Small Encyclopedia of the Alphabet(Dactilograma)-138p

=fise pt. o carte= (dactilograma)

Sumar

LITERELE A

Ă

Â

B

C

D

E

F

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

Q

R

S

Ș

T

Ț

U

V

X

Y

W

Z

1

1

3

4

4

6

7

8

8

9

10

11

12

13

14

15

16

16

17

17

18

18

19

20

21

22

22

23

24

24

25

Alfabet

Alfabetul Fonetic Internațional

Alfabetul limbii române

Alfabetul chirilic român

Alfabetul arab

Alfabetul chirilic

Alfabetul georgian

Alfabetul grec

Alfabetul latin

Alfabetul Braille

Codul Morse

26

28

32

35

39

41

44

47

48

50

54

58

58

60

61

70

87

87

87

89

89

90

90

91

92

93

95

97

98

101

101

101

102

103

105

107

ORTOGRAFIE Ortografie

Silabar

Listă de sisteme de scriere

Ortografia limbii franceze

SEMNE GRAFICE Semn grafic

Semn diacritic

Asterisc

Accent ascuțit

Apostrof (simbol)

Cratimă

Două puncte

E-mail

Ghilimele

Glifă

Grafem

Ideogramă

Kreska

Ligatură (tipografie)

Linie de pauză

Linie de dialog

Pictogramă

Punct

Sistem de scriere

TIPURI de ALFABET 26

Puncte de suspensie

Punct și virgulă

Semnul exclamării

!!

Semnul întrebării

Virgulă

110

111

112

113

113

117 Ortografia limbii române

Sursele și contribuitorii articolelor

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor

126

128

Licențele articolelor 132

Referințe bibliografice

115

1

LITERELE

A

Aa

A este prima literă a alfabetului latin și a celorlalte alfabete derivate din acesta; de altfel este prima literă în alfabetul fenician și aproape în toate alfabetele derivate din acesta. A este prefix, abreviere și simbol.

În limba română această literă notează o vocală deschisă centrală nerotunjită.

Simbolul A în sistemul de semnalizare maritimă internațională.

Simbolul A în Alfabetul semaforic.

Litera A în Braille.

LFS - "limbaj de semne francez" (folosit și de pentru persoanele cu probleme de auz și vorbire).

LSQ - "limbaj de semne quebican" (folosit în provincia canadiană Quebec).

Istorie

Semiții numeau primul semn al scrierii lor alpha, alphu și chiar aleph (cu ph pronunțat ca un p aspirat, [pʰ], nu [f]). Această primă literă nu era o vocală, ci o consoană Ŕ explicația acestui fapt este că primele scrieri se folosesc nu de litere separate, ci de silabe („silabareŗ), diferențiate prin consoanele pe care le conțin. De aceea, denumirile „alfabetŗ și „literăŗ sunt improprii pentru acest stadiu de evoluție, fiind de preferat „silabarŗ, respectiv „semn (grafic)ŗ.

Din perspectiva modernă, efectul este apropiat de o scriere abreviată, unde sunt notate majoritar consoanele (iar vocalele sunt evitate aproape sistematic, cel mult semivocalele fiind notate alături de consoane), lucru care nu ridica probleme vorbitorilor nativi ai limbii. Însă pe măsură ce textele au trebuit să fie puse la dispoziția unor persoane străine de limba în cauză, problema notării vocalelor s-a impus treptat.

Același semn cu cel fenician este pe primul loc deja și în alfabetul de la Ugarit, 1400 î.Hr. În Grecia antică, elinii au

folosit și ei același simbol, pe care l-au numit alpha, cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa

A

occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală.

2

alfa grecesc

aleph fenician A etrusc A roman

Folosirea literei „Aŗ în diferite limbi

Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bouŗ în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită în unele surse, cum că semnul grafic pentru viitorul

„aŗ ar proveni din capul de bou folosit în scrierea hieroglifică egipteană (cod Alan Gardiner F2), este eronată Ŕ pentru glotalicul ʔ se folosea imaginea unui vultur (cod Gardiner G1).

Grecii au fost primii care au notat sistematic vocalele, atribuindu-i fiecăreia un semn anume, dintre semnele folosite

ne-sistematic în alfabetul fenician. Dat fiind că rezonanța lui „aŗ nu este nici anterioară, nici posterioară (cum ar fi de ex. „i" sau „u"), ea va fi numită vocală centrală.

Limbile neolatine. Limba română

În limbile neolatine, „aŗ accentuat se păstrează (spre exemplu, lat. tardivă lacte (latina clasică lax, lactis) Ŕ rom. lapte, it. latte).

În română, se remarcă un număr de adaptări ale vocalei:

• „aŗ-ul latinesc devine „oŗ înaintea lui „lŗ (de exemplu, Alutus > Olt) • „aŗ devine „âŗ atunci când e urmat de o consoană nazală, precum „mŗ sau „nŗ (exemple: campus > câmp; canis > câine, panis > pâine; [ego] canto > [eu] cânt) • „aŗ devine „ăŗ în silaba dinaintea celei accentuate (exemple: pastor(em) > păstor, parentem > părinte) • „aŗ scurt accentuat devine „ăŗ (de exemplu, malus > măr) • „āŗ (a lung) se păstrează (de exemplu, palus > par)

A privativ

„A-ŗ privativ provine din „ņŗ indo-european, prefix negativ, realizat în greaca veche fie ca „a-ŗ, fie ca „an-ŗ Ŕ forma „a-ŗ e prezentă înaintea consoanelor, iar „an-ŗ înaintea vocalelor. Din Űνλε (grc. „voceŗ), limba română păstrează „afonŗ, iar din ūιŰάβεůνο (grc. „alfabetŗ) vom avea „analfabetŗ. De regulă, particula semnifică absența.

A ca prefix

Sub această formă, „aŗ provine din prepoziția latină „adŗ (lat. „laŗ, „spreŗ, „cătreŗ). În limba română, „a agrăiŗ are înțelesul de „a vorbi cătreŗ, a se adresa cuiva (arhaism).

„Aŗ inițial protetic (adăugat ca atare) e specific dialectului aromân al limbii române. De exemplu, românescului „laudŗ îi corespunde „alavduŗ armân.

A 3

A ca interjecție

• Exclamație prin care se exteriorizează stări emotive (surprindere, admirație, satisfacție, regret, supărare, etc.).

• Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a ceva uitat.

În diverse expresii

Deși prezentate în limba română, expresiile următoare sunt valabile și în alte limbi europene.

• de la „aŗ la „zŗ Ŕ de la început până la sfârșit;

• a începe cu „aŗ Ŕ a începe de unde se cuvine;

• cât ai zice „aŗ Ŕ se spune despre ceva care se petrece foarte repede, pe neașteptate.

Note

Vezi și

• Å

• Atto-

Combinații care încep cu A:

• aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az

Ă

Ăă

Ă este a doua literă din alfabetul limbii române. Această literă notează o vocală mijlocie centrală nerotunjită, notată fonetic cu simbolul [ə]. Tipografic, se compune din litera A cu semnul diacritic „căciulăŗ (˘).

Vezi și

• Semn diacritic

Â 4

Â

Ââ

Â este a treia literă din alfabetul limbii române. În limba română Â notează o vocală închisă centrală nerotunjită, același sunet ca și cel notat de litera Î.

Istoric Â a dispărut odată cu Û și cu Ê,Wikipedia:Citarea_surselor rămânând numai în cuvintele derivate din „românŗ, dar Academia Română a readus Â în prim plan pentru a fi folosită împreună cu Î pentru sunetul Î.

Tipografic, se compune din litera A cu semnul diacritic „accent circumflexŗ (ˆ).

Litera Â mai poate fi folosită în scrierea titlurilor cu diacritice (de exemplu:PARTEA ÎNTÂI).

Vezi și

• Semn diacritic

Legături externe

• Hotărârea Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie a 1993, privind revenirea la "â" și "sunt" în grafia limbii române (apărută în Monitorul Oficial Nr. 51 din 8 martie 1993) [1]

Referințe

[1] http:/ / www. academiaromana. ro/ viata_acad2003/ pag_norme_orto. htm

B

Pentru alte sensuri, vedeți B (dezambiguizare).

Bb

B este a doua literă din alfabetul latin și a patra din alfabetul limbii române. În limba română B notează o consoană oclusivă bilabială sonoră.

Istoric

Este posibil ca litera mare "B" să fi derivat dintr-o hieroglifă egipteană ce reprezenta schița unei case. În 1050 î.Hr., litera beth sau bet din alfabetul fenician avea deja o formă liniară. Simbolul fenician bēth („casă) a fost adoptat de greci ca beta și de romani ca B.

Hieroglifa egipteană pentru casă

Beth fenician

Beta grecesc

B etrusc B roman

B 5

Galerie

Hieroglifă egipteană casă proto-semitică

bēth fenician beta grecesc

B etrusc B latin

Alte reprezentări

Alfabetul fonetic NATO

Bravo

Codul Morse

Ŕ···

Sistemul de semnalizare maritimă internațională Alfabetul semaforic Braille

C 6

Cc

C este a treia literă din alfabetul latin și a cincea din alfabetul limbii române. În limba română C poate nota trei sunete distincte:

• în grupurile de litere ce și ci este o consoană africată postalveolară surdă, notată fonetic [ʧ];

• în grupurile de litere che și chi este o consoană oclusivă palatală

surdă notată fonetic [c];

• în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată

fonetic [k].

Ultimele două variante de pronunțare nu sînt diferite fonemic.

C cu pete de leopard

C reprezintă:

• În matematică:

• C, în sistemul cifrelor romane, reprezintă numărul 100.

• În fizică

• C este simbolul uzual pentru capacitate electrică • C este simbolul pentru Coulomb, unitate de măsură pentru sarcină electrică • c este simbolul pentru viteza luminii în vid • c este simbolul prefixului SI centi-, reprezentând 0,01 din unitatea de măsură asupra căreia se aplică • În chimie:

• C reprezintă elementul chimic Carbon • În informatică:

• C este un limbaj de programare

Istorie

gaml ǧīm gimel fenician arabic ebraic

Gamma grecesc

C C (G) etrusc din latina veche

Își are originea în simbolul fenician gimel (nume probabil legat de cămilă[1]), care reprezenta ocluziunea velară [g]. Această literă a fost schimbată de greci în Ũ (gamma). Vezi și litera ebraică כkaf care este ca un C etrusc sau întors.

C 7

Alte reprezentări


Charlie

Codul Morse

Ŕ·Ŕ·


Note

[1] The Oxford Companion to the English Language, Ed. Tom McArthur, Oxford Univ. Press, 1992, p. 171

D

Acest articol se referă la litera D din alfabetul latin. Pentru alte sensuri, vedeți D (dezambiguizare).

Dd

D este a patra literă din alfabetul latin și a șasea din alfabetul limbii române. În limba română D notează o consoană oclusivă alveolară sonoră (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [d].

D reprezintă:

• În matematică:

• D în sistemul cifrelor romane, numărul 500 • d este simbolul uzual pentru orice funcție distanță

• În fizică:

• d este simbolul prefixului SI deci-, reprezentând 0,1 din unitatea de măsură asupra căreia se aplică

Alte reprezentări


Delta

Codul Morse

Ŕ··


E 8

E

Acest articol se referă la o literă a alfabetului latin. Pentru alte sensuri, vedeți E (dezambiguizare).

Ee

E este a cincea literă din alfabetul latin și a șaptea din alfabetul limbii române. În limba română această literă notează o vocală mijlocie anterioară nerotunjită notată fonetic cu simbolul [e] (ca în cuvântul melc), o semivocală (ca în cuvântul deal) sau diftongul /je/ (ca la începutul cuvintelor este, eu).

Alte reprezentări


Echo

Codul Morse

·


F

Ff

F este a șasea literă din alfabetul latin și a opta din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă labiodentală surdă, cu simbolul fonetic [f].

Utilizare

• În chimie, F este simbolul elementului chimic fluor. • În fizică:

• F este simbolul pentru farad, unitatea de măsură a capacității electrice. • °F este simbolul pentru grade Fahrenheit. • f este simbolul pentru prefixul femto- (10−15). • F este simbolul pentru constanta lui Faraday. • f este folosit pentru a nota distanța focală a unui dispozitiv optic. • F este folosit pentru a nota forța. • În muzică, f înseamnă forte.

F 9

Alte reprezentări


Foxtrot

Codul Morse

··Ŕ


G

Gg

G este a șaptea literă din alfabetul latin și a noua din alfabetul limbii române. În limba română G poate nota trei sunete distincte:

• în grupurile de litere ge și gi este o consoană africată postalveolară sonoră, notată fonetic [ʤ];

• în grupurile de litere ghe și ghi este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [ɟ];

• în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [ɡ].

Ultimele două variante de pronunțare nu sînt diferite fonemic.

Alte reprezentări


Golf

Codul Morse

ŔŔ·


H 10

H

Hh

H este a opta literă din alfabetul latin și a zecea din alfabetul limbii române. În limba română litera H se pronunță în funcție de contextul fonetic ca unul din următoarele sunete:[1][2]

• consoană fricativă glotală surdă, de exemplu în cuvîntul harnic, • consoană fricativă palatală surdă, de exemplu în cuvîntul hibrid,

• consoană fricativă velară surdă, de exemplu în cuvîntul hram,

• consoană fricativă uvulară surdă, de exemplu în cuvîntul iaht.

Alte reprezentări


Hotel

Codul Morse

····


Note

[1] Dicționar explicativ român, h (http:/ / www. dexx. ro/ index. php?a=term& d=Dictionar+ explicativ+ roman& t=h) [2] Marele dicționar universal al limbii române (ediția a IV-a) h (http:/ / nodex. litera. ro/ cautare_dex/ h)

I 11

I

Ii

I este a noua literă din alfabetul latin și a unsprezecea din alfabetul limbii române.

În limba română această literă notează o vocală închisă anterioară nerotunjită notată fonetic cu simbolul [i] (ca în cuvântul ficat), o consoană sonantă palatală cu simbolul fonetic [j] (ca în cuvântul fiară) sau un i final nesilabic (ca la sfârșitul cuvântului pești).

I reprezintă, în sistemul cifrelor romane, numărul 1.

Alte reprezentări


India

Codul Morse

··


J 12

J

Jj

J este a zecea literă din alfabetul latin și a treisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă postalveolară sonoră, cu simbolul fonetic [ʒ].

Utilizare

• În fizică:

• J este simbolul pentru joule, unitatea de măsură SI a energiei;

• în electricitate, j se folosește pentru unitatea imaginară în locul literei i folosite curent în matematică

(în electricitate i se folosește pentru a nota curentul electric instantaneu); • La jocurile de cărți, J este valetul.

Alte reprezentări


Juliet

Codul Morse

·ŔŔŔ


K 13

K

Kk

K este a unsprezecea literă din alfabetul latin și a paisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română este folosită în scrierea unor nume proprii și în neologisme cu caracter internațional: Kogălniceanu, kilogram; litera k poate nota două sunete fonetic distincte, dar fonemic identice:

• în grupurile de litere ke și ki este o consoană oclusivă palatală surdă notată fonetic [c] și pronunțată la fel ca sunetul scris ch în cuvinte precum chef și chip. • în toate celelalte situații este o consoană oclusivă velară surdă notată fonetic [k] și pronunțată la fel ca sunetul c din cuvîntul cap.

Utilizare

• În chimie, K este simbolul elementului chimic potasiu.

• În fizică:

• k este simbolul pentru prefixul kilo- (103).

• K este simbolul pentru Kelvin, unitatea de măsură S.I. a temperaturii.

• k este simbolul pentru constanta elastică. • k este simbolul pentru constanta lui Boltzmann. • k este simbolul pentru numărul de undă.

• În informatică, K este simbolul pentru prefixul kilo- (210 = 1024).

Alte reprezentări


Kilo

Codul Morse

Ŕ·Ŕ


Vezi și

• Litera C

L 14

L

Pentru alte sensuri, vedeți L (dezambiguizare).

Ll

L este a douăsprezecea literă din alfabetul latin și a cincisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română această literă marchează o consoană sonantă laterală alveolară (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [l].

L reprezintă, în sistemul cifrelor romane, numărul 50.

Alte reprezentări


Lima

Codul Morse

·Ŕ··


M 15

M

Mm

M este a treisprezecea literă din alfabetul latin și a șaisprezecea din alfabetul limbii române. În limba română M notează o consoană nazală bilabială. M reprezintă, în sistemul cifrelor romane, numărul 1.000.

Istorie

Litera M este derivată din fenicianul Mem, prin intermediul Mu din greacă (Μ, κ). Litera semitică Mem inițial, probabil, reprezenta apa. Unii semiți au trăit în Egiptul antic în cca. 2000 î.Hr. și unii cercetători consideră că atunci au împrumutat hieroglifa pentru "apă", care a fost folosită prima oară ca o consoană nazală alveolară (/n/), deoarece

cuvântul egiptean pentru apă era n-t. Același simbol a devenit folosit pentru /m/ în alfabetul semit, deoarece cuvântul pentru apă începea cu acel sunet.

Hieroglifa egipteană "N" Mem M etrusc fenician

Mu grecesc

M roman

Alte reprezentări


Mike

Codul Morse

ŔŔ


N 16

N

Nn

N este a paisprezecea literă din alfabetul latin și a șaptesprezecea din alfabetul limbii române. În limba română litera N notează o consoană nazală alveolară (numită uneori dentală în loc de alveolară), cu simbolul fonetic [n].

Alte reprezentări


November

Codul Morse

Ŕ·


O

Oo

O este a cincisprezecea literă din alfabetul latin și a optsprezecea din alfabetul limbii române. În limba română această literă notează o vocală mijlocie posterioară rotunjită notată fonetic cu simbolul [o] (ca în cuvântul somn) sau o semivocală (ca în cuvântul foarte).

Alte reprezentări


Oscar

Codul Morse

ŔŔŔ


P 17

P

Pp

P este a șaisprezecea literă din alfabetul latin și a nouăsprezecea din alfabetul limbii române. În limba română P notează o consoană oclusivă bilabială surdă.

Alte reprezentări


Papa

Codul Morse

·ŔŔ·


Q

Qq

Q este a șaptesprezecea literă din alfabetul latin și a douăzecea din alfabetul limbii române. La jocurile de carti, Q este dama sau regina. Este folosit în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. În limba română, se pronunță [chiu].

Alte reprezentări


Quebec

Codul Morse

ŔŔ·Ŕ


R 18

R

Rr

R este a optsprezecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și una din alfabetul limbii române. În limba română această literă marchează o consoană vibrantă alveolară (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [r]. Unii vorbitori de limba română pronunță acest sunet ca o consoană vibrantă uvulară, [ʀ], ca în limba franceză (r graseiat sau gutural).

Alte reprezentări


Romeo

Codul Morse

·Ŕ·


S

Ss

S este a nouăsprezecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și doua din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă alveolară surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [s].

Utilizare

• În chimie S este simbolul pentru elementul chimic sulf. • În fizică:

• s este simbolul pentru secundă, unitatea de măsură SI pentru timp; • S este simbolul pentru siemens, unitatea de măsură SI pentru conductanță electrică; • S este simbolul pentru entropie în termodinamică.

S 19

Alte reprezentări


Sierra

Codul Morse

···


Ș

Șș

Ș este a douăzeci și treia literă din alfabetul limbii române. În

limba română notează o consoană fricativă postalveolară surdă cu simbolul fonetic [ʃ]. Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.[1]

Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să fie marcat prin litera greacă (Ů sau ο), ceea ce a dus la concluzia că litera sigma ar fi fost pronunțată de către greci foarte apropiat de ș.

Aspect

Din punct de vedere grafic forma corectă este cea a unei litere S cu un semn diacritic în formă de virgulă Termenul folosit în Unicode pentru descrierea acestei litere este „litera S cu virgulă dedesubtŗ.[2] Lucrările românești, atât vechi cât și recente, dau acestui semn diacritic denumirea de sedilă,[3][4] dar în anul 2003 un consiliu științific al Institutului de Lingvistică al Academiei Române a stabilit că semnul corect este virgula, nu sedila.[5]

Acest semn diacritic se folosește exclusiv în limba română. Totuși, pentru că multe sisteme nu pot afișa corect litera S cu virgulă, ea se înlocuiește adesea cu litera S cu sedilă, ġ. Litera S cu sedilă este de fapt proprie unor limbi precum turca.

Literele T și S cu virgulă (sus) și cu sedilă (jos).

Ș 20

Vezi și

• Semn diacritic

Note

[1] Florica-Elisabeta Nuțiu, „Contribuția Școlii Ardelene la dezvoltarea limbii române literareŗ (http:/ / www. bjmures. ro/ publicatii/ anuare/ Anuarul III-2004/ LucrNutiu. htm)

[2] Unicode, Latin Extended-B (http:/ / www. unicode. org/ charts/ PDF/ U0180. pdf) [3] Vezi, printre altele: Alexandru Graur, Mic tratat de ortografie, Editura Științifică, București, 1974, p. 146; Florin Marcu și Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Editura Academiei, București, 1986; Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1998 [4] Titu Maiorescu, în Despre scrierea limbei rumăne (http:/ / books. google. com/ books?id=UNcTAAAAYAAJ), 1866, p. 5, spune: „Acestu adevĕru ne demonstrează tot deodată, căt de falsă este in privința alfabetului or ce argumentatiune scoasă din frumusețea sau din uriciunea lui, precum d. e. la noi se audu de multe ori criticăndu-se sedilele sub t, d și s, «fiindcă sunt urite».ŗ (grafia originară) Pe larg despre literele ț, ș, ḑ vezi pp. 75-86 din aceeași lucrare. [5] Marius Sala, Adresă către Academia Română (http:/ / www. secarica. ro/ std/ InstitLingvTastatura-20031008. pdf), 7 octombrie 2003

T

Tt

T este a douăzecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și patra din alfabetul limbii române. În limba română T notează o consoană oclusivă alveolară surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) notată cu simbolul fonetic [t].

Alte reprezentări


Tango

Codul Morse

Ŕ


Ț 21

Ț

Țț

Ț este a douăzeci și cincea literă din alfabetul limbii române. Ea notează o consoană africată alveolară surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [ʦ]. Alături de litera Ș ea a fost introdusă în

grafica limbii române de către Petru Maior, în lucrarea Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi, în 1819.[1]

Aspect

Din punct de vedere grafic, forma corectă este cea a unei

litere T cu un semn diacritic în formă de virgulă dedesubt nă.

(Pentru detalii despre acest semn diacritic vezi articolul

Ș.) Totuși, multe sisteme nu pot afișa corect această literăLiterele T și S cu virguliță (sus) și cu sedilă (jos). și de aceea ea se înlocuiește adesea cu litera T cu sedilă. Pentru a ameliora problema, unele fonturi au la poziția literei „T cu sedilăŗ caracterul T cu virgulă.

Litera Ŝ (cu sedilă) nu este de fapt proprie nici unei limbi. A existat, în 1868, o propunere a francezului Ambroise Firmin-Didot de a folosi acest caracter în limba franceză în locul literei T acolo unde aceasta se citește [s], ca de exemplu în cuvintele nation (națiune) și diplomatie (diplomație).

Vezi și

• Semn diacritic

Note

[1] Florica-Elisabeta Nuțiu, „Contribuția Școlii Ardelene la dezvoltarea limbii române literareŗ (http:/ / www. bjmures. ro/ publicatii/ anuare/ Anuarul III-2004/ LucrNutiu. htm)

U 22

U

Uu

U este a douăzeci și una literă din alfabetul latin și a douăzeci și șasea din alfabetul limbii române. În limba română U notează o vocală închisă posterioară rotunjită (transcrisă fonetic [u]) sau semivocala corespunzătoare, numită consoană sonantă labiovelară (transcrisă fonetic [w]).

Alte reprezentări


Uniform

Codul Morse

··Ŕ


V

Vv

V este a douăzeci și doua literă din alfabetul latin și a douăzeci și șaptea din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă labiodentală sonoră, cu simbolul fonetic [v].

Utilizare

• În fizică, V este simbolul pentru volt, unitatea de măsură a tensiunii electrice. • În fizică, v este folosit adesea pentru a simboliza viteza.

• În fizică,este simbolul pentru vector. • În chimie, V este simbolul elementului chimic vanadiu. • În matematică, în sistemul cifrelor romane, V reprezintă numărul 5.

V 23

Alte reprezentări


Victor

Codul Morse

···Ŕ


X

Pentru alte sensuri, vedeți X (dezambiguizare).

Xx

X este a douăzeci și patra literă din alfabetul latin și a douăzeci și noua din alfabetul limbii române.

În limba română această literă notează fie secvența de sunete [ks], în cuvinte ca xilofon, extrem, axă, fie secvența [ɡz], în unele cuvinte care încep cu ex-, precum examen, exista.[1] Litera izolată are se citește ics.

În sistemul numerelor romane X reprezintă numărul 10.

X este și o prescurtare pentru Sistemul de Ferestre X11.

Alte reprezentări


X-ray

Codul Morse

Ŕ··Ŕ


Note

[1] Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998; vezi definiția x (http:/ / dexonline. ro/ definitie/ x).

Y 24

Y

Yy

Y este a douăzeci și cincea literă din alfabetul latin și a treizecea din alfabetul limbii române. Această literă a fost pentru prima data ultilizată în alfabetul grec, unde găsim Τ, π (ηπŮηινλ) [pronunție: ípsilon]. Este folosită mai mult în limba engleză, limba franceză, limba turcă, limba rusă, limba spaniolă, etc.

Alte reprezentări


Yankee

Codul Morse

Ŕ·ŔŔ


W

Ww

W este a douăzeci și treia literă din alfabetul latin și a douăzeci și opta din alfabetul limbii române. Litera a fost inventată de scriitori anglo-saxoni în secolul al VII-lea.

Alte reprezentări


Whiskey

Codul Morse

·ŔŔ


Z 25

Z

Zz

Z este a douăzeci și șasea literă din alfabetul latin și a treizecea și una din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă alveolară sonoră (uneori numită dent

ală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [z].

Alte reprezentări


Zulu

Codul Morse

ŔŔ··


• În chimie și fizică atomică, Z este simbolul pentru numărul atomic. • În fizică, Z este simbolul pentru impedanța electrică. • În matematică, este mulțimea numerelor întregi.

26

TIPURI de ALFABET

Alfabet

Alfabetul (greacă greaca veche: ἀιŰάβεůνο - alphábētos) este un set de simboluri, numite litere, folosite ca sistem de scriere pentru o anumită limbă

scrisă, în care fiecare simbol reprezintă în general un fonem, fie din limba curentă, fie dintr-o formă anterioară a sa. Cuvântul alfabet derivă de la numele

primelor două litere grecești, alfa (ū) și beta (β).

Există și alte sisteme de scriere decât alfabetele, ca de

exemplu sistemele de logograme, care notează fiecare câte un cuvânt, sau și silabarele, care folosesc simboluri grafice pentru fiecare silabă.

Exemple de alfabete

• • • • • • • • • •

Hangul Alfabetul armean Alfabetul fenician Alfabetul arameic Alfabetul ebraic Alfabetul siriac Alfabetul nabatean Alfabetul arab Alfabetul grec Alfabetul etrusc

• Alfabetul latin • Alfabetul gotic • Alfabetul glagolitic

• Alfabetul chirilic

• Alfabetul chirilic românesc

• Alfabetul român

Alfabet 27

Alfabete speciale

• Alfabetul Morse. Literele se reprezintă prin combinații de sunete lungi și scurte.

• Alfabetul Braille. Pentru pipăit. Literele se reprezintă prin combinații de puncte în relief.

Alfabete fonetice

• Alfabetul Fonetic Internațional

"Alfabete" speciale, folosite în radiocomunicații

• Alfabetul fonetic NATO

Vezi și

• Ordine alfabetică • Limbă scrisă

Legături externe

• en Complete Alphabets [1]

• en Museum of the Alphabet [2]

Referințe

[1] http:/ / etc. usf. edu/ clipart/ galleries/ Alphabets/ complete_alphabets. php [2] http:/ / www. jaars. org/ museum/ alphabet/ sitemap. htm

Alfabetul Fonetic Internațional 28


Pentru îndrumări privind transcrierile fonetice în Wikipedia vezi Wikipedia:Manual de stil (pronunție)

Pagina „AFIŗ trimite aici. Pentru un centru comercial vedeți AFI Palace Cotroceni

Acronimul AFI mai poate însemna Asociația Fonetică Internațională, cea care a creat alfabetul omonim, vezi mai jos.

Alfabetul Fonetic Internațional (AFI) este un sistem de simboluri grafice destinat transcrierii sunetelor folosite în limba vorbită. În mod ideal

aceste simboluri trebuie să poată reprezenta în mod unic și precis toate procesele fonologice din toate limbile

și, atunci cînd este necesar, să poată preciza diferențe de ordin fonetic.

„The Phonetic Teachers' Associationŗ, vechea titulatură (în transcrierea fonetică originară) a Asociației Fonetice Internaționale, cea care a publicat în 1888 prima versiune a alfabetului.

Generalități

Principiul general al AFI este de a asocia fiecărui segment de vorbire un simbol unic, evitînd grupurile de simboluri precum sh pentru sunetul ʃ (din șapcă). O altă caracteristică a acestui alfabet este aceea că nu distinge între sunete care, chiar diferite, nu se pot contrasta fonemic în nici o limbă. În cazurile cînd se dorește precizarea la nivel fonetic (și nu fonemic) se pot folosi, opțional, semne diacritice corespunzătoare.

Simbolurile din AFI sînt luate în mare parte din alfabetul latin și din cel grec, sau sînt modificări ale acestora. În schimb, pentru clicuri au fost preferate simboluri folosite în transcrierea unor limbi din Africa.

Alfabetul Fonetic Internațional (în limba engleză), versiunea actualizată în 2005.

Transcrierile în AFI se includ fie în paranteze drepte: [eˈɡzem.plu], fie între bare oblice: /eˈɡzem.plu/. Diferența este aceea că o transcriere pur fonetică, fără a pretinde că toate simbolurile respective au valoare fonemică contrastivă, se scrie folosind parantezele drepte. Transcrierea fonemică, în general mai puțin complexă, deoarece sunetele unei singure limbi formează un subset redus, se scrie cu bare oblice. De exemplu o transcriere fonetică foarte minuțioasă a cuvntului englez pretzel (covrig) este [ˈpʰɹ̥ʷɛʔt.sˈəɫ̩] și marchează numeroase aspecte fonetice ale cuvîntului, convenabil de exemplu pentru comparația cu pronunțări în alte limbi; la rândul ei, transcrierea fonetică poate fi amănunțită, [ˈpʰɹ̥ʷɛʔt.sˈəɫ̩] sau mai largă, [ˈpʰɹɛt.səɫ̩]. O transcriere care se limitează la subsetul de foneme ale limbii engleze este varianta simplificată /ˈprɛtsəl/.


În această transcriere se marchează de obicei atît despărțirea în silabe, prin puncte, cît și accentul, printr-o liniuță verticală plasată sus înaintea silabei accentuate.

29

Origine

Alfabetul Fonetic Internațional a fost inițial dezvoltat de lingviști britanici și francezi sub direcția lui Paul Çdouard Passy (1859-1940), în cadrul „Asociației Fonetice Internaționaleŗ. Această asociație a fost fondată la Paris în 1886 sub numele Dhi Fonètik Tîcerz' Asóciécon, care era transcrierea fonetică la vremea aceea a numelui The Phonetic Teachers' Association (Asociația Profesorilor de Fonetică) după ce mai întîi a funcționat sub titulatura L'Association Phonétique des Professeurs d'Anglais (Asociația Fonetică a Profesorilor de Engleză).

După prima versiune a alfabetului, publicată în 1888, au urmat cîteva revizii în anii 1900, 1932, 1989 și 1993.

Vocale

Articol principal: Vocală

Clasificarea vocalelor se face după mai multe criterii, cele mai importante fiind:

• Gradul de deschidere a cavității orale, mai exact spațiul dintre limbă și palat. În acest sens de exemplu [a] este o vocală deschisă, iar [i] și [u] sînt vocale închise.

• Locul în care limba se apropie cel mai mult de palat. Din acest punct de vedere vocala [e] este anterioară pentru

că fluxul de aer se îngustează cu precădere într-o regiune mai apropiată de dinți, în timp ce [u], ca în cuvîntul „butucŗ, este o vocală posterioară.

• Gradul de rotunjire a buzelor. De exemplu vocala [o] este rotunjită, iar [e] este nerotunjită.

• Caracterul oral sau nazal al emisiei sunetului. Dacă aerul iese în majoritate pe gură avem de a face cu o vocală orală. Limba română nu are vocale nazale, cu excepția unei ușoare nazalizări care se produce atunci cînd după o vocală, în aceeași silabă, urmează consoana nazală [n]. Limba franceză în schimb folosește mai multe vocale nazale.

• În afară de aceste caracteristici mai pot exista tonuri (în limbi tonale precum chineza), vocale de diferite lungimi (ca în engleză sau japoneză), vocale comprimate (ca în suedeză sau japoneză), și altele.

Diagrama de mai jos prezintă vocalele clasificate după primele trei criterii, și anume deschidere, loc de articulare și rotunjire. Toate vocalele din diagramă sînt orale, iar tonul și lungimea nu sînt luate în considerare.

Vocale Vezi și AFI, consoane.

Deschidere

Anterioare

Închise

Cvasiînchise

Semiînchise

Mijlocii

Semideschise

Cvasideschise

Deschise

Legendă:

Semiant.

Anterioritate

Centrale Semipost. Posterioare

Modificare


■ Celulele galbene corespund vocalelor din limba română. ■ Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română. ■ Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic.

În perechile de vocale, în stînga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită.

Zonele colorate din tabel corespund celor șapte vocale din limba română standard. Simbolul fonetic [ǝ] corespunde literei ă din măr, iar [ɨ] corespunde lui î sau â din înapoi respectiv Pârvu.

Vocala ǝ este nerotunjită în limba română, dar poate fi rotunjită în alte limbi; definiția ei precizează că se obține într-o poziție relaxată a buzelor. Ce înseamnă o poziție relaxată depinde de limba respectivă, de exemplu ǝ din limbile română, franceză, engleză, rusă sînt toate mai mult sau mai puțin diferite.

Se observă că vocalele [e] și [o] apar de două ori. Acest lucru se datorează faptului că nu există nici o limbă în care

să se diferențieze după gradul de deschidere trei tipuri de [e]. În limba română există unul singur, [e] din /ˈre.pe.de/. În limba franceză sau italiană se disting două variante, cea semiînchisă [e] și cea semideschisă [ɛ], ca de exemplu în cuvîntul francez déesse (zeiță), pronunțat [deˈɛsə]. Pentru simplificare, [e] median din limba română se scrie cu

același simbol ca [e] semiînchis din franceză, chiar dacă fonetic ele sînt diferite. Același lucru este valabil și pentru cazul vocalei [o].

Consoane

Articol principal: Consoană.

Consoanele se clasifică în trei mari grupe după modul în care se generează presiunea aerului în articularea lor. Toate consoanele din limba română fac parte din cea mai importantă dintre aceste grupe, și anume a consoanelor pulmonare, produse prin comprimarea aerului în plămîni. În alte limbi există consoane produse prin comprimarea aerului în glotă. Există de asemenea așa-numitele clicuri, consoane obținute prin crearea unei presiuni în aerul din cavitatea orală prin închiderea acesteia în două locuri, și apoi eliberarea bruscă a acestei presiuni. În fine există articulații combinate. O parte din aceste consoane exotice se pot întîlni sporadic și în limba română, dar nu ca parte integrantă a setului de sunete ale limbii ci numai în anumite interjecții.

La rîndul lor aceste grupe sînt divizate în continuare după modul și locul de articulare. Modul de articulare se referă la mecanismul de blocare și eliberare a fluxului de aer, astfel distingîndu-se consoane oclusive, fricative, africate, nazale, sonante și altele.

Prin loc de articulare al unei consoane se înțelege poziția de-a lungul canalului fonator în care se produce turbulența audibilă caracteristică acelei consoane. Astfel există, printre altele, consoane bilabiale, labiodentale, dentale, alveolare, palatale, velare.

Tabelul de mai jos cuprinde consoanele Alfabetului Fonetic Internațional.

Consoane Vezi și AFI, vocale.

Mod de articulare

Loc de articulare

Editează

Bi-Labio- Dentale Alveo- Post- Alveolo- Retro- Palatale Velare Uvulare Farin- Epi- Glotale labiale dentalelare alveo- palatale flexegale glotale lare

Flux pulmonar

Oclusive

Africate

Fricative

Sonante

Vibrante ʙ

ɸ β f v

ʋ

r̪

ζ ð

p b t̪ d̪ t d

ʨ

ɕ

ʥ

ʑ ʂ ʐ

ɻ

ç ʝ

j

-

x ɣ

ɰ

- ʀ

ρ ʁ ħ ʕ ʜ

ʈ ɖ c ɟ k ɡ q ɢ ʡ -

-

ʢ h

-

-

ʔ -

-

ɦ

-

-

ʦ ʣ ʧ ʤ

s z

ɹ

r

ʃ ʒ


ɾ ɽ - -

-

ɭ ʎ ʟ -

-

ɳ ɲ ŋ ɴ -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Bătute

Fricative laterale

Sonante laterale

Bătute laterale

Nazale

-

-

-

-

-

-

m

-

-

-

-

-

-

ɱ n̪

l̪

ɬ ɮ

l

ɺ

n

Flux glotal (explozive și implozive)

Oclusive explozive pʼ

Fricative explozive ɸʼ

Implozive

Flux velar (clicuri)

Clicuri centrale

Clicuri laterale

Articulații multiple

Fricativă postalveolovelară: ɧ

Legendă:

■ Celulele gri corespund unor articulări considerate imposibile. ■ Celulele galbene corespund consoanelor din limba română. ■ Celulele crem indică alofone ale unor consoane din limba română. În perechile de consoane, cea din stînga este surdă, iar cea din dreapta este sonoră.

Sonantă labiovelară: w Fricativă labiovelară: ʍ Sonantă labiopalatală: ɥ

ʘ

- - - -

ǀ

- ǁ

ǃ ǂ -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

ɓ

fʼ

tʼ

sʼ

ɗ

ʃʼ ɕʼ

ʈʼ

ʂʼ

cʼ

çʼ

ʄ

kʼ

xʼ

ɠ

qʼ

ρʼ

ʛ

-

-

-

-

-

-

Vezi și

• Vocală • Consoană • Alfabetul fonetic NATO

Bibliografie

• en The International Phonetic Association: IPA chart [1] • en Omniglot: International Phonetic Alphabet [2]

Legături externe

• en The International Phonetic Association web site [3] • en Video recordings of the sounds of IPA [4] by The University of Sheffield

• • • • • •

en Information on IPA by Omniglot

en IPA Chart [5]

[2]

in Unicode and XHTML/CSS [6] en IPA copy & paste charts, keyboards, etcby IPA.Webstuff.org [7] en Learning the IPA for English , (Standard American English) [8] en Various resources including a glossaryby Peter Roach. [9] en The International Phonetic Alphabet (revised to 2005)Symbols for all languages are shown on this one-page chart • en Using IPA fonts with Mac OS X: The Comprehensive Guide [10], an article explaining how to install and use freeware fonts and keyboard layouts to type in the International Phonetic Alphabet on OS X [11] • en Visual Thesaurus


• en IPA Ŕ Introduction [12] This site was especially designed to act as an introduction to the International Phonetic Alphabet as used for English. • en An introduction to the sounds of languages [13]

• en Complete IPA chart with sound samples, including English diphthongs [14]

• en IPA chart [15] with MP3 sound files for all IPA letters on the chart (limited version is available to anyone) • en IPA chart [16] with AIFF sound files for IPA symbols

• en Peter Ladefoged's Course in Phonetics (with sound files) [17]

32

Referințe

[1] http:/ / www2. arts. gla. ac. uk/ IPA/ ipachart. html [2] http:/ / www. omniglot. com/ writing/ ipa. htm

[3] http:/ / www. langsci. ucl. ac. uk/ ipa/ [4] http:/ / www. shef. ac. uk/ ipa/ index. php [5] http:/ / weston. ruter. net/ projects/ ipa-chart/ view/

[6] http:/ / www. ipa. webstuff. org/ [7] http:/ / cla. calpoly. edu/ ~jrubba/ phon/ learnipa. html [8] http:/ / www. cambridge. org/ elt/ peterroach/ resources. htm

[9] http:/ / www. langsci. ucl. ac. uk/ ipa/ IPA_chart_(C)2005. pdf [10] http:/ / linguisticmystic. com/ 2007/ 03/ 08/ using-ipa-fonts-with-mac-os-x-the-comprehensive-guide/

[11] http:/ / www. visualthesaurus. com/ howitworks/ [12] http:/ / web. ku. edu/ ~cmed/ ipafolder/ index. html

[13] http:/ / hctv. humnet. ucla. edu/ departments/ linguistics/ VowelsandConsonants/ vowels/ contents. html [14] http:/ / www. yorku. ca/ earmstro/ ipa/ [15] http:/ / web. uvic. ca/ ling/ resources/ ipa/ ipa-lab. htm

[16] http:/ / hctv. humnet. ucla. edu/ departments/ linguistics/ VowelsandConsonants/ course/ chapter1/ chapter1. html [17] http:/ / web. archive. org/ 20030604130512/ hctv. humnet. ucla. edu/ departments/ linguistics/ VowelsandConsonants/


Alfabetul limbii române este totalitatea literelor folosite pentru scrierea limbii române. În prezent se folosește un alfabet derivat din cele 26 de caractere ale alfabetului latin la care se adaugă o serie de 5 caractere suplimentare formate prin aplicarea de semne diacritice:

Litere Mari

A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z

Litere Mici

a ă â b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z

Toate literele sunt perechi: literă mare (majusculă sau capitală) Ŕ literă mică (minusculă sau de rând).

Cele cinci litere mai sus menționate reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența deasupra sau dedesubt a trei semne diacritice: căciula ( ˘ ), circumflexul ( ˆ ) și virgulița ( , ). Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.

• Căciula ˘ (breve sau semnul scurtimii folosit în transcrierea fonetică) este plasată deasupra lui a: ă. • Circumflexul ˆ este plasat deasupra lui a și i: â, î. • Virgula sau virgulița , este plasată sub s și t: ș și ț (nu sedila, care se folosește sub c în alte limbi: Ģ. Conform standardului ISO 8859-2, folosit pentru scrierea în mediile electronice, ș, spre deosebire de ț, apare în mod greșit cu sedilă).

Confuzia legată de sedilă se datorează chiar modului în care este definită sedila:


sedílă, sedile, s.f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. - Din fr. cédille. (Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) 1998).

Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari, însă punctul suprapus nu se notează la I și J mari. În scrierea de mână, frecvent, semnul diacritic nu se notează nici la j mic.

Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg.

Trebuie însă reținut că literele mari corespunzătoare lui ă, â, î, ș, ț se scriu și ele cu semnele diacritice caracteristice: Ă, Â, Î, Ș, Ț.

Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în numele proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane , scrise după model străin.

De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul modern al limbii române. w și y în poziție finală de

cuvânt sunt încă percepute ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă.

Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în perioada ultimă, cu un alfabet de tranziție.

În aceste condiții, dacă inițial se foloseau 43 de litere și alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a fost redus la 33

de litere în gramatica lui Ienăchiță Văcărescu (1787), apoi la 28 de litere în gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu (1828), pentru ca în 1835 să nu mai aibă decât 27 de litere.

În urma reformei din 1953[1], după înlocuirea generală a literei â cu î și eliminarea literei â din alfabetul modern al limbii române, au rămas 27 de litere. Acestea nu includeau literele q, w și y.

În 1964 s-a consfințit, practic, reincluderea literei â în alfabetul modern al limbii române, folosită însă exclusiv pentru notarea cuvintelor având rădăcina român, precum și a numelor proprii, în funcție de dorința purtătorilor lor.

În 1982 s-a consfințit prin publicarea Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), includerea literelor q, w, y.

Astfel, alfabetul modern al limbii române a ajuns să aibă 31 de litere. În continuare, însă, literele k, q, w și y își păstrează caracterul de litere „aparteŗ, fiind folosite numai în cuvinte și nume proprii străine.

În 1993, Academia Română a stabilit revenirea la scrierea generalizată cu â în grafia limbii române, în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948.

Fiind vorba de o decizie care urmărea, probabil, simplificarea aplicării noilor reguli, ea a fost privită ca având natură politică, fiind contestată de numeroși lingviști. În condițiile în care scrierea cu â a fost considerată dintotdeauna o componentă a originii latine a limbii române, modificarea din 1993 a urmărit ruperea de normele impuse în urma sovietizării de după 1945, precum și de cele adoptate în timpul regimului comunist de dinainte de 1990.

Dorința de ușurare a aplicării noilor norme a fost cel puțin neinspirată, utilizarea lui â în locul lui î nefiind justificată în numeroase cazuri particulare. Acesta a fost și motivul contestării de către lingviști și de către o parte a populației, care, din spirit de frondă, au refuzat folosirea noii norme, scriind în continuare cu î. În plus, caracterul generalizant al noii norme a bulversat multe minți, ajungându-se la construcții hilare de genul ânchis sau capântortură, ultimul apărut chiar în ediția DEX-ului din 1996.

33

Alfabetul limbii române 34

Legătura dintre pronunție și scriere

Scrierea limbii române este în mare măsură o scriere fonetică, asociind fiecărui fonem cîte o literă. Există excepții de la această regulă, dar, prin comparație cu limbi la care scrierea cuvintelor este determinată predominant etimologic, citirea textelor în limba română se învață relativ ușor.

Alfabetul fonetic

Pentru situațiile când transmiterea unui text trebuie făcută literă cu literă (de exemplu în comunicații telefonice) se folosește o serie de cuvinte a căror inițială este litera care trebuie transmisă, în mod similar cu Alfabetul fonetic NATO:[2]

A Ŕ Ana B Ŕ Barbu C Ŕ Constantin D Ŕ Dumitru E Ŕ Elena F Ŕ Florea G Ŕ Gheorghe HŔ Haralambie I Ŕ Ion

J Ŕ Jiu KŔ Kilogram L Ŕ Lazăr M Ŕ Maria N Ŕ Nicolae O Ŕ Olga P Ŕ Petre Q Ŕ chiu R Ŕ Radu

S Ŕ Sandu T Ŕ Tudor U Ŕ Udrea V Ŕ Vasile W Ŕ dublu V X Ŕ Xenia Y Ŕ I grec Z Ŕ zahăr

Note

[1] Hotărîre pentru aprobarea noilor norme ortografice ale limbii romîne, București, 16 septembrie 1953, in: Mic Dicționar Ortografic, pp. 3-4. [2] Alfabet fonetic Român (http:/ / stason. org/ TULARC/ languages/ phonetic-alphabets/ 20-Romanian-Phonetic-Alphabets. html)

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Mic Dicționar Ortografic, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Ediția a II-a, 1954 • Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1960 • Academia Republicii Socialiste România, Institutul de Lingvistică al Universității din București, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM), Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1982 • Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), 1998 • Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan Ŕ Al. Rosettiŗ - DOOM Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită - Univers Enciclopedic, București, 2005

Vezi și

• Ortografia limbii române

Alfabetul chirilic român 35

Alfabetul chirilic român

Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele XIV-XV. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.

Grafia chirilică s-a folosit în Evul mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care

alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392.

Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar

fi scris cu litere latine Ŕ potrivit tradiției Ŕ până la conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun, afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine,

Scrisoarea lui NeacĢu de Câmpulung, cel mai vechi document păstrat, redactat în limba română. Documentul a fost scris cu alfabet chirilic în 1521.

introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. "Teoctist de neam bulgar și diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezrădăcina din Moldova sămânța catolicismului și să ridice pentru totdeauna tinerilor putința de a citi sofismele latinilor, a Rugăciunea Tatăl nostru încredințat pe Alexandru cel Bun să surghiunească din țară pe oamenii de altă credință și să scoată literele latine din toate scrierile și cărțile și să introducă în locul lor, pe cele slavone". Scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României de astăzi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română și cu alfabetul chirilic, cu datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului. [1]

Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.


Tabelul de corespondență

Ceasul pictat cu cifre chirilice, încremenit pe ora morŝii lui Iisus. Pictură din interiorul bisericii de

lemn din biserica de lemn din PetrinduPetrindu, Sălaj, semnată de Dimitrie Ispas de la Gilău, 1835.

Literele chirilice

ЏЯ

АА

Бб

Вв

Гг

Є є (Д e)

Ее

Ѕѕ

Жж

Зз

Іі [4]

[3]

Valoarea numerică

1

Echivalentul latin

a

b

Alfabetul de tranziție

Aa

АА

Бб

Gg

Dd

Ee

Ее

Ḑḑ

Zz

Ii

Ii

Kk

Ll

Mm

Nn

Foneme Nume în [2] Română

Az

Buke

Vede

Glagol

Dobru

Est

Juvete

Zalu

Zemle

Ije

I

Kaku

Liude

Mislete

Naș

/a/

/b/

/v/

/g/

/d/

/e/

/ʒ/

/dz/

/z/

/i/

/i/

/k/

/l/

/m/

/n/

2

3

4

5

v

g, gh

d

e

j

6

7

8

10

20

30

40

50

dz

z

i

i

c, ch

l

m

n

Йй

Λ ʌ (К к)

Лл

Nɴ


Ѻ Ѻ, Н o

Оо

Пп

Рр

Сс

Ѹ ѹ, НТ нт

Ѹ Ȣ, Т Ȣ

Уу

Фф

Ѡѡ [5]

500

600

800

900

90

70

80

100

200

300

400

o

p

r

s

t

u

u

f

h

o

ț

c (înainte de e, i)

ș

șt

ă, ŭ [6]

Oo

Оо

Пп

Ss

Tt

ТȢ

ТȢ

Ff

Фф

Oo

Хх

Цц

Чч

Шш

Щщ

Îî

ŕ

Ea ea

Iɣ iɣ Ĭɣ ĭɣ

Ia ia

Ie ie

Ia ia, Ea ea

Ââ

Ks ks

Оs оs

T t, Ft ft

I i; Т ɣ

În în Îm îm

Ўџ

/o̯/

/p/

/r/

/s/

/t/

/u/

/u/

/f/

/h/

/o/

/ʦ/

/ʧ/

/ʃ/

/ʃt/

/ə/

/ɨ/

ŕ

/æ/

/ju/

/ja/

/je/

/ja/, /æ/

/ɨ/

/ks/

/ps/

/t/ și aprox. /ζ/

/i/, /y/, /v/

/ɨn/, /ɨm/

/ʤ/

Ia

Ius

Csi

Psi

Thita

Ijița

În

Gea

On

Pokoi

Râță

Slovă

Tferdu

Uc

Ucu

Fertă

Heru

Omega

Ți

Cervu

Șa

Ștea

Ier

Ierî

Ieri

Iati

Iu

Iaco

Хх

Цц

Чч

Шш

Щщ

Ъъ

Ыы

Ѣѣ

Ээ

Ѩ ѩ, IA

Ѥ ѥ, IE

Ѧѧ

Ѫѫ

Ѯѯ [7]

â, î, ĭ, ŭ

ă, ŭ, ĭ

ea

iu

ia

ie

ĭa, ea

â

60

700

9

400

x

ps

th, ft

i, u

în îm

g (înainte de e, i)

Ѱѱ

Ѳѳ

Ѵѵ

Ꙟ Ꙟ (↑ ↑)

Ўџ


Scrieri cu alfabetul chiliric român

Proclamația de la Islaz (1848) Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică

Timbru din 1858 Anastasimatar bisericesc

Carte (1828) Gravură în lemn C. Negruzzi - Scene istorice, Alexandru Lăpușneanu

Foaie pentru minte, inimă Ģi literatură

Gazeta de Transilvania, Nr. 1, Anul 1 (1838)

Scrisoarea lui Costache Caragiale adresată ziarului Pruncul Român, 1848

Sentențe morale (1857)

Note

[1] http:/ / www. jurnal. muzeulastra. ro/ 67/ istscriere. html [2] După Costache Negruzzi, Cum am învățat românește, prima oară publicat în Curier de Ambe Sexe, I, nr. 22, p. 337Ŕ343 [3] Forma inițială și cea actuală: Є/Д, /Н, /Т, IA/.

[4] Literele З și І corespund literelor eline Ζ, ε (eta) și Η, η (iota). În cuvintele de origine română și la literele slave se aplică regulile rusești pre-1917, folosind І înaintea vocalelor. [5] Diferențierea dintre și Н se respectă atât în cuvintele împrumutate, cât și în cuvintele românești.

[6] Literele ĭ și ŭ reprezintă semivocala i sau u. [7] Literele , , și sunt folosite la cuvintele împrumutate din alfabetul grec (în special în nume proprii).


Vezi și

• Alfabetul chirilic

• Alfabetul chirilic moldovenesc

• Ortografia limbii române • Alfabetul grec

Alfabetul arab

Alfabetul arab (ar.: abğad دجبأ) este un sistem de scriere utilizat de numeroase limbi din

Asia și Africa, printre care araba, urdu, persana. Ca număr de utilizatori, este al doilea alfabet din lume, după cel latin.[1]

Alfabetul arab este derivat dintr-o formă cursivă a alfabetului nabatean (la rândul lui o variantă a alfabetului aramaic), fiind creația creștinilor din Hirah secolelor IV-V e.n.[2]

Odată cu expansiunea islamului, acest alfabet a fost adoptat de numeroase alte limbi,

chiar și nesemitice, printre care: persană, urdu, paștună, malaeză, hausa, mande, swahili, brahui, punjabi, kașmiriană, sindhi, uigură, kazahă, kirghiză, azerbaidjană, kurdă.[3]

Limba turcă a folosit acest alfabet până la reformele lui Kemal Atatürk.

Scrierea arabă este o scriere legată și cursivă. Literele au forme diferite în funcție de context (în funcție de poziția lor în cuvânt: formă izolată, formă inițială, mediană, finală). Consoanele dublate sunt marcate de un semn special, numit shadda (ar. ,(ةدشasemănător literei „wŗ.

Caligrafia arabă este considerată o artă cu drepturi depine. De vreme ce islamul sunnit interzice reprezentarea ființelor vii, moscheile sunt decorate cu versete din Coran, scrise delicat. Un exemplu este palatul Alhambra de Granada.

SATTS (Standard Arabic Technical Transliteration System - Sistem de transliterare tehnică a arabei standard) este un standard pe care îl folosește armata Statelor Unite pentru a transcrie alfabetul arab cu litere din alfabetul latin.

Numerale arabe

Există două tipuri de numerale în scrierea arabă; numerale arabe standard și numerale arabe orientale, folosite în scrierea arabă din Iran, Pakistan și India.

Alfabetul arab 40

numerale standard

٠

١

٢

٣

٤

٥

٦

٧

٨

٩

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

numerale arabe orientale

٠

١

٢

٣

۴

۵

۶

٧

٨

٩

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Bibliografie selectivă

• George Grigore, Limba arabă - pronunție și scriere, Editura "Fundația România de Mâine", București, 2002, 2006

Vezi și

• • • •

Jawi Limba arabă Caligrafie arabă Lingvistică

Note

[1] Encyclopaedia Britannica online, Alfabetul arab (http:/ / www. britannica. com/ eb/ article-9008156/ Arabic-alphabet) [2] "Toți lingviștii sunt de acord că la originea dezvoltării scrierii arabe sunt creștinii, în special cei din Hirah. Din Hirah, creștinii (Zaid ibn

Hammad și fiul lui, Adei ibn Ziad) îl răspândesc și la Meca, unde era cunoscut deja cu 70 de ani înainte de nașterea profetului Mohamed." - p. 96 din "Sabia și Virgula" (Le Sabre et la Virgule), Șerif Șubași (Chérif Choubachy), L'Archipel 2007, publicată prima dată de "Organismul general al cărții" din Egipt în 2004, sub numele de "Jos cu Sibaweh" ("À bas Sibaweh").

[3] Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile lumii. Enciclopedie, Ed. științifică și enciclopedică, 1981

Alfabetul chirilic 41

Alfabetul chirilic

Alfabetul chirilic (ЙзпзкзхЯ, ЙзпзккзхЯ: Chirilița, sau ЋзпзкзхЯ Cirilița), zis Azbuche (aжатйЯ azbuka) după denumirea tradițională a primelor două litere (az și buche), este un alfabet creat de frații Chiril și Metodiu pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.

Alfabetul chirilic a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Are 43 de semne slave, din care 27 au și valoare numerică (slavo-cifre).

Începuturile literaturii slavilor ortodocși sunt legate de numele a doi greci, frații Chiril (Chirilă) Constantin (827-869) și Metodiu (d. în 885). Originea lor din Salonic a dat naștere la ipoteza că acești apostoli ai slavonismului ar fi putut să se tragă din românii macedoneni. Ei și-au consacrat viața misionariatului de evanghelizare a popoarelor

slave (convertirea la creștinism). Chiril și Metodiu au conceput în acest scop alfabetul slavonesc, supranumit chiliric, pe care l-au folosit și românii până în secolul al XIX-lea.

Unii învățați consideră că de fapt Chiril și Metodiu au creat alt sistem, alfabetul glagolitic (urmele lui se găsesc și în Psaltirea Scheiană și în Codicele Voronețean), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche (slavona sau paleoslava) a devenit limba de redactare a textelor

bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat).

Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. Potrivit unora, limba slavonă și caracterele chirilice au înlocuit limba latină și alfabetul latin în Biserica românească în secolul al X-lea și s-au consolidat în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică.

Însă Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae (redactată în 1716 în latină), afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florența (1432), adică timp de 400 de ani după schisma din 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista Alăuta românească, 1838).

Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului de Târnovo, Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.

În 1860, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române a avut loc adoptarea oficială a alfabetului latin în locul celui chirilic (după o perioadă de tranziție care a durat câteva decenii).

Literele alfabetului chirilic

Џ A

А Be

Б Ve

В Ghe

Ѡ Ghe răscucit

Г De

Ђ Dje

Ѓ Gje

Д Ё Ie Io

Є Ie ucrainean

Е Je

Ж Ze

Ѕ Dze

З I

І I decimal

Ї Ii

И I scurt

Ј Je

Й К Ka El

Љ Lje

Л Em

М En

Њ Nje

Н O

О Pe

П Er

Р Es

С Te

Ћ Ќ Ce Kje

Т U

Ѝ U scurt

У Ef

Ф Ha

Х Țe

Ц Ce

Ў Ge

Ч Șa

Ш Щ Ъ Șt/Șci Ă Î/Â

Ы semn moale

Ь Ă rusesc

Э Iu

Ю Ia

Litere chirilice non-slave

Alfabetul chirilic 42

Ӏ Palocica

Ә Șva

Ғ Ghein

Ӂ Ge moldovenesc

Ҙ Dhe

Ҡ Qa bașkiric

Қ Qaf

Ң Ng

Ө Ү Oe

Ұ Ue U scurt kazah

Ҩ Kha abhaz

Ҧ Pe abhaz

Һ Șha

Litere arhaice ale alfabetului chirilic

ІЏ Ѥ Ѧ Ѫ Ius mare

Ѩ Ius iotifiat

Ѭ Ius iotifiat mare

Ѯ Xi

Ѱ Psi

Ѳ Ѵ Fita Ijița

Ѷ Ijița okovî A iotifiat E iotifiat Ius mic

Ҁ Koppa

Ѹ Uk

Ѡ Omega

Ѿ Ot

Ѣ Iat

Ꙟ În

Caractere cursive

La fel ca în cazul alfabetului latin, diverse litere chirilice cursive și de mână diferă de versiunile de tipar (majuscule

și minuscule). Uneori nu coincid deloc: spre exemplu, litera m reprezintă un T mic italic în loc de M (întrucât litera cursivă m este continuatoarea unei alte majuscule T (care arată ca un E răsturnat) ieșită din uz în epoca modernă).

Я а б в ѡ г д я е ӂ ж і з и ј й к л м н о п р с т ў у ф х ц ч ш щ ъ ы ь э ю

Я а б в ѡ г д я е ӂ ж і з и ј й к л м н о п р с т ў у ф х ц ч ш щ ъ ы ь э ю

Limbi care folosesc alfabetul chirilic

• Limbi slave

• Limba rusă, Limba ucraineană, Limba bielorusă, Limba bulgară, Limba sârbă, Limba macedoneană

• Limbi romanice

• Limba română (moldovenească în Transnistria)

• Limbi turcice

• Limba kazahă, Limba bașkiră, Limba kîrgîză, Limba uigură, Limba tătară (în Rușia)

• Limbi fino-ugrice

• Limba mari (ceremisa), Limba komi, Limba mordvină (erzia și mokșa), Limba udmurută

• Limbi caucaziene

• Limba abhază, Limba cecenă, Limba ingușă, Limba avară, Limba adîgă, Limba cabardino-cerchesă O pagină din Azbuka, prima carte rusă scrisă cu

alfabetul chirilic

• Limbi iraniene

• Limba tadjică (varietate de limbă persană sau farsi), Limba osetă

• Limbi mongole • Limba mongolă, Limba calmîcă, Limba buriată

• Limbi sino-tibetane

• Limba dungană

Alfabetul chirilic

• Limbi siberiene

• Limba ciukcen (din Ciukotka)

43

Utilizări în trecut

• Limba română

• la Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (până în 1860)

• la Republica Moldova (limba moldovenească, până în 1990)

• la Transnistria (limba moldovenească, până azi) • Limbi slave

• Limba slavă veche (până în secolul al XII-lea)

• Limba slavonă (slavona bisericească, până azi la Biserica Ortodoxă și biserici greco-catolice)

• Limbi turcice

• Limba azeră (până în 1991) • Limba turkmenă (până în 1991)

• Limba uzbecă (până în 1992)

Vezi și

• Alfabetul chirilic român • Alfabetul chirilic moldovenesc

• Alfabetul grecesc

Alfabetul georgian 44

Alfabetul georgian

Alfabetul georgian ქართული ანბანი

Tip

Limbi scrise

Perioadă de utilizare

Unicode

alfabet

georgiană și alte limbi kartveliene

secolul V d.Hr. până în prezent

U+10A0ŔU+10FF , [2] U+2D00ŔU+2D2F Geor

[1]

ISO 15924

Notă: Această pagină poate conține simbolurile Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.

Alfabetul georgian (în georgiană ქართული დამწერლობა, fonetic: kʰartʰuli damt͡ s̓ɛrlɔba, ad. litt., „scris georgianŗ) este un sistem de scriere folosit în scrierea limbii georgiene și a altor limbi kartveliene (mingreliană, svan, și uneori, laz), iar în mod ocazional în scrierea altor limbi caucaziene precum oseta și abhaza în timpul anilor '40.

Limba georgiană are o ortografie fonemică, iar alfabetul modern este compus din treizeci și trei de litere și este scris de la stânga la dreapta.

În limba georgiană, cuvântul alfabet, ანბანი [anbani], este derivat din numele primelor două litere a fiecăruia dintre cele trei alfabete georgiene.

Istorie

Grafia limbii georgiene a trecut, de-a lungul istoriei, prin trei ipostaze, sub numele lor georgiene: Asomtavruli, Nuskhuri și Mkhedruli. Chiar dacă alfabetele sunt considerabil distincte, acestea au un numitor comun în ordinea și denumirea literelor componente.

Iberia Occidentală a fost convertită la creștinism în anul 326. Savanții cred faptul că crearea vechiului alfabet georgian a fost datorată necesității unei scripturi religioasă accesibilă georgienilor. Aceasta s-a întâmplat între secolul al IV-lea și al V-lea, la un interval relativ scurt față de această conversie. Cea mai veche atestare a unei scrieri georgiene este o inscripție Asomtavruli din anul 430, într-o biserică din Betleem.

Cele trei alfabete georgiene

A fost afirmat[3][4] faptul că alfabetul georgian a fost creat de către Mesrob Maștoț, același ce a realizat alfabetul armenesc în jurul anului 405 și alfabetul caucazian albanez. Acest punct de vedere a fost acceptat de către cele mai multe dintre enciclopedii,[5][6][7] precum și autorități în domeniu. Pe de altă parte, savanți precum John Greppin și A. G. Perikhanian au ajuns la concluzia că deși Mesrob Maștoț nu a fost singurul creator al alfabetului georgian, în lipsa implicării acestuia acesta nu ar fi existat. Encyclopaedia Britannica sugerează faptul că scrierea veche georgiană ar fi un derivat al alfabetului grecesc, afirmația avându-și baza în ordinea literelor și a formelor anumitor caractere, deși

în majoritatea acestora, acestea par a fi rezultatul unei creații proprii.

Conform tradiției însă, crearea alfabetului georgian este atribuită regelui Farnavaz I al Iviriei, în secolul al III-lea. Savanții georgieni au afirmat faptul că alfabetul a fost creat înainte de Mesrob Maștoț,[8][9][10] Levan Chilașvili, pe baza datării unei inscripții Nekresi din estul Georgiei la secolele I-II d. Hr., susținând o origine pre-creștină a acestuia. După Donald Rayfield, dar și de către Stephen H. Rapp[11], această prezumție este nefondată și nu a fost confirmată de dovezile arheologice.

45

Transliterație a alfabetului modern

Transliterație a alfabetului modern

Inscripție georgiană

an [a]

ban [b]

gan [g]

don [d]

en [ɛ]

vin [v]

zen [z]

tan [tʰ]

in [i]

kan [k]

las [l]

ა ბ გ დ ე ვ ზ თ ი კ ლ

man [m]

nar [n]

on [o]

par [p]

zhan [ʒ]

rae [r]

san [s]

tar [t]

un [u]

phar [pʰ]

khar [kʰ]

მ ნ ო პ ჟ რ ს ტ უ ფ ქ

ghan [ɣ]

qar [q]

shin [ʃ]

chin [ʧ]

țan [ts]

jil [dz]

țil [ts]

char [ʧ]

xan [x]

jhan [ʤ]

hae [h]

ღ ყ შ ჩ ც ძ წ ჭ ხ ჯ ჰ

În ipostaza sa arhaică, alfabetul georgian mai conține 11 litere suplimentare:

he [e]

hie [j]

we [wi]

har [q]

hoe [ow]

fi [f]

yn [?]

elifi [?]

gan întors [?]

ain [?]

nar mic [?]

ჲ ჳ ჴ ჵ ჶ ჷ ჷ ჸ ჹ ჺ ჻

Șase dintre aceste litere - ჲ, ჳ, ჴ, ჵ, ჶ și ჷ - au ieșit cu totul din uz, alte două - ჷ și ჸ - se folosesc doar pentru a transcrie cuvinte

sau nume din alte limbi, iar ultimele trei - ჹ, ჺ și ჻ - sunt foarte rar întâlnite.

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%90










http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9A

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9B

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9C

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9D

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9E

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9F

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%A0










http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%AA

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%AB

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%AC

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%AD

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%E1%83%AE&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%E1%83%AF&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%E1%83%B0&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/%E1%83%B1





http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%E1%83%B6&action=edit&redlink=1

Alfabetul georgian 46

Punctuație

Alfabetul Georgian folosește aceleași semne de punctuație ca și alfabetul latin, exceptând semnul [ჱ], semn ce reprezintă o separare între paragrafe.

Referințe

[1] http:/ / www. unicode. org/ charts/ PDF/ U10A0. pdf [2] http:/ / www. unicode. org/ charts/ PDF/ U2D00. pdf

[3] Lenore A. Grenoble. Language policy in the Soviet Union (Politică lingvistică în Uniunea Sovietică). Springer, 2003. ISBN 1402012985. P. 116. [4] Donald Rayfield. The Literature of Georgia: A History (Caucasus World) (Literatura Georgiei: O istorie). RoutledgeCurzon. ISBN 0700711635. P. 19.

[5] Catholic Encyclopedia. Mesrob (http:/ / www. newadvent. org/ cathen/ 10211a. htm) [6] Glen Warren Bowersock, Peter Robert Lamont Brown, Oleg Grabar. Late antiquity: a guide to the postclassical world (Antichitatea timpurie: un ghid al lumii postclasice). Harvard University Press, 1999. ISBN 0674511735. P. 289.

[7] George L. Campbell. Compendium of the World’s Languages (Compendiu al limbilor lumii). Routledge. ISBN 0415160499. P. 183. [8] Хдпдсдкз В. Б. ЏплЯжрйнд озрылн з опнакдлЯ опнзрфнегдмзю вптжзмрйнвн ЯкуЯбзсЯ. II // ЬозвпЯузйЯ БнрснйЯ. Л.; К.: Зжг-бн ЏМ РРРП, 1949. [9] Адпгждмзчбзкз М., ГеЯбЯфзчбзкз З., ГеЯмЯчзЯ Р. Зрснпзю Вптжзз: Б 2 ц. Ц. 1. Р гпдбмдичзф бпдлдм гн мЯцЯкЯ XIX б. Сазкзрз: ВнрзжгЯс ВРРП, 1950.

[10] ГеЯмЯчзЯ Р.М. Й бнопнрт н южъйд з зрснпзз фдсснб. 1959 // Сптгъ: Б 3 с. Сазкзрз: Зжг-бн ЏМ ВРРП [11] Stephen H. Rapp. Studies in medieval Georgian historiography: early texts and Eurasian contexts (Studii de historiografie medievală georgiană: texte timpurii și contexte eurasiane). Peeters Publishers, 2003. ISBN 9042913185. P. 19.

Legături externe

• en Transliterație din alfabetul latin în cel georgian (http://web.archive.org/web/20051025110700/http:// ncnever.free.fr/translit/) • en Fonturi georgiene, compilate cu Unicode 4.0, de asemenea pentru MAC OS 9 și X (http://titus.fkidg1. uni-frankfurt.de/unicode/tituut.asp)

Alfabetul grec 47

Alfabetul grec

Alfabetul grec este o culegere a celor 24 de litere folosite pentru a scrie în limba greacă din secolul VIII î.Hr. până astăzi. Este și primul și cel mai vechi alfabet care notează fiecare vocală și fiecare consoană cu semne separate. De la secolul II î.Hr. literele grecești se folosesc și pentru a marca numeralele.

Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și nu este legat de scrierea liniară B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a reprezenta limba greacă în scris. A dat naștere mai multor alfabete folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv cel latin și cel chirilic. În afară de funcția sa de reprezentare scrisă a limbii grecești, literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în matematică și alte științe exacte.

Literă mare Literă mică Transcriere clasică Transcriere netă Denumire

Α

Β

Ũ

Γ

Δ

Ε

Ζ

ũ

Η

Κ

Λ

Μ

Ν

Ξ

Ο

Π

Ρ

Σ

Τ

Ū

Υ

Φ

Χ

ū

β

γ

Ŭ

ŭ

δ

ε

ζ

η

θ

ι

κ

λ

μ

ν

π

ξ

Ů, ο

ů

π

Ű

ρ

ς

σ

a

b

g

d

e

z

ê

th

i

k

l

m

n

x/ks

o

p

r

s

t

y

ph

kh

ps

ô

a

v

g/j

d

e

z

i

th

i

k

l

m

n

x

o

p

r

s

t

y

f

ch

ps

o

Alpha

Bêta

Gamma

Delta

Epsilon

Dzêta

Êta

Thêta

Iota

Kappa

Lambda

Mü

Niu

Xi

Omicron

Pi

Rhô

Sigma

Tau

Ypsilon

Phi

Khi

Psi

Oméga

Literele grecești sunt folosite deseori în notația științifică, mai ales în algebră, geometrie și fizică:

• Unghiurile sunt notate cu ζ (theta mic) sau ū (alpha mic). • Litera Γ (delta mare) este folosită pentru a desemna un interval, dar și pentru a rezolva o ecuație algebrică de gradul al II-lea (discriminantul ecuației). • Literea ŭ (epsilon mic) este folosită pentru a desemna valorile neglijabile (cantități mici).

Alfabetul grec

• Litera π (pi mic) este utilizată în matematică pentru a desemna raportul dintre circumferința unui cerc și diametrul său, având valoarea numerică de aproximativ 3,1415926536. • Litera σ (oméga mic) desemnează în fizică viteza unghiulară.

• Litera Χ (oméga mare) este simbolul pentru o unitate din SI a rezistenței electrice, ohmul.

• Litera κ (mu mic) este simbolul pentru prefixul SI micro, care reprezintă o milionime dintr-o unitate. • Litera ξ (rho mic) este folosită în matematică pentru a indica coordonata radială într-un sistem de coordonate polare și în fizică pentru densitate. • Litera ρ (chi mic) este utilizată în fizică pentru a desemna un coeficient de compresibilitate (termodinamică și unde).

• Litera (sigma mare) este utilizată în matematică pentru a desemna o sumă de elemente.

• Literele grecești sunt folosite în astronomie pentru a desemna stelele . • Diferitele tipuri de radiații emise de substanțele radioactive sunt notate respectiv ū, β și γ.

48

Vezi și

• Limba greacă ; • Alfabet.

Legături externe

• en Academy of Ancient Languages [1]

Referințe

[1] http:/ / aoal. org/ Greek/ greekalphabet. html

Alfabetul latin

Alfabetul latin este sistemul de scriere alfabetic cel mai răspândit. A fost conceput pentru scrierea limbii latine și inițial cuprindea numai 21 de litere, la care s-au adăugat ulterior J, U, W, Y și Z.

Istorie

Romanii au împrumutat alfabetul grecilor din Cuma, dar nu se știe sigur dacă direct sau prin intermediul etruscilor. [1]

Literele alfabetului latin

Cele 26 de litere ale alfabetului latin modern sunt:

Alfabetul latin 49

Majuscule

A B C D E F G H I J K L M

N O P Q R S T U V W X Y Z

Minuscule

a b c d e f g h i j k l m

n o p q r s t u v w x y z

Extensii

Unele limbi au adăugat câteva litere speciale alfabetului latin prin aplicarea de semne diacritice (sedilă, virgulă, accente, etc.), prin ligaturi sau prin preluarea de litere din alte alfabete.

De exemplu, alfabetul limbii române are 31 de litere incluzând și caracterele Â, Ă, Î, Ș și Ț. În alfabetul limbii

suedeze, litera W este considerată o variantă a lui V, mai puțin folosită, care se menține încă în nume ca William. Alfabetul mai conține și trei vocale speciale: Å, Ä, Ö.

Diacritice și litere adăugate la alfabetul latin

• Albaneză - çë ÇË

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Catalană - àèò ïü éíóú ç ŀ ÀÈÒ ÏÜ ÇÍÓÚ Æ Ŀ ·¡¿ Cehă - áéíóúý š Ħćěńřńşņ ÁÇÍÓÚÝ Š ĥĆĚŃŘŃŞŅ Daneză - æøå ÆØÅ Estonă - äöü õ ÄÖÜ Õ Esperanto - ĉĝĥĵŝŭ ĈĜĤĴŜ Finlandeză - äö ÄÖ Å Franceză - é àèù âêîôû ëï ç É ÀÈÙ ÂÊÎÔÛ ËÏ Ç Galică Scoția - àèìòù Germană - äöü ß ÄÖÜ Islandeză - áéíóú ð þ æ ö ÁÉÍÓÚÝ Ð Þ Æ Ö Italiană - àéèìòù ÀÉÈÌÒÙ Letonă - āīūĦńņ ĥŃŅ Lituaniană - ąėńųņ ĄŲŅ Maghiară - áéíóú öü ņţ ÁÇÍÓÚ ÖÜ ŅŢ Malteză - ħ Ħ Neerlandeză - éë ÉË Norvegiană - æøå ÆØÅ Transcrierea fonetică pīnyīn a limbii chineze - áàāǎ éèēě íìīǐ óòōǒ úùūǔ üǘǜǖǚ Poloneză - ąĤęłłóśťŧ ĄģĘŁŁÓŚŤŦ Portugheză - áéíóú âêô ãõ ç ÁÉÍÓÚ ÂÊÔ ÃÕ Ç Română - ă â î ș ț și Ă Â Î Ș Ț Spaniolă - áéíóú ü ñ ÁÉÍÓÚ Ü Ñ ¡¿ Suedeză - äåö ÄÅÖ Turcă - öü ı çğĢ ÖÜ Ġ ÆĞġ

Alfabetul latin 50

Note

[1] I. Lana în Letteratura Latina, Fiorența 1969, pag. 18 formulează această întrebare. R. Bloch consideră că romanii au preluat direct alfabetul grecilor din Cuma în Come impararono a scrivere gli antichi Romani, în numărul din februarie 1983 al Storia Illustrata, pag. 122

Alfabetul Braille

Alfabetul Braille este un sistem de scriere folosit de cei cu deficiențe de vedere. Literele sunt compuse din puncte ieșite în relief care pot fi simțite cu ajutorul degetelor. Literele de la A la Z au fiecare semne corespunzătoare în Braille.

Sistemul a fost creat de Louis Braille în 1825. Sistemul se bazează pe o matrice de șase

puncte aranjate pe două coloane de câte trei puncte, beneficiind de următoarea notație astfel:

• • • • •

Punctul 1 în stânga sus, rândul 1 coloana1; Punctul 2 în stânga mijloc, rândul doi coloana 1; Punctul 3 în stânga jos, rândul 3 coloana 1; Punctul 4 în dreapta sus, rândul 1 coloana 2; Punctul 5 în dreapta mijloc, rândul 2 coloana 2;

"PREMIER"

• Punctul 6 în dreapta jos, rândul 3 coloana 2.

Pentru a atinge un număr cât mai mare de caractere și simboluri reprezentate, sistemul apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinații de puncte ale grupului fundamental. Cele 63 de combinații posibile din acest tipar alcătuiesc litere, numere, semne de punctuație, cuvinte obișnuite precum și, un, o. Se pot reprezenta un număr mult mai mare de semne din diverse sisteme cum ar fi cel matematic, logic, muzical, etc. Sistemul Braille se folosește de asemenea de context pentru a conferi aceluiași aranjament de semne sau combinație de puncte semnificații multiple.

Codul Braille pentru limba engleză a fost adoptat abia în anul 1932[1].

Braille poate fi scris de mână - de la dreapta la stănga - cu ajutorul unui punctator pe hârtie. Când foaia este întoarsă pe dos, punctele ies în relief, iar textul poate fi citit de la stânga la dreapta; se poate realiza și cu ajutorul instrumentelor clasice, tăbliță și punctator, cu mașini de scris (analoage celor de dactilografiat) sau cu ajutorul tehnologiei de acces (imprimante Braille analoage celor standard).

Litere și numere

A, 1 B, 2 C, 3 D, 4

Alfabetul Braille 51

E, 5 F, 6 G, 7 H, 8

I, 9 J, 0 K L

M N O P


Q R S T

U V W X

Y Z


Alte simboluri

Urmează literă mare Urmează număr Punct Virgulă

Semn de întrebare Punct Ģi virgulă Semn de exclamare Ghilimele de deschidere

Ghilimele de închidere Paranteză Cratimă


Referințe

[1] Dicționar Enciclopedic Britannica, Ed. De AGOSTINI HELLAS SRL, pag. 391, ISBN 978-960-416-720-3

Legături externe

• ro 200 de ani de la nașterea inventatorului limbajului Braille (http://www.europafm.ro/stiri/bazar/ 200-de-ani-de-la-nasterea-inventatorului-limbajului-braille~n24372/) • ro CENTRUL ȘCOLAR ARAD - Alfabetul Braille (http://centrulsc.arad.go.ro/Braille/Braille.htm)

• en en:Romanian Braille

Alfabetul sau codul Morse

Codul Morse sau alfabetul Morse este o

metodă de transmitere a informației folosind secvențe standardizate de semne sau pulsații scurte și lungi - cunoscute în mod comun ca

„puncteŗ și „liniiŗ - pentru litere, cifre și caracterele speciale specifice oricărui mesaj.

Inventarea sistemului

Creat inițial de către Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830 pentru a fi folosit la transmiterea informației cu ajutorul telegrafului electric, al cărui inventator a fost, alfabetul Morse a fost folosit pe scară largă începând cu perioada timpurie a comunicațiilor radio (anii 1890).

În ultimul timp, există un număr tot mai mare de dovezi care indică faptul că adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel puțin în varianta sa de început, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Acesta a murit sărac și aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, și contribuții importante la realizarea tehnologică Un tabel (publicat în 1922) al codului Morse pentru litere Ģi cifre. a primului telegraf și a variantelor sale ulterioare. Morse și urmașii săi au susținut și continuă să susțină contrariul.

Începând din 1836, artistul american Samuel FB Morse, fizicianul american Joseph Henry, și Alfred Vail au dezvoltat un sistem de telegraf electric. Acest sistem a trimis impulsuri de curent electric de-a lungul unor fire care controlau un electromagnet care a fost situat la capătul receptor al sistemului de telegraf.

În 1837, William Cooke si Charles Wheatstone în Anglia au inceput sa foloseasca un telegraf electric care, de asemenea, utiliza electromagneți in capatul de receptie. Cu toate acestea, în contrast cu orice sistem care facea sunete de click-uri, sistemul lor folosea ace ce se învarteau asupra literelor ce erau transmise. Cooke și Wheatstone în 1841 au construit un telegraf care tipărea litere de pe o roată de fonturi lovita cu un ciocan. Aceasta masina a fost

construită pe baza telegrafului lor din 1840 si a lucrat bine, cu toate acestea, ei nu au reușit să găsească clienți pentru

Codul Morse

acest sistem și doar două exemple s-au construit vreodată.

Pe de altă parte, sistemul de americani trei "pentru telegrafie, care a fost folosit prima dată în aproximativ 1844, a fost proiectat pentru a face crestături pe o bandă de hârtie când curenți electrici erau primiti. Codul Morse a fost dezvoltat astfel încât operatorii sa poată traduce crestăturile marcat pe banda de hârtie în mesaje text. La început, Morse a planificat să transmită doar cifre, și folosea un dicționar pentru a căuta fiecare cuvânt în funcție de numărul care a fost trimis. Cu toate acestea, codul a fost extins de către Alfred Vail care a inclus litere și caractere speciale, așa că ar putea fi folosit mai în general. Apoi Veil a determinat frecvența de utilizare a literelor în limba engleză, semnele scurte se numeau "puncte", si cele lungi "linii", si literele cele mai folosite au primit secvente de puncte si linii cat mai scurte.

În telegraful original Morse, armatura receptor a făcea un zgomot clic, deoarece se mișca pentru a marca bandă de

hârtie. Operatorii telegraf curând a aflat că ei ar putea traduce clicurile direct în puncte și linii, și le-ar putea scrie de mână, astfel ne mai fiind necesară utilizarea uni bande de hârtie.

Când codul Morse a fost adaptat pentru comunicarea radio, punctele și liniile erau transmise ca pulsuri scurte și

lungi. Mai tarziu oamenii și-au dat seama ca ar putea învăța mai ușor codul Morse ca o limbă auzită decât o limbă scrisă.

Pentru a reproduce sunetele scoase de un receptor Morse, operatorii au vocalizat punctul ca "dit", și linia ca "dah".

Punctele ce nu se aflau la finalul unei secvențe, au devenit "di". Ca exemplu, litera "c" era vocalizată ca "dah-di-dah-dit".

In aviatie, codul morse a inceput sa fie des folosit ca bază de comunicare în jurul anilor 1920. Cu toate ca emitatoarele erau voluminoase și greu de utilizat, s-a mai încercat folosirea lor în aviație. În 1910 armata din SUA a încercat transmiterea de cod Morse dint-un avion.

In același an, un sistem radio de pe Airship America a fost utilizat în transmiterea unui mesaj de ajutor pentru echipajul aparatului. Cu toate acestea, nu a fost utilizat nici un sistem radio aeronautic in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Incepând cu 1930 si civililor și celor din armată le era cerut să cunoască codul Morse, atât pentru comunicare cat și pentru recunoasterea balizelor.

Telegrafia Radio ce a folosit codul Morse a fost vitala în timpul celui de-al doilea război mondial, în special în transmiterea de mesaje între nave de război și bazele navale ale Marinei Regale, Kriegsmarine, marina imperială japoneze, marina imperială canadiană, marina imperială australiană, marina Americana, și Paza de Coasta a SUA. Comunicarea la rază lungă de acțiune tip navă-navă a fost pe baza telegrafiei radio, prin intermediul unor mesaje criptate, deoarece sistemele de radio de pe acea vreme erau limitate în rază si securitate. Radio telegrafie a fost, de asemenea, utilizata pe scară largă de către avioane, în special de avioanele de patrulare pe arii mari. În plus, armatele ce se deplasează rapid nu ar fi putut lupta efectiv fără telegrafie radio, pentru că se miscau mai repede decât puteau fi instalate liniile de telegraf și telefon.

Codul Morse a fost folosit ca un standard internațional pentru comunicații maritime până în 1999, când a fost înlocuit de către GMDSS. Când Marina franceză a încetat folosirea codului Morse în 1997, ultimul mesaj transmis a fost "Catre toti. Acesta este strigătul ultim înainte de tăcerea noastră veșnică.."

55

Codul Morse 56

Utilizări

Datorită dezvoltării ulterioare a comunicațiilor folosind o gamă largă de unde electromagnetice și folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă și aproape uitată.

Totuși, există domenii de utilizare, așa cum ar fi navigarea maritimă și aeriană, precum și comunicarea radioamatoare (ce folosește unde electromagnetice continue), în care folosirea invenției americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare și transmitere a informației care poate fi folosită eficient și citită ușor de către oameni, fără a necesita existența unui computer, fapt care permite transmiterea digitală a informației pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor și deci a vocii umane.

Alfabetul Morse poate fi transmis în mai multe feluri. Inițial a fost transmis sub formă de pulsații electrice de-a

lungul unei linii telegrafice, dar poate fi trasmis ca un ton audio, ca un semnal radio având pulsații ori tonuri lungi și scurte, sau ca semnale mecanice ori vizuale, utilizând o lanternă, un heliograf sau așa-numita lampă Aldis.

Codul Morse poate fi considerat o formă timpurie de transmitere digitală a informației; totuși, este dificil de adaptat

la transmiterea automată din cauza lungimii variabile a caracterelor sale. Ca atare, a fost înlocuit cu alte coduri de transmitere, incluzând codul Baudot și ASCII, care au lungimi standard pentru fiecare caracter distinct al mesajului.

Codul Morse a fost utilizat pentru mai mult de 160 de ani - mai mult decât orice alt sistem electric de codificare. Ceea ce se numește astăzi codul Morse este de fapt oarecum diferit de ceea ce a fost inițial dezvoltat de Morse și Vail. După unele modificări minore, Codul Morse International a fost standardizat la Congresul International de

telegrafie în 1865 la Paris, și mai târziu alfabetul Morse International a făcut standard de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT).

Elementele codului Morse. Variante

Există un alfabet Morse internațional, care este compus din șase elemente diferite:

1. 2. 3. 4. 5. 6.

semn scurt, denumit punct sau dit (•); semn lung, denumit linie, dash sau dah (--); un spațiu liber între caractere (între puncte și linii), egal, ca lungime, cu cea a unui punct; spațiu scurt (între litere), egal, ca lungime, cu cea a unei linii ; spațiu mediu (între cuvinte),egal, ca lungime, cu cea a doua linii; spațiu lung (între propoziții), egal, ca lungime, cu cea a trei linii, sau mai mare.

Ceea ce este cunoscut ca alfabetul Morse diferă într-un fel de ceea ce a fost inițial creat și dezvoltat de către Morse și Vail. O îmbunătățire substanțială a codului, incluzând modificări la 11 litere a fost creată și publicată în Germania în 1848, inventatorul acestei versiuni fiind Friedrich Clemens Gerke. Versiunea lui Gerke a fost ulterior adoptată ca standard în întreaga lume, primind numele de alfabet Morse internațional sau, pe scurt, Morse internațional. În forma sa inițială, alfabetul Morse era limitat în special ca utilizare în Statele Unite ale Americii și a devenit ulterior cunoscut ca Railroad Code sau codul Morse american.

Codul Morse 57

Variante locale

Legături externe

• Traducere în cod morse și viceversa [1]

• Codul Morse, un sistem de comunicare revoluționar [2], 27 aprilie 2013, Dan Cârlea, Ziarul Lumina

Referințe

[1] http:/ / www. morse. ro [2] http:/ / ziarullumina. ro/ magazin/ codul-morse-un-sistem-de-comunicare-revolutionar

ortografie

58

ORTOGRAFIE

Ortografie este un termen lingvistic care se referă la modul corect de utilizare al unui anumit sistem de scriere pentru a redacta texte într-o anumită limbă. Dacă pentru o aceeași limbă sunt folosite mai multe sisteme de scriere, pot exista multiple forme de ortografie. Cuvântul ortografie este derivat din greacă, fiind un cuvânt compus din ὀξζόο = orthós ("corect") și γξάŰŭηλ = gráphein ("a scrie"). Ortografia este un domeniu distinct față de tipografie.

Ortografia descrie și definește un grup de simboluri, care se numesc grafeme și diacritice, respectiv regulile după care acestea sunt folosite pentru a scrie corect. În funcție de sistemul de scriere, aceste reguli pot include reguli de punctuație, despărțire în silabe, corectitudinea scrierii și utilizarea capitalizării.

Deși câteodată, mai ales ca folosire uzuală, corectitudinea scrierii este confundată cu "ortografia" însăși, în realitate ortografia este conceptul cel mai larg, incluzând și corectitudinea scrierii.

Ortografia poate fi etimologică sau fonetică. În ortografia etimologică scrierea cuvintelor se deosebește profund de pronunțarea lor. Exemple de limbi cu ortografie etimologică sunt limbile engleză, franceză și tibetană. În ortografia fonetică scrierea cuvintelor se bazează pe felul cum acestea se pronunță. Exemple de limbi cu ortografie mai mult sau mai puțin fonetică sunt limbile esperanto, japoneză,[1] sârbă.[2], italiană.

În limba română, Ion Heliade Rădulescu a încercat, fără succes, să introducă o ortografie italienizantă pentru a apropia scrierea limbii române de cea a limbii italiene.

Ortografie 59

Note

[1] Japanese language :: Writing systems - Britannica Online Encyclopedia (http:/ / www. britannica. com/ EBchecked/ topic/ 301146/ Japanese-language/ 75183/ Writing-systems?anchor=ref604794)

[2] KaradZiC Vuk StefanoviC: Free Encyclopedia Articles at Questia.com Online Library (http:/ / www. questia. com/ library/ encyclopedia/ karadzic-vuk-stefanovic. jsp)

Bibliografie

• Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980, p. 308-309

Lectură suplimentară

• Mioara Avram, Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți, ediția I, Editura Academiei, București, 1990

Vezi și

• Ortografia limbii române

Legături externe

• en Omniglot - Writing systems & languages of the world (http://www.omniglot.com) -- Sisteme de scriere și limbi ale lumii (un website privat) • en Phonemic awareness (http://wik.ed.uiuc.edu/index.php/Phonemic_awareness) -- Despre foneme și fonemică • en lonestar.texas.net/~jebbo/learn-as/ (http://lonestar.texas.net/~jebbo/learn-as/orthography.htm) -- Ortografia limbii engleze vechi (Old English)

Silabar 60

Silabar

Un silabar este un set de simboluri scrise, folosit pentru notarea limbilor vorbite, similar unui alfabet, dar în care fiecare simbol reprezintă o silabă. În general numai limbile care au un număr redus de silabe recurg la o asemenea metodă de scriere. De exemplu, limbile indo-europene au mai multe mii de silabe fiecare, ceea ce face nepractică folosirea silabarelor. Prin contrast, cuvintele din limba japoneză se pot descompune în grupuri de sunete numite "more" (singular moră, concept similar cu acela de silabă) al căror număr este sub 100.

Silabele scrise astfel au de obicei o structură simplă, ele formîndu-se în general dintr-o consoană (care poate uneori

lipsi) și o vocală. Un silabar propriu-zis nu marchează în vreun mod special similaritatea dintre silabele care conțin aceeași consoană (de exemplu ka, ki, ko) sau aceeași vocală (de exemplu ma, ra, ta), așa cum literele alfabetului latin nu prezintă diferențe grafice particulare între consoane și vocale. Există totuși silabare, numite abugida sau

alfasilabare, în care fiecare simbol este compus din elemente care indică separat consoana și vocala care intră în componența sa (de exemplu limbile indiene și cele etiopiene).

Limba japoneză folosește două silabare, dezvoltate aproximativ în secolul VII: hiragana și katakana.

Alte limbi care se scriu folosind silabare sînt: miceniana (scrierea liniară B), limba americană nativă (amerindiană) "cherokee", limba africană "vai", creola limbii engleze numită "njuka" (v. saramaka) și limba "yao" din China.

Scrierea chinezească, cea cuneiformă și hieroglifele maiașe au o natură majoritar silabică, dar se bazează pe logograme.

Vezi și

• • • • •

abugida abjad alfabet logogramă sistem de scriere

Listă de sisteme de scriere 61


Sisteme de scriere


Această pagină reprezintă o listă de sisteme de scriere, clasificate după caracteristici comune.

Numele obișnuit al sistemului este indicat prima dată (și scris cu litere aldine), iar numele limbilor în care sistemul este folosit este dat în paranteze, mai ales atunci când sistemele de scriere și limbile în care acestea sunt folosite au nume diferite. Alte genuri de informații sunt de asemenea date.

Sisteme de scriere

pictografice/idiografice

Opinia argumentată de lingviști precumm John DeFrancis și J. Marshall Unger este că sistemele de scriere ideografice (în care grafemele sunt ideograme reprezentând concepte și idei și nu anumite cuvinte), respectiv sistemele de scriere pictografice (în care grafemele sunt mici simboluri de tipul unor desene) nu sunt capabile de a transmite mesaje de complexitatea celor din limbile moderne. În esență, acești specialiști postulează că nici un sistem de scriere nu poate fi complet pictografic sau ideografic întrucât trebuie săsereferedirectlaolimbăpentruaaveaexpresivitateacomplexă


a respectivei limbi. Unger dispută astfelfolosireaașanumitelor Blissymbols în lucrarea sa din 2004, Ideogram.

Although a few pictographic or ideographic scripts exist today, there is no single way to read them, because there is no one-to-one correspondence between symbol and language. Hieroglyphs were commonly thought

Writing systems of the world today. to be ideographic before they were translated, and to this day Chinese is often erroneously said to be ideographic. In some cases of ideographic scripts,

only the author of a text can read it with any certainty, and it may be said that they are interpreted rather than read.

Such scripts often work best as mnemonic aids for oral texts, or as outlines that will be fleshed out in speech.

• Aztec ŕ limba Nahuatl

• Dongba ŕ limba Naxi • Míkmaq hieroglyphic writing ŕ limba Míkmaq - nu are componente fonetice

Există sisteme simbolice care reprezintă altceva decât cuvinte dintr-o limbă. Unele dintre acestea sunt:

• Blissymbols - A constructed ideographic script used primarily in Augmentative and Alternative Communication (AAC). • DanceWriting • New Epoch Notation Painting

In a syllabary, graphemes represent syllables or moras. (Note that the 19th century term syllabics usually referred to abugidas rather than true syllabaries.)

• • • • • • • • • • •

Afaka ŕ Ndyuka Alaska script ŕ Central Yup'ik Cherokee ŕ Cherokee Cypriot ŕ Mycenean Greek Hiragana ŕ Japanese Katakana ŕ Japanese Kikakui - Mende Kpelle ŕ Kpelle Linear B ŕ Mycenean Greek Man'yōgana - Japanese Nü Shu ŕ Yao

• Vai ŕ Vai • Yi (modern) ŕ various Yi/Lolo languages

Semisilabare: sisteme de scriere partial silabice, partial alphabetice

In aceste sisteme, unele combinatii consoană-vocală sunt scrise ca silabe, iar altele ca și consoană plus vocală. In cazul Persanei vechi, all vowels were written regardless, so it was effectively a true alphabet despite its syllabic component. In Japanese a similar system plays a minor role in foreign borrowings; for example, [tu] is written [to]+[u], and [ti] as [te]+[i]. Paleohispanic semi-syllabaries behaved as a syllabary for the stop consonants and as an alphabet for the rest of consonants and vowels. The Tartessian or Southwestern script is typologically intermediate

between a pure alphabet and the Paleohispanic full semi-syllabaries. Deși litera used to write a stop consonant was


determined by the following vowel, as in a full semisilabar, the following vowel was also written, as in an alphabet. Some scholars treat Tartessian as a redundant semi-syllabary, others treat it as a redundant alphabet.

• Paleohispanic semi-sillabaries ŕ Paleohispanic languages

• Tartessian or Southwestern script ŕ Tartessian or Southwestern language • Southeastern Iberian script ŕ Iberian language

• Northeastern Iberian script ŕ Iberian language

• Celtiberian script ŕ Celtiberian language

• Old Persian Cuneiform ŕ Old Persian

63

Segmental scripts

A segmental script has graphemes which represent the phonemes (basic unit of sound) of a language.

Note that there need not be (and rarely is) a one-to-one correspondence between the graphemes of the script and the phonemes of a language. A phoneme may be represented only by some combination or string of graphemes, the

same phoneme may be represented by more than one distinct grapheme, the same grapheme may stand for more than one phoneme, or some combination of all of the above.

Segmental scripts may be further divided according to the types of phonemes they typically record:

Abjade

O abjadă este sistem de scriere segmental continînd symboluri doar pentru consoanăe, sau unde vocalele sunt optional scrise cu diacritice ("pointing").

• Aramaic • Arabic ŕ Arabic, Azeri, Baluchi, Kashmiri, Pashtun, Persian, Punjabi, Sindhi, Uighur, Urdu, and the languages of many other Muslim peoples • Dhives akuru ŕ Dhivehi • Estrangelo ŕ Syriac • Hebrew Square Script ŕ Hebrew, Yiddish, and other Jewish languages • Jawi - Arabic, Malay • Nabataean ŕ the Nabataeans of Petra • Pahlavi script ŕ Middle Persian

• Parthian • Psalter • Phoenician ŕ Phoenician and other Caananite languages • Proto-Canaanite • Sabaean

• South Arabian ŕ Sabaic, Qatabanic, Himyaritic, and Hadhramautic • Sogdian

• Samaritan (Old Hebrew) ŕ Aramaic, Arabic, and Hebrew • Tifinagh ŕ Tuareg • Ugaritic ŕ Ugaritic, Hurrian


True alphabets

A true alphabet contains separate letters (not diacritic marks) for both consonants and vowels.

Linear nonfeatural alphabets

Linear alphabets are composed of lines on a surface, such as ink on paper.

• Arabic (for Uyghur) • Armenian ŕ Armenian

• Avestan alphabet ŕ Avestan language

• Beitha Kukju ŕ Albanian • Coptic ŕ Egyptian

• Cyrillic ŕ Eastern Slavic languages (Belarusian, Russian, Ukrainian), eastern South Slavic languages (Bulgarian, Macedonian, Serbian), the other languages of Russia, Kazakh language, Kyrgyz language, Tajik

language, Mongolian language. Azerbaijan, Turkmenistan, and Uzbekistan are changing to the Latin alphabet but still have considerable use of Cyrillic. See Languages using Cyrillic.

• Eclectic Shorthand • Elbasan ŕ Albanian

• Fraser ŕ Lisu

• Gabelsberger shorthand

• Georgian ŕ Georgian and Mingrelian. Variants include Mkhedruli, Khutsuri, Asomtavruli, Nuskhuri

• • • • •

Glagolitic ŕ Old Church Slavonic Gothic ŕ Gothic Greek ŕ Greek International Phonetic Alphabet Latin alphabet or Roman alphabet ŕ originally Latin language; most current western and central European languages, Turkic languages, sub-Saharan African languages, indigenous languages of the Americas, languages of maritime Southeast Asia and languages of Oceania use developments of it. Languages using a non-Latin writing system are generally also equipped with Romanization for transliteration or secondary use. Manchu ŕ Manchu Mandaic ŕ Mandaic dialect of Aramaic Mongolian ŕ Mongolian Neo-Tifinagh ŕ Tamazight N'Ko ŕ Maninka language, Bambara, Dyula language Ogham (Format:Pronounced) ŕ Gaelic, Britannic, Pictish Hungarian Runes ŕ Hungarian Old Italic alphabet ŕ Etruscan, Oscan, Umbrian Old Permic (or Abur) ŕ Komi Orkhon "runes" ŕ Turkic Osmanya ŕ Somali Runic alphabet ŕ Germanic languages Ol Cemet' ŕ Santali Tai Lue ŕ Lue Vah ŕ Bassa Zhuyin (Bopomofo) ŕ used as a phonetic gloss in Taiwan, and as an alphabet for several Formosan languages

• • • • • • • • • • • • • • • • • • •


Featural linear alphabets

A featural script has elements that indicate the components of articulation, such as bilabial consonants, fricatives, or back vowels. Scripts differ in how many features they indicate.

• Gregg Shorthand • Hangul ŕ Korean

• Shavian alphabet

• Tengwar (a fictional script) • Visible Speech (a phonetic script)

Manual alphabets

Manual alphabets are frequently found as parts of sign languages. They are not used for writing per se, but for spelling out words while signing.

• American manual alphabet (used with slight modification in Hong Kong, Malaysia, Paraguay, Philippines, Singapore, Taiwan, Thailand) • British manual alphabet (used in some of the Commonwealth of Nations, such as Australia and New Zealand)

• Catalonian manual alphabet

• Chilean manual alphabet

• Chinese manual alphabet

• Dutch manual alphabet • Ethiopian manual alphabet (an abugida)

• • • • • • • • • • • • • • • •

French manual alphabet Greek manual alphabet Icelandic manual alphabet (also used in Denmark) Indian manual alphabet (a true alphabet?; used in Devanagari and Gujarati areas) International manual alphabet (used in Germania, Austria, Norway, Finland) Iranian manual alphabet (an abjad; also used in Egypt) Israli manual alphabet (an abjad) Italian manual alphabet Korean manual alphabet Latin American manual alphabets Polish manual alphabet Portuguese manual alphabet Romanian manual alphabet Russian manual alphabet (also used in Bulgaria and ex-Soviet states) Spanish manual alphabet (Madrid) Swedish manual alphabet

65

• Yugoslav manual alphabet


Other non-linear alphabets

These are other alphabets composed of something other than lines on a surface.

• Braille (Unified) ŕ an embossed alphabet for the visually-impaired, used with some extra letters to transcribe the Latin, Cyrillic, Greek, Hebrew, and Arabic alphabets, as well as Chinese • Braille (Korean)

• Braille (American) (defunct)

• New York Point ŕ a defunct alternative to Braille • International maritime signal flags (both alphabetic and ideographic)

• Morse code (International) ŕ a trinary code of dashes, dots, and silence, whether transmitted by electricity, light, or sound) • American Morse code (defunct)

• Semaphore ŕ made by moving hand-held flags)

66

Abugide

An abugida, or alphasyllabary, is a segmental script in which vowel sounds are denoted by diacritical marks or other systematic modification of the consonants. Generally, however, if a single letter is understood to have an inherent unwritten vowel, and only vowels other than this are written, then the system is classified as an abugida regardless of

whether the vowels look like diacritics or full letters. The vast majority of abugidas are found from India to Southeast Asia and belong historically to the Brāhmī family.

Abugide din Brāhmī family

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Brāhmī ŕ Prakrit, Sanskrit Ahom Balinese Batak ŕ Toba and other Batak languages Baybayin ŕ Ilokano, Kapampangan, Pangasinan, Tagalog, Bikol languages, Visayan languages, and possibly other Philippine languages Bengali ŕ Bengali, Assamese Buhid Burmese ŕ Burmese, Karen languages, Mon Cham Dehong ŕ Dehong Dai Devanāgarī ŕ Hindi, Sanskrit, Marathi, Nepali, and many other languages of northern India Gujarāti ŕ Gujarāti, Kachchi Gurmukhi script ŕ Punjabi Hanuno’o Javanese Kaganga ŕ Rejang Kannada ŕ Kannada, Tulu Khmer Lao Limbu Lontara’ ŕ Buginese, Makassar, and Mandar Malayalam

• Modi ŕ Marathi • Oriya • Phags-pa ŕ Mongolian, Chinese, and other languages of the Yuan Dynasty Mongol Empire


• Ranjana ŕ Newari • Sinhala • Sourashtra

• Soyombo

• Syloti Nagri - Sylheti • Tagbanwa ŕ Languages of Palawan

• Tai Dam

• Tamil • Telugu

• Thai

• Tibetan • Tocharian

• Varang Kshiti ŕ Ho

Alte Abugide

• Canadian Aboriginal Syllabics ŕ Cree syllabics (for Cree), Inuktitut syllabics (for Inuktitut), and other variants for Ojibwe, Carrier, Blackfoot, and other languages of Canada

• Ethiopic ŕ Amharic, Ge’ez, Oromo, Tigrigna

• Kharoṣṭhī ŕ Gandhari, Sanskrit • Meroitic ŕ Meroë

• • • • •

Pitman Shorthand Pollard script ŕ Miao Sorang Sompeng ŕ Sora Thaana ŕ Dhivehi Thomas Natural Shorthand

67

Final consonant-diacritic abugidas

In at least one abugida, not only the vowel but any syllable-final consonant is written with a diacritic. That is, representing [o] with an under-ring, and final [k] with an over-cross, [sok] would written as s̥̽.

• Róng ŕ Lepcha

Abugide pe baza vocalelor

In a couple abugidas, the vowels are basic, and the consonants secondary. If no consonant is written in Pahawh Hmong, it is understood to be /k/; consonants are written after the vowel they precede in speech. In Japanese Braille, the vowels but not the consonants have independent status, and it is the vowels which are modified when the consonant is y or w.

• Boyd's Syllabic Shorthand • Japanese Braille ŕ Japanese

• Pahawh Hmong abugida ŕ Hmong

Undeciphered systems thought to be writing

These writing systems have not been deciphered. In some cases, such as Meroitic, the sound values of the glyphs are known, but the texts still cannot be read because the language is not understood. In others, such as the Phaistos Disc, there is little hope of progress unless further texts are found. Several of these systems, such as Epi-Olmec and Indus, are claimed to have been deciphered, but these claims have not been confirmed by independent researchers. In VinĦa

and other cases the system, although symbolic, may turn out to not be writing.


• Byblos ŕ the city of Byblos • Eskayan ŕ Bohol, Philippines • Isthmian (apparently logosyllabic)

• Indus script ŕ Indus Valley Civilization

• Khipu ŕ Inca Empire (very possibly not writing) • Khitan small script ŕ Khitan

• Linear A (a syllabary) ŕ Minoan

• Mixtec ŕ Mixtec (perhaps pictographic) • VinĦa (perhaps proto-writing)

• Olmec ŕ Olmec civilization (possibly the oldest Mesoamerican script)

• Phaistos Disc (a unique text) • Proto-Elamite ŕ Elam (nearly as old as Sumerian)

• Rongorongo ŕ Rapa Nui (perhaps a syllabary)

• Wadi el-Ħôl & Proto-Sinaitic (likely an abjad) • Zapotec ŕ Zapotec (another old Mesoamerican script)

• Banpo Script -Yangshao culture

• Jiahu Script -Peiligang culture

• Tartessian or Southwestern script ŕ Tartessian or Southwestern language

• Southeastern Iberian script ŕ Iberian language

68

Undeciphered manuscripts

A number of manuscripts from comparable recent past may be written in an invented writing system, a cipher of an existing writing system or may only be a hoax.

• • • •

Voynich manuscript Rohonc Codex Codex Seraphinianus Hamptonese

Other

Phonetic alphabets

This section lists alphabets used to transcribe phonetic or phonemic sound; not to be confused with spelling alphabets like the NATO phonetic alphabet.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

International Phonetic Alphabet Deseret alphabet Unifon Americanist phonetic notation Uralic Phonetic Alphabet Shavian alphabet


Special alphabets

Alphabets may exist in forms other than visible symbols on a surface. Some of these are:

Tactile alphabets

1. Braille 2. Moon type

3. New York Point

Manual alphabets

1. Fingerspelling

For example:

1. American Sign Language

2. Korean manual alphabet 3. Cued Speech

Long-Distance Signaling

1. International maritime signal flags

2. Morse code 3. Semaphore

Alternative alphabets

1. 2. 3. 4.

Gregg Shorthand Initial Teaching Alphabet Pitman Shorthand Quikscript

Fictional writing systems

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Aurebesh D'ni Goa'uld Klingon Tengwar Ath (alphabet)

Vezi și

• Artificial script

• • • • • • •

List of languages by first written accounts Genealogy of scripts derived from Proto-Sinaitic Grapheme Sistem de scriere List of languages by writing system List of inventors of writing systems List of ISO 15924 codes

• Category:Character sets - computer representations of alphabets, especially Unicode

• Category:Writing systems-->


Referințe

• Omniglot - a guide to writing systems [1]

• Ancient Scripts: Home [2](Site with some introduction to different writing systems and group them into origins [3]/types [3]/families [4]/regions [5]/timeline [6]/A to Z [7]) • Michael Everson's Alphabets of Europe [8]

• Scriptorium Bulletin Board [9] ŕ A forum devoted to writing systems

Format:Writing systems

Referințe

[1] http:/ / omniglot. com/ [2] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws. html [3] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws_types. html

[4] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws_families. html [5] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws_regions. html [6] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws_timeline. html

[7] http:/ / www. ancientscripts. com/ ws_atoz. html [8] http:/ / www. evertype. com/ alphabets/ index. html [9] http:/ / scriptorium. 17. forumer. com/ index. php


Limba franceză

Istorie

Fonologie, fonetică și prozodie

Gramatică

Morfologie

Determinanții și părțile de vorbire nominale

Verbul

Părțile de vorbire neflexibile

Sintaxă

Lexic

Lista Swadesh a limbii franceze

Ortografie

Ortografia limbii franceze se caracterizează în primul rând prin faptul că redă pronunțarea într-un mod mult mai puțin fidel decât cea a limbii române, de exemplu. Acest fapt are drept cauze îndelungata evoluție istorică a scrierii acestei limbi, în care s-au combinat contactele dintre culturi diferite, schimbările fonetice ale limbii, progresele tehnice, normele sociale și factori de putere politică[1].

În secolul al XVI-lea, când au apărut primele încercări de regularizare a scrierii, au apărut și două tendințe: pe de o parte cea de a apropia grafia de pronunțare, pe de altă parte cea de a respecta tradiția și de a scrie așa cum s-a fixat mai înainte, chiar dacă pronunțarea a evoluat între timp și scrierea a rămas în urmă. La adâncirea neconcordanței dintre scriere și pronunțare a contribuit și introducerea unor litere numai cu scopul de a arăta originea latină a cuvintelor. Tendința de a face scrierea mai fidelă față de pronunțare și cea tradiționalistă s-au confruntat de atunci și

continuă să se opună până în prezent, deocamdată având câștig de cauză a doua orientare.

Ortografia limbii franceze 71

Istoricul scrierii franceze

În Evul Mediu

În Evul Mediu, limba de comunicare în scris este latina, dar apar și primele scrieri în franceză, destinate folosinței personale. Cei care scriu în franceză sunt în primul rând preoții, cărora, în anul 813, conciliul din Tours le impune să predice în limba poporului, care nu mai înțelege latina. Preoții își scriu textele predicilor pentru a nu le uita. Alții care fac ceva asemănător sunt jonglerii care își notează cântecele de gestă.

Cei care scriu în franceză caută să transcrie limba vorbită folosind alfabetul latin, dar fiecare o face în felul său, nefiind consecvent nici cu sine. O problemă spinoasă este că alfabetul latin nu este suficient pentru redarea sunetelor limbii franceze. De exemplu, în Jurămintele de la Strasbourg, primul text în franceză care s-a păstrat (din anul 842), vocala /ə/ este redată uneori cu o (Karlo Ŕ în franceza actuală Charles „Carolŗ, nostro > notre „nostruŗ), alteori cu e

(Karle, fradre „frateŗ), alteori cu a (fradra)[2]. Se adoptă și digrame (combinații de două litere), de exemplu ch pentru redarea lui /t͡ ʃ/ care se va reduce ulterior la /ʃ/.

Scrierea de astăzi redă în multe cazuri pronunțarea din Evul Mediu. De exemplu, într-un vers din Cântecul lui

Roland apare secvența des peaus de chievres blanches „piei de capre albeŗ, pronunțată [des pe̯aws də t͡ ʃjɛvrəs blant͡ ʃəs] și scrisă în franceza de astăzi des peaux de chèvres blanches, cu pronunțarea [de po d(ə) ʃɛvʁ blɑ̃ʃ][3]. Între timp au dispărut din pronunțare marca -s a pluralului, iar triftongul [e̯aw] s-a redus la /o/. Grupurile de litere vocalice

din cuvintele fou [fu] „nebunŗ, voir [vwaːʁ] „a vedeaŗ, feu [fø] „focŗ, saut [so] „săriturăŗ, chaise [ʃɛːz] „scaunŗ, în franceza veche redau diftongii [ow], [oj], [ew], [aw], respectiv [aj].

Pe lângă rămânerea în urmă a grafiei față de pronunțare, încep să apară și litere care nu sunt destinate să fie pronunțate ca atare. De pildă, din dorința de a prescurta, pentru a economisi pergament, apar ligaturi în locul unor perechi de litere. Un exemplu este x pentru us final[4]. „Pieiŗ era scris peaus și pronunțat [pe̯aws], dar apare și cu transcrierea peax. Mai târziu, în secolul al XII-lea, când se răspândește folosirea hârtiei, economisirea nemaifiind atât de necesară, u este restabilit, dar rămâne și x-ul, până astăzi. Altă ligatură din Evul Mediu este z-ul păstrat în desinența -ez de persoana a II-a plural, care fusese scrisă ts și se pronunța /t͡ s/.

În urma evoluției convergente a pronunțării unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și se simte nevoia de a le diferenția cel puțin în scris. Fenomenul este foarte pregnant în franceză față de alte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: SANCTUS > saint „sfântŗ, SINUS > sein „sânŗ, SANUS > sain „sănătosŗ, CINCTUS > ceint „încinsŗ, QUINQUE > cinq „cinciŗ, SIGNUM > seing „semnŗ, toate pronunțate [sɛ]̃[5]. Astfel apar litere destinate de la bun început să nu fie pronunțate, având numai rol de semne diacritice[6]. Dintre acestea majoritatea sunt etimologice, introduse de scribi care cunosc limba latină. De exemplu, echivalentul lui „douăzeciŗ se scria vint, dar s-a recurs la scrierea sa vingt, cu g din etimonul său VIGINTI, pentru a-l deosebi de vint, „(el/ea) veniŗ, perfectul simplu al lui venir.

Litere nepronunțate se introduc și pentru a distinge omografe care nu sunt și omofone. Astfel, pentru că /y/, /ɥ/ și /v/ se scriu cu aceeași literă u, de exemplu în uile [ɥilə] „uleiŗ și uile [vilə] „demnă de dispreț, de rangul cel mai mic, fără valoareŗ, primul cuvânt se scrie huile, cu un h neetimologic. Așa a devenit corespondentul lui „uleiŗ huile. Tot pentru ca u să se citească /v/ în cuvântul deuoir [dəvoir] „a datoraŗ, se introduce înaintea sa litera b din cuvântul de origine latinesc DEBERE, de unde grafia debuoir. Pentru că în scrierea de mână se confundă u cu n și, prin urmare, cuvintele un „un(u)ŗ și vu „văzutŗ, primul se scrie ung, cu g inspirat din vingt, dar aici neetimologic. Debuoir și ung se vor schimba mai târziu în devoir, respectiv un, când se vor distinge clar literele u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în pied (< latină PEDEM) „laba picioruluiŗ, cuvânt scris până atunci pie, cu e pronunțat /e/ tonic, aceeași grafie ca a lui pie „coțofanăŗ, unde e redă un /ə/ aton[7]. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca chouette „bufnițăŗ sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv appeler „a chemaŗ Ŕ j’appelle „(eu) chemŗ.


În epoca Renașterii

După apariția tiparului în Europa (secolul al XV-lea) și mai ales odată cu răspândirea sa în timpul Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), se face tot mai mult simțită necesitatea de a norma limba în general și, implicit, scrierea, prin gramatici și alte lucrări, pentru a o face unitară, mai ales că, prin ordonanța de la Villers-Cotterêts din 1539, dată de regele Francisc I, franceza devine limba justiției și a administrației în locul latinei. Cărturarii își afirmă orientarea în ortografie prin lucrările lor, și de asemenea tipografii, prin felul în care tipăresc cărțile.

Unii, precum Louis Meigret, propun simplificarea scrierii și apropierea ei de pronunțare, de exemplu prin suprimarea consoanelor duble[8]. Tot Meigret propune folosirea lui i numai pentru /i/, iar pe a lui j numai pentru /ʒ/, deoarece pe atunci cele două litere nu se foloseau distinct. Tradiționaliștii țin, pe de o parte, să se păstreze grafii din Evul Mediu care nu mai corespund cu pronunțarea, pe de altă parte, să se reflecte în scriere originea latină sau greacă a cuvintelor. Principalul reprezentant al acestora este Robert Estienne, care adoptă ca principiu diferențierea

omonimelor în scriere pe baza etimologiei[9]. De exemplu, în urma propunerii sale se scrie și azi echivalentul lui „cândŗ quand, iar cel al lui „cât despre, în prinvințaŗ quant, pentru că primul provine din latinescul QUANDO, iar al doilea din QUANTUM. De asemenea, afirmă ideea apropierii scrierii cuvintelor din aceeași familie lexicală tot pe baza

etimologiei. De aceea, echivalentul lui „mareŗ, care se scria până atunci ba grant, ba grand, se va scrie numai grand, prin analogie cu femininul său grande și derivatul grandeur „mărimeŗ.

Tot în perioada Renașterii apar și inovații. Se introduce é, cu accent ascuțit, apostroful și sedila cu funcția de astăzi[10]. Începe să se folosească și accentul grav, cu valoare distinctivă pentru omonime (de exemplu a „areŗ vs. à

„laŗ) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/[11]. Începe să fie folosit și accentul circumflex, mai întâi de către Jacobus Sylvius[12], pentru a nota pronunțarea ca o singură vocală a diftongilor din Evul Mediu notați ai, au etc., accentul fiind scris deasupra ambelor litere ca pentru a le uni. Apoi Çtienne Dolet îl folosește în locul unor litere care nu se mai pronunțau. De exemplu scrie uraiˆment „cu adevăratŗ (azi scris vraiment) în loc de uraiement care fusese pronunțat [vrɛ.ə.mɑ̃][13].

În secolele XVII-XIX

În secolul al XVII-lea se continuă polemicile dintre tradiționaliști și reformiști. Propunerii de simplificare a lui Pierre Richelet[14] i se opune Academia Franceză cu prima ediție a dicționarului său[15]. De acum înainte, fiind o instituție a monarhiei absolute, ea are cuvântul cel mai greu de spus în materie de standardizare a limbii franceze. Deși în general este tradiționalistă, acceptă și preconizează moderat îmbunătățiri și simplificări ale scrierii. În acest secol se generalizează folosirea accentului circumflex pentru unificarea notării vocalelor lungi, de exemplu âge „vârstăŗ în loc de aage[16].

În secolul al XVIII-lea, ediția a III-a a Dicționarului Academiei[17] aduce o serie de simplificări datorită abatelui d’Olivet. Printre altele se renunță la scrierea unor litere consonantice care nu se mai pronunță, mai ales s, dar se marchează dispariția lor printr-un accent circumflex deasupra vocalei care le precede. De exemplu estre „a fiŗ, pronunțat cândva [ɛstrə], se scrie de acum être, fiind pronunțat [ɛːtr]. Odată cu ediția a IV-a a Dicționarului Academiei[18] se elimină confuzia dintre i și j, precum și dintre u și v.

În 1832, Academiei i se atribuie oficial rolul de garantă a standardului limbii, iar ortografia se instituționalizează.

Apariția ediției a VI-a a Dicționarului Academiei[19] reprezintă o ultimă reformă, printre altele cu adoptarea transcrierii ai ca în mais „darŗ a vocalei /ɛ/ transcrisă până atunci oi în terminațiile verbale -ais, -ait, -aient și în nume de popoare ca Français.

Tot în secolul al XIX-lea se extinde învățământul public, care devine gratuit și obligatoriu în anii 1880, scrisul și implicit ortografia răspândindu-se în marea masă a populației. Totodată, ea se fixează și se instituționalizează în forma consacrată de Academie, rămânând aproape la fel și la începutul secolului al XXI-lea.


Ortografia franceză actuală

Corespondența pronunțareŔgrafie

Dată fiind complexitatea evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme[20].

Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ[21] și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ[22]), pentru a reda 17 consoane[23], 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme[24].

În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor[25].

Consoane

Consoană Grafie Exemple Observații Număr de cuvinte

> 1000 /b/ b, bb bon „bunŗ, abbé „abateŗ bb în circa 60 de cuvinte, marea majoritate străine

/d/

/f/

/f/

/g/

/g/

/g/

/gz/

/k/

/k/

/k/

/k/

/k/

/ks/

/l/

/m/

d, dd

f, ff

ph

c

g, gg

gu

x

c, cc

ch

cq

q

qu

x

l, ll

m, mm

mn

n, nn

gn

dos „spateŗ; addition „adunare, adăugareŗ

positif „pozitivŗ, effronté „obraznicŗ

téléphone „telefonŗ

second „al doilea, secundŗ

gare „garăŗ, aggraver „a agravaŗ

vague „valŗ

examen „examenŗ

acte „actŗ, accorder „a acordaŗ

archaïque „arhaic(ă)ŗ

acquitter „a achitaŗ

aquarium „acvariuŗ, coq „cocoșŗ

qualité „calitateŗ

taxi „taxiŗ

aile „aripăŗ, aller „a mergeŗ

amour „iubireŗ; immeuble „imobil, blocŗ

numai în împrumuturi din greacă

numai în împrumuturi din greacă

plus în familia lexicală a exemplului

> 1000

> 1000

> 100

≈ 10

> 1000

> 100

< 100

> 1000

> 100

< 100

≈ 30

> 1000

> 100

> 1000

> 1000

/n/

/n/

/ɲ/

automne „toamnăŗ

né „născutŗ, bonnet „bonetăŗ

montagne „munteŗ Consoana prezintă tendința de a fi pronunțată [nj].

< 10

> 1000

> 100

/p/

/ʁ/

/ʁʁ/

p, pp

r, rr

rr

reptile „reptilăŗ, trappe „chepengŗ

père „tatăŗ, arrêter „a opriŗ

courra „va alergaŗ formele de viitor simplu și de condițional prezent a 5 verbe

litera urmată de e sau i

> 1000

> 1000

60

/s/

/s/

c

ç

cerf „cerbŗ, cire „cearăŗ

ça „astaŗ

> 1000

> 100


> 1000

în cuvinte care încep cu s și au prefix sau element prim de compunere terminat în

vocală

> 100

/s/

/s/

s

s

sang „sângeŗ, reste „restŗ

resaluer „a saluta din nouŗ, vraisemblable „verosimilŗ

/s/

/s/

/s/

sc

ss

t

descendre „a coborîŗ

essor „avântŗ

digrama urmată de e sau i > 1000

> 1000

> 1000 acrobatie „acrobațieŗ, partiel „parțialŗ, pénitentiaire „penitenciarŗ înaintea lui i (adjectiv), martien „marțianŗ, patient „răbdătorŗ, prétentieux „pretențiosŗ, nation „națiuneŗ

soixante „șaizeciŗ

chien „câineŗ

schéma „schemăŗ

sept „șapteŗ

triste trist(ă), latte „stinghieŗ

théâtre „teatruŗ

neuf ans „nouă aniŗ, neuf heures „nouă oreŗ

avion „avionŗ

maison „casăŗ între două vocale orale dintre care prima nu este finala unui prefix sau a unui element prim de compunere

între o consoană sau o vocală nazală și o vocală orală

în principal în împrumuturi din greacă

numai în aceste sintagme

/s/

/ʃ/

/ʃ/

/t/

/t/

/t/

/v/

/v/

/z/

x

ch

sch

pt

t, tt

th

f

v

s

8

> 1000

≈ 100

≈ 10

> 1000

> 1000

1

> 1000

> 1000

/z/ s subsister „a subzistaŗ, transit „tranzitŗ < 50

/z/

/z/

/ʒ/

/ʒ/

x

z

g

j

deuxième „al doilea, a douaŗ

zone „zonăŗ

gel „înghețŗ, givre „chiciurăŗ

joli „drăguțŗ

litera urmată de e sau i

5

> 500

> 1000

> 1000

Vocale

În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și /O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar /A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia o distincție netă între ele.

Vocală Grafie Exemple Observații Număr de cuvinte

> 100 /E/ a essayer „a încercaŗ, paye „platăŗ

battre „a bateŗ

voilà „iatăŗ

pâte „pastăŗ

ferai „voi faceŗ, lait „lapteŗ

faisons „facemŗ

connaît „cunoașteŗ, maître „stăpânŗ

faim „foameŗ

pain „pâineŗ

în primul exemplu /e/ sau /ɛ/, în al doilea /ɛ/

/A/

/A/

/A/

/E/

/ə/

/E/

a

à

â

ai

ai

aî

> 1000

5

> 1000

în primul exemplu /e/, în al doilea /ɛ/ sau /e/ > 1000

13

în primul exemplu /e/ sau /ɛ/, în al doilea /ɛ/ < 100

/ɛ/̃

/ɛ/̃

aim

ain

10

> 1000


> 1000

> 1000

4

2

1

> 1000

/ɑ̃/

/ɑ̃/

/ɑ̃/

/u/

/u/

/O/

am

an

aon

aou

aoû

au

tambour „tobăŗ

an „anŗ, ange „îngerŗ

paon „păunŗ

saoul „beatŗ, saouler „a îmbătaŗ numai în aceste cuvinte

août „augustŗ

faux „falsŗ, restaurer „a restauraŗ

numai în acest cuvânt

în primul exemplu /o/, în al doilea /o/ sau /ɔ/

/E/

/A/

e

e

marcher „a umblaŗ, fer „fierŗ

femme „femeieŗ, récemment „recentŗ

devant „înainteaŗ

parlé „vorbitŗ

nez „nasŗ, riez „râdețiŗ

céderai „voi cedaŗ, aimé-je ? „iubesc (eu) (oare)?ŗ

règle „regulăŗ

étêter „a tăia capulŗ, tête „capŗ

poêle „tigaieŗ

canoë „canoeŗ, Noël „Crăciunŗ

beau „frumosŗ

neiger „a ningeŗ, beige „bejŗ

frein „frânăŗ

emporter „a duce cu sineŗ

vente „vânzareŗ

bien „bineŗ

courageux „curajosŗ, malheur „nefericireŗ

jeûne „postŗ, jeûner „a postiŗ, jeûneur „care posteșteŗ

à jeun „pe nemâncateŗ

joli „drăguțŗ

voir „a vedeaŗ

île „insulăŗ

croître „a creșteŗ

maïs „porumbŗ, ovoïde „ovoidŗ

important „importantŗ

intéressant „interesantŗ

organe „organŗ

pôle „polŗ

œil „ochiŗ (singular)

nœud „nodŗ, cœur „inimăŗ

în primul exemplu /e/, în al doilea /ɛ/

în 7 substantive și în 36 de adverbe terminate în -emment

> 1000

43

/ə/

/e/

/e/

/ɛ/

e

é

ez

é

> 1000

Numărul de cuvinte include și cuvintele scrise cu é pronunțat /ɛ/.

toate verbele cu desinența -ez la persoana a II-a plural

la verbele cu é înainte de consoana finală a rădăcinii și la verbele cu desinența -e la persoana I singular, forma interogativă cu pronumele personal postpus

Litera corespunde totdeauna cu /ɛ/.

în primul exemplu /ɛ/ sau /e/, în al doilea /ɛ/

și în derivatele acestui cuvânt

în primul exemplu /e/, în al doilea /ɛ/

Trigrama corespunde totdeauna cu /o/.

în primul exemplu /e/ sau /ɛ/, în al doilea /ɛ/

> 1000

> 1000

≈ 15

6

≈ 500

> 1000

> 1000

> 1000

/E/

/E/

/A/

/E/

/O/

/E/

/ɛ/̃

/ɑ̃/

/ɑ̃/

/ɛ/̃

/Œ/

è

ê

ê

ë

eau

ei

ein

em

en

en

eu

> 1000

nu la sfârșit de cuvânt

la sfârșit de cuvânt

în primul exemplu /ø/, în al doilea /œ/

> 1000

> 1000

> 1000

/Œ/ eû numai în aceste cuvinte, corespunzând cu /ø/ 3

/œ̃/

/i/

/A/

/i/

/A/

/i/

/ɛ/̃

/ɛ/̃

/O/

/O/

/Œ/

/Œ/

eun

i

i

î

î

ï

im

in

o

ô

œ

œu

Trigrama tinde să transcrie vocala /ɛ/̃. 1

> 1000

litera numai precedată de o > 1000

≈ 15

litera numai precedată de o < 20

> 100

> 1000

> 1000

> 1000

> 100

numai în acest cuvânt, corespunzător lui /œ/.

în primul exemplu /ø/, în al doilea /œ/

1

≈ 60


numai în acest cuvânt 1

> 1000

≈ 800

În cuvintele începând cu o și având prefixul co- (ex. coopération „cooperareŗ), precum și în cele derivate de la zoo (ex. zoologie), se pronunță /o.o/.

> 100

/ə/

/ɔ̃/

/ɔ̃/

/O/

on

on

om

oo

monsieur „domnŗ

bon „bunŗ

bombe ’bombă’

alcool „alcoolŗ

/u/

/y/

/y/

/œ̃/

/œ̃/

/i/

/ɛ/̃

/ɛ/̃

ou

u

û

um

un

y

ym

yn

loup „lupŗ

utile „utilŗ

mûr „coptŗ

parfum „parfumŗ

brun „brunŗ

synonyme „sinonimŗ

sympathique „simpaticŗ

syntaxe „sintaxăŗ

Numărul de cuvinte le cuprinde și pe cele cu grafia yn.

Digrama tinde să transcrie vocala /ɛ/̃.

Digrama tinde să transcrie vocala /ɛ/̃.

> 1000

> 1000

< 100

1

< 100

> 1000

> 1000

Semivocale

Semivocale Grafie

/j/

/j/

/j/

/j/

/j/

/w/

/w/

/w/

/ɥ/

/j/

i

il

ll

illi

lli

o

ou

u

u

y

bière „bereŗ

travail „muncăŗ

réveiller „a treziŗ

groseillier „coacăzŗ

vanillier „vanilieŗ (planta)

voir „a vedeaŗ, croître, „a creșteŗ, moelle „măduvăŗ, poêle „tigaieŗ litera numai urmată de i, î, e sau ê

oui „daŗ

aquarium „acvariuŗ

aiguille „acŗ

yeux „ochiŗ (plural)

Exemple Observații Număr de cuvinte

urmată de o vocală în aceeași silabă > 1000

≈ 40

> 1000

1

< 10

> 1000

≈ 300

≈ 30

≈ 90

≈ 100

Particularități ale corespondenței dintre unele grupări de litere și pronunțarea lor

Unele grupări de litere prezintă particularitatea de a se citi într-un fel într-o serie de cuvinte și altfel în altă serie, sau nu se pronunță deloc în altă serie de cuvinte, fără să existe reguli precise în fiecare caz:


Grafie Pronunțare Exemple Observații Număr de cuvinte

> 100

≈ 25

ay [ej] sau [ɛj]

[aj]

balayer „a măturaŗ, paye „platăŗ

mayonnaise „maionezăŗ

accorder „a acordaŗ

accès „accesŗ, vaccin „vaccinŗ

octobre „octombrieŗ, distincte „distinctăŗ

contact „contactŗ

aspect „aspectŗ, distinct „distinctŗ, succinct „succintŗ

succincte „succintăŗ

accent „accentŗ, rapidement „rapidŗ

chantent „(ei/ele) cântăŗ

pompier, „pompierŗ entier „întregŗ, marcher „a umblaŗ

fer „fierŗ, cher „scumpŗ, hier „ieriŗ

aggraver „a agravaŗ

suggérer „a sugeraŗ

guider „a ghidaŗ

aiguille „acŗ, linguiste „lingvistŗ

fille „fatăŗ

mille, „o mieŗ, ville „orașŗ, distiller „a distilaŗ

vanillier „vanilieŗ (planta)

bougainvillier „bougainvilleaŗ, millier „aproximativ o mieŗ

groseillier „coacăzŗ

immoral „imoralŗ

immangeable „care nu se poate mâncaŗ

calomnier „a calomniaŗ, gymnase „sală de sportŗ

automne „toamnăŗ, damner „a damnaŗ

royal „regalŗ, voyage „călătorieŗ

coyote „coiotŗ

reptile „reptilăŗ, septembre „septembrieŗ

sept „șapteŗ, baptiser „a botezaŗ, sculpter „a sculptaŗ, exempte „scutităŗ, prompte „promptăŗ, compter „a număraŗ

abrupt „abruptŗ, concept „conceptŗ

exempt „scutitŗ, prompt „promptŗ

qualité „calitateŗ

aquarium „acvariuŗ



numai în cuvinte străine

și derivatele lui damner

4 cuvinte și familiile lor lexicale

înainte de a, o și u

înainte de e și i

în interiorul cuvintelor



cc [k]

[ks]

> 100

≈ 150

> 100

≈ 20

< 10

ct [kt]

[kt]

Ŕ

[t]

-ent [ɑ̃]

Ŕ

-er [e]

în interiorul cuvântului

substantivele și adverbele terminate în -ent

verbele cu desinența -ent la persoana a III-a plural

substantive, adjective la masculin, verbele cu infinitivul terminat în -er

unele substantive, adjective și adverbe

după a

plus cuvintele din familia lexicală a exemplului

1

> 1000

> 1000

> 1000

[ɛʁ]

gg [g]

[gʒ]

gui [gi]

[gɥi]

ille [ij]

[il]

-illier [ije]

[ilje]

> 100

≈ 10

< 10

> 100

≈ 40

> 100

≈ 20

< 10

2

[je]

imm [im]

[ɛm̃]

mn [mn]

1

≈ 25

> 20

> 100

[n]

oy [waj]

[oj]

pt [pt]

[t]

< 10

> 100

< 10

> 100

≈ 15

[pt]

Ŕ

qua [ka]

[kwa]

< 10

2

> 1000

≈ 30


> 500

≈ 20

> 200

< 20

> 100

> 100

≈ 40

qui [ki]

[kɥi]

quitter „a părăsiŗ , équilibre „echilibruŗ

aquifère „acviferŗ, équilatéral „echilateralŗ

impartial „imparțialŗ

bestial „bestialŗ

partie „parte, partidăŗ

partiel „parțialŗ

acrobatie „acrobațieŗ, balbutiement „bolborosealăŗ,

balbutier „a bolborosiŗ

pénitentiaire „penitenciarŗ (adjectiv)

vestiaire „vestiarŗ

soutien „susținereŗ

martien „marțianŗ

tient „țineŗ forma de persoana a III-a singular indicativ prezent a verbului tenir și a derivatelor sale

tia [sja]

[tja]

tie [ti]

[sjɛ]

[si]

[sje]

-tiaire [sjɛʀ]

[tjɛʀ]

-tien [tjɛ]̃

[sjɛ]̃

-tient [tjɛ]̃

< 10

> 100

3

≈ 25

≈ 25

≈ 20

[sjɑ̃] quotient „cât (al unei împărțiri)ŗ , patient „răbdătorŗ, impatient „nerăbdătorŗ

(nous) partions „(noi) plecamŗ la indicativul imperfect, persoana I plural a verbelor cu rădăcina terminată în t

3

tion [tjɔ]̃ > 1000

[sjɔ]̃

um [ɛ]̃ sau [œ̃]

nation „națiuneŗ

humble „umilŗ, humblement „(în mod) umilŗ, parfum „parfumŗ

album „albumŗ, sternum „sternŗ, uranium „uraniuŗ

> 1000

3

[ɔm] ≈ 500

Litere fără corespondent sonor

Litera e fără accent

Această literă poate corespunde vocalei /ə/ sau niciunui sunet atunci când este la sfârșit de silabă. Vezi despre aceasta Vocala /ə/.

Litera h

Această literă nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional „h mutŗ, face cuvântul să se comporte ca cele care încep cu o literă vocalică, adică permite elidarea și legătura cu cuvântul precedent: l’homme „bărbatulŗ, les hommes [le'z‿ ɔm] „bărbațiiŗ. A doua variantă, numită „h aspiratŗ, face cuvântul să se comporte ca cele cu consoană inițială, deci nu permite elidarea și legătura: le héros „eroulŗ, les héros [le.e'ro] „eroiiŗ. În general, h mut se găsește în cuvinte de origine latină sau greacă veche, iar h aspirat în cuvinte de origine germanică sau din alte limbi, dar practic nu se pot distinge[26].


Consoane duble

Consoanele duble se pronunță în general ca una singură. Doar rr se rostește lung în cazurile limitate menționate mai sus, la secțiunea Consoane. În afară de aceasta, există unele lungiri individuale, dar admise de standard, ale consoanelor dd (adduction „aducțieŗ), ll (illisible „de necititŗ), mm (grammaire „gramaticăŗ) și nn (inné „înnăscutŗ)[27].

Consoane finale

Literă Pronunțare Exemple Observații Număr de cuvinte

> 100

≈ 25

> 1000

în principal în cuvinte străine 25

> 1000

< 10

79

c [k]

Ŕ

lac „lacŗ, sec „uscatŗ

tabac „tutunŗ, blanc „albŗ

nid „cuibŗ, blond „blondŗ

sud „sudŗ

positif „pozitivŗ, relief „reliefŗ

clef (scris și clé) „cheieŗ, nerf „nervŗ

long „lungŗ, sang „sângeŗ

gag „gagŗ

fil „firŗ, seul „singurŗ

fusil „pușcăŗ, saoul „beatŗ

faim „foameŗ, nom „numeŗ, parfum „parfumŗ

album, uranium

plan „planŗ, bien „bineŗ, fin „finŗ, bon „bunŗ, brun „brunŗ

abdomen, spécimen

cep „butuc de vițăŗ

champ „câmpŗ, loup „lupŗ

coq „cocoșŗ, cinq „cinciŗ

cinq personnes „cinci persoaneŗ

fer „fierŗ, cher „scumpŗ, finir „a terminaŗ

berger „ciobanŗ, premier „primŗ, aller „a mergeŗ

tas „grămadă, grămeziŗ, clos „închis, închișiŗ

autobus, bonus, virus

combat „luptăŗ, dont „de careŗ, voit „vedeŗ

dot „zestreŗ, but „scopŗ

tableaux „tablouriŗ, principaux „principaliŗ, tu peux „poțiŗ

six „șaseŗ, dix „zeceŗ

dacă cuvântul determină un cuvânt cu consoană inițială

toate infinitivele terminate în -ir

Indică caracterul nazal al vocalei precedente.

numai în cuvinte străine

d Ŕ

[d]

f [f]

Ŕ

g Ŕ

[g]

< 10

> 100

> 1000

≈ 10

10

l [l]

Ŕ

m Ŕ

[m]

n Ŕ

în principal în cuvinte străine

Indică caracterul nazal al vocalei precedente.

> 500

> 1000

Ŕ

p [p]

Ŕ

q [k]

Ŕ

r [r]



< 100

> 100

< 20

2

1

> 1000

Ŕ toate infinitivele terminate în -er > 1000

s Ŕ toate formele de plural în -s, plus cuvintele care și la singular se termină în -s (≈ 25)

numai în împrumuturi relativ recente, în termeni de specialitate

toate formele verbale terminate în -t

> 1000

[s]

t Ŕ

< 200

> 1000

[t]

x Ŕ

În unele, ca dot, se pronunță obligatoriu, în altele, ca but Ŕ facultativ.

semn al pluralului la unele substantive și adjective, desinență de persoana I și a II-a singular la indicativul prezent al unor verbe

numai când nu determină vreun cuvânt

≈ 20

> 1000

[s] 2


în desinența verbală -ez de persoana a II-a plural

numai în acest cuvânt

> 1000

1

z Ŕ

[z]

nez „nasŗ, venez „venițiŗ

gaz „gazŗ

Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura (liaison).

Grupuri de litere finale

Grupuri din două litere consonantice:

Grup de consoane

ct

Pronunțare Exemple Observații Număr de cuvinte

≈ 20

< 10

20

numai în aceste cuvinte

și în cuvintele compuse cu corps și temps

2

< 20

[kt]

Ŕ

correct, exact

aspect, instinct

fonds „fondŗ, poids „greutateŗ

doigt „degetŗ, vingt „douăzeciŗ

corps „corpŗ, temps „timpŗ, longtemps „mult timpŗ

abrupt, concept

exempt „scutitŗ, prompt

ds

gt

ps

Ŕ

Ŕ

Ŕ

pt [pt]

Ŕ

< 10

2

Grupuri din trei litere:

• Consoanele finale care nu se pronunță la singularul părților de vorbire nominale nu se pronunță nici la plural, de unde rezultă trei consoane nepronunțate: cts, gts și pts. • Nu se pronunță desinența -ent de persoana a III-a plural a verbelor: ils/elles parlent [parl] „(ei/ele) vorbescŗ.

Semne diacritice

Deasupra literelor vocalice se pot găsi mai multe semne.

• Accentul ascuțit (´) apare numai pe e (é) la sfârșit de silabă, marcând în general pronunțarea /e/ a acestuia: préférer „a preferaŗ. • Accentul grav (`) este folosit pe trei litere vocalice:

Ŕ pe e (è), la sfârșit de silabă, pentru a marca vocala /ɛ/: il/elle préfère „(el/ea) preferăŗ;

Ŕ pe e într-un număr relativ redus de cuvinte terminate în -ès: accès, très „foarteŗ;

Ŕ pe a și pe u, pentru a diferenția omonime omofone: à „laŗ vs. a „areŗ, où „undeŗ vs. ou „sauŗ.

• Accentul circumflex (^) se poate găsi pe orice literă vocalică, în afară de y, și are funcții diverse:

Ŕ De cele mai multe ori marchează dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de după vocala respectivă, cu consecința lungirii vocalei. Cazurile cele mai frecvente sunt cele ale accentului circumflex în locul unui s: latină TESTA > franceza veche și medie teste > franceza modernă tête „capŗ, lat. CANTASTIS > fr. veche chantastes > fr. mod. chantâtes „cântarățiŗ.

Ŕ Deoarece noțiunea de vocală lungă s-a asociat cu accentul circumflex, acesta s-a introdus pentru a marca lungimea unor vocale și în alte cazuri: théâtre „teatruŗ, grâce „grațieŗ.

Ŕ Accentul circumflex se folosește uneori pentru a diferenția omonime omofone: mûr „coptŗ vs. mur „zidŗ, crû „crescutŗ vs. cru „crezutŗ.

• Trema (¨) se folosește atunci când o literă vocalică nu face parte dintr-o digramă sau trigramă. Astfel, se pune pe i

(ï) când acesta nu constituie o digramă cu a sau cu o (naïf „naivŗ, ovoïde „ovoidŗ), sau pe vocala care urmează


după u, când aceasta se pronunță [y] în grupul gue sau gui: aiguë [egy] „ascuțităŗ, ambiguïté [ɑ̃bigɥite] „ambiguitateŗ.

Singurul semn diacritic subscris este sedila (¸). Este folosită numai sub litera c (ç), făcând ca aceasta să se pronunțe /s/, în special în verbele care au un c urmat de e sau i la unele forme, iar la alte forme acestea sunt înlocuite de alte vocale: commencer „a începeŗ Ŕ commençons „începemŗ. Apare de asemenea în cuvinte derivate în care nu mai este c + e/i ca în cuvântul de bază, ci altă vocală în locul lui e/i: France > français. Mai este prezentă și în pronumele demonstrativ ça „astaŗ, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui cela „aceastaŗ din registrul elevat.

81

Semne de punctuație

Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în română. Doar apostroful (’) este mult mai frecvent folosit decât în română. Acesta marchează elidarea (vezi Elidarea).

Sunt totuși unele diferențe de amănunt în folosirea semnelor în franceză față de română. Pentru citare se folosesc ghilimelele « … », cu spații între ele și citat, iar pentru citat în citat, în general ŗ…ŗ, fără spații între ele și citat. Altă

deosebire este că două puncte, punctul și virgula, semnul întrebării și semnul exclamării se folosesc cu spațiu înaintea lor.

În numere se folosește virgula pentru despărțirea zecimalelor, iar grupurile de trei cifre dintr-un număr se despart prin spațiu.

Este de menționat că în alte țări francofone folosirea semnelor de punctuație poate fi diferită. De exemplu, în Elveția, grupurile de trei cifre se despart prin apostrof[28].

Caracteristicile ortografiei franceze

După părerea lingvistului Pierre Burney, ortografia franceză are un aspect „intelectualŗ. În primul rând este etimologică prin păstrarea urmelor originii latine sau grecești a cuvintelor. În al doilea rând este gramaticală, prin acordurile pe care le reflectă. În fine, este ideografică, ceea ce îi dă un oarecare caracter estetic prin literele de prisos care sunt un fel de semne particulare sau ornamente[29]. Alt lingvist francez, René Thimonnier, este de părere că prin caracterul său ideografic, ortografia franceză ușurează citirea în detrimentul scrierii[30].

În ciuda inconsecvențelor sale, s-a afirmat că ortografia franceză este totuși un sistem coerent, descris ca atare prima oară de lingvistul rus V. G. Gak[31], apoi de o seamă de lingviști francezi. După părerea lui Claire Blanche-Benveniste și André Chervel[32], grafia franceză îndeplinește următoarele trei roluri.

Rolul fonografic

Acest rol privește indicarea pronunțării (ortografie lexicală) și se bazează în primul rând pe cinci tipuri de corespondențe grafo-fonetice, adică literele pot avea cinci valori, cu primele două fiind pronunțate, cu ultimele trei Ŕ nepronunțate:

1. 2. 3. 4. 5.

valoare de bază, de exemplu g Ŕ /g/, u Ŕ /y/; valoare de poziție (secundară), de exemplu g urmat de e sau i Ŕ /ʒ/; valoare auxiliară, de exemplu u în bague „inelŗ (face ca g să nu se pronunțe /ʒ/, ci /g/); valoare zero, de exemplu h în théorie; participare la digrame sau trigrame, de exemplu c și h în ch Ŕ /ʃ/.

În afară de aceste corespondențe mai există și sub-coduri, adică funcționări diferite de codurile generale ale corespondențelor. Un exemplu de astfel de cod este pronunțarea [si] sau [sj] a lui ti (acrobatie „acrobațieŗ, nation „națiuneŗ ) față de pronunțarea [ti], respectiv [tj] (partie „parteŗ, partions „(noi) plecamŗ).


Rolul gramatical

Acest rol se concretizează în ortografia gramaticală, care privește exprimarea genului, numărului și persoanei fie și numai în scris. Exemple pentru aceasta sunt e final la feminin (ami „prietenŗ Ŕ amie „prietenăŗ), s final la plural (ami „prietenŗ Ŕ amis „prieteniŗ Ŕ amies „prietene) și desinența -ent a verbelor la persoana a treia plural: il/elle chante „el/ea cântăŗ Ŕ ils/elles chantent „ei/ele cântăŗ. Ortografia gramaticală mai privește și acordul în gen, număr și persoană între diferite părți de propoziție sau cuvinte din propoziții diferite. Într-o propoziției precum Quelles collègues avez-vous rencontrées ? „Cu ce colege v-ați întâlnit?ŗ se deduce numai din scriere că este vorba de colege și nu de colegi, și că sunt mai multe, datorită faptului că cuvântul collègues poartă marca pluralului, iar cuvintele quelles și rencontrées marca femininului și pe cea a pluralului, acordându-se între ele.

Rolul ideografic

Imaginea dată cuvântului de literele folosite pentru scrierea sa face vizibilă apartenența la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din faim „foameŗ este

prezent și în famine „foameteŗ, famélique „famelicŗ și affamé „înfometatŗ. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu faim vs. fin „finŗ vs. feint „prefăcutŗ.

82

Încercări de reformare a ortografiei

După apariția dicționarului din 1835 al Academiei, propunerile de reformă în sensul simplificării prin apropierea

grafiei de pronunțare nu încetează, dar apar în condițiile în care ortografia este deja foarte bine fixată, inclusiv în masa tot mai mare a oamenilor școlarizați.

Apar multe propuneri de reformă, uneori din partea unor mișcări organizate, alteori individuale, se creează comisii oficiale care discută reforme sprijinite de guvern, și au loc polemici între lingviști, cadre didactice și scriitori din orientările reformistă și tradiționalistă, dar și Academia, și majoritatea vorbitorilor sunt reticente față de reforme. Doar în 1901 se publică o hotărâre a guvernului cu toleranțe privitoare la unele reguli ortografice, acceptate de Academie. Toate propunerile de reformă ulterioare eșuează.

În 1989, însuși primul ministru inițiază un demers de reformă. Se înființează organisme oficiale care studiază problema și fac propuneri. În 1990, acestea sunt discutate cu Academia, care le acceptă, la fel ca organismele oficiale din Provincia Québec și din Belgia care se ocupă de limba franceză, și sunt publicate în Journal officiel[33]. Acestea sunt prezentate de la bun început ca nefiind obligatorii, ci recomandate.

Rectificările pornesc de la ideea de coerență a sistemului ortografic și propune schimbări limitate la incoerențele pe care totuși le conține. Preconizează în rezumat următoarele:

• Cuvintele compuse scrise cu cratimă să se scrie fără cratimă dacă există cuvânt cu același element prim care se scrie deja fără cratimă. De exemplu, în loc de porte-monnaie „portmoneuŗ să se scrie portemonnaie, ca portefeuille „portofelŗ, deja scris astfel. • Toate numerele din mai multe cifre să se scrie cu cratimă între cuvinte, deci nu cent deux „o sută doiŗ, ci cent-deux, nu trente et un „treizeci și unuŗ, ci trente-et-un, ca trente-deux „treizeci și doiŗ. • Pluralul cuvintelor compuse dintr-un verb și un substantiv, cu cratimă, să fie scris cu s, ca celelalte cuvinte compuse (de exemplu, în loc de des perce-neige „ghioceiŗ să se scrie des perce-neiges), iar singularul lor să fie la toate cu substantivul la singular (de exemplu, în loc de un sèche-cheveux „uscător de părŗ să se scrie un sèche-cheveu).

• Să se renunțe la accentul circumflex pe i și pe u acolo unde nu distinge omofone, de exemplu în loc de connaît „cunoașteŗ să se scrie connait, ca fait „faceŗ, iar în loc de assidûment „cu asiduitateŗ Ŕ assidument, ca absolument „în mod absolutŗ. Să se păstreze totuși la persoanele I și a II-a plural a perfectului simplu al verbelor (nous sortîmes „ieșirămŗ, vous crûtes „crezurățiŗ), pentru că la alte verbe accentul circumflex este pe a la aceste forme (nous parlâmes „vorbirămŗ).


• Să nu se scrie é (cu accent ascuțit) acolo unde se pronunță /ɛ/, ci să se scrie è (cu accent grav), care prin definiție

redă vocala /ɛ/, de exemplu la verbele în conjugarea cărora alternează /e/ cu /ɛ/. Prin urmare, un verb ca céder „a cedaŗ să nu se scrie la viitorul simplu je céderai „voi cedaŗ, ci je cèderai, iar la verbele cu desinența -e la persoana I singular, forma interogativă cu pronumele personal postpus să nu se scrie de exemplu aimé-je ? „iubesc oare?ŗ, ci aimè-je ? • Să se folosească é în cuvintele străine, după regulile ortografiei franceze, deci să nu se scrie, de exemplu, facsimile, ci facsimilé. • Cuvintele străine să se pună la plural după regulile limbii franceze, deci să nu se scrie, de exemplu, sandwiches, ci sandwichs. • Trema să fie folosită totdeauna pe vocala al cărei statut îl schimbă, deci, de exemplu în loc de aiguë „ascuțităŗ să

se scrie aigüe, ca acolo unde trema indică faptul că o vocală nu face parte dintr-o digramă, de pildă în Noël „Crăciunŗ.

• Să se renunțe la dublarea consoanei care urmează după un e pronunțat /ɛ/ în verbele în care acesta alternează cu e mut sau pronunțat /ə/, și să se scrie è, ca în verbele care se scriu deja așa. Exemplu: verbul étiqueter „a etichetaŗ

să nu ia forma scrisă j’étiquette „etichetezŗ, ci j’étiquète, în mod unitar cu verbele ca acheter „a cumpăraŗ > j’achète.

• Participiul trecut al verbului laisser „a lăsaŗ să rămână neacordat când este urmat de un infinitiv, prin analogie cu

cel al lui faire „a faceŗ în această situație: nu Je les ai laissé(e)s partir „I-am/Le-am lăsat să pleceŗ, ci Je les ai laissé partir, ca Je les ai fait partir „I-am/Le-am făcut să pleceŗ. • Să se elimine unele anomalii, în principal în scrierea unor derivate care nu respectă scrierea cuvântului de origine, așa cum este regula generală în franceză. Exemplu: să nu se scrie bonhomie „bonomieŗ, ci bonhommie, pentru că vine de la bonhomme.

Rectificările provoacă în Franța o reacție adversă de mare amploare, iar Academia revine asupra acceptului său, afirmând că va aștepta să constate în ce măsură intră acestea în folosința utilizatorilor înainte de a le adopta în dicționarul ei. Rectificările rămân recomandări, în documentele oficiale și în lucrările scrise ale elevilor și studenților fiind acceptate ambele variante. În unele țări francofone precum Québec, Belgia și Elveția, rectificările sunt mai bine primite, nefiind nici aici obligatorii[34]. Corectoarele informatice țin seama de rectificări în sensul că acceptă drept corecte și grafiile tradiționale, și pe cele recomandate[35].

Lipsa de consens și, prin urmare, eșecul reformării ortografiei se datorează concepțiilor de bază foarte diferite ale tradiționaliștilor și reformiștilor. Primii văd în ortografie în primul rând un patrimoniu la care țin dintr-un sentiment patriotic[36]. Un adversar al reformei, scriitorul Philippe de Saint Robert, critică punct cu punct rectificările din 1990 din punct de vedere lingvistic și conclude că „ortografia actuală a limbii franceze provine dintr-o convenție de scriere fonetică și ideografică profund înrădăcinată în istorieŗ, că „stabilitatea ortografiei este zălogul unității limbii francezeŗ și că „reformarea ortografiei înseamnă mai ales perturbarea inutilă a obiceiurilor a milioane de vorbitori ai limbii franceze din lumea întreagăŗ[37].

Partizanii schimbărilor pornesc de la dificultatea învățării ortografiei și de la ideea că ortografia este o tehnică ce trebuie să răspundă nevoilor societății, prin urmare trebuie ușurată însușirea ei prin raționalizare și simplificare[38]. În 2008, ziarista Pascale Krémer constată în introducerea la un interviu cu lingvistul și pedagogul André Chervel că în cei 20 de ani anteriori nivelul însușirii ortografiei a scăzut într-atâta, încât „ortografia deficientă devine o barieră în calea angajării la muncă, o frână în evoluția în carierăŗ. De aceea, André Chervel pledează pentru o reformă mai radicală decât cea din 1990, cu argumentul că aceasta ar fi de fapt continuarea tradiției, cea a schimbărilor continue până în 1835, dar oprite după aceea. Reforma ar fi necesară pentru că, după părerea sa, „nu se poate accepta fractura ortografică a societății și nu se poate lăsa un număr tot mai mare de tineri francezi în situație de inferioritate sau de eșec față de scrierea limbii naționaleŗ[39].

Publicul larg adoptă mai degrabă o poziție tradiționalistă. În 1989, revista Lire efectuează un sondaj pe un eșantion

de 900 de persoane, dintre care 70% consideră ortografia franceză dificilă, dar 86% o văd ca pe o artă, iar 78% văd

83


în ea „unul dintre farmecele limbii francezeŗ. Răspunzând la întrebări referitoare la aspecte concrete care ar trebui sau nu reformate, în general majoritatea se pronunță împotriva schimbării[40].

Polemicile în jurul ortografiei continuă, în mare măsură și pe Internet. Unor organizații trandiționaliste ca de exemplu „Association pour la sauvegarde et l’expansion de la langue françaiseŗ (Asociația pentru salvgardarea și difuzarea limbii franceze)[41] li se opun asociații grupate în „Réseau pour la nouvelle orthographe du françaisŗ (Rețea pentru noua ortografie franceză)[42] care promovează rectificările din 1990, dar și proiecte foarte radicale precum „Ortografŗ[43] sau „Ortofasilŗ[44].

84

Note și referințe

[1] Desrochers, 2008, p. 7. [2] Catach, 2011, cap. I. [3] Exemplu dat de Pierre Guiraud, L’ancien français (Franceza veche), ed. a III-a, PUF, Paris, 1968, p. 59, citat de Jacques Leclerc, Histoire de la langue française. L’ancien français. L’état de l’ancien français (http:/ / www. axl. cefan. ulaval. ca/ francophonie/ HIST_FR_s3_Ancien-francais. htm#2_LÃ©tat_de_lancien_franÃ§ais__2. ) (Istoria limbii franceze. Franceza veche. 2. Starea francezei vechi) (accesat la 14 decembrie 2013). [4] Catach, cap. I.

[5] Catach, 1973, p. 12. [6] Blanche-Benveniste, Chervel, 1969, p. 66. [7] Blanche-Benveniste, Chervel, 1969, p. 75.

[8] În lucrarea Traite touchant le commun usage de l'escriture françoise (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k507823) (Tratat privind folosința comună a scrierii franceze) din 1545 (accesat la 14 decembrie 2013). [9] În al său Dictionaire Francois latin (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k505878) (Dicționar francez-latin) din 1539 (accesat la 14 decembrie 2013).

[10] Propuse pentru prima oară de Geofroy Tory în Champ fleury (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ btv1b86095803/ f1. planchecontact. r=. langFR) (Câmp înflorit), 1529 (accesat la 14 decembrie 2013).

[11] Office québécois de la langue française. Banque de dépannage linguistique. L’accent grave en fonction phonétique (http:/ / bdl. oqlf. gouv. qc. ca/ bdl/ gabarit_bdl. asp?id=3694) (Accentul grav în funcție fonetică) (accesat la 14 decembrie 2013). [12] Cf. Iacobii Sylvii Ambiani In Linguam Gallicam Isagoge una, cum eiusdem Grammatica Latinogallica ex Hebraeis Graecis et Latinus authoribus (Introducere în limba franceză, precum și în gramatica sa pornind de la autori ebraici, greci și latini), 1531.

[13] Cf. La maniere de bien traduire d’une langue en aultre (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k106073c) (Modul de a traduce bine dintr-o limbă în alta), 1540 (accesat la 14 decembrie 2013). [14] Dictionnaire françois (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k57914v. r=pierre+ richelet. langFR) (Dicționar francez), 1680 (accesat la 14 decembrie 2013).

[15] Le Dictionnaire de l’Académie Françoise (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k503971) (Dicționarul Academiei Franceze), 1694 (informatizat pe The ARTLF project (http:/ / artfl. atilf. fr/ dictionnaires/ ACADEMIE/ PREMIERE/ search. form. fr. html)) (accesat la 14 decembrie 2013).

[16] Tournier, 1991, p. 105. [17] Dictionnaire de l’Académie Françoise (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k50401f), 1740 (accesat la 14 decembrie 2013). [18] Dictionnaire de l’Académie Françoise (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k504034), 1762 (accesat la 14 decembrie 2013).

[19] Dictionnaire de l’Académie Française (http:/ / gallica. bnf. fr/ ark:/ 12148/ bpt6k50407h), 1835 (accesat la 14 decembrie 2013). [20] Nu sunt tratate aici cuvintele străine, adică acelea despre care vorbitorii au conștiința faptului că sunt străine, și care se pronunță cu sunetele limbii franceze, dar și cu unele sunete necaracteristice pentru franceză: camping, pizza etc.

[21] Folosită numai în citate latinești și în prenumele Lætitia, nici în acestea obligatoriu, de aceea netratată în acest articol. [22] Literă folosită numai în câteva nume proprii, de aceea netratată aici.

[23] De obicei se mai ia în considerare și o a 18-a consoană, /ŋ/, prezentă numai în câteva cuvinte împrumutate din limba engleză, de aceea netratată aici. [24] Jacques Poitou, Signes diacritiques du français (http:/ / j. poitou. free. fr/ pro/ html/ ltn/ diacritiques. html) (Semne diacritice ale francezei) (accesat la 14 decembrie 2013).

[25] După Kalmbach, 2013, Annexe 1 (http:/ / research. jyu. fi/ phonfr/ A01. html) (accesat la 14 decembrie 2013). [26] Banque de dépannage linguistique. H muet (http:/ / bdl. oqlf. gouv. qc. ca/ bdl/ gabarit_bdl. asp?th=2& id=3078), H aspiré (http:/ / bdl. oqlf. gouv. qc. ca/ bdl/ gabarit_bdl. asp?th=2& id=2203) (accesat la 14 decembrie 2013).

[27] Exemple din TLFi (http:/ / atilf. atilf. fr) (accesat la 14 decembrie 2013). [28] Vezi cum sunt scrise numerele în Giovanoli, 2006.

[29] L’Orthographe (Ortografia), Presses universitaires de France, col. « Que sais-je ? » Paris, 1970, reluat de Lizotte, 1998. [30] Pour une pédagogie raisonnée de l’orthographe (Pentru o pedagogie rațională a ortografiei), Hatier, Paris, 1974, reluat de Lizotte, 1998.


[31] L’orthographe française, essai de description théorique et pratique (Ortografia franceză, încercare de descriere teoretică și practică), Sélaf, Paris, 1976 (ediția originală în limba rusă: 1956). [32] L’orthographe, Maspéro, Paris, 1969, reluat de Paret, 2010.

[33] Les rectifications de l’orthographe (http:/ / www. academie-francaise. fr/ sites/ academie-francaise. fr/ files/ rectifications_1990. pdf) (Rectificările ortografiei) (accesat la 14 decembrie 2013). [34] Braun Dahlet, 2010, p. 164. [35] Cf. Correcteurs informatiques et label de qualité (http:/ / www. orthographe-recommandee. info/ label/ ) (Corectoare informatice și etichetă de calitate), in www.orthographe-recommandee.info (http:/ / www. orthographe-recommandee. info/ index. htm) (accesat la 14 decembrie

2013). [36] Bernadette Wynants, L’orthographe, une norme sociale (http:/ / books. google. ro/ books?id=gAwcmvTeDx8C& pg=PA210& lpg=PA210& dq=orthographe+ patrimoine& source=bl& ots=vcDCDhf_gL& sig=cTWnTzh_EeF8m04dQn_kEFiGkUY& hl=fr& sa=X& ei=m5epUoPTFITnywPFmYCACA& ved=0CDUQ6AEwAzgK#v=onepage& q& f=false) (Ortografia, o normă socială), Mardaga, Sprimont (Belgia), 1997, ISBN 2-87009-660-7, p. 134 (accesat la 14 decembrie 2013) [37] Mémoire sur le rapport du groupe de travail sur les rectifications de l’orthographe (http:/ / www. asselaf. fr/ infos/ rapport_president. html) (Memoriu despre raportul grupului de lucru asupra rectificărilor ortografiei) (accesat la 14 decembrie 2013).

[38] Braun Dahlet, 2010, p. 163. [39] Pascale Krémer, „Réformer l’ortografe pour l’enseignerŗ (http:/ / www. lemonde. fr/ societe/ article/ 2008/ 12/ 05/ reformer-l-ortografe-pour-l-enseigner_1126561_3224_1. html) (A reforma ortografia pentru a o preda), in Le Monde Magazine, 18 decembrie 2008 (accesat la 14 decembrie 2013). [40] Giovanoli, 2006, p. 23. [41] ASSELAF (http:/ / www. asselaf. fr) (accesat la 14 decembrie 2013).

[42] Renouvo (http:/ / www. renouvo. org/ ) (accesat la 14 decembrie 2013). [43] Ortograf (http:/ / www. ortograf. net/ ) (accesat la 14 decembrie 2013). [44] Ortofasil (https:/ / sites. google. com/ site/ ortofasil/ ) (accesat la 14 decembrie 2013).

85

Bibliografie

• fr Blanche-Benveniste, Claire; Chervel, André, L’orthographe, Maspero, Paris, 1969 • fr Braun Dahlet, Véronique, „L’orthographe française : entre langue et politiqueŗ (http://ressources-cla. univ-fcomte.fr/gerflint/BresilSPECIAL1/veronique_braun.pdf) (Ortografia franceză: între limbă și politică), in

Synergies, nr. special 1, 2010, pp. 159-166 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Catach, Nina, Histoire de l’orthographe (http://librairie.immateriel.fr/fr/read_book/9782130585893/ e9782130610588_c01) (Istoria ortografiei), ed. a X-a, PUF, Paris, 2011 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Catach, Nina, „Notions actuelles d’histoire de l’orthographeŗ (http://www.persee.fr/web/revues/home/ prescript/article/lfr_0023-8368_1973_num_20_1_5649) (Noțiuni actuale de istorie a ortografiei), in Langue française, vol. 20, nr. 20, 1973, pp. 11-18 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Desrochers, A.; Martineau, F.; Morin, Y.-C. (sub dir.), Orthographe française. Évolution et pratique (http:// www.entrepotnumerique.com/o/56/p/4033/excerpt) (Ortografia franceză. Evoluție și practică), David, Ottawa, 2008, ISBN 978-2-89597-068-2 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Giovanoli, Myrta, Les réformes de l’orthographe française. Une approche historique, contrastive et prospective (http://www.dlf-suisse.ch/documents/showFile.asp?ID=2668) (Reformele ortografiei franceze. O abordare istorică, contrastivă și prospectivă), 2006 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Kalmbach, Jean-Michel, Phonétique et prononciation du français pour apprenants finnophones (http:// research.jyu.fi/phonfr/accueil.html) (Fonetica și pronunțarea limbii franceze pentru vorbitorii de limba finlandeză), Universitatea din Jyväskylä (Finlanda), 2011, ISBN 978-951-39-4424-7 (accesat la 14 decembrie 2013) • fr Lizotte, François, „Historique de l’orthographe françaiseŗ (http://correspo.ccdmd.qc.ca/Corr4-1/Lizotte. html#a1) (Istoricul ortografiei franceze), in Correspondance, vol. 4, nr. 1, septembie 1998 (accesat la 14 decembrie 2013)

• fr Paret, Marie-Christine, Le système de l’orthographe française (http://www.erudit.org/culture/qf1076656/ qf1504327/61564ac.pdf) (Sistemul ortografiei franceze), in Québec français, nr. 158, 2010, pp. 78-80 (accesat la

14 decembrie 2013)


• fr Tournier, Maurice, „A quoi sert l’accent circonflexe ?ŗ (http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/ article/mots_0243-6450_1991_num_28_1_2039) (La ce servește accentul circumflex?), in Mots, septembrie 1991, nr. 28, pp. 101-107 (accesat la 14 decembrie 2013)

86

87

SEMNE GRAFICE

Semnele grafice sunt semne tipografice ajutătoare care contribuie la structurarea și construcția unui text, fraze sau a unei formule. Aceste semne se pot subîmpărți în

• semne de punctuație • semne de calcul, în care au caracter de simbol

• semne speciale

Vezi și

• Gramatică

• Sintaxă

• Semantică

• Matematică

Semn diacritic

Despre utilizarea diacriticelor la Wikipedia vezi Wikipedia:Diacritice.

Un semn diacritic este un semn tipografic adăugat la o literă pentru a indica o diferență în pronunție sau pentru a deosebi sensurile a două cuvinte altfel scrise identic. Semnele diacritice se plasează de obicei deasupra sau dedesubtul unei litere, dar sunt posibile și alte poziții. Termenul derivă din limba greacă, unde Ŭηūθξηůηθόο (diakratikos) înseamnă „care distingeŗ.

Nu toate simbolurile care însoțesc literele sunt semne diacritice. De exemplu, în multe limbi, punctul din literele minuscule i și j face parte din corpul literei. Uneori un simbol atașat unei litere se poate considera semn diacritic într-o limbă și parte a literei în alta.

În limba română

Limba română folosește cinci litere cu semne diacritice: ă, â, î, ș, ț. Aspectul și denumirea acestor semne sunt arătate în tabelul de mai jos.

Semn diacritic 88

Ă ă căciulă (breve); când semnul este pus deasupra unei litere ce reprezintă

o vocală pentru a indica o pronunție scurtă (de exemplu o semivocală) atunci se

numește semnul scurt.

Â â Î î circumflex; în alte limbi valoarea fonetică a acestui semn diacritic este diferită.

Ș ș Ț ț virguliță

[2] sau virgulă, plasată sub literele corespunzătoare s, S, t, T. Variantele cu

sedilă sunt foarte răspândite mai ales în redactarea computerizată, dar incorecte (vezi

articolele Ș, Ț).

Exemple în alte limbi

Tabelul de mai jos dă o serie de exemple de semne diacritice folosite în alte limbi.

Ç ç Ş ş sedilă; folosită de exemplu în limbile franceză, albaneză și turcă. Aspectul ei este

diferit de cel al virguliței folosite în literele românești Ș și Ț.

Ñ ñ Ã ã tildă; folosită de exemplu în limbile spaniolă și portugheză sau în Alfabetul

Fonetic Internațional.

Č č Š š háček; folosit de exemplu în limbile cehă, slovacă, sârbă, croată etc.

Ä ä Ö ö tremă sau umlaut; se folosește de exemplu în

limbile finlandeză, suedeză, germană, franceză și turcă.

È è Ò ò accent grav; folosit de exemplu în limbile franceză și italiană.

É é Á á

accent ascuțit; folosit de exemplu în limbile franceză și maghiară. În limba

română se folosește uneori la cuvintele-titlu din dicționare sau pentru a marca

accentul în cuvintele care altfel s-ar confunda, de exemplu: (doi) copíi este diferit

de (două) cópii.

Referințe

^ Editura Enciclopedică, ed (1996). Dicționar Enciclopedic vol. II D—G. București.

pp. p. 85. ISBN 973-45-0144-5. „DIACRITIC(< fr. {i}; {s} gr. diakritikos „care distinge”) adj.

Semn ~ = semn grafic care însoțește o literă a alfabetului și marchează o anumită valoare

fonetică.”

1. ^ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția 2005, p. XXVI

Bibliografie

DOOM 2, pentru denumirile unora din semnele diacritice

en Orthographic diacritics and multilingual computing

Legături externe

Caută „semn diacritic” înWikționar, dicționarul liber.

Diacritic la dexonline.ro

Diacritice.com - conversie online a textelor într-o limbă română ce conține și diacritice.

Aplicație web pentru identificarea și conversia codificării unui fișier text cu diacritice

Diacritice.ro - pentru adaptarea tastaturii pentru diacriticele limbii române

Program portabil pentru scrierea cu diacritice române pe orice tastatură internațională

Diacritice în limbajul HTML

http://ro.wikipedia.org/wiki/Breve

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vocal%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Semivocal%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic#cite_note-2

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9A

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_francez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_albanez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_turc%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9A

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_spaniol%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_portughez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_Fonetic_Interna%C8%9Bional



http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_ceh%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_slovac%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_s%C3%A2rb%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_croat%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Umlaut

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_finlandez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_suedez%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_german%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_turc%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_italian%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_maghiar%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic#cite_ref-defini.C8.9Bie_1-0

http://ro.wikipedia.org/wiki/International_Standard_Book_Number

http://ro.wikipedia.org/wiki/Special:Referin%C8%9Be_%C3%AEn_c%C4%83r%C8%9Bi/973-45-0144-5

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabet

http://ro.wikipedia.org/wiki/Semn_diacritic#cite_ref-2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dic%C8%9Bionarul_ortografic,_ortoepic_%C8%99i_morfologic_al_limbii_rom%C3%A2ne

http://www.phon.ucl.ac.uk/home/wells/dia/diacritics-revised.htm

http://ro.wiktionary.org/wiki/semn_diacritic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Wik%C8%9Bionar

http://dexonline.ro/definitie/diacritic

http://www.diacritice.com/

http://www.axiologic.net/diacritice/

http://www.diacritice.ro/

http://piratefurieux.wordpress.com/2010/01/01/litere-romane-cu-orice-tastatura/

http://www.serviciiseo.info/11-08-diacritice-html.html

Asterisc 89

Asterisc

Asteriscul (*) (din cuvântul latin asteriscum „steluțăŗ, ← greacă ἀŮůŭξίŮθνο) este un semn tipografic convențional, în formă de steluță.

În lingvistică este folosit înaintea cuvintelor neatestate, și deci reconstruite.[1]

Când este folosit după un cuvânt, arată că la subsolul paginii este o notă explicativă. În lexicologie, un asterisc după un cuvânt poate însemna că acel cuvânt este tratat într-un articol independent în dicționar.

Este deseori folosit la alcătuirea unei liste.

Note

[1] Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980, p. 46

Bibliografie

• Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980, p. 46

• The Oxford Companion to the English Language, (edited by Tom McArthur), Oxford University Press, Oxford, 1992, p. 87

Legături externe

• „ asterisc (http://dexonline.ro/definitie/asterisc)ŗ la DEX online

Accent ascuțit

Accentul ascuțit (´) este un semn diacritic folosit în grafierile mai multor limbi contemporane, în alfabetele: latin, chirilic și grec. În general, nu este utilizat în limba română, dar poate să fie folosit pentru a marca accentul în cuvintele care altfel s-ar confunda (copíi, cópii; acéle, ácele; în acest scop, poate fi folosit și accentul grav) sau în cuvintele-titlu din dicționare.

În sistemele de scriere ale limbilor catalană, portugheză și spaniolă, accentul ascuțit este folosit pentru a marca o accentuare neobișnuită. Alte scrieri, de exemplu franceză sau occitană, marchează astfel vocalele închise. În scrierile cehă, maghiară și altele, accentul marchează vocalele lungi (accentul pe é în scrierea maghiară marchează un e închis; neaccentuat, e este deschis). Accentul ascuțit poate avea mai multe alte funcții.

Semne asemănătoare:

• kreska, folosit pentru poloneză, este aproape identic din punct de vedere tipografic și apare pe calculator ca accent ascuțit • accentul grav, orientat oblic de la stânga la dreapta (`)

Accent ascuțit 90

Vezi și

• accent circumflex

• accent grav

Apostrof (simbol)

'

Apostroful (’ ') este semnul grafic care marchează căderea accidentală a unor sunete de la începutul, de la mijlocul sau de la sfârșitul unui cuvânt, " 'neața!", " sal'tare!", "deodat'apare", " 'trăiți!", și altele.

În ortografierea din limba română apostroful a fost folosit istoric pentru a scrie eliziuni, care astăzi sunt marcate de liniuța de unire, "și'amintit", "Furați'mi'o!", "te'a ascultat."

Cratimă

-

Cratima[„-ŗ] este un semn ortografic utilizat pentru:

• • • •

a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă evitarea hiatului marcarea absentei vocalei initiale/finale la nivel prozodic, conservă ritmul si masura versurilor

Vezi și

• • • • • • • • • • • • •

Apostrof Bară oblică Blanc (spațiu) Două puncte Ghilimele Linie de dialog Linie de pauză Punct Punct și virgulă Puncte de suspensie Semnul exclamării Semnul întrebării Virgulă

Două puncte 91

Două puncte

:

Două puncte este semnul de punctuație care anunță vorbirea directă sau o enumerare, o explicație, o concluzie și marchează totodată o pauză, în general mai scurtă decât cea indicată prin punct. Ele se pun atât la sfârșitul unei fraze cât și în interiorul ei.

Exemplu:

„-A, mamă, bine mi-ai spus tu: în loc de prieteni am găsit niște ticăloși nerecunoscători.ŗ

(din I.L. Caragiale, „Abu-Hasanŗ)

Vezi și

• Punct

• Virgulă

• Punct și virgulă

• Semnul întrebarii

• • • • •

Semnul exclamarii Ghilimele Linia de dialog Punctele de suspensie Cratima

E-mail 92

E-mail

E-mailul (un anglicism citit [ pron. i-meil ] sau și [ pron. i-meil ] ) sau poșta electronică desemnează sisteme pentru transmiterea sau primirea de mesaje, de obicei prin Internet. Tot „e-mailuriŗ („corespondențeŗ, „mesajeŗ) se numesc și mesajele individuale trimise prin aceste sisteme. Cuvântul provine din engleză de la electronic mail, poștă electronică. Uneori pentru e-mail se mai întrebuințează și denumirea simplă mail.

Primul e-mail a fost trimis în 1971 de către programatorul Roy Tomlinson.[1]

O adresă de e-mail are forma [utilizator]@[domeniu].[TLD], unde [domeniul]

este adresa sitului web care acordă serviciul de e-mail, iar [TLD] este extensia de localizare geografică a domeniului (din engleză de la Top Level Domain).

Un exemplu: [email protected]. Semnul tipografic @ se citește în română „a rondŗ (engl.: at) și înseamnă "la".

Semnul „a rondŗ, parte a fiecărei adrese de e-mail.

Standardul pentru e-mail este definit în RFC 5322, care stabilește printre altele că e-mailurile sunt compuse din două părți:

• antetul (header), care include informații precum destinatar, subiect, etc. • corpul (body), textul mesajului propriu-zis.

Antetul conține cel puțin patru câmpuri:

• • • •

expeditor (From) - adresa de e-mail a expeditorului mesajului, destinatar (To) - adresa de e-mail a destinatarului (sau adresele destinatarilor, dacă sunt mai mulți), subiectul (Subject) - un rezumat al mesajului, data (Date) - data și ora locală a trimiterii mesajului.

Alte câmpuri des folosite sunt:

• Cc - copie la indigo (de la "Carbon Copy") - o copie identică a mesajului trebuie trimisă și la adresa sau adresele de e-mail din acest câmp, • Bcc - copie la indigo oarbă (de la "Blind Carbon Copy") - la fel ca și Cc, doar că nici un destinatar nu va afla la cine se mai trimit copii ale mesajului, în afară de el însuși.

Utilizare

La momentul actual (octombrie 2009), cei mai cunoscuți furnizori de servicii e-mail sunt[2]:

• Yahoo! (Yahoo! Mail), domeniile @yahoo.ro, @yahoo.com • Microsoft (Hotmail), domeniile @outlook.com, @hotmail.com • Google (Gmail), domeniul @gmail.com

Note

[1] http:/ / www. bbc. co. uk/ news/ business-15856116 [2] Yahoo directory (http:/ / dir. yahoo. com/ business_and_economy/ business_to_business/ communications_and_networking/ internet_and_world_wide_web/ email_providers/ free_email/ ), accesat la 13 octombrie 2009

E-mail 93

Vezi și

• Lavabit

• Emoticon

• Simple Mail Transfer Protocol • spam

Ghilimele

„

ŗ

Ŗ

ŗ

"

Ghilimelele (sau semnele citării) sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de cineva. Ele se plasează la începutul și la sfîrșitul pasajului citat, indiferent de lungimea acestuia, deși unele stiluri de redactare pot prevedea și alte reguli. Ghilimelele se pot folosi și în alte scopuri, de exemplu pentru a marca o denumire, un titlu, o ironie etc.

Forma grafică a semnelor citării și regulile care le stabilesc uzul diferă de la o limbă la alta.

În limba română

Scopul principal al ghilimelelor în limba română este de a marca un citat. De exemplu, în piesa O scrisoare pierdută, personajul Pristanda spune:

Ѣ Nevasta zice, pardon: „Dezbracă-te, Ghiță, și te culcă.ŗ

Un alt scop al ghilimelelor este acela de a marca folosirea ironică a unui cuvânt sau a unei expresii sau în general de a sublinia ideea că acestea se folosesc cu un alt sens decât cel obișnuit sau într-o manieră neconvențională:

• Deținuții au primit „masa de searăŗ, adică o zeamă lungă și cîte un colț de pâine uscată. • ADN-ul este „rețetaŗ necesară sintezei de proteine.

Ghilimelele se folosesc pentru a menționa cuvinte (prin contrast cu a le folosi), mai ales în condițiile în care nu este posibilă aplicarea caracterelor cursive, preferate pentru astfel de cazuri:

• Pisica este un mamifer. (Cuvântul pisica e folosit efectiv, cu sensul obișnuit.)

• „Pisicaŗ este un substantiv. (Cuvântul pisica este doar menționat, în calitate de cuvînt.)

Ghilimele

Tot ghilimelele se mai folosesc și pentru a marca titlul unei opere literare, muzicale etc., în special când e vorba de o lucrare de dimensiuni reduse sau care e parte a unui ansamblu mai mare:

• poezia „Somnoroase păsăreleŗ a lui Eminescu • bagatela „Für Eliseŗ a lui Beethoven

• episodul „Cîntecul sireneiŗ din filmul Toate pînzele sus!

Similar, ghilimelele marchează denumirea altor entități: Festivalul Internațional „Cerbul de Aurŗ

De asemenea, ghilimelele se folosesc pentru a marca numele unor personalități atunci când acestea apar în denumirile unor instituții sau evenimente:

• Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitzaŗ • Universitatea Populară „Nicolae Iorgaŗ

• Festivalul „George Enescuŗ

94

Citat în citat

Tot pentru citare se folosesc așa-numitele ghilimele franțuzești, «...». Acestea devin necesare atunci cînd un citat,

marcat cu ghilimele românești, conține la rîndul lui un alt citat sau un alt fragment care trebuie marcat cu ghilimele:[1]

• Mediafax relatează că „publicul a scandat «bravo» pînă ce soprana a ieșit de pe scenăŗ.

Nu există forme standardizate pentru un al treilea nivel de citare.

Tehnoredactare

În tipărituri și în materiale digitale apar diferite variante de ghilimele:

• „...ŗ ŕ ghilimele 99 jos, 99 sus • „...Ŗ ŕ ghilimele 99 jos, 66 sus

Totuși, în ciuda uzului variat, forma standard a ghilimelelor folosite în limba română este „...ŗ (99 jos, 99 sus) despre care Academia Română afirmă că este singura formă admisă.[2]

În tehnoredactarea românească, de regulă între ghilimele ŕ atît cele românești cît și cele franțuzești ŕ și textul inclus nu se lasă spațiu. În schimb se lasă spațiu în exteriorul ghilimelelor.

În general, punctuația textului în raport cu ghilimelele urmează regula: dacă textul citat este o frază întreagă sau o secvență de fraze, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor. Altfel citatul se consideră a fi un fragment din fraza exterioară, iar semnul de punctuație final se trece în exterior:

• Traian Băsescu a spus: „Iarna nu-i ca vara.ŗ • Traian Băsescu a spus că iarna e grea și că „nu-i ca varaŗ.

Vezi și

• • • • • • •

Punct Virgulă Punct și virgulă Două puncte Semnul întrebării Semnul exclamării Linie de dialog

• Puncte de suspensie • Cratimă

Ghilimele 95

Note

[1] Punctuația limbii române. I. Ghilimelele (http:/ / www. academiaromana. ro/ com2006/ doc/ ghilimele. doc) pe situl Academiei Române [2] Răspuns (http:/ / www. secarica. ro/ misc/ InstitLingvTastatura-20031008. pdf) al Academiei Române referitor la ghilimele

Glifă

O glifă este un element grafic al scrisului, sau o reprezentare grafică a unui semn tipografic, al unui caracter tipografic sau al unui semn diacritic. Semnele alografe sunt cele care reprezintă două sau mai multe glife care reprezintă

același simbol și care sunt interschimbabile. Conceptul sau unitatea abstractă cu care glifele sunt asociate se numesc grafeme.

Glifele diferitelor civilizații și scrieri se studiază din diferite

puncte de vedere, antropologic, arheologic, lingvistic, pictografic, semantic, semiotic, ș.a.m.d.. Din punct de

vedere matematic și al graficii pe calculator, glifele se pot defini și studia ca un ansamblu de puncte de pe o curbă tip Bézier, o metodă matematică dezvoltată în anii 1960.

Glifă Maya, anul Tzolkin, ziua a 10-a, Ok.

Glifă 96

Etimologie

Termenul din limba română a fost împrumutat din cuvântul din limba franceză glyphe, care a fost utilizat de anticarii francezi de la începutul anilor 1700, care la rândul său provenise din limba greacă γιπŰή, adică glyphē, "gravare", conform verbului γιύŰŭηλ, glýphein, "a scobi, a grava".

Deși hieroglifele antice egiptene, semnificând "glife sacre", sunt exemple cunoscute de glife specifice culturii Egiptului antic în

istoria omenirii începând cu lucrările lui Plutarh, cuvântul glifă a atras atenția europenilor odată cu desenele, gravurile și litografiile din anii 1840 ale lui Frederick Catherwood, care au reprezentat glifele nedescifrate ale civilizaŝiei Maya.

Vezi și

• Caractere tipografice • Hieroglifă

Vas din faianŝă din Egiptul antic Ŕ Traducerea textului hieroglific Ŕ Bunului zeu, Nebmaatre, viaŝă dată, fiul lui

Re, Amenhotep, conducătorul lui Wast-Uast etern, marea soŝie a regelui Tiye, ... Ŕ restul este iligibil datorită unghilui

Legături externe

• en Unicode Technical Report #17 chapter "Characters vs Glyphs" [1] Ŕ Caractere versus glife, articol de pe web site-ul UniCode.org [2]

Referințe

[1] http:/ / www. unicode. org/ reports/ tr17/ #CharactersVsGlyphs [2] http:/ / www. unicode. org

Grafem 97

Grafemul

Grafemul este cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi scrise, analogă to the fonemului în limba vorbită. În scrierea alfabetică corespunde literei.

Un grafem poate avea sau nu înțeles în sine. Grafemele includ litere, logotipuri, ideograme, cifre, semne de punctuație etc.

Cuvântul grafem vine de la cuvântul grecesc γξάŰσ gráphō ("a scrie") și sufixul -em. Studiul grafemelor se numește grafemică.

Notația

Grafemele sunt deseori scrise în paranteze ascuțite, de exemplu ⟨a⟩, ⟨B⟩ etc.[1] Prin analogie, fonemele se scriu între bare oblice (de exemplu, /a/, /b/), iar parantezele pătrate sunt folosite pentru transcrierile fonetice ([a], [b]).

Tipuri de grafeme

Principalele tipuri de grafeme sunt logogramele, care reprezintă morfeme (de exemplu, caractere chinezești, semnul

&, care înseamnă „șiŗ sau „cuŗ; de asemena cifre arabe; semnele silabice care reprezintă silabe (de exemplu, în kana ale limbii japoneze); litere alfabetice, care în mare corespund fonemelor.

Note

[1] The Cambridge Encyclopedia of Language, second edition, Cambridge University Press, 1997, p. 196

Bibliografie

• Gheorghe Constantin-Dobridor, „Mic dicționar de terminologie lingvisticăŗ, Ed. Albatros, București, 1980, p. 221 • en Julie D. Allen: The Unicode Standard, version 6.0. The Unicode Consortium, Mountain View 2011, ISBN 9781936213016 (Online-Version). • en Peter T. Daniels, William Bright: The World’s Writing Systems. Oxford University Press, Oxford 1995, ISBN 0195079930, Glossary. • de Christa Dürscheid: Einführung in die Schriftlinguistik (= Studienbücher zur Linguistik. 8). 2. Auflage. Verlag für Sozialwissenschaft, Wiesbaden 2004, ISBN 3-531-33680-0. • de Peter Eisenberg: Grundriss der deutschen Grammatik. 3., durchgesehene Auflage. Band 1: Das Wort, J.B. Metzler, Stuttgart 2006, ISBN 978-3-476-02160-1, 8 „Die WortschreibungŖ, S. 301Ŕ357. • de Peter Gallmann: Graphische Elemente der geschriebenen Sprache. Grundlagen für eine Reform der Orthographie (= Reihe germanistische Linguistik. 60). Niemeyer, Tübingen 1985, ISBN 3-484-31060-X, 2.2 „Zum Begriff des GraphemsŖ. • de Hartmut Günther, Otto Ludwig (Hrsg.): Schrift und Schriftlichkeit. Writing and Its Use. Ein interdisziplinäres Handbuch internationaler Forschung (= Handbücher zur Sprach- und Kommunikationswissenschaft. 10, 1. Halbband). Mouton de Gruyter, Berlin / New York 1994 (diverse relevante Artikel). • de Manfred Kohrt: Problemgeschichte des Graphembegriffs und des frühen Phonembegriffs (= Reihe germanistische Linguistik. 61). Niemeyer, Tübingen 1985, ISBN 3-484-31061-8, 5Ŕ6.

Grafem 98

Vezi și

• Fonem

• Semiotică

Ideograma

Un caracter chinezesc. Reprezentarea ideografică a unui copil 子 sub un acoperiș 宀 avea inițial sensul de "a îngriji," și a căpătat pe parcursul secolelor sensul de "literă", "cuvînt" sau "ideogramă".

Ideogramă

Ideogramele (din grecește ηŬŭū idea "idee" + γξūŰσ grapho "a scrie") sînt definite ca fiind simboluri grafice care

reprezintă cuvinte sau morfeme. În timp ce limbile alfabetice preferă reprezentarea grafică a fonemelor printr-o colecție de simboluri mai mult sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite.

În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi.

Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite ca simboluri fonetice, așa cum astăzi cifra 4 este uneori folosită în engleză pentru scrierea prescurtată a cuvîntului for (pentru) din

cauza similitudinii fonetice cu numeralul four. Cheia pentru descifrarea scrierii hieroglifice a constat în înțelegerea faptului că hieroglifele sînt o formă de scriere fonetică (v. Piatra din Rosetta).

Ideogramele de origine chineză sînt astăzi folosite în: limba chineză, unde au rămas unicul mod de scriere, l imba japoneză, unde sînt însoțite și de caractere fonetice (hiragana și katakana), și limba coreeană din Coreea de Sud, unde

deși marea parte a scrierilor folosesc alfabetul fonetic hangul, caracterele chinezești rămîn necesare de exemplu pentru distingerea omofonelor, scrierea numelor de persoane și locuri și în literatura academică.

În Coreea de Nord scrierea fonetică hangul a înlocuit complet scrierea ideografică.

În limba vietnameză s-au folosit ideogramele începînd în secolul al XIII-lea, dar pe parcursul secolului al XX-lea s-a

renunțat treptat la scrierea ideografică acum folosindu-se exclusiv o scriere fonetică bazată pe alfabetul latin la care s-au adăugat elemente de diferențiere a numeroaselor vocale și de marcare a tonurilor.

99

Caracterele chinezești

Deși convențional caracterele chinezești (漢字 hànzì în chineza mandarină) sînt numite ideograme, în lingvistica tradițională chineză ele se împart în cel puțin cinci categorii, din care numai una sau două ar putea fi traduse prin termenul "ideogramă". Aceste categorii sînt: pictograme, ideograme, caractere indicative, compuși formă-sunet și caractere împrumutate.

• Pictogramele sînt derivate din desene stilizate ale obiectelor pe care le denotă. De exemplu 山 (munte), 川 (rîu), 月 (lună), 人 (om).

• Ideogramele propriu-zise se compun din pictograme alese astfel încît să alcătuiască o anumită "poveste" pentru a reprezenta idei mai complexe. De exemplu, soarele 日 și luna 月 combinate într-un singur caracter 明 capătă sensul de strălucitor. Similar, caracterul pentru țară 國 este compus din pictograma regiune 域 împrejmuită de o "cutie." Aceste ideograme sînt însă relativ puține la număr.

• Caracterele indicative nu sînt desene ale unor obiecte, dar "indică" felul în care acestea se folosesc. De exemplu 下 (jos) se compune dintr-un T cu o mică linie sub bara orizontală; similar 上 înseamnă sus.

• Compușii formă-sunet formează categoria cea mai numeroasă a caracterelor chinezești (circa 90%). Aceste caractere conțin informație și despre pronunție și despre înțeles; ele se pot analiza ca fiind compuse dintr-o unitate de clasificare semantică, reprezentată de pictograma pentru pește, cal, apă, etc., combinată cu o unitate fonetică, pronunțată la fel într-o limba dată. De exemplu caracterul 妈 (mamă) are în partea stîngă elementul de clasificare 女 (feminin), iar în dreapta pictograma unui cal, care se întîmplă să aiba pronunția aproximativă "ma", mamă.

• Caracterele împrumutate sînt omofone a căror încărcătură semantică este mică sau chiar nulă; ele sînt folosite în lipsa altora mai "inventive."

Ideogramă 100

Ideogramele japoneze și cele coreene

Ideogramele japoneze, numite în limba japoneză kanji, și ideogramele coreene, numite în coreeană hanja, sînt în cea mai mare parte caractere chinezești, care în procesul de preluare au suferit uneori schimbări ale formei (mai ales în limba japoneză) și devieri semantice. Pe principiul caracterelor chinezești, japoneza și coreeana au creat la rîndul lor ideograme proprii, care la anumite momente din istorie au devenit necesare și care nu aveau un corespondent în limba chineză. Aceste "invenții" locale se numesc în japoneză 国字 kokuji (textual, caractere naționale), iar în coreană 國字 (국자) gugja.

Amîndouă limbile au folosit la început ideogramele chinezești doar pentru a reprezenta cuvinte chinezești și native

cu același înțeles, dar pe parcurs au început să le folosească și fonetic. Acest proces a avut ca efect dezvoltarea unor moduri de scriere fonetice, hiragana și katakana (numite împreună kana) în japoneză și hangul în coreeană. În timp ce kana au fost obținute prin simplificarea extremă a unur caractere chinezești folosite fonetic, hangul este un mod

de scriere inventat pe baze științifice în 1443, astfel încît fiecare caracter (reprezentînd o silabă) se compune numai din elemente fonemice.

Ordinea de scriere

Liniile din care se compun ideogramele trebuie trasate într-o anumită ordine. Această ordine, învățată printr-o

practică îndelungată, determină aspectul corect al ideogramei, în special la scrierea rapidă, cînd înlănțuirea mișcărilor mîinii este importantă.

Exemple de ideograme, cu ordinea corectă de scriere

三 trei

人 om

和 armonie

心 inimă

時 timp

木 lemn, copac

Exemple de ideograme, cu ordinea corectă de scriere

水 apă

生 viață

日 zi, soare

山 munte

学 școală

女 femeie

Kreska 101

Kreska

Kreska în poloneză este un accent aproape identic cu accentul ascuțit din punct de vedere tipografic și apare pentru a diferenția litera pe care cade accentul dintr-un cuvânt. De exemplu : copíi, cópii; acéle, ácele.

Ligatura (tipografie)

O ligatură este în tipografie un semn grafic ce rezultă din reunirea a două sau mai multe litere. În alfabetul latin s-au făcut multe ligaturi în manuscrisele medievale, din necesitatea de a economisi materialul suport al scrierii sau timp

de lucru, ori din motive estetice. După introducerea tiparului în Europa, în secolul al XV-lea, s-a continuat practicarea ligaturilor în tipărituri. Există ligaturi vechi folosite și astăzi. Unele sunt numai estetice, adică literele care stau la originea lor corespund fiecare unui fonem. O asemenea ligatură este &, care provine din legarea literelor

e și t ale conjuncției latinești et „șiŗ. Alte ligaturi au devenit litere, corespunzând unui singur fonem, de exemplu, în limba franceză, œ, ce redă vocala /œ/.

Legătură externă

Cahiers Gutenberg, nr. 22, 1995, „Ligatures & caractères contextuelsŗ [1] (Ligaturi și caractere contextuale)

Referințe

[1] http:/ / cahiers. gutenberg. eu. org/ cg-bin/ feuilleter?id=CG_1995___22

Linia de pauză

Linia de pauză („ŕŗ) este un semn ortografic utilizat pentru:

• a scrie unele cuvinte compuse complexe care cuprind cel puțin un cuvânt compus scris cu cratimă: nordŕnord-vest. În această situație linia de pauză nu este precedată sau urmată de blanc (spațiu).

• pentru a marca pauza scurtă dintre diferite părți ale propoziției, dintre propoziții sau fraze.

• realizarea unor expresii și construcții fără predicat (de exemplu: „În fața mea ŕ marea zbuciumată!ŗ), unde marchează lipsa predicatului verbal sau a verbului copulativ. În aceste situații linia de pauză este precedată și urmată de blanc (spațiu).

Vezi și

• • • • • • • •

Apostrof Bară oblică Blanc (spațiu) Cratimă Două puncte Ghilimele Linie de dialog Punct

• Punct și virgulă • Puncte de suspensie

• Semnul exclamării

Linie de pauză

• Semnul întrebării • Virgulă

102

Linia de dialog

Linia de dialog (ŕ) este un semn de punctuație care indică începutul vorbirii directe a fiecărei persoane care ia parte la o convorbire, replica fiecărei persoane într-un dialog. De regulă, linia de dialog se plasează la capăt de rând, precedată de spațiul pentru marcarea aliniatului și urmată de blanc (spațiu).

Vezi și

• Apostrof

• Bară oblică • Blanc (spațiu)

• Cratimă

• Două puncte • Ghilimele

• Linie de pauză • Punct


• • • •

Puncte de suspensie Semnul exclamării Semnul întrebării Virgulă

Pictogramă 103

Pictograma și iconul

Pictogramă, pictograme, cuvânt compus provenit din picto și graphein, semnificând "a scrie prin pictare", provenit în limba română din franceză, pictogramme, este un simbol, desen sau un șir de desene simbolice, sugestive, prin care sunt redate concepte, obiecte, activități, locuri și idei în unele sisteme de scriere.

Pictografia este o formă de scriere în care ideile sunt transmise prin desene. Este baza scrierii cuneiforme și până la un anumit punct, a hieroglifelor scrierii Egiptului antic, care utilizează desene, semne fonetice și rime determinante.

Sistemele de scriere timpurii erau bazate pe pictograme, care erau abstractizări inspirate de formele unor lucruri, obiecte și ființe reale, la care se adăugau ideograme, desene care reprezentau concepte și idei. Astfel de sisteme de scriere au început să apară în culturile timpurii de pe teritoriul de azi al Chinei, datate aproximativ acum 7.000 de ani, dezvoltându-se ulterior în sisteme de scriere logografice, acum circa 4.000 de ani. Pictogramele sunt încă folosite ca mijloc major de comunicare scrisă în anumite culturi non-literale din Africa, cele două Americi și Oceania. Pictogramele sunt adesea folosite ca simboluri primare în multe din culturile contemporane.

Antecessor scrisului

Sistemele de scriere timpurii erau bazate pe pictograme. Înaintează Scriere cuneiformă.

門Poartă 木Copac 火Foc 人Om 川Fluviu 山Munte

Înlocuitor de notițe scurte

Pictograme sunt folosite global, de exemplu va indicator rutier sau ca semn de atenție.

icon = mic simbol grafic afișat pe

ecranul calculatorului, care permite

efectuarea rapidă a unei comenzi

speciale. – Cuv.engl.

Pictogramă 104

Pentru femei

Ieșirea se află la stânga Toxic Radioactiv

Alergător Mutagen Ieșire de urgență Pentru persoane cu dizabilități

Aeroport Împinge Trage Reciclare

Globally Harmonized System of Classification, Labelling and Packaging of Chemicals (GHS)

GHS Sarcina suspendată Pericol de alunecare

Pictogramă 105

pentru Auz pentru Văz pentru Miros

Referințe

• Reed, Ishmael (2003). From Totems to Hip-Hop: A Multicultural Anthology of Poetry Across the Americas, 1900-2002, Ishmael Reed, ed. ISBN 1-56025-458-0.

Legături externe

• CAPL:The Culturally Authentic Pictorial Lexicon, photographic illustrations of objects for English-German [1]

Referințe

[1] http:/ / www. washjeff. edu/ capl/

Punctul

Cuvântul punct (din latină, punctum, "înțepătură ") poate avea mai multe conotații, acestea fiind legate de semnificația sa originară - în general ceva foarte mic, fără dimensiune și care poate limita sau limitează.

Cele mai folosite semnificații ale cuvântului punct sunt următoarele:

În matematică

• Un punct, noțiune fundamentală în geometrie, mai ales în geometria euclidiană, desemnează o entitate fără nici o dimensiune (a se vedea punct geometric și postulatele euclidiene). Cu ajutorul punctului geometric adimensional se pot defini drepte (având o dimensiune), plane (având două dimensiuni), spații (având trei dimensiuni) și hiperspații (patru sau mai multe dimensiuni). • punct aderent • punct circular, numit și punct ombilical • punct de acumulare • punct de contact • punct de extrem • punct de inflexiune • punct de întoarcere • punct de maxim • punct de minim • punct izolat

• puncte ciclice • puncte conciclice

Punct

• puncte eliptice • puncte hiperbolice • puncte isogonale

• puncte euleriene

• punctele lui Brocard • puncte parabolice

• puncte reciproce

• punct ordinar • punct singular

• punctul lui Gergonne

• punctul lui Miquel • punctul lui Nagel

• punct unghiular

• punctul simedian • puncte coliniare

106

În fizică

• punct material, corp de dimensiuni neglijabile, fie în comparație cu distanțele față de alte corpuri, fie în

comparație cu dimensiunile altor corpuri materiale cu care punctul material interacționează. Poziția lui se poate defini suficient de exact prin poziția numai a unuia dintre punctele sale geometrice.

• • • • • • • •

Punct de fierbere Punct de topire Punct material Punct triplu Punct Lagrange Punct de evaporare Punct de rouă Punct de condensare

În gramatică

.

• Punct, în gramatică, este un semn de punctuație sau ortografic. Ca semn de punctuație, el marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. Propoziția poate fi o propoziție afirmativă, negativă, imperativă (când aceasta este rostită pe un ton neutru), sau o propoziție interogativă indirectă. Punctul poate fi folosit și la sfârșitul unei fraze care conține o propoziție interogativă directă sau o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate (deoarece tonul exclamativ al frazei se pierde până la sfârșitul frazei). Ca exemplu, semnul de punctuație de la sfârșitul chiar al acestei propoziții este un punct. Punctul se pune și după o frază sau propoziție independentă, un grup de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu o propoziție independentă și după care vorbirea nu mai continuă.[1]

Punctul se pune și după unele abrevieri (dar în acest caz este semn ortografic, nu de punctuație).

• Punct poate fi și parte a unei expresii idiomatice; spre exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinte ca de exemplu "punct de vedere", "punct de convergență" (sau de fugă) sau "punct de referință".

Punct 107

Referințe

[1] Academia Română, Inst. de Lingvistică „Iorgu Iordanŗ, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, București, Ed. Univers Enciclopedic, 1996, p. 52

Alte dezambiguizări

• Point

Bibliografie

• Dicționar de matematici generale, Editura enciclopedică română, București, 1974.

__DISAMBIG__

Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie. Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.

Sistem de scriere

Un sistem de scriere este un sistem de simboluri și reguli de combinare a acestora, folosit pentru a înregistra (scrie)

pe un suport fizic enunțuri formulate într-o anumită limbă (numită astfel limbă scrisă), în așa fel încît cel care vede simbolurile scrise să le poată descifra (citi) fără ajutorul celui care le-a scris.

Spre deosebire de vorbire, care a apărut de timpuriu în toate comunitățile umane, scrisul s-a dezvoltat mult mai tîrziu și doar sporadic. Avantajul major al scrisului în raport cu comunicarea orală este acela de a permite înregistrarea și păstrarea informațiilor pe o perioadă de timp în general mare. Uneori intervalul dintre momentul scrierii și cel al citirii depășește cu mult durata vieții unui individ, permițînd astfel transmiterea informațiilor peste multe generații. Prin apariția tiparului și a internetului, scrisul oferă în plus și avantajul unui acces la informații pe distanțe foarte mari.

Unele sisteme de scriere vechi sunt încă nedescifrate și neînțelese, vezi de ex. Manuscrisul lui Voynich și Tăblițele de la Tărtăria.

Cerințe generale

Orice sistem de scriere necesită existența următoarelor elemente:

• o limbă (de obicei o limbă vorbită) în care sînt exprimate enunțurile ce se doresc scrise; • un set de simboluri, numite litere, caractere sau grafeme; • un set de reguli, aceleași pentru o comunitate dată, prin care se dau anumite valori simbolurilor și care stabilesc modul de folosire a acestora; • un suport fizic și un mod de înregistrare a simbolurilor, care permite ulterior recuperarea informației scrise.

Sistem de scriere 108

Tipuri

Există mai multe tipuri de sisteme de scriere, diferențiate prin valoarea fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de mai jos.

Tip

logografic

Silabic

Alfabetic

Abugida

Abjad

Ce reprezintă fiecare caracter

un morfem

o silabă

un fonem (consoană sau vocală)

Exemple

Scrierea chinezească hanzi

Scrierea japoneză kana, silabarul cherokee

Alfabetul latin

un fonem (pereche consoană+vocală) Scrierea indiană devanāgarī

o consoană Alfabetul arab

Scrierea coreeană hangul Subfonologic un caracter fonemic

Scriere logografică

O logogramă reprezintă în scris un cuvînt întreg. Majoritatea caracterelor chinezești sînt clasificate ca logograme. Termeni aproximativ echivalenți sînt: ideogramă și pictogramă.

Scriere silabică

În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete. Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală precedată în general de o singură consoană.

Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un abugida, un silabar adevărat tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele ma și mi se scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul m este prezent în ambele silabe.

Scriere alfabetică

Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem.

În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologicăŗ, prin comparație cu ortografia inițială, fonologică.

Abjadul

Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele. Istoric, primele sisteme de scriere au fost abjaduri. Ele se folosesc și azi pentru scrierea limbilor semitice.

Sistem de scriere

Abugida

Abugida este un sistem de scriere alfabetic în care fiecare caracter notează o consoană și o vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul este modificat într-un mod sistematic. Diferența față de un sistem de scriere silabic este că acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau între cele care se termină în aceeași vocală.

109

Scriere subfonologică

Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem subfonologic este scrierea hangul a limbii coreene. În acest sistem se combină trei

niveluri de reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o serie de procese fonetice.

Bibliografie

• Ivan V. Carasev, Situația gramatologică în lumea contemporană // Alexe Rău, Scrisul ca expresie a conștiinței și cale de cunoaștere a ființării [1], Chișinău, 2009.

• en Florian Coulmas, The Blackwell Encyclopedia of Writing Systems [2], Blackwell Publishing, 1996

• en Columbia Encyclopedia, „Writingŗ [3], Columbia University Press

Vezi și

• Listă de sisteme de scriere • Limbă vorbită

Referințe

[1] http:/ / archive. is/ 20130930110749/ sites. google. com/ site/ rbardalzo/ situatia_gramatologica_rum [2] http:/ / books. google. com/ books?id=y3KdxBqjg5cC [3] http:/ / education. yahoo. com/ reference/ encyclopedia/ entry/ writing

Puncte de suspensie 110

Punctele de suspensie

Puncte de suspensie sau puncte-puncte reprezintă un semn de punctuație care constă din trei sau mai multe puncte așezate în linie orizontală, folosit pentru a arăta o întrerupere în șirul gândirii, al acțiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus.

Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propoziții sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a șirului vorbirii.

Comunicarea care este așezată înaintea punctelor de suspensie are o intonație descendentă atunci când pauza este neintenționată și o intonație ascendentă atunci când pauza este intenționată.

În scrierea la calculator, punctele de suspensie (…) reprezintă un singur caracter, cu codul 2026.

Punctele de suspensie:

• indică o întrerupere a exprimării:

Într-o zi [...] zăresc un străin cu scurtuc de Nankin și cu picioarele goale [...] Figura lui nu-mi părea necunoscută [...] o privesc cu luare-aminte [...] Ce să văd? [...] Porojan! [...] Cine poate spune bucuria mea! [...] Tovarășul meu de copilărie trăiește! [...] iată-l [...] iată-l plângând și sărutându-mi mâinile [...]

Nu știam ce să-i dau ca să-i fac mulțămire … (Vasile Alecsandri, Porojan)

• apar între propoziții coordonate.

Se mișcă fata [...] clipește din ochi [...] își ridică mâna la frunte [...] își dă frumos părul într-o parte [...] zâmbește [...] se scoală… (Ion Luca Caragiale, Poveste)

• apar după propoziții interogative ori exclamative:

Am înțeles… Nu ți-am spus eu! [...] ghicisem (Ion Luca Caragiale, Dascăl prost)

Vezi și

• • • • • • • • •

Punct Virgulă Punct și virgulă Două puncte Semnul întrebării Semnul exclamării Ghilimele Linie de dialog Cratimă

Puncte de suspensie 111

Legături externe

• ro Limba-română.net [1]

Referințe

[1] http:/ / www. limba-romana. net/ lectie/ Punctele-de-suspensie--punctuatia-/ 84/

Punct și virgulă

;

Punctul și virgula este un semn de punctuație al cărui aspect grafic constă dintr-un punct așezat deasupra unei virgule. Punctul și virgula se folosește pentru a separa într-o frază propozițiile sau grupurile de propoziții care sînt independente sintactic, dar care semantic sînt suficient de apropiate pentru a forma un întreg. Astfel punctul și

virgula are o utilizare intermediară în raport cu virgula dintre două propoziții și cu punctul care marchează sfîrșitul unei fraze.

Cuvîntul care urmează după punct și virgulă se scrie cu inițială minusculă, în afară de cazurile cînd majuscula este cerută de alte reguli.

Exemple

JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Apucăm pe la Sfântul Ionică ca să ieșim pe Podul-de-pământ, ŕ papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei, ŕ coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, ŕ moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, ŕ mațe-fripte după noi... Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu vream să spui cocoanelor...

Ion Luca Caragiale, O noapte furtunoasă

Și când mă uit înapoi, doi hojmălăi se și luaseră după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu intru acasă, ci cotigesc în stânga și intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărnă la rădăcina unui păpușoi.

Ion Creangă, Amintiri din copilărie

Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare,

Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;

Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,

Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți;

Risipite se-mptrăștie a dușmanilor șiraguri,

Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,

Ca potop ce prapădește, ca o mare turburată ŕ

Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată.

Mihai Eminescu, Scrisoarea III

Punct și virgulă 112

Vezi și

• Punct

• Virgulă

• Două puncte • Semnul întrebarii

• Semnul exclamarii

• Ghilimele • Linia de dialog

• Punctele de suspensie

• Cratima

Semnul exclamării

!

Semnul exclamării, numit și semnul mirării, marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative sau imperative. El arată astfel: „!ŗ. Se pune, de asemenea, după interjecțiile și vocativele care exprimă stări afective și sunt considerate cuvinte (sau părți de frază) independente. Când interjecția are, în același timp, sens exclamativ și interogativ, semnul exclamării este însoțit de Semnul întrebării. Se folosește după un substantiv în cazul vocativ.

Vezi și

• • • • • • • • • •

Semnul exclamării dublu Punct Virgulă Punct și virgulă Două puncte Semnul întrebării Ghilimele Linia de dialog Punctele de suspensie Cratimă

!! 113

!!

!!

‼ (semnul exclamării dublu, Unicode: U+203C) se poate referi la:

• semnul exclamării în lingvistică • dublu factorial în matematică

Vezi și


__DISAMBIG__

Pagina aceasta de dezambiguizare listează articolele care au titluri identice sau susceptibile de confuzie. Dacă ați ajuns aici prin intermediul unei legături interne care trebuia să trimită direct la un articol, vă rugăm să o corectați.

Semnul întrebării

Semnul întrebării, numit și semn de întrebare, este un semn grafic folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?ŗ și se așază după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări directe, precum și după titlurile care au caracter interogativ, ca de exemplu în titlul poeziei „Ce e amorul?ŗ, de Mihai Eminescu.

Istorie

Semnul întrebării este atribuit lui Flaccus Albinus Alcuinus și a fost inventat la sfârșitul secolului al VIII-lea. Pe atunci, punctus interrogativus era compus dintr-un punct și o formă de „fulgerŗ dinspre dreapta spre stânga.[1] Semnul întrebării

standard

La începutul secolului al XIII-lea, când comunitatea culturală se dezvolta în Paris și în alte orașe mari din lume, în majoritatea cărților produse apărea un semn al întrebării foarte asemănător cu cel găsit în ziua de azi.

Utilizarea unui spațiu între ultimul cuvânt și semnul întrebării provine de la francezi, pe când în limba engleză a se pune spațiu după cuvântul dinaintea semnului întrebării și semnul întrebării este deranjant, iar The Oxford English Dictionary (cel mai mare dicționar de limbă engleză) nu recomandă acest lucru.

Unii[2] consideră că simbolul ar proveni de la cuvântul latin quaestiō (qvaestio), ce înseamnă "întrebare", ce a fost abreviat ca Qo în timpul evului mediu. Litera mare Q a fost scrisă deasupra literei mici o, iar acest simbol s-a transformat în simbolul modern. Totuși, nu există dovezi ale folosirii notației lui Q deasupra o în manuscrisele medievale, ba chiar dimpotrivă, din manuscrisele medievale pare că semnul evoluează către un q.

Semnul întrebării 114

În alte limbi

În unele limbi, ca spaniola, galiciana și leoneza, pe lângă semnul de întrebare normal, înaintea propozițiilor interogative se folosește un semn de întrebare inversat vertical (¿), astfel încât toate expresiile interogative se scriu între două semne de întrebare, exemplu: ¿Qué sera? („Ce va fi?ŗ).

În limba franceză se pune un spațiu înaintea semnului de întrebare (de exemplu, "Que voulez-vous boire ?").

În limbile greacă și slavonă bisericească în locul semnului de întrebare normal se folosește

punctul și virgula („;ŗ).Wikipedia:Citarea_surselor

Semn de întrebare de început Ģi sfârĢit de propoziŝie (în spaniolă)

În limba armeană semnul de întrebare (՞) are forma unui cerc deschis plasat pe ultima vocală a cuvântului din propoziția interogativă.

În limbile arabă și persană, în care se scrie de la dreapta la stânga, este folosit un semn de

întrebare inversat orizontal „؟ŗ. Limba ebraică se scrie de asemenea de la dreapta la stânga dar folosește un semn de întrebare normal „?ŗ.[3]

Semnul de întrebare se folosește și în limbile chineză, coreeană și japoneză, deși în

japoneză nu e obligatoriu. De obicei în chineză și japoneză se folosește un semn de întrebare mai lat : „？ŗ (cu codul Unicode: U+FF1F).

Semn de întrebare inversat în arabă Ģi persană

Vezi și

• Apostrof • Bară oblică

• • • • • • • • • • •

Blanc (spațiu) Cratimă Două puncte Ghilimele Linie de dialog Linie de pauză Punct Punct și virgulă Puncte de suspensie Semnul exclamării Virgulă

Semnul întrebării 115

Note

[1] http:/ / www. typografie. info/ typowiki/ index. php?title=Bild:Interrogativus. png [2] Brewer, E.C. Dictionary of Phrase and Fable, 1870 (rev. 1894), s.v. 'Punctuation'. [3] Truss, Lynne. Eats, Shoots & Leaves, 2003. p. 143. ISBN 1-59240-087-6.

Virgula

Pentru alte sensuri vedeți Virgulă mobilă și Virgula în limba română.

,

Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție sau între propozițiile unei fraze, despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.

Ortografie

Virgula se folosește în scrierea multor limbi ŕ toate limbile scrise cu alfabetul latin și o parte din celelalte ŕ pentru a structura fraza și propoziția și a evita posibilele ambiguități. Astfel, virgula joacă un rol similar cu pauzele,

variațiile de ritm și intonația în limba vorbită. Utilizarea virgulei diferă de la o limbă la alta, lucrările normative ale fiecăreia impunând reguli mai mult sau mai puțin precise în care virgula este obligatorie, opțională sau nepermisă.

Vezi și Virgula în limba română.

Matematică

În scrierea numerelor, virgula separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. De exemplu: 3,14159.

În aritmetica englezească, virgula se folosește pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea părții întregi de partea fracționară. Numărul cincisprezece milioane se va scrie „15,000,000ŗ.

Informatică

Vezi virgulă fixă și virgulă mobilă

Muzică

Virgula este un semn scris în partea de sus a unui rând melodic, care arată când trebuie făcută respirația în timpul interpretării vocale iar în muzica instrumentală indică frazarea.

Virgulă 116

Vezi și

• Punct


• Două puncte • Semnul întrebării


• Ghilimele • Linia de dialog

• Punctele de suspensie

• Cratimă

Ortografia limbii române

Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung, 1521

Ortografia limbii române este ansamblul de reguli care stabilesc scrierea corectă a limbii române.

De la primul text scris în limba română care s-a păstrat (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521)

până la scrierile de astăzi, normele ortografice au trecut prin nenumărate etape.

Cuprins

1 Istoric

o 1.1 Înainte de 1780

o 1.2 Școala Ardeleană

o 1.3 Ion Heliade Rădulescu

o 1.4 Alfabetul mixt

o 1.5 Alfabetul latin

o 1.6 Lupta dintre etimologism și fonetism

o 1.7 Titu Maiorescu

o 1.8 Norma din 1904

o 1.9 1953

o 1.10 1964

o 1.11 1993

1.11.1 Critici aduse literei „â”

o 1.12 2005

1.12.1 „Niciunul”

2 Ortografia actuală în România

3 Ortografia actuală în Republica Moldova

117

http://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C5%9Fu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u

http://ro.wikipedia.org/wiki/1521

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Istoric

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#.C3.8Enainte_de_1780

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#.C8.98coala_Ardelean.C4.83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Ion_Heliade_R.C4.83dulescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Alfabetul_mixt

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Alfabetul_latin

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Lupta_dintre_etimologism_.C8.99i_fonetism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Titu_Maiorescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Norma_din_1904

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#1953



http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Critici_aduse_literei_.E2.80.9E.C3.A2.E2.80.9D


http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#.E2.80.9ENiciunul.E2.80.9D

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Ortografia_actual.C4.83_.C3.AEn_Rom.C3.A2nia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Ortografia_actual.C4.83_.C3.AEn_Republica_Moldova

4 Vezi și

5 Note

6 Bibliografie

7 Lectură suplimentară

8 Legături externe

Istoric

Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune” europene, alfabete

latine, grecești, glagolitice, paleo-slave, alfabete de tranziție și în final din nou latine.

Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române, au existat multe

păreri contradictorii.

Limba slavonă și scrierea chirilică înlocuiesc limba latină și alfabetul latin în biserica românilor

prin secolul al X-lea și se consolidează în secolele următoare, ca urmare a impunerii acestora de

către Imperiul Bulgar și ca reacție la propaganda catolică.

Totuși, Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a

scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta (1432), așadar, încă mai mult de 400 de ani

după schisma de la 1054. Domnitorul Alexandru cel Bun, sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit

arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și

limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. Mihail Kogălniceanu, un mare

istoric și cărturar român, a susținut aceeași teză, la 1838, în revista Alăuta Românească.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca Timotei Cipariu, episcopul

Melchisedec, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost

introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența, respectiv în secolele X-XII, după

creștinarea bulgarilor, aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric.

Rugăciunea Tatăl nostru în alfabetul chirilic, datând din jurul anului 1850. Transliterare: „Tatăl

nostru, carele ’ești în ceriuri, sfințascăse numele tău: Vie înpărățiia ta: Fie voia ta, pre cum în ceriu, și

pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dăneo noao astăzi: Și ne iartă noao datoriile noastre

pre cum și noi ’ertăm datornicilor noștri: Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveaște de cel rău.

Că a ta iaste înpărățiia, și Putearea, și mărirea în veaci, amin.”

Așadar, începând cu secolele X-XV, cărțile bisericești răspândite la români sunt scrise în limba

veche bisericească, paleoslava, în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafica nu se schimbă în

decursul mai multor secole. Ortografia urmează regulile stabilite la reforma patriarhului Târnovei

Eftimie, un cărturar de seamă din secolul al XIV-lea.

Primele documente românești, care au ajuns până la noi, erau toate scrise cu ajutorul alfabetului

chirilic, datorită influențelor limbii slavone (limba slavă bisericească), care era folosită ca limbă de

cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI - XVII.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, învățații Școlii Ardelene, remarcând originea latină a limbii

române, au început implementarea alfabetului latin. Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până

în anii 1860, când limba română a început să fie reglementată oficial.

118

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Vezi_.C8.99i

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Note

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Lectur.C4.83_suplimentar.C4.83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#Leg.C4.83turi_externe

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=R%C4%83va%C8%99e&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_latin



http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_grec

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_glagolitic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_chirilic

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alfabet_de_tranzi%C8%9Bie&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_slavon%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_X

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aaratul_vlaho-bulgar

http://ro.wikipedia.org/wiki/Catolicism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir

http://ro.wikipedia.org/wiki/Descriptio_Moldaviae

http://ro.wikipedia.org/wiki/Conciliul_de_la_Basel


http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Schism%C4%83


http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_cel_Bun

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihail_Kog%C4%83lniceanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Cipariu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Ha%C8%99deu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Onciul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tat%C4%83l_nostru

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Paleoslava&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Chiril_de_Salonic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Metodiu_de_Salonic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Reform%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patriarh

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=T%C3%A2rnovei_Eftimie&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83rturar

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XIV

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limba_slav%C4%83_bisericeasc%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XI

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XVII

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XVIII

http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Anii_1860

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în scrierea limbii române este reintrodus alfabetul

latin în locul celui chirilic, după o perioadă de tranziție.

Reintroducerea alfabetului latin pentru scrierea limbii române a fost propusă de Școala Ardeleană în

cca. 1780 și adoptat oficial abia în 1881, înainte de aceasta folosindu-se în diverse forme alfabetul

chirilic (adaptat sunetelor românești) și alfabetul grecesc, și rareori cel latin, adaptat cu greu. Deși

izolate, trebuie amintite pentru valoarea lor anticipativă două texte românești cu grafie latină de la

sfârșitul secolului al XVI-lea: Carte de cântece (1571-1575?) în Transilvania și Tatăl nostru, scris de

boierul Luca Stroici și tipărit între 1593-1597.

Înainte de 1780

La sfârșitul secolului al XVI-lea diaconul Coresi face primele încercări de standardizare a

ortografiei. Prin cărțile pe care le-a tradus și tipărit în românește (Întrebarea

creștinească în 1560, Liturghierul în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice

unitare.

Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii

române care ni s-a păstrat (1757) și în care se enunță o serie de reguli ortografice pentru limba

română scrisă cu alfabetul chirilic.

Lexiconul de la Buda, 1825 (coperta interioară)

Școala Ardeleană

Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preocuparea pentru ortografia limbii române

s-a intensificat odată cu lupta dusă de Școala Ardeleană pentru demonstrarea latinității poporului și

limbii române. La această luptă au contribuit printre alții Gheorghe Șincai, Petru Maior și Samuil

Micu. Acesta din urmă a propus primele reguli ortografice pentru scrierea cualfabetul latin în Carte

de rogacioni pentru evlavia homului chrestian (Viena, 1779), prima tipăritură în limba română scrisă

cu alfabet latin.

În 1819, Petru Maior publică Ortographia Romana sive latino-valachica una cum clavi qua

penetralia originationis vocum reserantur, cu anexa Dialog pentru începutul limbii române întră

nepot și unchiu, reeditate în 1825 în Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc..., primul lexicon

cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda, operă monumentală la

redactarea și revizuirea căreia a lucrat și Petru Maior.

119 110

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83










http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_chirilic_rom%C3%A2n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_grecesc


http://ro.wikipedia.org/wiki/Luca_Stroici

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XVI

http://ro.wikipedia.org/wiki/Diaconul_Coresi



http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Eustatievici

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bra%C8%99ov


http://ro.wikipedia.org/wiki/Lexiconul_de_la_Buda

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XVIII


http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_%C8%98incai

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior

http://ro.wikipedia.org/wiki/Samuil_Micu







Ion Heliade Rădulescu

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ion Heliade Rădulescu publică o lucrare despre gramatica

limbii române (1828) în care propune simplificarea alfabetului chirilic prin alcătuirea unui alfabet

mixt. În același timp el susține principiul fonetic în scrierea limbii române.

Alfabetul mixt[modificare | modificare sursă]

Fragment din Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria, de Dimitrie Bolintineanu, tipărită în 1858 cu

alfabetul de tranziție, mixt, cu caractere chirilice și latinești.

Transliterarea textului alăturat, Călătorii..., scris de Dimitrie Bolintineanu:

Klos vine din Paeonia și din muntele Rodope: taie prin mijloc muntele Hemus și se varsă în acelașĭ

fluviŭ. Angrus curge din Ilira spre nord, trece prin lunca Tribalină și se varsă în Brongus și acest din

urmă în Ister; asfel [sic] încăt [sic] Isterul primește tot într’un timp apele a doă [sic] rîurĭ marĭ.

Karpis și Alpis es [= ies] din țară maĭ sus de Obricĭ, curge spre nord și se perd [sic] în

acelaș [sic] fluviŭ... Isterul ese [= iese] din țara Celților, și după ce trece Europa întreagă, întră [sic]

prin Skiția printr’una din mărginile eĭ.

Observații:

i semivocalic notat cu ĭ

încăt, cu ă

elidarea prin apostrof (menținută până la reforma din anii 1950)

nediftongarea verbelor a pierde, a ieși

întră, a întra - formă păstrată dialectal îndeosebi în Transilvania

Alfabetul latin

În 1860 și 1862 se adoptă în mod oficial alfabetul latin, dar, contrar propunerii lui Ion Heliade

Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea limbii române. Una dintre lucrările

importante din această perioadă a fost Dicționarul limbii române scris între 1871 și 1876 de August

Treboniu Laurian și Ioan C. Massim, într-o ortografie latinizantă. Lucrarea a fost criticată de Ovid

Densusianu în Istoria limbii române (1901) pentru încercarea de epurare a vocabularului de toate

elementele nelatine, proces în care autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei

unor cuvinte.

120

http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XIX

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade_R%C4%83dulescu


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne&veaction=edit&vesection=5

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne&action=edit&section=5

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu





http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Treboniu_Laurian



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ioan_C._Massim&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ovid_Densusianu



Iată una din definițiile acestui dicționar — cuvântul băiețel — în grafia originară:

„BAIATELLU, s. m., deminutivu d’in baiatu, 1. in intellessu propriu: are unu baiatellu formosu ca

unu angerellu; — 2. in intellessu metaforicu, cu espressione de desmerdare, in locu de amatu: de

candu te ai dussu, baiatelle, n'amu mai pusu la gutu margelle.”

Lupta dintre etimologism și fonetism

În anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susțineau principiul

fonetic (printre care Aron Pumnul) și cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea

mai potrivită pentru limba română (reprezentați de Timotei Cipariu).

Titu Maiorescu

Titu Maiorescu este cel care împreună cu alți tineri reîntorși de la studii din străinătate (P. P.

Carp, Vasile Pogor, Th. Rossetti și Iacob Negruzzi) a înființat în 1864 la Iași Junimea care avea să

editeze începând cu 1 martie1867 Convorbiri literare, binecunoscuta revistă de literatură prin care s-

au afirmat marii noștri poeți clasici. Este membru al Societății Academice Române din 20 iulie 1867,

mai târziu Academia Română.

Titu Maiorescu scrie un raport către Academia Română (sesiunea generală din 1880) „asupra unui

nou proiect de ortografie” având în vedere la momentul respectiv scrierea de tranziție din Principate

și trecerea treptată (impusă de altfel de Junimea) la alfabetul latin, optându-se pentru un sistem de

scriere fonetică.

Comisia descrisă la paragraful precedent prezintă - printre altele - și această recomandare pentru

Academie[necesită citare]

:

II. Sunete și cerințe ortografice ale limbii române pentru care nu se află litere în alfabetul latin

5. ... [vorbește la început despre formele și transformare în litere cu semnul ˇ (păstor, păscut,

etc.; inclusiv forme de ě la care s-a renunțat mai târziu: věd (văd), vězěnd (văzând), etc.) cu o

excepție la persoana a treia singular a perfectului simplu la conjugarea I unde se va însemna

cu â (accent circumflex).] Acolo unde nu se constată proveniența lui și înlăutrul limbii române

se va însemna cu ă, în afară de i la începutul cuvintelor cu in, care se va însemna cu i. [n.e.> Ca

exemple sunt date, printre altele: lăudâ, umblâ, mănă, pănă, cănd, făntănă, in, indată, inceput, etc. ]

„D-nii, Alecsandri și Quintescu au rămas de părere că să se introducă un semn deosebit pentru î, și

anume i cu circumflex”

„Ceea ce a condus pe majoritate a fost pe lângă sfiala de a introduce prea multe semne nouă, mai

ales convingerea că î este numai o nuanță de pronunțare a lui , că în unele dialecte române nici nu

se aude, și că din manuscriptele vechi (până pe la 1750) se vede o completă amestecare între și ,

care (în afară de î începător) se deosebeau numai caligraficește, așa încât final se însemna mai

întotdeauna cu semnul , și mijlociu mai întotdeauna cu semnul lui .” [n.e.> De aici ideea de

mai târziu (1904) de a diferenția î de â.]

„La obiecția că î este o particularitate esențială a pronunțării române se poate răspunde că scrierea

nu este chemată să exprime toate nuanțele pronunțării, ci numai sonurile radicale și de valoare

flecționară. Și nazalul este o particularitate a limbei franceze, și în loc de e în Mutter, Vater, etc.,

este o particularitate a limbei germane; toți le pronunță, dar nimeni nu le scrie.”

(Notă: Cuvântul sînt era grafiat cu semnul . Pentru î din prepoziția în și prefixul în- era utilizată o

literă care arăta ca un lambda suprapus pe un I. Vezi în nota de subsol linkul către rugăciunea Tatăl

nostru scrisă în alfabetul chirilic românesc de dinainte de simplificarea lui sub forma alfabetului de

tranziție.)

(Studiul continuă cu expunerea faptului că Petru Maior considera în Ortographia romana sive

latino-valachia că nu există î în vorbirea românească ce îi era contemporană și apoi cu alte reguli

propuse).

121

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aron_Pumnul

http://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Cipariu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_P._Carp



http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Th._Rossetti&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi


http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C8%99i

http://ro.wikipedia.org/wiki/Junimea

http://ro.wikipedia.org/wiki/1_martie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Convorbiri_literare

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Revist%C4%83_de_literatur%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Poet

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Clasic&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/20_iulie


http://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ortographia_romana_sive_latino-valachia&action=edit&redlink=1



De aici se vede clar originea ideii lui Sextil Pușcariu de a forma două variante a sunetului î în limba

română prin folosirea lui î și a lui â.

Norma din 1904

În 1904 Titu Maiorescu scria Academiei Române un „Raport înfățișat Academiei Române în

numele secțiunii literare în sesiunea generală de la 1904” referindu-se la revizuirea ortografiei. În

preambul se referea la faptul că revizuirea anterioară începuse în 1869, cu 24 de ani în urmă, printr-o

comisie formată din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie

reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin

temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un

fonetism temperat prin «necesități etimologice»”.

Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca

Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data aceasta formată

din Iacob Negruzzi și Ioan Bianu în locul domnilor Alecsandri și Barițiu care decedaseră, se

formulează o serie de cereri Academiei printre care, din cauza lipsei unei reguli clare în acest caz și a

faptului că fiecare scria cum dorea, și:

„6. Sonul î se scrie cu î, însă acolo unde este imediat precedat de consoanele c sau g se scrie cu â.

Motivul acestei din urmă modificări este analogia cu uzul general, introdus la noi ca și la italieni, de

a citi literele c șig înainte de i drept ce și ge, iar înainte de a drept k și gh. Astfel dacă am scrie, d. e.,

gînd, cînd, cîntec, cu î, acest i, cu tot circumflexul deasupra lui, ne-ar sminti obiceiul cetirii acelor

consonante înaintea vocalei i, pe când scriind cu â rămânem în conformitate cu deprinderea de mult

admisă la c și g.”

În continuare propunerea numărul șase propune o excepție la cuvântul român și derivațiile sale

(inclusiv România) să fie scris în acest fel.

Raportul se finalizează prin obligația pe care și-o asumă un comitet format din domnii I.

Bianu, Ovid Densusianu și Titu Maiorescu, aleși de secțiunea literară să alcătuiască, în cazul în care

punctul numărul șase se aprobă neschimbat de plen, „o broșură cuprinzând aplicări la cât mai multe

cazuri înduioase, pentru a pune ortografia adoptată la îndemâna scriitorilor români”.

Plenul Academiei Române, considerând mult prea grea această regulă propusă, a simplificat-o

astfel: „sonul î se scrie cu â în corpul cuvintelor (cânt, vând, român, etc.) și cu î la începutul lor

(înger, îndoit, însă, etc.)”.

Mostră de ortografie inconsecventă, cu amestec de reguli anterioare reformei din 1904 (de exemplu

literele ĭ, ŭ; carĭ valabil până în 1932) și reguli introduse decenii mai târziu, în anii '50:

PROGRAMUL

Partidului social-democrat al muncitorilor

DIN ROMÎNIA

Desvoltarea economico-socială a societăților burghezo-capitaliste moderne are o tendință

neapărată și neînlăturată de a concentra, de a monopoliza toate mijloacele de producție în mâinele

unei clase, a claseĭ capitaliste.

Prin această concentrare și monopolizare, societatea burghezo-capitalistă desparte pe producătorĭ

de mijloacele de producție, desparte pe meseriașĭ de unelte, pe miciĭ agricultorĭ țăranĭ, de

pămnît [sic] prefăcîndu-ĭ în proletarĭ ce n’aŭ nicĭ un drept asupra productuluĭ munceĭ lor; iar

capitaliștiĭ prin faptul monopolizăreĭ mijloacelor de producere, ajung ei, carĭ nu muncesc, stăpînĭ pe

productul muncitorilor.

(După fragmentul în facsimil reprodus în Dicționar enciclopedic român, vol. IV, Q-Z, Academia

Republicii Socialiste România, Editura politică, București, 1966, p. 203. PSDMR a fost înființat în

1893)

1953

În urma dezbaterilor Academiei R.P.R. desfășurate în 1953, s-a elaborat o nouă ortografie, aprobată

122

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sextil_Pu%C8%99cariu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bari%C8%9B

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bogdan_Petriceicu_Ha%C8%99deu

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Quintescu&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Bianu

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=I._Bianu&action=edit&redlink=1





printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri.[1]

Ea era de fapt reluarea formulei propuse în perioada

interbelică de lingvistul Ion Candrea și istoricul Gheorghe Adamescu, aplicată în Dicționarul

enciclopedic ilustrat (Cartea Românească, 1931). Aceste norme au început să fie aplicate din

primăvara lui 1954. Una dintre cele mai importante schimbări consta în dispariția literei â din

alfabetul limbii române, scriindu-se cu î peste tot, inclusiv (spre deosebire de varianta Candrea)

în romîn, Romînia și derivatele lor. Normele au intrat în vigoare de la data de 1 aprilie 1954

(vezi Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne la "Discuție").

1964

Se revine la â pentru cuvântul român și derivatele lui.

Dicţionarul enciclopedic român: primele două volume au pe copertă scris romîn.

Mărcile poștale au din nou inscripționarea POSTA ROMANA sau POȘTA ROMÂNĂ. În 1964

apar volumele 1 și 2 (din patru) ale enciclopediei întitulate Dicționar enciclopedic romîn, sub

egida Academiei Republicii Populare Române. Însă în aceste două volume (literele A–C și D–

J), romîn și derivatele nu au putut fi modificate.[2]

Spre exemplu:

Vol. 1

„Lucrarea nu înlocuiește deci dicționarul limbii romîne și dicționarele de specialitate (Prefață)”

„Dicționarul enciclopedic romîn cuprinde cele mai importante noțiuni de specialitate. (Indicații la

început)”

„Covoare romînești (Listă de hărți și planșe, la început)”

„Aaron, Petru Pavel, episcop al bisericii romîne unite din Transilvania. (p. 1)”

Vol. 2

„Ghiață, Dumitru, (n. 1888) pictor romîn, artist al poporului din R.P.R. (p. 550)”

„Justinian Marina, patriarh al Bisericii ortodoxe romîne. (p. 937)”

De asemenea: Decorații ale Republicii Populare Romîne, Frescă romînească, Grafică romînească.

1993

În 1993 Academia Română a decis printr-un vot revenirea la grafia cu litera Â în loc de Î în anumite

poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor sunt, suntem, sunteți în loc de sînt, sîntem, sînteți. La vot

au participat toți membrii Academiei, indiferent de specialitate. La momentul respectiv Academia

avea doi membri lingviști: Ion Coteanu, care s-a abținut, și Emanuel Vasiliu, care a votat împotrivă.[3]

Critici aduse literei „â”

Ideea de a utiliza o singură literă pentru sunetul /ɨ/ a apărut cu mult înainte de 1953. Necesitatea de

a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu,

care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.”

În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul Ortografia revizuită a

Academiei Române): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru

123

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#cite_note-1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_enciclopedic_rom%C3%A2n

http://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Rom%C3%A2n%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#cite_note-DER-2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Coteanu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuel_Vasiliu


http://ro.wikipedia.org/wiki/Vocal%C4%83_%C3%AEnchis%C4%83_central%C4%83_nerotunjit%C4%83






http://ro.wikipedia.org/wiki/Convorbiri_literare

un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.”

În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința necesității

„de a scrie sonul î pretutindeni cu î”.

August Scriban scria în 1912 (în „Ortografia românească”) că este „inadmisibilă existența

literelor î și â pentru un singur sunet”.

În anii 1925, 1926 și 1927 a avut loc o serie de congrese ale filologilor români, în urma cărora,

în 1927, Al. Procopovici publică „Ortografia românească”. Prima cerință din această lucrare era

„renunțarea la folosirea lui â șiî și generalizarea folosirii lui î”.

În 1932, Ovid Densusianu cerea în articolul „Noua ortografie” publicat în „Grai și suflet” (vol. V,

nr. 2) „să se renunțe la orice concesiune pentru â [...] Nu cîștigăm nimic cu [această] literă.”

La 31 mai 1929, filozoful Constantin Rădulescu-Motru afirma la ședința Academiei: „Pronunțarea

sunetului î e singură [...]; a-l scrie cînd î, cînd â e deci inutil.”

În articolul „Proiect de reformă a ortografiei române” (1929), Sextil Pușcariu afirma: „Ortografia

urmează ortoepia. Principiul este «scrie cum vorbești».” Tot Sextil Pușcariu își amintește că

în 1932 s-a hotărît la Academie ca „la ortografia generală cu î să se admită o singură excepție

cu â pentru român și derivatele lui”.

În „Gramatica limbii române” (1937), Iorgu Iordan afirma: "Distincția dintre î și â ar trebui să

dispară, fiindcă nu se întemeiază pe fapte de limbă.” Și filologul August Scriban (în „Dicționarul

limbii românești”, publicat la Iași în 1939) susținea că „litera î e totuna cu â și încurcă învățarea

limbii române. Principiul științific e un sunet, o literă”. În același an, în revista „Tempo” , Alexandru

Graur promova aceeași idee: „De ce să avem două semne pentru un singur sunet? Nu e nevoie...”

2005

În octombrie 2005, Academia Română impune[necesită citare]

să se scrie într-un singur

cuvânt niciunul, niciuna, niciun, nicio, după modelul vreunul etc. Excepție se face atunci

când nici are valoare de adverb sau conjuncție (v. mai jos).

Tot atunci se mai schimbă următoarele:

Despărțirea la capăt de rând se poate face fie pe bază de pronunțare (ex: i-ne-gal, de-zo-biș-nu-it, a-nor-ga-

nic), fie pe baza structurii cuvintelor, ținând seamă de elementele constitutive, în special prefixe (ex: in-e-gal, dez-o-biș-nu-it, an-or-ga-nic);

Adaptări: bodyguard/ bodigard, cocktail/ cocteil;

Forme noi de plural: anacoluturi, algoritmuri, aragaze, jobene, pandișpane;

Forme verbale noi: (eu) continui;

Adverbul odată se va scrie legat: Odată ce am stabilit aceste reguli, le vom respecta;

Sunt corecte ambele

forme: anteturi/antete, căpșune/căpșuni, cireșe/cireși, ferăstrău/fierăstrău, ligheane/lighene, tumoare/tumoră;

„Niciunul”

Ediția a doua a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române precizează

următoarele despre scrierea legată a cuvântului niciunul și a derivatelor sale:

Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul și ale adjectivului

pronominal corespunzător niciun (niciuna, nici o etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun —, prin

aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse și grafic de îmbinările libere

asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă

confundați, eu nu am nici un frate, nici mai mulți), *nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici

unul, nici celălalt).

124


http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Scriban






http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Al._Procopovici&action=edit&redlink=1



http://ro.wikipedia.org/wiki/31_mai


http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_R%C4%83dulescu-Motru





http://ro.wikipedia.org/wiki/Iorgu_Iordan

http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Scriban


http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Graur



http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Citarea_surselor

Ortografia actuală în România

Împotriva deciziei din 1993 a Academiei Române și-au exprimat poziția numeroși lingviști. Astfel, Dumitru

Irimia scrie în „Gramatica limbii române”, (Editura Polirom, Iași, 1997) următoarele: „Schimbarea normei ortografice prin Hotărîrea Academiei Române din 17.II.1993 a fost impusă cu mijloace intrînd în contradicție

cu principii fundamentale ale desfășurării vieții științifice. Modificările impuse (î din â) nu au întemeiere

științifică.” Poziții similare au luat savanți ca Eugen Coșeriu, Alf Lombard, Mioara Avram și George Pruteanu.

Ortografia actuală în Republica Moldova

Academia de Științe a Moldovei a recunoscut atât hotărârea Academiei Române din 1993, cât și reforma

ortografică din 2005.[4]

Vezi și

Fonologia limbii române

Româna liturgică

Note

1. ̂ Hotărîre pentru aprobarea noilor norme ortografice ale limbii romîne, București, 16 septembrie 1953, in: Mic Dicționar

Ortografic, pp. 3-4.

2. ̂ Academia Republicii Populare Române Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966

3. ̂ Ion Bogdan Lefter, „Limba română speculată politic”, Observator cultural, nr. 86, 16 octombrie 2001

4. ̂ „La solicitarea Consiliului Științific al Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei din 24 noiembrie 2009 și în

conformitate cu Hotărârea Adunării Generale a Academiei Române din 17 februarie 1993, privind revenirea la â șisunt în grafia limbii române, Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică, întrunit în ziua de 25 decembrie 2009, a hotărât să se adreseze Parlamentului Republicii Moldova cu rugămintea de a lua o hotărâre în problema revenirii în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor, a formei sunt (suntem, sunteți) și la normele ortografice cuprinse în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM, ediția a II-a, București, 2005).” Modificări în ortografia limbii române, nr. 1(16), martie 2010

Bibliografie

Titu Maiorescu, Din „Critice”, ediție îngrijită de Domnica Fimilon-Stoicescu, colecția Lyceum 12, Editura Tineretului, București,

1967. (pag. 200 - 201; 209 - 210)

Titu Maiorescu, Critice, două volume apărute la Editura pentru literatură, „Minerva”, București, 1967.

Mioara Avram: Ortografie pentru toți, Editura Litera, 2002. Disponibilă în format digital la Pruteanu.ro (fișier PDF arhivat în

format ZIP).

„Marele dicționar ortografic al limbii române”, editura Litera, 2008

en Glanville Price, Encyclopedia of the languages of Europe, Editura Wiley-Blackwell, 2000

Academia Republicii Populare Romîne, Institutul de Lingvistică din București, Mic Dicționar Ortografic, Editura Academiei

Republicii Populare Romîne, Ediția a II-a, 1954

Lectură suplimentară

Din istoricul ortografiei românești: secolul al XVII-lea, Fr Király, Editura Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie,

1986

Legături externe

ro Ortografia.ro

ro „Î din A nu a fost ideea lingviștilor din 1953”, la www.pruteanu.ro

ro „De ce scriu cu Î din I”, articol de George Pruteanu publicat în România literară din 23 octombrie 2002

ro Alf Lombard: „Despre folosirea literelor â și î”, revista Limba română, 1992

ro Filatelia română în 1964

ro Comparativ: filatelia între 1954-1964. "POSTA (AERIANA) R. P. ROMÎNĂ" și POSTA ROMINA

ro Alexandru Niculescu, „Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești”, România literară, nr. 45, 2002

125

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_Irimia




http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Co%C8%99eriu

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alf_Lombard

http://ro.wikipedia.org/wiki/Mioara_Avram

http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Pruteanu




http://ro.wikipedia.org/wiki/Fonologia_limbii_rom%C3%A2ne

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2na_liturgic%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#cite_ref-1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ortografia_limbii_rom%C3%A2ne#cite_ref-DER_2-0


http://www.observatorcultural.ro/Limba-romana-speculata-politic*articleID_1041-articles_details.html


http://akademos.asm.md/files/Modificari%20in%20ortografia%20limbii%20romane.pdf






http://www.pruteanu.ro/8forum/carti/carti-e.htm

http://books.google.com/books?id=29BAeKHwvuoC&dq=carte+de+rogacioni

http://www.ortografia.ro/

http://www.pruteanu.ro/8forum/afisaref.php?id=29996

http://www.pruteanu.ro/103deceidini.htm

http://moldova.go.ro/pagini/limba/lombard.htm

http://www.minerva.unito.it/Filatelia/G4/Romaniagalilei1964.jpg

http://www1.cira.colostate.edu/ramm/hillger/Romania.C49.jpg

http://www.romlit.ro/ortografia_-_o_problem_de_istorie_a_culturii_romneti

Sursele și contribuitorii articolelor 126


A Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8551668 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Alexandru Gabriel, BladeBV, DanUngureanu, Danutz, Dany 123, GringoCroco, Hashar, Impy4ever, Iulianu, Joaculo, L.A. (AWB), Minisarm, Quistnix, Remigiu, Rlupsa, Ronline, Saxonul, Wars, 19 modificări anonime

Ă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8336786 Contribuitori: AdiJapan, Andrei Stroe, Danutz, Jmabel (US), Remigiu, Robert beta1989, Tico, Victor Blacus, Wars, 11 modificăr i anonime

Â Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907318 Contribuitori: AdiJapan, Alex17nico, Danutz, Miehs, Remigiu, Robert beta1989, Tgakic, Tico, Wars, 10 modificări anonime

B Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907310 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Ark25, Danutz, Hashar, Ionutzmovie, Minisarm, Mycomp, Palica, Remigiu, Saxonul, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

C Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8490984 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Alex:D, Bojicas, Danutz, FlorinCB, Ghepardul5, Matrix smq, Mihaimm, Minisarm, Mishuletz, Mycomp, Remigiu, Rlupsa, Saxonul, Strainu, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

D Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907348 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Danutz, Güüühjle, Hashar, Memo18, Nagy Ladislau Radu, Palica, Remigiu, Rlupsa, Rsocol, Suisui, Terraflorin, Urzică, Wars, 2 modificări anonime

E Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907365 Contribuitori: AdiJapan, Arie Inbar, Ark25, Danutz, Hashar, Minisarm, Remigiu, Rlupsa, Saxonul, Suisui, Terraflorin, Wars, 3 modificări anonime

F Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907375 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Hashar, Palica, Remigiu, Saxonul, Suisui, Terraflorin, Wars, 1 modificări anonime

G Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7908990 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Hashar, Mishuletz, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 3 modificări anonime

H Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7908996 Contribuitori: AdiJapan, Anseris Mons, Danutz, Hashar, Raduborza, Rebel, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Tiberiu Balint, Wars, 2 modificări anonime

I Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8779107 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Danutz, Mycomp, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 1 modificări anonime

J Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7909001 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Gdaniel111, Hashar, Palica, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 2 modificări anonime

K Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7909006 Contribuitori: 2050bugatti, AdiJapan, Alex:D, Burzuchius, Danutz, Hashar, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 5 modificări anonime

L Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7909021 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Alex:D, Ark25, Danutz, Hashar, Palica, Remigiu, Scouter, Suisui, Terraflorin, Wars , 3 modificări anonime

M Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7909024 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Danutz, Hashar, Palica, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 1 modificări anonime

N Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7909032 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Hashar, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 2 modificări anonime

O Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910692 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Hashar, Palica, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 3 modificări anonime

P Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910694 Contribuitori: Acidutza, AdiJapan, Danutz, Palica, Remigiu, Suisui, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

Q Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910695 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Biancaburtoiu, Danutz, Palica, Remigiu, Tavilis, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

R Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910696 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Danutz, Palica, Remigiu, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

S Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910658 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Danutz, Hashar, Remigiu, Terraflorin, Thesileboss, Victor Blacus, Wars, 3 modificări anonime

Ș Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8319300 Contribuitori: AdiJapan, Alex17nico, Alex:D, Amateur55, Arie Inbar, Ciumbi, Danutz, GringoCroco, JøMa, LaZ0r, Ppojke, Remigiu, Rgrg, Robert beta1989, Sixtus, Strainu, Tico, Trevas, Wars, 10 modificări anonime

T Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910648 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Danutz, Palica, Remigiu, Terraflorin, Wars, 2 modificări anonime

Ț Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8315127 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Ark25, AtonX, Cezarika1, Danutz, Firilacroco, GEO, GringoCroco, Rad Urs, Redf0x, Remigiu, Robert beta1989, Rsocol, Strainu, Tico, Tolea93, Victor Blacus, Wars, 15 modificări anonime

U Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910697 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Danutz, Palica, Remigiu, Terraflorin, Wars, 2 modificări anonime

V Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7907326 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Alex:D, Danutz, Gührligührli, Miehs, Palica, Remigiu, Terraflorin, Wars, 4 modificări anonime

X Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910685 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Alex:D, Ark25, Danutz, Remigiu, Terraflorin, Wars, Xanthar, 3 modificări anonime

Y Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910689 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Cineva Cinevalescu, Danutz, Palica, Remigiu, Terraflorin, Wars, 2 modificări anonime

W Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7910683 Contribuitori: AdiJapan, Danutz, Palica, Remigiu, Ronline, Suisui, Terraflorin, Wars, 5 modificări anonime

Z Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8437708 Contribuitori: AdiJapan, Aka, Danutz, Hashar, Parvus7, Remigiu, Terraflorin, Wars, 6 modificări anonime

Alfabet Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7519978 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Bernstein Leonard, Bogdan, Danutz, Dumixandrei, Ficatus, Hashar, Ices2Csharp, Iulianu, Laurentiu laurentiu, MSClaudiu, Minisarm, NeaNita, Nicolae Coman, Palica, Parvus7, Purodha, Rebel, Wars, 7 modificări anonime

Alfabetul Fonetic Internațional Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8628581 Contribuitori: ANDROBETA, AdiJapan, Alex17nico, Ark25, Danutz, Gikü, GÜT, Laurap, Mvelam, NeaNita, Ronline, Rotlink, Valy, 12 modificări anonime

Alfabetul limbii române Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8623675 Contribuitori: AdiJapan, Adrian two, Anclation, Andrei Stroe, Bekuletz, Bernstein Leonard, Bjankuloski06ro, Burado88, Burzuchius, Danutz, Emily, GEO, Goliath, Ionutzmovie, Iulianu, Lucian GAVRILA, Minisarm, Moyogo, Octavix, Ommiy-Pangaeus, Pixi, Ppojke, Rebel, Remigiu, Ronline, SiliconValley, Sobreira, Turcanin, Victor Blacus, Wars, 71 ,לערי ריינהארט modificări anonime

Alfabetul chirilic român Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8691018 Contribuitori: Acct001, AdiJapan, Albabos, Alex:D, Bggoldie, Bogdan, Evropy, Feri Goslar, Gabi.gaman, Geotipsie1, Keshetsven, Landroni, Laurap, Madalinfocsa, Miehs, Mihai Andrei, Minisarm, Octavix, Olahus2, Remigiu, RemusMarin, Sfaefaol, Turbojet, Victor Blacus, ОЯййн, 44 modificări anonime

Alfabetul arab Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7825319 Contribuitori: Alex:D, Anclation, Andrei Stroe, Andrei banut, AnisaW, Bernstein Leonard, Danutz, Firilacroco, Gikü, GÜT, Iulianu, Mocu, Orioane, Palica, Remus Octavian Mocanu, Romihaitza, Terraflorin, Victor Blacus, V lad, 32 modificări anonime

Alfabetul chirilic Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8100257 Contribuitori: AdiJapan, Alex17nico, Andrei Stroe, Ark25, Bernstein Leonard, Danutz, Dedi, Elerium, Eugast, Evropy, Ficatus, Gikü, Iulianu, LKD, Mikhai l Ryazanov, Octavix, Opozi2, Rad Urs, Rebel, Redfox hq, Remigiu, Sfaefaol, Ursoba, Vali, 32 modificări anonime

Alfabetul georgian Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8667496 Contribuitori: Evropy, Ficatus, GeorgianJorjadze, GÜT, Minisarm, Mocu, RodicaB, Rotlink, Urzică, XXN, 7 modificări anonime


Alfabetul grec Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7983635 Contribuitori: ANDROBETA, Andrei Stroe, Arie Inbar, Bernstein Leonard, CustodieMinori, Danutz, Eugen04, Firilacroco, FlorinCB, Future Perfect at Sunrise, GEO, GÜT, Hashar, Iuliancozminomega, MaxPayne96, Mihai Andrei, Minisarm, Nicolae Coman, Palica, Peter Chastain, Remigiu, SMITHECAV, Siegchen, Terraflorin, Utilizator1234567890, 25 modificări anonime

Alfabetul latin Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8424951 Contribuitori: AdiJapan, Anclation, Autoreplay, Bernstein Leonard, Burzuchius, Danutz, Erinaceus, GEO, Hashar, Mihai Andrei, Minisarm, Palica, Rebel, Terraflorin, Toniher, Urzică, Victor Blacus, 飯江誰出茂, 15 modificări anonime

Alfabetul Braille Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8258960 Contribuitori: AnaZ, Bernstein Leonard, Danutz, Dany 123, Hashar, Kwamikagami, Mihai, NeaNita, Palica, Parvus7, Ronline, Tanuki Z, 4 modificări anonime

Codul Morse Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7916800 Contribuitori: AdiJapan, Andrei Stroe, Ark25, BAICAN XXX, GEO, GÜT, Impy4ever, Miehs, Mihai.1954, Ouatu bogdan, Parvus7, Radufan, Sepulfan, Slyther, Victor Blacus, Wars, 8 modificări anonime

Ortografie Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8759393 Contribuitori: Ark25, Floddinn, GEO, Mazarin07, Mycomp, Saturnian, TabulaScriptoria, Wars, 2 modificări anonime

Silabar Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7532143 Contribuitori: AdiJapan, NeaNita, Radufan

Listă de sisteme de scriere Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8381732 Contribuitori: Dmitri Lytov, GEO, GÜT, Mgall, NeaNita, Strainu, Venske, Wars, 5 modificări anonime

Ortografia limbii franceze Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8761770 Contribuitori: Amator linguarum

Semn grafic Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=6387727 Contribuitori: Minisarm, NeaNita, Parvus7, Terraflorin

Semn diacritic Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8633104 Contribuitori: Abel CavaĢi, AdiJapan, Afil, Alexxed, Andrei Stroe, Bernstein Leonard, Cornel, E1nh3rjar, GEO, Hashar, Kapparo, Miehs, Nicolae Coman, Radu Gherasim, Remigiu, Ronline, SirJibby, Sl, Strainu, Tico, Turbojet, Vlad, XXN, 21 ,לערי ריינהארט modificări anonime

Asterisc Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8484049 Contribuitori: Mycomp, XXN

Accent ascuțit Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7622000 Contribuitori: Feri Goslar, Remigiu, Sl

Apostrof (simbol) Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8048218 Contribuitori: Ionutzmovie, Quezwah, Sebastianpin, 1 modificări anonime

Cratimă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8426865 Contribuitori: Ana111707070, Butulescu, Gutza, Ionutzmovie, Sebastianpin, 5 modificări anonime

Două puncte Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7556698 Contribuitori: AdiJapan, Emily, GÜT, Korn3l, Mycomp

E-mail Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8770053 Contribuitori: Adrian2, Andrei Stroe, Ark25, Bizoi, Bogdan, Cezarlupan, Chupy, Dan Mihai Pitea, Danutz, GEO, Hashar, Lare 11, Laurap, Mihai Capotă, Minisarm, Mycomp, NeaNita, Palica, Paranoid.android, Radulescu Alexandru Matei, Rebrisoara, Romihaitza, Sfaefaol, TabulaScriptoria, Velaurius, 14 modificări anonime

Ghilimele Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8631434 Contribuitori: AdiJapan, BICasian, Calusarul, Cronicaru, GÜT, Korn3l, Minisarm, 5 modificări anonime

Glifă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7640097 Contribuitori: Remigiu, Wars

Grafem Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7759074 Contribuitori: Mycomp

Ideogramă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7532090 Contribuitori: AdiJapan, Alex:D, Andrei Stroe, Firilacroco, Floddinn, Gutza, Nicolae Coman, Urzică, Vlad, 13 modificări anonime

Kreska Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7401214 Contribuitori: Gdaniel111, 1 modificări anonime

Ligatură (tipografie) Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8247119 Contribuitori: Amator linguarum

Linie de pauză Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8763574 Contribuitori: AdiJapan, Bourge, Mgall, Minisarm, Orioane, 1 modificări anonime

Linie de dialog Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8707988 Contribuitori: Mgall, Mireille03, 2 modificări anonime

Pictogramă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8279891 Contribuitori: AMDATi, ANDROBETA, Bunu vio, Floddinn, Gandacel, Parvus7, ScotXW, XXN, 3 modificări anonime

Punct Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7406794 Contribuitori: AdiJapan, Anclation, Arado, Ark25, Asybaris01, Bercant, Entalpielibera, Firilacroco, GEO, GÜT, Jokes Free4Me, Korn3l, Ledeanu, Miehs, Mycomp, NeaNita, Orioane, Pixi, Ronline, Wars, Wikiuser1994, 5 modificări anonime

Sistem de scriere Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8187841 Contribuitori: ANDROBETA, AdiJapan, Asybaris01, GÜT, JAn Dudík, NeaNita, Rotlink, 5 modificări anonime

Puncte de suspensie Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8289254 Contribuitori: Andrei Stroe, BICasian, GEO, Miehs, Nicolae Coman, Victor Blacus, 5 modificări anonime

Punct și virgulă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=7556697 Contribuitori: AdiJapan, Alexutzu29, Emily, GÜT, Korn3l, 2 modificări anonime

Semnul exclamării Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8799214 Contribuitori: Alex17nico, Cuarțcalcitcalcopirită, Impy4ever, Korn3l, MihaelaAndreeaS, Minisarm, Sebastianpin, Turbojet, Victor Blacus, 4 modificări anonime

!! Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8799256 Contribuitori: Alex17nico, Victor Blacus

Semnul întrebării Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8386056 Contribuitori: AdiJapan, Bourge, Dany 123, Ervin C., Firilacroco, Gikü, Impy4ever, J'88, JohnTodd94, Jokes Free4Me, Korn3l, Mgall, Minisarm, NeaNita, Nerissa-Marie, Remigiu, Silenzio76, Terraflorin, Victor Blacus, Virtual, 2 modificări anonime

Virgulă Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8351065 Contribuitori: AdiJapan, Ark25, BICasian, Emily, Firilacroco, GÜT, Korn3l, Laurap, Miehs, Mishuletz, Ommiy-Pangaeus, Rebel, Silenzio76, 17 modificări anonime

127

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilor 128


Image: ICS_Alpha.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Alpha.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Badzil, Cycn, Denelson83, EclecticArkie, JoeDeRose, Legivot Image: Semaphore_Alpha.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Alpha.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image: Braille_A1.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_A1.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image: LSF LettreA.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LSF_LettreA.jpg Licență: necunoscută Contribuitori: Clairette, Kowey, 1 modificări anonime Image: LSQ a.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:LSQ_a.jpg Licență: Public Domain Contribuitori: AdamBMorgan, Dcbelanger, Nikki, Rumensz, 1 modificări anonime Fișier:PhoenicianA-01.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PhoenicianA-01.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Dcoetzee, Ilmari Karonen, Nd, Pmx, Verdy p Fișier:Alpha uc lc.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Alpha_uc_lc.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Dcoetzee, F l a n k e r Fișier:EtruscanA-01.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EtruscanA-01.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Dbc334, Dcoetzee, Ilmari Karonen, Martin Kozák, Murraybuckley, Nd, Pseudomoi Fișier:RomanA-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RomanA-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Original by Nohat SVG by OsamaK. File:EgyptianB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EgyptianB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anomie File:PhoenicianB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PhoenicianB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:Pmx File:Beta uc lc.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Beta_uc_lc.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Dcoetzee, F l a n k e r File:EtruscanB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EtruscanB-01.svg Licență: necunoscută Contribuitori: File:EtruscanB-01.png: Nohat derivative work: Martin Kozák (talk) File:RomanB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RomanB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anomie Image:EgyptianB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EgyptianB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anomie Image:Proto-semiticB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Proto-semiticB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anomie Image:PhoenicianB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PhoenicianB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:Pmx Image:Beta uc lc.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Beta_uc_lc.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Dcoetzee, F l a n k e r Image:EtruscanB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EtruscanB-01.svg Licență: necunoscută Contribuitori: File:EtruscanB-01.png: Nohat derivative work: Martin Kozák (talk) Image:RomanB-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RomanB-01.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anomie Image:ICS_Bravo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Bravo.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose, Paradoctor, Sarang Image:Semaphore_Bravo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Bravo.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_B2.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_B2.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl File:C_cu_pete_de_leopard_2014-04-27_22-42.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:C_cu_pete_de_leopard_2014-04-27_22-42.jpg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:Ghepardul5 File:Phoenician gimel.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Phoenician_gimel.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Ch1902 File:Jiim-individua.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Jiim-individua.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Korrigan, Shibo77, Wickey-nl File:Gimel Hebrew.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gimel_Hebrew.svg Licență: necunoscută Contribuitori: Original uploader was Ktims at en.wikipedia File:Gamma uc lc.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gamma_uc_lc.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Dcoetzee, F l a n k e r File:EtruscanC-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EtruscanC-01.svg Licență: necunoscută Contribuitori: File:EtruscanT-01.png: Nd derivative work: Martin Kozák (talk) File:Old Latin G.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Old_Latin_G.svg Licență: necunoscută Contribuitori: Loki 66 Image:ICS_Charlie.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Charlie.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Charlie.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Charlie.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_C3.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_C3.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Delta.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Delta.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Cycn, Denelson83, Indolences, JoeDeRose, Ludger1961, Mattes, Rocket000 Image:Semaphore_Delta.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Delta.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_D4.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_D4.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Echo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Echo.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Echo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Echo.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_E5.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_E5.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Made by using User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl. Image:ICS_Foxtrot.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Foxtrot.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Foxtrot.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Foxtrot.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_F6.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_F6.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Golf.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Golf.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Anime Addict AA, Cycn, Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose, Mattes Image:Semaphore_Golf.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Golf.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_G7.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_G7.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Hotel.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Hotel.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Hotel.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Hotel.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_H8.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_H8.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_India.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_India.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_India.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_India.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_I9.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_I9.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Juliet.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Juliet.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Bukk, Denelson83, JoeDeRose, Legivot, Mattes


Image:Semaphore_Juliet.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Juliet.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_J0.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_J0.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Kilo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Kilo.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Kilo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Kilo.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83, 1 modificări anonime Image:Braille_K.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_K.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Lima.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Lima.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Bukk, Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose, Mattes Image:Semaphore_Lima.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Lima.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_L.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_L.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl File:PhoenicianM-01.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PhoenicianM-01.png Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic Contribuitori: ArwinJ, Chronopsis, CommonsDelinker, Dcoetzee, Denniss, Ilmari Karonen, KES47, Nd, Verdy p, 1 modificări anonime File:EtruscanM-01.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:EtruscanM-01.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic Contribuitori: User:Martin Kozák File:Mu uc lc.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Mu_uc_lc.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Dcoetzee, F l a n k e r File:RomanM-01.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:RomanM-01.png Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic Contribuitori: Albedo-ukr, Bodoque57, Czupirek, Denniss, Justass, Nd, Pseudomoi Image:ICS_Mike.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Mike.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, F. F. Fjodor, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Mike.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Mike.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_M.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_M.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_November.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_November.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_November.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_November.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_N.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_N.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Oscar.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Oscar.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Edward, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Oscar.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Oscar.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_O.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_O.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Papa.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Papa.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose, Stas1995, 1 modificări anonime Image:Semaphore_Papa.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Papa.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_P.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_P.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Quebec.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Quebec.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose, Paradoctor, Rocket000, ZooFari Image:Semaphore_Quebec.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Quebec.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_Q.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Q.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Romeo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Romeo.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Romeo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Romeo.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_R.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_R.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Sierra.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Sierra.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Sierra.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Sierra.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_S.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_S.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Fișier:Virguliŝa Ģi sedila.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Virguliŝa_Ģi_sedila.svg Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: AdiJapan Image:ICS_Tango.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Tango.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Tango.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Tango.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83, Luigi Chiesa Image:Braille_T.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_T.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Uniform.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Uniform.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Uniform.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Uniform.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_U.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_U.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Victor.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Victor.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, F. F. Fjodor, JoeDeRose, Legivot Image:Semaphore_Victor.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Victor.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_V.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_V.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_X-ray.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_X-ray.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_X-ray.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_X-ray.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_X.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_X.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Yankee.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Yankee.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, JoeDeRose, Legivot, Sarang Image:Semaphore_Yankee.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Yankee.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_Y.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Y.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Whiskey.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Whiskey.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Alkari, Denelson83, Indolences, JoeDeRose, 1 modificări anonime Image:Semaphore_Whiskey.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Whiskey.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83

129


Image:Braille_W.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_W.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:ICS_Zulu.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:ICS_Zulu.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Denelson83, EclecticArkie, Indolences, JoeDeRose Image:Semaphore_Zulu.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Semaphore_Zulu.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Andy Dingley, Denelson83 Image:Braille_Z.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Z.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Fișier:Caslon-schriftmusterblatt.jpeg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Caslon-schriftmusterblatt.jpeg Licență: Public Domain Contribuitori: William Caslon Fișier:The Phonetic Teachers' Association.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:The_Phonetic_Teachers'_Association.png Licență: Public Domain Contribuitori: AdiJapan at ro.wikipedia Fișier:IPA chart 2005.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:IPA_chart_2005.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Kwamikagami (talk) 21:28, 2 October 2008 (UTC) Image:Blank vowel trapezoid.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Blank_vowel_trapezoid.svg Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Blank_vowel_trapezoid.png: IPA_vowel_trapezium.svg: *Ga_open_allophones.svg: Angr derivative work: Moxfyre (talk) derivative work: Moxfyre (talk) Imagine:Scrisoarea lui Neacsu.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Scrisoarea_lui_Neacsu.jpg Licență: Public Domain Contribuitori: NeacĢu Lupu Imagine:Romanian Cyrillic - Lord's Prayer text.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Romanian_Cyrillic_-_Lord's_Prayer_text.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: ОЯййн Imagine:rom-chirilic.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rom-chirilic.png Licență: necunoscută Contribuitori: Alex:D, Gikü, Robert beta1989, 1 modificări anonime File:Petrindu.bis lemn.ceasul mortii lui Hs.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Petrindu.bis_lemn.ceasul_mortii_lui_Hs.jpg Licență: Creative Commons Attribution 3.0 Contribuitori: Alexandru BaboĢ Albabos File:Proclamaŝia de la Islaz (1848).jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Proclamaŝia_de_la_Islaz_(1848).jpg Licență: Public Domain Contribuitori: AdiJapan, Bogdan, Codrinb, Dahn, Diego pmc, Sacha47 File:Anton Pann - Bazul teoretic, title page.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anton_Pann_-_Bazul_teoretic,_title_page.png Licență: Public Domain Contribuitori: I, user:adriatikus, have extracted the title page from the PDF released by Stavropoleos Monastery, a digitization of the 1845 original found in their library. Originally written and printed by Anton Pann File:Stamp Moldavian Cap de bour 1858.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stamp_Moldavian_Cap_de_bour_1858.jpg Licență: necunoscută Contribuitori: Scanned and processed by Andrei Sdobnikov File:Stavropoleos-anastasimatar-macarie-viena-1823-p11.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Stavropoleos-anastasimatar-macarie-viena-1823-p11.png Licență: Public Domain Contribuitori: I, user:adriatikus, have extracted page #11 from the PDF released by Stavropoleos Monastery, a digitization of the 1823 original found in their library. Originally printed by Hieromonk Macarie in Vienna. File:MTR 1827 Book.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:MTR_1827_Book.jpg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Joe Mabel File:Teleormanu TL.bislemn.insemnare 1858.dreapta.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Teleormanu_TL.bislemn.insemnare_1858.dreapta.jpg Licență: Creative Commons Attribution 3.0 Contribuitori: Alexandru BaboĢ Albabos File:C. Negruzzi - Scene istorice, AкдйрЯndпȣ КщоȣчnдЯnȣк.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:C._Negruzzi_-_Scene_istorice,_AкдйрЯndпȣ_КщоȣчnдЯnȣк.jpg Licență: Public Domain Contribuitori: C. Negruzzi (text); unknown (graphics) File:Foaie pentru minte, inima si literatura, Nr. 1, Anul 1840.pdf Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Foaie_pentru_minte,_inima_si_literatura,_Nr._1,_Anul_1840.pdf Licență: Public Domain Contribuitori: Periodice File:Gazeta de Transilvania, Nr. 1, Anul 1 (1838).pdf Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gazeta_de_Transilvania,_Nr._1,_Anul_1_(1838).pdf Licență: Public Domain Contribuitori: Periodice File:Costache Caragiale - Pruncul Roman.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Costache_Caragiale_-_Pruncul_Roman.jpg Licență: Public Domain Contribuitori: Alex:D, Bogdan, FSII File:Sentențe morale.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Sentențe_morale.jpg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:Keshetsven Fișier:Alfabeto arabe.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Alfabeto_arabe.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Degeefe, Qvarie, Santosga Fișier:Azbuka 1574 by Ivan Fyodorov.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Azbuka_1574_by_Ivan_Fyodorov.png Licență: Public Domain Contribuitori: Azbuka_1574_by_Ivan_Fyodorov.jpg: Ivan Fyodorov derivative work: Mikhail Ryazanov (talk) Image:Anban-historical.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Anban-historical.png Licență: Public Domain Contribuitori: JFHJr File:Georgian Alphabet Carved Into Stone.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Georgian_Alphabet_Carved_Into_Stone.jpg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 2.0 Contribuitori: FlickreviewR, GeorgianJorjadze, Jaqeli Fișier:DSC 4050-MR-Braille.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:DSC_4050-MR-Braille.jpg Licență: Attribution Contribuitori: Christophe.moustier, Editor at Large, Matilda, Para, Suruena, Torsch, Walter, 3 modificări anonime Image:Braille A1.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_A1.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille B2.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_B2.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille C3.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_C3.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille D4.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_D4.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille E5.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_E5.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Made by using User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl. Image:Braille F6.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_F6.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille G7.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_G7.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille H8.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_H8.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille I9.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_I9.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille J0.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_J0.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille K.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_K.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille L.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_L.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille M.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_M.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille N.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_N.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille O.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_O.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille P.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_P.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille Q.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Q.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille R.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_R.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille S.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_S.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille T.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_T.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille U.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_U.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille V.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_V.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille W.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_W.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille X.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_X.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille Y.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Y.svg Licență: necunoscută Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl Image:Braille Z.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Z.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:3247's Image Wizard/Scripts/braille.pl

130


Image:Braille CapitalSign.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_CapitalSign.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille NumberSign.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_NumberSign.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille Period.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Period.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille Comma.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Comma.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille QuestionMark.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_QuestionMark.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Bryan Derksen, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille Semicolon.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Semicolon.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Kenmayer, Sarang, Umherirrender, Vanisaac, 1 modificări anonime Image:Braille ExclamationPoint.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_ExclamationPoint.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille QuoteOpen.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_QuoteOpen.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille QuoteClose.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_QuoteClose.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille Bracket.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Bracket.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac Image:Braille Hyphen.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Braille_Hyphen.svg Licență: necunoscută Contribuitori: 3247's Image Wizard, Sarang, Umherirrender, Vanisaac FiĢier:International Morse Code.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:International_Morse_Code.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Rhey T. Snodgrass & Victor F. Camp, 1922 Image:six glyphs.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Six_glyphs.svg Licență: Creative Commons Zero Contribuitori: Ospalh Image:Writing systems worldwide.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Writing_systems_worldwide.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: uploaded to Wikipedia by JWB. Image:WritingSystemsoftheWorld.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:WritingSystemsoftheWorld.png Licență: GNU Free Documentation License Contribuitori: Original uploader was User:Nickshanks at en.wikipedia Fișier:@@@.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:@@@.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Editor at Large, Fastily, Guy0307, Johnny Bin, Koavf, Mattes, Palosirkka, Rocket000, Yug, 1 modificări anonime FiĢier:MAYA-g-log-cal-D10-Ok.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:MAYA-g-log-cal-D10-Ok.png Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Bryan Derksen, CJLL Wright, ExtendedPartition, Ixtzib FiĢier:Egypte louvre 182.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Egypte_louvre_182.jpg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 1.0 Generic Contribuitori: Alensha, Aoineko, Borislav, Clio20, Didia, Elgewen, JMCC1, Kajk, Mmcannis, Neithsabes, Paddy, Tedmek, Thanatosimii, Thuresson, 3 modificări anonime Fișier:Ideograma ji cursiva.png Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ideograma_ji_cursiva.png Licență: necunoscută Contribuitori: AdiJapan, Gikü Fișier:三-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:三-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Micheletb, Wikic Fișier:人-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:人-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Sarang, Swift, Wikic Fișier:和-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:和-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Sarang, Wikic Fișier:心-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:心-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Sarang, Wikic Fișier:時-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:時-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Micheletb, Wikic Fișier:木-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:木-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Sarang, Wikic Fișier:水-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:水-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Sarang, Swift, Wikic, Zil Fișier:生-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:生-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Micheletb, Sarang, Swift, Wikic, Yug, Zil Fișier:日-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:日-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Sarang, Wikic Fișier:山-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:山-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Sarang, Wikic Fișier:学-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:学-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Aotake, Micheletb, Sarang, Wikic Fișier:女-order.gif Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:女-order.gif Licență: necunoscută Contribuitori: Micheletb, Sarang, Wikic, Yug Image:Toilet women.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Toilet_women.svg Licență: Creative Commons Attribution 2.5 Contribuitori: Lateiner Image:Rettungsweg-Links.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Rettungsweg-Links.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Zuo. Original uploader was Zuo at de.wikipedia Image:Hazard T.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Hazard_T.svg Licență: Public Domain Contribuitori: BLueFiSH.as, Boweruk, Cäsium137, Ies, KES47, MarianSigler, Matthias M., Maxima m, Natr, Phrood, Túrelio, W!B:, 13 modificări anonime Image:Logo iso radiation.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Logo_iso_radiation.svg Licență: Public Domain Contribuitori: historicair 19:47, 25 February 2007 (UTC) Image:Pictgram running man.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pictgram_running_man.svg Licență: Public Domain Contribuitori: User:Simon Image:Biohazard.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Biohazard.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Bastique, Cwbm (commons), DrTorstenHenning, Juiced lemon, Knyaz-1988, Leyo, Man vyi, Mattes, Nerd65536, Newmanbe, RTCNCA, W!B:, 3 modificări anonime Image:PublicInformationSymbol EmergencyExit.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PublicInformationSymbol_EmergencyExit.svg Licență: Copyrighted free use Contribuitori: alerante, based on PDF linked above Image:Wheelchair symbol.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Wheelchair_symbol.svg Licență: Public Domain Contribuitori: ALE!, Cathy Richards, Cosmo1976, David Levy, Dream out loud, Ktims, Lensovet, NE2, Sarang, Stifle, Wst, 2 modificări anonime Image:BER-Pictogram.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:BER-Pictogram.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0,2.5,2.0,1.0 Contribuitori: CellarDoor85 Image:Push pushpullsignscom.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Push_pushpullsignscom.jpg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: Alcook101 Image:Pull pushpullsigns com.jpg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Pull_pushpullsigns_com.jpg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:Alcook101 Image:Recycling symbol.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Recycling_symbol.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Krdan Image:GHS-pictogram-acid.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:GHS-pictogram-acid.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Torsten Henning Image:GHS-pictogram-silhouete.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:GHS-pictogram-silhouete.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Torsten Henning Image:D-W006 Warnung vor schwebender Last.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:D-W006_Warnung_vor_schwebender_Last.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Torsten Henning Image:D-W028 Warnung vor Rutschgefahr.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:D-W028_Warnung_vor_Rutschgefahr.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Torsten Henning Image:00-Main-hand.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:00-Main-hand.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:ScotXW, User:Tatmouss

131


Image:00-Oreille-ear.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:00-Oreille-ear.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:ScotXW, User:Tatmouss Image:00-Oeil-eye.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:00-Oeil-eye.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: User:Tatmouss, User:Tiger66 Image:Homa nazo-blua simbolo.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Homa_nazo-blua_simbolo.svg Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0 Contribuitori: 00-Nez-human_nose.jpg: Tatmouss derivative work: Marek Mazurkiewicz Imagine:Disambig-dark.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Disambig-dark.svg Licență: Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 Unported Contribuitori: Stephan Baum Fișier:Question mark.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Question_mark.svg Licență: Public Domain Contribuitori: Imz, Indolences, Jarekt, King of Hearts, Nevit, Pseudomoi, Sfan00 IMG, 3 modificări anonime Fișier:Questio.PNG Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Questio.PNG Licență: Public Domain Contribuitori: - Fișier:Question opening-closing.svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Question_opening-closing.svg Licență: Public domain Contribuitori: User:Vadmium Fișier:Arabic Question mark (RTL).svg Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Arabic_Question_mark_(RTL).svg Licență: Public Domain Contribuitori: Kwj2772, Nevit

132

Licență 133

Licență

Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0 //creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/

Small Encyclopedia of the Alphabet(Dactilograma)-138p

Documents

bou folosit n scrierea

simbolul a n sistemul

dialog pictogram punct

ns ipoteza rspdit n

litera a n braille

n europa a occidental

problema notrii vocalelor

semne francez folosit