Software Educationa Excel

5/16/2018 Software Educationa Excel - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/software-educationa-excel 1/100

Software Educational pentru Invatarea Utilizarii Calculatorului

.

U N I V E R S I T A T E A DIN B U C U R E Ş T I FACULTATEA DE MATEMATICĂ SI INFORMATICA

BIROTICA SI TEHNICI MULTIMEDIA

C U P R I N S

CUVÂNT ÎNAINTE

1 CONCEPTE DE BAZĂ 1.1 Sisteme de Calcul 1.2 Sisteme de Operare 1.3 Limbajul unui SO 1.4 Concepte moderne

2 SISTEMUL WINDOWS 2.1 Sistemul de operare Windows 2.2 Ferestre şi casete 2.3 Meniul Start 2.4 Bara de operaţii (Taskbar) 2.5 Sistemul Help

3 PROGRAMUL WORD 3.1 Operare şi utilizare 3.2 Procesare texte/imagini

3.3 Alinierea şi formatarea 3.4 Formatarea paginilor 3.5 Elemente Microsoft Draw

4 PROGRAMUL EXCEL 4.1 Operare şi utilizare 4.2 Aplicaţii de calcul tabelar 4.3 Date şi celule 4.4 Formule şi funcţii 4.5 Tabelarea funcţiilor 4.6 Grafice şi diagrame

5 SISTEMUL INTERNET 5.1 Reţele de calculatoare

http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/Introducere.htm


http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/Cap1.htm


http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/1.1.htm

































































































5.2 Arhitectură şi funcţionare 5.3 E-mail şi accesarea Internet 5.4 Pagini Web şi limbajul HTML

BIBLIOGRAFIE

4.1 Operare şi utilizare

ediul Microsoft Excel este un program performant de calcul tabelar (spreadsheetprogram)ce se poate utiliza pentru stocarea şi prelucrarea eficientă a listelor dedate în vederea realizării de calcule numerice în scopul obţineriide rapoarte şi analize. De asemenea, pe baza datelor înregistrate

programulExcel poate crea foarte uşor diagrame şi poate face schimb de informaţiicu alte programe, cum ar fi Microsoft Word, Microsoft PowerPoint,Microsoft Access, astfelîncât datele să poată fi prezentate practic, în orice formă. M













http://ebooks.unibuc.ro/informatica/Birotica/Bibliografie.htm








n Excel, fişierele se numesc registre de calcul (agenda de lucru – workbook). Acestea pot conţine mai multe foi de calcul şi foi de diagrame. ProgramulExcel recunoasteimplicit urmatoarele tipuri de fisiere:

tipul .xls, fisiere ce reprezinta un registru de calcul(agenda de lucru)(workbook) cepoate contine mai multe foi de calcul(Sheet);

tipul .xlt, fisiere ce contin modele(templates) de factura, deviz de plata, comanda decumparare, oferite de Excel;

tipul .xlm, fisiere ce contin macro-uri(macros).

Foaia de calcul (Sheet) seamănă cu registrul unui contabil, având numerele, textul şi

formulele dispuse pe linii şi coloane notate. Prin intermediul foilor de calcul se pot executa calcule

matematice, economice, financiare,etc. O foaie de calcul constă din coloane şi linii. Coloanele suntdispuse pe verticală şi suntidentificate prin litere (A, B, C, …), numite antet-uri de coloană, plasate

de-a lungul părţii superioare a foii de calcul. Liniile sunt dispuse pe orizontală şisunt identificateprin numere ( 1, 2, 3, …), numite antet-uri de linie, plasate de-a lungul marginii din

Î



stânga a foii de calcul. Intersecţia unei linii cu o coloana se numeşte celulă.Fiecare foaie de calcul are 256 de coloane si 65536 de linii (rânduri), prin urmare se pot crea

foi de calcul complexe. Pentru a se accesa linia cu numarul 65536se vor apasa simultan tastele<Ctrl> +<>, iar pentru a se accesa ultima coloana se vor apasa simultan tastele <Ctrl> +< >.

Revenirea se va face asemanator schimbandu-se doar directia tastelor sageti. Coloanele sunt notatefolosind literele mari A, B, …, Z, apoi AA, AB, …, AZ, BA,BB, … , ultima coloana fiind notatacu IV.

Celulele sunt identificate în funcţie de poziţia lor pe linii şi coloane. Adresa celulei esteconcatenarea dintre litera coloanei şi numărul liniei corespunzătoare unei celule. O celulădevine activă atunci când se execută click pe ea pentru a o selecta. Celula activă este selectată deun chenar îngroşat (indicatorul celulei). Adresa celulei active apare în caseta Name, situată în

partea stângă a barei de formule.

Introducerea datelor, textelor şi formulelor

n orice celulă a unei foi de calcul se poate introduce text , se pot introduce

numere sau formule de calcul. Atunci când se introduc date (text, numere, formule),programul Microsoft Excel le organizează sub forma unui text, a unei date calendaristice,a unui număr ce poate fi calculat sau a unei formule. Tot ceea ce s -a introdus poate fi

prelucrat prin editare, eliminare, etc. Tot ceea ce se scrie apare atât în celula activă, cât şi în bara

de formule, şi poate fi editat în ambele locaţii.

Introducerea datelor este o operaţie simplă. Atunci când s-a cerut crearea unei foi de calcul,se trece la introducerea datelor prin completarea celulelor . Se selectează (de regulă, în ordine) maiînainte celula în care trebuie să apară informaţia, se scrie informaţia (text, număr, formulă) dupăcare se apasă pe <Enter> sau <Tab>.

Programul Microsoft Excel a fost creat special pentru efectuarea de calcule numerice pe bazaunor formule cerute de utilizator . Pentru a indica modul de calcul pentru un set de valori,utilizatorul trebuie sa indice o formulă de calcul . Un avantaj important al programului este acelacă formula de calcul poate fi scrisă (înserată) într -ocelulă, formulă care să efectueze calcule (deexemplu, suma unor valori) cu valori aflate în alte celule.

Programul Excel utilizează toate operaţiile aritmetice obişnuite şi sute de functii predefinite.Toate funcţiile încep cu semnul egal (=). După semnul egal se scrie formula şi apoi se apasă<Enter>. O formulă existentă poate fi editată, modificată sau ştearsă.

Î

4.2 Aplicaţii de calcul tabelar



Aplicaţia 1

Profitul la hectarul virtual de culturi agricole pe zone

agropedoclimatice;

Ponderea culturilor agricole pe zone agropedoclimatice;

Evaluarea economică a terenurilor arabile pe zone

agropedoclimatice.







Aplicaţia 2

Costurile utilităţilor livrate de o societate;

Evoluţia anuală a utilităţilor;

Graficul evoluţiei anuale a utilităţilor.





Aplicaţia 3

Calculul cotelor din cheltuielile de întreţinere comune ale membrilor

unei asociaţii de locatari

Lista de plată privind cotele aferente cheltuielilor comune în

fiecare lună (apă, căldură, gaze)

Auditul contabil anual pentru asociaţia de locatari



ASOCIATIA DE

LOCATARI Str. Viisoarei nr.25, Sect.5,

cod 71122

LISTA DE PLATA PE

EMBRIE 2002

N

r. Numele Nr. Supraf Totalgaze Sal

ubr

it

Ind

emn Apa Chelt Inter

fon

Rest

ante

TOTA

L

Nr. Sem

nat.

c

r

t.

Locata

rului

p

e

rs mp

Inc

alz

Ap

a

cal

da

Bu

cat

foc

his

t

Me

naj

Ga

raj

ad

mi

n

c

r

t.

1 Anghelescu V 1

27.88

324600

93

000

36

000

18

000

17

063

35

000 -

18

000 - -

542000 1

2

Arsen

e A 1

102.

73

119

607

0

93

00

0

36

00

0

18

00

0

62

87

4

35

00

0

35

00

0

18

00

0 - -

1494

000 2

3

Banciu

lescu

P. 1

67.1

3

781

600

93

00

0

36

00

0

18

00

0

41

08

6

35

00

0 -

18

00

0 - -

1023

000 3

4

Burcic

a I 1 20.2

235

190

93

00

0

36

00

0

18

00

0

12

36

3

35

00

0 -

18

00

0 - -

4480

00 4

5

Coltat

u M 2 35

407

500

18

60

00

72

00

0

36

00

0

21

42

1

70

00

0 -

36

00

0 - -

8290

00 5

6

Draghi

ci C 3

146.

9

171

034

0

27

90

00

10

80

00

54

00

0

89

90

7

10

50

00 -

54

00

0 - -

2400

000 6



7

Draghi

ci A 1 54.3

632

210

93

00

0

36

00

0

18

00

0

33

23

3

35

00

0 -

18

00

0 - -

8650

00 7

8

Golog

an R 1 12

139

710

9300

0 -

1800

0

73

44

3500

0 -

1800

0 - -

3110

00 8

9

Grigor

as C 2

74.6

2

868

790

18

60

00

72

00

0

36

00

0

45

67

0

70

00

0 -

36

00

0 - -

1314

000 9

1

0

Moga

E 1 32.4

377

230

93

00

0

36

00

0

18

00

0

19

83

0

35

00

0 -

18

00

0 - -

5970

00

1

0

1

1

Papah

agi L. I 2

41.0

7

478

170

18

60

00

72

00

0

36

00

0

25

13

6

70

00

0 -

36

00

0 - -

9030

00

1

1

1

2

Prisac

aru S 1

36.3

6

423

340

93

00

0

36

00

0

18

00

0

22

25

3

35

00

0 -

18

00

0 - -

6460

00

1

2

1

3 Rosu

E. A 2 120.

61

140

425

0

18

60

00

72

00

0

36

00

0

73

81

7

70

00

0 -

36

00

0 - - 1878

000 1

3

1

4

Costi

Alimp

ex

[3

] apa - - - - -

10

50

00 - - - -

1050

00

1

4

1

5

Segarc

eanu

g

ar

aj apa - - - - - -

35

00

0 - - -

3500

0

1

5

1

6

Simini

c Al.

[2

] apa - - - - -

70

00

0 - - - -

7000

0

1

6

1

7

Fratea

nu A

[5

] apa - - - - -

17

50

00 - - - -

1750

00

1

7

Subtot

al

897

900

0

17

67

00

64

80

00 - -

10

15

00

70

00

0 - - -



0 0

TOTAL

1

9

771.

2

1139400

0

34

20

00

47

20

00 1085000

34

20

00 - -

1363

5000

Ap

a

cal

da 930

00

lei/

per

s Buc

at 360

00

lei/

per

s Salub

r 18000 lei/per

s

Ch

elt

ad

m 180

00

lei/

per

s Apa 350

00

lei/

per

s Interf

on - lei/apa

rat

Ind.

Foc

hist 612.

03 lei/

mp Inca

lzire

116

42.8

9 lei/

mp

1 mc

gaz= 3000

lei

Pres

edint

e Calculat

or

P. A

.

Ban

ciulescu

C.Grigoras

Aplicaţii de calcul tabelar



Aplicaţiile de calcul tabelar implementate prin utilizarea programului Excel, sunt întâlnite frecvent în

diverse activităţi, deoarece au următoarele avantaje:

foile de calcul ce compun aplicaţia (registru de calcul ), pot fi memorate şi regăsite uşor – de obicei,în aplicaţiile economice se elaborează periodic (zilnic, săptămânal, lunar, anual, etc.) acelaşi raport ,de fiecare dată cu alte valori; în acest caz , este suficient să se definească o singură dată structura

foii de calcul (titlul, antetul foii de calcul – capul de tabel, antetul coloanelor şi liniilor, celulele cuformule de calcul, etc.), după care aceasta se va completa periodic cu datele curente şi se va salva

într-un fişier pediscul magnetic (HD, FD, CD); datele organizate într-o foaie de calcul pot fi utilizate pentru crearea de grafice sau diagrame care

să prezinte informaţiile într-o formă foarte sugestivă şi sintetică; tabelele conţinute într-o foaie de calcul pot fi complexe şi de dimensiuni mari - fiecare foaie de

calcul are 256 de coloane şi 65536 de linii (rânduri), prin urmare se pot creatabele foarte

complexe ; celulele dintr-o foaie de calcul pot conţine formule prin care se pot executa calcule matematice –

calculele generate de formule se execută imediat după introducerea datelor în celule specificate înconţinutul formulei respective;

Foile de calcul pot fi construite şi de persoane care nu sunt specialişti în informatică, dar care au

cunoştinţe elementare privind sistemul de operare Windows şi utilizarea unui calculator . Programul Excel

oferă regim de Help şi asistenţă pentru ca implementarea unei aplicaţii să devină mai uşoară.

În general, o aplicaţie (workbook) se va compune din mai multe foi de calcul (sheet) ce reprezintă

diverse cerinţe (subprobleme) ale problemelor definite de aplicaţie.

Etapele pentru elaborarea unei aplicaţii de calcul tabelar sunt:

1. definirea obiectivelor aplicaţiei şi ale foilor de calcul – problemele ce trebuie rezolvate prinintermediul foilor de calcul;

2. definirea cerinţelor foilor de calcul – informaţii Input/Output şi calcule; informaţiile (datele) cevor fi introduse în foile de calcul, formulele de calcul ce se vor aplica asupra datelor introduse,

informaţiile ce trebuie furnizate şi forma de prezentare (datele de intrare, datele de ieşire);3. construirea structurii foilor de calcul – antetul coloanelor şi liniilor, celulele cu datele de intrare,

celulele cu formulele de calcul, acestea în conformitate cu cerinţele foilor de calcul; salvarea

aplicaţiei într-un fişier pe discul magnetic; 4. testarea şi verificarea foilor de calcul – se introduc datele în celule şi se verifică dacă rezultatele

obţinute prin formulele de calcul implementate sunt corecte conform obiectivelor foilor de calcul;5. exploatarea foilor de calcul – dacă în etapa de testare se constată că foile de calcul furnizează

rezultate corecte, se poate trece la folosirea aplicaţiei pentru exploatarea ei curentă conformobiectivelor aplicaţiei; în cazul în care aplicaţia este folosită si de alte persoane, trebuie săse elaboreze o documentaţie de exploatare care să conţinăexplicaţii privind ordinea

operaţiilor pentru introducerea datelor ţi particularităţi privind interpretarea rezultatelor; se

recomandă să se realizeze o copie a fişierelor aplicaţiei în vederea eliminării de pierderi accidentale.



Entităţi folosite într-o aplicaţie

Într-o aplicaţie de calcul tabelar (agenda de lucru; workbook) sunt folosite

următoarele entităţi fundamentale:

Date – informaţii ce sunt conţinute în celule; informaţiile sunt de diverse categorii ce

determină tipul informaţiei care caracterizează apartenenţa datei la o clasă de date; tipul

de date determină şi operaţiile ce se pot executa asupra datelor de acelaşi

tip; programul Excel atribuie automat tipul unei informaţii în funcţie devaloarea procesată;

Celule – forme dreptunghiulare generate de reţeaua de coloane şi linii a unei foi de calcul,

fiecare formă fiind identificată prin concatenarea dintre identificatorul coloanei ( abscisa -

A,B, .. ) şi identificatorul liniei ( ordonata – 1, 2, 3, …); referirea unei

celule reprezintă identificatorul celulei prin intermediul căruia, în cadrul unei formule, este

utilizat conţinutul celulei ;

Formule şi functii – expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de

celule), operatori matematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii ; formula este precedată de

semnul “ =” ; funcţia este o formulă complexă predefinită identificată printr-un nume şi

conţine între paranteze o listă de argumente ce reprezintă o expresie;

Grafice şi diagrame – forme grafice sugestive şi sintetice obţinute prin procesarea datelor

conţinute în celule; există diverse moduri de reprezentare grafică a datelor procesate.



Exemplu. Pentru a concepe o aplicatie de calcul tabelar , sa presupunem ca o firma produce 3 tipuri

de produse notate A, B si C, pe care trebuie sa le livreze zilnic catre diversi clienti sau magazine de

desfacere. Zilnic, trebuie se tina evidenta livrarilor si sa se realizeze calcule privind cantitatile livrate

pentru fiecare produs, precum si preturile unitare impreuna cu costul acestor produse. Trebuie sa se

realizeze rapoarte privind cantitatile si costul produselor, atat zilnic, cat si saptamanal si lunar .

Pentru a concepe si proiecta o aplicatie pentru exemplul de mai sus, vom observa ca trebuie sa se

proiecteze un tabel care sa contina urmatoarele informatii si calcule:ziua livrarii(data livrarii),

denumirea produselor livrate, pentru fiecare produs pretul unitar, cantitatea livrata, costul total,

totalul zilnic pe cantitate si cost.

Formatul tabelului trebuie sa fie urmatorul:

Produs A Produs B Produs C T O T A

Cantitate Pret Cantitate Pręt Cantitate Pret Cantitate

.2003 12 2000 15 3000 3 4000 30

.2003 10 2000 7 3000 12 4000 29

.2003 10 2000 4 3000 7 4000 21

32 26 22 80

Stiind ca un registru de calcul(agenda de lucru)(fisier de tip .xls) poate contine mai multe foi de

calcul (Sheets), pentru exemplul analizat trebuie ca acest tabel proiectat sa fie considerat pentru

fiecare saptamana, iar foaia de calcul care contine acest tabel sa aiba numele 'sapt i' ,

unde i=1,2,3, 4,eventual 5. Prin urmare, urmatoarea schema reprezinta structura ierarhica a

informatiilor si elementele oferite de Excel pentru memorarea acestor structuri de date:



In imaginea precedenta s-a creat fisierul 'ianuarie 2003.xls', registrul ce va avea atatea foi de calcul cate

saptamani are luna considerata.

Observatie. In foaia de calcul ' sapt 1' se poate vedea ca s-a utilizat o caseta de text(Box Text) care contine

enuntul problemei, caseta care s-a suprapus peste matricea de celule ale foii de calcul .

Program Excel pentru Concursul de Admitere la facultate.

APLICATIE. Utilizarea programului Excel pentru Concursul de admitere la Facultatea de Chimie,

Universitatea din Bucuresti (aplicatie utilizata in premiera la admiterea din anul 2002, cand rezultatele

concursului de admitere au fost publicate si pe INTERNET la adresa www.unibuc.ro/chim/admitere.htm,

autor: Conf. Dr. M. VLADA).

S-a proiectat un singur registru(adm2002.xls) cu urmatoarele foi de calcul :

a. 'antet' ce contine capete de tabel, texte de inceput si de sfarsit pentru diverse rapoarte(liste

);



b. 'inscrisi' ce contine baza de date cu informatii despre candidati , adica

Lista candidatilor INSCRISI

Nr.

Crt. Nr.

Leg. Nume si prenume

Optiuni Proba

1 Proba

2 Proba

3 Media

finala Ch Limba

1 PREDA I NICOLETA LARISA 35124 8,72 8,12 7,90 8,37 F

2 PAUN N IULIAN 35124 9,29 9,11 9,70 9,35 G

3 STROE S IONELA 51432 8,01 7,68 6,40 7,53 E

4 MOCANU L ELENA 35142 7,72 8,21 9,40 8,26 E

5 BEZARCA V FLORIN DANIEL 15324 6,78 6,15 8,50 7,05 E

6 CHIVU R OANA 15324 9,06 8,06 8,50 8,67 F F

7 MICU(STANCU) A LAURA-EMILIA 31452 8,61 8,78 8,50 8,63 E 8 NEICU(HAIDOIU) M CERASELA 31425 8,20 8,10 9,40 8,48 E

9 VLAD GH MARIA-COSMINA 35214 8,82 7,90 9,40 8,74 E E

10 CIOCAN C CRISTINA

FLORENTINA 15342 8,30 7,49 8,20 8,07 F

11 ROMAN V MARIA MIHAELA 31524 7,00 6,34 8,20 7,14 E

12 NEGOITA N CRISTINA MARIA 31452 8,87 8,57 7,90 8,55 E

13 DIACONU V ANA-MARIA 12345 8,05 8,74 8,50 8,34 E

14 ALEXANDRU I MARILENA 31524 8,38 8,30 6,70 7,94 E

. . .

c. 'sort' ce contine sortarea alfabetica a candidatilor pentru repartizarea lor in salile de

concurs si tiparirea cataloagelor pentru salile de concurs, adica

SORTARE ALFABETICA



- se copiaza din "inscrisi",apoi se sorteaza

- se separa pe Sali

- se copiaza pe rand in Sali (antet+candidati)

- 'catalog' se obtine prin copiere'Sali'(se modifica Antetul)

Nr. Crt. Nr. Leg. Nume si prenume

1 208 AIRINEI ST LIDIA-ELENA

2 53 ALDEA GH MIHAELA MONICA

3 14 ALEXANDRU I MARILENA

4 81 ALEXE C CORINA-GEORGIANA

5 268 ALEXE D CATALINA

6 164 ALEXE ST RALUCA MARIA-GEORGIA

7 73 ANASTASIU M ADINA-MIRELA

8 185 ANDONI A SIMONA-ILEANA

9 211 ANGELESCU GP GEORGIANA-ANISA

10 251 ANGHEL C IRINA

11 118 ANGHELESCU M LETITIA ELENA

12 16 APOSTU GH NICOLETA

. . .

d. 'sali' ce contine listele cu repartizarea candidatilor in salile de concurs, adica

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI-www.unibuc.ro Rezultatele vor fi publicate

FACULTATEA DE CHIMIE - www.chem.unibuc.ro www.chem.unibuc.ro

CONCURS DE ADMITERE - iulie 2002

REPARTIZAREA CANDIDATILOR in salile de concurs



Sala: Amfiteatrul P1 Data: ora 10,00, 23 iulie 2002

Adresa: Sos. PANDURI nr. 90 (langa ACADEMIA Militara)

Probe: 1. Media de la Bacalaureat 2. Media anilor din liceu

3. Test de verificare(CHIMIE)

Nr.

Crt. Nr.

Leg Nume si prenume






6 164 ALEXE ST RALUCA MARIA-GEORGIA

. . .

e. 'catalog' ce contine cataloagele privind predarea - primirea lucrarilor de concurs, adica

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI-www.unibuc.ro

FACULTATEA DE CHIMIE - www.chem.unibuc.ro


PREDAREA - PRIMIREA lucrarilor candidatilor

Sala: Amfiteatrul P1 Data: ora 10,00, 23 iulie 2002

Adresa: Sos. PANDURI nr. 90 (langa ACADEMIA Militara)



Probe: 1. Media de la Bacalaureat 2. Media anilor din liceu

3. Test de verificare(CHIMIE)

Nr.

Crt. Nr.

Leg Nume si prenume Semnatura






. . .

f. 'coresp' ce contine corespondenta dintre legitimatie si nota de la concurs, adica

Corespondenta LEGITIMATIE

- NOTA

- se introduc de pe lucrari NR. LEGITIMATIE

si NOTA

- se ordoneaza crescator dupa LEG.(in foaia LEG), apoi se generaza nr. Curent

- se elimina erorile: Leg. multiple sau

inexistente

In 'inscrisi' se insereaza 2 coloane dupa 'proba2' si se copiaza col. de NOTE(proba 3)

- se defineste urm. Coloana 'MEDIA FINALA' ce se calculeaza dupa formula:

=AVERAGE(E10,E10,F10,G10)

Nr. Leg Nota

1 113 10.00

2 205 6,40

3 63 10,00



4 182 8,50

5 92 10,00

6 181 9,70

7 297 9,70

8 173 10,00

9 149 8,20

. . .

g. 'leg' ce va contine sortarea in ordinea legitimatiei a notelor candidatilor de la lucrarea scrisa;

h. 'rezult' ce contine baza de date completata cu notele corespunzatoare, adica

BUGET 245 locuri

Nr.

Crt. Nr.


Optiuni Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media

finala Ch Limba

1 37 BALAN GH MIRELA 31524 9,60 9,70 10,00 9,73 E

2 29 STANESCU N OANA 13245 9,35 9,53 10,00 9,56 F E

3 76 GASPAR C ALEXANDRA 35142 9,35 9,55 9,70 9,49 G

4 143 RENTEA JL LAURA 51342 9,34 9,24 10,00 9,48 E

5 24 BESLEAGA I ANCA MIHAELA 13452 9,54 8,57 10,00 9,41 E F

6 39 DULGHERU A PETRICA 12543 9,12 9,65 9,70 9,40 E

7 274 SUICA I VIOREL-IULIAN 13425 9,24 9,10 10,00 9,40 E

8 60 TUDORACHE C DIANA-ELENA 15243 9,16 9,21 10,00 9,38 F E

9 113 IACOB D DANIELA 12345 9,33 8,73 10,00 9,35 F F

10 160 STERE M CRISTINA-ELENA 15342 9,00 8,99 10,00 9,25 E G

. . .

i. 'adm' ce contine listele cu rezultatele finale ale concursului:

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI - www.unibuc.ro

FACULTATEA DE CHIMIE - www.chem.unibuc.ro




( REZULTATE PROVIZORII)

Lista candidatilor declarati ADMISI

in urma concursului de admitere, sesiunea iulie 2002

pe locuri finantate de la BUGET

- candidati la prima facultate -

Probe: 1. Media de la Bacalaureat(50%)

2. Media anilor din liceu(25%)

3. Test de verificare(Chimie) (25%)

Nr.

Crt. Nr.


Proba 1 Proba 2 Proba 3 Media

finala

1 161 SMEDESCU V VASILE-VALERIUS 9,98 9,91 10,00 9,97

2 240 LEHADUS R IRINA-ROXANA 9,88 9,67 9,70 9,78

3 37 BALAN GH MIRELA 9,60 9,70 10,00 9,73

4 195 ONOFREI TI CLAUDIA DANIELA 9,50 9,74 10,00 9,69

5 192 DINISCHIOTU CS NATALIA FULVIA 9,66 9,25 10,00 9,64

6 223 ROTARU P ANDREI 9,80 9,44 9,40 9,61

7 315 DEFTU O DANIELA 9,45 9,46 10,00 9,59

8 67 VLASCEANU C ANDREIA-ELENA 9,55 9,80 9,40 9,58

9 139 CIORAN M ANA-MARIA 9,68 8,89 10,00 9,56

10 29 STANESCU N OANA 9,35 9,53 10,00 9,56

j. 'ord' ce contine ordinul de inmatriculare pentru candidatii admisi:

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI



Dispozitia nr. din 2002

In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, avind in vedere rezultatele obtinute

de candidati la concursul de admitere, sesiunea iulie 2002, la FACULTATEA DE CHIMIE,

Avand in vedere prevederile planului de scolarizare pentru anul universitar 2002/2003,

RECTORUL UNIVERSITATII DIN BUCURESTI

DISPUNE:

Art.1. Se inmatriculeaza in anul I, in anul universitar 2002/2003 urmatorii candidati, in cadrul

cifrei de scolarizare pe locuri finantate de la BUGET

. . .

Programul Excel pentru aceasta aplicatie are urmatorul format



4.3 Date şi celule

Date

Diversitatea problemelor reclamă utilizarea mai multor categorii de informaţii (tipuri de date) ce

trebuie procesate în vederea obţinerii de rezultate în conformitate cu aplicaţia ce se elaborează.

Programul Excel prelucreaza următoarele tipuri de date:

tipul numeric – caracterizat de valori numerice raţionale ce se construiesc numai cu cifrele 0-

9, punctul (“ .” ), virgula (“ ,” ), procentul (“ %” ), simbolurile E şi e.Simbolurile E şi e se folosescpentru notaţia ştiinţifică a unui număr, de exemplu notaţia 1.2E-5 reprezintă numărul 1.2 x 10-5;conform notaţiei din aritmetica englezească, virgula se foloseşte pentru separarea ordinelor de

mărime, iar punctul pentru separarea părţii întregi de partea zecimală; rolul lor se poate inversaprin opţiunea Control Panel Regional Settings; asupra datelor de tip numeric se pot aplica

operatorii aritmetici “ +, -, * (înmulţire), / (împărţire), ^(ridicare la putere) ce produc valori tot detip numeric; prioritatea acestor operatori este cea obişnuită (mai înainte puteri, apoi înmulţiri,

împărţiri, adunări şi scăderi); folosind parantezele “ (, )” aceste priorităti se pot schimba; în cazul în care o celulă nu este suficient dimensionată, când este introdusă o valoare, se afişează un şir dediezi (“ ##### ) sau notaţia ştiinţifică; în acest caz trebuie mărită celula respectivă;



tipul text – caracterizat de şiruri de caractere (litere, cifre, semne speciale- caractere ASCII); dacăun text depăseşte marginile unei celule, afişarea sa se face şi în spaţiul celulelor adiacente de peaceeaşi linie, chiar dacă textul este memorat într-o singură celula; această situaţie se întâlneşte încazul textelor de titlu care se întind pe mai multe celule, în acest caz se poate realiza unificarea

celulelor în cauză (Format

Cells

Format Cells

Alignment

Merge Cells); convertirea unei valori numerice în text se poate face dacă valoarea va fi precedată de semnul apostrof ( ‘ ); deexemplu 67 reprezintă şirul de caractere 67 şi nu valoarea numerică 67; textele pot fi ordonate

alfabetic şi nu există operatori care să se aplice asupra textelor; tipul data calendaristică şi timp – caracterizat de formate predefinite pentru afişarea datelor

calendaristice şi datelor de tip timp; pentru data calendaristicăexistă formatele ll/zz/aa (ll=luna,zz=ziua, aa=anul, de exemplu 01/16/99) şi zz-luna-aa (zz=ziua, aa=anul, de exemplu 16-Jan-99);pentru data de tip timp există formatele hh:mm AM/PM şi hh:mm:ss, unde hh=ora, mm=minute,ss=secunde; modul de reprezentare a acesor date face posibilă aplicarea operatorilor deadunare şi

scadere (+, -); tipul logic – caracterizat de valori logice reprezentate intern în memoria internă a calculatorului

prin valori binare obţinute ca urmare a operaţiei de comparare a două date folosind operatorii

relaţionali “ =, >, <, >=, <=, <>” ;

Introducerea datelor se face de la tastatură în celulele foii de calcul conform structurii definite în funcţie

de obiectivele acesteia. Deplasarea în celule se poate face folosind tastele săgeţi sau după ce s-a tastat

valoarea datei , se apasă <Tab> pentru a trece la celula vecină din dreapta (pe linie), ori se apasă <CR>



pentru a trece la celula vecină de jos (pe coloană). Celula activă este celula selectată (încadrată cu chenar

îngroşat -indicatorul de celulă) şi este evidenţiată de un indicator de celulă.

Prin lansarea în execuţie a programului Excel, automat în foaia de calcul vidă care se deschide, se

selectează celula A1. Selectarea unei celule înseamnă încadrarea ei într-un chenar îngroşat care se

numeşte indicator de celulă. Cursorul se transformă sub formă de cruce îngroşată. Executarea unui click

simplu pe orice cululă înseamnă selectarea celulei respective. Pentru a introduce date într-o celulă, aceasta

trebuie să fie selectată, după care se tastează conţinutul datei sau mai înainte seexecută dublu clik pe

celulă.

În practica elaborării aplicaţiilor se întâlnesc frecvent cazuri în care în mai multe celule trebuie

introduse valori incrementate. În acest sens, programul Excel oferă facilitatea seriilor de date care sunt de4 tipuri:

Seria de date Se introduce: Rezultă seria:

Liniară (Linear) 1, 2

50, 49

1, 6

3, 4, 5, 6, ….

48, 47, 46, …

11, 16, 21, …

Crescătoare (Growth) 10, 30 90, 270, 810, …

Dat ă (Date) Feb

1991, 1992

Mar, Apr, May, …

1993, 1994, …

AutoFill text1, textA

1-Jan, 1-Mar

text2, textA, text3, textA,

…

1-May, 1-Jul, 1-Sep, …



În vederea introducerii de informaţii în celulele unei foi de calcul, informaţii ce reprezintă valori

preluate dintr-o serie, se va proceda în felul următor:

se introduce într-o celulă valoarea iniţială şi se apasă <CR>; se selectează celula (se execută click pe ea) în care s-a introdus valoarea iniţială şi apoi

se selectează şi celulele în care se va extinde seria; se selectează Edit Fill Series care deschide caseta de dialog Series; se validează butonul Rows sau Column în funcţie de selectarea liniei sau coloanei pe care se va

extinde seria; se alege tipul de serie dorit (Type) şi opţional se indică în zona de editare Step value valoarea de

incrementare (pasul) şi în zona de editare Stop value ultima valoare care va fi introdusă.



Celule

Fiecare foaie de calcul ( foaie de lucru; worksheet) este formată din linii şi coloane ce

constituie sistemul de grilă (gridlines) care generează o matrice de celule. Liniile sunt identificate

prin valorile naturale 1, 2, 3, …, iar colaonele sunt identificate prin simbolurile A, B, C, ….

O celulă reprezintă intersecţia dintre o linie (un rând) şi o coloana si are o adresă unică (identificator )

alcatuită din concatenarea identificatorilor de coloană şi linia pe care se află celula. Deexemplu, C7 esteidentificatorul celulei aflată la intersecţia coloanei C cu linia 7.

Selectarea unei celule înseamnă evidenţierea ei prin indicatorul de celula (celula este încadrată

printr-un dreptunghi îngroşat) şi apariţia identificatorului de celulă în caseta Name Box. La un moment dat

este selectată doar o singură celulă. Operaţia de selectare a unei celule se poate realiza prin diverse

moduri:

folosind tastele săgeţi – se va selecta celula vecină din direcţia corespunzătoare tastei;

folosind mouse-ul prin execuţia unui click pe celula dorită;



Deplasarea indicatorului de celulă (selectarea unei alte celule) se poate realiza şi prin

următoarele operaţii:

tasta <Page Up> - deplasare cu un ecran în sus (22 rânduri);

tasta <Page Down> - deplasare cu un ecran în jos (22 rânduri);

tasta <Home> - deplasare spre coloana A din rândul curent;

combinaţia <Ctrl>+<Home> - deplasare la celula A1 (colţul stânga-sus).

Dacă se doreşte vizualizarea altor regiuni din document ( foaia de calcul ), se vor folosi barele de

derulare/navigare (verticală sau orizontală). Pentru deplasarea cu o fereastră, în sus, în jos, la stânga, la

dreapta, se efectuează click în spaţiul liber corespunzător din caseta de derulare a barei de derulare.



n Excel, întotdeauna este selectată o singură celulă care reprezintă celula activă. Un grup de

celule se numeşte domeniu (un dreptunghi obţinut princancatenarea unor celule). Pentru

a selecta un domeniu, se procedează asemănător cu selectarea unei zone dintr-

un document Word, adică se selectează celula dintr-un colţ al domeniului (se verifică dacă

indicatorul de mouse are forma de cruce îngroşată, ce înseamnă regimul de selectare), se menţine

apăsat butonul şise trage spre celula din colţul opus ( deplasare spre dreapta sau stânga, şi apoi în sus sau

în jos), după care se eliberează butonul de mouse. Domeniul selectat va fi încadrat de un dreptunghi

îngroşat , iar celule ce compun domeniu vor fi colorate, excepţie celula cu care s-a început selectarea.

I

Pentru a selecta toate celulele dintr-un rând sau dintr-o coloană, se selectează antetul rândului ,

respectiv coloanei . Pentru a selecta mai multe coloane sau rânduri, se selectează un antet, după care se

trage pentru a le selecta şi pe celelalte.

Pentru a selecta întreaga foaie de calcul activă (toate celule ce formează foaia de calcul), se

efectuează click pe butonul Select All, butonul din stânga-sus al foii de calcul, deasupra capetelor

(antetelor) de linii.



Definitie.

Referirea (adresa) unei celule reprezintă identificarea celulei prin identificatorul celulei şi determină

accesul la conţinutul celulei pentru a fi prelucrat în cadrul unei formule.

Dupa modul în care sunt grupate, celulele pot fi referite prin:

lista de celule – celule nu sunt grupate;

bloc de celule (domeniu) – celulele sunt grupate.

Referirea la un grup de celule dintr-o foaie de calcul se poate face în mai multe moduri:

Grupul de

celule

Metoda Exemplu

La ce se refera ? Referirea

O celulă Adresa celulei Prima celulă A1

Mai multe

celule

negrupate

Enumerare

adrese celule Prima celulă dinrândul 2, a doua şia patra celulă dinrândul 3

A2,B3,D3

sau

A1;B3;D3

Un bloc de

celule

Adresa primei şi

ultimei celule

Celulele unui

dreptunghi

A1:C2

Un bloc de

celule de pe o

linie

Adresa primei şi

ultimei celule

Trei celule din linia 2

care formează un

bloc

B2:D2

Un bloc de

celule de pe o

coloană

Adresa primei şi

ultimei celule

Trei celule din

coloana A care

formează un bloc

A2:A4

Toate celulele

de pe o linie

Identificatorul

liniei

Toate celulele de pe

a treia linie

3:3



Toate celulele

de pe o coloană

Identificatorul

coloanei

Toate celulele de pe

a treia coloană

C:C

Celulele dintr-o

altă foaie decalcul

Identificatorul foii

de calcul

Celule A1,D2 din

foaia de calculTabel7

Tabel7!A1;D2

Într-o foaie de calcul activă se face referire la celulele din foaia de calcul respectivă, dar se pot face

şi referire externe, şi anume la celule aflate în alte foi de calcul. În acest caz, referirea este precedată de

numele foii de calcul urmat de simbolul ” !” .

Reuniunile şi intersecţiile de domenii reprezintă două categorii speciale de domenii.

O reuniune (Union) reprezintă totalitatea celulelor din două domenii separate. De exemplu, dacă se doreşte

adăugarea grupului de celule de la C2 la C8, la grupul de celule C20:C28, se va face referirea

(C2:C8,C20:C28). Prin utilizarea virgulei pentru separarea celor două domenii, se realizează reuniunea celor

două domenii .

intersecţie (Intersection) reprezintă totalitatea celulelor comune a două domenii. Dacă pentru

reuniune s-a utilizat simbolul virgulă, pentru intersecţie se utilizează un spaţiu (blank). De

exemplu, intersecţia (C2:C10 A10:J10) se referă la singura celulă C10.

În mod prestabilit, coloanele dintr-o foaie de calcul au lăţimea (Width) de 64 pixeli (8,43),

iar rândurile au înălţimea (Height) de 17 pixeli (12,75), aceste elemente reprezintă dimeniunea unei celule.

Diversitatea informaţiilor ce trebuie să fie conţinute în celulele unei foi de calcul, determină ajustarea

lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor , astfel încât informaţiile (date, text ) să poată fi vizualizate şi

formatate (să poată să includă informaţiile introduse) conform opţiunilor utilizatorului.

Lăţimea coloanelor poate fi ajustată manual sau se poate

folosi comanda Format Column AutoFit Selection pentru a încadra datele într-o lăţime

corespunzătoare de coloană. Trebuie specificat faptul că automat se ajustează lăţimea tuturor celulelor de

pe coloana corespunzătoare. De asemenea, la ajustarea înălţimii unui rând , automat se ajustează înălţimea

tuturor celulelor de pe rândul corespunzător .

O



entru a ajusta manual lăţimea unei coloane, se indică cu mouse-ul marginea din dreapta a antetului

coloanei . Cursorul se va transforma sub forma unui instrument de reglare şi anume sub forma unei

săgeţi cu două capete opuse. Se ţine apăsat butonul mouse-ului şi se trage de marginea

antetului coloanei în direcţia (stânga ori dreapta) dorită pentru a ajunge la lătimea dorită, după care

se eliberează butonul de mouse. Dacă se efectuează dublu click pe marginea antetului coloanei, în

loc de a trage de margine, programul Excel va aplica coloanei facilitatea AutoFit Selection, prin care

coloana va deveni modificată în funcţie de cea mai mare informaţie din coloană.

De asemenea, se poate selecta coloana care se doreşte a fi ajustată, şi apoi se poate

selecta comanda Format Column AutoFit Selection.

Definitie.

Formatarea textului conţinut în celule reprezintă opţiuni de aliniere a textului ( Horizontal, Vertical ) în



interiorul unei celule, controlul textului ( Wrap Text, Shrink to fit, Merge cells ), orientarea textului

( Orientation ) prin rotire, aplicarea de margini ( Borders ), colorarea celulei, utilizarea de fonturi colorate.

În mod prestabilit , programul Excel aliniază textul la stânga, iar numerele la dreapta. Prin utilizarea

butoanelor de pe bara de instrumente Formatting, se pot ignora aceste configuraţii prestabilite şi se pot

realiza alinieri ale textului şi numerelor în interiorul celulelor, la stânga, la dreapta şi

centrat . Programul Excel oferă şi un al patrulea mod de aliniere, numit Merge and Center ( fuzionare şi

centrare), prin care celulele selectate sunt fuzionate (unificate) şi se centrează conţinutul primei celule din

stânga selectate de-a lungul noii celule obtinute prin fuzionare. În practică, titlurile foilor de

calcul sunt centrate prin acest procedeu.

Pentru a fuziona şi centra un titlu, se selectează celulele care includ titlul şi apoi se

efectuează click pe butonul Merge and Center (oferit de CommandsFormat).

Există mai multe opţiuni de aliniere care nu sunt accesibile din bara de instrumente Formatting, dar

sunt configurate în pagina Alignment (aliniere) din caseta de dialog Format Cells.

După selectarea celulei ce se doreşte a se formata (prelucrarea textului din interiorul celulei),

se selectează Format Cells care deschide caseta de dialog Format Cells ceoferă etichetele ( paginile): Number, Alignment, Font, Border, Patterns, Protection.

Alinierea orizontală (Text alignment- Horizontal ) oferă şapte tipuri de alinieri :

General – tipul prestabilit (textul la stânga şi numerele la dreapta);

Left (Indent) - stânga(decalaj); aliniază conţinutul celulei la marginea din stânga, exact ca butonul

din bara de instrumente Formatting, dar se poate opta pentru un interval de decalaj

în caseta Indent (decalaj);

Center (centrat) – conţinutul se centrează faţă de marginile stânga şi dreapta ale celulei;

Right (dreapta) – conţinutul se aliniază la dreapta în interiorul celulei;

Fill (umplere) – completează celulele cu conţinutul curent prin repetarea conţinutului pe lăţimea

celulei; dacă, de exemplu, “ - este conţinutul celulei şi se selectează Fillca opţiune de aliniere, în

celulă va apărea “ ------“ ;

Justify (alinierea la ambele capete) – aliniază textul de-a lungul celulei şi ajustează spaţierea în

cadrul fiecărei linii, astfel că toate liniile să aibă o lăţime egală cu a celulei, asigurând astfel o

margine dreaptă, similară textului dintr-o coloană de ziar;



Center Across Selection (centrare de-a lungul selecţiei) – se aplică unui domeniu de celule.;

conţinutul primei celule din stânga este centrat pe suprafaţa totală a tuturor celulelor, este

similară opţiunii Merge and Center, dar nu realizează fuzionarea celulelor.

Alinierea pe verticala (Text alignment -Vertical ) oferă următoarele patru opţiuni : Bottom (jos)-

prestabilită, Top (sus)- alinierea faţă de partea de sus a celulei,Center (centru) – centrat faţă de marginea de

sus şi de jos a celulei, Justify (ambele capete) – adaugă spaţii între linii pentru a completa înălţimea celulei

în mod uniform.

Orientarea textului (Orientation) se poate realiza, fie prin orientarea verticală dacă

se efectuează clik pe caseta în care scrie cuvântul “ T e x t ” , fie prin modificarea orientării

textului folosind caseta rotativă Degrees (grade) sau se trage de indicatorul Text în

cadrul instrumentului Orientation. Rotirea textului permite crearea unui cap de rând sau de coloana care să

iasă în evidenţă. Pentru etichetarea unui grup de etichete de rând, se va folosi orientarea verticală şi

fuzionarea textului.



Controlul textului (Text control ) oferă următoarele opţiuni :

Wrap Text ( încadrare în lăţime) – expediază conţinutul unei celule pe linia a doua şi pe

următoarele, dacă acesta depăseşte marginile stânga şi dreapta ale celulei; lăţimea celulei nu estemodificată, doar înălţimea ei;

Shrink to fit (restrânge pentru încadrare) – reduce dimensiunea tipului de literă din interiorulcelulelor selectate pentru a încadra conţinutul în interiorul acestora; lăţimea celului nu estemodificată;

Merge cells ( fuzionare celule)- fuzionarea (unirea) celulelor selectate;

Exemplu. Dacă se doreşte ca un titlu vertical să traverseze mai multe rânduri, se selectează titlul şi mai

multe celule suplimentare de sub titlu şi apoi se acţionează comanda Format Cells care deschide

caseta de dialog Format Cells unde se validează Merge cells.

Marginile şi culorile (Borders, Fill, Font, Patterns) reprezintă modalităţi de a scoate în evidenţă

informaţiile dintr-o foaie de calcul. O margine (Border) este o linie trasă în jurul unei celule sau în jurul unuigrup de celule. Culoarea de umplere (Fill Color) este folosită pentru selectarea fundalului unei anumite părţi



a foii de calcul.Culoarea fontului (Font Color) este aplicată textului în sine. Butoanele Borders, Fill Color,

Font Color se pot utiliza şi de pe bara de instrumente Formatting.

Definiţie.

Formatarea numerelor conţinute în celule reprezintă opţiuni de prezentare a numerelor într -o

varietate de formate (categorii de format) : General, Number, Currency (moneda), Accounting

(contabilitate), Date, Time, Percentage (procente), Fraction, Scientific (stiintific), Text, Special, Custom.

Programul Excel oferă prezentarea numerelor sub diverse formate pentru a identifica diferite

numere ca valori monetare sau procente, sau pentru a simplifica modul de citire a numerelor prin alinierea

tuturor punctelor zecimale într-o coloană. Celulele selectate pot fi formatate folosind bara de

instrumente Formatting, caseta de dialog Format Cells sau meniul rapid (se execută click-dreapta).



Observaţie. Prin formatarea unui număr, ceea ce se schimbă este modul de afişare şi nu valoareanumerică a acestuia. Formatul general al numerelor, în speţă General , nu afişează zerourile care nu

influenţează valoarea efectivă a numărului. De exemplu, dacă se introduce 10,50, care are aceeaşi valoare

cu 10,5, Excel va ignora ultimul zero, denumit şi zero de final (trailing zero).

La formatarea unui număr se poate opta pentru reducerea/creşterea numărului de cifre, adică se

pot elimina/adăuga cifre diferite de zero. În cazul reducerii numărului de cifre, numărul afişat va fi rotunjit .

De exemplu, dacă numărul 9,45 este afişat cu o cifră după virgulă, atunci acesta va fi rotunjit la 9,5.Dacă

numărul 9,75 este afişat fără cifre după virgulă, atunci va fi rotunjit la 10.

Pentru a formata celulele (numerele conţinute) folosind bara de instrumente Formatting, mai

înainte se selectează celulele şi apoi se efectuează click pe un buton pentru a aplica formatele următoare:

Buton (stil)

Efect– Exempl

u



Currency (monedă) Afişează şi aliniază simbolul menedei

($,lei,..), separatori prin virgulă şi

puncte zecimale

Percent Style (stil procent) Afişează numărul sub formă deprocent: 0.45 sub forma 45%

Comma Style (stil virgulă) Identic cu stilul Currency, dar fără

simbolul monedei: 12345.6 sub forma

12345,6

Increase Decimal (creşte numărul

de cifre după virgulă)

Mai afişează o cifră după virgulă: 0,45

devine 0,450

Decrease Decimal (scade numărul

de cifre dupa virgulă)

Reduce cu una numărul de cifre după

virgulă: 0,450 apare sub forma 0,45

Programul Excel dispune de mai multe formate numerice decât se pot selecta din caseta de

dialog Format Cells. Pentru formatarea unor celule, se selectează celule corespunzătoare, apoi se

deschide caseta de dialog Format Cells, fie prin comanda Format Cells din bara de meniuri, fie se

efectuează click pe butonul drept al mouse-ului pentru a deschide un meniu rapid din care se

alege comanda Format Cells.

Caseta de dialog Format Cells oferă pagina (eticheta) Number ce include o listă cu diverse categorii

de format şi controlează numărul de cifre după virgulă, separatorul miilor şi modul de tratare a numerelor

negative. Mai înainte se selectează o categorie de format, după care se completează şi celelalte opţiuni.

Se pot stabili şi alte opţiuni disponibile, cum ar fi culoarea textului şi culoarea de fundal a celulelor .

Categoriile de format din caseta de dialog Format Cells

Categorie Descriere

General Formatul prestabilit.



Number (număr) Similar formatului General, dar se pot stabili cifrele

după virgulă, se poate folosi un separator pentru

mii şi se pot include numere negative.

Currency (monedă) Numerele sunt precedate sau urmate de simbolulmonedei corespunzător opţiunii de ţară. Sunt

afişate valorile nule.

Accouting

(contabilitate)

Se aliniază simbolurile monedei şi punctele

zecimale. Valorile

nule sunt afişate sub formă de liniuţe.

Date (dată) Formatul pentru dată dintr-o listă derulantă.

Time (timp) Formatul pentru timp dintr-o listă derulantă.

Percentage (procent) Similar cu butonul Percent de pe bara de

instrumente.

Fraction (fracţie) Formate pentru fracţii dintr-o listă derulantă

Scientific (ştiinţific) Formatul de afişare în notaţia exponent: 1.01E+03

Text (text) Formatul converteşte un număr într-un text.

Special Format special (cod poştal, număr telefon, etc.).

Custom (preferinţă) Selectarea dintr-o listă de formate (personalizate).



4.4 Formule şi funcţii

Formulele şi funcţiile sunt oferite de programul Excel pentru efectuarea de calcule folosindconţinutul unor celule dintr -o foaie de calcul sau din mai multe foi de calcul în conformitate

cu proiectarea şi cerinţele aplicaţiei.

Definiţie.

Formulele sunt expresii formate din operanzi (constante şi/sau referiri de celule), operatorimatematici (aritmetici şi relaţionali) şi funcţii; formula este precedată de semnul = ; funcţia este

o formulă complexă predefinită identificată printr -un nume şi conţine între paranteze o listă deargumente ce reprezintă o expresie.



Cea mai simplă formulă este cea care conţine o valoare (constantă numerică sau text).Formulele mai complexe sunt construite cu ajutorul expresiilor matematice, dar care sunt precedate

de semnul “ =” . În cazul în care formula nu este precedata de semnul “ =” , expresiamatematică este interpretata ca o dată (numerică saude tip text).

Orice formulă trebuie scrisă într -o celulă a foii de calcul şi va apărea scrisă în baraformulei (Formula Bar). Formula se termină prin tasta <CR>, şi ca efect în celulă nu va fi afişată

formula , ci rezultatul calculelor în conformitate cu expresia corespunzătoare formulei.

Exemplu de mai sus este preluat din foaia de calcul Orders ataşată la cartea “ Excel 97 pascu pas” , Microsoft Press, 1998 (http://www.microsoft.com/mspress).

În practică, există două moduri diferite de a crea (scrie) o formulă:

1. tehnica traditională – se selectează celula în care trebuie să fie creată formula şi seintroduce formula scriind adresele de celulă ale tuturor celulelor care urmează a fi introduseîn formulă; nu se recomandă pentru formulele complexe, deoarece pot apărea erori printastare;

2. tehnica de tip indicare – se selectează celula unde trebuie să apară rezultatul şi se tasteazăsemnul = ; introducerea formulei se face prin repetarea următoarei acţiuni: se efectueazăclick pe celula ce este operand în formulă şi se tastează semnul pentru operator ul



corespunzător, până la terminarea întregii formule; se încheie formula prin apăsareatastei <CR>;

În cazul tehnicii de tip indicare, dacă este necesară referirea unor celule la mare distanţă unele dealtele, se recomandă atribuirea de nume pentru aceste celule şi apoi referirea numelor atribuite.

Denumirea domeniilor de celule este o facilitate prin care utilizatorul poate aplicaun nume pentru a desemna o celulă sau un grup de celule (rolul variabilelor într-un limbaj de

programare), în loc de a folosi adresele de celule ca referinţe.

Numele definite prezintă multiple avantaje:

numele sunt mai descriptive şi mai uşor de memorat decât adresele de celule; când o celulă este deplasată, numele este deplasat o dată cu celula; se poate folosi un nume în locul unei celule sau al unui domeniu de celule într-o formulă sau

în argumentul unei funcţii, similar utilizării unei etichete de rând sau de coloană; la copierea unei formule care foloseşte un nume, efectul este acelaşi ca şi cum s-ar folosi o

referinţă absolută de celulă.

Numele pot avea maximum 255 de caractere şi pot include litere, cifre, liniuţe de subliniere şipuncte, primul caracter trebuie să fie o literă sau un caracter de subliniere, deci diferit de cifre şi

punct. Un nume definit nu poate folosi adrese valide de celule.

Un domeniu de celule poate fi denumit în trei moduri:

1. folosind caseta Name Box – se selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit şi seefectuează click în caseta Name Box din partea stângă a barei de formule; se tastează un nume

valabil şi se apasă <CR>;

2. folosind caseta de dialog Define Name - se selectează domeniul de celule ce urmează a fi

denumit şi se efectuează Insert ŕ Name ŕ Define care deschide caseta de dialog Define Name ceoferă o listă de nume deja folosite în toate foile de calcul ale agendei de lucru; în casta detext Names and workbook se tastează un nume valabil de domeniu, după care se

efectuează clik pe butonul Add; se poate realiza ştergerea (delete) unui nume deja introdusfolosind butonul Delete; la încheierea operaţiunii se efectuează click pe butonul OK;



3. folosind caseta de dialog Create Names – se poate atribui un nume unei celule din textulexistent într-o celula, chiar dacă textul nu este o etichetă de coloană sau de linie; se

selectează domeniul de celule ce urmează a fi denumit; se includ celulele al caror conţinut urmeazăa fi folosit ca nume, fie pe primulsau pe ultimul rând, fie pe prima sau pe ultima coloană selectată;

se selectează opţiunea Insert ŕ Name ŕ Create din bara de meniuri pentru a deschidecaseta dedialog Create Names; în caseta de text Create name in , se selectează rândul (Top-sus sau Bottom- jos) şi/sau coloana (Left-stânga sauRight-dreapta) care conţine etichetele ce urmează a fi folosite

pentru a denumi domeniul selectat; se efectuează click pe butonul OK pentru a aplica numele.

Numele de domeniu se poate folosi ca argument pentru o funcţie oferită de programul Excel.De asemenea, numele îndeplineşte un rol de navigare, cu precădere în agendele de lucru şi foi de

calcul de mari dimensiuni. Pentru a comuta la sau pentru a selecta un domeniu cu nume, oriunde îninteriorul agendei de lucru, se efectuează click pe săgeata orientată în jos din caseta Name şi se

selectează numele din lista.



ompletarea formulelor este operaţia prin care trebuie să seutilizeze facilitaţile Excel pentru copierea conţinutului unei celule ce reprezintă formule decalcul, şi în alte celule vecine, dar calculele se referă la celule corespunzătoare unor rândurisau coloane. Operaţia de completare este un fel de operaţie de Ť copiere ť. Această operaţie

se utilizează şi când celula conţine numere sau text.

Indicatorul de mouse (cursorul) va lua mai multe forme în timpul deplasării într -o foaie decalcul, şi anume :

cruce mare în această formă se poate utiliza pentru activarea sau selecţia celulelor ; săgeată această formă se va obţine când se deplasează spre marginea unei celule active;

când indicatorul are această formă, se poate utiliza mouse-ul pentrudeplasareacelulei (copierea conţinutului celulei în altă celulă-mutarea celulei) ;

cruce mică neagră se va obţine această formă când mouse-ul se deplaseazăspre indicatorul de celula (colţul jos-dreapta = pătrat min negru ;instrument de umplere),

forma ce se utilizează pentru a comunica utilizatorului că este permisă operaţia decompletare.

În timpul lucrului în Excel, utilizatorul trebuie să urmarească frecvent forma indicatorului.O deplasare de mouse egală cu a 32-a parte dintr-un inch (aproximativ 0.8 mm) reprezintă diferenţa

între operaţiile de selectare, deplasare şi copiere.

Pentru completarea unei formule (este o operaţie de copiere), se selectează celula careconţine formula ce se doreşte a fi copiată. Se deplasează indicatorul de mouse în

direcţia instrumentului de umplere până când indicatorul capătă forma indicatorului de umplere(cruce mică neagră). Se apasă butonul de mouse şi se trage de indicatorul de completare pentru a

selecta celulele unde se doreşte copierea formulei. Se eliberează butonul de mouse şi astfel formulava fi copiată şi în celulele selectate.

Însumarea pe rânduri şi pe coloane este o metodă de creare a totalurilor pe rânduri şi pe

coloane, dintr-un singur pas folosind butonul AutoSum ( ĺ-însumare automată) de pe bara deinstrumente Standard. Acesta apelează funcţia SUM.

De exemplu, dacă există un tabel de numere şi se doreşte realizarea totalurilor valorilor pe fiecarerând şi pe fiecare coloană, se selectează celulele care conţin întregul tabel, se poate include şi celulavidă care va conţine totalul. După aceea, se efectuează click pe butonul AutoSum. Excel va insera

în celula vidă o formulă de calcul (indiferent dacă acestă celulă a fost selectată sau nu) şi va calculatotalul. Dacă se doreşte inserţia unui rând alb înaintea totalurilor, se selectează două celule

suplimentare. Totalul se va plasa în ultima celulă vidă selectată.

După cum se va vedea din imaginea următoare, pentru tabelul ce conţine numere

C



în domeniul B4:G14, automat în celula I4 se va crea formula =SUM(B4:H4), încelula I5 se vacrea formula =SUM(B5:H5), ş.a.m.d., iar în celula I16 se va crea celula formula =SUM(B16:H16).

Deliberat, coloana H este cu celule vide, iar rândul15 conţine, de asemenea celule vide. Prinutilizarea butonului AutoSum calculul totalurilor în coloana I şi în rândul 16 se va realiza automat şi

imediat.

Modificarea formulelor (revizuire/actualizare) poate interveni în diverse situaţii :

ˇ s-a introdus o formulă incorectă ;

ˇ au fost adăugate date noi şi este necesară modificarea formulei pentru reflectarea datelor noiintroduse.

tilizatorul se poate deplasa în celula care conţine formula şi să creeze o nouă formulă,scriind formula corectă, sau poate edita formula existentă. La efectuarea unui dublu

click pe o formulă pentru a o deschide în vederea editării, programul Excel va desena

fiecare adresă de celulă sau adresă de domeniu într-oculoare diferită şi va amplasa omargine de aceeaşi culoare în jurul celulei sau a domeniului. Marginea are numele de



identificator de domeniu (Range Finder). O altă modalitate este aceea de a selecta celula careconţine formula şi apoi se selectează bara de formule unde se face click pe ea. Dacă se

doreştemodificarea unor referinţe, utilizatorul poate folosi tastatura, fie identificatorul de domeniu.Pentru a folosi tastatura, se selectează referinţa din formulă şi apoi fie seefectuează click pe celula

cu care se doreşte a se face înlocuirea, fie se tastează adresa celulei de înlocuire. Pentru afolosi identificatorul de domeniu, se Ť apucă ť marginea identificatorului de domeniu şi sedeplasează în celula corespunzătoare. Dacă este necesară includerea în domeniu a unui număr mai

mare sau mai mic de celule,se trage de instrumentul de selecţie situat în partea de jos aindentificatorului de domeniu pentru a extinde sau pentru a reduce selecţia. După încheierea editării

formulei, se apasă pe <CR> sau se execută click pe butonul Enter.

Observaţie.

Dacă referinţa care se doreşte a fi modificată este un domeniu de celule, referinţa este

construită lexical din prima celulă din domeniu (un colţ), două puncte Ť : ť şi ultima celulă dindomeniu (celălalt colţ diagonal), adică în cazul de mai sus, dacă este considerat întregul tabel , vomavea B16:H16. Pentru a modifica această referinţa într -o formulă, se selectează întreaga referinţă şi



apoi se trece în foaia de calcul şi se trage pentru a selecta domeniul de celule pentru noua formulă,sau se deplasează şi apoi se extinde identificatorul de domeniu.

Exerciţiu. Să se considere tabelul de numere din exemplul precedent, să se înlocuiascăcuvântul Ť Total ť cu Ť Media ť şi să se realizeze acţiuni pentru ca pe rândul 16 şi pe coloana I să

apară valorile medii ale numelor din tabel. Se va folosi funcţia AVERAGE (medie) oferită deprogramul Excel prin butonul Paste Function (fx).

Utilizarea funcţiilor Excel este o facilitate puternică şi performantă a programului Excel.O funcţie este o formulă predefinită, prin care utilizatorul economiseşte timp pentru efectuarea unor

calcule complexe. De asemenea, pentru a economisi timp, se recomandă utilizarea referinţelor laalte celule, în loc de a include toate caluculele care determină rezultatele în aceste

celule. Utilizarea butonului AutoSum (ĺ) are ca efect apelarea funcţiei SUM.Funcţiile sunt formule, deci dacă se apelează o singură funcţie, aceasta trebuie să fie



precedată de semnul Ť = ť. După semnul egal urmează numele funcţiei, urmat de unul sau maimulte argumente separate prin virgule sau Ť ; ť şi incluse între paranteze :

=Nume_funcţie (<lista-argumente>)

De regulă, funcţiile sunt operanţi în expresiile care constituie formula.

rogramul Excel oferă utilizatorului sute de funcţii (235) care se pot apela pentru acalcula rezultate folosite în finanţe, contabilitate, statistică, matematică, inginerie sau în

alte domenii ştiinţifice, economice, sociale. Funcţiile sunt proceduri (programestructurate) care calculează un anumit rezultat cu o precizie foarte mare ţinând seama de

performanţele actualelor microprocesoare cu care sunt înzeztrarte sisteme de calcul.

Categorii de funcţii Excel

Categorie Exemple

Financial (financiare) Calculează rata dobânzii, rata lunară derambursare a împrumutului, valoarea

uzurii, etc. (17 funcţii) Date & Time (data şi ora) Determină ora curentă, ziua din

săptamână sau din an, ora sau data Math & Trig (matematicăşi trigonometrie)

Calculează valoarea absolută, rădăcina

pătratică, suma, funcţia exponenţială,

funcţia logaritmică, funcţii

trigonometrice, etc.

Statistical (statistică) Calculează medii, maxime şi minime,

abateri medii pătratice, cuantile, etc. Look &Reference (căutare şireferinţă)

Caută şi returnează valori dintr -un

domeniu, creează hiperconexiuni în reţele

sau documente din INTERNET Database (bază de date) Prelucrează valori dintr -o bază de date

(tabel) din Excel Text (text) Converteşte text în majuscule sau

minuscule, elimină caractere din dreapta

sau stânga, concatenează şiruri de

caractere, etc. Logical (logic) Evaluează o expresie logică şi returnează

o valoare TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), folosită pentru diverse acţiuni sau

P



pentru formatare (condiţionată) Information (informaţie) Returnează informaţii din

programul Excel sau Windows ,referitoare la starea unei celule, a unui

obiect sau mediu în ansamblu Engineering (inginerie) Calcule inginereşti, funcţii incluse

în Office 2000 , dar trebuie instalate

separat din Analysis Toolpack

Observaţie.

Evident, nu este necesară memorarea tuturor funcţiilor dintr -o categorie, dar utilizatorul trebuie săse informeze despre existenţa acestor funcţii şi să cunoască funcţiile de bază şi să aibă suficiente

informaţii despre alte funcţii pentru a le putea apela atunci când este nevoie. Este posibilă accesareatuturor funcţiilor prin utilizarea paletei de formule (Formula Palette).

Daca trebuie să se apeleze o funcţie mai rar folosită, se foloseşte butonul Paste

Function (fx) de pe bara de instrumente Standard care deschide caseta de dialog Paste Function ceoferă lista categoriilor de funcţii (Function category) şi lista numelor de funcţii din categoriaselectată (Function name). Caseta de dialogPaste Function se poate deschide şi

prin comanda Insert ŕ Function.

Lista categoriilor de funcţii include categoria funcţiilor cel mai recent utilizate (Most RecentlyUsed) şi categoria tuturor funcţiilor (All).



Înainte de a apela o funcţie, utilizatorul trebuie să cunoască rezultatul returnat (întors) defuncţie, ce argumente trebuie sa aibă funcţia (tipul şi semnificaţia lor) şimodul de apelare al

funcţiei. Prin regimul de asistenţă (Help) programul Excel oferă toate aceste aspecte pentru fiecarefuncţie, utilizatorul urmănd să fie în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte oportunitatea accesării

unor funcţii în cadrul aplicaţiei la care lucrează.

De exemplu, dacă se doreşte valoarea unui împrumut sau a unei investiţii într -un moment detimp viitor, după efectuarea tuturor plăţilor, utilizatorul trebuie să cunoască faptul că există

în categoria funcţiilor financiare (Financial) funcţia FV (future value ; valoare viitoare) ce seapelează cu argumentele :

ˇ rate – de tip number ; rata dobânzii la împrumut ;

ˇ nper (number of periods) – de tip number ; număr de perioade (număr de luni, ani, zile saualte unităţi) ;

ˇ pmt (payment) – de tip number ; plată ; sumă platită periodic ca rată la împrumut ;

ˇ pv (present value) – de tip number ; valoarea actuală ; valoarea iniţială a unui împrumut ;

ˇ type – de tip number ; tip având valoarea 1 sau 0.

Apelul funcţiei se va face sub următoarea formă : FV(rate ; nper ; pmt ; pv ;type).



Observaţie. Când se lucrează cu funcţii financiare, trebuie verificat dacă toate argumentele unei



funcţii sunt bazate pe aceeaşi perioadă de timp : o zi, o lună sau un an.

Numele funcţiilor oferite de programul Excel pe categorii de funcţii sunt :

ˇ Financial – DB, DDB, FV, IPM, IRR, ISPMT, MIRR, NPER, NPV, PMT, PPMT, PV,RATE, SLN, SYD, VDB ;

ˇ Date & Time – DATE, DATEVALUE, DAY, DAYS360, HOUR, MINUTE, MONTH,NOW, SECOND, TIME, TIMEVALUE, TODAY, WEEKDAY, YEAR ;

ˇ Math & Trig – ABS, ACOS, ACOSH, ASIN, ASINH, ATAN, ATAN2, ATANH, CEILING,COMBIN, COS, COSH, DEGREES, EVEN, EXP, FACT, FLOOR, INT, LN, LOG, LOG10,

MDETERM, MINVERSE, MMULT, MOD, ODD, PI, POWER, PRODUCT, RADIANS, RAND,ROMAN, ROUND, ROUNDDOWN, ROUNDUP, SIGN, SIN, SINH, SQRT, SUBTOTAL, SUM,

SUMIF, SUMPRODUCT, SUMSQ, SUMX2MY2, SUMX2PY2, SUMXMY2, TAN,TANH,TRUNC ;

ˇ Statistical – AVEDEV, AVERAGE, AVERAGEA, BETADIST, BETAINV, BINOMDIST,CHIDIST, CHIINV, CHITEST, CONFIDENCE, CORREL, COUNT, COUNTA, COUNTBLANK,COUNTIF, COVAR, CRITBINOM, DEVSQ, EPONDIST, FDIST, FINV, FISHER, FISHERINV,FORECAST, FREQUENCY, FTEST, GAMMADIST, GAMMAINV, GAMMALN, GEOMEAN,GROWTH, HARMEAN, HYPGEOMDIST, INTERCEPT, KURT, LARGE, LINEST, LOGEST,LOGINV, LOGNORMDIST, MAX, MEXA,MEDIAN, MIN, MINA, MODE, NEGBINOMDIST,

NORMDIST, NORMINV, NORMSDIST, NORMSINV, PERSON, PERCENTILE,PERCENTRANK,PERMUT, POISSON, PROB, QUARTILE, RANK, RSQ, SKEW, SLOPE,

SMALL, STANDARDIZE, STDEV, STDEVA, STDEVP, STDEVPA, STEYX, TDIST, TINV,

TREAD, TRIMMEAN, TTEST, VAR, VARA, VARP, VARPA, WEIBULL, ZTEST ;

ˇ Look & Reference – ADDRESS, AREAS, CHOOSE, COLUMN, COLUMNS,GETPIVOTDATA, HLOOKUP, HYPERLINK, INDEX, INDIRECT, LOOKUP, MATH,

OFFSET, ROW, ROWS, TRANSPOSE, VLOOKUP ;

ˇ Database – DAVERAGE, DCOUNT, DCOUNTA, DGET, DMAX, DMIN, DPRODUCT,DSTDEV, DSUM, DVAR, DVARP ;

ˇ Text – CHAR, CLEAN, CODE, CONCATENATE, DOLLAR, EXACT, FIND, FIXED,LEFT, LEN, LOWER, MID, PROPER, REPLACE, REPT, RIGHT, SERCH, SUBSTITUTE, T,



TEXT, TRIM, UPPER, VALUE ;

ˇ Logical – AND, FALSE, IF, NOT, OR, TRUE ;

ˇ Information – CELL, ERROR, TYPE, INFO, ISBLANK, ISERR, ISERROR, ISLOGICAL,ISNA, ISNOTEXT, ISNUMBER, ISREF, ISTEXT, N, NA, TYPE.

Tabelul funcţiilor Excel utilizate mai frecvent în aplicaţii

FUNCŢIA REZULTAT – DESCRIERE

AVERAGE ( x1 , x2,… , xn) Media aritmetică a numerelorm = (x1+ x2 + … + xn) / n

SUM( x1 , x2,… , xn) Suma aritmetică a numerelors = x1+ x2 + … + xn

PRODUCT( x1 , x2,… , xn) Produsul arimetic al numerelor p =

x1 x2 … xn MIN ( x1 , x2,… , xn) Minimul dintre numerele x1 , x2,… , xn MAX ( x1 , x2,… , xn) Maximul dintre numerele x1 , x2,… , xn COUNT (val1 , val2 , … , valn) Numărul elementelor ce conţin valori

numericeCOUNTA (val1 , val2 , … ,

valn) Numărul elementelor nevide

ABS ( x) Valoarea absolută (modulul)numărului x

INT( x) Partea întreagă inferioră a numărului x FLOOR (x,n) Partea întreagă inferioară sau

superioră a numărului x SQRT( x) Radăcina pătratică a numărului x ROUND( x,n) Rotunjeşte valoarea numărului x la n

zecimale

PI() Valoarea numărului =3,14159265358979

RAND() Număr aleator uniform în intervalul(0,1)

VAR( x1 , x2,… , xn) Dispersia estimată a valorilor x1 ,

x2,… , xn D= ( xi – m)2 /(n-1), unde m estemedia aritmetică a valorilor

STDEV( x1 , x2,… , xn) Deviaţia standard estimată avalorilor x1 , x2,… , xn (radăcina pătrată a

dispersiei estimate)VARP( x1 , x2,… , xn) Dispersia calculată a valorilor x1 ,

x2,… , xn



D= ( xi – m)2 /n, unde m este mediaaritmetică a valorilor

STDEVP( x1 , x2,… , xn) Deviaţia standard calculată avalorilor x1 , x2,… , xn (radăcina pătrată a

dispersiei calculate)POWER(b,e) Puterea be MOD(a,b) Modulo – restul împărţirii

numerelor întregi a : b AND(exp1 , exp2 , … , expn) Conjuncţia expresiiloe logice exp1 ,

exp2 , … , expn .Valoarea returnată este TRUE dacăfiecare expresie este TRUE, altfel esteFALSE

OR(exp1 , exp2 , … , expn) Disjuncţia expresiilor logice exp1 , exp2 ,

… , expn .Valoarea returnată este TRUE dacă cel

puţin o expresie este TRUE, altfel esteFALSE

NOT(exp) Negaţia expresiei exp. Valoareareturnată este TRUE dacă expresia esteFALSE, altfel este FALSE

TRUE() Valoarea returnată este constanta logicăTRUE

FALSE() Valoarea returnată este FALSE ; întotdeauna


IF(exp, exp1 , exp2) Se evaluează valoarea expresieilogice exp. Dacă valoareaexpresieiexp este TRUE, atunci funcţiaIF returnează valoarea specificatăprinexp1, altfel returnează valoareaspecificată prin exp2

CHOOSE(i, x1 , x2,… , xn) Instrucţiune de ramificaţie multiplă.Selectarea unei valori dintr-o listă de

valori, pe baza valorii unui indice i.TODAY() Data calendaristică curentă NOW() Data şi ora calendaristică curentă VLOOKUP(val, reg, k ) Căutare verticală. Se caută o valoare în

prima coloană a unei regiuni dedate. Datele din această coloană suntaşezate în ordine crescătoare. Selocalizează primul element al coloaneicare este mai mare sau egal cuelementul căutat. Dacă elementullocalizat este în linia i, valoareareturnată de funcţie este conţinutulcelulei din linia i şi coloana k a regiunii



de date. Prima coloană are numărul deordine 1.

HLOOKUP(val, reg, k ) Căutare orizontală. Se caută o valoare în prima linie a unei regiuni de date.

Datele din această linie sunt aşezate înordine crescătoare. Se localizeazăprimul element al liniei care este maimare sau egal cu elementul căutat.Dacă elementul localizat este încoloana i, valoarea returnată de funcţieeste conţinutul celulei din coloana i şilinia k a regiunii de date. Prima linieare numărul de ordine 1.

OFSET(baza, lin, col, i, l) Obţinerea unei referinţe la o celulă saula o regiune de celule de dimensiune

specificată (i=înălţime, l=lăţime).Argumentul bazareprezintă o referinţăla o celulă faţă de care se determinănoua referinţă. Celula pentru care segenerează noua referinţă este deplasatăfaţă de celula de bază cu lin liniişi col coloane

Funcţii pentru date de tip TEXT CODE(s) Codul ASCII al primului caracter din

şirul de caractere s (şirul de caractere s

va fi delimitat de ghilimele)CHAR(n) Caracterul al carui cod ASCII estenumărul întreg n

VALUE(s) Valoarea numerică a şirului decaractere s

LEN(s) Numarul de caractere din şirul decaractere s

LEFT(s ,n) Primele n caractere din şirul decaractere s

RIGHT(s,n) Ultimele n caractere din şirul decaractere s


MID(s,n1 ,n2) Returnează n2 caractere din şirul decaractere s începând cu poziţia n1

REPT (s,n) Un şir de caractere obţinut prinrepetarea de n ori a şirului de caracteres

TRIM(s) Un şir de caractere obţinut prineliminarea tuturor spaţiilor, cu excepţiaspaţiului care desparte cuvintele

LOWER(s) Transformă toate literele mari din

şirul s în litere miciUPPER(s) Transformă toate literele mici din



şirul s în litere mariPROPER(s) Un şir de caractere în care prima literă

a fiecărui cuvânt este transformată înliteră mare

CONCATENATE(s1 ,s2 , …,sn)

Un şir de caractere obţinut princoncatenarea şirurilor s1 ,s2 , …, sn REPLACE(s1 ,n1 ,s2 ,n2) Şirul de caractere obţinut prin

înlocuirea în şirul s1 a n2 caractereîncepând din poziţia n1 cu şirul decaractere s2

Functii financiare în Excel

FV(rate, nper, pmt, pv, type) Valoarea viitoare (Future value) a unui împrumut într-un moment de timpviitor, după efectuarea tuturor plăţilor,unde rate = rata dobânzii,nper =numărul de perioade, pmt = suma

plătită ca rată la împrumut, pv =valoarea actuală a împrumutului, type =1 sau 0 după cum plata se face laînceputul perioadei sau la sfârşitulperoadei

NPER(rate, pmt, pv, fv, type) Number of periods - Numărul de luni,ani, zile sau alte unităţi de timpnecesare pentru un împrumut

PMT(rate, nper, pv, fv, type) Payment-Suma plătită periodic ca ratăla împrumutPV(rate, nper, pmt, fv, type) Present value – Valoarea actuală a

unui împrumutRATE(nper, pmt, pv, fv,type,

quess) Rate – Rata dobânzii la un împrumut

Funcţii pentru procesarea bazelor de date

DAVERAGE(db,col,crit ) Returnează media aritmetică a valorilordin coloana col a bazei de date db careverifică criteriul crit , unde db =referinţă la o regiune (domeniu) decelule care conţine baza de date, col =referinţă la un nume de câmp al bazeide date ( o celulă din prima linie a

bazei de date) prin care se acceseazăcoloana utilizată de funcţie, crit =referinţă la o regiune de celule carespecifică criteriul utilizat (tabelul decondiţii)

FUNCTIA REZULTAT – DESCRIERE

DCOUNT(db,col,crit ) Returnează numărul celulelor cu valorinumerice din coloana col a bazei de



date db care verifică citeriul crit .Argumentul col este opţional. Dacăacest argument este omis, funcţia vadetermina numărul tuturor celulelor

bazei de date care verifică criteriul DCOUNTA(db,col,crit ) Returnează numărul celulelor

nevide din coloana col a bazei dedatedb care verifică citeriul crit

DGET(db,col,crit ) Returnează conţinutul unei singure

celule din baza de date db. Celula estesituată în coloana col şi verificăcriteriul crit . Dacă nici un articol nuverifică criteriul, se va returna valoareade eroare #VALUE !, iar dacă maimulte articole verifică criter iul, se va

returna #NUM !DMAX(db,col,crit ) Returnează valoarea maximă a

numerelor din coloana col a bazei dedate db care verifică criteriul crit

DMIN(db,col,crit ) Returnează valoarea minimă anumerelor din coloana col a bazei dedate db care verifică criteriul crit

DPRODUCT(db,col,crit ) Returnează produsul valorilor dincoloana col a bazei de date db careverifică criteriul crit

DVAR(db,col,crit ) Returnează dispersia estimată avalorilor din coloana col a bazei dedate db care verificăcriteriul crit . Dacă x1 , x2,… , xn suntaceste valori, dispersia estimată avalorilor x1 , x2,… , xn esteD= ( xi – m)2 /(n-1), unde m estemedia aritmetică a valorilor

DVARP(db,col,crit ) Returnează dispersia calculată avalorilor din coloana col a bazei dedate db care verifică

criteriul crit . Dacă x1 , x2,… , xn suntaceste valori, dispersia calculata avalorilor x1 , x2,… , xn esteD= ( xi – m)2 / n, unde m este mediaaritmetică a valorilor

DSTDEV(db,col,crit ) Returnează deviaţia

standard estimată (rădăcina pătrată adispersiei estimate) a valorilor dincoloana col a bazei de date db careverifică criteriul crit

DSTDEVP(db,col,crit ) Returneaza deviatiastandard calculata (radacina patrata adispersiei calculate) a valorilor din



coloana col a bazei de date db careverifica criteriul crit

DSUM(db,col,crit ) Returnează suma volorilor dincoloana col a bazei de date db care

verifică citeriul crit

Tipul şi numărul argumentelor utilizate în definirea funcţiilor depinde de funcţiarespectivă. Argumentele sunt separate de virgulă sau de Ť ; ť, iar unele funcţii nu au argumente (de

exemplu, funcţia PI), în acest caz apelul funcţiei de face sub forma :

=Nume_functie()

Argumentele pot fi :

ˇ constante (valori numerice sau text) ;

ˇ referinţe de celule ;

ˇ referinţe de regiuni de celule (domenii).



nainte de a introduce o funcţie(formulă), utilizatorul trebuie să se asigure că celula încare se doreşte afişarea rezultatului, este activă (selectată). Sunt douămodalităţi, ori

se execută click în caseta Formula Bar şi se tastează Ť = ť şi apoi conţinutul formulei, orise execută click pe butonul (=) Edit Formula(editare formulă) din bara de formule pentru a

deschide paleta de formule. În ultimul caz, caseta Name aflată în partea stângă a barei deformule (Formula Bar), se va transforma în caseta Function (funcţie), afişând numele ultimei funcţii

folosite şi o lista cu cele mai recente funcţii utilizate, dacă se execută click în listaderulantă acasetei Function. Dacă funcţia dorită se află în listă, se selectează şi

astfel programul Excel va scrie funcţia în bara de formule şi în paleta de formule. Paleta deformule include o descriere a funcţiei şi una sau mai multe casete de text pentru fiecare argument al

f uncţiei. Pentru unele funcţii care folosesc un singur domeniu de celule apare şi descrieredomeniului, deoarece se Ť intuieşte ť argumentul. Casetele corespunzătoare argumentelor trebuie

completate pentru a utiliza funcţia apelată.

De exemplu, dacă în foia de calcul (tabel) din imaginea precedentă se doreşte ca în celula G21 să se calculeze media valorilor de pe coloana G, deci dindomeniul G12 :G20,se selectează celula G21 şi apoi se execută click pe butonul Edit Formula şi apoi se selectează

I



f uncţia AVERAGE din caseta Function. Se va deschide paleta de formule, şi anume caseta pentrufuncţia AVERAGE aşa cum apare în imaginea următoare. Automat apare primul argument

domeniul G12 :G20. Dacă selecţia este corectă se confirmă prin efectuareaunui click pe butonul OK. În cazul în care se doresc alte argumente, în casetele de texte Number 1,

Number 2, etc. se pot tasta sau introduce alte argumente. Se poate utiliza butonul ColapseDialog (Inhibare casetă)

Ca în cazul oricărei formule, rezultatele funcţiei sunt afişate în celula activă,iar funcţia este afişată în bara de formule (Formula Bar), în momentul când celula respectivă este

activă (selectată).

Exista doua tipuri de functii/formule :

ˇ Functii obisnuite la care rezultatul va fi returnat doar intr-o celula, adica sunt functii de



tipul f : D1 x D2 x …x Dn ŕ D ;

ˇ Functii matriceale la care rezultatul va fi returnat intr-o zona de celule(domeniu), adica suntfunctii de tipul

f : D1 x D2 x …x Dn ŕ E1 x E2 x …x Em ;

în acest caz argumentele funcţiei pot fi :

a) un domeniu(o regiune) an : bm,

unde a,b Î{A,B, …, Z} si n, m Î {1,2, …65536} ;

b) un nume de domeniu/regiune ;

c) o matrice numerica data sub forma

{ <linia_1> ; <linia_2> ; …;<linia_n>}, unde <linia_i> este

lista elementelor liniei ‘ i’ separate de virgula;

EXEMPLE.

a) Calculul determinantului si inversei unei matrice(se utilizeaza functiile MDETERM siMINVERSE)

Consideram A o matrice 3 x 3 si sa calculam determinantul matricei.

In celulele domeniului A4 :C6 se introduc elementele matricei A, apoi se selecteaza celula E4 undese doreste sa apara rezultatul, dupa care in bara de formula se tasteaza ‘ =MDETERM(A4 :C6)’

sau se apeleaza functia MDETERM indicandu-se argumentul ce este domeniul in care suntelementele matricei A.

Pentru calculul inversei, se va selecta domeniul A10 :C12 care in final va stoca inversa matricei,apoi se apeleaza functia MINVERSE cu argumentul A4 :C6, dupa care se apasa combinatia de

taste <CTRL> + <SHIFT> + <CR>.

b) Calculul puterilor unei matrice(se va utiliza functia MMULT). Pentru A2 se va selectazona G4:I6 unde se va stoca matricea rezultat, apoi se va apela functiaMMULT indicandu-se

argumentele A4 :C6, respectiv A4 :C6, dupa care se apasa combinatia de taste <CTRL> +<SHIFT> + <CR>. Asemanator se va proceda pentru A3, A4, …, An.



matricea A det(A) A*A

19 0 7 72 382 0 154 3 2 8 87 4 61 3 0 3 66 0 30

inversa A A*A*A

0.083333 0 -0.19444 7720 0 3136 0.208333 0.5 -1.81944 1848 8 824 -0.08333 0 0.527778 1344 0 552

Opţiunea AutoCalculate (calcul automat) oferită de programul Excel permite efectuareaanumitor verificări referitoare la conţinutul unor celule (ce conţin constante sau valori ca rezultat al

unei funcţii sau formule). Se poate cere afişarea automată în bara de stare a calcululuipentru sumă, medie, etc. a unor valori dintr-un domeniu de celule. Pentru activarea acestei

opţiuni se selectează regiunea (domeniul) de celule care urmează a fi verificate şi se efectueazăclick cu butonul drept pe bara de stare. Se afişează un meniul local (meniu rapid) ce va

permite selectarea funcţiei dorite de utilizator. Efectul apelării funcţiei solicitate se va afişa în barade stare.



Formulele şi funcţiile utilizate într-o foaie de calcul fac referinţe la diferite celule saudomenii de celule. Aceste referinţe pot fi destul de complicate pentru unele foi de calcul complexe,

astfel că urmărirea lor poate fi anevoioasă.

Programul Excel oferă utilizatorului diferite mijloace grafice destinate verificăriiinterdependenţei celulelor. Aceste mijloace pot fi utilizate cel mai simplu prin afişarea pe ecrana barei de unelte (Auditing Toolbar) care este destinată verificării (Auditing) formulelor şi

funcţiilor. Prin comanda Tools ŕ Auditing se deschide unmeniul din care se alege comanda ShowAuditing Toolbar (afişarea barei de unelte pentru verificare).

Uneltele din această bară trebuie utilizate numai după ce a fost selectată celulacorespunzătoare. Comenzile (uneltele) acestei bare sunt :

ˇ Trace Precedents – celula actuală va fi legată cu săgeţi (de culoare albastră) de celuleleprecedente (folosite la determinarea conţinutului celulei active) ; se indică acele celule, la care

formula sau funcţia din celula activă face referinţe (celulele precedente, adică ascendenţii celulei



active) ;

ˇ Remove Precedent Arrows – ştergerea săgeţilor care indică celulele ascendente de nivel celmai înalt pentru celula activă ;

ˇ Trace Dependents indicarea acelor celule care utilizează informaţia din celula activă(celulele care depind de celula activă, adică descendenţii) ;

ˇ Remove Depentent Arrows - ştergerea săgeţilor care indică celulele descendente de nivel celmai înalt pentru celula activă ;

ˇ Remove All Arrows – ştergerea tuturor săgeţilor de indicare a interdependenţelor ;

ˇ Trace Error – indicarea celulei sau celulelor care cauzează eroarea în celula activă ; comanda poate fi utilizată dacă celula activă conţine o valoare ce indică oeroare ;

ˇ New Comment ataşarea unui comentariu celulei active ;

ˇ Circle Invalid Data – încercuirea datelor invalide (în context cu comanda de validare adatelor) ;

ˇ Clear Validation Circles – ştergerea cercurilor de validare .



Referinţe absolute şi relative de celule

Operaţia fundamentală de copiere a celulelor în Excel este o operaţie mai specială ţinând seama căo celulă poate conţine valori de date (constante - numere, text) sau formule (apeluri de funcţii şi

expresii). Dacă o foaie de calcul este mai complexă (volum mare de date şi calcule complexe), esteincomod să se repete introducerea unor formule în mai multe celule. De exemplu, dacă trebuie să serealizeze suma valorilor pe mai multe linii sau pe mai multe coloane, ar trebui să se introduca

acelaşi tip de formulă de mai multe ori, schimbându-se doar coordonatele(referinţele) unor coloanesau linii.

Pentru a fi un instrument puternic în calculul tabelar, programul Excel a introdus referinţe de celuleabsolute şi relative.

Faţă de metodele fundamentale de copiere în Office 2000, utilizatorul va detectacâteva diferenţe la copierea şi deplasarea celulelor şi a domeniilor de celuleîn Excel :

ˇ dacă se inserează celulele deasupra unor date existente, aceste date vor fi suprascrise, prin



urmare trebuie să existe suficiente celule vide pentru a se accepta selecţia ce urmează a fi inserată ;

ˇ decuparea şi lipirea, precum şi copierea şi lipirea au efecte diferite în Excel faţăde pachetul Office 2000 ; este imposibilă copierea, apoi interclasarea unor operaţii şi apoi lipirea ;

datele trebuie inserate imediat, altfel decuparea sau copierea sunt anulate ;

ˇ la decuparea unei celule în Excel, aceasta este copiata în memoria Clipboard, dar nu esteeliminată din foaia de calcul decât în momentul inserării ei în noua locaţie prin

apăsarea tastei <CR> sau efectuarea unui click pe butonul Paste ;

ˇ la decuparea unei selecţii, aceasta poate fi lipită o singură dată, nu se pot realiza copiimultiple ; copierea şi lipirea sunt operaţii care se pot repeta ; la apăsareatastei <CR> la sfârşitul unei

operaţii de lipire, programul Excel va goli memoria Clipboard, deci se poatefolosi butonul Paste pentru a insera prima, a doua, şi a n-a copie ; se apasă <CR> numai la inserarea

ultimei copii.

Dacă se selectează o regiune (domeniu) de celule pentru a fi copiate în alt loc din foaia de calcul,după selectare se foloseşte butonul Copy care are ca efectîncadrarea domeniului cu

un dreptunghi cu laturi din linii întrerupte mişcătoare.

Utilizarea facilităţilor de tragere şi aşezare (drag and drop) este eficientă în operaţiile decopiere şi în acest caz. Această metodă este folosită dacă celulele care urmează a fi copiate, cât şi

destinaţia lor, sunt vizibile pe ecran.

După selectarea celulelor, se deplasează mouse-ul ca să indice spre laturile indicatorului de



celulă(domeniu), cu excepţia instrumentului de completare (unde indicatorul de mouse se vatransforma într-o săgeată). Se menţine apăsat butonul drept şi se trage de celule în noile lor locaţii.

La eliberarea butonului de mouse, se va deschide un meniu rapid, care permite opţiunea întredeplasarea (mutarea) şi copierea celulelor.

După cum se poate vedea din exemplele precedente, copierea valorilor s-arealizat obişnuit conform metodei generale oferite de pachetul Office 2000.

In cazul în care este vorba de copierea unei formule dintr-o celulă înalta, programul Excel modifică automat fiecare referinţă de celula din formulă.

Exemplu demonstrativ. Să presupunemcă celula H18 conţine formula =SUM(C18 :G18) care calculează suma valorilor din domeniul de

celule C18 :G18 şi dorim să copiem celula H18 în celula J20. Indiferent de modalitatea de copiere, în final în celula J20 se va obţine valoarea 0, iar formula afişată în bara de formule va

fi=SUM(E20 :I20). Aceste efecte sunt rezultatul modificării automate a referinţelor de celule dinformula continută în H18. Evident, în celula J20 se obţine valoarea 0 deoarece

domeniul E20 :I20 este vid. Se poate observa din imaginea de mai jos că referinţele au fosttranslatate. Translaţia referinţelor este identică cu translaţiacelulei J20 faţă de celula H18 care

conţine formula iniţială. Acest tip de referinţă se numeşte referinţă relativă.



Prin urmare, în procesul de copierea a celulelor care conţin formule, referinţele celulelor dinformula copiată sunt translatate în funcţie de poziţia destinaţiei faţă de celula copiată. Prin copiere

se poate ajungeţi la cazuri în care unele referenţieri de formule devin invalide, când seafişează textul Ť #REF ! ť.

În exemplul următor (imaginea următoare) vom ilustra procesul de referenţiere absolută acelulelor unei formule.Vom selecta celula H18 şi o vom edita (se execută click dublu pe ea sau clicksimplu pe ea şi apoi click simplu în bara de formule) prin trecerea la fiecare referinţă de celulă, când

se apasă tasta <F4> care face ca în faţa literei de celulă şi în faţa numărului liniei săapară simbolul Ť $ ť ( sau se va tasta efectiv simbolul Ť $ ť). După aceasta editare se apasă tasta<CR> şi astfel rezultatul în celula H18 va fi acelaşi ca cel anterior. Dacă se repetă procesul anterior

de copiere a formulei H18 în celula J20, rezultatul obţinut în celula J20 va fi identic cu valoareadin H18, iar în bara de formule va fi afişată formula nemodificată.



În acest caz s-a utilizat referenţierea absolută, formula copiată referenţiază (accesează), fărănici o translatare, celulele originale.

Există posibilitatea utilizării şi a referinţelor mixte. În acest caz, componenta în faţa căreiaeste plasat simbolul Ť$ť este o referinţă absolută , iar componenta care nu este precedată de

simbolul Ť $ ť este o referinţă relativă.

Exercitiu. Folosind referinţe mixte, vom genera un tabel al înmulţirii numerelor (Tablaînmulţirii) . În domeniul de celule A2 :A19 vom introduce în ordine numerele 1, 2, …, 19 ( serecomandă utilizarea seriilor de valori ; Edit ŕ Fill ŕ Series), iar în domeniul B1 : M12 aceleaşi

valori. În celula B2 vom introduce (edita)formula Ť =$A2*B$1 ť, după care vom selectacelula B2 şi executăm Copy. Vom selecta domeniul întreg B2 : M12 şi executăm lipirea (Paste) şi

asfel se va genera tabelul înmulţirii (Tabla înmulţirii) din imaginea care urmează.



4.5 Tabelarea funcţiilor (Table)

Definiţie.

Tabelarea unei funcţii de una sau mai multe variabile reprezintă generarea valorilor funcţiei ( f(x) sau f(x,y) ) pentru valori ale argumentelor care parcurg un domeniu de valori x Î D sau

(x,y) Î D1 x D2.

Programul Excel oferă utilizatorului comanda Table pentru generarea valorilor unei funcţii,comanda fiind selectată prin opţiunea Data ŕ Table.

Fiind definită o funcţie de o singură variabilă y=f(x), se poate genera fie un tabel orizontal, fie untabel vertical. Aceste tabele vor avea următorul format :

ˇ la un tabel unidimensional orizontal formula (sau referinţa la o formulă) este situată în linia



care conţine valorile calculate, de exemplu în celula din stânga primei valori calculate ;

x1 x2 …

xn =f(x) y1 y2 … yn

ˇ la un tabel unidimensional vertical formula ( sau referinţa la o formulă) este situată în coloanacare va conţine valorile calculate, de exemplu, în celula care este deasupra primei valori calculate.

=f(x) x1 y1 x2 y2 … …

xn yn

Pentru tabelarea unei functii de o singură variabilă, utilizatorul trebuie să definească o formulăŤ =f(x) ť şi un şir de valori ale argumentului, şi anume x1, x2, , xn. Dacă x este o celulă careconţine argumentul iniţial ( de pornire al funcţiei). Programul Excel va înlocui succesivvalorile xi în x şi va calcula valorile y1, y2, …, yn folosind relaţiile yi = f(xi), unde i Î { 1, …, n}.

Se selectează regiunea dreptungiulară care conţine valorile argumentului , referinţa la celulă(sau numele celulei) care conţine formula Ť =f(x) ť precum şi celulele care vor conţine valorilefuncţiei.

Din meniul Data se alege comanda Table, care va afişa fereastra de dialog Table. Pentruun tabel vertical, trebuie completată caseta Column input cell, iar pentru un tabel orizontal trebuiecompletată caseta Row input cell. Pentru aceasta se execută click în caseta corespunzătoare, apoi seexecută click pe celula care conţine valoarea de început a argumentului, astfel se va realiza o

referinţă. De exemplu, să tabelăm funcţia f(x)=x*sin(x), x Î{1, …,19).În celula B1 introducemvaloarea 1, iar în celula B2 formula.



În domeniul A4 :A22 introducem valorile folosind Edit ŕ Fill ŕ Series, apoi în

celula B4 indroducem formula Ť =B1*SIN(B1) ť sau Ť =A4*SIN(A4) ť , după care se selectează

regiunea de celule A4 :B22. Se execută comanda Data ŕ Table ce determină apariţia casetei dedialog Table în care se realizează click în caseta Column input cell, apoi click pecelula B1 sau A4 care conţin valoarea iniţială a argumentului. Se execută click pe butonul OK, şiastfel se realizează tabelarea funcţiei considerate.

Fiind definita o funcţie de două variabile z=f(x,y), se poate genera un tabel bidimensional deforma următoare :

=f(x,y) y1 y2 … ym x1 z1,1 z1,2 … Z 1,m x2 z2,1 z2,2 … z2,m … … … … …

xn zn,1 zn,2 … zn,m



Pentru tabelarea funcţiei de două variabile, se va defini o formulă Ť =f(x,y) ť şi două şiruride valori corespunzătoare argumentelor x1 , x2 , …, xn şi y1 , y2 , …,ym . Dacă x şi y sunt două

celule ale foii de calcul care conţin argumentele iniţiale ale funcţiei, programul Excel va înlocuisuccesiv valorile xi în x şi valorile yj în y, după care se vor calcula valorile z1 , z2 , …, zm folosindrelaţiile zij = f (xi , yj), i Î { 1, …, n}, j Î { 1, …, m}. Formula (sau referinţa la rezultatul livrat de oformulă) este situată în colţul stânga-sus al tabelului bidimensional.

Etapele pentru tabelarea funcţiei de două variabile sunt următoarele :

ˇ se selectează regiunea dreptunghiulară care conţine volorile argumentelor, celula (sau numelecelulei) care contine formula Ť=f(x,y) ť , precum şi celulele care vor conţine valorile funcţiei ;

ˇ din meniul Data se alege comanda Table care afişează caseta de dialog unde în linia Rowinput cell se va tasta sau se va indica cu mouse-ul referinţa la celula care conţine un argument alfuncţiei ; în linia Column input cell se va tasta sau se va indica cu mouse-ul referinţa care conţinecelălalt argument al funcţiei ;

ˇ prin acţionarea butonului OK operaţia de tabelare este realizată.

Observatie. Celulele generate cu ajutorul comenzii Table vor conţine anumite construcţii specialeale programului Excel, numite Ť formule matriceale ť şi vor fi incluse într -o pereche de acolade.Celulele care conţin formule matriceale nu pot fi editate individual. Este nevoie de convertirea lor învalori ordinare pentru a fi editate. Pentru acest lucru se selectează regiunea de celule ce conţinformulele matriciale şi din meniul Edit se selectează Copy, apoi comanda Paste Special caredeschide o fereastră de dialog din care se selectează butonul Values. În final se acţioneazăbutonul OK.

Exemple de formule matriceale:{=TABLE(,B1)}, {=TABLE(B1,)}, {=TABLE(B2,B1)}.





Exemplu. Calculul unor sume(capitaluri) obţinute după un an în urma depunerii la diverse bănci având diferite dobânzi anuale de aplicare (30%, 35%, 37%).

Vom crea o foaie de calcul în care memorăm în celula B1 o valoare pentru o sumă oarecare(26.000.000 lei) ce se va depune la o bancă ce are o dobândă anuală , de exemplu de 40%, valoarece se va memora în celula B2. În celula B3 trebuie să se scrie formula de calcul : Ť =B1+B1*B2 ť

prin care se realizează suma obţinută după un an în urma depunerii la bancă. Valoarea returnată deformulă este 36.400.000. Pentru generarea unui tabel cu sumele obţinute la cele trei băncicorespunzătoare unor depuneri (de exemplu, 10 sume depuse la cele trei banci), trebuie ca

în celula A6 să scriem formula Ť =B3 ť, adică o referinţă la rezultatul returnat de funcţia de douăvariabile (x,y = Suma, Dobânda). Celulele regiunii B6:D6 conţin dobânzile aplicate la cele trei

bănci, iar celulele din regiunea A7:A16 conţin valorile sumelor depuse la bănci.

Analog, ca şi la exemplul precedent, pentru realizarea operaţiei de tabelare, seselectează regiunea de celule A6 :D16 şi se acţionează Data ŕ Table pentru a seintroduce referinţele Row input cell şi Column input cell la fel ca şi în exemplul precedent.

După acţionarea butonului OK generarea tabelului cu rezultate va apărea în regiunea decelule B7 :D16.



Scenarii (Tabelarea unei funcţii de mai multe variabile)

Definiţie. Un scenariu reprezintă o foaie de calcul ce conţine valoarea unei funcţii de mai multe variabile y = f(x1 , x2 , …, xn) pentru un set de valori ale argumentelor x1 , x2 , …, xn.Pentru o funcţie de n variabile (argumente) se pot ataşa mai multe scenarii, fiecare scenariu avândataşat un nume distinct.

Exemplu. Pentru generarea unor scenarii, să presupunem că zilnic, în cadrul unui procestehnologic trebuie să se măsoare valoarea unui parametru (de exemplu,temperatura, presiunea, etc.)

în diverse locuri, de exemplu la 4 aparate de măsură. Vom nota cele patru măsurători prin x1, x2,x3, x4. Se cere ca zilnic, să se calculezedeviaţia standard estimată (rădăcina pătrată a dispersieiestimate) corespunzatoare celor 4 valori. Dacă x1, x2,…, xn sunt aceste valori, dispersia estimată avalorilor x1, x2,…, xn este D= ĺ(xi – m)2/(n-1), unde m este media aritmetică a valorilor. Prinurmare, trebuie să se calculeze valori ale funcţiei de n varibile f(x1, x2,…, xn), unde

Într-o foaie de calcul vom memora în celulele B2 :B5 valorile parametrului măsurate în prima zi, scenariu pe care îl vom numi Ť ziua1 ť. Deviaţia standard estimată (rădăcina pătrată adispersiei estimate) corespunzătoare celor 4 valori se calculează în celula B7 prinintroducerea formulei Ť =STDEV(B2 :B5) ť.



Pentru crearea mai multor scenarii (în esenţă, acest scop îl are comanda Scenarios), seselectează Tools ŕ Scenarios care determină deschiderea ferestrei de dialog Scenario Manager.

Gestionarea (crearea, afişarea, editarea) scenariilor se face prin următoarele acţiuni :

ˇ după ce în foaia de calcul s-a memorat un set de valori (de exemplu, în regiunea B2 :B5) şi s-aintrodus într-o celulă formula pentru calculul corespunzător (de exemplu, în celula B7), seutilizează meniul Tools pentru a selecta comanda Tools ŕ Scenarios ; se va deschide ferestra dedialog Scenario Manager care oferă mai multe butoane (Show, Close, Add, Delete, Edit, Merge,Summary) cu ajutorul cărora se pot realiza prelucrări asupra scenariilor ;

ˇ în fereastra de dialog Scenario Manager se acţionează butonul Add (adăugare scenariu) princare se cere crearea unui nou scenariu ; se afişeaza fereastra de dialog Add Scenario în careutilizatorul trebuie să indice un nume pentru scenariu (Scenario name), zona de celule care intră încalcul (Changing cells), opţional comentariu (Comment) şi opţiuni de protecţie (Protection);înlinia Changing cells se tastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celulele care conţin valorile cevor intra în calculul care se evalueaza ; pentru desemnarea celulelor neadiacente cu mouse-ul – intimpul selectării celulelor - se va ţine apăsată tasta <Ctrl> ; dacă este activată opţiunea Preventchages, scenariul generat este protejat la ştergere şi la editare (în acest caz şi foaia de calcul trebuiesă fie protejată prin Tools ŕ Protect Sheet) ; în final, se acţioneaza butonul OK prin care se va

afişa fereastra de dialog Scenario Values ;



ˇ fereasta de dialog Scenario Values oferă specificarea valorilor corespunzătoare celulelor caretrebuie să se modifice şi care reprezintă argumentele funcţiei (formulei) care se evaluează ; înliniile corespunzătoare se vor introduce noile valori ale argumentelor, numărul maxim de argumentefiind 32 ; în final, se va acţionabutonul OK care determină revenirea la fereastra principală ScenarioManager, sau se va acţiona butonul Add pentru a se afişa fereastra de dialog Add Scenario pentrucrearea unui nou scenariu ;

Fereastra principală pentru gestionarea scenariilor Scenario Manager oferă 7 butoane care au



funcţii bine definite :

ˇ Show înlocuieşte în foaia de calcul valorile corespunzătoare scenariului care a fost selectatdin lista Scenarios ;

ˇ Close – închide ferestra de dialog Scenario Manager ;

ˇ Add adăugarea de noi scenarii prin afişarea ferestrei de dialog Add Scenario ;

ˇ Delete ştergerea scenariului care a fost selectat din lista Scenarios ;

ˇ Edit afişarea ferestrei de dialog Edit Scenario care este identică cu ferestra Add Scenario şicare permite editarea scenariului selectat (numele, referinţele la celulele care se modifică,comentariile), modificările efectuate sunt urmărite şi sunt afişate în partea inferioară a ferestrei, înzona destinată comentariilor ;

ˇ Merge interclasarea în foaia de calcul actuală a diferitelor scenarii care se află în diverseagende de lucru deschise simultan şi care trebuie să aibă aceeaşi structură ; prinacţionarea butonului Merge se afişeaza ferestra de dialog Merge Scenarios ceoferă casetele Book şi Sheet prin care se indică numele agendelor de lucru şi numelor scenariilor cetrebuie interclasate ;

ˇ Summary – crearea unui raport într-o foaie separată a agendei de lucru activă ; se potcrea două tipuri de rapoarte, sumarul scenariilor şi un tabel pivotcorespunzător scenariilor ; ferestraafişată oferă două botoane de validare (Scenario summary, Scenario Pivot Table) şi caseta Resultcells. Dacă se valideazăbutonul Scenario summary, se creează un raport care afişeaza toatescenariile definite (valorile de intrare şi rezultatele corespunzătoare), în cazul în care agenda delucru este gestionată în regim monoutilizator ; dacă se validează butonul Scenario Pivot Table, se vagenera un tabel pivot ce conţine şi un control de tip listă ascunsă ; elementele listei permit filtrarearezultatelor în rapor cu numele utilizatorului, acest lucru se face dacă agenda de lucru este partajată

între mai multi utilizatori ; linia Result cells conţine referinţa sau referinţele la acele celule, pentrucare se doreşte recalcularea rezultatelor pentru scenariu aplicat ;



Prin crearea celor două rapoarte, automat se creează două foi de calcul cu numele

corespunzătoare tipului de raport :



Rezolvarea de probleme (comenzile Goal Seek şi Solver)

Prin meniul Tools, programul Excel oferă comenzile Goal Seek (căutare rezultat)şi Solver (rezolvare) cu ajutorul cărora utilizatorul are instrumente puternice pentru rezolvarea diverselor şi complexelor probleme practice, unele fiind reprezentate de probleme matematicecomplicate (optimizari şi ecuatii) :

ˇ probleme privind determinarea extremelor unor funcţii (maxime, minime) ;

ˇ probleme de programare liniară şi neliniară ;

ˇ rezolvarea ecuatiilor şi sistemelor de ecuaţii ;

ˇ probleme diverse de matematică, fizică, chimie, economie, etc.



Observatie. Dacă în meniul Tools nu este oferită comanda Solver, utilizatorul trebuie săselecteze Tools ŕAdd-Ins prin care se va deschide fereastra de dialog Add-Ins ce oferă lista

derulanta Add-Ins available ce conţine diverse comenzi (facilităţi) oferite de programul Excel ce nuapar în meniul Tools, dar care pot fi inserate prin selectare şi validare. Se va selecta şi valida SolverAdd-in (Tool for optimization and equation solving) şi se va acţiona butonul OK, astfel ca înmeniul Tools va apărea comanda Solver.

Comenzile oferite de lista Add-Ins available sunt : Access Links, Analisys ToolPak,Analisys ToolPak-VBA, Autosave Add-in, Conditional Sum Wizard, Euro Currency Tools, etc.(restul se vede din imaginea precedentă – fereastra Add-Ins).

Comanda Goal Seek (rezolvarea de ecuaţii)

Folosind comanda Goal Seek, utilizatorul poate să determine valoarea argumentului uneifuncţii f(x) atunci când este cunoscut rezultatul y returnat de funcţie. În formulare matematicăînseamnă că dacă este cunoscută valoarea y returnată de funcţia dată f(x), se poatedetermina valoarea argumentului x astfel ca y=f(x). De fapt, este rezolvată ecuaţia f(x) = y ,unde x este necunoscută, y este cunoscut, iar funcţia f este dată.

Exemplu. Dacă f(x) = x2 + sin(x), să determinăm o valoare x pentru care f(x)=75.

Pentru acest lucru, într-o foaie de calcul, în celula B3 introducem o valoare oarecare pentru x, deexemplu 5, iar în celula B4 scriem formula ce reprezintă definiţia funcţiei, adică Ť =B3*B3 +



SIN(B3) ť, valoarea returnată y va fi cea care apare în imaginea următoare. Pentru a determina ovaloare a lui x când y=75 astfel ca f(x)=75, se va selecta Tools ŕ Goal Seek care vaafişa fereastra Goal Seek. În linia de introducere Set cell se tastează sau se indică cu mouse-ulreferinţa la celula care conţine formula pentru funcţia f(x), iar în linia de introducere To value se

tastează y pentru care se doreşte determinarea lui x. În linia de introducere By changing cell setastează sau se indică cu mouse-ul referinţa la celula care va conţine rezultatul pentruargumentul x al funcţiei date (valoarea celulei va fi modificată până când se va realizarelaţia f(x)=y). Se va acţiona butonul OK.

Prin acţionarea butonului OK, valoarea calculată a argumentului va înlocui valoarea iniţialăa argumentului în celula B3. Dacă se optează pentru butonul Cancel, atunci se revine la valoareaoriginală a argumentului. În unele cazuri (depinde de complexitatea ecuaţiei), dacă timpul decăutare este ceva mai mare, se poate folosi comandaStep (execuţie Ť pas cu pas ť) sau se poatefolosi comanda Pause/Continue (întrerupere/continuare proces de căutare). În final, va fiafişată fereastra de dialog Goal Seek Status unde se afişează valoarea y dorită a funcţiei (Targetvalue) şi valoarea determinată pentru argumentul x (Current value).



Exemplu. Pentru a calcula salariul brut folosind salariul net, presupunem că în regiunea decelule A3 :C14 sunt memorate valorile Limita inferioară,Constantă şi Procent corespunzătoareunui Salariu Brut din care va rezulta după calcularea unui Impozit, Salariul Net. Dacă se dă ovaloare pentru Salariul Brut, de exemplu 5000000 şi care este memorată în celula F2, încelulele F3 :F7 se scriu formulele corespunzătoare pentru căutarea în tabel a valorilor corespunzătoare pentruLimita inferioară, Constantă şi Procent (se folosteşte funcţia

predefinită VLOOKUP ; căutare verticală într -un tabel), formula pentru calcululimpozitului şi calculul salariului net. Aceste formule apar ca text scris în regiunea G3 :G7.

Pentru a determina Salariul Brut dacă Salariul Net este, de exemplu 6000000, se va

selecta comanda Tools ŕ Gool Seek care va deschide fereastra de dialog corespunzătoare şi care seva completa conform imaginii următoare:



Rezultatul obţinut este 7657293 pentru Salariul Brut corespunzător salariului net de6000000.

Comanda Solver (rezolvarea de probleme)



Probleme diverse cu enunţuri clare (extreme de funcţii, programare liniară şi neliniară,ecuaţii şi sisteme, etc.) se pot rezolva prin comanda Tools ŕ Solver, dar numai după ce problemarespectivă a fost reprezentată (modelată) într -o foaie de calcul.

Specificarea parametrilor problemei ce trebuie rezolvată se face în ferestra SolverParameter oferită de comanda Solver :

Operaţiile (rezolvările) realizate de comanda Solver sunt de tip optimizare (Max, Min ;

maxime, minime) şi de tip calcul direct (Value of).

Linia de introducere Set Target Cell trebuie să conţină referinţa la o celulă care memoreazăo formulă care va returna o valoare optimizată sau calculată directconform opţiunilor privind naturaoperaţiei (Equal To :) oferite de următoarele butoane :

ˇ Max determină valoarea maximă a valorii returnate de formula specificată ;

ˇ Min determină valoarea minimă a valorii returnate de formula specificată ;

ˇ Value of determină valoarea exactă a acţiunii formulei specificate faţă de valoareaintrodusă.

Argumentele funcţiei care se prelucrează sunt specificate prin referinţe în linia de introducere ByChanging Cells. Valoarea extremă sau exactă a funcţiei prelucrate se obţine prin modificareavalorilor (valori de start) celulelor referenţiate în acest câmp. Celulele ale căror valori se modificăpot fi situate în regiuni compactesau în regiunidistincte. Folosind butonul Guess, programul Excel analizează structura foii de calcul şi încarcă oregiune pe care o propune în linia By Changing Cells, utilizatorul având posibilitatea s-o acceptesau nu.

Subfereastra Subject to the Constraints permite specificarea eventualelor restricţii referitoare



la celulele care se modifică (argumentele finale ale funcţiei).Numărul restricţiilor nu este limitat.Asupra listei de restricţii se poate acţiona prin intermediul a trei butoane aflate în partea dreaptăacestei subferestre :

ˇ Add – adăugarea la lista a unei noi restricţii ; se va afişa ferestra de dialog Add Constraints ceoferă linia de introducere Cell Reference în care se va introduce o referinţă la o celula pentru care sedoreşte o restricţie, şi linia de introducere Constraint în care se va introduce fie o valoare, fie oreferinţă la o celulă ; din lista ascunsă aferentă primei linii de introducere, se alegetipul operatorului de comparaţie (<=, = , >=, int, bin) ; restricţia va fi adăugată dacă seacţionează butonulOK ; dacă se doreşte adăugarea mai multor restricţii se acţionează butonul Add ;în final, se acţionează butonul OK ;

ˇ Change – modificarea unei restricţii din lista restricţiior ; după ce se selectează din listărestricţia dorită pentru a fi modificată, se efectuează click, după care se

acţionează butonul Change care afişează fereastra de dialog Change Constraint asemanatoareferestrei Add Constraint ;

ˇ Delete – ştergerea unei restricţii din lista restricţiilor ; după ce se selectează din listă restricţiadorită pentru a fi eliminată, se efectuează click, după care se acţioneazăbutonul Delete.

Ferestra de dialog Solver Parameters oferă şi urmatoarele cinci butoane :

ˇ Solve – lansarea în execuţie a procesului pentru determinarea rezultatului problemeireprezentate ; se va afişa fereastra de dialog Solver Results unde se va indica dacă s-a găsit sau nu osoluţie pentru problema dată ; în cazul găsirii unei soluţii (Solver found a solution) se poatevalida butonul Keep Solver Solution pentru a înlocui valoarea de start cu soluţia găsită, sau se poatevalida butonul Restore Original Values pentru a înlocui valoarea de start cu soluţia găsită ; dacă seacţionează butonul Save Scenario, atunci soluţia găsită va fi memorată sub forma unui scenariu ceva avea un nume dat de utilizator şi care ulterior poate fi prelucratfolosind comanda Scenarios din meniul Tools ; se poate opta pentru generarea diferitelor tipuri de

rapoarte (Answer-rezultat,Sensitivity-sensibilitate, Limits-limite) ce pot fi selectate din listaderulantă Reports ;

ˇ Close – închiderea ferestrei de dialog Solver Parameters ;

ˇ Options afişarea unei ferestre de dialog pentru selectarea unor opţiuni de lucru ;

ˇ Reset All – anularea tuturor acţiunilor efectuate în fereastra Solver Parameters ;

ˇ Help – asistenţa software.

Exemplu. Să se determine maximul funcţiei f(x,y) = 7x + 5y, dacă trebuie să se satisfacă



restricţiile : x Î [0, 3000], y Î [0, 5000], x+y/9Î [0, 3000].

Într-o foaie de calcul, în celula B3 care se va numi x se memorează o valoare iniţială, deexemplu 0, în celula B4 care se va numi y se memorează o valoare iniţială, de exemplu 0, iar în celula B5 se scrie formula Ť =7*x+5*y ť. În celula B7 se scrie formula Ť x+y/9 ť pentru aimpune restricţia din enunţ. Se selectează comandaTools ŕ Solver , iar completarea ferestrei SolverParameters se va face aşa cum se vede în imagine. După completare (se vautiliza butonul Add pentru introducerea restricţiilor) se acţionează butonul Solve care găseşterezultatul afişat corespunzător pentru x, y şi f(x,y).

Exerciţiu. Folosind programul Excel, să se studieze posibilitatea rezolvării problemei (poatefi rezolvată prin intermediul unui program Pascal; a se vedea M. Vlada, Informatică, Ed. ArsDocendi, 1999) care are următorul enunţ :

Ť Un vas conţine 2000 litri dintr-un lichid cu o concetraţie de 80 % alcool. În fiecare zi se scotdin vas 15 litri şi se înlocuiesc cu alţi 12 litri dintr -un lichid a cărui concentraţie în alcool este denumai 40 %. După câte zile concentraţia lichidului din vas ajunge la 50 % ? (Marin VLADA,“ O problemă a lui K.F .Gauss rezolvată cu calculatorul” , Gazeta Matematică, nr.5/1995, pag.

206-209) ť .



Aplicaţie. O companie vinde zilnic trei tipuri de produse notate prin p1, p2, p3 pentru care preţurile unitare sunt 15000 lei, 18000 lei, 10000 lei, iar adaosurile comerciale corespunzătoare

celor trei produse sunt 25%, 10% si 20%. Cantităţile minime vândute zilnic sunt evaluate la 250,100, respectiv 120 bucăţi, iar cantităţile maxime vândute zilnic sunt evaluate la 800, 1000, respectiv850 bucăţi. Ţinând seama de condiţiile de depozitare, compania poate vinde zilnic cel mult 1900

bucăţi în total. Să se determine ce cantităţi din fiecare produs trebuie vândute pentru ca profitul totalobţinut să fie maxim.

Într-o foaie de calcul se introduc elementele necesare aşa cum se poate vedea din imagineade mai jos. Profitul pentru fiecare produs se calculează prin formula

P = x * y * z , unde x, y, z

reprezintă cantitatea vandută, preţul unitar, respectiv adaosul comercial.

Profitul total este suma profiturilor celor trei produse vândute. În celulele D4 :F4 seintroduc cantităţile minime pentru fiecare produs în parte, iar în celuleleD5 :F5 seintroduc cantităţile maxime. În celulele D8 :F8 se introduc valori oarecare (de start) dar care săverifice restricţiile impuse în enunţul problemei. Acestea vor fi valorile (argumentele) ce se vormodifica pentru determinarea valorii maxime a profitului (funcţiei).



În celulele D9 :F9 se vor introduce preţurile unitare, iar în celulele D10 :F10 se vorintroduce adaosurile comerciale, evident pentru fiecare produs.

Formulele ce trebuie scrise sunt prezentate în tabelul următor :

CELULA FORMULA

D11 (profit pentru produsul p1) =D8*D9*D10

E11 (profit pentru produsul p2) =E8*E9*E10 F11 (profit pentru produsul p3) =F8*F9*F10 D13 (profitul total) =D11+E11+F11 D14 (cantitatea totală vândută) =D8+E8+F8

Pentru calculul profitului total trebuie să fie verificate restricţiile impuse în enunţulproblemei :

ˇ totalul cantităţii să fie cel mult 1900 ( $D$14 <= 1900) ;

ˇ cantităţile vândute din cele trei produse trebuie să fie cuprinse între cantităţile minime şi



maxime ( a se vedea imaginea precedentă).

Se selectează Tools ŕ Solver şi se completează conform celor de mai sus. Linia de introducere SetTarget Cell se completează cu $D$13, iar linia de introducereBy Changing Cells se completeazăcu $D$8 :$F$8 (regiune în care se vor modifica valorile în procesul rezolvării).

Pentru introducerea restricţiilor se va utiliza butonul Add.

După introducerea tuturor restricţiilor, se va acţiona butonul Solve care determină găsirea

soluţiei, şi anume în celula D13 se va obţine profitul maxim, iar în regiuneD8 :F8 se vorgăsi valorile cantităţilor pentru care profitul este maxim.

REZULTATELE PROCESULUI DE REZOLVARE

Determinarea profitului maxim

Produs p1 Produs p2 Produs p3 Cantitatea minimă 250 100 120 Cantitatea maximă 800 1000 850

Cantitatea vandută 800 250 850 Preţ unitar 15000 18000 10000 Adaos comercial 25% 10% 20% Profit 3000000 450000 1700000

Profit total 5150000 Cantitatea totală (max.1900) 1900

Answer Report

Microsoft Excel 9.0 Answer

Report Worksheet: [Book1]Sheet1



Report Created: 24.08.200010:15:49

Target Cell (Max)

Cell Name OriginalValue Final Value

$D$13 Profit total 2485000 5150000

Adjustable Cells

Cell Name OriginalValue Final Value

$D$8 Cantitatea vandutăProdus p1 300 800

$E$8

Cantitatea vandută

Produs p2 200 250 $F$8

Cantitatea vandutăProdus p3 500 850

Constraints

Cell Name Cell

Value Formula Status Slack

$D$14 Cantitatea totală (max.1900) 1900 $D$14<=1900 Binding 0

$D$8 Cantitatea vandutăProdus p1 800 $D$8<=$D$5 Binding 0

$D$8 Cantitatea vandutăProdus p1 800 $D$8>=$D$4 Not Binding 550

$E$8 Cantitatea vandutăProdus p2 250 $E$8<=$E$5 Not Binding 750

$E$8 Cantitatea vandutăProdus p2 250 $E$8>=$E$4 Not Binding 150

$F$8 Cantitatea vandutăProdus p3 850 $F$8<=$F$5 Binding 0

$F$8 Cantitatea vandutăProdus p3 850 $F$8>=$F$4 Not Binding 730

4.6 Grafice şi diagrame (Chart)

Graficele şi diagramele reprezintă un mod eficient de interpretare a datelor numerice prinintermediul reprezentărilor grafice oferite de calculatoarele actuale. Datele numerice conţinute îndiverse tabele pot fi mai uşor de înţeles sau de interpretat dacă sunt reprezentate sub forma grafică,astfel că acestea oferă comparaţii sugestiveîntre numere sau între seturi de numere.

În general, dacă se consideră valorile (argumentele) x1, x2, , xn, şi valorile y1, y2, …,



yn ce sunt imaginile argumentelor printr-o funcţie f, atunci reprezentarea grafică a relaţiilor yi =f(xi ), semnifică graficul funcţiei f. Aceste relaţii pot fi reprezentate prin următorul tabel :

x / f f X 1 Y 1 X 2 Y 2 X 3 Y 3 . . .

. . .

X n Y n

În practică, prin utilizarea tabelelor, se prezintă valori pe mai multe coloane – numite seriide date- şi pe mai multe linii – numite categorii-, seriile de date vor reprezenta argumentele,iar categoriile vor reprezenta mai multe funcţii. Prin urmare, dacă un tabel are mai multe coloane,atunci tabelul se referă la reprezentarea mai multor funcţii f1 , f2 , …, fm , dacă sunt m coloane.

Exemplu. Tabelul următor prezintă evoluţia lunară a cheltuielilor unei firme pentru energiaelectrică, energia termică, apă şi gaze. Coloanele semnifică tipurile de categorii(tipul de



cheltuială/utilitate), iar liniile semnifică seriile de date (lunile). Ultima coloană semnifică totalulcheltuielilor pe o lună, iar ultima linie semnifică totalul cheltuielilor pentru o anumită categorie deutilitate.

Aplicaţie. În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru energia electrică, trebuie să seselecteze doar coloana corespunzătoare categoriei En. Electrică, după care se execută click pebutonul Chart pentru realizarea grafigului.



Aplicaţie. În scopul realizării evoluţiei cheltuielilor pentru toate categoriile de cheltuieli, trebuie săse selecteze toate cele patru coloane, după care se execută click pe butonul Chart pentru realizareagrafigului.

Observaţie. În acelaşi sistem de axe XOY s-au reprezentat graficele mai multor funcţii(categorii), şi anume graficele a patru funcţii.



Operaţii speciale de editare

Operaţiile speciale de editare reprezintă diferite facilităţi pentru :

ˇ completarea celulelor ;

ˇ selectarea celulelor ce îndeplinesc anumite criterii ;

ˇ căutarea şi înlocuirea de date în diferite celule.

Proceduri de completare a celulelor

Prin meniul Edit care oferă submeniul Fill (umplere), se poate realiza copierea datelor din anumitecelule în celelalte celule ale unei selecţii (regiuni). SubmeniulFill asigură umplerea rapidă cu date acelulelor unei selecţii prin următoarele comenzi :

ˇ Down copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară aselecţiei în celulele situate sub aceasta ;

ˇ Right - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din stânga aselecţiei în celulele situate la dreapta acesteia ;

ˇ Up - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din linia superioară a selecţiei încelulele situate deasupra acesteia ;

ˇ Left - copiază conţinutul şi codurile de formatare ale celulelor din coloana din drapta a

selecţiei în celulele situate la stânga acesteia ;

ˇ Across Worksheets copiază datele unei celule sau regiuni selectate din foaia actuală decalcul în locaţiile corespunzătoare ale altor foi de calcul selectate anterior ; se vadeschide fereastra Fill Across Worksheets ce oferă butoanele de validare All(copiază conţinutul şiformatarea), Contents (doar conţinutul),Formats(doar formatarea), după care seacţionează butonul OK ;

ˇ Series – completează o regiune selectată cu una sau mai multe serii de numere sau date caresunt progresii aritmetice sau geometrice ; se afişează fereastraSeries unde trebuie să se indicediverse informaţii privind generarea ;

ˇ Justify – redistribuie conţinutul de text al celulelor selectate pentru umplere.



Completarea automată a datelor (AutoComplete) este o facilitate nouă a programului Excel .Dacă într -o celula a fost introdus un text şi se trece la completarea celulei de subaceasta, programul Excel propune introducerea textului respectiv. Dacă utilizatorul consideră căacesta nu este convenabil, se continuă cu tastarea caracterelor dorite.

O generalizare a metodei anterioare este folosirea comenzii Pick From List obţinutăcu butonul drept al mouse-ului. Dacă într -o coloană s-au completat câteva celule şi se doreştecompletarea unei celule cu un conţinut identic cu unul din celulele anterioare, se selecteazăcelula ce trebuie completată, după care se execută click dreapta. Apare un meniu local din care sealege comanda Pick From List care afişează o listă derulantă cu textele introduse anterior. Se alegetextul dorit şi se executăclick care determină completarea celulei cu textul dorit.

Utilizarea listelor predefinite tip utilizator este o facilitate importantă în regimul de editare pentru ca introducerea datelor şi textelor să fie cât mai eficientă. Aceste liste se folosesc în cazurile în care într-o foaie de calcul trebuie să apară de mai multe ori acelaşi conţinut al unei regiuni.



Definirea unei liste de tip utilizator reclamă următoarele etape :

ˇ se selectează comanda Tools ŕ Options care afişează fereastra de dialog Options ;

ˇ în fereastra afişată se execută click pe eticheta Custom list (lista de tip utilizator) unde se

execută click pe linia New List (listă nouă) ;ˇ se execută click în subfereastra List entries (elementele listei) şi se tastează elementele listei ;după fiecare element se tastează <CR> ; dacă elementele listei sunt deja într -o regiune a foii decalcul, este suficient ca în linia Import list from cells să se indice adresa regiunii, după care seexecută butonul Import ;

ˇ după introducerea elementelor listei se acţionează butonul Add ,apoi butonul OK ; butonul Delete se poate folosi pentru eliminarea unei liste predefinite.

Elementele unei liste predefinite pot fi utilizate pentru completarea unor celule, introducând unelement arbitrar al listei şi folosind mânerul de umplere al sectorului de celulă activă.

Software Educationa Excel

Documents