cuno[teau numai limba lor, adicàramaica, nu \n]elegeau ce spun Sfin]ii Apostoli, motiv pentrucare \i batjocoreau. |n al patrulea r=nd, c` vorbirea \n limbi strìneera o \mplinire a profe]iilor Vechiului Testament, iar con]inutulvorbirii \n limbi era �m`rirea lui Dumnezeu�.

|n mod firesc, ne punem \ntrebarea; care era rostul acesteiharisme? Cartea Sf=nt` ne arat` c` \nainte de |n`l]area Domnuluila cer, poruncise Sfin]ilor Apostoli: �Merge]i \n toat` lumea [ipropov`dui]i Evanghelia la toat` f`ptura... iar celor ce vor crede,aceste semne vor urma: \n numele Meu demoni vor scoate, \nlimbi vor vorbi (Marcu 16, 13�17). |nainte de a merge lapropov`duirea Evangheliei, Sfin]ii Apostoli vor primi conformpromisiunii M=ntuitorului [i puterea necesar`, odat` cu Pogor=reaDuhului Sf=nt: �{i ve]i lua putere venind Duhul Sf=nt peste voi[i ve]i fi Mie martori \n Ierusalim [i \n toat` ludeea [i \n Samaria[i p=n` la marginile p`m=ntului� (Faptele Apostolilor 1, 8; Luca24, 49). Se pune \ntrebarea: Cum vor putea propov`dui Sfin]iiApostoli Evanghelia p=n` la marginea p`m=ntului, la popoare ac`ror limb` nu o cunosc? Din textul mai sus citat reiese c` vorprimi putere odat` cu pogor=rea Duhului Sf=nt. Care este aceast`


putere? Este desigur [i puterea de a vorbi \n limbile popoarelorc`rora vor propov`dui Evanghelia, iar pe de alt` parte, cei carevor auzi cuv=ntul propov`duirii lor, cu mai mult` u[urin]` le vorda crezare v`z=nd aceast` minune.

Pe l=ng` aceasta, propov`duirea Evangheliei \n toate limbilevorbite scoate \n eviden]` universalitatea \nv`]`turii cre[tine, carese adreseaz` tuturor oamenilor, f`r` nici o deosebire, fiindc`�Dumnezeu voie[te ca to]i oamenii s` vin` la cunoa[tereaadev`rului [i s` se m=ntuiasc`� (I Timotei 2, 4; Prof. Dr. PetruDeheleanu, «Manual de sectologie», Arad 1984, pg. 535�536).Acest aspect al vorbirii \n limbi \l vedem mai cu seam` istorisitde cartea Faptele Apostolilor \n leg`tur` cu botezul suta[uluiCorneliu, c=nd cei prezen]i, adic` cei apar]in=nd altor neamuriau \nceput s` vorbeasc` \n limbi: �|nc` grìnd Petru cuvinteleacestea, a c`zut Duhul Sf=nt peste to]i cei care auzeau cuv=ntul,[i s-au mirat credincio[ii din tìerea \mprejur (cei proveni]i diniudei) c=]i veniser` la Petru, c` [i peste p`g=ni s-a rev`rsat Sf=ntulDuh; c`ci \i auzeau vorbind \n limbi [i sl`vind pe Dumnezeu�(Faptele Apostolilor 10, 44�46).

O predilec]ie spre harisma glossolaliei o aveau cre[tiniiapar]in`tori Bisericii din Corint. De aici [i necesitatea l`muririiacestei probleme din partea Sf=ntului Apostol Pavel. Cre[tiniidin Corint vorbeau \n limbi pe care \ns` comunitatea credin-cio[ilor nu le \n]eleg. Datorit` acestui fapt glossolalia nu sedovede[te util` [i eficient` \ntr-o astfel de comunitate. Dac` laIerusalim s-a dovedit eficient` glassolalia fiindc` s-au pututpropov`dui �m`ririle lui Dumnezeu� tuturor celor prezen]i, inversla Corint. Comunitatea de aici cuno[tea o singur` limb`. A sevorbi \n alte limbi ne\n]elese, crea o situa]ie care deranja [i duceala dezordine. {i fiindc` �Dumnezeu nu este al neor=nduielii, cial p`cii� (I Corinteni14, 33), Apostolul pe bun` dreptate iaatitudine fa]` de neor=nduiala pe care o pot crea cei care r=vnescprea mult dup` harisma glossolaliei: �Dac` s-ar aduna \mpreun`toat` Biserica � spune senten]ios Apostolul � [i to]i ar grì \nlimbi [i ar intra [i dintre cei ne\nv`]a]i sau necredincio[i, oarenu ar zice c` sunte]i nebuni?� (I Corinteni 14, 23). De aici [irecomandarea ca �toate cu cuviin]` [i dup` r=nduial` s` se fac`�(I Corinteni 14, 40).

Ap`r=nd \ntr-un anume timp [i cu un anumit scop, glossola-lia nu va dìnui prea mult. Astfel, Sf=ntul Ioan Gur` de Aur (�407)caut` s`-i justifice absen]a, ar`t=nd, c` �cel ce nu crede are nevoiede z`log, dar eu care cred nu am nevoie de z`log [i nici de semne.{tiu c` am fost cur`]it de p`cate, chiar dac` nu a[ vorbi \n limbi.

Capitolul doi438

Cei de atunci nu credeau dac` nu primeau un semn. Pentru aceastali se d`deau semne, ca un gaj al credin]ei \n care credeau. Prinurmare nu li se d`deau semne ca la ni[te credincio[i ci ca la ni[tenecredincio[i pentru a ajunge credincio[i. |n acest fel zice [iPavel: �semnele nu sunt pentru cei credincio[i, ci pentru ceinecredincio[i. Vede]i dar, c` dac` s-au \ndep`rtat de la voisemnele nu se datoreaz` faptului c` Dumnezeu nu ne cinste[te,ci c` ne cinste[te. A f`cut astfel, voind s` arate credin]a noastr`,c` noi credem \n El f`r` gajuri [i f`r` semne�.

Am v`zut din cele mai sus relatate c` glossolalia reprezint`vorbirea \n limbi insuflate de Duhul Sf=nt la Cincizecime, c=nds-a \ntemeiat Biserica. Aceste limbi erau existente, necunoscutecelor ce le vorbeau, dar \n]elese de cei ce ascultau propov`duireaEvangheliei. De aceea scopul glossolaliei era acela de a sepropov`dui Evanghelia la toate neamurile. C=nd s-a \mplinit acestdeziderat, vorbirea \n limbi nu mai este necesar`, fiindc` cre[tiniipot intra prin credin]` [i iubire \n comuniune cu Dumnezeu. Aceidintre cre[tini care practic` glossolalia [i o socotesc ca o harism`,rezervat` de Duhul Sf=nt exclusiv lor, vorbesc \n limbi necu-noscute, formate din silabe mai mult sau mai pu]in articulate,sem`n=nd a bolboroseal`. F`r` t`lmaci nimeni nu ar [ti ce sevorbe[te. Numai c` [i t`lmaciul spune [i el tot ceea ce socote[te\n acel moment. Not=ndu-se, de pild`, cuvintele vorbite [i datespre t`lm`cire mai multora, variantele au fost \n num`r egal cut`lm`citorii. Nici un text t`lm`cit nu s-a putut potrivi cu cel`lalt.

Cei care practic` glossolalia [i nu pot fi \n]ele[i motiveaz`c` limbile vorbite de ei nu sunt omene[ti, �ci \ngere[ti�. Aceastacontrazice \ns` adev`rata glossolalie, cea de la Cincizecime, c=ndcei care au vorbit \n limbi au fost \n]ele[i de oameni. A fost decio limb` omeneasc`, nu \ngereasc`. Am v`zut apoi c` M=ntuito-rul a precizat c` sub insuflarea Sf=ntului Duh se va vorbi \n �limbinoi�. Ori limbile \ngere[ti nu sunt noi. Pe de alt` parte, Apostolulspune c` limbile insuflate de Duhul Sf=nt vor \nceta \n via]ave[nic` (I Corinteni 13, 8). Ori limbile \ngere[ti sunt ve[nice.

Pe l=ng` aceasta, cei ce practic` glossolalia motiveaz` c` nusunt \n]ele[i, deoarece �vorbesc \n Duh taina lui Dumnezeu�.Invoc` textul de la I Corinteni 14, 2 unde se spune: �Cel cevorbe[te \n limb` insuflat` nu vorbe[te oamenilor, ci lui Dumne-zeu, c`ci nimeni nu-l \n]elege, ci el \n duh grìe[te taine�. Noiam v`zut \ns` c` la Cincizecime Apostolii vorbeau oamenilor.Care este explica]ia? |ntre textele Scripturii nu exist` contradic]ie,ele se completeaz`. |n felul acesta, aplicat la glossolalie, putemspune c` cei ce vorbesc lui Dumnezeu, vorbesc [i oamenilor. La


Ierusalim, localnicii nu au \n]eles, dar strìnii au \n]eles. La Corint\ns` nu se \n]elegea ce se vorbe[te fiindc` nu erau dec=t localnici.{i astfel cei care vorbeau aici \n limbi strìne nefiind \n]ele[i decei prezen]i �grìau \n duh taine�. Tocmai de aceea, fiindc`vorbeau numai pentru sine [i nu pentru comunitatea celor prezen]i,Apostolul recomand` ca glossolalia s` nu fie r=vnit` \n comu-nitatea credincio[ilor.


Ce este glossolalia? (Harisma vorbirii \n limbi). |n ce limbi?(Cunoscute oamenilor). Care este scopul glossolaliei? (PredicareaEvangheliei, a �m`ririlor lui Dumnezeu� oamenilor a c`ror limb`nu o cuno[tea cel ce vorbea). Ce caracter avea glossolalia? (Aveaun caracter misionar legat de porunca dat` de M=ntuitorul, de amerge \n toat` lumea spre a propov`dui Evanghelia la toat`f`ptura). C=nd avea de obicei loc vorbirea \n limbi? (Dup` ceomul primind Botezul cre[tin, se f`cea p`rta[ [i de harismaglossolaliei). Cei ce practic` \n zilele noastre glossolalia, vorbesc\n limbi asemenea Apostolilor la Cincizecime? (Nu. Ei vorbesc\n limbi pe care nici ei nu le cunosc [i nici cei care le ascult`).La ce folose[te atunci vorbirea \n limbi? (La nimic. Este un simpluspectacol pe care nimeni nu-l \n]elege). Ce spune Sf=ntul ApostolPavel despre Glossolalie? (C` ea va \nceta). Dar Sfin]ii P`rin]i?(Tot la fel, [i depun m`rturie c` de fapt ea a [i \ncetat). Odat` cu\ncetarea glossolaliei s-a oprit [i lucrarea Duhului Sf=nt? (Nus-a oprit. Roada Duhului Sf=nt, dintre care dragostea este ceamai mare, r`m=ne o dorin]` a fiec`rui cre[tin de a o realiza \nvia]a sa).

V. Asocierea

|n felul acesta, Apostolul asociaz` glossolalia cu proorocia,ar`t=nd superioritatea acesteia din urm`. Datorit` faptului c`proorocia nu \nseamn` numai prevestirea celor viitoare, ci \ns`[ipropov`duirea tainelor lui Dumnezeu, Apostolul se pronun]` cate-goric: �|n Biseric` vreau s` grìesc cinci cuvinte cu mintea meaca s` \nv`] [i pe al]ii dec=t zeci de mii de cuvinte \ntr-o limb`strìn`� (I Corinteni 14, 19). Mai presus \ns` dec=t toate harismeleeste dragostea. �De-a[ grì \n limbile oamenilor [i ale \ngerilor� spune Apostolul � iar dragoste nu am, m-am f`cut aram`sun`toare [i chimval r`sun`tor. {i de a[ avea darul proorociei [ide a[ [ti toate tainele [i de a[ avea toate cuno[tin]ele [i de a[

Capitolul doi440

avea toat` credin]a, \nc=t s` mut [i mun]ii, iar dragoste nu am,nimic nu sunt� (I Corinteni 13, 1�3). Apostolul motiveaz` \ncontinuare ar`t=nd c` harismele au fost date ca lucrare a DuhuluiSf=nt numai unor anumite persoane [i numai \ntr-un anume timp,c=nd s-a sim]it nevoia lor. Dragostea \ns` este o virtute caretrebuie s` \mpodobeasc` vie]uirea duhovniceasc` a oric`ruicre[tin fiindc` numai ea reprezint` chez`[ia m=ntuirii: �Dragosteanu cade niciodat`; fie proorociile se vor desfiin]a; fie limbilevor \nceta; cuno[tin]a se va sf=r[i. Pentru c` \n parte cunoa[tem[i \n parte proorocim, dar c=nd va veni ceea ce este des`v=r[it,atunci ceea ce este \n parte se va desfiin]a� (I Corinteni 13, 8�10).

VI. Generalizarea

De aici vedem c` glossolalia reprezint` vorbirea \n limbi strìneexistente ca dar al Duhului Sf=nt de care beneficiau \n primelesecole cre[tine ale Bisericii, anumite persoane pentru \mplinireaporuncii M=ntuitorului de a propov`dui Evanghelia \n toat`lumea.

VII. Aplicarea

1. Nefiind necesar` m=ntuirii credincio[ilor glossolalia va \nceta\nc` din perioada cre[tinismului primar. Pentru credincio[ir`m=ne \ns` \n perioada aceasta datoria cultiv`rii roadelorSf=ntului Duh, care nu vor \nceta niciodat` [i de care depindem=ntuirea sufletelor noastre. �Iar roada Duhului este dragostea,bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, \nfr=narea, cur`]ia,\mpotriva unora ca acestea nu este lege� (Galateni 5, 22�23).

2. �Ce vre]i mai multe semne?� \ntreab` Sf=ntul Ioan Gur`de Aur. Ele au \ncetat. �S` ai, \n schimb, pe cele ce r`m=n, anume:credin]a, n`dejdea [i dragostea. Pe acestea s` le cùta]i pentru cèle sunt cele mai mari semne. Nimic nu este \ns` asemeneadragostei, c`ci s-a [i spus c` dragostea e mai mare ca toate�(I Corinteni 13, 13).

3. �Dac` totu[i vrei s` [ti c` ai primit Duhul Sf=nt � \ndeam-n` Fericitul Augustin � cerceteaz` inima ta. Dac` are \n eaiubirea fa]` de aproapele, s` fii lini[tit. C`ci nu este iubire f`r`Duhul Sf=nt al lui Dumnezeu, pentru c` Pavel spune c` harul luiDumnezeu s-a rev`rsat \n inimile noastre prin Sf=ntul Duh careni s-a dat�.


Credin]a [i faptele bune � condi]ii alem=ntuirii


M=ntuirea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a c=[tigat-o prinjertfa [i \nvierea Sa are un caracter universal, \n sensul c` la easunt chema]i to]i p`c`to[ii f`r` nici o deosebire. |n acela[i timpm=ntuirea reprezint` un dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor \nurma jertfei lui Hristos. Acest dar ni-l ofer` Dumnezeu prin haruldivin al Sfintei Treimi primit de noi prin umanitatea lui Hristos.Prin har ne leg`m de Hristos ca �vi]a de ml`di]`� (Ioan 15, 5),devenim un duh cu El [i particip`m la comuniunea Sfintei Treimi.Ne \ntreb`m acum: cum contribuim fiecare din noi, sau care esteaportul personal pe care \l aducem noi la dob=ndirea m=ntuirii?

II. Anun]rea temei

Prin credin]` [i fapte bune, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

III. Tratarea

Modul de a \n]elege no]iunea credin]ei este diferit. C=nd obi[nuitspunem �credin]`�, putem \n]elege fie o p`rere, o socotin]`, fiedin contr`, o certitudine, o siguran]`, o \ncredere \n cineva, sau\n ceva. C=nd ne referim la credin]a religioas`, \n]elegemtotdeauna \ncrederea \n descoperirea pe care ne-a f`cut-o Dum-nezeu. Astfel, putem cunoa[te voia lui Dumnezeu, putem intra\n legatur` [i \n comuniune cu El. De aceea, Sf=ntul ApostolPavel spune c` �f`r` credin]` nu putem fi pl`cu]i lui Dumnezeu�(Evrei 11, 6). Credin]a este �adeverirea celor n`d`jduite, dovadalucrurilor celor nev`zute� (Evrei 11, 1). Ea este ochiul sufletuluicare p`trunde dincolo de realit`]ile acestei lumi. Ea este un daral lui Dumnezeu prin care suntem ridica]i la El, dar \n acela[itimp ea este [i str`dania sufletului de a \nmul]i darul primit.Credin]a �nu se na[te nici din fric`, nici din vederea minunilor.Credem, pentru c` suntem \ncredin]a]i de sim]irea tainic` aprezen]ei lui Dumnezeu cel viu care te \mbie [i se ofer` pe Sineca dragoste [i via]` total`. Ea \ncepe prin acceptarea cuv=ntuluilui Dumnezeu prin el \nsu[i, ca putere de via]` [i ca dar. Pe dealt` parte implic` voin]a liber` a celui ce asimileaz` cuv=ntul lui

--

Capitolul doi442

Dumnezeu... Credin]a este virtutea care r`sare \n suflet din aceea[icunoa[tere�sim]ire [i acceptare con[tient` a harului. Estestr`lucirea lui Dumnezeu \n persoana uman`...� (Preot prof. IonBria, «Credin]a pe care o m`rturisim», Bucure[ti, 1987, p. 265�266). Credin]a este sim]irea prezen]ei lui Hristos \n suflet (Efeseni3, 17), a vie]ii lui Iisus care d` siguran]` [i statornicie, care\nnoie[te [i zide[te via]a duhovniceasc` spre \mplinire [ides`v=r[ire�. Credin]a este condi]ia m=ntuirii, deoarece \nceputulm=ntuirii nu poate fi desprins de credin]a \n Iisus Hristos, Celcare a adus m=ntuirea. Credin]a este u[a harului \n via]a noastr`.Ori de c=te ori facem din inim` o m`rturisire de credin]`, o mareputere de har intr` \n fiin]a noastr`: �Noi am crezut [i am cunoscutc` Tu e[ti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu� (Ioan 6, 69). Iat`de ce Sfin]ii Apostoli ziceau M=ntuitorului: �Spore[te-necredin]a� (Luca 17, 5) (Nicolae, Mitropoli tul Banatului ,|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire, Timi[oara, 1983, p. 50).

Credin]a ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaz` numaiintelectului, ca s`-L cunoasc` [i s`-L m`rturiseasc` pe Dumne-zeu, ci \ntregii fiin]e. Adic`, nu e suficient s` cuno[ti voia luiDumnezeu. Se impune s` o [i \mplinim. �Dac` sti]i toate acestea� a spus M=ntuitorul � ferici]i ve]i fi c=nd le ve]i [i face� (Ioan13, 17). |n felul acesta, credin]a aprinde voin]a [i \ntreaga puterea sufletului. Credin]a nu poate r`m=ne la o form` declarativ`,fiindc` �[i demonii cred [i se cutremur`� (Iacob 2, 19), ne spuneSf=nta Scriptur`. Credin]a lor \ns` nefiind m=ntuitoare, este fals`,neadev`rat`; ceea ce \nseamn` c` adev`rata credin]` cuprinde\ntreg sufletul, \l angajeaz`, \i d` putere. De aceea, caracteristicacredin]ei este de a fi �lucr`toare \n dragoste� (Galateni 5, 6), iar�dragostea este plinirea legii� (Romani 13, 10). M=ntuitorul arat`foarte clar c` adev`rata credin]` se poate cunoa[te numai dinfapte, asemenea cum dup` roade po]i cunoa[te un pom (Matei 7,21�27). De aceea Sf=ntul Iacob precizeaz`: �Ce folos fra]ilor,dac` zice cineva c` are credin]` [i fapte nu are? Oare credin]apoate s`-l m=ntuiasc`? Dac` un frate sau o sor` sunt goi [i lipsi]ide hrana cea de toate zilele [i cineva din voi le-ar zice: �merge]i\n pace, \nc`lzi]i-v` [i v` s`tura]i�, dar f`r` s` le dea celetrebuincioase trupului, care ar fi folosul? A[a [i cu credin]a: dac`nu are fapte, e moart` \n ea \ns`[i... Vede]i dar c` din fapte este\ndreptat omul, nu numai din credin]`. Precum trupul f`r` sufleteste mort, [i credin]a f`r` fapte este moart`� (Iacob 2, 14�26).Din tabloul judec`]ii de apoi prezentat de M=ntuitorul vedemfoarte limpede c` dup` faptele s`v=r[ite va fi judecat oricarecredincios (Matei 25, 35�45), iar Sf=ntul Apostol . Pavel


confirm=nd aceasta, ne spune c` �noi to]i trebuie s` ne \nf`]i[`m\naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` ia fiecare dup` cele ce a f`cutprin trup, ori bine, ori rù� (II Corinteni 5, 10). Faptele bune carod al adev`ratei credin]e \nt`resc permanent puterea sufletuluispre o continu` \nnoire a vie]ii \n Hristos, p=n` la �staturab`rbatului des`v=r[it, la m`sura plin`t`]ii Lui Hristos� (Efeseni4, 13). Faptele bune sunt acelea care arat` chipul lui Hristos \nvia]a duhovniceasc` a credinciosului. Pornind din credin]`, faptelebune verific` [i des`v=r[esc credin]a.

Cu toat` aceast` evident` necesitate a faptelor bune pentrudob=ndirea m=ntuirii, nu to]i credincio[ii le primesc ca atare, ciexcluz=ndu-le, spun c` pentru m=ntuire este necesar` numaicredin]a.

|nv`]`tura c` la m=ntuire se ajunge numai prin credin]` onumesc �sola fide�, adic` �singur` credin]a�; [i cei ce o sus]in\ncearc` s` o temeluiasc` pe cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel.

Astfel, \n epistola c`tre Galateni, 2, 16, putem citi: �{tiind\ns` c` omul nu se \ndrepteaz` din faptele legii, ci numai princredin]a \n Hristos Iisus, am crezut [i noi \n Hristos Iisus ca s`ne \ndrept`m din credin]a \n Hristos, iar nu din faptele legii,c`ci din faptele legii nimeni nu se va \ndrepta�.

Efesenilor, Apostolul le scrie: �C`ci \n har sunte]i m=ntui]i,prin credin]`, [i aceasta nu este de la voi: este harul lui Dumne-zeu; nu din fapte ca s` nu se laude nimeni� (Efeseni 2, 8�9).

Iar \n epistolele c`tre Romani (3, 20 [i 30) Apostolul scrie:�C`ci socotim c` prin credin]` se va \ndrepta omul, f`r` faptelelegii... Fiindc` este un singur Dumnezeu, care va \ndrepta dincredin]` pe cei tìa]i \mprejur, [i prin credin]` pe cei netìa]i\mprejur�. Cercet=nd aceste texte remarc`m c` Apostolul indic`modul \n care ob]inem m=ntuirea, adic` prin credin]` [i prin har,[i nu prin faptele legii. Apostolul precizeaz` apoi c` acest lucrueste valabil [i pentru cei tìa]i \mprejur [i pentru cei netìa]i\mprejur. Despre ce poate fi vorba? Odat` cu \ntemeiereaBisericii, cre[tinii proveni]i dintre iudei, sau iudeo-cre[tini,numi]i iudaizan]i, impuneau ca necesar respectarea prescrip]iilorformale ale legii mozaice, cum ar fi: tìerea \mprejur, s=mbetele�etc. [i pentru p`g=nii care primeau noua religie cre[tin`. |ntruc=tacest fapt a fost primit cu rezerv` [i chiar cu \mpotrivire dep`g=nii dornici s` primeasc` legea evangheliei, to]i �Apostolii,preo]ii [i fra]ii� s-au adunat la Ierusalim \n anul 49�50 [i auhot`r=t \n sinod c` p`g=nii care vin la credin]` nu sunt obliga]is` ]in` legea veche, ci doar s` se fereasc` de m=nc`rile jertfiteidolilor, de s=nge [i de carne de animal sugrumat [i de desfr=nare

Capitolul doi444

(Faptele Apostolilor 15, 23�29). Aceast` hot`r=re a fost adus` lacuno[tin]a credincio[ilor dintre neamuri, care au primit-o cubucurie [i le-a fost �spre m=ngìere�. Cum Sf=ntul Apostol Pavela propov`duit Evanghelia printre neamuri, aduc=nd la cuno[tin]`hot`r=rea sinodului apostolic din Ierusalim, a \nt=mpinat o at=tde mare opozi]ie din partea iudaizan]ilor, \nc=t i-au contestatcalitatea de Apostol (Galateni 4, 16), \n s=nul tinerilor comunit`]iicre[tine din Galatia, Efes [i Roma, cu tot meritul lui la \ntemeierealor. Prin urmare, \n textele citate Sf=ntul Apostol Pavel nu puneproblema necesit`]ii sau inutilit`]ii faptelor bune pentru m=ntuire;nu aceasta \l fr`m=nta atunci c=nd a scris galatenilor, efesenilor,sau romanilor. Pe el \l preocupa \n primul r=nd emanciparea\nv`]`turii cre[tine de legea veche pe care cùtau s` o impunìudaizan]ii \ntocmai M=ntuitorului Hristos. |ns` Sf=ntul ApostolPavel nu consider` legea veche desfiin]at` dec=t \n latura eiritual`, cultic`, formal`, concretizat` \n ceea ce se cheam` �faptelelegii�, adic` circumciziunea, p`zirea s=mbetelor, a lunilor noi,etc. Aceste fapte ale legii nu erau altceva dec=t umbra celor pecare le va descoperi Hristos. Altcum legea r`m=ne valabil` \nlatura ei moral`, motiv pentru care M=ntuitorul a spus: �Nu amvenit s` stric legea, sau proorocii, ci s` o \mplinesc� (Matei 5,17)... Potrivit concep]iei Sf=ntului Apostol Pavel, legea trebuie\mplinit` nu at=t \n liter`, nu \n cerin]ele ei formale, cultice, ci\n cele morale concretizate \n fapte bune, folositoare \ndrept`rii\n fa]a lui Dumnezeu.� (Nicolae, Mitropoli tul Banatului ,«|nv`]`tura Ortodox` despre m=ntuire» � Timi[oara, 1983,p. 53�54).


Cum colabor`m cu harul divin pentru dob=ndirea m=ntuirii? (Princredin]` [i fapte bune). Ce \nseamn` credin]a \n sens religios?(Siguran]`, certitudine, \ncredere \n Descoperirea lui Dumnezeu).Ce reprezint` credin]a? (Un dar al lui Dumnezeu pentru a puteacunoa[te [i intra \n leg`tur` cu Tainele lui Dumnezeu, dar [i ostr`danie a noastr` de a ne dezvolta necontenit sim]irea, de a nemen]ine [i de a cre[te necontenit \n comuniunea lui Dumnezeu).Cum dob=ndim credin]a? (Prin cuv=ntul lui Dumnezeu). Cumdes`v=r[im credin]a? (Prin harul lui Dumnezeu). Cum trebuie s`fie adev`rata credin]`? (Vie, lucr`toare \n dragoste). C=nd spunemc` trebuie s` fie lucr`toare \n dragoste, ce \n]elegem? (C` trebuies` fie lucr`toare prin fapte). De ce? (Fiindc` dragostea \nseamn`plinirea legii, deci o sintez` a tuturor poruncilor ce trebuiesc


\mplinite). Cum este credin]a nelucr`toare \n fapte? (Este moart`).|n acest caz, e suficient` credin]a f`r` fapte? (Nu e suficient`, [inu este nici adev`rat`, ci fals`. �{i demonii cred [i se cutremur`�,dar neav=nd fapte, credin]a lor este fals`). Ce rol au \n acest cazfaptele bune? (Ele verific` credin]a). Ce reprezint` faptele bunepentru m=ntuire? (Prin ele facem activ` \n noi via]a duhovniceascà lui Hristos, cresc=nd p=n` la statura b`rbatului des`v=r[it, laasem`narea cu Hristos). |n ce const` gre[eala celor ce sus]in c`m=ntuirea se ob]ine numai prin credin]`, excluz=nd faptele bune?(Ei confund` faptele bune cu faptele legii vechi la care se refer`Sf=ntul Apostol Pavel atunci c=nd spune c` acestea nu suntnecesare m=ntuirii).

V. Asocierea

Din cele tratate p=n` aici vedem c` m=ntuirea reprezint` pe de oparte un dar al lui Dumnezeu, oferit nou` prin harul divin, dar \nacela[i timp [i o contribu]ie personal` prin credin]` [i fapte bune.|n acest fel, m=ntuirea este un proces liber de conlucrare acredin]ei cu harul divin, spre rodirea faptelor bune. Astfel, cre-dincio[ii se leag` de Hristos asemenea vi]ei de ml`di]` (Ioan 15,5). Dar aceast` leg`tur`, aceast` �locuire prin credin]` a luiHristos \n inimile� credincio[ilor (Efeseni 3, 17) se face vizibil`,este verificat` prin faptele care reprezint` urmarea, sau imitareavie]ii Lui. F`r` acestea, \ntreg edificiul duhovnicesc r`m=neasemenea unei case zidit` pe nisip, spulberat` de v=nturi [i deploi� (Matei 7, 24�27).

VI. Generalizarea

Re]inem, a[adar, c` la dob=ndirea m=ntuirii trebuie s` ne aducemcontribu]ia prin credin]` [i fapte bune, motiv pentru care acesteasunt numite condi]iile subiective ale m=ntuirii.

VII. Aplicarea

Lucrarea harului [i a credin]ei au finalitate \n via]a duhovniceascà credincio[ilor prin faptele bune. Acestea se \ndreapt` mai \nt=ispre Dumnezeu sub forma iubirii [i cinstirii pe care o manifest`mprin cele trei virtu]i teologice: credin]`, n`dejde [i dragoste. Apoi,faptele bune se refer` la via]a semenului [i a lumii, prin iubire,dreptate, pace, bl=nde]e, milostenie, iertare, r`bdare, etc. Nicipropria persoan` nu se exclude din sfera faptelor bune, \n sensulc` fiecare credincios este dator s` \nl`ture rùl din fiin]a sa [i s`

Capitolul doi446

cultive binele, s` se str`duiasc` a ie[i din egoism, s` evitep`catele, s` se cìasc` de cele s`v=r[ite, [i s`-[i formeze o inim`curat` \n care s` rodeasc` via]a de sfin]enie, spre des`v=r[irea \nvirtute, dup` modelul vie]ii duhovnice[ti a lui Hristos.

Sfintele Taine � plan dezvoltat


C`zut \n p`cat, omul nu se putea ridica singur, ci a fost nevoiede interven]ia direct` a lui Dumnezeu: �Noi to]i am petrecutoarec=nd \n poftele trupului... fiind mor]i prin p`cate, dar ne-amf`cut vii \mpreun` cu Hristos, prin har sunte]i m=ntui]i... {iaceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeu este darul...� (Efeseni2, 3�8). Dar a[a cum omul a p`c`tuit cu \ntreaga sa fiin]`, adic`cu sufletul prin neascultare, [i cu trupul prin poft`, tot astfel [iharul m=ntuitor se va referi at=t la trupul, c=t [i la sufletul nostru.

II. Anun]area temei

Formele v`zute l`sate de Dumnezeu ca mijloace de transmitere aharului m=ntuitor sunt Sfintele Taine, la care ne vom referi \ncele ce urmeaz`.

III. Tratarea

1. Cuv=ntul �tain`� \nseamn` ceva ascuns, \nchis, ce nu poate fip`truns cu mintea, ci trebuie primit prin credin]`.

2. Tainele sunt sfinte, fiindc` transmi]=ndu-ne harul m=ntu-itor, ne cur`]esc de orice p`cat [i ne aduc sfin]enia.

3. Toate Sfintele Taine au fost instituite direct de c`tre M=n-tuitorul. Sfin]ii Apostoli sunt numai �iconomi ai tainelor luiDumnezeu� (I Corinteni 4, 1), adic` ei \mp`rt`[esc harul sfin]itor,r=nduind ca aceast` lucrare s` fie continuat` de episcopi [i preo]i.

4. Sfintele Taine au dou` p`r]i:a). Partea nev`zut` care este harul divin, izvor=t din jertfa

r`scump`r`toare a Domnului [i pe care \l primim \n Biseric` prinlucrarea Sf=ntului Duh.

b). Partea v`zut`, ca form` prin care s`v=r[itorul invoc` harulSf=ntului Duh. Acesta este serviciul divin oficiat de slujitorul

--


bisericesc, cu rostirea formulei sacramentale de invocare, sau dechemare a harului divin, precum [i a altor rug`ciuni \nso]itoare.

5. Sfintele Taine sunt \n num`r de [apte, dup` num`rul celor[apte daruri a le Duhului Sf=nt ( Isaia 11, 2�3): Botezul ,Mirungerea, Euharistia (|mp`rt`[ania, Cuminec`tura), Pocìn]a(Spovedania, M`rturisirea), Nunta (Cununia sau C`s`toria),Preo]ia (Hirotonia) [i Maslul. De aici vedem c` de[i harul esteunul, el rode[te \n func]ie de trebuin]ele noastre de sfin]enie.

6. Materia Tainei intr` \n partea ei v`zut`. La Botez esteapa; la Euharistie: p=inea [i vinul care se prefac \n Trupul [iS=ngele M=ntuitorului; la Taina Mirului, Sf=ntul Mir, iar laMaslu, untdelemnul sfin]it.

7. S`v=r[itorul Sfintei Taine este \n chip nev`zut M=ntuito-rul, iar \n chip v`zut urma[ii r=ndui]i de Sfin]ii Apostoli, adicèpiscopii [i preo]ii.

8. Primitorul Sfintelor Taine este orice cre[tin care a primitTaina Sf=ntului Botez, fiindc` numai \n urma Botezului cinevapoate s` se numeasc` cre[tin [i membru al Bisericii.

9. Sunt Taine care se repet` [i Taine care nu se repet`:a) Tainele care se repet` sunt: Pocìn]a, Euharistia, Nunta,

Maslul.b) Tainele care nu se repet` sunt: Botezul, Mirungerea [i

Preo]ia.10. Dup` efectul lor Tainele se \mpart \n trei categorii:a) Taine ale vie] i i spir i tuale: Botezul , Mirungerea [i

Euharistia.b) Taine ale restabilirii trupe[ti [i suflete[ti: Pocìn]a [i

Maslul.c) Taine speciale: Preo]ia [i Nunta.

IV. Recapitularea - Aprecierea

Ce sunt Sfintele Taine? (Forme v`zute prin care ni se transmiteharul divin m=ntuitor sub form` nev`zut`). C=te Sfinte Taine areBiserica? (M=ntuitorul a l`sat [apte Sfinte Taine). Care sunt?(Botezul, Mirungerea, Euharistia, Pocìn]a, Cununia, Preo]ia [iMaslul). Cine le-a instituit? (M=ntuitorul nostru Iisus Hristos).Cine le aplic`? (Biserica prin sfin]ii ei slujitori). Care sunt p`r]ileunei Taine? (O parte nev`zut` care este harul divin; [i o partev`zut`, redat` prin slujba de invocare a harului Sf=ntului Duh).Ce mai intr` \n partea v`zut` a Sfintei Taine? ({i materia ei).Care este aceasta? (La Botez � apa; la Mirungere � Sf=ntul Mir;la Euharistie � p=inea [i vinul; la Maslu � untdelemnul sfin]it).

Capitolul doi448

Cine este primitorul Sfintei Taine? (Orice cre[tin care a primitTaina Botezului).

V. Asocierea

Av=nd o instituire divin`, Sfintele Taine au fost asem`nate cuceremoniile religioase din Vechiul Testament, care [i ele au oinstituire dumnezeiasc`. Deosebirea este \ns` esen]ial`, fiindc`numai Sfintele Taine aduc m=ntuirea, deoarece ele aduc haruldivin m=ntuitor, pe c=nd ceremoniile religioase sunt simple formecultice �umbre ale celor viitoare�, care se vor \mplini [i des`v=r[i\n Biserica lui Hristos.

VI. Generalizarea

Din cele tratate vedem c` Sfintele Taine sunt forme v`zute princare ni se transmite harul divin necreat sfin]itor [i m=ntuitor alSfintei Treimi, sub o form` v`zut`.

VII. Aplicarea

1. Primind prin Sfintele Taine harul divin necreat al SfinteiTreimi, ele ne ridic` duhovnice[te p=n` la des`v=r[irea P`rinteluiceresc, conform chem`rii M=ntuitorului: �Fi]i des`v=r[i]i, precum[i Tat`l vostru cel din ceruri este des`v=r[it� (Matei 5, 48).

2. Dat` fiind importan]a [i valoarea harului divin \n procesulm=ntuirii, se impune ca primirea Sfintelor Taine s` fie f`cut` cuvrednicie, ceea ce pretinde o preg`tire duhovniceasc` special` acredincio[ilor \naintea primirii lor.

Sf=nta Tain` a Botezului


Ce ne spune articolul al X-lea din Simbolul de credin]`?(�M`rturisesc un botez \ntru iertarea p`catelor�. Aceasta \nseamn`c` a[a cum prin p`cat a intrat moartea \n lume, prin jertfar`scump`r`toare a Domnului primim harul divin m=ntuitor). Caresunt formele de transmitere a harului divin? (Sfintele Taine).

--


II. Anun]area temei

Prima din cele [apte Sfinte Taine este cea a Botezului, la care nevom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Taina Botezului a fost instituit` de M=ntuitorul, c=nd, desp`r-]indu-se de Sfin]ii Apostoli, le-a dat porunc` zic=nd: �Drept aceea,merg=nd \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le \n numele Ta-t`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh� (Matei 28, 19). Taina Bote-zului este, deci, s`v=r[it` \n numele Sfintei Treimi. Botezul aavut loc pentru prima dat` la Cincizecime, adic` la Pogor=reaSf=ntului Duh, c=nd s-a constituit prima comunitate cre[tin`.

Sf=ntul Apostol Pavel arat` c` �oric=]i ne-am botezat \n IisusHristos, \n moartea Lui ne-am botezat. Ne-am \ngropat prin botez\mpreun` cu El \n moarte, pentru c` a[a cum Hristos s-a ridicatdin mor]i prin m`rirea Tat`lui, a[a s` umbl`m [i noi \ntru \nnoireavie]ii� (Romani 6, 3�5). Taina Botezului apar]ine operei dem=ntuire; este act al milei, al \ndur`rii [i iert`rii ce ne-a acordat-oIisus Hristos pentru \nnoirea firii p`c`toase de alt`dat`, pentruredob=ndirea chipului lui Dumnezeu, cel dinainte de c`dereaprimului om \n p`cat. Accentu=nd aspectul nev`zut al tainei,Sf=ntul Apostol Pavel confirm` \mplinirea f`g`duin]ei pe careDomnul i-a facut-o lui Nicodim: �...dup` mila Lui ne-a m=ntuitprin baia na[terii din nou [i prin \nnoirea Duhului Sf=nt care l-av`rsat peste noi din bel[ug prin Iisus Hristos M=ntuitorul nos-tru� (Tit 3, 5�7). F`c=nd aceste preciz`ri, putem face distinc]ie\ntre botezul cre[tin ca tain` [i botezul spre pocìn]` s`v=r[it deSf=ntul Ioan Botez`torul, dup` \ns`[i cuvintele sale: �Eu v` botezcu ap` spre pocìn]`, dar cel ce vine dup` mine este mai maredec=t mine... El v` va boteza cu Duh Sf=nt [i cu foc� (Matei 3,11). Botezul lui Ioan are un caracter simbolic, de a confirmam`rturisirea unui act de cìn]` ce venea din partea celor care \lprimeau, pe c=nd botezul cre[tin efectueaz` prin Duhul Sf=nt o\nnoire sau rena[tere duhovniceasc`, [ tergerea p`catuluistr`mo[esc [i a celorlalte p`cate personale. De aceea el �este cuDuh Sf=nt [i cu foc�, adic` arde [i spal` \n �baia na[terii dinnou� orice \ntin`ciune a sufletului.

Pentru a \n]elege mai bine aceast` na[tere duhovniceasc`,vom face compara]ia firii noastre n`scut` \n p`cat cu un poms`lbatic. Dac` acestuia i se aplic` altoiul, \[i schimb` completrodirea. Tot a[a [i firea, este schimbat` prin harul Botezului. Cel

Capitolul doi450

botezat se \mbrac` \n Hristos, spre rodirea harului \n via]a luiduhovniceasc` (Galateni 3, 27), devenind membru al Bisericii [ifiu al lui Dumnezeu.

Partea v`zut` const` \n afundarea de trei ori \n numele SfinteiTreimi, zic=nd formula: �Boteaz`-se robul lui Dumnezeu (N) \nnumele Tat`lui. Amin. {i al Fiului. Amin. {i al Sf=ntului Duh,Amin. Acum [i pururea [i \n vecii vecilor�. Apa \n care ses`v=r[e[te Sf=nta Tain` trebuie s` fie curat` [i sfin]it`. Botezulse face prin afundare, deoarece \nsu[i numele de �botez�, derivatdin limba greac` se t`lm`ce[te prin �cufundare \n ap`�.

Botezul face parte dintre acele Sfinte Taine care nu se mairepet`. Sf=ntul Apostol Pavel spune: �Un Domn, o credin]`, unbotez� (Efeseni 4, 5). La fel precizeaz` [i Simbolul de credin]`:�m`rturisesc un botez pentru iertarea p`catelor...�. Aceasta esteregula general` [i se bazeaz` pe faptul c` a[a cum cineva se na[teo singur` dat` trupe[te, el rena[te duhovnice[te tot o singur` dat`.

S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul, deoarece eisunt succesorii legitimi ai Sfin]ilor Apostoli. Dac` \ns` vreuncopil este \n situa]ia de a muri, orice credincios ortodox poates`-l boteze, \n numele Sfintei Treimi, ceea ce se nume[te �botezdin necesitate�, dar trebuie urmat de rug`ciunile rostite \n biseric`de episcop sau preot.

Primitorii botezului sunt to]i aceia care doresc s` devin`m`dularele Trupului tainic al Domnului, fii ai lui Dumnezeu,deoarece to]i oamenii sunt chema]i la m=ntuire. Se pune problema:pot fi boteza]i [i copiii? Unii spun c` botezul copiilor nu ar finecesar, deoarece ei sunt cura]i [i nu au p`cate. Pentru a-[i \nt`riafirma]ia, aduc exemplul binecuv=nt`rii copiilor de Iisus,invoc=nd cuvintele Domnului: �l`sa]i copiii [i nu-i opri]i s` vin`la Mine, c` a unora ca acestora este \mp`r`]ia cerului� (Matei19, 14). Cercet=nd dac` este valabil sau nu botezul copiilor,re]inem c` Biblia arat` c` p`catul mo[tenit de la primul om areun caracter universal, adic` se transmite la to]i oamenii dup` cumne spune at=t de clar Sf=ntul Apostol Pavel: �A[a cum printr-unom a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[a moartea atrecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit� (Romani5, 12). Deci nici copiii nu sunt scuti]i de moarte [i nici de p`cat,av=nd p`catul \n firea lor, cum spune psalmistul �c` \ntruf`r`delegi m-am z`mislit [i \n p`cate m-a n`scut maica mea�(Psalmul 50, 6; Iov 14, 4; Evrei 2, 14; I Corinteni 5, 22). M=ntu-itorul \i d` pe copii ca pild` de urmat pentru via]a lor curat`, eisunt doar �termeni de compara]ie [i nimic mai mult�, adic` suntar`tate calit`]ile de nevinov`]ie pe care trebuie s` le \mplineasc`


�mo[tenitorii \mp`r`]iei cerurilor�. Dac` ei erau m=ntui]i, atuncinu mai aveau nevoie de binecuv=ntarea Domnului.

Sf=ntul Grigore de Nazianz, t=n`r fiind [i neprimind \nc`botezul, se afla odat` pe marea \nvolburat` care \l amenin]a cupieirea. Teama sa era c` va trece \nc`rcat de p`cate \n via]ave[nic`. De aici concluzia lui: �E mai bine atunci s` fii sfin]itf`r` s` o [tii, adic` s` prime[ti botezul, dec=t s` mori f`r` peceteaini]ierii cre[tine�. C=t prive[te importan]a credin]ei [i a pocìn]ei,acestea se refer` la cei maturi . Sf=ntul Apostol Petru laCincizecime s-a referit la oameni maturi, care aveau diferiteconcep]ii, diferite obiceiuri, nu toate bune, la care trebuiau s`renun]e, iar cei boteza]i erau instrui]i \n cunoa[terea credin]eidup` ce au primit botezul (Faptele Apostolilor 2, 41�43). Dealtfel, credin]a copiilor este m`rturisit` de na[i, ca garan]ispirituali ai celui botezat. Sf=nta Scriptur` ne ofer` numeroasesitua]ii c=nd m`rturisirea credin]ei cuiva are efectul dorit pentruun altul. A[a avem vindecarea sl`b`nogului prin credin]a altora,a slujitorului suta[ului (Matei 8, 5�13), a \nvierii fiicei lui Iair, a\nvierii fiului v`duvei din Nain, a fiicei femeii cananience, etc.

Botezul copiilor nu este o noutate. El s-a practicat \nc` dinperioada apostolic`, chiar de Sfin]ii Apostoli. Astfel, la Rusalii,printre cele 3000 persoane se aflau [i copii, care \i \nso]eau pep`rin]ii lor. |n Noul Testament g`sim informa]ii c` Sfin]iiApostoli au botezat casa suta[ului Corneliu (Fapte 10, 2), a Lidiei(Fapte 10, 15), a temnicerului din Filipi (Fapte 16, 31�33), a lui{tefanas (I Corinteni 1, 16), a lui Crispus (Faptele Apostolilor18, 8). Prin �cas`�, se \n]elegea atunci toat` �familia natural`�:so], so]ie, copii, personalul auxiliar, sclavii [i chiar cei lega]i deea prin alte interese. �Casa� nu putea fi \n]eleas` f`r` copii (Luca19, 9, Ioan 4, 53; I Timotei 3, 2�4, II Timotei 4, 19). Treptat s-ageneralizat aproape numai botezul copiilor, deoarece p`rin]ii lorerau deja cre[tini.


De cine a fost instituit` Taina Botezului? (De \nsu[i M=ntuitorulc=nd a poruncit s` se propov`duiasc` Evanghelia la toat` f`ptura,botez=ndu-i...� (Matei 28, 19). Ce rezult` de aici? (C` Botezuleste universal, adic` to]i oamenii sunt chema]i la m=ntuire). Dintextul Sfintei Evanghelii, ce vedem, \n numele cui se faceBotezul? (|n numele Sfintei Treimi). Ce deosebire este \ntrebotezul lui Ioan [i cel cre[tin? (Botezul lui Ioan era un simbol,pe c=nd botezul cre[tin \n numele Sfintei Treimi este o realitate

Capitolul doi452

manifestat` prin iertarea p`catului str`mo[esc [i p`catelorpersonale, prin primirea calit`]ii de fiu al lui Dumnezeu [imembru al Bisericii). Cine poate s`v=r[i Botezul? (Episcopul [ipreotul ca urma[i ai Sfin]ilor Apostoli. Mai poate s`v=r[i [icredinciosul ortodox, \n cazuri excep]ionale). Botezul copiiloreste valabil? (Da, este valabil). Ce se impune \ns` dup` ce copiiisunt boteza]i? (Ca s` fie instrui]i \n cunoa[terea credin]ei Bisericii[i trìrea vie]ii cre[tine[ti).

V. Asocierea

Dup` Botez, copilul se \nvrednice[te de primirea haruluim=ntuitor prin \nc` dou` Sfinte Taine ale Bisericii: TainaSf=ntului Mir [i cea a Euharistiei. Care este explica]ia acesteir=nduieli bisericesti? Explica]ia o g`sim \n \ns`[i firea lucrurilor.Cel botezat este n`scut duhovnice[te, iar pentru a cre[te [i a se\nt`ri, are nevoie de putere; iar aceast` putere o prime[te prindarurile Duhului Sf=nt, care se transmit prin Taina Mirului. {ifiindc` se cuvine s` creasc` a[a cum spune Apostolul �p=n` lastatura b`rbatului des`v=r[it, la m`sura v=rstei deplin`t`]ii luiHristos� (Efeseni 4, 13), cel botezat, n`scut la o via]` nou` este\mp`rt`[it cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului. Prin aceasta,celui botezat i se \nt`re[te [i calitatea de membru al Bisericii datfiind faptul c` to]i cei ce sunt membri ai Bisericii alc`tuiescTrupul tainic al Domnului.

VI. Generalizarea

Taina Sf=ntului Botez este, a[adar, prima din cele [apte Taineale Bisericii, care prin \ntreita afundare \n ap` \n numele SfinteiTreimi, acord` celui botezat harul Sf=ntului Duh, al iert`riip`catului str`mo[esc [i a celorlalte p`cate, precum [i rena[tereala o via]` nou`, calitatea de fiu al lui Dumnezeu [i membru alBisericii.

VII. Asocierea

Fiecare copil prime[te un nume cu prilejul oficierii TaineiBotezului. Cade-se ca acest nume s` fie al unui Sf=nt, pe cares`-l aib` mijlocitor c`tre Dumnezeu [i ocrotitor [i pild` de urmat\n via]`. O importan]` deosebit` o au [i na[ii, care sunt, ca p`rin]ispirituali ai pruncului botezat, r`spunz`tori \n fa]a lui Dumne-zeu de credin]a pe care au m`rturisit-o pentru cel ce le-a devenitfin [i pentru evolu]ia lui duhovniceasc`, pentru ca acesta s`


r`m=n` ata[at Bisericii noastre ortodoxe care l-a \mpreunat [i\mbr`cat \n Hristos.

(La sf=r[it se poate c=nta \n comun cu credincio[ii: �C=]i \nHristos v-a]i botezat, \n Hristos v-a]i [i-mbr`cat. Aliluia�).

Sf=nta Tain` a Mirungerii


A[a cum un copil nou-n`scut are nevoie de hran` trupeasc` pen-tru a se putea dezvolta spre maturitate, tot astfel [i dup` ce ne-amn`scut duhovince[te �\n Hristos� prin Botez, avem nevoie dehran` duhovniceasc` ca s` cre[tem �p=n` la statura b`rbatuluides`v=r[it�, cum spune Sf=ntul Apostol Pavel (Efeseni 4, 13).

II. Anun]area temei

Aceast` hran` duhovniceasc` o primim ca dar al Sf=ntului Duhprin Taina Mirului, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Sf=nta Tain` a Mirului a fost instituit` de M=ntuitorul, \naintede \n`l]area Sa la cer, c=nd le-a promis Sfin]ilor Apostolitrimiterea Sf=ntului Duh, aduc`tor de putere care \i va \mbr`cacu daruri speciale (Luca 24, 49). Aceast` misiune s-a \mplinit laCincizecime, c=nd, odat` cu Pogor=rea Sf=ntului Duh, s-aurev`rsat peste Sfin]ii Apostoli daruri duhovnice[ti deosebite. Deaceea, Sfin]ii Apostoli, dup` ce s`v=r[eau Taina Sf=ntului Botez,puneau m=inile peste cei boteza]i, pentru a le \mp`rt`[i hranaduhovniceasc` de cre[tere \n Hristos a celor ce s-au �\mbr`cat \nHristos� prin Botez, dup` cum ne este m`rturisit acest fapt,ar`t=ndu-se c` �Apostolii cei din Ierusalim, auzind c` a primitSamaria cuv=ntul lui Dumnezeu, au trimis c`tre ei pe Petru [i peIoan, care cobor=ndu-se, s-au rugat pentru ei, ca s` primeasc`Duhul Sf=nt. C`ci \nc` nu se pogor=se peste nici unul dintre ei,ci numai boteza]i erau \n numele Domnului Iisus. Atunci puneaum=inile peste ei [i luau Duhul Sf=nt� (Faptele Apostolilor 8,14�17). La fel, credincio[ii din Efes, boteza]i ini]ial numai cubotezul lui Ioan, au fost din nou boteza]i cu Botezul Sfintei Treimi

--

Capitolul doi454

�[i pun=ndu-[i Pavel m=inile peste ei, a venit Duhul Sf=nt pesteei...� (Faptele Apostolilor 19, 1�7). Pe l=ng` punerea m=inilor,Sfin]ii Apostoli \mp`rt`[eau celor boteza]i darurile Sf=ntului Duh[i prin ungerea cu Sf=ntul Mir, dup` cum putem citi \n Sf=ntaCarte: �Iar cel ce ne \nt`re[te pe noi \mpreun` cu voi \n Hristos[i ne-a uns pe noi, este Dumnezeu. Care ne-a [i pecetluit pe noi[i a dat arvuna Duhului \n inimile noastre� (II Corinteni 1, 21�22).(Acela[i lucru \l redau [i textele din Efeseni 4, 30 [i I Ioan 2, 20[i versetul 27). Dintre cele dou` forme, ungerea cu Sf=ntul Mirs-a generalizat [i a r`mas definitiv` \n via]a Bisericii, datorit`faptului c` \nmul]indu-se num`rul credincio[ilor, Sfin]ii Apostolinu se mai puteau deplasa mereu \n toate localit`]ile, iar ungereacu Sf=ntul Mir se putea generaliza mai u[or, efectul duhovnicescfiind acela[i. De la Sfin]ii Apostoli, Biserica cre[tin` primar` apracticat Taina Mirungerii celor boteza]i, dup` cum ne confirm`canonul 7 al Sinodului II ecumenic (381) sau scrierile Sfin]ilorP`rin]i. A[a, spre exemplu, Sf=ntul Chiril al Ierusalimului spunefoarte clar: �vou`, dup` ce a]i ie[it din cristelni]a Sfintei Ape, vis-a dat ungerea, pre\nchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos;iar aceasta este Sf=ntul Duh�. Urm=nd acestei practici dintot-deauna a Bisericii, Taina Mirului se aplic` [i ast`zi imediat dup`Botez prin ungerea cu Sf=ntul Mir la ochi, n`ri, gur`, urechi [i lafrunte, pentru sfin]irea organelor de sim]. Ungerea la piept [i laspate se face pentru sfin]irea voin]ei, iar la m=ini [i la picioare,pentru sfin]irea faptelor. Darurile Duhului Sf=nt sunt \mp`rt`[iteodat` cu mirungerea [i rostirea formulei r`mase din practica apos-tolic`: �Pecetea darului Duhului Sf=nt� (II Corinteni 1, 2).

Sf=ntul Mir este format din untdelemn, vin [i 38 diferitearomate, sfin]it \n Joia Sfintelor Patimi de c`tre episcopi [idistribuit fiec`rui preot pentru s`v=r[irea Tainei. Mirungerea\mparte darurile Sf=ntului Duh, asemenea darurilor primite deSfin]ii Apostoli la Cincizecime. Mirul fiind o ungere, reprezintùn semn, sau o �pecete� cum spune Sf=ntul Apostol Pavel. Este�pecetea lui Hristos�, fiindc` numele de �Hristos� \nseamn`,tradus \n limba noastr`: �Unsul�, �Cel uns�, adic` Mesia. Chiar[i \n legea veche, ungerea avea mare importan]`, dup` cum oatest` ungerea regelui David cu mir din cornul lui Samuel [i astfel�a odihnit Duhul Domnului asupra lui� (I Regi 16, 13). Fiindsocotit izvor de sfin]enie, Sfintul Mir este folosit [i la sfin]ireaantimiselor pe care se s`v=r[e[te sf=nta liturghie, precum [i lasfin]irea bisericilor.

Aceast` Tain` este s`v=r[it` de episcop, sau de preot celuide cur=nd botezat, dar mai poate fi aplicat` [i celor ce se \ntorc


la Biserica Ortodox`, boteza]i fiind cu Botezul Sfintei Treimi.Aplic=ndu-se odat` cu taina Sf=ntului Botez, ea nu se mai repet`.

Nu to]i cre[tinii accept` Sf=nta Tain` a Mirului. Unii osocotesc ca nefiind necesar`, deoarece noi prin Taina Sf=ntuluiBotez, ne-am n`scut la o via]` nou`, duhovniceasc` (Ioan 3, 6) [ine-am �sp`lat, sfin]it, \ndrept`]it \n numele Domnului Iisus [i \nDuhul Dumnezeului nostru� (I Corinteni 6, 11). Dar TainaSf=ntului Mir ne \mp`rt`[e[te [i alte daruri. {tim, de pild`, c`mai multe Sfinte Taine \mp`rt`[esc iertarea p`catelor. A[a esteTaina Botezului, a Pocìn]ei [i a Euharistiei. {i cu toate c` celbotezat a primit iertarea p`catelor prin Taina Botezului, la aceastase adaug` imediat [i \mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Domnului,pentru a \nmul]i darurile Sf=ntului Duh. La fel [i Taina Miruluinu repet` acelea[i daruri ale Sf=ntului Duh, primite la Botez, ciadaug` [i altele care s` dea putere spre cre[terea [i dezvoltareaduhovniceasc` (vezi Isaia 11, 2; I Ioan 2, 20�27; Efeseni 1, 14;4, 30).

|n practic`, Biserica romano-catolic` [i cea protestant` aplicàceast` Sf=nt` Tain` copiilor \ntre 7�12 ani, fiind numit`�confirmare� [i fiind s`v=r[it` numai de episcop. Am v`zut \ns`c` la Botezul Domnului a fost prezent [i Sf=ntul Duh, iar laCincizecime odat` cu pogor=rea Sf=ntului Duh s-au \mp`rt`[it [idarurile Sale.


Cine a instituit Sf=nta tain` a Mirului? (Domnul [i M=ntuitorulnostru Iisus Hristos). Cine a aplicat aceast` Sf=nt` Tain` [i \n ceform`? (Sfin]ii Apostoli dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, sub dou`forme: a punerii m=inilor [i mirungerii). Care dintre aceste dou`forme s-a generalizat [i a r`mas [i azi stabil` \n Biseric`? (Subforma mirungerii). C=nd se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` Tain` [i ceefecte are? (Se s`v=r[e[te dup` Sf=ntul Botez, \n cadrul aceleia[islujbe pentru a transmite darurile Duhului Sf=nt de \nt`rireduhovniceasc`, tuturor celor n`scu]i prin Botez la o via]` nou`,spiritual`). Cum se numesc cei ce primesc taina Botezului [iMirului? (Se numesc �cre[tini� de la �Hristos� care \nseamn`�Unsul� lui Dumnezeu). Care este formula rostit` de preot princare ni se ofer` darurile Duhului Sf=nt? (Pecetea darului DuhuluiSf=nt). De unde este luat` aceast` formul`? (Din Sf=nta Scriptur`,ea reprezent=nd cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel din II Corin-teni 1, 21�22).

Capitolul doi456

V. Asocierea

Privind numirile tainei, am v`zut c` ea se nume[te �puneream=inilor� (Faptele Apostolilor 8, 15�18), precum [i �ungere�(I Ioan 2, 20); [i �pecetluire� (I Corinteni 1, 21�22). |n primul caz,nu trebuie s` facem confuzie \ntre �punerea m=inilor� care esteTaina Mirului [i �punerea m=inilor preo]imii� (I Timotei 4, 14),care este o alt` Sf=nt` Tain`, cea a Preo]iei, sau Hirotoniei. Untde-lemnul �bucuriei�, sau al �m=ntuirii� cum i se mai spune, esteuntdelemnul binecuv=ntat, care se toarn` \n apa Botezului [i esteun simbol al darului Duhului Sf=nt care s-a cobor=t odat` cusfin]irea apei Botezului. Spre deosebire de untdelemnul simbolic,Sf=ntul Mir ne transmite \n mod real roadele Duhului Sf=nt. Lafel nu trebuie confundat nici cu untdelemnul de la Taina Maslului.

VI. Generalizarea

Din cele tratate p=n` aici vedem c` Taina Sf=ntului Mir este aceaSf=nt` Tain` care prin �pecetea darului Duhului Sf=nt� sub formav`zut` a Sf=ntului Mir, ne \mp`rt`[e[te harul [i darul sfin]itorspre \nt`rirea, cre[terea [i dezvoltarea noastr`, dup` ce ne-am�\mbr`cat \n Hristos� prin Taina Botezului.

VII. Aplicarea

Primind darurile Duhului Sf=nt pentru \nt`rirea noastr`, asemeneamirului binemirositor, trebuie s` se depun` toat` str`dania de aface aceste daruri roditoare prin aroma faptelor noastre bune. Noiam primit \n mod real darurile Sf=ntului Duh spre \nt`rireaduhovniceasc`. Dar aceast` \nt`rire sau putere nu trebuie l`sat`\n amor]ire. A[a cum, de pild`, puterea unui mu[chi, de la m=n`,sau de la picior, care fiind neexersat, oric=t` putere ar primi prinhrana ce o acumuleaz` din organism, \[i pierde de la un timpdinamismul [i rodnicia, tot astfel [i �harul care este \n noi�(I Timotei 4, 14) face vie �roada Duhului�, adic` dragostea,bucuria, pacea, \ndelunga r`bdare, bun`tatea, facerea de bine,credin]a, bl=nde]ea, cump`tarea� (Galateni 5, 22), prin str`danianoastr` de zi cu zi.


Sf=nta Tain` a Euharistiei


Ce ne \ndeamn` porunca \nt=ia bisericeasc`? (S` particip`m curegularitate la Sf=nta Liturghie). Ce este Sf=nta Liturghie? (Esteslujba bisericeasc` \n cadrul c`reia cinstitele daruri de p=ine [ivin aduse de credincio[i, se prefac \n Trupul [i S=ngele Domnului,spre \mp`rt`[irea lor).

II. Anun]area temei

Aceasta se \nt=mpl` prin jertfa [i taina dumnezeie[tii Euharistii,la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Prima liturghie a s`v=r[it-o M=ntuitorul la Cina cea de Tain`, \nJoia Sfintelor Patimi, c=nd a instituit Sf=nta Euharistie, ca o jertf`de mul]umire adus` lui Dumnezeu Tat`l prin prefacera p=inii [ivinului \n Cinstitul Trup [i S=nge al Sù, \mp`rt`[ind-o Sfin]ilorApostoli ca un nou leg`m=nt, spre iertarea p`catelor, spre\mp`carea cu Dumnezeu [i spre comuniunea dintre ei (Matei 26,26�28). {i a l`sat Domnul cu porunc` Sfin]ilor Apostoli s` repetep=n` la sf=r[itul veacurilor, prefacerea p=inii [i vinului \n Sf=ntulTrup [i S=nge, \ntru amintirea Sa (Luca 22, 19).

Desigur aceast` prefacere este o tain` ad=nc` [i plin` destr`lucire \ntrec=nd puterea noastr` de \n]elegere. O putem sim]idoar prin credin]` [i o putem face vie [i lucr`toare \n via]a noastr`prin \mp`rt`[irea cu Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului, c=ndintr`m \n comuniune cu El, asemenea vi]ei cu ml`di]a, dup` \nse[icuvintele Sale (Ioan 15, 1�9). De fapt, \nc` din timpul activit`]iiSale, Domnul a anticipat aceast` Sf=nt` Tain`, spun=ndu-le [iatunci tot a[a de deslu[it: �Amin, amin grìesc vou`: de nu ve]im=nca Trupul Fiului Omului [i nu ve]i bea S=ngele Lui, nu ve]iavea via]` \n voi...� (Ioan 6, 53�58). {i ne\n]eleg=nd ad=ncultainei, mul]i s-au smintit chiar [i L-au p`r`sit (Ioan 6, 66). Leera prea greu s` \n]eleag` ceea ce mintea nu putea s` p`trund` iarcredin]a nu le era luminat` suficient... Nu le-a mai r`mas dec=ts` se \ntrebe cu mirare: �greu este cuv=ntul acesta. Cine poates`-l asculte?� (Ioan 6, 60). De aceea, \n]elegerea acestei SfinteTaine [i Jertfe este rezervat` exclusiv credin]ei; ea este mereu

--

Capitolul doi458

minune descoperi t` de Dumnezeu [ i ofer i t` tuturor spre\mp`rt`[irea \ntr-o comuniune de dragoste, de pace [i de unitate.{i tocmai pentru c` mintea omului nu poate s` o patrund`,Apostolul se \ntreab` numai, f`r` a r`spunde: �Paharul bine-cuv=nt`rii, pe care-l binecuv=nt`m nu este oare \mp`rt`[irea cuS=ngele lui Hristos? P=inea pe care o fr=ngem nu este oare\mp`rt`[irea cu Trupul Lui Hristos? C`ci o p=ine, un trup suntemcei mul]i; c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine� (I Corinteni 10,16�17). Iar pentru a \mplini porunca Domnului, primii Lui\nchin`tori �\n toate zilele, a[tept=nd cu un cuget \n templu [ifr=ng=nd prin case p=inea, primeau hrana cu bucurie [i cubun`tatea inimii, lùd=nd pe Dumnezeu [i av=nd har la tot popo-rul� (Faptele Apostolilor 2, 46�47).

Fiind vorba de Trupul care se fr=nge [i de S=ngele Legii celeiNoi care se vars` spre iertarea p`catelor, Taina Euharistiei este\n acela[i timp [i Jertfa �Mielului lui Dumnezeu�. |n ea esteprezent Trupul [i S=ngele de pe Crucea Golgotei, dar \ntr-o form`nes=ngeroas`, repet=ndu-se \ns` �pentru mul]i�, pentru to]i ceice doresc s` se \mp`rt`[easc` de roadele iert`rii lui Dumnezeuprin jertfa de iubire a Fiului Sù.

De aici vedem c` materia Tainei o constituie Cinstitele Daruricare se vor preface \n Trupul [i S=ngele Domnului; adic` p=ineadospit` din gr=u curat [i vinul din struguri, a[a cum acestea aufost la Cina cea de Tain`.

Partea v`zut` a tainei o constituie p=inea dospit` [i vinul,iar partea nev`zut`, transformarea sau prefacerea acestora \nSf=ntul Trup al Domnului. Prefacerea are loc \n cadrul sfinteiliturghii, c=nd, dup` cuvintele preotului: �Ale Tale dintru aleTale...�, credincio[ii \ngenuncheaz` \n semn de evlavie [i c=nt`:�Pe tine Te lùd`m...�, \n care timp preotul roste[te rug`ciuneade chemare a Sf=ntului Duh, numit` �Epiclez`�, prin care cere,invoc` prezen]a Sf=ntului Duh pentru prefacerea p=inii [i vinului\n Trupul [i S=ngele Domnului.

S`v=r[itorii acestei Sfinte Taine sunt episcopii [i preo]ii. Amv`zut c` prima liturghie sau prefacere a fost s`v=r[it` de M=ntu-itorul la Cina cea de Tain`. El a poruncit apoi Sfin]ilor Apostoli[i nu altora, s` fac` aceasta \ntru pomenirea Sa p=n` la sf=r[itulveacurilor (Luca 22, 19). Sfin]ii Apostoli ca �slujitori [i iconomiai tainelor lui Dumnezeu� (I Corinteni 4, 1), au l`sat la r=ndullor pe anumi]i urma[i ca s` le continue aceast` misiune. Ace[tiasunt episcopii [i preo]ii sfin]i]i de ei. Sav=r[itorii Tainei suntmijlocitori care aduc darurile spre sfin]ire [i prefacere. M=ntui-torul \nsu[i � a[a cum sun` rug`ciunea dinainte de ie[irea cu


Darurile � este: �Cel ce aduce [i Cel ce se aduce, Cel ce pri-me[te [i cel ce \mparte�. Misiunea preotului este totu[i \n acestemomente � cum spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur � mai maredec=t a \ngerilor, fiindc` \ngerii stau numai \n jurul Tronului luiDumnezeu, pe c=nd la cuvintele preotului, Domnul \nsu[i coboar`spre a se jertfi din nou \n mod tainic spre iertarea p`catelor [ispre via]a de veci a credincio[ilor.

Primitorii tainei sunt to]i credincio[ii Bisericii: copii, tineri,b`rba]i sau femei, p`c`to[i sau mai pu]in p`c`to[i, to]i care simtnevoia comunic`rii cu Dumnezeu, a cur`]iei de p`cat, a \mp`c`riicu semenii, a \ndrept`rii vie]ii, a \ns`n`to[irii suflete[ti [i trupe[ti.

Din cele tratate mai sus vedem c` efectele sau roadele TaineiEuharistiei sunt at=t \n via]a credincio[ilor, c=t [i \n via]aBisericii. |n primul r=nd, unirea cu Hristos \n Sf=nta Taina aEuharistiei lucreaz` \n via]a credincio[ilor o \nnoire, dup`modelul vie]ii Domnului. |n al doilea r=nd, roadele Cuminec`turiise refer` [i la via]a Bisericii �ca o p=ine, un trup suntem mul]i;c`ci to]i ne \mp`rt`[im dintr-o p=ine� (I Corinteni 10, 17), spuneSf=ntul Apostol Pavel. Sf=ntul Ioan Damaschinul arat` c`�Euharis t ia� se nume[te �|mp`rt`[anie�, c`ci pr in ea ne\mp`r t`[ im cu dumneze i rea lu i Hr i s tos . Se nume[ te [ iCuminec`tur`... pentru c` prin ea ne cuminec`m cu Hristos [i...prin ea ne cuminec`m [i ne unim unii cu al]ii, pentru c` ne\mp`rt`[im dintr-o singur` p=ine [i devenim to]i un trup� (I Corin-teni 10, 16�17; Romani 12, 5) [i un s=nge al lui Hristos [im`dulare unii altora, ajung=nd to]i �\mpreun` trup al lui Hristos�(I Corinteni 12, 27).


Care este deosebirea Sfintei Taine a Euharistiei fa]` de celelalteSfinte Taine? (Dac` prin celelalte Taine ale Bisericii se transmiteharul necreat [i m=ntuitor al Sfintei Treimi, prin Taina Euharistieini se transmite \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului spre iertareap`catelor [i spre via]a de veci). C=nd a fost instituit` aceast`Sf=nt` Tain`? (Ea a fost instituit` de \nsu[i Domnul [i M=ntuito-rul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain`, c=nd a pref`cutp=inea [i vinul \n Trupul [i S=ngele Sù, l`s=nd porunca s` facemaceasta �\ntru pomenirea Sa�). Vedem de aici c` Taina Euharistieise mai deosebe[te de celelalte Sfinte Taine [i prin aceea c` eaeste [i o jertf` ce ni se ofer` spre iertarea p`catelor, spre \mp`careacu Dumnezeu [i spre comuniunea de iubire a celor ce se\mp`rt`[esc din ea. C=nd se prefac Cinstitele Daruri \n Trupul [i

Capitolul doi460

S=ngele Domnului? (|n timpul rug`ciunii de invocare a Sf=ntuluiDuh, numit` [i �Epiclez`�, rostit` de preot \n Altar, c=nd credin-cio[ii \ngenunchia]i c=nt` \mpreun` cu strana: �Pe Tine Telùd`m...�). Cum explic`m noi aceast` prefacere? (Noi nu neputem explica aceast` transformare, fiindc` ea dep`[e[te putereanoastr` de \n]elegere. O primim \n via]a noastr` prin credin]`).Dac` Euharistia este Taina comuniunii [i unit`]ii Bisericii, esteclar oricui c` dezbinarea dintre \nchin`torii Domnului este unp`cat. De aceea Biserica se roag` totdeauna pentru unitatea celorce cred [i-L m`rturisesc pe Hristos ca M=ntuitor al lor.

V. Asocierea

Via]a duhovniceasc` este asem`nat` \n dezvoltarea ei cu via]afizic`, biologic`. A[a cum via]a apare prin na[tere, prime[teputere [i se dezvolt` prin hran` \n condi]ii de s`n`tate, tot astfel[i la via]a duhovniceasc` ne na[tem odat` cu primirea TaineiSf=ntului Botez, primim putere prin darurile Sf=ntului Duh, odat`cu harul Tainei Mirului, iar apoi sf=nta Biseric` ne ofer` spredezvoltare [i cre[tere o hran` duhovniceasc` cu totul deosebit`,[i anume, \mp`rt`[irea cu \nsu[i Trupul [i S=ngele Domnului.Pe de alt` parte, Taina Euharistiei este str=ns legat` [i precedat`de Taina Sfintei Pocìn]e, dup` \ndemnul Sf=ntului ApostolPavel: �s` se cerceteze \ns` omul pe sine, [i a[a s` m`n=nce dinp=ine [i s` bea din pahar. C`ci cel ce m`n=nc` [i bea cunevrednicie \[i m`n=nc` [i \[i bea os=nda, nesocotind TrupulDomnului� (I Corinteni 11, 28�29). Ne explic`m mai binenecesitatea acestei preg`tiri, dac` ne g=ndim la faptul c` ori dec=te ori primind \n casa noastr` un oaspete mai deosebit ne punemlucrurile \n bun` r=nduial`. Tot astfel, primind pe \nsu[i Dum-nezeu \n sufletul nostru, \n via]a noastr`, ne punem \ntreaga fiin]`\n r=nduial`, pentru a ne vrednicii de primirea Lui.

VI. Generalizarea

Vedem din cele de mai sus c` Sf=nta Euharistie este Taina [iJertfa nes=ngeroas` care ne \mp`rt`[e[te sub forma p=inii [ivinului |nsu[i Sf=ntul Trup [i S=nge al Domnului spre iertareap`catelor [i spre via]a de veci.

VII. Aplicarea

Poruncile biserice[ti ne \ndeamn` cu st`ruin]` s` particip`m curegularitate la sf=nta liturghie [i s` ne \mp`rt`[im dup` necesitate,


sau cel pu]in \n cele patru posturi, sau chiar [i numai \n PostulPa[telui, pentru a \nt=mpina Sfintele Patimi [i m`rita |nviere aDomnului, \mp`rt`[indu-ne din roadele iert`rii Sale. Ar fi bine,\ns` pentru progresul nostru duhovnicesc s` ne \mp`rt`[im \nfiecare lun`.

|nainte de primirea Sfintei Taine, credinciosul trebuie s` sepreg`teasc` \n mod deosebit, dat` fiind importan]a [i aten]ia cese cuvine a i se acorda. Sub aspect duhovnicesc ne preg`tim pen-tru primirea Euharistiei prin Taina Spovedaniei, iar sub aspecttrupesc se recomand` pe c=t posibil s` postim c=teva zile \nainte,sau cel pu]in \nainte de-a ne \mp`rt`[i s` nu m=ncam nimic. Seimpune apoi, s` citim �canonul� r=nduit de Sf=nta Biseric`, aflat\n c`r]ile de rug`ciuni; iar \n timpul cuminec`rii s` avem \n m=n`lum=narea [i s` ne apropiem cu zdrobire de inim` [i cu bucurieduhovniceasc` de \mp`rt`[anie. Dup` \mp`rt`[anie se cuvine s`rostim rug`ciunea de mul]umire, s` nu s`rut`m icoanele, s` nuscuip`m, s` nu clevetim, ci s` ar`t`m \n vie]uirea noastr` de zicu zi chipul Domnului cu care ne-am \mp`rt`[it.

Sf=nta Tain` a Pocìn]ei


Cunosc=nd sl`biciunile firii omene[ti supus` p`catului, M=ntui-torul, pe l=ng` Taina Botezului, a Mirului [i a Euharistiei, a maiinstituit \nc` un mijloc de dob=ndire a harului divin spre\ns`n`to[irea firii c`zut` \n p`cat.

II. Anun]area temei

Aceasta este Taina pocìn]ei, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

III. Tratarea

|n general pocìn]a exprim` regretul fa]` de o fapt` rea s`v=r[it`,d=nd expresie vinov`]iei ce apas` con[tiin]a, datorit` p`catului.Acest regret se \ndreapt` spre Dumnezeu sub forma cìn]ei, \nscopul dob=ndirii iert`rii aduc`toare de lini[te [i pace sufletului.|n felul acesta , pocìn]a este \nt=lni t` la toate rel igi i le ,

--

Capitolul doi462

exteriorizat` \n forme deosebit de variate. Preg`tind �caleaDomnului�, pocìn]a era tema predicii Sf=ntului Ioan Botez`torul.Chiar [i M=ntuitorul \[i \ncepe activitatea Sa cu cuvintele:�Pocì]i-v` c` s-a apropiat \mp`r`]ia cerurilor� (Matei 4, 17).Altfel spus, \nt=mpina]i \mp`r`]ia lui Dumnezeu nu oricum, ciprin schimbarea vie]ii, a modului de a g=ndi, de a sim]i, de a voi,de a f`ptui.

Pe l=ng` acest aspect, M=ntuitorul imprim` pocìn]ei [i uncaracter special, deosebit de cel cunoscut p=n` la El, [i anumecel de Sf=nta Tain`, ca purt`toare a harului iert`rii [i dezleg`riide p`cate. Pocìn]a astfel \n]eleas` a fost practicat` la \nceput dec`tre M=ntuitorul \n cadrul activit`]ii Sale mesianice, prilejuit`de acordarea vindec`rilor prin iertarea p`catelor. A fost apoif`g`duit` ca un l`s`m=nt divin Sfin]ilor Apostoli \n calitatea lorde continuatori ai activit`]ii Sale \n lume, c=nd le-a spus: �Amingrìesc vou`: oric=te ve]i lega pe p`m=nt, vor fi legate [i \n cer[i oric=te ve]i dezlega pe p`m=nt, vor fi dezlegate [i \n cer� (Matei18, 18; 16, 19). Puterea de a lega [i dezlega p`catele oamenilor afost acordat` \ns` de c`tre M=ntuitorul Sfin]ilor Apostoli abiadup` ce a c=[tigat harul sfin]itor. {i aceasta se \nt=mpl` dup`\nvierea Sa, c=nd adres=ndu-se Sfin]ilor Apostoli, �a suflat asupralor [i le-a zis: lua]i Duh Sf=nt, c`rora ve]i ierta p`catele, vor fiiertate, [i c`rora le ve]i ]ine, vor fi ]inute� (Ioan 20, 22�23). Deatunci Taina Pocìn]ei a fost ne\ntrerupt aplicat` \n via]acredincio[ilor de c`tre Biseric`, prin urma[ii autoriza]i ai Sfin]ilorApostoli, adic` prin episcopi [i preo]i.

Ca Sf=nt` Tain`, Pocìn]a are trei faze: M`rturisireap`catelor, rug`ciunea de dezlegare [i canonul. M`rturisireap`catelor cuprinde \n sine trei aspecte duhovnice[ti: recunoa[tereast`rii de p`c`to[enie, regretul sau cìn]a pentru p`catul s`v=r[it[i hot`r=rea de a nu mai s`v=r[i p`catul. Aceste aspecte aparevidente \n via]a fiului risipitor c=nd �[i-a venit \n sine�, dup`ce s-a cìt de situa]ia \n care l-a dus p`catul, lu=nd hot`r=rearidic`rii, va m`rturisi cu zdrobire de inim`: �Tat`, am gre[it lacer [i \naintea ta [i nu sunt vrednic s` m` numesc fiul tù...�. Lafel [i Zacheu, dup` ce se cìe[te de p`catele sale, m`rturisindu-leM=ntuitorului, ia hot`r=rea de a se \ndrepta... A doua faz` estecea a dezleg`rii primit` \n urma cìn]ei [i m`rturisirii tuturorp`catelor. Iar cea de a treia faz` este canonul, sau epitemia dat`de preotul duhovnicesc cu scopul de a ajuta pe cel ce a luathot`r=rea \ndrept`rii, s` \mplineasc` acest lucru, prin anumiteexerci]ii duhovnice[ti. Canonul este astfel asemenea unui leacajut`tor. Epitimia (sau canonul) const` din rug`ciuni, posturi,


acte de binefacere, etc. Ele se dau de c`tre preotul duhovnic \nurma unei atente deliber`ri, \n func]ie de p`catele s`v=r[ite.

Din cele de mai sus putem stabili c` s`v=r[itorul Tainei esteepiscopul sau preotul duhovnic, ca succesori direc]i [i autoriza]iai Sfin]ilor Apostoli.

Primitorul este orice credincios al Bisericii care sim]indu-[icon[tiin]a \mpov`rat` simte nevoia dob=ndirii iert`rii din partealui Dumnezeu [i a eliber`rii din p`cat. De aceea, cel ce se apropiede aceast` Tain` trebuie s` \ndeplineasc` [i anumite condi]ii. S`se cìasc` \n mod sincer de p`catele s`v=r[ite, s` ia hot`r=rea dea se \ndrepta, [i s` se vad` \n via]a lui duhovniceasc` aceast`\ndreptare, s`-[i m`rturiseasc` toate p`catele, [tiut fiind c`p`catele nem`rturisite nu sunt iertate, fi indc` numai prinm`rturisirea lor te cur`]e[ti, sau te eliberezi de ele. De fapt,aceasta este [i o problem` de restabilire a drept`]ii \n fa]a luiDumnezeu. Adic`, a[a cum nu ]i-a fost greu sau ru[ine s`s`v=r[esti p`catul, tot astfel nu trebuie s`-]i fie greu s`-lm`rturise[ti... |n sf=r[it, s` \ndeplineasc` epitimia sau canonulprimit din partea preotului duhovnic.

Partea v`zut` a Tainei Pocìn]ei este \ns`[i m`rturisireap`catelor. La \nceput aceast` m`rturisire era public`, \n fa]a\ntregii ob[ti a credincio[ilor, apoi a devenit particular`, \nscaunul spovedaniei, sub epitarhilul preotului, la icoana M=ntu-itorului [i \n prezen]a Lui nev`zut`, care ascult=nd m`rturisireap`catelor, acord` prin cuvintele preotului dezlegarea. Parteav`zut` a Tainei este [i pronun]area dezleg`rii de p`cate pe care oface preotul \n urma m`rturisirii penitentului: �Domnul [iDumnezeul nostru Iisus Hristos cu darul [i cu \ndur`rile iubiriiSale de oameni s` te ierte pe tine fiule (N) [i s`-]i lase toatep`catele. {i eu nevrednicul preot [i duhovnic, cu puterea ce-mieste dat`, te iert [i te dezleg de toate p`catele tale, \n numeleTat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh. Amin�.

Efectele Tainei Pocìn]ei sunt: iertarea acordat` [i primirea\mp`c`rii cu Dumnezeu [i cu semenii, redob=ndirea harului divinm=ntuitor, a p`cii [i lini[tei duhovnice[ti. Sunt unii cre[tini, denuan]` neoprotestant`, care, de[i le place s` se numeasc`�pocì] i� , nu accept` totu[i Taina Pocìn]ei . Ei spun c`m`rturisirea trebuie f`cut` direct lui Dumnezeu, a[a cum a f`cutpsalmistul (Psalmul 50, 3�5; 32, 5), fiindc` numai Dumnezeupoate ierta p`catele. M`rturisirea f`cut` \ns` direct lui Dumne-zeu \n Vechiul Testament nu se refer` la Taina Pocìn]ei, fiindcàceasta a fost l`sat` de c`tre M=ntuitorul. |n Legea Veche nicinu exista. C=t despre iertarea p`catelor, \ntr-adev`r numai Dum-

Capitolul doi464

nezeu iart` p`catele. Preotul este doar un mijlocitor careadministreaz` darul de a lega [i dezlega, cu care M=ntuitorul i-a\mputernicit pe Apostoli, iar ace[tia, la r=ndul lor l-au l`satepiscopilor [i preo]ilor, ca unii care sunt continuatorii activit`]iilor. Pe drept putea spune Sf=ntul Ioan Gur` de Aur \n acest sens:�C=te fac preo]ii jos, le \nt`re[te Hristos sus, [i Judecata robiloro confirm` St`p=nul�.

Mai spun apoi cei ce nu accept` Taina Pocìn]ei c` m`rtu-risirea trebuie s` fie f`cut` de c`tre credincio[i \ntre ei, conformspuselor Sf=ntului Apostoi Iacob: M`rturisi]i-v` unul altuiap`catele [i v` ruga]i unul pentru altul...� (Iacob 5, 16). Citind\ns` contextul vedem c` �unul [i altul� reprezint` tocmai pe preot[i pe credincios (vezi versetele 14 [i 15).


Cine a instituit [i aplicat pentru prima data Taina Poc`n]ei? (M=n-tuitorul nostru Iisus Hristos). Cine a dat puterea Apostolilor de alega [i dezlega p`catele oamenilor? (Tot M=ntuitorul). Exista\naintea venirii M=ntuitorului Sf=nta Tain` a Pocìn]ei? (Nuexista). Dar ce era pocìn]a? (Era o virtute, sau o putere asufletului determinat` de regretul fa]` de p`catul s`v=r[it, sau devinov`]ia care ap`sa con[tiin]a). Ce ofer` \n mod special TainaPocìn]ei? (Ofer` harul dezleg`rii de p`cate [i a \mp`c`rii cuDumnezeu [i cu semenii). De ce Taina Pocìn]ei se mai nume[te[i M`rturisire? (Fiindc` dezlegarea p`catelor sau iertarea vine \nurma m`rturisirii lor. De aceea, m`rturisirea trebuie precedat`de cìn]`, [i urmat` de hot`r=rea de a nu mai gre[i). Cine neajut` s` ne \ndrept`m via]a duhovniceasc`? (Epitimia saucanonul). Preo]ii, av=nd [i ei p`cate, pot acorda altora dezlegareade p`cate? (Dezlegarea de p`cate o acord` Dumnezeu, preo]iifiind mijlocitorii autoriza]i pentru dob=ndirea iert`rii p`catelor).

V. Asocierea

P`rin]ii Bisericii pun Taina Pocìn]ei \n leg`tur` cu TainaBotezului [i arat` c` precum apa cur`]itoare a Botezului ne iart`p`catul str`mo[esc [i p`catele personale, tot astfel [i lacrimilepocìn]ei ne aduc din partea lui Dumnezeu, prin mijlocireapreotului duhovnic, harul iert`rii p`catelor [i a re\nnoirii vie]iiduhovnice[ti.

Fiind a[ezat` de Biseric` \naintea Sfintei Cuminec`turi,TainaPocìn ]e i , o fe r indu-ne haru l ie r t` r i i de p`ca te , c reeaz`


posibilitatea \mp`rt`[irii cu vrednicie cu Trupul [i S=ngeleDomnului, dup` \ndemnul Apostolului: �s` se cerceteze omul pesine [i a[a s` m`n=nce din p=ine [i s` bea din pahar, c`ci cel cem`n=nc` [i bea cu nevrednicie, \[i m`n=nc` [i \[i bea os=nda,nesocotind Trupul Domnului� (I Corinteni 11, 25�29).

VI. Generalizarea

Taina Pocìn]ei este acea Sf=nt` Tain` care prin m`rturisireap`catelor \n fa]a preotului duhovnic, primim din partea M=ntui-torului harul iert`rii p`catelor [i puterea de a rena[te la o via]`spiritual`.

VII. Aplicarea

Din cele tratate vedem c` Taina Pocìn]ei trebuie s` primeasc`din partea credincio[ilor aten]ia cuvenit`, \n sensul c` m`rturisireap`catelor se va face cu toat` sinceritatea, printr-un prealabil exa-men de con[tiin]`, fiind precedat` de cìn]a pentru p`cateles`v=r[ite, precum [i de hot`r=rea de a nu le mai s`v=r[i.

Taina Pocìn]ei poate fi primit` ori de c=te ori un credinciossimte nevoia, dar mai ales, [i cu regularitate \naintea TaineiEuharistiei.

M`rturisirea p`catelor se face \n sf=nta biseric`, la icoanaM=ntuitorului, fapt pentru care se cuvine s` \mplinim r=nduielileBisericii, de a citi canonul Spovedaniei, de a ajuna [i de a ne\mp`ca cu semenii, pentru ca acord=nd iertare celor ce ne-augre[it, s` ne \nvrednicim [i noi de iertarea P`rintelui ceresc.

Sf=nta Tain` a Preo]iei


Este cunoscut faptul c` Sfintele Taine transmit credincio[ilor subo form` v`zut` harul nev`zut al Sfintei Treimi spre \ns`n`to[ireafirii [i des`v=r[irea vie]ii duhovnice[ti. Dac` to]i credincio[ii potbeneficia de Taina Botezului, a Mirului, a Euharistiei, a Pocìn]ei,a Cununiei [i a MasluLui, exist` o Sf=nt` Tain` care se adminis-treaz` numai anumitor credincio[i ale[i din s=nul Bisericii pen-

--

Capitolul doi466

tru a \mplini o misiune special` de conducere a credincio[ilor pedrumul m=ntuirii.

II. Anun]area temei

Aceasta este Taina Preo]iei, la care ne vom referi \n cele ceurmeaz`.

III. Tratarea

Odat` cu \nceperea activit`]ii Sale, M=ntuitorul [i-a ales 12Apostoli [i 70 de Ucenici. Deosebindu-i de mul]imea credin-cio[ilor, M=ntuitorul le-a dat Apostolilor \nc` dintru \nceput\ns`rcinarea propov`duirii Evangheliei [i a s`v=r[irii minunilor.Apoi, la sf=r[itul activit`]ii le porunce[te s` s`v=r[easc` �\ntrupomenirea Sa� Sf=nta Euharistie (Luca 22, 19), deci s` continueactivitatea Lui sfin]itoare. Dup` \nviere \i investe[te cu puterespecial` de a lega [i dezlega p`catele oamenilor (Ioan 20,22�23). Aceia[i porunc` de propov`duire a Evangheliei [i des`v=r[ire a Sfintelor Taine le-a dat-o M=ntuitorul Apostolilor [inu tuturor credincio[ilor atunci c=nd s-a desp`r] i t de ei ,spun=ndu-le: �Merg=nd, \nv`]a]i toate neamurile, botez=ndu-le\n numele Tat`lui, [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh� (Matei 28, 19).

Pentru ca tripla activitate a Domnului s` poat` fi continuat`,Sf=n]ii Apostoli au \nlocuit suflarea ce le-a fost acordat` lor dec`tre M=ntuitorul dup` \nviere, c=nd i-a investit cu putere de alega [i dezlega p`catele oamenilor, cu punerea m=inilor [i astfelau hirotonit (adic` [i-au pus m=inile) diaconi, preo]i [i episcopi.

|n acela[i timp, dat fiind faptul c` Sf=n]ii Apostoli aveaumisiunea slujirii cuv=ntului [i a \ntemeierii comunit`]ilor cre[tine,se sim]ea nevoia ca �s` hirotoneasc` preo]i� pentru bisericilelocale �rug=ndu-se cu posturi� \n acest scop (Fapte 14, 23). {iacest fapt s-a generalizat la nivelul tuturor comunit`]ilor cre[tine,iar peste ]inuturi mai \ntinse au hirotonit episcopi, cu misiuneade a supraveghea activitatea preo]ilor [i de a hirotoni [i ei, lar=ndul lor, preo]i \n fiecare cetate. Este cunoscut astfel faptul c`Sf=ntul Apostol Pavel a hirotonit pe Timotei ca episcop \n Efes,iar pe Tit \n Creta. Acest lucru reiese limpede din \ndemnul pecare Apostolul \l d` unuia dintre ei, �de a aprinde harul lui Dum-nezeu care este \n tine prin punerea m=inilor mele� (II Timotei1, 6), sau: �nu nesocoti harul care este \n tine, care s-a dat... prinpunerea m=inilor preo]iei� (I Timotei 4, 14). Expresia: �puneream=inilor preo]iei�, (sau a �hirotoniei�) nu \nseamn` c` l-a f`cut


preot, ci episcop, fiindc` altfel nu ne putem explica de ce le-aporuncit acestor doi s` hirotoneasc` la r=ndul lor preo]i. Astfel,\i scrie lui Tit: �Pentru aceasta te-am l`sat \n Creta, ca s` aducir=nduial` \n cele ce lipsesc [i s` pui preo]i \n fiecare cetate,precum ]i-am poruncit� (Tit 1, 15). La fel lui Timotei \i atrageaten]ia �s` nu-[i pun` peste nimeni m=inile degrab`� (I Timotei5, 12), adic` s` cerceteze atent pe cel care inten]ioneaz` s`-l fac`preot.

De aici vedem c` Taina Hirotoniei (sau \mp`rt`[irea Sf=ntuluiDuh prin punerea m=inilor) nu o putea s`v=r[i oricine, ci numaiepiscopul, [i nu putea fi acordat` oricui, ci numai acelora dintrecredincio[i care \ndeplinesc anumite condi]ii, pe m`sur` s`-i fac`vrednici de primirea ei (vezi I Timotei 3, 1�14; Tit 1, 6�9).

De[i at=t de evident` taina preo]iei, nu to]i cre[tinii o ac-cept`. Se vorbe[te de o �preo]ie universal`�, \n cadrul c`reiaoricine poate fi preot. Se invoc` \n sprijinul acestei afirma]ii textuldin I Petru 2, 5 [i 9: �{i voi \n[iv`, ca ni[te pietre vii, face]i-v`pe voi \n[iv` cas` duhovniceasc`, preo]ie sf=nt`, ca s` aduce]ijertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui Dumnezeu, prin IisusHristos... Dar sunte]i semin]ie aleas`, preo]ie \mp`r`teasc`, neamsf=nt, popor agonisit (de Dumnezeu) ca s` vesti]i \n lumebun`tatea Celui ce v-a chemat din \ntuneric la lumina Sa ceaminunat`� (vezi [i Apocalipsa 1, 6; 5, 10). Pentru interpretareacorect` a acestui text trebuie s`-l punem \n leg`tur` cu textul dinIe[ire 19, 5�6, pe care, de altfel, \l [i reproduce. |n textul Vechi-Testamentar este vorba de o consacrare a poporului lui Israel dinpartea lui Dumnezeu ca popor ales, \naintea d`rii Legii pe munteleSinai: �Deci, de ve]i asculta glasul meu [i de ve]i p`zi leg`m=ntulmeu, dintre toate neamurile \mi ve]i fi mie popor ales... \mp`r`]iepreo]easc` [i neam sf=nt!� Aceast` �\mp`r`]ie preo]easc`� nuexcludea \ns` preo]ia special` instituit` tot de Dumnezeu \nVechiul Testament, precum nici cuvintele din epistola Sf=ntuluiApostol Petru nu exclud preo]ia special` a Noului Leg`m=nt. Ne\ntreb`m: pe cine declara Apostolul ca f`c=nd parte din preo]iauniversal`? Ne spune contextul: pe cei ce erau �ca ni[te pruncide cur=nd n`scu]i� (I Petru 2, 2). Ace[tia sunt to]i cei de cur=ndboteza]i. Ei alc`tuiesc poporul lui Dumnezeu. M=ntuirea \nHristos nu este numai a unui singur popor. M=ntuitorul a poruncitApostolilor s` propov`duiasc` Evanghelia la toat` f`ptura, [i s`boteze toate neamurile (Matei 28, 19). To]i cei ce, primindBotezul [i devenind cre[tini, primind [i celelalte Sfinte Taine,ca Mirungerea [i Euharistia, devin �pietre vii, cas` duhovniceasc`,preo]ie sf=nt`�, aduc=nd �jertfe duhovnice[ti bine pl`cute lui

Capitolul doi468

Dumnezeu prin Iisus Hristos�. Dar aceast` preo]ie universal`format` din to]i credincio[ii Bisericii care particip` la via]a ei,\mp`rt`[indu-se cu harul Sfintelor Taine, nu exclude preo]ia spe-cial` r=nduit` de Sf=n]ii Apostoli. Pentru a face aceast` distinc]ieclar`, se \ntreab` Sf=ntul Apostol Pavel: �Au doar` to]i suntApostoli? Au doar` to]i sunt prooroci? Au doar` to]i \nv`]`tori?Au doar` to]i fac minuni?� (I Corinteni 12, 29).

A[adar, \ntre preo]ia special`, r=nduit` de M=ntuitorul [i deSf=n]ii Apostoli [i preo]ia universal` din care fac parte to]i cre-dincio[ii exist` o distinc]ie [i \n acela[i timp o apropiere, o\mpreun`-lucrare �spre zidirea Trupului lui Hristos� (Efeseni 3,14), fiindc` jertfele duhovnice[ti sunt sfin]ite de c`tre preo]iaspecial`, cu participarea celei universale, spre sfin]irea am=n-durora. S` ne g=ndim numai la suprema jertf` duhovniceasc` \ncadrul c`reia p=inea [i vinul sunt aduse de c`tre credincio[i,pref`cute pr in \mpreun` par t ic iparea lor , [ i ofer i te spre\mp`rt`[irea cu Trupul [i S=ngele Domnului at=t a preo]ieispeciale, c=t [i a credincio[ilor care se sfin]esc.

Dup` cum au stabilit Sfin]ii Apostoli, cele trei trepte aleHirotoniei sunt: diaconia, preo]ia [i arhieria. Treptele ierarhicese deosebesc prin slujba, sau func]ia pe care este \ndrept`]it`fiecare s` o \mplineasc`. Diaconul este ajut`torul preotului [iepiscopului \n \mplinirea triplei activit`]i a M=ntuitorului, eineput=nd s`v=r[i singuri Sfintele Taine. Preotul poate s`v=r[itoate Tainele afar` de Hirotonie, sfin]irea Mirului [i Antimiselor.Episcopul poate da [i legi \n sinod, \nv`]=nd cu cea mai \naltàutoritate. Diaconia, preo]ia [i episcopatul (arhieria) se numesctrepte ierarhice, deoarece de la una la alta se ajunge prin ridicarea\n treapt`. |n cadrul fiec`rei trepte Apostolul recomand`, \nfunc]ie de vrednicia fiec`rui slujitor, �\ndoite cinstiri� (I Timotei5, 12). Acestea sunt la nivelul fiec`rei trepte, [i poart` numelede �hirotesie�, spre a se deosebi de Hirotonie. Hirotesia nu esteSf=nt` Tain`, ca Hirotonia, ci o ierurgie (binecuv=ntare). Astfel,la treapta de diacon este hirotesia \ntru protodiacon, sauarhidiacon; la treapta de preot este hirotesia \ntru iconom,protopop, iconom stavrofor ; iar la t reapta episcopatului(arhiereului) este hirotesia \ntru arhiepiscop, mitropolit [ipatriarh. Acestea pot fi [i func]ii onorific biserice[ti, dar [iadministrativ biserice[ti. La ele s-a ajuns [i din necesit`]i deconducere administrativ bisericeasc`, orientat` dup` administra]iateritorial-geografic` de stat.

Dup` cum s-a mai ar`tat, s`v=r[itorul Tainei este episcopul,care hirotone[te pe diacon [i preot, acord=ndu-le dup` vrednicie


[i hirotesiile amintite. Episcopul este sfin]it de cel pu]in doiarhierei. Taina se aplic` \n cadrul Sfintei Liturghii. La �SfinteDumnezeule...� este hirotonit episcopul; dup` intrarea cu SfinteleDaruri este hirotonit preotul (fiindc` ei particip` la sfin]irea lor),iar diaconul, dup` sfin]irea Darurilor. |n cadrul aceleia[i SfinteLiturghii o persoan` nu poate fi hirotonit` ca diacon, preot [iepiscop; dar un diacon [i un preot pot fi hirotoni]i. TainaHirotoniei nu se repet`. Harul \mp`rt`[it nu se poate pierde. Darabaterile grave ale celui hirotonit, pot atrage oprirea de las`v=r[irea sfintelor slujbe, ori poate fi depus, caterisindu-se(\ndep`rt=ndu-se din cler).


Cine a instituit Sf=nta Tain` a Preo]iei? (M=ntuitorul Hristos,c=nd a suflat peste Sfin]ii Apostoli harul Sf=ntului Duh, d=ndu-leputerea de a lega [i dezlega p`catele oamenilor). Care sunt treptelepreo]iei? (Sunt trei: diacon, preot [i episcop). Cine le-a instituit?(Sfin]ii Apostoli). De ce? (Ca s` conduc` pe credincio[i pe drumulm=ntuirii [i s` continue activitatea lor). Cine poate s`v=r[i aceast`Tain`? (Numai episcopul, fiindc` numai el a fost l`sat de Apostolicu aceast` putere). Cine este primitorul Tainei? (Nu oricine, cianumi]i credincio[i ale[i, care \ndeplinesc anumite condi]ii.Datorit` acestei alegeri, cel hirotonit se mai nume[te [i �cleric�,adic` �ales�). Care este partea v`zut` a Tainei? (Rug`ciunea deinvocare a harului Sf=ntului Duh, rostit` de episcop, cu puneream=inilor pe capul candidatului). Care este partea nev`zut`? (HarulSf=ntului Duh). Care sunt efectele Tainei? (Ofer` puterea slujiriipotrivit treptei \n care este hirotonit). Preo]ia universal` excludecumva preo]ia special`? (Nu o exclude, ci conlucreaz` cu ea sprea-[i \ndeplini func]ia ei duhovniceasc`. |n felul acesta credin-cio[ii particip` activ la via]a Bisericii, sub conducerea ierarhiei,spre zidirea Trupului lui Hristos).

V. Asocierea

|n Noul Testament expresia: �punerea m=inilor preo]iei�,\nseamn` Hirotonia. C=nd \ns` vedem scris numai: �puneream=inilor�, vom [ti c` e vorba de Sf=nta tain` a Mirului (Fapte 8,17; 19, 6).

Dup` r=nduiala oficierii Tainei, Hirotonia se aseam`n` cuTaina Cununiei. |nconjurarea mesei [i c=ntarea �Sfin]ilorMucenici...� [i �Isaia d`n]uie[te...� exprim` bucuria duhov-

Capitolul doi470

niceasc` a acelora care prin hirotonie se unesc cu Biserica. DeEuharistie se leag` prin faptul c` cei hirotoni]i se \mp`rt`[esc cuTrupul [i S=ngele Domnului, motiv pentru care Hirotonia ses`v=r[e[te al`turi de Euharistie \n cadrul aceleia[i Sfinte Liturghii.

VI. Generalizarea

Din cele expuse p=n` aici vedem c` Taina Preo]iei sau Hirotonieieste acea Sf=nt` Tain` prin care candidatul \ndeplinind condi]iilenecesare prime[te, prin punerea m=inilor episcopului [i rostirearug`ciunii, harul sfin]itor al Duhului Sf=nt, pentru a putea con-tinua tripla activitate a M=ntuitorului: de sfin]ire, \nv`]are [iconducere a credincio[ilor pe drumul m=ntuirii.

VII. Aplicarea

Candidatul la Taina Hirotoniei trebuie s` \ndeplineasc` anumitecondi]ii pentru a putea deveni preot. Astfel, pentru a \nv`]a pealtul mai \nt=i trebuie s` cunoasc` el \nv`]`tura, prin absolvirea[colii teologice, iar calit`]ile morale trebuie s` fie o condi]ie ademnit`]ii sale sfin]itoare. Candidatul la preo]ie \nainte sespovede[te, iar preotul duhovnic confirm` vrednicia lui printr-una[a-numit �atestat de hirotonie�. El trebuie s` aib` integritatecorporal` [ i echi l ibru sufletesc spre a putea conduce pecredincio[i.

Pe de alt` parte, una din poruncile biserice[ti \ndeamn` pecredincio[i s` cinsteasc` fe]ele biserice[ti, ca unii care sunt ale[is` \ndeplineasc` misiunea Apostolilor, f`c=nd mereu vie triplaactivitate a M=ntuitorului: de \nv`]are, sfin]ire [i conducere.

Sf=nta Tain` a Cununiei


|nc` de la crearea omului a constatat Dumnezeu c` �nu e bine s`fie singur� [i �i-a f`cut femeie�, pentru a forma o unitate pe toat`via]a \n scopul perpetu`rii neamului omenesc (Facerea 2, 18�25).

|n felul acesta, Dumnezeu a \ntemeiat c`s`toria [i familia caun leg`m=nt natural \nscris \n \ns`[i firea omului. Reprezent=nd

--


un consim]`m=nt natural dintre b`rbat [i femeie spre a se uni petoat` via]a, c`s`toria st` la baza familiei, care este celula societ`]iiomene[ti.

II. Anun]area temei

C=nd Biserica binecuvinteaz` prin harul divin hot`r=rea b`rbatului[i a femeii de a forma o unitate prin c`s`torie, nunta sau cununiadevine o Sf=nt` Tain`, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Dup` cum ne arat` Sf=nta Scriptur`, c`s`toria, nunta sau cununiaeste un l`s`m=nt natural [i divin. A fost adic` \ntemeiat` de Dum-nezeu \nc` de la crea]ie, spre a corespunde firii omului, \n scopul\mplinirii rostului pentru care a fost creat, [i anume acela de a�cre[te, de a se \nmul]i [i de a st`p=ni p`m=ntul�.

M=ntuitorul restabilind firea omeneasc`, a binecuv=ntat nuntasau c`s`toria cu prilejul particip`rii Sale la nunta din Cana Galileii[i a accentuat cu alt prilej \n mod deosebit unitatea (adic` leg`-tura dintre un b`rbat [i o femeie) [i indisolubilitatea (adic`nedesfacerea) ei: �Pentru aceasta va l`sa omul pe tat`l sù [i pemama sa [i se va alipi de femeia sa [i vor fi am=ndoi un trup...Deci ceea ce a \mpreunat Dumnezeu, omul s` nu despart`� (Matei19, 3�10). Dou` situa]ii dau totu[i posibil i tatea repet`riic`s`toriei : moartea unuia dintre so] i (Romani 7, 2�3) [ i\nfidelitatea unuia dintre ei (Matei 5, 32; 19, 9). |nt`rind \nsìndisolubilitatea c`s`toriei, Sf=ntul Apostol Pavel \i accentueaz`necesitatea, spun=nd: �Femeia s` nu se despart` de b`rbat, iar dese va desp`r]i, s` nu se m`rite, sau s` se \mpace cu b`rbatul sù;[i nici b`rbatul s` nu-[i lase femeia� (I Corinteni 7, 10�11). At=tde trainic` devenise \n via]a Bisericii cre[tine primare indisolu-bilitatea c`s`toriei, \nc=t chiar dup` moartea unuia dintre so]i,cel`lalt prefera � [i Biserica recomanda [i cinstea, dup` cuvinteleApostolului � �s` r`m=n` v`duv� (I Corinteni 7, 18), \nconvingerea c` nici moartea nu va putea desface unitateac`s`toriei (I Corinteni 7, 40). Pentru combaterea desfr=ului,Apostolul accept` totu[i rec`s`torirea, �fiindc` mai bine s` tec`s`tore[ti, dec=t s` arzi...� (I Corinteni 7, 9).

Sf=ntul Apostol Pavel ridic` nunta sau cununia (c`s`toria) lanivelul �Tainei \n Hristos [i \n Biseric`� (Efeseni 5, 32). |n felulacesta unitatea familiei pornit` din Taina Cununiei �\n Hristos [i\n Biseric`� este ridicat` la nivelul sfin]eniei lui Hristos [i a

Capitolul doi472

comuniunii dintre El (Capul) [i Biseric` (Trupul Sù). |ntemeindunitatea so]ilor pe duhul iubirii lui Hristos, cununia prime[teaureola sfin]eniei care pecetluie[te unirea natural` temeluit` peiubirea dintre so]i, asigur=ndu-i astfel unitatea [i indisolubili-tatea. B`rbatul va acorda femeii �iubirea datorat`, asemenea [ifemeia b`rbatului�, spune Apostolul, fiindc` aceast` �datoratìubire� este p`truns` de duhul sfin]eniei [i iubirii lui Hristos.Dup` cum� cel ce se alipe[te de desfr=nat` devine un duh cu ea�,tot a[a [i cel ce se alipe[te de Domnul, devine un duh cu El(I Corinteni 6, 16�17). |n aceast` situa]ie �b`rbatul necredinciosse sfin]e[te prin femeia credincioas`, iar femeia necredincioas`se sfin]e[te prin b`rbat� (I Corinteni 7, 14). |ntr-o astfel de unitatetainic`, ca cea dintre Hristos [i Biseric`, �b`rbatul e capul femeii,iar femeia e str`lucirea, s`rb`toarea b`rbatului� (Metodiu deOlimp).

Unitatea [i indisolubilitatea c`s`toriei fixeaz` familiei [i un\ntreit scop: na[terea de copii, dat` ca o porunc` a lui Dumnezeu\nc` de la crea]ie; ajutorarea reciproc`, ca o consecin]` a unit`]iidintre so]i, [i ferirea de desfr=nare, ca urmare a sfin]eniei pe careo imprim` familiei �unitatea \n Hristos [i \n Biseric`�.

At=t caracteristicile, c=t [i scopul c`s`toriei pot fi mai bineintuite dac` vom urm`ri cu luare aminte ritualul slujbei sfinteicununii. Astfel, \n oficierea Tainei remarc`m c` se leag` m=nadreapt` a mirelui [i miresei ca semn al unirii lor pe toat` via]a,rostindu-se o rug`ciune plin` de con]inut duhovnicesc. Apoi sepun cununile pe capul mirilor, rostindu-se formula de sfin]ire ac`s`toriei: �Se cunun` robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dum-nezeu (N) \n numele Tat`lui [i al Fiului [i al Sf=ntului Duh�.Cununile mirilor (so]ilor) sunt asemenea �cununilor cu careM=ntuitorul \ncununeaz` \n ceruri pe sfin]ii [i ale[ii Sì dup`moarte, ele imprim=nd mirilor o demnitate moral` cu totuldeosebit` pentru toat` via]a. |nainte de Taina propriu-zis` areloc logodna, c=nd mirilor li se pune pe deget inelul, pe care \lvor purta toat` via]a. A[a cum inelul, fiind un cerc, nu are nici\nceput nici sf=r[it, el simbolizeaz` \ncrederea pe care so]ii [i-oacord` reciproc. Prezen]a na[ilor \ndepline[te [i rolul de martori[i cheza[i ai f`g`duin]ei de fidelitate conjugal`, pe care so]ii ofac \n fa]a lui Dumnezeu. P=inea [i paharul cu vin din care gust`mirii reprezint` unitatea lor nedesp`r]it` \n via]`, at=t la bine,c=t [i la necazuri. |nconjurarea mesei este un simbol al bucurieinun]ii.

De aici remarc`m c` partea v`zut` a Tainei Nun]ii este for-mat` din cuvintele rostite de preot, apar]in`toare rug`ciunii:


�Doamne, Dumnezeul nostru, cu m`rire [i cu cinste \ncunu-neaz`-i�, precum [i din declara]ia mirilor f`cut` \n fa]a preotului[i a ob[tei credincio[ilor c` de bun` voie [i nesili]i de nimenip`[esc la Taina Cununiei, la fel [i din f`g`duin]a c` \[i vor\ndeplini toate \ndatoririle ce decurg din c`s`torie.

S`v=r[itorul Tainei este episcopul sau preotul. De obiceiieromonahii sunt excepta]i de la oficierea acestei Sfinte Taine,deoarece prin votul castit`]ii pe care ei l-au depus, au renun]at lac`s`torie.

Primitorii Tainei sunt b`rbatul [i femeia, care \ndeplinesccondi]iile de v=rst`, de s`n`tate [i nu prezint` impedimentecanonice de rudenie. Este de preferin]` ca ambii so]i s` fieortodoc[i. Cu \ng`duin]a episcopului se poate s`v=r[i cununiaunui ortodox [i cu o credincioas` apar]in=nd altei confesiuni, cucondi]ia ca pruncii s` fie boteza]i \n credin]a ortodox`. Nu seadmite c`s`toria cu o necre[tin`.

Materia Tainei este iubirea dintre b`rbat [i femeie, care \idetermin` s` se uneasc` pe toat` via]a.

Cu privire la repetarea Tainei, Biserica Ortodox`, av=nd \nvedere sl`biciunea firii omene[ti, admite p=n` la a treia c`s`torie.Cununia a doua [i a treia sunt \ns` lipsite de fastul s`rb`toresc alcelei dintii. Dac` so]ii divor]a]i voiesc s` convie]uiasc` din nou,nu mai este nevoie de o nou` oficiere a cununiei, deoarece primai-a legat pe toat` via]a. Taina Nun]ii se poate repeta numaimirenilor (laicilor), preo]ilor [i diaconilor nu li se permiterepetarea, iar episcopii, provenind din cinul monahal nu suntc`s`tori]i.

Fiind un prilej de veselie [i bucurie, Biserica opre[tes`v=r[irea nun]ii \n perioada posturilor de peste an indicate \ncalendarul bisericesc.


C=nd a fost instituit` c`s`toria ca legatur` dintre b`rbat [i fe-meie? (C=nd Dumnezeu a constatat c` nu e bine s` fie omul singur[i �i-a f`cut femeie potrivit` lui�, binecuv=nt=ndu-i �s` creasc`,s` se \nmul]easc` [i s` st`p=neasc` p`m=ntul�. De aici rezult`limpede [i egalitatea so]ilor \n cadrul c`s`toriei [i a familiei).Care este deci baza acestei leg`turi? (Unirea dintre b`rbat [i fe-meie pe toat` via]a). Cine a tulburat [i tulbur` mereu aceastùnire binecuv=ntat` de Creator? (P`catul). C=nd M=ntuitorul arestabilit firea c`zut` \n p`cat, ce anume accentueaz` cu privirela c`s`torie? (Accentueaz` c` �vor fi am=ndoi un trup�, deci

Capitolul doi474

unitatea dintre b`rbat [i femeie; precum [i faptul c` �ceea ceDumnezeu a legat, omul s` nu despart`�, adic` indisolubilitatea).C=nd, totu[i, se poate repeta c`s`toria? (C=nd moare unul dinso]i, sau pe motiv de desfr=nare). De ce [i pe motiv de desfr=nare?(Fiindc` desfr=ul sau p`catul este ca o moarte moral`, iar iubireaca baz` a leg`turii dintre so]i se anuleaz`). Care este formula deconsacrare (sfin]ire) pe care o roste[te preotul c=nd \i une[te pecei doi so]i \n Sf=nta Tain` a Cununiei? (�Cunun`-se robul luiDumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) \n numele Tat`lui [ial Fiului [i al Sf=ntului Duh�).

V. Asocierea

Taina Cununiei se leag` [i de alte Sfinte Taine ale Bisericii. |nprimul r=nd observ`m faptul c` ea se aplic` mirilor, care suntmembrii ai Bisericii, fiindc` au primit Taina Botezului, precum[i cea a Mirungerii [i a Euharistiei. |n al doilea r=nd, se recomand`ca \nainte de primirea acestei Sfinte Taine, mirii s` se spovedeasc`[i s` se \mp`rt`[easc` cu Trupul [i S=ngele Domnului. AsociereaDumnezeie[tii Euharistii aureoleaz` Taina Nun]ii, ad=ncindu-ibinecuv=ntarea harului divin \n Hristos [i \n Biseric`.

VI. Generalizarea

Din cele de mai sus vedem c` Sf=nta Tain` a Cununiei pecetlu-ie[te cu binecuv=ntarea divin` [i har sfin]itor iubirea b`rbatului[i a femeii care de bun` voie \[i exprim` voin]a de a fi �am=ndoiun trup�, \n scopul na[terii [i cre[terii copiilor, ca [i al \ntr-aju-tor`rii pe toat` via]a.

VII. Aplicarea

Dat fiind faptul c` Sf=nta Tain` a Cununiei reprezint` o s`rb`toareunic` \n via]a mirilor, ea este o zi de mare bucurie.

|ntemeiat` pe unitatea de iubire dintre so]i, c`s`toria sebazeaz` pe respectul dintre ei [i ajutorarea reciproc`, iar na[tereade copii este socotit` o binecuv=ntare a lui Dumnezeu. De aceea,comb`t=nd avortul, Biserica recomand` ca o datorie fundamen-tal` a p`rin]ilor s` vegheze cu toat` d`ruirea la cre[terea copiilorspre a deveni buni credincio[i ai Bisericii [i fii devota]i patriei.

Ca [i \n cazul Botezului, un rol \nsemnat revine na[ilor, curesponsabilitatea de a veghea la buna \n]elegere, la armonia [iunitatea noii familii, \ntemeiat` odat` cu Taina Sfintei Cununii.


Sf=nta Tain` a Maslului


Omul fiind creat cu trup [i suflet, p`catul a devenit pentru el oboal` a \ntregii fiin]e, care alter=nd chipul lui Dumnezeu, i-aadus moartea. Harul m=ntuitor menit s` restabileasc` firea c`zut`,o \ns`n`to[e[te spre via]` \n \ntregimea ei.

II. Anun]area temei

Sf=nta Tain` prin care M=ntuitorul ne acord` harul vindec`riitrupe[ti [i suflete[ti este cea a Maslului, la care ne vom referi \ncele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Taina Maslului a fost instituit`, ca toate celelalte Sfinte Tainede c`tre M=ntuitorul nostru Iisus Hristos. Prin ea M=ntuitorulnostru a dat Sfin]ilor Apostoli o form` special` de t`m`duire asufletului [i a trupului. Cartea Sf=nt` ne arat` c` odat` cu alegerea[i trimiterea Sfin]ilor Apostoli \n misiune, Domnul �le-a datputere asupra duhurilor necurate, ca s` le scoat` [i s` vindeceorice boal` [i neputin]`... {i merg=nd, propov`dui]i, zic=nd: s-aapropiat \mp`r`]ia cerurilor. Pe cei bolnavi vindeca]i, pe ceilepro[i cur`]i]i, pe cei mor]i \nvia]i, demoni scoate]i, \n dar a]iprimit, \n dar da]i� . (Matei 10, 7�8). Puterea lor t`m`duitoareat=t de mult a crescut, �\nc=t [i pe uli]e scoteau pe cei bolnavi [i\i puneau pe paturi [i pe t`rgi, ca venind Petru m`car umbra luis` umbreasc` pe vreunul din ei� (Fapte 5, 15).

Domnul a l`sat Apostolilor s` practice [i s` lase mo[tenirecelor ce le vor urma, ca �iconomi ai tainelor lui Dumnezeu�, unprocedeu de vindecare a bolilor prin ungere cu untdelemn. Aceast`practic` a fost instituit` de M=ntuitorul, a fost preluat` de Sfin]iiApostoli ca o porunc` a Domnului, Biserica p`str=nd-o [i azi \naceea[i form` numit` �Sf=ntul Maslu�. Tradus \n limba noastr`(din slava veche), cuv=ntul �maslu� \nseamn` �untdelemn�, sauungere cu untdelemn (�oleo ungere�, cum se mai nume[te),fiindc` prin ungerea cu untdelemn sfin]it se acord` vindecareatrupeasc` [i sufleteasc` bolnavilor, dup` cum citim \n Sf=ntaEvanghelie: �{i demoni mul]i scoteau [i ungeau cu untdelemnpe mul]i bolnavi [i se t`m`duiau �(Marcu 6, 13).

--

Capitolul doi476

Vindecarea prin ungerea cu untdelemn a fost practicat` deBiseric` \n chiar epoca apostolic`, dup` cum ne arat` CarteaSf=nt`: �De este cineva bolnav \ntre voi, s` cheme preo]ii Bisericii[i s` se roage pentru el, ung=ndu-l cu untdelemn \n numeleDomnului. {i rug`ciunea credin]ei va m=ntui pe cel bolnav [i-lva ridica Domnul, [i de va fi f`cut p`cate i se vor ierta� (Iacob 5,14�15). De aici vedem c` [i aceast` Sf=nta Tain` a fost instituit`de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli. Mai observ`mc` ungerea este \n �numele Domnului�, adic` o lucrare a SfinteiTreimi de la care cel bolnav prime[te harul nev`zut al vindec`riitrupe[ti [i al iert`rii p`catelor. Taina cuprinde [i �rug`ciuneacredin]ei�, adic` de invocare [i primire a harului divin.

Av=nd ca scop vindecarea trupeasc`, Sf=nta Tain` a Masluluise s`v=r[este fie \n Biseric`, fie la casa bolnavului. Se poates`v=r[i [i a[a-numitul �maslu de ob[te� la care, pe l=ng` ceibolnavi, pot participa to]i credincio[ii. De fapt, din textul bibliccitat mai sus rezult` c` primitorul Tainei este cel bolnav, dar\ntruc=t ea se refer` la �iertarea p`catelor�, orice membru alBisericii poate fi primitorul Tainei, deoarece to]i au nevoie deiertare. Se obi[nuie[te \ns` ca \n mod special ea s` fie aplicat`celor bolnavi trupe[te.

Taina Maslului poate fi oficiat` oric=nd este cerut`, dar�maslul de ob[te� se obi[nuie[te s` fie s`v=r[it \n zilele de post,sau \n s`pt`m=na Sfintelor Patimi. Ca o zi deosebit` \n aceas`pt`m=n` ar fi �Miercurea Mare� ca o comemorare a pocìn]eifemeii p`c`toase din Evanghelie, care a udat cu lacrimi picioarelelui Iisus, le-a uns cu mir [i le-a [ters cu p`rul capului ei (Luca 7,37�38).

S`v=r[itorul, respectiv s`v=r[itorii Tainei sunt �preo]iiBisericii�. Se recomand` ca num`rul lor s` fie de [apte, fiindcàceast` cifr` are [i o pre\nchipuire \n Vechiul Testament. Astfel,[apte sunt darurile Sf=ntului Duh (Isaia 11, 2�3), [apte preo]i ausunat cu tr=mbi]ele, [i de [apte ori au \nconjurat israeli]ii cetateap=n` au cucerit-o (Iosua 6, 13�16), de [apte ori s-a culcat profetulElisei peste un copil mort, ca s`-l \nvieze (IV Regi 4, 34�35); totde [apte ori Neeman, la porunca lui Elisei, a intrat \n Iordan [is-a vindecat de lepr` (IV Regi 5, 1�14); [i tot de [apte oriproorocul Ilie s-a rugat s` dea Dumnezeu ploaie (III Regi 18,42�44). Dac` nu pot participa [apte preo]i, Taina poate fi s`v=r[it`[i de cinci, trei, sau chiar doi preo]i. Un singur preot nu poates`v=r[i Taina Maslului, deoarece textul biblic precizeaz` la plu-ral: �preo]ii�, ceea ce \nseamn` cel pu]in doi. Tuturor preo]ilorprezen]i le revine obliga]ia s` participe la s`v=r[irea Tainei.


Astfel, pe o mas`, \n biseric` sau la casa bolnavului, se puneSf=nta Evanghelie, un vas cu fìn`, iar \n alt vas se puneuntdelemnul. Se folosesc [apte be]isoare, de preferin]` de busuioc,\nf`[urate la cap`t cu vat`, pentru ungerea celui bolnav, [aptelum=n`ri fixate pe marginea vasului cu fìn`. |n desf`[urareaslujbei distingem rug`ciunea de sfin]ire a untdelemnului, citit`de [apte ori de fiecare preot, citirea a [apte pericope din Apostol[i Evanghelie, dup` care se cite[te rug`ciunea de t`m`duire a�neputin]ei trupe[ti [i suflete[ti�, ung=ndu-se de [apte ori trupulbolnavului (fruntea, ochii, nasul, urechile, obrazul, pieptul,m\inile [i picioarele). Aceast` rug`ciune este esen]a [i miezulTainei. Efectele Maslului sunt vindecarea bolilor trupe[ti [iiertarea p`catelor.

P`str=nd caracterul sfin]itor al Tainei Maslului, la romano-catolici untdelemnul trebuie sfin]it numai de c`tre episcop, iarTaina se aplic` numai muribunzilor, ca o �ungere de pe urm`�(extrema unctio). Mai recent \ns`, Sinodul II Vatican a revizuitaceast` concep]ie, acord=nd Tainei valoarea ei real` pentru aceast`via]` [i denumind-o �ungerea bolnavilor�. Al]i cre[tini, precumprotestan]ii, neoprotestan]ii, ca [i alte secte nu admit valoareaacestei Sfinte Taine, spun=nd c` ungerea cu untdelemn a fostsimbolic` [i c` s-au f`cut vindec`ri [i f`r` untdelemn. Esteadev`rat, dar Apostolii au f`cut vindec`ri [i cu untdelemn [i decinu ne putem \ndoi de valoarea real` a Sfintei Taine. Dac` nu to]is-au vindecat trupe[te, cei ce primesc Taina Maslului se vindec`suflete[te. Sf=ntul Iacob ne arat` clar c` aceast` Taina aduce [iiertarea p`catelor, ceea ce constituie o vindecare sufleteasc`,duhovniceasc`, iar cel ce o prime[te simte o m=ngìere [i o\mp`care cu Dumnezeu. De aceea, P`rin]ii Bisericii recomand`ca aceast` Sf=nt` Tain` s` fie aplicat` at=t celor bolnavi trupe[te,c=t [i celor bolnavi suflete[te, dar av=nd credin]a \n vindecare.


De unde provine numele Sfintei Taine a Maslului sau ungerii cuuntdelemn? (Numele vine de la cuv=ntul �maslo�, care \nsem-neaz` �untdelemn�. Ungerea cu untdelemn se mai nume[te [i�oleoungere�). Cine a instituit aceast` Sf=nt` Tain`? (M=ntuito-rul c=nd a poruncit Sfin]ilor Apostoli s` vindece de boale prinungere cu untdelemn � vezi Marcu 6, 13). Textul din epistolaSf=ntului Iacob ne arat` cumva c` Apostolul Iacob ar fi instituitTaina? (Nu ne arat` acest fapt, ci ne arat` c` Sfin]ii Apostoli opracticau [i c` Biserica o practica, mo[tenind-o de la ei. Sfin]ii

Capitolul doi478

Apostoli sunt numai �iconomi� ai Tainelor lui Dumnezeu. M=n-tuitorul este Cel ce a instituit toate cele [apte Sfinte Taine). |nnumele cui se s`v=r[e[te aceast` Sf=nt` Tain`? (|n �numeleDomnului�). Ce \nseamn` aceasta? (C` harul vindec`tor \l primimdin partea lui Dumnezeu). Ce mai trebuie s` adùg`m la haruldivin? ({i �rug`ciunea credin]ei� noastre). Ce vedem de aici?(C` harul divin este primit \n urma rug`ciunilor de invocare amilostivirii lui Dumnezeu). C=te astfel de rug`ciuni vor fi citite?(Mai \nt=i se va citi de [apte ori rug`ciunea de sfin]ire auntdelemnului, [i apoi [apte rug`ciuni de t`m`duire a �neputin-]elor trupe[ti [i suflete[ti�). Cum am v`zut c` sunt numite acesterug`ciuni? (Sunt numite �ale credin]ei�). Ce ne indic` aceasta?(C` ele trebuie s` fie p`trunse de credin]a \n vindecare, at=t dinpartea s`v=r[itorilor, c=t [i din partea primitorului Tainei).

V. Asocierea

|n cadrul vie]ii duhovnice[ti a credincio[ilor, Taina Maslului estestr=ns legat` de Taina Pocìn]ei. De[i ambele au ca efect iertareap`catelor, se recomand` ca \nainte de primirea Maslului credin-cio[ii s`-[i m`rturiseasc` p`catele [i astfel iertarea de la Dumne-zeu s` fie \nt`rit` prin \ns`n`to[irea trupeasc` [i sufleteasc`. Lafel, Taina Maslului se asociaz` [i Dumnezeie[tii Euharistii, pecare noi o primim �spre s`n`tate [i bucurie�. Nu trebuie \ns`confundat` Taina Maslului cu Taina Mirului. La prima sefolose[te untdelemnul sfin]it vindec`tor, la a doua Sf=ntul Mir,care \mp`rt`[e[te darur i le Sf=ntului Duh, spre cre[ tereaduhovniceasc`.

VI. Generalizarea

Din cele de mai sus vedem c` Taina Sf=ntului Maslu este instituit`de M=ntuitorul [i practicat` de Sfin]ii Apostoli [i de Biseric`.Prin ungerea cu untdelemn sfin]it de preo]i, cel bolnav trupe[te[i suflete[te prime[te \ns`n`to[irea, iertarea de p`cate [i \nt`rireaduhovniceasc`.

VII. Aplicarea

Dat fiind faptul c` untdelemnul cel care r`m=ne dup` ungereabolnavului sau a credincio[ilor este sfin]it, trebuie s` i se acordeo folosire cuviincioas` [i evlavioas`. Astfel, el poate fi pus \ncandele, spre a \ntre]ine aprins` simboiic flac`ra sfin]eniei. Semai poate amesteca cu fìna r`mas` din care s` se fac` o


p=ini[oar` spre a o consuma cel bolnav, sau se pot preg`tiprescurile pentru Sf=nta Liturghie. |n unele p`r]i este obiceiul caacel untdelemn s` fie folosit [i la ungerea trupului ne\nsufle]it albolnavului decedat [i chiar a osemintelor, \n cazuri de exhumare.

|n aplicarea acestei Sfinte Taine trebuie comb`tut` cerereaunor credincio[i de a li se deschide Evanghelia, ca un fel deproorocire spre moarte sau \ns`n`to[ire, deoarece se [tie c` aispiti pe Dumnezeu este un p`cat (Matei 4, 7), iar Sfintele Tainene aduc totdeauna harul divin spre sfin]enie, pace [i \nt`rireduhovniceasc`. Aplicarea acestei Sfinte Taine pentru \ns`n`-to[irea trupului [i a sufletului nu exclude consultarea medicilor[i folosirea medicamentelor indicate. Untdelemnul sfin]it nutrebuie socotit ca un medicament vindec`tor care le exclude pecelelalte, dup` cum nu a exclus [i alte vindec`ri acordate de Sfin]iiApostoli. Ca leac t`m`duitor, untdelemnul sfin]it ne \nt`re[tecredin]a [i \ncrederea \n faptul c` �ceea ce la oameni este cuneputin]`, este cu putin]` la Dumnezeu� (Matei 19, 26).

Cinstirea Sfin]ilor

I. Preg`tirea apercepfiv`

Privind \n calendarul bisericesc observ`m c` \n fiecare zi se facepomenirea unuia, a doi sau chiar trei sfin]i. Mai remarc`m c` \nanumite zile numele unor sfin]i sunt notate \n calendar cu culoarero[ie spre a atrage luarea aminte asupra zilei respective des`rb`toare \nchinat` acelui sf=nt.

II. Anun]area temei

Vom vedea \n continuare \n ce const` [i cum se manifest` cultulsfin]ilor \n Biserica Ortodox`.

III. Tratarea

Cuv=ntul �sf=nt� \nseamn` ceva tìat, scos din uzan]a zilnic` [ipus deoparte spre a fi folosit \n scopul slujirii lui Dumnezeu.A[a avem obiecte, ve[minte, zile sau persoane sfin]ite. Pentru cao persoan` s` devin` sf=nt` i se cere [i efortul personal al cur`]ieiduhovnice[ti, a colabor`rii [i comuniunii cu Dumnezeu, a

--

Capitolul doi480

eliber`rii de \ntin`ciune sau p`cat. |n felul acesta a fi sf=nt\nseamn` a fi curat. La \nceput cre[tinii erau numi]i �sfin]i� sprea se deosebi de restul lumii p`g=ne care n-a primit Sf=nta Tainà Botezului [i nu s-a cur`]at de p`catul originar. Dar cur`]ieiprimite prin Sf=nta Tain` a Botezului trebuie s`-i adùg`m [icur`]ia sau sfin]enia moral`, efortul nostru de a cre[te necontenit\n virtute. |ntruc=t drumul spre sfin]enie ]ine toat` via]a, deoarecelupta cu p`catul nu contene[te, iar cre[terea \n virtute nu arelimite, numai dup` moartea trupeasc` putem declara pe cinevac` este sf=nt, [i numai atunci poate fi cinstit ca atare. Leg`turadintre credincio[ii afla]i \n via]` [i sfin]ii \ncununa]i cu biruin]am`ririi ve[nice se manifest` prin cultul adus sfin]ilor. Acest cultare un \ntreit aspect: de cinstire, de invocare a Sf=ntului \nrug`ciune [i de urmare a vie]ii Sf=ntului.

Cinstirea Sfin]ilor pleac` de la faptul c` Dumnezeu lerecunoa[te cur`]ia moral`, sfin]enia, av=nd o situa]ie special`,deosebit` de a celorlal]i oameni. Prin ei Dumnezeu \[i arat`puterea Sa, \[i descoper` bun`tatea, dreptatea, iubirea [ifrumuse]ea Sa. Prin via]a lor Dumnezeu se bucur` de crea]ia Sa.Ei iradiaz` lumina [i sfin]enia lui Dumnezeu care lucreaz` prinei, f`c=nd transparent` sfin]enia Sa \n lume. De aceea exclam`Psalmistul: �C=t de minunat este Dumnezeu \ntre Sfin]ii Sì�.Prin faptele lor Dumnezeu \[i \mpline[te lucrarea Sa \n lume:�Sfin]ii vor judeca lumea� (I Corinteni 6, 2), ne spune Sf=ntulApostol Pavel.

|n Vechiul1 Testament Sfin]ii sunt ale[ii lui Dumnezeu care[i-au \mplinit misiunea lor \n lume. Patriarhii, profe]ii ca [i to]idrep]ii care \mplinesc voia lui Dumnezeu se numesc Sfin]i. To]iace[tia au ar`tat dreptatea lui Dumnezeu \ntre oameni [i aumen]inut treaz` flac`ra credin]ei \n venirea M=ntuitorului. |n NoulTestament sunt numi]i �sfin]i� Apostolii ca ale[i speciali aiDomnului [i trimi[i \n lume. Apoi \nv`]`torii [i propov`duitoriidreptei credin]e. Martirii [i m`rturisitorii care [i-au ar`tat \n moderoic ata[amentul de nezdruncinat fa]` de Hristos, pustnicii [ic`lug`rii care [i-au dedicat \ntreaga lor via]` \n cur`]ire, ca [i, \ngeneral, oricare credincios cu sufletul plin de iubire pentru Dum-nezeu pentru semenii lor [i pentru \ntreaga crea]ie. Cu prilejulalegerii [i trimiterii Sfin]ilor Apostoli la propov`duire M=ntui-torul a ar`tat c` [i ei merit` din partea oamenilor cinstiredeosebit`: �Cel ce v` prime[te pe voi pe Mine M` prime[te [i celce m` prime[te pe Mine, prime[te pe Cel ce M-a trimis pe Mine.


Cel ce prime[te prooroc \n nume de prooroc, plat` de prooroc valua, [i cel ce prime[te pe drept \n nume de drept plat` de drept valua� (Matei 10, 40�41).

Invocarea Sfin]ilor \n rug`ciune Manifestarea concret` acinstirii Sfin]ilor este redat` prin comuniunea duhovniceasc` cuei [i invocarea lor \n rug`ciunile c`tre Dumnezeu. Sfin]ii suntmijlocitori c`tre Dumnezeu [i ajut`tori \n dob=ndirea m=ntuirii.Se pune \ntrebarea: este posibil` mijlocirea Sfin]ilor? Din pildabogatului nemilostiv [i a s`racului Laz`r rezult` c` cei trecu]i lacele ve[nice se afl` \ntr-o stare con[tient`. Apostolul precizeaz`chiar c`: �Nici moartea nu ne va putea desp`r]i de dragostea luiDumnezeu care este \n Hristos Iisus, Domnul nostru� (Romani8, 38�39). Aceasta \nseamn` c` leg`tura de iubire dintre Hristos[i Sfin]i este continu`. Afl=ndu-se \n comuniune de iubire cuHristos, sfin]ii se afl` \n acela[i timp \n comuniune de iubire [icu credincio[ii afla]i \n via]`. To]i credincio[ii alc`tuiesc Bise-rica, at=t cei trecu]i la cele ve[nice, c=t [i cei r`ma[i \n via]`. |ncadrul acestei comuniuni de iubire, credincio[ii \[i manifest`dragostea fa]` de cei trecu]i la cele ve[nice prin rug`ciunea demijlocire a Bisericii pentru cei adormi]i \n Domnul. |n acela[itimp [i Sfin]ii pot mijloci pentru credincio[ii afla]i \n via]` caunii care sunt \n cea mai apropiat` comuniune cu Dumnezeu. Eialc`tuiesc ceata celor drep]i [i �mult poate face rug`ciuneadreptului� (Iacob 5, 16).

Urmarea vie]ii duhovnice[ti a Sfin]ilor Cinstirea [i invocareaSfin]ilor \n rug`ciune trebuie s` aib` ca efect [i urmarea vie]iilor duhovnice[ti. Via]a lor duhovniceasc` este o lumin`, un farc`lùzitor care \l indic` mereu pe M=ntuitorul, o cale ce duce lam=ntuire [i des`v=r[ire. Domnul ne cere s`-L urm`m [i s` nuostenim pe acest drum. S` imit`m via]a Lui [i s` cre[temnecontenit p=n` la asem`narea cu El. Ne-a asigurat c` nu vom fisinguri [i c` El ne va ajuta \ntotdeauna prin harul Duhului Sf=nt.Desigur c` nu vom reu[i niciodat` s` ajungem la pisculdes`v=r[irii M=ntuitorului, care este deopotriv` Dumnezeu [i om,[i nu a cunoscut p`catul. �|n El locuie[te trupe[te toat` depli-n`tatea dumnezeirii�. Noi ne vom afla mereu pe cale, mereu \nlupt` cu p`catul, mereu \n str`danii de cre[tere \n virtute. Pe acestdrum ne ajut` [i Sfin]ii nu numai prin mijlocirea c`tre Dumne-zeu, ci [i prin pilda vie]ii lor, ei fiind oameni ca [i noi. Dac`M=ntuitorul are toate virtu]ile dezvoltate \n mod des`v=r[it, Sfin]iiexceleaz` \n c=te una din ele [i ne ofer` \n acest fel un model

Capitolul doi482

concret asupra felului cum putem [i noi f`ptui acea virtute. Pildavie]ii Sf=ntului poart` str`lucirea vie]ii duhovnice[ti a Domnului�Fi]i urm`tori Mie, precum [i eu sunt urm`torul lui Hristos�(I Corinteni 11, 1). |n felul acesta via]a Sfin]ilor este asemeneaindicatorilor pentru cei ce doresc s` ajung` pe piscul unui munte,ar`t=nd credincio[ilor drumul spre des`v=r[ire [i nel`s=ndu-i s`r`t`ceasc`.

Se mai pune \ntrebarea de c=nd dateaz` cultul Sfin]ilor?Cul tul Sf in] i lor dateaz` din epoca apostol ic` sub formacomuniunii Sfin]ilor, a iubirii care-i une[te pe cei vii de ceiadormi]i \n Domnul. Practic, cinstirea Sfin]ilor de c`tre cei r`ma[i\n via]` \ncepe odat` cu cinstirea martirilor. �Cei dint=i membriai Areopagului ceresc� al Sfin]ilor sunt martirii (mucenicii).P`timirea [i jertfa lor stau la temelia Bisericii lui Hristos. Moartealor martiric` era considerat` at=t de c`tre ei c=t [i de cre[tiniisupravie]uitori, ca momentul triumfal al c\[tig`rii cununilor pecare Dumnezeu le d` mucenicilor \n ceruri (Preot profesor EneBrani[te «Despre cinstirea Sfin]ilor \n Biserica Ortodox`» \n�Ortodoxia� nr. 1/1980, pag. 46). Forma prin care se manifest`cultul public al Sfin]ilor rezid` dintru \nceput \n instituireas`rb`torilor. |n fiecare an la data mor]ii martirice, cre[tinii seadunau la mormintele martir i lor. Aici se s`v=r[ea Sf=ntaEuharistie, se \mp`rt`[eau to]i [i se citeau \nsemn`rile despremoartea martiric` a Sf=ntului.

Biserica a precizat patru criterii dup` care un credincios tre-cut la cele ve[nice putea fi declarat Sf=nt: moartea martiric`,m`rturisirea [i ap`rarea dreptei credin]e, sfin]enia vie]ii [is`v=r[irea unor semne supranaturale. La acestea se mai poateadùga [i g`sirea moa[telor Sf=ntului av=nd puterea facerii deminuni. De[i \nc` din epoca apostolic` sunt cinsti]i \ntreagaBiseric` prin s`rb`tori [i rug`ciuni, cultul Sfin]ilor a ajuns mait=rziu, \n secolul al XVI-lea s` fie contestat, odat` cu apari]iaReformei [i a cultelor neoprotestante. Cei care nu admit cultulSfin]ilor spun c` singurul mijlocitor \ntre Dumnezeu [i oamenieste M=ntuitorul Iisus Hristos. Numai \n El [i prin El putemdob=ndi m=ntuirea. Desigur, invoc` [i texte biblice ca de exem-plu: �Unul e Dumnezeu, [i Unul e mijlocitorul \ntre Dumnezeu[i oameni� (I Timotei 2, 5); (vezi [i Faptele Apostolilor 4, 12;I Ioan 2, 1). Corect interpretate, aceste texte nu contrazic cultulSfin]ilor. M=ntuirea ne-a venit prin jertfa M=ntuitorului [i numaiprin El ne putem m=ntui. El a fost [i r`m=ne Mijlocitorul \ntreDumnezeu [i oameni. Dar a[a cum Biserica poate ajuta credin-cio[ilor prin rug`ciuni la m=ntuirea celor adormi]i \n Domnul,


tot astfel [i Sfin]ii pot ajuta credincio[ilor \n rug`ciunile lor c`treDumnezeu Tat`l, prin Fiul. De aceea credincio[ii nu se roag`Sfin]ilor s`-i m=ntuiasc` ci s`-i miluiasc`, adic` s`-i ajute ladob=ndirea m=ntuirii pe care o acord` Dumnezeu Tat`l prin Fiul\n Duhul Sf=nt.


|n ce const` cultul Sfin]ilor? (|n cinstirea lor datorit` vrednicieipe care [i-au c=[tigat-o \n fa]a lui Dumnezeu, \n invocarea lor \nrug`ciuni ca mijlocitori c`tre Dumnezeu [i \n imitarea vie]ii lorduhovnice[ti). C=nd a luat na[tere cultul Sfin]ilor? (|n epocaapostolic`). Care au fost primii Sfin]i? (Martirii sau m`rtu-risitorii).

V. Asocierea

Facem deosebirea \ntre cultul de adorare numit [i �delatrie�, pecare-l dator`m numai lui Dumnezeu, [i cultul de venerare, decinstire numit [i �dulie� pe care-l acord`m Sfin]ilor.

Putem \n]elege mai bine aceast` distinc]ie dintre cultul deadorare adus numai lui Dumnezeu [i cel de cinstire sau venerareadus Sfin]ilor, dac` ne vom referi la o \nt=mplare real` dinperioada post-apostolic`. Murind de moarte martiric` pe la anul166, trupul ne\nsufle]it al episcopului Policarp al Smirnei a fostcerut de c`tre cre[tini de la autorit`]ile romane p`g=ne. Adversariicre[tinilor a[teptau ca ace[tia s` se \nchine trupului ne\nsufle]ital Sf=ntului. Cre[tinii \ns` r`spund: �Noi niciodat` nu vom puteas` p`r`sim pe Hristos care a p`timit pentru m=ntuirea \ntregiilumi [i nici nu ne vom \nchina altcuiva pentru c` Lui ne \nchin`mca Fiului lui Dumnezeu iar pe martiri \i iubim ca pe \nv`]`ceii [iurm`torii Domnului. |i iubim pentru dragostea ne]`rmurit` pecare o au pentru Domnul [i St`p=nul lor ca s` ne \nvredniceasc`[i pe noi s` fim p`rta[i [i \mpreun` ucenici cu ei�.

VII. Generalizarea

Din cele de mai sus rezult`, a[a cum sublinia un dasc`l al Bisericiic` �cel care cinste[te pe mucenic cinste[te pe Dumnezeu pentrucare mucenicul a suferit mucenicia. Cel care se \nchin` Aposto-lului lui Hristos se \nchin` Celui ce L-a trimis pe Apostol... c`nu este alt Dumnezeu dec=t unul singur cel cunoscut [i adorat \nTreime�.

Capitolul doi484

VIII. Aplicarea

Cultul Sfin]ilor se manifest` \n mai multe forme:1. Prin r=nduirea lor de c`tre Biseric` \n cursul anului

Bisericesc c=nd credincio[ii particip=nd la cultul divin, \i \nvoc`pe Sfin]i s` mijloceasc` c`tre Dumnezeu pentru m=ntuireasufletului, \n`l]=nd imnuri de laud` vie]ii [i faptelor lor.

2. Pentru unii Sfin]i Biserica a r=nduit s`rb`tori specialeprecum cele \nchinate Maicii Domnului, Cuvioasei Paraschiva,Sf=ntului Mare Mucenic Dimitrie, Sf=ntului Ierarh Nicolae, Sf.Ioan Botez`torul, Sf. Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie [i Ioan, Sf.Mc. Gheorghe, Sf. \mp`ra]i Constantin [i Elena, Sf. Ap. Petru [iPavel, Sf. prooroc Ilie Tesviteanul. La aceasta mai adùg`m [iduminica numit` �a tuturor Sfin]ilor�, prima duminic` dup`Pogor=rea Duhului Sf=nt.

3. Multe din biserici poart` hramul unui Sf=nt pe care cre-dincio[ii locului \l pr`znuiesc cu mult` evlavie ca pe ocrotitorullor duhovnicesc.

4. Multe din casele credincio[ilor sunt puse sub obl`duireaunui Sf=nt, iar s`rb`toarea respectiv` este considerat` praznicfamilial.

5. Mul]i dintre credincio[i poart` nume de Sfin]i, [i serecomand` ca atunci c=nd sunt boteza]i credincio[ii s` primeasc`nume de Sf=nt, ca s`-l aib` \n via]` [i rug`tor c`tre Dumnezeu, [i\n acela[i timp s` urmeze pilda vie]ii sale duhovnice[ti.

6. Se vor c=nta cu credincio[ii diferite tropare \nchinateSfin]ilor precum [i �Sfin]ilor Mucenici care bine v-a]i nevoit [iv-a]i \ncununat, ruga]i-v` lui Hristos s` ne m=ntuiasc` sufletelenoastre�.

Cinstirea sfintelor moa[te


Ce sunt sfin]ii? (Sfin]ii sunt acei oameni care prin harul lui Dum-nezeu, prin credin]a lor [i faptele bune s`v=r[ite s-au \nvrednicitde o cinstire deosebit` din partea lui Dumnezeu [i a Bisericii).Care sunt condi]iile trecerii \ntre sfin]i, sau a canoniz`rii sfin]ilor?(Acestea sunt: m`rturisirea, p`strarea [i ap`rarea dreptei credin]e,

--


via]a sf=nt`, precum [i s`v=r[irea faptelor supranaturale sau aminunilor).

Osemintele lor dup` moarte, ca f`c`toare de minuni se mainumesc [i moa[te, c`rora se cuvine de asemenea o cinstiredeosebit` din partea credincio[ilor.

II. Anun]area temei

Despre aceast` cinstire a moa[telor vom trata \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Dat f i ind faptul c` omul a fost creat de Dumnezeu pr inparticiparea Sa direct`, cu trup [i suflet, at=t p`catul c=t [isfin]enia se transmit de la trup la suflet.

Lu=nd trup ca al nostru, M=ntuitorul \i imprim` puterea Sadumnezeiasc`. Femeia bolnav` de scurgere de s=nge, de pild`, asim]it puterea dumnezeiasc` a lui Iisus prin simpla atingere detrupul Lui (Luca 8, 43�48). Datorit` puterii dumnezeie[titransmis` trupului, \nvierea Sa din mor]i \i cuprinde \ntreagafiin]`, ridic=nd trupul Sù \n comuniunea Sfintei Treimi [iar`t=ndu-ne c` dup` modelul Lui [i noi vom \nvia nu numai cusufletul, ci [i cu trupul; c` nu numai sufletul se va \nvrednici deputerea nemuririi, ci [i trupul va primi acela[i har divin m=ntuitor.Dup` pogor=rea Sf=ntului Duh, Sfin]ii Apostoli primesc putereaminunilor nu numai \n suflet, ci [i \n trupurile lor �\nc=t [i peuli]e scoteau pe cei bolnavi [i-i puneau pe paturi [i pe t`rgi cavenind Petru m`car umbra lui s` umbreasc` pe vreunul dintre ei�(Faptele Apostolilor 5, 15). |n felul acesta ne apar clare [icuvintele Sf=ntului Apostol Pavel cu privire la sfin]enia trupului:�Nu [ti]i c` trupurile voastre sunt m`dulare lui Hristos? Sau nu[ti]i c` trupul vostru este templu al Duhului Sf=nt care este \nvoi?...� (I Corinteni 6, 15�19).

Tot a[a se \nt=mpl` [i \n cazul moa[telor sfin]ilor. Harul divinsfin]e[te sufletul, iar puterea vie]ii de sfin]enie s`l`[luit` \n sufletse transmite [i trupului. |n acest caz trupul nu numai c` nu cade\n descompunere [i \n stric`ciune, ci devine chiar izvor=tor demir cu puteri de a face minuni [i asupra altor trupuri a[a cum amv`zut c` a fost vindecat` femeia din Evanghelie prin simplaatingere de trupul M=ntuitorului sau al]i vindeca]i prin atingereade trupurile sfin]ilor Apostoli. �St`p=nul Hristos � scrie Sf=ntulIoan Damaschin � ne-a dat ca izvoare m=ntuitoare moa[teleSfin]ilor care izvor`sc \n multe chipuri, faceri de bine [i dau la

Capitolul doi486

Sf=ntul Ioan IacobHozevitul, n`scut la25 iulie 1913 \n Crì-nice[ti � Horodi[tea,jud. Dorohoi. A trecutla cele ve[nice la 6august 1960. Dup`20 de ani, \n 1980i-au fost descoperitemoa[tele nev`t`m-ate. A fost canonizatca sf=nt la 21 iunie1992.

iveal` mir cu bun miros. Sfintele moa[te adeveresc m`rirea pecare o prime[te trupul omului de la Dumnezeu [i confirm`cuvintele Sf=ntului Apostol Pavel: �trupul nu este pentru desfr=-nare, ci pentru Domnul [i Domnul pentru trup (I Corinteni 6,13). De aceea sublinia Nicolae Cabasila c` �dac` Hristos \ntr-a-dev`r se poate vedea [i pipì undeva \n lumea aceasta \n carne [ioase, apoi aceasta se poate \n Sfintele Moa[te�.

Cre[tinii au pre]uit \nc` dintru \nceput moa[tele sfin]ilor.Astfel, la \nceputul secolului II, Sf=ntului Ignatie, dup` ce asuferit moarte martiric` la Roma �credincio[ii i-au adunatosemintele [i le-au p`strat cu sfin]enie ca pe o comoar` de pre]�.La fel ni se spune [i \n actul martiric al Sf=ntului Policarpepiscopul Smirnei (� 166) c`, cre[tinii au adunat moa[tele luicare pentru ei erau �mai de pre] dec=t pietrele nestemate [i maiscumpe dec=t aurul�.

|ncep=nd cu secolul III cre[t ini i f`ceau pelerinaje lamormintele martirilor pentru a dob=ndi vindec`ri de boale prinmoa[tele lor. Unii doreau s` le poarte cu ei, al]ii, s` li se pun` \nmorm=nt dup` moarte p`r]i din moa[tele martirilor. Din secolulIV cultul sfintelor moa[te prime[te o dezvoltare deosebit`. Elesunt transportate \n marile ora[e, iar pentru a satisface cerin]elecredincio[ilor ele se f`r=mi]eaz`, se \mpart [i sunt p`strate ca


adev`rate tezaure. De-a lungul veacurilor moa[tele sfin]ilor s-au\nmul]it tot mai mult, cuprinz=nd toate Bisericile Ortodoxe. {i\n Biserica noastr` se p`streaz` moa[tele unor sfin]i aduse cusecole \n urm` la noi \n ]ar` ca [i ale sfin]ilor romani, c`roracredin]a credincio[ilor le acord` deosebit` cinstire mai cu seam`la s`rb`toarea or=nduit` cinstirii sf=ntului. Nu to]i cre[tinii ad-mit \ns` cinstirea moa[telor, spun=nd c` aceasta contravine legiigenerale dat` de Dumnezeu trupului de a se \ntoarce \n p`m=ntuldin care a fost luat (Facere 3, 19), iar pe de alt` parte c` moartea\nseamn` o transformare necesar` a trupului din stric`ciune \nnestric`ciune (I Corinteni 15, 35; 44). Aceste obiec]iuni nu au\ns` nici un temei solid spre a putea fi sus]inute. Exist` \ntr-adev`rlegea general` a \ntoarcerii trupului \n p`m=ntul din care a fostluat. Dar c=nd a ap`rut aceast` lege [i sub ce form`? A ap`rut \nurma p`catului ca un blestem pentru p`cat. Omul nu a fost creatde Dumnezeu pentru moarte, ci pentru via]`. De aceea drep]ii,precum Enoh [i Ilie nici nu au cunoscut moartea trupeasc`. Lafel nu cunosc nici cei care r`scump`ra]i prin moartea [i \nviereaDomnului, se \mp`rt`[esc de sfin]enia Lui. Iar aceast` sfin]eniese refer` la persoana omeneasc` ca un tot unitar, at=t la suflet c=t[i la trup. C=t prive[te transformarea trupului din stric`ciune \nnestric`ciune prin moarte este \ntr-adev`r o regul` general`. Darpot exista [i excep]ii. Dumnezeu poate g`si adic` [i alte formede schimbare a trupului \ntru nestric`ciune. Enoh [i Ilie, de pild`,sau cei g`si]i vii la a doua venire a Domnului: �Iat` tain` v`spun vou`: nu to]i vom muri, dar vom fi schimba]i \ntr-o clipeal`de ochi la tr=mbi]a de apoi� (I Corinteni, 15 51�52).


Ce sunt sfintele moa[te? (Oseminte sau r`m`[i]e trupe[ti alesfin]ilor). Cum se explic` dup` \nv`]`tura cre[tin` posibilitateap`str`rii nestric`cioase a trupurilor sfin]ilor? (A[a cum trupul\mpreun` cu sufletul a c`zut \n stric`ciune tot astfel prinr`scump`rarea adus` de M=ntuitorul [i prin pogor=rea Sf=ntuluiDuh oferindu-se harul sfin]eniei, unii credincio[i se \nvrednicescde plenitudinea sfin]eniei care se transmite [i trupului). Care aufost primele sfinte moa[te p`strate de credincio[i? (Moa[telemartirilor).

Capitolul doi488

V. Asocierea

Cinstirea sfintelor Moa[te este specific cre[tin`. |nainte de venireaM=ntuitorului se promova alt` atitudine fa]` de trup. Vechii\n]elep]i considerau trupul ca o \nchisoare a sufletului din careacesta din urm` cùta s` se elibereze... Iar c=nd era vorba detrupul unui mort care dezlipit de suflet era dat stric`ciunii,atingerea de el era considerat` \n Vechiul Testament de-a dreptulnecur`]ie (Numerii 19, 13). Au fost \ns` [i cazuri \n VechiulTestament c=nd puterea de via]` a celor drep]i transmitea [itrupului aceea[i putere. Proorocul Ilie de pild` nu a cunoscutmoartea trupului, fiind ridicat la cer. Se relateaz` apoi cazul unuimort care aruncat fiind \n morm=ntul lui Elisei �c`z=nd acela,s-a atins de oasele lui Elisei [i a \nviat, scul=ndu-se pe picioarelesale� (IV Regi 13, 21).

VI. Generalizarea

Sfintele Moa[te reprezint` o leg`tur` special` \ntre sufletul sf=n-tului [i a osemintelor sale, sfin]ii r`m=n=nd prezen]i \n duh [ihar \n Moa[tele lor, \n cea mai mic` p`rticic`.

VII. Aplicarea

1. Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezint` comuniuneacelor care se sfin]esc prin harul divin. La temelia ei st` puterealucr`toare a harului prin virtu]ile sfin]ilor. De aceea, la temeliazidirii unei Biserici se pun Sfintele Moa[te, amintind de evlaviaprimilor cre[tini, care zideau biserici pe mormintele martirilor.

2. Urm=nd evlaviei primilor cre[tini care la mormintelemartirilor s`v=r[eau Sf=nta Euharistie [i se \mp`rt`[eau cu to]i\n duhul iubirii care \i uneau \n Trupul lui Hristos, a r`masr=nduiala ca \n Sf=nta Mas` din altar pe care se oficiaz` Sf=ntaLiturghie [i \n antimisul f`r` de care nu se poate aduce JertfaDomnului, s` se pun` Sfinte Moa[te.

3. Cinstind Sfintele Moa[te credincio[ii aduc venerare sf=n-tului pe care \l invoc` \n rug`ciunile lor [i a c`rui via]` de sfin]enieo urmeaz`.

4. Oric=nd credincio[ii pot aduce cinstire moa[telor sf=ntu-lui loca[, dar mai cu deosebire la s`rb`toarea sf=ntului, c=nd Bise-rica \i face pomenire aduc=ndu-i laud` [i rug=ndu-l s` mijloceasc`la P`rintele ceresc pentru m=ntuirea noastr`.


Cinstirea sfintelor icoane


Cu sufletul \n`l]at spre frumuse]ile duhovnice[ti s-a putut face\n sf=ntul loca[ de \nchinare exclama]ia: �|n biserica m`ririi Talest=nd, \n cer ni se pare c` st`m�. Nu f`r` temei s-au putut spuneaceste \naripate cuvinte, dat` fiind ambian]a care s`l`[luie[te \nsf=ntul loca[, ca [i podoabele care \nc=nt` privirea [i \nal]`sufletul spre m`rirea lui Dumnezeu. Astfel de podoabe sfinteaflate pe pere]i, vorbesc ne\ntrerupt oricui le prive[te despremodul cum ne-a venit m=ntuirea [i cum o putem dob=ndi.

II. Anun]area temei

Acestea sunt sfintele icoane despre a c`ror cinstire ne vom ocupa\n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

Cuv=ntul �icoan`� \nseamn` imaginea care reprezint` asem`nareacu o anumit` realitate. Astfel, \n primele pagini ale SfinteiScripturi afl`m c` omul a fost creat dup` �chipul [i asem`narealui Dumnezeu�. La fel spune Sf=ntul Apostol Pavel despre M=n-tuitorul c` este �icoana Tat`lui�, adic` de aceea[i fiin]` spiri-tual` cu Tat`l, f`r` nici o deosebire (Coloseni 1, 15).

Reprezent=nd realit`]i sfinte, icoanei i se cuvine cinstire sauvenerare. Nu ca lui Dumnezeu, fiindc` lui Dumnezeu i se cuvineadorare. Pentru a nu face aceast` confuzie, dat fiind faptul c`poporul ales se afl` \ntr-o lume idolatr`, Dumnezeu nici nuporunce[te ale[ilor Sì s`-i fac` chipul. |n schimb porunce[te cape capacul de la chivotul unde se afl` legea s` fie pu[i doi heru-vimi de aur (Ie[ire 26, 31). La fel [i cortul sf=nt va avea o perdea,iar \n ]es`tura ei vor fi imprimate chipuri de heruvimi (Ie[ire 26,31). La fel i se porunce[te [i lui Solomon ca \n Sf=nta Sfintelorde la templul zidit de el, s` fac` �doi heruvimi s`pa]i \n lemn [ifereca]i cu aur� (II Cronici 3, 10; III Regi 6, 23). Tot astfel [i peu[ile de la intrarea \n Sf=nta Sfintelor, a f`cut heruvimi s`pa]i [i\mbr`ca]i \n aur� (III Regi 6, 32). Heruvimii nu reprezint` realit`]iimaginare. Ei exist` \n realitatea lumii spirituale a lui Dumne-zeu. De aceea, remarc` Apostolul c` Moise \mpline[te poruncalui Dumnezeu, �f`c=ndu-le toate dup` chipul ce i s-a ar`tat pe

--

Capitolul doi490

munte� (Evrei 8, 5). Pe de alt` parte, heruvimii nu erau numaisimple podoabe, ci datorit` faptului c` reprezentau realit`]i alelumii spirituale, li se aducea [i cinstirea cuvenit`. A[a se explic`faptul c` �Iosua a c`zut cu fa]a la p`m=nt \naintea chivotuluiDomnului� (Iosua 7, 6) unde era imaginea heruvimilor. Tot\naintea chivotului cu legea Domnului pe care se p`stra imagineasau icoana heruvimilor, se aduceau jertfe (III Regi 3, 15); iar \ncortul adun`rii, \n fa]a perdelei celei de dinaintea chivotului legiise aducea �untdelemn curat pentru luminat stors din m`sline, cas` ard` sfe[nicul \n toat` vremea� (Ie[irea 27, 20). |n fa]a perdeleicu heruvimi �dinaintea chivotului legii� era un jertfelnic unde seaducea �t`m=iere ne\ntrerupt`� (Ie[irea 30, 8).

Este [tiut c` M=ntuitorul \n cursul activit`]ii Sale pe p`m=nt,adesea mergea la templu. Desigur c` dac` ar fi avut de spus ceva\n leg`tur` cu icoanele aflate \n templu din porunca lui Dumne-zeu, El ar fi luat atitudine, tocmai pentru a se p`stra \ntru totulcurat` Legea lui Dumnezeu [i adorarea acordat` numai P`rinteluiceresc. Dar nu a avut nimic de spus [i de aceea le-a cinstit ca Fiual Omului care \ntru totul \mpline[te voia Tat`lui.

La fel [i Sfin]ii Apostoli vorbesc totdeauna cu respect fa]`de casa lui Dumnezeu pe care o cinstesc, precum [i fa]` de toatecele aflate \n ea din porunca lui Dumnezeu. Descriind-o, Sf=ntulApostol Pavel se refer` [i la icoana �heruvimilor slavei, umbrindacoper`m=ntul \mp`c`rii� (Evrei 9, 5).

Dar [i dup` ce \nchin`torii lui Iisus cel \nviat au fost izgoni]idin templu [i din sinagogi, trebuind s` se roage [i s` �fr=ng`p=inea pe la casele lor�, precum [i dup` moartea Sfin]ilorApostoli, nu au contenit ca, pe Domnul pe care \l aveau \n sufletes`-L aib` [i \n imagine. Av=nd astfel imaginea Lui mereu \n fa]aochilor, aveau necontenit \n fa]` modelul pe care trebuiau s`-Limite prin vie]uirea lor duhovniceasc`. Niciodat` nu s-a interpretatc` icoana Domnului ar fi idol. Niciodat` nu s-a cinstit materialuldin care era f`cut` icoana, ci chipul pe care \l reprezenta. Deaceea, nimeni nu s-a smintit la \nceput cinstindu-L pe Iisus carea vie]uit pe p`m=nt [i care a avut o \nf`]i[are real`. {i este foartefiresc s` fie a[a!... Acest fapt \l \nt=lnim de altfel [i \n via]anoastr`. Punem adesea \n casele noastre poze av=nd chipul celordragi, \nr`mate [i p`strate cu cinste. Ori de c=te ori le privim,comunic`m [i ne afl`m \n comuniune� cu cei afla]i \n poze, de[iunii din ei sunt poate departe, sau poate de mult trecu]i la celeve[nice. Nu este astfel de mirare c` m`rturiile cu privire lacinstirea icoanelor \n via]a primilor cre[tini abund`. De pild`,Sf=ntul Irineu (�202) vorbe[te de chipul lui Iisus p`strat cu cinste


[i venerare de o cre[tin` pe nume Marcela. Sf=ntul Vasile celMare (�379) arat` c` icoanele reprezint` un l`s`m=nt apostolic[i �nu sunt oprite, ci sunt zugr`vite \n toate bisericile noastre\nc` din vechime�. Dovad` \n acest sens sunt pere]ii cata-combelor , \n care se re fugiau pr imi i c re[ t in i \n t impulpersecu]iilor, c=t [i pere]ii bisericilor aflate la suprafa]`. Sf=ntulGrigorie de Nissa (�394) referindu-se la biserica cu hramul�Sf=ntul Teodor Tiron�, sf=nt martir care moare \n timpulpersecu]iilor lui Diocle]ian, ne spune c` pe pere]ii ei se afla icoanaM=ntuitorului, precum [i scene din moartea martiric` a Sf=ntuluiTeodor. Scriitorul bisericesc Tertulian (�240) ne spune c` icoanaM=ntuitorului \n chip de p`stor poate fi g`sit` chiar [i pe paharelede bùt.

Despre vechimea icoanelor, dat=nd din perioada apostolic`,avem m`rturia istoricului bisericesc Eusebiu (�340). Pentru adovedi c` ceea ce ne comunic` este adev`rat, vine cu precizareac` el \nsu[i a v`zut bustul M=ntuitorului ridicat la Cezarea luiFilip de c`tre femeia vindecat` de scurgere de s=nge.

Pe de alt` parte, P`rin]ii Bisericii ne arat` [i rolul pe care \laveau icoanele \n via]a credincio[ilor, precum [i modul \n careBiserica le-a cinstit.

|n primul r=nd icoana constituie �Biblia credincio[ilorne[tiutori de carte�. �Privind icoanele � spune Sf=ntul Grigoriecel Mare � cre[tinii v`d calea pe care trebuie s` o urmeze�.�Precum cartea aduce aminte de Dumnezeu celor [tiutori de carte,spune Sf=ntul Ioan Damaschin, la fel icoana, celor ne[tiutori decarte. {i precum cuv=ntul este pentru auz, icoana este pentru v`z�.

|n al doilea r=nd, chiar [i pentru cei [tiutori de carte, icoanaajut` s` \n]eleag` mai bine ceea ce au cit i t \n Scriptur`,mi[c=ndu-le \n acela[i timp inima, f`c=nd sufletul s` vibreze [i\ntreaga fiin]` s` se \nal]e duhovnice[te. Sf=ntul Grigorie de Nissane m`rturise[te c` ori de c=te ori privea tabloul care reprezentajertfirea lui Isaac adus` de tat`l sù, \ntreaga fiin]` i se cutremura,iar sufletul i se \nduio[a at=t de mult, \nc=t [iroaie de lacrimi \icurg din ochi.

Pe l=ng` luminarea min]ii [i \nc`lzirea inimii, \n al treilear=nd icoanele aduc asupra sufletului [i determinarea de a imitaprin fapte ceea ce au v`zut cu mintea [i au sim]it cu inima. �Nuam prea multe c`r]i � spune Sf=ntul Ioan Damaschin � [i nicinu am timp liber pentru a le citi; intru \n biseric`, spitalul ob[tescal sufletului, [i podoaba picturii m` atrage [i \mi desf`teaz`vederea [i pe nesim]ite m`rirea lui Dumnezeu p`trunde \n suflet.

Capitolul doi492

Am primit r`bdarea mucenicului, r`splata cununilor [i m` aprindca prin foc cu dorin]a de a-l imita�.

Dac` \n primele veacuri cre[tine cinstirea icoanelor a fost dec`tre to]i primit`, s-au ivit apoi aprige discu]ii \mpotriva cinstiriilor, consider=ndu-se c` \nchinarea la sfintele icoane este idolatrie.Pentru a pune cap`t acestei fr`m=nt`ri din s=nul Bisericii, a fostnevoie s` se convoace un sinod ecumenic, cel de al VII-lea, laNicea, \n anul 787, pentru a stabili definitiv c` cinstirea sfinteloricoane corespunde voii lui Dumnezeu [i c` aceasta fiind omo[tenire apostolic`, a fost p`strat` cu sfin]enie de c`tre Biseric`.

Dup` apari]ia Reformei, cinstirea icoanelor a fost din nou\nl`turat`, iar cre[tinii apar]in`tori cultelor neoprotestante aupornit o adev`rat` ac]iune \mpotriva cinstirii lor. Ei spun c` nutrebuie s` ne \nchin`m la icoane, pentru c` aceasta ar \nsemnaidolatrie. |n sus]inerea afirma]iei lor aduc porunca a doua dinDecalog, prin care Dumnezeu opre[te \nchinarea la idoli. (Ie[irea20, 2�5). Pentru a vedea \ns` dac` cinstirea icoanelor \nseamn`\ntr-adev`r \nchinare la idoli, sau idolatrie, se cuvine s` stabilimce este icoana [i ce este idolul. Am v`zut c` icoana reprezint` oasem`nare cu o realitate existent`. Ea este chipul sau imagineaunei realita]i. |n schimb idolul este o \nchipuire \n g=nd a unorlucruri care nu exist` \n realitate. De aceea, idolul se mai nume[te[i iluzie, aparen]`, fantom`, vanitate, imaginea unei iluzii. Iat`cum sunt v`zu]i idolii de c`tre profe]ii Vechiului Testament:�C`ci idolii nu sunt dec=t minciun` [i nu este nici o suflare \n ei,sunt un lucru de nimic, o lucrare \n[el`toare� (Ieremia 10, 14�15).

�Dumnezeii lor nu sunt dumnezei, ci lucruri de m=iniomene[ti, lemn [i piatr`� (Isaia 37, 19). La fel ne spune [ipsalmistul: �Gur` au [i nu vor grì, ochi au [i nu vor vedea,urechi [i nu vor auzi, c` nu este duh \n gura lor� (Psalmul 134,15). Pentru acest motiv Sf=ntul Apostol Pavel conchide �c` idolulnu este nimic \n lume� (I Corinteni 8, 4). �Altul este idolul [ialta este icoana � scrie Origen (�254).� Este icoan` atunci c=ndprin sculptur` sau pictur` se reproduce un pe[te sau un patruped,sau un animal s`lbatic. Dar este idol atunci c=nd imagina]iarealizeaz` o form` pe care [i-a \nchipuit-o [i care nu are prototipulsù printre lucrurile existente, precum ar fi de pild`, o figur`care \n acela[i timp este [i om [i cal�.

De aici rezult` clar c` \ntre idol [i icoan` exist` o deosebireesen]ial`; ele nu se pot confunda, iar \n porunca a doua dinDecalog este vorba de idoli, nu de icoane.



Ce \nseamna cuv=ntu l � icoan`�? ( |nseamn` ch ipul , sauasem`narea unei realit`]i existente, sau reprezentarea a ceea ceexist` [i care prezint` semnifica]ie pentru via]a duhovniceasc`).Cine a dat porunc` s` se cinsteasc` icoanele? (Dumnezeu a datporunc` s` se a[eze cei doi heruvimi, care reprezentau asem`nareaheruvimilor existen]i \n ceruri). Li se acord` cinstirea? (Da).Cum? (Prin t`m=iere, aprinderea de candele, aducerea de jertfe[i \nchin`ciune). De ce Dumnezeu nu a dat porunc` s` se fac`chipul Lui? (Fiindc` atunci oamenii ar fi c`zut \n idolatrie,cinstind numai chipul [i nu pe Dumnezeu care este Duh). M=n-tuitorul s-a opus cinstirii heruvimilor? (Merg=nd [i rug=ndu-se\n templu, Domnul a cinstit casa lui Dumnezeu cu tot ce avea \nea l`sat din porunca lui Dumnezeu). Dar Sfin]ii Apostoli? (Sfin]iiApostoli au urmat exemplul |nv`]`torului). Dar cre[tinii dinperioada apostolic` sau post apostolic`? ({i ei cinsteau icoanelereprezent=nd chipul M=ntuitorului, ale sfin]ilor sau scene dinBiblie). De unde [tim aceasta? (Din m`rturisirea Sfin]ilor P`rin]i,ca [i din imaginile g`site pe pere]ii catacombelor, sau ale primelorcase de rug`ciuni [i biserici). Care este influen]a sim]irii sfinteloricoane asupra evlaviei credincio[ilor? (Ele lumineaz` mintea,ajut=ndu-ne s` \n]elegem mai u[or [i mai bine con]inutulScripturii; ne \nc`lzesc apoi sim]irea [i dragostea fa]` de chipurilesau scenele reprezentate, [i ne determin` s` aplicam [i noi \nvia]` ceea ce vedem [i sim]im). Poate fi considerat` icoana idol?(Nu se poate face aceast` confuzie, fiindc` icoana reprezinta oimagine existent`, pe c=nd idolul nu este dec=t o iluzie, el nureprezint` nimic).

V. Asocierea

C=nd vorbim de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane, trebuies` o deosebim de cinstirea acordat` lui Dumnezeu. |n limbajteologic cinstirea acordat` lui Dumnezeu se nume[te adorare sau�latrie�, pe c=nd cinstirea acordat` \ngerilor, sfin]ilor, moa[telorsau icoanelor se nume[te �dulie�, adic` venerare, sau cinstire.�Latria� sau adorarea este cultul suprem sau propriu-zis. Pe Dum-nezeu \l cinstim adic` pentru El \nsu[i, pentru m`re]ia [iperfec]iunea Lui, pentru faptul c` este creatorul [i proniatorulnostru, St`p=nul [i P`rintele nostru. Dulia, venerarea sau cinstireaeste \ns` un cult dependent de cel suprem, deci subordonat, saurelativ. Dar cinstind sfintele icoane noi aducem pream`rire tot

Capitolul doi494

lui Dumnezeu. El r`m=ne deci obiectul [i ]elul adev`rat [i ultimal cultului nostru, orice form` ar \mbr`ca acesta \n aparen]`. Cualte cuvinte, \ntreg cultul cre[tin porne[te de la Dumnezeu [isf=r[e[te la Dumnezeu. (Pr. Prof. Dr. Ene Brani[te, «LiturgicaGeneral`» � Bucure[ti, 1985, p. 71�72).

VI. Generalizarea

Merg=nd pe aceast` linie, la sinodul VII ecumenic de la Niceadin anul 787 s-a stabilit cu privire la venerarea sfintelor icoane,c` nu cinstim materia din care este f`cut` icoana, ci chipul pecare \l reprezint` ea, �iar cinstirea care se d` chipului, trece laprototip [i cel ce se \nchin` icoanei se \nchin` Fiin]ei celei\nchipuite de ea�.

VII. Aplicarea

1. Intr=nd \n biseric` se cuvine ca mai \nt=i s` ne apropiem deicoana aflat` \n mijloc [i s`-i d`m chipului pe care \l reprezint`cuvenita venerare, plec=ndu-ne \n fa]a icoanei [i cinstind-o prins`rutare, f`c=nd semnul sfintei cruci.

2. Se cuvine apoi ca fiecare bun cre[tin s` aibe \n casa saicoane sfin]ite, \n special, icoana sf=ntului ocrotitor al casei. Serecomand` apoi ca aceast` icoan` s` fie cinstit` prin candela careo lumineaz` atr`g=ndu-ne mereu luare aminte asupra datoriei dea imita \n via]a duhovniceasc` virtu]ile sf=ntului pe care \l cinstimpe icoan`.

Rug`ciunile pentru cei adormi]i \nDomnul


C=nd M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair c` doarme, cei defa]` au r`mas to]i nedumeri]i, [tiind prea bine c` fiica lui Iair amurit. Prin cuvintele Sale \ns` M=ntuitorul ne arat` c` pentru ceicare mor \n credin]a c` El este \nvierea [i via]a, moartea nu maieste un apus f`r` sf=r[it, ci doar o adormire.

--


II. Anun]area temei

Acest fapt ne ofer` posibilitatea de a vedea care sunt temeiurilerug`ciunilor pentru mor]i.

III. Tratarea

|nc` din primele pagini Sf=nta Scriptur` ne arat` c` omul estecrea]ia lui Dumnezeu, sufletul fiind nemuritor [i ve[nic ca Dum-nezeu \nsu[i. Format din trup [i suflet omul nu a fost creat pen-tru moarte ci pentru via]` [i fericire. Moartea este r`splatap`catului (Romani 6, 23) aduc=nd o ruptur` \n fiin]a omului,desp`r]ind trupul de suflet. Totu[i, fiind de esen]` divin`, sufletulnu poate muri. Numai trupul prime[te os=nda mor]ii: �c`ci dinp`m=nt e[ti luat [i \n p`m=nt te vei \ntoarce�. (Facere 3, 19).Prin moarte trupul �Ca pulberea se \ntoarce \n p`m=nt cum afost, iar sufletul se \ntoarce la Dumnezeu care l-a dat� (Ecleziastul12, 7).

|ntrup=ndu-se \ns` spre a m=ntui lumea Dumnezeu-Fiul arestabilit fiin]a omului, deopotriv` suflet [i trup. Prin m`rita Sa\nviere p`catul [i moartea au fost \nvinse [i astfel pentru cei cesunt \ntru Hristos, moartea nu mai \nseamn` un sf=r[it total alvie]ii ci doar o adormire, un \nceput al unei vie]i noi f`r` desf=r[it. Precum Hristos a \nviat din mor]i, s-a f`cut \ncep`turacelor adormi]i, �c`ci precum to]i mor \n Adam a[a to]i vor fif`cu]i vii \ntru Hristos� (I Corinteni 15, 20� 22). Din sf=r[itcutremur`tor al vie]ii, moartea s-a transformat \ntr-un laboratoral ei: �nebune, ceea ce semeni tu nu cap`t` via]` dac` nu moare�(I Corinteni 15, 36). �Bobul de gr=u c`z=nd \n p`m=nt de nu vamuri r`m=ne singur, iar de va muri aduce mult` road`� (Ioan 12,24). |nsu[i M=ntuitorul a spus despre fiica lui Iair [i despre Laz`rc` nu au murit, ci dorm, dar oamenii nu L-au putut \n]elege atunci.Mai t=rziu Apostolii vorbesc [i ei la fel despre �cei adormi]i� \nn`dejdea vie]ii: �pentru c` de credem c` Iisus a murit [i a \nviata[a [i Dumnezeu va aduce prin Iisus pe cei adormi]i \mpreun` cuEl� (I Tesaloniceni 4, 14). Convingerea primilor cre[tini c`moartea nu \nseamn` o dispari]ie total` nici chiar a trupului, cic` odat` va \nvia [i va fi ve[nic \mpreun` cu sufletul rezult` [idin denumirea locului de \nmorm=ntare, [i anume: �cimitir�(derivat din cuv=ntul grecesc �kimitirion�), care \nseamn` locde dormit, de repaus, dormitor. De aceea, c=nd �\nsu[i Domnulla semnul dat la glasul Arhanghelului [i la tr=mbi]a lui Dumne-zeu se va cobor\ din cer, cei mor]i \ntru Hristos vor \nvia�

Capitolul doi496

(I Tesaloniceni 4, 16). De aceea \n limbajul bisericesc mor]ii senumesc �adormi]i� sau �repausa]i� (r`posa]i) adev`r reflectat \ninscrip]iile: �Dormi \n pace�, �Fie-i ]`r=na u[oar`� sau �Aiciodihne[te \ntru Domnul robul lui Dumnezeu...�

Sufletul fiind nemuritor r`m=ne [i dup` moarte \ntr-o stareactiv`, fapt pe care ni-l descoper` M=ntuitorul \n pilda bogatului[i s`racului Laz`r: �[i a murit s`racul [i a fost dus de \ngeri \ns=nul lui Avraam [i a murit [i bogatul [i s-a \ngropat. {i \n iadridic=ndu-[i ochii fiind \n munci \l vede pe Avraam de departe [ipe Laz`r \n s=nul lui, [i strig=nd a zis...� (Luca 16, 22�31).Afl=ndu-se \n stare activ`, sufletul celor adormi]i poate fi \ncomuniunea lui Dumnezeu sau departe de El, \n func]ie de loculunde a fost repartizat dup` judecata particular`. Dup` judecataparticular` [i p=n` la judecata universal` (care este definitiv`)sufletele celor adormi]i r`m=n pe mai departe membre aleBisericii: �c`ci dac` trìm, pentru Domnul trìm [i dac` murimpentru Domnul murim, deci [i dac` trìm [i dac` murim aiDomnului suntem� (Romani 14, 8). Alc`tuind Trupul tainic alDomnului (Biserica) \ntre cei vii [i cei mor]i se stabile[te oleg`tur` de iubire, c`ci �dragostea nu piere niciodat`� (I Corin-teni 13, 8). Ne manifest`m astfel iubirea fa]` de cei adormi]i \nDomnul rug=ndu-ne pentru ei, av=nd asigurarea M=ntuitoruluic` nu va trece cu vederea cererile noastre: �{i orice ve]i cere \nnumele Meu aceea voi face ca s` se pream`reasc` Tat`l \n Fiul...�(Ioan 14, 13�14). Este adev`rat c` numai Dumnezeu scoate dinos=nd` sufletele celor adormi]i, dar membrii cei vii ai BisericiiSale pot mijloci , f i indc` Dumnezeu ascult` [i \mpline[terug`ciunile unuia pentru altul (Iacob 5, 16). Chiar din veaculapostolic, era obiceiul ca cei vii s` se boteze [i pentru iertareap`catelor celor mor]i care nu primiser` botezul. Sf=ntul ApostolPavel se refer` la acest fapt, [i nu numai c` nu-l combate, dar \laduce ca argument pentru sus]inerea \nvierii noastre (I Corinteni15, 29). Apostolul neamurilor recunoa[te deci posibilitatearug`ciunilor de mijiocire pentru cei mor]i \ntre judecata particu-lar` [i cea universal`.


Care este \nv`]`tura Sfintei Scripturi despre suflet? (C` reprezint`suflare divin` [i este nemuritor). Ce este moartea? (Desp`r]ireasufletului de trup). Ce se \nt=mpl` cu sufletul dup` moarte? (Fiindnemuritor va fi judecat \n mod particular de Dumnezeu. Dacèste g`sit vrednic va r`m=ne \n comuniunea iubirii lui Dumne-


zeu, iar dac` nu va fi g`sit vrednic nu se poate bucura de iubirealui Dumnezeu). Dup` judecata particular` os=nda iadului estedefinitiv`? (Nu este definitiv`, \ntruc=t judecata particular` nueste nici ea definitiv`. Numai judecata ob[teasc` este definitiv`[i numai atunci os=nda iadului este ve[nic`). Sufletul aflat \n iadse poate ajuta pe sine? (Din pilda bogatului [i s`racului Laz`rvedem c` nimeni aflat \n os=nd` nu se mai poate ajuta pe sine\nsu[i). Dar cine-l poate totu[i ajuta [i salva? (Numai Dumnezeuprin jertfa Fiului Sù adus` p=n` la sf=r[itul veacurilor spreiertarea p`catelor). Cum \l iart` [i-l salveaz` Dumnezeu? (Prinrug`ciunea Bisericii, a celor afla]i \n via]`, care \mpreun` cu ceimor]i r`m=n membri ai Trupului tainic al Domnului p=n` la adoua Sa venire. Dragostea care ne leag` de cei adormi]i se mani-fest` prin rug`ciuni de cerere pentru izb`virea sufletelor lor. Bise-rica se roag` astfel pentru to]i cei din veac adormi]i, f`r` nici odeosebire, mai ales cu prilejul Sfintei Euharistii, c=nd se aducejertfa iert`rii p`catelor).

V. Asocierea

Alc`tuind aceea[i comuniune de iubire \n cadrul Bisericii, ceivii se roag` pentru cei adormi]i \n Domnul, precum [i invers. |nm`sura \n care ne rug`m pentru cei adormi]i cerem [i noi la r=ndulnostru sfin]ilor cu care ne afl`m \n comuniune s` mijloceasc` [iei pentru iertarea [i m=ntuirea noastr`, av=nd certitudineaacestei mijlociri, deoarece �dragostea nu piere niciodat`�(I Corinteni 13, 8).

VI. Generalizarea

A[adar, rug`ciunea pentru cei adormi]i \n Domnul se bazeaz` peunitatea Bisericii ca Trup tainic al Domnului, care cuprinde [ipe cei vii [i pe cei mor]i. |n aceast` comuniune de iubire [i desfin]enie, Dumnezeu prime[te rug`ciunile [i cererile celor viipentru cei mor]i.

VII. Aplicarea

1. Biserica se \ngrije[te de via]a credincio[ilor de la na[tere p=n`la morm=nt, [i chiar dincolo de morm=nt. Pentru cei mor]i ar=nduit servicii religioase [i rug`ciuni speciale legate \n primulr=nd de \nmorm=ntare, \nso]ind sufletul celui adormit \n c`l`toriasa spre via]a ve[nic`. Rug`ciuni se fac [i la 3, 6, 9, 40 de ziledup` moarte, \n amintirea ar`t`rilor M=ntuitorului \nvia]i apoi la

Capitolul doi498

un an, [i \n fiecare an de la data mor]ii se fac parastase \nso]itede agape, at=t \n amintirea celui r`posat, c=t [i ca expresie acomuniunii de iubire a credincio[ilor care mijlocesc cu rug`ciunipentru iertarea p`catelor [i fericirea ve[nic` a celui adormit \nDomnul. Slujbele sunt \nso]ite de acte de milostenie, tot ca omanifestare a iubirii cre[tine.

2. Biserica a r=nduit [i zile speciale pentru pomenirea celoradormi]i: s=mb`ta dinaintea l`satului sec de carne, a doua, a treia[i a patra din Postul Sfintelor Pa[ti, ca aducere aminte de jertfaizb`vitoare a M=ntuitorului, precum [i lunea dup` �duminicaTomii� \n amintirea biruin]ei asupra iadului [i a mor]ii, prin\nvierea Domnului, iar rug`ciunile pentru mor]i din s=mb`taRusaliilor amintesc de \nvierea [i restabilirea vie]ii prin pogor=reaDuhului Sf=nt.

3. Pe l=ng` rug`ciunile Bisericii, fiecare credincios are datoriaca \n rug`ciunile sale particulare s`-i pomeneasc` pe cei trecu]ila cele ve[nice.

4. |n semn de cinstire a celui adormit Biserica binecuvinteaz`[i morm=ntul sù \ntru n`dejdea vie]ii ve[nice [i a \nvierii la ceade-a doua venire a Domnului. |i este a[ezat` o cruce la c`p`t=i casemn al biruin]ei asupra mor]ii [i al parusiei Domnului, c=ndto]i cei adormi]i vor \nvia cu trupurile, spre a fi \mpreun` cusufletul \n ve[nica comuniune cu Dumnezeu. Familia celuiadormit are \n continuare datoria de a \ngriji morm=ntul,p`str=ndu-i prin aceasta amintirea [i cinstindu-i numele.

5. Rug`ciunile pentru cei mor]i au [i un rol educativ pentrucei afla]i \n via]`, atr`g=ndu-le ca luare aminte asupra faptuluic` moartea nu ne ocole[te [i c` vom da socoteal` \n fa]a DreptuluiJudec`tor pentru faptele s`v=r[ite. Tot cu rol educativ, rug`ciunilepentru cei adormi]i ne men]in \ntr-o permanent` leg`tur` cu ceidintr-un neam cu noi, fapt care constituie o stavil` \n calea uit`riiob=r[iei, a leg`turii cu \nainta[ii, \nt`rindu-ne astfel [i sentimentuldragostei fa]` de p`m=ntul locuit de ei, precum [i de tradi]iilestatornicite de ei, \n care ne reg`sim propria noastr` identitate.


Via]a viitoare


Ce ne spune Simbolul de credin]` \n ultimele sale dou` articole?(Ne spune: �A[tept \nvierea mor]ilor [i via]a veacului ce va s`fie. Amin�). Ce \nseamn` aceasta dac` ne g=ndim la crea]ie? (Cà[a cum crea]ia are un \nceput, tot astfel va avea [i un scop aldes`v=r[irii, dup` dreptatea lui Dumnezeu).

II. Anun]area temei

Evenimentele care urmeaz` dup` moartea fiec`ruia dintre noi sepetrec \n via]a viitoare, la care ne vom referi \n cele ce urmeaz`.

III. Tratarea

|nv`]`tura despre via]a de dincolo de morm=nt [i toate cele ce sevor \nt=mpla dup` a doua venire a Domnului se nume[te�eshatologie�, de la cuv=ntul grecesc �eshatos�, care \nseamn`�cele de pe urm`�. Iar �cele din urm`� ale vie]ii \ncep odat` cumoartea fiec`ruia [i se decid definitiv \n urma celei de a douaveniri a Domnului [i a judec`]ii universale.

S` le vedem pe r=nd potrivit modului \n care M=ntuitorul\nsu[i, precum [i Sfin]ii Apostoli ni le-au descoperit.

1. Via]a viitoare \ncepe odat` cu moartea. Vedem [i [tim cuto]ii c` moartea este \ncetarea vie]ii de pe p`m=nt, odat` cudesp`r]irea trupului de suflet. Potrivit \nv`]`turii Sfintei Scripturi,ea a ap`rut ca �r`splat` a p`catului� (Romani 6, 23). Iar odat` cudesp`r]irea sufletului de trup, fiind nemuritor, sufletul se \ntoarcela Dumnezeu care l-a creat, iar trupul se \ntoarce \n p`m=ntul dincare a fost f`cut: �{i ca pulberea s` se \ntoarc` \n p`m=nt precuma fost, iar sufletul s` se \ntoarc` la Dumnezeu care l-a dat�(Ecleziasticul 12, 7; Geneza 3, 19). Odat` cu p`catul primuluiom, moartea s-a \ntip`rit \n a[a m`sur` \n firea omeneasc`, \nc=tputem spune c` a devenit un destin uman, dup` cum vedem cuto]ii [i dup` cum ne spune Apostolul: �Pentru aceea, a[a cumprintr-un om a intrat p`catul \n lume [i prin p`cat moartea, a[amoartea a trecut la to]i oamenii prin cel \n care to]i au p`c`tuit�(Romani 5, 12). Dar, arat` Apostolul \n continuare: �precum pringre[eala unuia a venit os=nda pentru to]i oamenii, a[a prin\ndreptarea unuia a venit \ndrept`]irea vie]ii pentru to]i oamenii�

--

Capitolul doi500

(Romani 5, 18). A[adar, �c`lc=nd cu moartea pe moarte�, �Hristosa \nviat din mor]i [i s-a f`cut \ncep`tura celor adormi]i. C`cideoarece moartea a venit prin om, prin om [i \nvierea mor]ilor;c`ci precum to]i mor \n Adam, a[a to]i vor fi f`cu]i vii \n Hristos�(I Corinteni 15, 20�22). |n felul acesta, moartea apare ca unlaborator al \nvieri i , o t ransformare �a str ic`ciunii \ntrunestric`ciune a sl`biciunii \ntru putere, a firescului dominat dep`cat, \ntru duhovnicesc aflat \n str`lucire ve[nic`� (I Corinteni15, 42�44). Privit` ca o a[teptare a \nvierii, moartea trupeascèste socotit` adormire, sau odihn`, iar cei mor]i trupe[te senumesc �adormi]i \ntru Domnul�, iar cuv=ntul �cimitir�, define[tetocmai locul de odihn`. |n acela[i timp, \ns`, moartea este [ipiatr` de hotar care \nchide u[a harului, \nc=t dup` moarte nimeninu poate face nimic pentru m=ntuirea proprie.

2. Din pilda bogatului [i s`racului Laz`r vedem foartelimpede c` imediat dup` moarte, bogatul a fost dus \n iad, iarLaz`r \n rai (Luca 16, 21). {i dac` imediat dup` moarte vom firepartiza]i \n iad sau \n rai, aceast` repartizare se face \n urmaunei judec`]i. Aceast` judecat` se refer` numai la sufletulnemuritor, fiindc` a[a cum am v`zut, trupul desp`r]indu-se desuflet, se va descompune \n p`m=ntul din care a fost creat. {icum fiecare suflet \n parte va fi judecat, spunem c` aceast`judecat` se nume[te judecata particular`. Apostolul spune c` �to]itrebuie s` ne \nf`]i[`m \naintea judec`]ii lui Hristos, ca s` iafiecare dup` cele ce a f`cut prin trup, ori bine, ori rù� (II Corin-teni 5, 10). Judecata particular` va fi f`cut` at=t de c`tre M=ntu-itorul, c=t [i de con[tiin]a fiec`ruia, av=nd \n vedere credin]a [ifaptele s`v=r[ite \n via]a p`m=nteasc`.

3. Starea sufletelor dup` judecata particular` va fi fericit` \nrai, sau de nefericire, \n iad. |nainte de a se desp`r]i de Sfin]iiApostoli, M=ntuitorul le-a f`g`duit c` le va g`ti un loc [i \i valua la Sine \n \mp`r`]ia lui Dumnezeu (Ioan 14, 2�3). Raiul estelocul comuniunii ve[nice cu Hristos cel \nviat [i \n`l]at la cer, [iprin Hristos cu Dumnezeu Tat`l, cu \ngerii [i cu cere[tile puteri,ca [i cu to]i drep]ii [i sfin]ii. Fericirea comuniunii ve[nice cuHristos are un caracter spiritual ce nu poate fi exprimat princuvinte, oric=t de me[te[ugite ar fi acestea, datorit` faptului c`noi trìnd \n trup material, nu am avut experien]a ei, [i nu amputut face analogie sau asem`nare cu ceea ce noi sim]im [i numimfericire. Indic=nd faptul c` ele sunt deasupra posibilit`]ii noastrede percep]ie, Apostolul spune c` �cele ce ochiul nu a v`zut, niciurechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-a ridicat, pe acesteale-a g`tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El� (I Corinteni 2, 9).


Pentru a ne face totu[i o imagine a fericirii ve[nice, s` ne amintimde scena schimb`rii la fa]` a Domnului, c=nd cei trei Apostoliafl=ndu-se \n comuniunea slavei lui Hristos, au uitat cu totul c`mai trìesc pe p`m=nt. De aici [i exclama]ia Sf=ntului ApostolPetru: �Bine este nou` s` fim aici! De voie[ti s` facem aici treicolibe: }ie una [i lui Moise una [i lui Ilie una� (Matei 17, 4). Peei s-au uitat... Aceasta este bucuria reg`sirii sufletului \n Dum-nezeu... {i niciodat` Apostolii nu ar mai fi p`r`sit acel loc [iparc` ar fi vrut ca [i timpul s` nu-[i depene mersul...

|n contrast cu raiul, iadul este o dep`rtare de la fa]a lui Dum-nezeu (Matei 7, 23). Pentru a \n]elege realitatea lui spiritual`,M=ntuitorul ne ofer` imagini diferite pe care noi le putem vedea[i sim]i. El este un loc de chinuri, un cuptor de foc (Matei 13,42�50), foc nestins (Matei 3, 12), pl=nsul [i scr=[nirea din]ilor(Matei 20, 13), iezerul de foc (Apoc. 19, 20), \ntunericul cel maidinafar` (Matei 8, 12). T`lm`cind aceste imagini, ne putem daseama c` via]a \n iad, lipsit` total de iubirea [i pacea lui Dumne-zeu, ca [i de lumina lui Hristos, se afl` \ntr-un \ntuneric [i \ntr-otulbur`toare nelini[te, zbucium [i durere.

Cei afla]i \n iad nu se mai pot m=ntui prin propriile lor puteri,\ntruc=t am v`zut c` moartea este u[a care se \nchide [i nu maipoate exista nici un fel de cìn]` pentru p`cate. Rug`ciunileBisericii \ns` ne pot veni \n ajutor. Fericitul Augustin arat` c`�sufletele credincio[ilor care au murit nu sunt desp`r]ite deBiseric`... ele sunt madulare ale lui Hristos�. |ntre Bisericalupt`toare de pe p`m=nt [i cea triumf`toare din cer exist` oleg`tur` [i unitate dat` de faptul c` ele alc`tuiesc Trupul luiHristos. Dac` \n aceast` via]` \ndemnurile de a ne ruga unii pen-tru al]ii sunt cu insisten]` adresate credincio[ilor de c`tre Sfin]iiApostoli, �fiindc` mult poate rug`ciunea st`ruitoare a dreptului�(Iacob 5, 16), tot astfel de rug`ciuni st`ruitoare pot fi adresateP`rintelui ceresc [i pentru cei adormi]i, M=ntuitorul asigur=ndu-nec` �orice ve]i cere \n numele Meu, aceea voi face, ca s` seprosl`veasc` Tat`l \n Fiul. De ve]i cere ceva \n numele Meu euvoi face� (Ioan 14, 13�14). C=t de accentuat` era practicarug`ciunii pentru cei adormi]i, la primii cre[tini, vedem dinm`rturia Sf=ntului Apostol Pavel care se refer` la practicareaBotezului de c`tre cre[tinii afla]i \n via]`, pentru cei adormi]i...(I Corinteni 15, 29).

4. |ntruc=t judecata particular` este nedeplin`, va urma lasf=r[itul veacurilor judecata ob[teasc`, numit` [i judecata dinurm`, sau de apoi. Ea este precedat` de a doua venire a Domnului,numit` parusia Domnului. Nu [tim c=nd va veni, M=ntuitorul

Capitolul doi502

spun=nd c` �nimeni nu [tie, nici \ngerii din ceruri, nici Flui, cinumai Tat`l� (Matei 24, 36; 11 Tes. 5, 2�3; II Petru 3, 10).

5. Cu foarte pu]in timp \nainte de parusia Domnului va avealoc \nvierea celor mor]i, iar cei care vor fi g`si]i vii \[i vorschimba trupurile \ntru nestric`ciune. �Deodat` � spuneApostolul � \ntr-o clipit` de ochi, la tr=mbi]a cea de apoi, mor]iivor \nvia nestric`cio[i [i noi ne vom schimba, c`ci trebuie caacest trup stric`cios s` se \mbrace \ntru nestric`ciune [i acesttrup muritor s` se \mbrace \ntru nemurire� (I Corinteni 15, 52�53, vezi [i II Tesaloniceni 4, 16�17). |nvierea trupurilor celoradormi]i este posibil` din partea lui Dumnezeu, care tot din p`-m=nt l-a creat la \nceput pe om. Apoi, transformarea \ntrunestric`ciune prin moarte este un fenomen natural [i necesar, pecare Apostolul \l remarc` [i \n firea \nconjur`toare: �Ceea cesemeni tu nu cap`t` via]`, dac` nu moare. {i ceea ce semeni nueste trupul care va fi, ci numai grùntele gol poate da gr=u, saude altceva din celelalte... A[a [i \nvierea mor]ilor... se seam`n`\ntru stric`ciune, \nvie \ntru nestric`ciune, \nvie \ntru putere; seseam`n` trup firesc, \nvie trup duhovnicesc� (I Cor. 15, 36�44).A[adar, trupul cel \nviat va fi acela[i pe care \l avem noi acum,\ntruc=t am v`zut c` cei g`si]i vii r`m=n \n trupurile lor; [i fiindc`\n acest trup am s`v=r[it cele bune [i cele rele. Deci se cuvine cael s` se bucure de fericire sau de os=nd`. Dar a[a cum \nc` \naceast` via]` trupul nostru se schimb` \n func]ie de v=rst`, el seva transforma [i \n via]a ve[nic`, dup` cum ne arat` Apostolul.Adic`, va fi nestric`cios, \ntru slav`, plin de puteri duhovnice[ti,cere[ti. Trupurile vor fi lipsite deci de trebuin]ele materiale, depl`ceri, de pofte, ca [i de durerile pe care le-am avut \nainte demoarte \n via]a p`m=nteasc` . �Vor fi ca \ngerii lui Dumnezeu \ncer: nici se \nsoar`, nici se m`rit`� (Matei 22, 30). Trupulduhovnicesc se va \ndumneze i \mpreun` cu suf le tu l .�Vom \nceta de a mai lucra virtu]ile � spune Sf=ntul MaximM`rturisitorul � dar nu vom \nceta de a sim]i \n noi lucr=ndu-se\ndumnezeirea dup` har, ca o r`splat` pentru ele. C`ci lucrarea\ndumnezeirii \n noi fiind mai presus de fire, e f`r` de hotar�.

6. Dac` la judecata particular` particip` [i con[tiin]a omului,la judecata ob[teasc` singurul judec`tor va fi M=ntuitorul. Ea vaavea caracter solemn [i faptele fiec`ruia vor fi date la iveal`, \nv`zul [i auzul tuturor, cu eviden]ierea efectului lor pozitiv [inegativ pe care l-au avut asupra semenilor. M=ntuitorul neprezint` magnificul tablou al judec`]ii ob[te[ti (Matei 25, 34�46) cu alegerea celor buni de cei rì cu repartizarea la dreaptasau la st=nga [i cu rostirea sentin]ei finale [i definitive, ca o


binecuv=ntare pentru cei m=ntui]i [i ca un blestem pentru ceios=ndi]i. Starea de fericire \n care se vor afla cei m=ntui]i nu vafi pentru to]i la fel. �Fiecare \[i va lua plata dup` osteneala sa�(I Corinteni 3, 8). M=ntuitorul a ar`tat c` �\n casa Tat`lui meu maimulte l`ca[uri sunt� (Ioan 14, 2). E vorba de mai multe trepte alefericirii, \n func]ie de des`v=r[irea duhovniceasc` din aceast`via]`. Dar des`v=r[irea duhovniceasc` \n ve[nicie va progresamereu, niciodat` nu se va mai sf=r[i, fiind atras` de asem`nareades`v=r[irii lui Dumnezeu cea f`r` limit`.

7. Apoi aceast` lume va fi transformat` \ntr-un cer nou [ip`m=nt nou, �\ntru care locuie[te dreptatea� (II Petru 3, 13),deoarece a[a cum f`ptura a fost p`rta[` stric`ciunii odat` cuc`derea omului \n p`cat, tot astfel �[i f`ptura se va izb`vi dinrobia stric`ciunii, ca s` fie p`rta[` la libertatea m`ririi fiilor luiDumnezeu� (Romani 8, 21), �{i Dumnezeu va fi totul \n toate�(I Corinteni 15, 28).


Dup` \nv`]`tura cre[tin` moartea nu mai este privit` cu team`.Ea reprezint` o t ransformare necesar` din str ic`ciune \nnestric`ciune, asemenea bobului de gr=u, care pentru a rodi via]atrebuie s` treac` prin stric`ciunea mor]ii. Dup` desp`r]ireatrupului de suflet, acesta fiind nemuritor, ce se \nt=mpl` cu el?(Va fi judecat particular). De cine? (De M=ntuitorul [i de pro-pria con[tiin]`, care [i ea este un judec`tor dat sufletului de c`treDumnezeu). Care va fi soarta lui dup` judecata particular`? (Vafi ori \n fericirea comuniunii cu Dumnezeu, ori \n os=nd`. Adic`,ori \n rai, ori \n iad). Se poate ajuta sufletul pe sine dup` moarte?(Nu se poate ajuta). Dar cum poate fi totu[i ajutat? (Prinrug`ciunea Bisericii, dat fiind faptul c` [i cei adormi]i r`m=np=n` la judecata ob[teasc` membri ai Trupului Domnului, adicài Bisericii). Parusia sau a doua venire a Domnului de ceeveniment va fi precedat`? (De \nvierea trupurilor celor adormi]i[i \nt=mpinarea Domnului prin schimbarea lor, asemenea [i celorce vor fi g`si]i \n via]`). Va fi o diferen]` de timp \ntre \nviereacelor adormi]i [i parusie? (Apostolul spune c` diferen]a de timpva fi neglijabil de mic`, �c=t o clipit` din ochi�). Judecata dinurm` ce caracter are? (Dac` prima judecat` are un caracter par-ticular [i provizoriu, cea de a doua va avea un caracter ob[tesc [idefinitiv, adic` va fi judecat fiecare \n fa]a tuturor [i faptele vorfi spuse pe fa]`. Dac` la judecata particular` particip` [iconstiin]a, cea ob[teasc` este f`cut` numai de c`tre M=ntuito-

Capitolul doi504

rul). Care va fi hot`r=rea judec`]ii ob[te[ti? (Repartizareadefinitiv` spre fericire sau spre os=nd` a tuturor oamenilor, dup`faptele pe care le-au f`cut). Care va fi soarta acestei lumi dup`judecata ob[teasc`? (Se va \nnoi \ntru nestric`ciune, potrivitdrept`]ii lui Dumnezeu, care va fi �totul \n toate�).

V. Asocierea

Cu toate c` via]a viitoare, care \ncepe dup` moarte are aspectepe care noi nu le \nt=lnim \n aceast` via]`, ea este totu[i \n str=ns`leg`tur` [i dependen]` cu aceast` via]` [i \n acela[i timp esteanticipat` \nc` din aceast` via]`.

Vorbind despre criteriul dup` care vom fi judeca]i [irepartiza]i spre fericire sau os=nd` ve[nic`, am v`zut c` faptelebune sau faptele rele s`v=r[ite \n aceast` via]` vor fi acuzatoriisau ap`r`torii no[tri.

Pe de alt` parte, dup` modul \n care reu[im s` ne des`v=r[im\n virtute \n aceast` via]`, anticip`m bucuriile duhovnice[ti alecomuniunii cu Dumnezeu din via]a viitoare. |n felul acesta via]aviitoare apare ca o continuare fireasc` [i des`v=r[it` a vie]ii deaici. Sfin]ii prin via]a lor s-au ridicat [i au gustat din dulcea]a [ibucuria vie]ii viitoare, [i acest fapt i-a determinat tot mai mult\n str`dania s`v=r[irii faptelor bune, [i le-a \nt`rit puterile decre[tere \n virtute.

VI. Generalizarea

De aici vedem c` via]a viitoare anticipat` \nc` \n aceast` via]`\ncepe cu moartea, se continu` cu judecata particular`, [i curepartizarea provizorie spre fericire sau os=nd`, iar odat` cu adoua venire a Domnului are loc \nvierea mor]ilor spre judecatauniversal`, dreapt` [i definitiv`, urmat` de un cer nou [i p`m=ntnou, c=nd Dumnezeu va fi �totul \n toate�.

VII. Aplicarea

Acord=nd cuvenita importan]` continuei preg`tiri a credincio-[ilor pentru via]a viitoare, Biserica a introdus pericopa �Drepteijudec`]i� tocmai \naintea postului Sfintelor Patimi, spre a atragecredincio[ilor luare aminte c` prin Jertfa Domnului am primitharul iert`rii [i \mp`c`rii cu Dumnezeu, iar faptele noastre bunevor r`m=ne cu noi \n ziua judec`]ii.


Biserica ne \ndeamn` ca permanent s` priveghem, av=nd \naten]ie m=ntuirea sufletului, iar faptele noastre s` fie pe m`sur`ca oric=nd s` putem da �r`spuns bun la \nfrico[ata judecat` a luiHristos�.

Cre[tinismul [i celelalte religii

l. Preg`tirea aperceptiv`

Av=nd \nscris \n ad=ncul sufletului sù sim]`m=ntul religios, omul[i l-a manifestat totdeauna \n foarte multe [i variate forme, \nc=t\n mod firesc se pune \ntrebarea care este credin]a cea adev`rat`?Datorit` p`catului \mpl=ntat \n sufletul omului, leg`tura lui cudivinitatea a fost de-a lungul vremii confuz` [i denaturat`, \nc=ta trebuit ca Dumnezeu \nsu[i s` se descopere, ar`t=nd �calea,adev`rul [i via]a� pe care s` o urmeze [i s` o practice omul cafiin]` religioas`.

II. Anun]area temei

Aceast` descoperire a lui Dumnezeu cu privire la El \nsu[i, ca [ila leg`tura lui cu omul, ne este dat` prin Fiul Sù [i ne ofer`posibilitatea de a vedea superioritatea religiei cre[tine fa]` decelelalte religii.

III. Tratarea

|n primul r=nd, izvorul din care cunoa[tem pe Dumnezeu este\ns`[i descoperirea Sa f`cut` \n Sf=nta Scriptur`. To]i cei careau scris Sf=nta Carte au con[tiin]a c` ea reprezint` Cuv=ntul luiDumnezeu scris sub inspira]ia Duhului Sf=nt, �ca s` fie mai t=rzium`rturie ve[nic`� (Isaia 30, 8). Sfin]ii Autori au con[tiin]a c` eitransmit nu de la ei, ci ceea ce au primit de la Dumnezeu: �A[azice Domnul�, sau �a[a zice Domnul c`tre mine�, nu sunt repeti]iistereotipe, ci reprezint` con[tiin]a vie c` cei ce le-au scris, auf`cut-o a[a cum li s-a descoperit de sus. Fiul lui Dumnezeu \nsu[iva spune c` tot ceea ce El a transmis reprezint` Cuv=ntul luiDumnezeu a[a cum i-a fost dat de Tat`l (Ioan 17, 6) [i acestcuv=nt �este adev`rul� (Ioan 17, 17). {i celelalte religii ridic`preten]ia c` exprim` \n c`r]ile lor, descoperirea lui Dumnezeu,

--

Capitolul doi506

dar cei ce au scris Biblia se prezint` ei \n[i[i ca martori, ca uniicare au constatat pe baz` de experien]` empiric` tot ceea cecomunic`: �{i cel ce a v`zut a m`rturisit [i m`rturia lui esteadev`rat`; [i acela [tie c` adev`r spune, ca [i voi s` crede]i� (Ioan19, 35); �Ce am auzit, ce am v`zut cu ochii no[tri, ce am privit [im=inile noastre au pipìt � despre Cuv=ntul vie]ii (aceea v`vestim)... ce am v`zut [i am auzit aceea v` vestim [i vou`, ca [ivoi s` ave]i \mp`rt`[ire cu noi� (I Ioan 1, 1�3).

|n aI doilea r=nd, ceea ce eviden]iaz` superioritatea [idivinitatea religiei cre[tine const` \n deosebirea dintre IisusHristos si ceilal]i \ntemeietori de religie. Evangheliile ne redaufoarte simplu [i natural via]a [i activitatea Domnului Iisus,ar`t=ndu-ne c` \nc` de la \nceput El a avut con[tiin]a activit`]iiSale, iar aceasta reprezint` o \mplinire a vechilor profe]ii despreMesia, care va veni s` izb`veasc` pe om din p`cat [i s`-l \mpacecu P`rintele ceresc. Dac` to]i \ntemeietorii de religii au fostdiviniza]i cu mult timp dup` moartea lor, divinitatea lui Iisus afost recunoscut` \nc` din timpul activit`]ii Sale, spontan [i cu ocert` convingere, exprimat` sincer [i revelator, de cei ce L-auurmat: �Noi am crezut [i am cunoscut c` tu esti Hristosul, Fiullui Dumnezeu celui viu� (Ioan 6, 69). La fel cuvintele Lui eraup`trunse de adev`rul ve[nic, \nc=t cei ce I-au urmat constat` f`r`nici o ezitare c` El are �cuvintele vie]ii ve[nice� (Ioan 6, 68); iarprofe]iile f`cute de El s-au \mplinit toate, cu cea mai mareexactitate. Minunile Lui vin s` confirme [i ele divinitatea Sa.Ele nu au fost acte spectaculare, ci p`streaz` \n ele naturale]eaiubirii [i a binefacerii \ndreptate spre salvarea [i integrarea omului\ntr-o via]` normal` [i demn` de chipul lui Dumnezeu, iar \nviereaSa din mor]i este minunea suprem` proprie exclusiv Fiului luiDumnezeu, care a venit s` calce cu moartea pe moarte [i s`-lelibereze pe om din p`cat, \mp`c=ndu-l cu P`rintele sù.

Deosebirea dintre religia descoperit` de Dumnezeu [i celelaltereligii se vede mai cu pregnan]` din doctrina, morala [i cultullor.

Desigur, la baza oric`rei religii st` credin]a \n Dumnezeu.Religia \ns`[i se define[te ca rela]ie, sau leg`tur` dintre om [iFiin]a suprem`. Sf=ntul Apostol Pavel f`c=nd o privire istoricàsupra manifest`rilor religioase, arat` denaturarea ideii de Dum-nezeu de-a lungul vremii, prin \ntunecarea sim]`m=ntului religiosde p`cat. Astfel, �au schimbat m`rirea lui Dumnezeu celui ne-stric`cios \n asem`narea chipului omului celui stric`cios [i alp`s`rilor [i al celor cu patru picioare [i al t=r=toarelor� (Romani1, 23).


S-a afirmat c` modul de adorare al divinit`]ii a cunoscut oevolu ] ie , de la forme pr imi t ive , spre po l i te i sm [ i apoides`v=r[indu-se \n monoteism. Nu este lipsit` de adev`r aceast`constatare. Vechiul Testament demonstreaz` tocmai interven]ialui Dumnezeu \n lume spre a nu l`sa poporul ales [i preg`tit pen-tru primirea unui Izb`vitor, s` se piard` \n cùt`ri strìne, ci s`r`m=n` f ide l Unicu lu i Dumnezeu . Monote i smul c re[ t indes`v=r[indu-l pe cel iudaic, \l prezint` pe Dumnezeu Unul \nfiin]` [i \ntreit \n Persoane. Caracterul personal al Fiin]ei su-preme creeaz` posibilitatea comuniunii [i comunic`rii cu omul,stabilind astfel forma cea mai superioar` de religie. �Dumnezeueste iubire� (I Ioan 4, 16) [i aceasta \nseamn` deschiderea luiDumnezeu spre om [i spre \ntreaga crea]ie. Prin iubire Dumne-zeu coboar` p=n` la jertf` pentru salvarea omului, spre a-l ridica[i transforma p=n` la transfigurarea lui, dup` chipul [i asem`nareaCreatorului Sù. |n felul acesta, descoperirea lui Dumnezeu f`cutòmului devine supremul act nu numai de simpl` leg`tur` \ntreDumnezeu [i om, ci de comuniune a des`v=r[irii vie]ii omene[ti:�Fi]i des`v=r[i]i, precum [i Dumnezeu este des`v=r[it� (Matei 5,48). Aceasta este de altfel [i suprema form` de exprimare areligiei, pe care o \nt=lnim numai \n cre[tinism.

Str=ns legat` [i dependent` de doctrin` este [i morala. Astfel,Sf=ntul Apostol Pavel arat` c`, dep`rt=ndu-se de adev`ratul Dum-nezeu, [i �schimb=nd m`rirea Lui, popoarele au str`b`tut de-alungul vremii o confuzie [i un declin moral, ajung=nd victimele�poftelor inimilor lor \ntru necur`]ie, necinstindu-[i trupurile lor\ntre ei�, �schimb=nd r=nduiala firii�, �fiind plini de toat`nedreptatea, de desfr=u, de viclenie, de l`comie, de rùtate, depizm`, de ucidere, de ceart`, de \n[el`ciune, n`scocitori de rele,f`r` dragoste, ne\mp`ca]i, nemilostivi...� (Romani 1, 24�32).

Pe de alt` parte, potrivit legii morale naturale \nscris` \n fiin]aomului, remarc`m [i aspecte pozitive sub aspect moral, precum:ideea de mil`, bun`voin]`, dezinteres, str`dania de a nu v`t`mape nimeni. Existau apoi [i zei care protejau via]a, agricultura,me[te[ugurile, justi]ia, \n]elepciunea [i armonia. Ace[tia \ns` seamestecau cu zeit`]ile care, av=nd calit`]ile [i defectele oamenilor,guvernau r`zboaiele, sus]ineau prostitu]ia sacr`, binecuv=ntaudestr`b`l`rile de tot felul, provocate de be]ii [i acceptau s` fie\mbl=nzi]i de jertfe, chiar [i de jertfe omene[ti. Morala cre[tinàre \ns`, spre deosebire de toate aceste \nv`]`turi religioase, cutotul alt aspect. P`rintele ceresc este descoperit de Iisus Hristosca bun [i iubitor, a[tept=nd cu bra]ele deschise [i bucur=ndu-sede \ntoarcerea oric`rui p`c`tos. El nu judec` [i nici nu os=nde[te,

Capitolul doi508

ci din iubire iart` [i restabile[te firea c`zut` \n p`cat, ren`sc=nd-ola o via]` nou`. Modelul des`v=r[it \n urmarea binelui ne esteoferit \n mod concret de Fiul lui Dumnezeu \ntrupat. Via]a lui desfin]enie ne atrage mereu spre des`v=r[ire. Dar Iisus nu numaic` ne arat` drumul. El ne [i ajut` prin harul divin s` urc`m treptelesfin]eniei, p=n` la �deplin`tatea v=rstei� Sale duhovnice[ti.

Privind cultul, un rol important \l are rug`ciunea. Dac` \nmultele religii, rug`ciunea era strict legat` de actele ritualice, \ncre[tinism ea reprezint` eliberarea spiritului, spre a se d`rui to-tal [i integral lui Dumnezeu. Rug`ciunea \n �duh [i adev`r�, at=tpublic`, c=t [i particular`, dep`[e[te stereotipia rug`ciunilorrepetate \n cadrul cultului p`g=n. La fel [i jertfele care au menireade a exprima un act de cìn]`, de umilin]` [i de d`ruire lui Dum-nezeu, au \n multe religii accente dure [i extrem de brutale. Eleerau legate de diferitele s`rb`tori, primind la unele popoare chiarun caracter tragic, atunci c=nd se aduceau jertfe omene[ti. Uneleerau chiar spectaculoase. La mexicani, de pild`, se scotea inimaomului-victim` [i \nc` b`t=nd era aruncat` la picioarele zeului.Ge]ii aruncau victimele \n v=rful suli]elor pentru a transmitecererile lor pe cealalt` lume. Jertfele de oameni se mai aduceaupentru a \mbl=nzi m=nia zeului, la \nceputul unui r`zboi [i laanumite s`rb`tori anuale. |n cazul unor nenorociri publice, ceidin Tyr, bunòar`, sacrificau pe copiii cei mai iubi]i de p`rin]iilor. Spre deosebire de toate aceste jertfe s=ngeroase, Fiul luiDumnezeu se aduce pe Sine ca Jertf`, [i face ca aceast` Jertf` s`se aduc` \n continuare sub form` nes=ngeroas` spre sfin]ireacredincio[ilor.

O importan]` deosebit` se acord` cultului mor]ilor, legat deideea de nemurire a sufletului. Numai c` [i aici \nt=lnim diverse[i variate forme lipsite de interpretarea lor corect`. Mexicaniisocoteau c` numai sufletele celor mor]i \n r`zboi, a celorsacrifica]i, a celor bolnavi, sau a copiilor se puteau bucura defericirea ve[nic`. Egiptenii conservau trupul mortului printr-unanume ritual. Grecii [i romanii credeau \n strigoi [i fantome.Persanii credeau c` sufletul ajunge \n rai sau \n iad, dup` ce trecepeste o punte [i se c=nt`re[te pe o balan]`; iar indienii preferaupierderea total` a sufletului \n nirvana. Spre deosebire de acestea,\n cre[tinism cultul mor]ilor este pus \n leg`tur` cu iubirea [idreptatea lui Dumnezeu... El judec` dup` dreptate [i iart` priniubire. |n felul acesta sunt justificate [i rug`ciunile pentru ceiadormi]i \n Domnul, c`rora \nvieiea lui Hristos le-a deschisperspectivele \nvierii [i a vie]ii ve[nice \n comuniunea lui Dum-nezeu.



Din cele p=n` aici tratate vedem c` \nv`]`tura cre[tin` reprezint`Descoperirea lui Dumnezeu, spre a-i arata omului calea sprem=ntuire, fa]` de r`t`cirea \n care se afla datorit` p`catului, carei-a \ntunecat sufletul. |nv`]`tura cre[tin` ni-L prezint` apoi peDumnezeu ca pe un P`rinte bun [i iubitor, gata oric=nd s`primeasc` pe orice p`c`tos, care se cìe[te de p`catul lui. Fiindiubire, Dumnezeu se deschide [i stabile[te cu omul o leg`tur` decomuniune [i unire f`r` margini. Prin moartea [i \nvierea Fiuluilui Dumnezeu, fiecare credincios are p`rt`[ie cu Tat`l, ca un fiucu P`rintele sù, oferindu-i-se [i mijloacele de a aduce cea mai\nalt` adorare lui Dumnezeu [i a des`v=r[irii vie]ii lui religios-morale.

V. Asocierea

De[i deosebite de cre[tinism \n multe aspecte, dou` elementecentrale leag` toate religiile. {i anume, ideea de p`cat [i cea dem=ntuire. Toate religiile duc \n diferite [i variate forme lupt` deeliberare de p`cat, \n scopul m=ntuirii sufletului. Faptul c` to]ioamenii simt povara p`catului, \nseamn` c` to]i a[teapt` unM=ntuitor. De aceea mul]i din dasc`lii Bisericii apreciaz` c`Dumnezeu a preg`tit at=t pe poporul ales \n s=nul c`ruia se vana[te [i va activa Izb`vitorul lumii, c=t [i pe celelalte neamuri,sau popoare, pe fiecare \n felul lor, ca s` poat` primi �la plinireavremii� m=ntuirea adus` de Fiul Sù. |n felul acesta ne aparejustificat faptul c` dup` \nvierea Sa din mor]i, Iisus Domnul atrimis pe Sfin]ii Apostoli spre toate neamurile p`m=ntului, ca s`le boteze, fiindc` a[a cum to]i poart` povara p`catului str`mo[esc,to]i sunt chema]i la binecuv=ntarea [i osp`]ul m=ntuirii, spre a fi�o turm` [i un p`stor� (Ioan 10, 16).

VI. Generalizarea

De aici vedem c` �\n multe r=nduri [i \n multe chipuri a grìtDumnezeu (oamenilor), dar \n zilele acestea din urm` ne-a grìtnou` prin Fiul, pe care l-a pus mo[tenitor al tuturor, ...care fiindstr`lucirea slavei [i chipul fiin]ei Lui, ...a f`cut prin Sine |nsu[icur`]irea p`catelor noastre� (Evrei 1, 1�3).

Capitolul doi510

VII. Aplicarea

Se caut` \n timpurile mai noi o apropiere tot mai mare \ntre religii,\n cadrul unui a[a-numit dialog inter-religios. Este firesc s` fiea[a, \ntruc=t toate religiile au ca obiectiv ridicarea sufletelorcredincio[ilor lor spre valorile absolute, care \ns` nu trebuie s`r`m=n` la o medita]ie abstract`, ci s` se concretizeze \n actemenite s` cultive ceea ce sufletul [i via]a omeneasc` au mai bun,mai frumos, mai drept, mai cinstit [i mai demn.

Cuprinsul i-- -----CUPRINS

Prefa]`................................................................................................................... 7Cuv=ntul autorului ................................................................................................. 9Datoria cre[tinului de a cunoa[te dreapta \nv`]`tur` a Bisericii .......................... 11

Cateheze biblice partea I � Vechiul Testament

C=teva cuno[tin]e despre Palestina biblic` ......................................................... 17Facerea lumii [i a celor dint=i oameni ................................................................. 24Cain [i Abel ......................................................................................................... 30Noe [i potopul ..................................................................................................... 34Partriarhul Avraam .............................................................................................. 38Patriarhii Isaac [i Iacob ....................................................................................... 43Iosif [i fra]ii sì .................................................................................................... 51Epoca judec`torilor: Samson [i Samuel .............................................................. 57Istoria femeii Rut ................................................................................................. 63Saul [i David ....................................................................................................... 67David [i Goliat ..................................................................................................... 70Gre[eala [i pocìn]a regelui David � Psalmii ...................................................... 73|n]eleptul rege Solomon ...................................................................................... 77Moise � alesul lui Dumnezeu............................................................................... 81Moise � eliberatorul poporului ............................................................................. 87Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (I) ............................................. 92Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (II) ............................................ 97Iosua [i ocuparea Canaanului ........................................................................... 101Dreptul Iov ......................................................................................................... 106Profe]ii Ilie [i Elisei ............................................................................................ 110Iona [i ninivitenii ................................................................................................ 114Profetul Daniel \n Babilon .................................................................................. 117Profe]ii Vechiului Testament � oameni ai lui Dumnezeu

[i ap`r`tori ai drept`]ii sociale ..................................................................... 120Profe]ii mesianice \n Vechiul Testament ........................................................... 125

Cateheze biblice partea a II-a � Noul Testament

Genealogia M=ntuitorului................................................................................... 133Buna Vestire...................................................................................................... 136Na[terea Domnului............................................................................................ 141|nchinarea magilor ............................................................................................. 146|mplinirea legii � tìerea \mprejur [i \nchinarea la templu .................................. 151Fuga \n Egipt [i uciderea pruncilor .................................................................... 156Copil`ria lui Iisus ............................................................................................... 160

Cuprinsulii

Botezul Domnului .............................................................................................. 165Ispitirea Domnului \n pustie ............................................................................... 168Alegerea [i misiunea celor 12 Apostoli .............................................................. 175Predica de pe munte ......................................................................................... 180Rug`ciunea �Tat`l nostru� ................................................................................. 184|mp`r`]ia lui Dumnezeu .................................................................................... 189Parabolele M=ntuitorului .................................................................................... 194Parabola sem`n`torului..................................................................................... 197Parabola fiului risipitor ....................................................................................... 202Pilda vame[ului [i fariseului .............................................................................. 207Pilda celor doi datornici ..................................................................................... 210Parabola despre bogatul nemilostiv [i s`racul Laz`r ........................................ 214Parabola nun]ii fiului de \mp`rat ........................................................................ 217Pilda talan]ilor .................................................................................................... 220Minunile M=ntuitorului........................................................................................ 225Minunea prefacerii apei \n vin la nunta din Cana ............................................... 228|nmul]irea p=inilor \n pustie................................................................................ 231Iisus umbl=nd pe mare ...................................................................................... 236Minunea vindec`rii celor zece lepro[i ................................................................ 240Vindecarea sl`b`nogului de la Vitezda.............................................................. 244|nvierea fiului v`duvei din Nain .......................................................................... 247Schimbarea la fa]` a Domnului ......................................................................... 250Convorbirea M=ntuitorului cu femeia samarineanc` de la f=nt=na lui Iacob ..... 253T=n`rul bogat .................................................................................................... 258Femeia p`c`toas` supus` judec`]ii M=ntuitorului ............................................. 262Convertirea vame[ului Zacheu .......................................................................... 265Intrarea solemn` a M=ntuitorului \n Ierusalim.................................................... 269Cina cea de tain` .............................................................................................. 274Tr`darea M=ntuitorului [i moartea lui Iuda ........................................................ 278Rug`ciunea din Gr`dina Ghetsimani ................................................................. 283Lep`darea Apostolului Petru ............................................................................. 290Hristos \n fa]a tribunalului iudaic [i roman ......................................................... 294R`stignirea Domnului ........................................................................................ 299|nvierea Domnului ............................................................................................. 302|n`l]area Domnului la cer .................................................................................. 307Raportul dintre Vechiul Testament [i Noul Testament ...................................... 310Sf=nta Scriptur` � capodoper` a culturii [i civiliza]iei universale....................... 313

Cateheze dogmatice

Existen]a lui Dumnezeu..................................................................................... 321Originea [i fiin]a religiei ..................................................................................... 326Revela]ia dumnezeiasc` ................................................................................... 331Sf=nta Scriptur` ................................................................................................ 337Sf=nta Tradi]ie ................................................................................................... 343Simbolul de credin]` .......................................................................................... 349Sf=nta Treime.................................................................................................... 353

Cuprinsul iii

Fiin]a [i atributele lui Dumnezeu ....................................................................... 357Dumnezeu Tat`l ................................................................................................ 362Crearea lumii ..................................................................................................... 366Crearea omului .................................................................................................. 371Cultul \ngerilor .................................................................................................. 376Providen]a divin` ............................................................................................... 381P`catul str`mo[esc ........................................................................................... 385Dumnezeu Fiul .................................................................................................. 388Patimile [i moartea Domnului ............................................................................ 393Venerarea Sfintei Cruci ..................................................................................... 397Preacinstirea Maicii Domnului ........................................................................... 401Parusia (A doua venire a Domnului) .................................................................. 406Judecata din urm`............................................................................................. 411Netemeinicia milenarismului .............................................................................. 415Dumnezeu Duhul Sf=nt ..................................................................................... 420Biserica [i \nsu[irile ei ....................................................................................... 425Natura [i lucr`rile harului divin .......................................................................... 429Glossolalia (vorbirea \n limbi) ............................................................................ 435Credin]a [i faptele bune � condi]ii ale m=ntuirii ................................................. 441Sfintele Taine � plan dezvoltat .......................................................................... 446Sf=nta Tain` a Botezului ................................................................................... 448Sf=nta Tain` a Mirungerii .................................................................................. 453Sf=nta Tain` a Euharistiei ................................................................................. 457Sf=nta Tain` a Pocìn]ei ................................................................................... 461Sf=nta Tain` a Preo]iei ...................................................................................... 465Sf=nta Tain` a Cununiei .................................................................................... 470Sf=nta Tain` a Maslului ..................................................................................... 475Cinstirea Sfin]ilor ............................................................................................... 479Cinstirea sfintelor moa[te .................................................................................. 484Cinstirea sfintelor icoane ................................................................................... 489Rug`ciunile pentru cei adormi]i \n Domnul ........................................................ 494Via]a viitoare ..................................................................................................... 499Cre[tinismul [i celelalte religii ............................................................................ 505

Sorin Cosma Cateheze Lectii Religie

Documents