Situația politică RM

foreign policy association

flPCasociaţia nnntni nnlitinOYtoma

EdituraCARTDIDACTChişinău- 2009

FWEDREHEBKTSTFIUNG

EVOLUŢIA POLITICII EXTERNEA REPUBLICII MOLDOVA

(1998-2008)

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiEvoluţia politiciiexternea Republicii Moldova (1998-2008). - Ch.:

Cartdidact, 2009 (Tipogr. „Balacron” SRL). - 192 p.1000 ex.ISBN 978-9975-4001-6-9

327(478)”1998/2008”E 95

Fundaţia FriedrichEbert Toatedrepturilerezervate.

CZU 327(478)”1998/2008” E 95

Această colecţie de studii a apărut în cadrul proiectului „Marile teme alepoliticii externe a Republicii Moldova”, realizat de Asociaţia pentru PoliticăExternă, cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Ebert.

Volumul a fost editat de: Igor Şarov, Igor Ojog

La apariţia publicaţiei au contribuit:Victor Chirilă Andrei Popov Dr. Ion Stăvilă Vlad Lupan Victoria Boian Lina Grâu Eugen Revenco Radu Vrabie

Opiniile exprimate în această publicaţie nu reprezintă în mod obligatoriu punctul de vedere al instituţiei finanţatoare.

Design

tehnoredactare

coperta: Lilian Guţu

Lector: Lilia Toma

ISBN 978-9975-4001-6-92

CUPRINSLista abrevierilor..............................6Cuvânt introductiv..............................81. Relaţiile Republicii Moldova cu România.....10

1.1.Aspecte generale ale relaţiilor Republicii Moldova cuRomânia .................................................101.2.Perioada şanselor ratate: ianuarie 1998 — aprilie 2001121.3.Perioada „pragmatismului constructiv”: aprilie 2001 —decembrie 2004 ....151.4.Perioada prieteniei iluzorii: ianuarie 2004 — aprilie2006231.5.Perioada confruntărilor continue: aprilie 2006 —decembrie 2008...........................................261.6.Perspectivele evoluţiei relaţiilor R. Moldova cu România

32

2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina.....402.1.Relaţiile moldo-ucrainene — un parteneriat pe muchie decuţit....................................................402.2. Subiectele actuale ale parteneriatului moldo-ucrainean

402.3. Concluzii şi recomandări ............................47

3. Relaţiile Republicii Moldova cu UniuneaEuropeană......................................49

3.1.Cadrul juridic: semnificaţii, avantaje...............şidezavantaje 49

3.2. Politica Europeană de Vecinătate:implicaţii şi perspective pentru R. Moldova...........52

3.3. PEV, din perspectiva interesului naţional de integrareeuropeană................................................583.4. Implementarea PEV — elemente pozitive şi negative ...593.5. Perspectivele PEV: oportunităţi, riscuri, viziuni....643.6. Perspectivele negocierii unui nou cadru juridic cu UE 673.7. Republica Moldova are nevoie de o strategie realistă înraport cu UE.............................................713.8. Parteneriatul Estic — o posibilă etapă de tranziţiespre aderarea la UE......................................73

4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă79

4.1.Scurt istoric al evoluţiei relaţiilor Republicii Moldovacu Rusia.................................................794.2. Rolul Rusiei în rezolvarea conflictului transnistrean 824.3. Relaţiile economice şi dependenţa de resurseleenergetice ruse..........................................844.4. Influenţa mass-mediei ruse...........................854.5. Influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse....................864.6. Minoritatea rusă ca instrument de presiune ......... 874.7. Concluzii şi recomandări.............................88

5. Relaţiile Republicii Moldova cu SUA.........895.1.Cooperarea cu SUA — prioritate majoră a politiciiexterne moldovene........................................895.2. Un parteneriat privilegiat moldo-american inexistent. 905.3. Concluzii şi sugestii................................97

6. Cooperarea Republicii Moldovaîn cadrul Consiliul Europei.................1006.1.Aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei (CoE) 1006.2. Monitorizarea tematica a Comitetului de Miniştri al

Consiliului Europei..................................1066.3. Conflictul transnistrean pe agenda Consiliului Europei:

oportunităţi ratate..................................108

7. Cooperarea Republicii Moldova în cadrulComunităţiiStatelor Independente.......................1117.1.CSI, un geamantan greu de dus.......................1117.2.Republica Moldova, între Comunitatea StatelorIndependente şi

Uniunea Europeană ...................................114

8. Cooperarea regională a Republicii Moldova înSud-Estul Europei...........................1218.1.De la CSI, la cooperarea regională în Sud-Estul Europei

1218.2. Cooperarea regională în Sud-Estul Europei:

realizări şi perspective............................ 123

9. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul GUAM132

9.1.Geneza şi afirmarea GUAM ...........................1329.2. Participarea Republicii Moldova în cadrul GUAM:

o cooperare plină de contradicţii....................137

10. Relaţiile Republicii Moldova cu AlianţaNord-Atlantică (NATO).......’............................14210.1..................................Istorie şi argumente

14210.2.Parteneriatul pentru Pace — un „meniu” din care alegemsinguri ................................................14410.3.Republica Moldova — Parteneriatul pentru Pace, de laPIP la IPAP.............................................14410.4.Evaluarea PARP şi necesitatea trecerii la IPAP.....14810.5.IPAP, un plan complementar Planului de acţiuni UE —

Republica Moldova....................................14910.6.IPAP: obiective şi mecanisme.......................15010.7.Concluzii şi recomandări ..........................151

11. Evoluţia reglementării conflictuluitransnistrean.................................153

11.1....................................Abordarea problemei153

11.2.Originile conflictului transnistrean...............15411.3.Evoluţia procesului de reglementare în anii 1992-2001

15611.4.Evoluţia procesului de reglementare în anii 2001-2009

16311.5.Concluzii şi sugestii..............................173

12. Politica externă în viziunea liderilorpolitici:stare de fapt şi perspective............................................17712.1.Priorităţile politicii externe a Republicii Moldova 17712.2.Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina şi România 17912.3.Perspectivele dezvoltării relaţiilor Republicii Moldovacu UE18212.4.Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia Rusă şi SUA

18412.5.CSI versus integrarea europeană....................18712.6.Relaţiile Republicii Moldova cu NATO...............18812.7.Retragerea trupelor ruse de pe teritoriul RepubliciiMoldova.................................................18912.8.Reglementarea conflictului transnistrean ..........19012.9.Prestaţia diplomaţiei Republicii Moldova...........191

Lista abrevierilorAEE Aria Economică EuropeanăAELS Acordul european de liber schimbAMN Alianţa „Moldova Noastră”APC Acordul de parteneriat şi

cooperareAPCE Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

APE Asociaţia pentru Politică ExternăBDICE Biroul de Documentare şi Informare al Consiliului Europei

BOP Barometrul de Opinie PublicăBM Banca MondialăCCNA Consiliul de Cooperare Nord-

AtlanticăCEDO Curtea Europeană a Drepturilor OmuluiCE Comisia Europeană

CEFTA Acordul privind liberul schimb în Europa Centrală

CMCE Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei

CoE Consiliul EuropeiCPT Comitetul pentru Prevenirea

TorturiiCSI Comunitatea Statelor IndependenteENPI Instrumentul Politicii Europene de Vecinătate

EUBAM Misiunea de Asistenţă la Frontiera Moldo-Ucraineană

FACE Tratatul privind forţele armate convenţionale în Europa

FMI Fondul Monetar InternaţionalFR Federaţia RusăGSP Sistemul General de PreferinţeGUAM Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi

MoldovaICE Iniţiativa Central EuropeanăIPP Institutul de Politici PubliceIPAP Planul individual de acţiuniMAEIE Ministerul Afacerilor Externe şi

Integrării EuropeneNATO Alianţa Nord-AtlanticăOCEMN Cooperarea Economică la Mărea

NeagrăOMC Organizaţia Mondială a ComerţuluiONU Organizaţia Naţiunilor Unite

OSCE Organizaţia pentru Securitate şiCooperare în Europa

PARP Procesul de Revizuire a Parteneriatului PAUEM Planul de acţiuni Uniunea Europeană — MoldovaPCRM Partidul Comuniştilor din

Republica MoldovaPCESE Procesul de Cooperare Politică

din Europ de Sud-EstPDM Partidul Democrat din MoldovaPESC Politica Externă şi Securitate

ComunăPEV Politica Europeană de VecinătatePIP Programul Individual de ParteneriatPL Partidul Liberal

PLDM Partidul Liberal Democrat din MoldovaPpP Parteneriatul pentru Pace

PSESE Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est

RM Republica MoldovaSECI Iniţiativa de Cooperare din

Sud-Estul EuropeiTRACECA Coridorul de transport Europa—

Caucaz— Asia CentralăSUA Statele Unite ale AmericiiUE Uniunea EuropeanăURSS Uniunea Republicilor Sovietice

Socialiste

Cuvânt introductivDupă 18 ani de la declararea independenţei

sale, Republica Moldova a ajuns la o răscruceimportantă in evoluţia sa de mai departe ca statsuveran, independent şi democratic. De fapt,asistăm la apusul unei perioade istorice, ce s-adesfăşurat sub semnul tranziţiei Moldovei către osocietate democratică şi economie de piaţă, şiînceputul unei noi etape în dezvoltarea politică,economică şi socială a ţării, ce va avea caobiectiv strategic aderarea progresivă aRepublicii Moldova la Uniunea Europeană (UE).Politica externă a Republicii Moldova parcurge şiea acelaşi traseu istoric şi, cu certitudine, înperioada următoare, va fi supusă unortransformări profunde dictate de noile realităţigeopolitice din regiune şi, mai ales, de noilecerinţe şi exigenţe impuse de imperativulintegrării europene al Republicii Moldova.În perioada ce apune marile priorităţi ale

diplomaţiei moldoveneşti au fost recunoaştereaindependenţei Republicii Moldova; consolidareasecurităţii şi stabilităţii ţării prinrecunoaşterea şi respectarea de către statelelumii a statutului său de neutralitatepermanentă; afirmarea Moldovei ca actorinternaţional prin integrarea sa în cadrulprincipalelor organizaţii internaţionale, precumONU, Consiliul Europei, OSCE, OMC etc..;stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor bilateralecu ţările lumii şi, în primul rând, cuprincipalii săi parteneri strategici; asigurareaşi menţinerea sprijinului comunităţiiinternaţionale în vederea soluţionării favorabilea problemei transnistrene, precum şi pentrudeterminarea Federaţiei Ruse să-şi retragătrupele de pe teritoriul ţării; şi, desigur,integrarea europeană a Republicii Moldova, prinfiliera Europei de Sud-Est.Unele din priorităţile menţionate mai sus au

fost, evident, îndeplinite. În acelaşi timp,astfel de obiective strategice precumconsolidarea securităţii şi stabilităţii

Moldovei, retragerea trupelor străine de peteritoriul său, soluţionarea definitivă aproblemei transnistrene şi reintegrarea ţării,dezvoltarea unor relaţii de cooperare, stabile şiprevizibile, cu principalii săi parteneristrategici, integrarea europeană au rămasnerealizate.Noua etapă istorică se va desfăşura sub

imperativul integrării Republicii Moldova în UE.Acest lucru va avea consecinţe pozitive atâtasupra politicii interne, cât si asupra celeiexterne ale Republicii Moldova. Ambele vor fimodelate, structurate, ajustate şi implementateţinându-se cont de respectivul obiectiv final.Începutul noii etape va fi marcat de viitoareademararea a negocierilor dintre Chişinău şiBruxelles în vederea semnării unui nou cadrupolitico-juridic pentru dezvoltarea relaţiilorRepublicii Moldova cu UE, lucru ce s-ar puteamaterializa în următorii 2 ani. Viitorul cadrujuridic va propulsa relaţiile ţării noastre cu UEla un nivel calitativ nou, care va ficaracterizat printr-o dimensiune pronunţată deintegrare în spaţiul valoric, instituţional şieconomic al UE.Noul cadru juridic cu UE va impune şi o

reevaluare a trecutului şi prezentului relaţiilorRepublicii Moldova cu partenerii săi cheie, şianume: cu vecinii imediaţi — România şi Ucraina,SUA, Rusia, CSI, GUAM, Pactul de Stabilitate dinEuropa de Sud-Est, Consiliul Europei, OSCE, NATOşi, inclusiv, cu toate statele membre ale UE.

1.Relaţiile Republicii Moldova cu RomâniaVictor Chirilă, director executiv, APE1.1. Aspecte generale ale relaţiilor RepubliciiMoldova cu RomâniaRelaţiile de cooperare dintre Republica Moldova

şi România şi-au început evoluţia la 27 august1991, când Guvernul României a recunoscutindependenţa ţării noastre, proclamată în aceeaşizi de Parlamentul de la Chişinău. România a fostprima ţară care a recunoscut independenţaRepublicii Moldova şi primul stat care a stabilitrelaţii diplomatice la nivel de ambasadă cuGuvernul de la Chişinău. Ambasada României a fostprima reprezentanţă diplomatică deschisă de unstat partener în capitala Republicii Moldova1.Proclamarea independenţei Republicii Moldova a

fost salutată de Guvernul de la Bucureşti careprezentând „proclamarea unui stat românescindependent pe teritoriile anexate cu forţa înurma înţelegerilor secrete stabilite prin PactulMolotov-Ribbentrop” şi, totodată, „un pas decisivspre înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelornefaste ale acestui Pact — condiţii îndreptateîmpotriva drepturilor şi intereselor poporuluiromân”2.Declaraţia Parlamentului României din 3

septembrie 1991 cu privire la proclamareaindependenţei Republicii Moldova menţionează că„Decizia Parlamentului Moldovei consacrăaspiraţia profundă de libertate şi independenţă aromânilor de dincolo de Prut” şi că în noilecondiţii create de Declaraţia de independenţă aParlamentului Republicii Moldova „se deschidperspective favorabile dezvoltării colaborării şilegăturilor multiple dintre cele două statevecine, ce descind din trunchiul unic alpoporului român, aşa cum acesta s-a formatistoriceşte”3.1Ambasada României în Republica Moldova a fost inaugurată la 20 ianuarie1992, http://chisinau. mae.ro/index.php?lang=ro&id= 6542Relaţiile politico-diplomatice moldo-române, pagina oficială aMinisterului Afacerilor Externe al României, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=56643 Ibidem.

De la recunoaşterea independenţei RepubliciiMoldova şi până în prezent, relaţiile decooperare dintre Chişinău şi Bucureşti auînregistrat o diversificare şi o aprofundarecontinuă. În ultimii 17 ani, între RepublicaMoldova şi România au fost semnate peste 104acorduri bilaterale în varii domenii de interesreciproc, cum ar fi promovarea şi protejareareciprocă a investiţiilor, evitarea dubleiimpuneri şi prevenirea evaziunii fiscale,colaborarea în domeniile transporturilor,poştelor şi telecomunicaţiilor, turismului,facilitării comerţului, serviciilor vamale,ştiinţei, învăţământului, culturii şi în multealte domenii importante4. Totodată, relaţiile decooperare bilaterală au fost instituţionalizatela nivel parlamentar prin crearea Comitetuluiinterparlamentar Republica Moldova — România, iarla nivelul celor două executive — prin creareaComisiei mixte interguvernamentale moldo-românede colaborare economică şi de integrareeuropeană.Pe plan extern, Republica Moldova a beneficiat

în permanenţă de sprijinul României în vedereaincluderii sale în cadrul organizaţiilorinternaţionale, precum OrganizaţiaNaţiunilor Unite (ONU), Consiliul Europei,Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare înEuropa (OSCE) sau Organizaţia Mondială aComerţului (OMC). De asemenea, România este unsusţinător activ al Republicii Moldova îneforturile depuse în vederea integrării sale înorganizaţiile şi iniţiativele regionale dinEuropa Centrală şi de Sud-Est, care sunt văzutela Chişinău ca potenţiale vehicule pentruavansarea Republicii Moldova pe calea integrăriieuropene. În acest context, România a sprijinitactiv ţara noastră pentru a fi admisă în cadrulIniţiativei Central Europene (ICE), Pactului destabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE),Procesului de Cooperare Politică din Europa deSud-Est (PCESE) sau al Acordului privind liberul4Pagina oficială a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europeneal RM, http://www.mfa. md/tratate-bilaterale/

schimb în Europa Centrală (CEFTA). România s-aafirmat şi ca un promotor important al aspira-ţiilor de integrare europeană ale RepubliciiMoldova. În acest sens, sunt bine cunoscuteeforturile României de a sensibiliza statelemembre ale UE pentru a le convinge să ofere ţăriinoastre aceeaşi perspectivă europeană ca şistatelor asociate din Balcanii de Vest.În plan economic şi comercial, România este un

partener major pentru ţara noastră. Actualmente,România reprezintă una dintre cele mai importantepieţe de desfacere pentru exporturile noastre. Peparcursul anului 2007, agenţii economici dinRepublica Moldova au exportat în România mărfuriîn valoare de 211,183 mln USD, cu 21 mln USD maupuţin decât în Rusia şi cu 13 mln USD mai multdecât în Ucraina. În acelaşi an, România ocupă altreilea loc la capitolul importuri realizate depe piaţa sa de către agenţii economici din ţaranoastră. În 2007 suma importurilor din România aatins cifra de 449.081 mln USD, cu 237 mln maipuţin decât din Ucraina şi cu 39 mln USD maipuţin decât din Rusia5.În spaţiul UE, România este primul nostru

partener comercial. Mai mult decât atât, datorităaderării României la UE, volumul schimburilorcomerciale realizate de Republica Moldova cu UEîn anul 2007 a depăşit, pentru prima oară, cifrade 50% din totalul exporturilor şi importurilorefectuate de agenţii economici din ţara noastră.În consecinţă, UE a devenit partenerul economicnumărul unu pentru Republica Moldova, surclasândComunitatea Statelor Independente (CSI)6. De fapt,putem spune că prin transformarea UE înprincipalul său partener comercial RepublicaMoldova şi-a întărit dimensiunea economică aargumentelor sale chemate să sensibilizeze

5Biroul Naţional de Statistică al RM, http://www.statistica.md/dates.php?lang=ro&ct=996În 2007, Republica Moldova a exportat în statele membre ale UE mărfuri învaloare de 679,284 milioane USD, ceea ce este cu 129 milioane USD mai multdecât în statele membre ale CSI. La capitolul importuri, Republica Moldovaa importat din UE mărfuri în valoare de 1,682,308 miliarde USD ceconstituie cu 347,595 milioane USD mai mult decât în CSI.

Bruxelles-ul vizavi de aspiraţiile de integrareeuropeană ale Chişinăului. România este, deasemenea, un important investitor în economiaRepublicii Moldova. Investiţiile directerealizate în economia noastră de investitoriiromâni însumează cifra de 22,9 mln euro, plasândRomânia pe locul 9 în lista ţărilor care auefectuat cele mai semnificative investiţiistrăine directe în ţara noastră7.În pofida multiplelor realizări pozitive

obţinute de ambele state în evoluţia cooperăriilor bilaterale, percepţia generală desprecalitatea şi consistenţa relaţiilor dintreRepublica Moldova şi România este departe de a fiuna de satisfacţie. Explicaţia acestei stări defapt este simplă în formulare, dar complexă înconţinut. Realizările schiţate mai sus pălescalături de enormul potenţial nevalorificat alcooperării moldo-române. De la declarareaindependenţei Republicii Moldova şi până înprezent, relaţiile bilaterale dintre Chişinău şiBucureşti seamănă mai degrabă cu un „toboganamerican”, cu ascensiuni şi coborâri abrupte, ceservesc unor interese şi calcule obscure departid, în detrimentul şi pe seama interesuluicetăţenilor din ambele ţări de a avea strânserelaţii de parteneriat, interes ce, de altfel, acrescut şi mai mult în Republica Moldova odată cuaderarea României la UE. Acest fapt este reliefatşi de ultimele sondaje de opinie publică, carescot în evidenţă faptul că România este văzută decetăţenii moldoveni ca reprezentând ţara carepoate ajuta cel mai mult Republica Moldova să seintegreze în UE. De exemplu, Barometrul de OpiniePublică (BOP) realizat în martie—aprilie 2008 deCentrul de Analize şi Investigaţii Sociologice,Politologie şi Psihologie la comanda Institutuluide Politici Publice (IPP), 44.2% din populaţiaRepublicii Moldova consideră că România poateajuta cel mai mult ţara lor în procesul de

7Ghidul investiţional 2007, Organizaţia de Atragere a Investiţiilor şiPromovare a Exportului din Moldova, http://www.miepo.md/libview.php?l=ro&idc=124&id=209

aderarea la UE8. Aceeaşi tendinţă este prezentatăşi de Studiul de evaluare a percepţiei publiceprivind procesul de integrare europeană şiimplementare a Planului de acţiuni UE — RepublicaMoldova din aprilie 2008, realizat de Fundaţia„Eurasia”, IDIS „Viitorul” şi CBS „Axa” printreexperţii locali, funcţionarii locali şi experţiistrăini. Astfel, în conformitate cu dateleacestui studiu, 19.5% din cei intervievaţiconsideră că România poate ajuta cel mai multRepublica Moldova în procesul de integrareeuropeană.Cu toate acestea, starea actuală a relaţiilor

politice dintre Republica Moldova şi România nueste de natură să permită guvernanţilor de laChişinău şi Bucureşti să se ridice la înălţimeaaşteptărilor cetăţenilor lor. Pentru a înţelegemai bine esenţa obstacolelor ce trebuie să fiedepăşite de ambele părţi, astfel încât ele săpoată valorifica pe deplin imensul lor potenţialde cooperare, în cele ce urmează vom analizaevoluţia relaţiilor dintre Republica Moldova şiRomânia din ultimul deceniu.1.2. Perioada şanselor ratate: ianuarie 1998 —aprilie 2001Perioada respectivă se remarcă printr-un dialog

politic intens la toate cele trei nivele aleputerii centrale: şefi de stat, parlamente şiguverne. Elocventă în acest sens este frecvenţaîntrevederilor bilaterale în acest răstimp9. Deexemplu, doar în anul 1998, preşedinteleRepublicii Moldova, Petru Lucinschi, a avut treiîntâlniri de lucru cu preşedintele României, EmilConstantinescu. La 9 februarie 2001, la Vaslui,preşedintele Petru Lucinschi se întâlneşte cu noualesul preşedinte al României, Ion Iliescu. Lanivelul celor două parlamente, dialogul politicbilateral a fost impulsionat datorită vizitelorîntreprinse la Bucureşti în iunie 1998 şi aprilie1999 de către Dumitru Diacov, preşedinteleParlamentului Republicii Moldova, precum şi devizita de lucru efectuată la Chişinău la 16-188Barometrul de Opinie Publică, aprilie 2008, IPP, http://www.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=329Ambasada României la Chişinău a fost inaugurată la 20 ianuarie 1992.

aprilie 2000 de către Mircea Ionescu Quintus,preşedintele Senatului României. În urma acestorvizite bilaterale, la 2021 mai 2000, la Iaşi, areloc întâlnirea reprezentanţilor comisiilor pentrupolitica externă ale parlamentelor RepubliciiMoldova şi României, iar la 21-23 iulie, la

15

Suceava, se desfăşoară reuniunea ConsiliuluiInterparlamentar Republica Moldova— România. Şila nivelul celor două executive, faptelereliefează aceeaşi tendinţă ascendentă arelaţiilor politice. În acest interval de timp auloc două vizite importante la nivel de prim-miniştri, şi anume cea efectuată la Chişinău deprim-ministrul României, Radu Vasile, în perioada24-25 mai 1999, precum şi cea întreprinsă de IonSturza, prim-ministrul Republicii Moldova, laBucureşti, în perioada 30-31 august 1999. Acelaşidialog politic intens se observă şi între celedouă ministere de Externe. În acest sens, suntrelevante vizitele de lucru efectuate laChişinău, în februarie şi octombrie 1998, decătre ministrul de Externe al României, AndreiPleşu, vizita de lucru întreprinsă la Bucureşti,în perioada 23-24 martie 2000, de către ministrulde Externe al Republicii Moldova, NicolaeTăbăcaru, vizita de lucru la Chişinău efectuatăde ministrul de Externe al României, Petru Roman,la 28 aprilie 2000, precum şi vizita de lucru laBucureşti, din 9-10 ianuarie 2001, a ministruluide Externe al Republicii Moldova, NicolaeCernomaz. Toate aceste vizite au fost precedate,acompaniate şi urmate de un şir întreg de vizitede lucru la nivel de experţi, în cadrul căroraerau examinate, discutate sau negociate subiectede interes comuIntensitatea dialogului politic bilateral este

reliefată şi de spectrul extins de subiecteaflate pe agenda întâlnirilor de lucru sauoficiale dintre reprezentanţii guvernărilor de laChişinău şi Bucureşti. Lista respectivelorsubiecte cuprinde negocierea Tratatului politicde bază, integrarea europeană, negociereaacordului de frontieră, cooperarea regională,cooperarea internaţională, fluidizareacirculaţiei persoanelor şi transportului demărfuri la frontiera moldo-română, creareazonelor economice libere, cooperarea energetică,cooperarea vamală, participarea capitaluluiromânesc la procesul de privatizare din RepublicaMoldova, reeşalonarea datoriilor, cooperarea în

16

domeniul educaţiei şi ştiinţei etc.Disponibilitatea pentru aprofundarea cooperării

bilaterale, manifestată la toate cele treiniveluri ale dialogului politic dintre Chişinăuşi Bucureşti, a facilitat negocierea şi semnareaîn această perioadă a 17 acorduri de cooperarebilaterală în diverse domenii de interes comun, afăcut posibilă formularea unor înţelegeri deprincipiu de către preşedintele RepubliciiMoldova, Petru Lucinschi, şi preşedinteleRomâniei, Emil Constantinescu, cu privire ladeschiderea a trei puncte de control vamal unic,a permis negocierea documentelor de baza privindzona economică specială Iaşi—Ungheni, precum şi azonei economice libere Galaţi—Giurgiuleşti—Reni,a stimulat sprijinul acordat de România învederea includerii Republicii Moldova în Pactulde stabilitate pentru Europa de Sud-Est, afacilitat conectarea Republicii Moldova lasistemul electric al României, fapt ce a permisţării noastre să facă faţă crizei energetice dela sfârşitul anilor 90. Mai mult decât atât, dupăaproape şapte ani de tratative dificile,Chişinăul şi Bucureştiul au reuşit să negociezeşi să parafeze, la 28 aprilie 2000, Tratatul departeneriat şi colaborare între Republica Moldovaşi România. Acest Tratat a fost rezultatul unuicompromis atins de ambele părţi asupra unorchestiuni de principiu în urma unor tratativeîndelungate şi anevoioase. În consecinţă, s-areuşit elaborarea unui document politic princare, pe de o parte, Chişinăul şi Bucureştiulrecunoşteau caracterul special al relaţiilor lorbilaterale, caracter întemeiat pe legături curădăcini în trecutul istoric şi comunitatea decultură şi limbă, iar pe de altă parte, ambelepărţi stabileau obiectivele şi principiiledirectoare ce urmau să ghideze viitorulparteneriat privilegiat. Conform respectivuluiTratat, parteneriatul privilegiat moldo-român arfi urmat să se axeze pe sprijinul reciproc aleforturilor de integrare în structurile europeneîn cadrul unei Europe unite şi pe angajamentulRomâniei de a sprijini activ pe plan

17

internaţional acţiunile pe care le va întreprindeRepublica Moldova pentru păstrarea unităţii şiintegrităţii sale statale ca subiect de dreptinternaţional.Dinamizarea dialogului politic a avut un impact

pozitiv şi asupra evoluţiei cooperării bilateraleîn domeniul economic. În perioada de referinţă,România se afirmă ca partener economic major alRepublicii Moldova. În primul rând, asistăm la ocreştere continuă a schimburilor comercialebilaterale, tendinţă ce a plasat România pe loculdoi în topul partenerilor comerciali cu ţaranoastră. Totodată, este reluată cooperareabilaterală în domeniul securităţii energetice, ces-a concretizat, în special, prin conectareaRepublicii Moldova la reţeaua electrică aRomâniei. Datorită acestei conectări, ţaranoastră a importat din România energie electricăîn valoare de peste 18 mln USD. Cooperarea îndomeniul energetic este însoţită în paralel de ocreştere vizibilă a interesului părţii românepentru participarea la procesul de privatizare aîntreprinderilor industriale din RepublicaMoldova. De altfel, Guvernul de la Chişinău apropus părţii române privatizarea a 51% dinacţiunile întreprinderii petroliere moldovene„Tirex-Petrol”, în contul datoriilor acumulate deRepublica Moldova faţă de România pentru importulde energie electrică. Preluarea acţiunilor decătre partea română a eşuat în cele din urmă,fapt ce a trimis un semnal negativ comunităţii deafaceri din România, descurajându-i pepotenţialii investitori. Buna evoluţie arelaţiilor dintre România şi Republica Moldova,precum şi dintre România şi Ucraina a dus lacrearea a două euroregiuni: Dunărea de Jos (1998)şi Prutul de Sus (2000).Sccesele menţionate mai sus au fost umbrite

însă de tergiversarea recunoaşterii legale aMitropoliei Basarabiei de către Guvernul de laChişinău, de nesemnarea Tratatului de parteneriatprivilegiat şi cooperare între Republica Moldovaşi România, de eşuarea lansării unor proiecteinfrastructurale comune sau de descurajareainvestitorilor din România să iniţieze proiecte

18

investiţionale de lungă durată în RepublicaMoldova. Nesemnarea Tratatului de parteneriatprivilegiat şi colaborare poate fi considerat ma-rele eşec al dialogului politic moldo-român dinacea perioadă. Principală cauză care apredeterminat nesemnarea Tratatului politic debază a fost lipsa unui consens politic, atât laBucureşti, cât şi la Chişinău, vizavi deconţinutul respectivului acord. Partide politiceinfluente din Republica Moldova şi România, cumar fi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) şiPartidul Comuniştilor din Republica Moldova(PCRM) şi, respectiv, Partidul DemocraţieiSociale (PDS) din România şi Partidul RomâniaMare (PRM), s-au opus semnării Tratatului departeneriat privilegiat şi colaborare pe motiv căar fi lăsat nesoluţionate mai multe chestiuni deimportanţă majoră: nu a denunţat în mod directPactul Ribbentrop-Molotov din 1939; a amânatpentru o perioadă nedefinită rezolvarea problemeifrontierei între cele două state; a lăsat nere-zolvată problema persoanelor cu dublă cetăţenie;iar caracterul privilegiat al Tratatului a fostformulat ambiguu. În plus, în această perioadă,la Chişinău se destramă alianţa de guvernământADR, în timp ce Partidul Comuniştilor dinRepublica Moldova este catapultat în prim-planulpoliticii interne din Republica Moldova. Înacelaşi timp, în România, Alianţa CDR pierdealegerile legislative şi prezidenţiale din 26noiembrie 2000, acestea fiind câştigate de PDS şide preşedintele acestui partid politic, IonIliescu. De fapt, în urma alegerilor din toamnaanului 2000, Parlamentul României ajunge să fiedominat de două partide politice ce respingeau laacea dată ideea semnării unui tratat departeneriat cu Republica Moldova, militând, înschimb, pentru semnarea unui tratat defraternitate între ambele state. Acest din urmădeziderat nu coincidea nicidecum cu viziuneaPCRM, care câştigă alegerile parlamentare din fe-bruarie 2001, iar în aprilie 2001 îşi propulseazăliderul său în funcţia de şef al statului şiformează noul executiv al Republicii Moldova. Înconsecinţă, transformările politice de la

19

Bucureşti din toamna anului 2000 şi de laChişinău din februarie-aprilie 2001 pun începutulunei noi perioade în relaţiile Republicii Moldovaşi România.1.3. Perioada „pragmatismului constructiv”:aprilie 2001 — decembrie 2004Schimbarea actorilor politici la Chişinău şi

Bucureşti a adus cu sine şi transformareacontextului, abordărilor, obiectivelor şimesajelor politice în ambele capitale. LaChişinău, PCRM vine la putere, enunţând mesaje şiobiective ce prevestesc o predilecţie pentruvectorul estic al politicii externe a RepubliciiMoldova: semnarea unui parteneriat strategic cuFederaţia Rusă; intensificarea integrării înspaţiul CSI; aderarea Republicii Moldova laUniunea Rusia—Belarus; ridicarea statutuluilimbii ruse. Toate aceste mesaje cu iz electoralau avut ca efect şubrezirea vectorului occidentalal politicii noastre externe şi au plasatpartenerii noştri externi într-o poziţie deexpectativă plină de îngrijorări faţă decontinuitatea cursului de reforme democratice înRepublica Moldova. În cazul României, preluareaputerii executive de către PDS nu a afectatorientarea prooccidentală (NATO şi UE) apoliticii externe şi interne a ţării. LaBucureşti, aderarea la NATO şi UE, precum şireformele democratice rămân în continuarepriorităţi majore ale noului guvern din România.Prin urmare, în aprilie 2001, la Chişinău şiBucureşti se profilează abordări diametral opuseîn ce priveşte vectorul de politică externă şicursul reformelor democratice. RelaţiileRepublicii Moldova cu România, parte componentă avectorului vestic, nu puteau să nu fie afectatede aceste noi circumstanţe. Noua situaţie estecomplicată şi mai mult de faptul că niciguvernarea de la Chişinău, nici cea de laBucureşti nu aveau o strategie clară cu privirela evoluţia viitoare a relaţiilor bilateraledintre Republica Moldova şi România.În acest context, plin de incertitudini, ambele

capitale optează pentru pragmatism în dezvoltarearelaţiilor bilaterale de cooperare, un pragmatism

20

axat pe aprofundarea cooperării comercial-economice şi pe evitarea problemelor spinoase,precum identitatea românească a populaţieimajoritare din Republica Moldova, denumirealimbii de stat din ţara noastră (moldoveneascăversus română) şi deosebirile de ordin politic şiideologic între noile guvernări de la Chişinău şiBucureşti. Noua abordare pragmatică a fostanunţată public de cei doi preşedinţi — IonIliescu, preşedintele României, şi VladimirVoronin, preşedintele Republicii Moldova — întimpul vizitei oficiale pe care acesta din urmă aefectuat-o la Bucureşti, la 1 mai 200110. În urmaîntrevederii din 1 mai 2001, ambii şefi de stats-au declarat satisfăcuţi de rezultatuldiscuţiilor avute cu această ocazie. Deducând dindeclaraţiile lor, conchidem că ei au căzut deacord să facă abstracţie de deosebirile de naturăpolitică şi ideologică, să dezvolte pragmatismulpas cu pas, să aprofundeze relaţiile comer- cial-economice, să susţină crearea de societăţieconomice mixte moldo-române, să promovezeRepublica Moldova în cadrul Pactului destabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), săiniţieze proiecte comune sub egida PSESE, săcontinue dezvoltarea relaţiilor de cooperare îndomeniile învăţământului, ştiinţei şi culturii.În timpul aceleiaşi vizite, preşedintele VladimirVoronin a avut o întâlnire de lucru cu prim-ministrul României, dl Adrian Năstase, în cadrulcăreia părţile au convenit că România va acordaRepublicii Moldova un grant în valoare de unmilion de dolari SUA destinat pentru perfectareade noi paşapoarte cetăţenilor moldoveni din pătu-rile sociale defavorizate.În acelaşi spirit al pragmatismului,

delegaţiile oficiale au discutat despre necesi-tatea valorificării potenţialului RepubliciiMoldova de ţară aflată la confluenţă între Est şiVest, precum şi despre importanţa deschideriiunor centre economice de afaceri la Bucureşti şi

10“Vrem sa facem abstracţie de deosebirile de natura politică şiideologică şi să abordăm în mod pragmatic relaţiile dintre RepublicaMoldova şi România, care nu trebuie să cunoască nici un fel de

21

Chişinău. După cum se poate vedea, agendadiscuţiilor purtate de preşedintele RepubliciiMoldova la Bucureşti a fost dominată de subiectede ordin economic, în timp ce subiectele politicedelicate din relaţiile bilaterale, printre caresemnarea Tratatului politic de bază saunegocierea unui nou Acord privind frontieramoldo-română, au fost evitate ostentativ. Fiindîntrebat dacă la întrevederea cu preşedinteleVladimir Voronin au fost discutate aspecte aleTratatului politic de bază moldo-român,preşedintele României, Ion Iliescu, a răspuns căaceastă problemă nu a fost abordată, deoarece eanu era de actualitate la acel moment.Acest traseu pragmatic al cooperării bilaterale

a continuat şi în următoarele luni. Întors de laBucureşti, preşedintele Vladimir Voroninreiterează prioritatea relaţiilor moldo-române,declarând la 12 iunie 2001 că relaţiile cuRomânia se numără printre cele mai importantepentru Republica Moldova, accentuând în acestcontext că între el şi preşedintele României, IonIliescu, s-au stabilit relaţii de prietenie. Cuaceeaşi ocazie, Vladimir Voronin a elogiat faptulcă „în ultimul timp s-a reuşit să se treacă de lapoduri de flori şi relaţii ideologice la relaţiipragmatice bazate, în special, pe intereseeconomice”11. Această concluzie enunţată depreşedintele Vladimir Voronin este confirmată înpractică de un şir de vizite şi acţiunibilaterale, axate şi ele preponderent pecooperarea practică în varii domenii de interescomun.De exemplu, la 14 iunie 2001, la Chişinău se

află în vizită de lucru şeful Oficiului pentruRelaţii cu Republica Moldova de pe lângă GuvernulRomâniei, Marcel Dinu, care anunţă despredisponibilitatea Guvernului de la Bucureşti de a

11diminuare in perioada următoare”, a declarat preşedintele României, IonIliescu, după întrevederea de marţi, 1 mai, de la Bucureşti, cupreşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Moldova Azi,http://www.azi.md/news?ID=11482u“Preşedintele Voronin declară că relaţiile cu România constituie oprioritate pentru autorităţile de la Chişinău”, Basa-press, 12.06.2001.

22

relua cooperarea în domeniul energetic. Urmare adiscuţiilor avute de Marcel Dinu cu oficialiimoldoveni, ambele părţi cad de acord asupranecesităţii relansării cooperării energetice prinînfiinţarea de societăţi mixte de producţie aenergiei electrice, pentru început la ComplexulHidroenergetic Stânca-Costeşti, prin participareainvestiţiilor din România la modernizareasectorului energetic din ţara noastră, inclusivla privatizarea Reţelelor Electrice deDistribuţie Nord şi Nord-Vest12. Oficialul român acomunicat autorităţilor de la Chişinău interesulinvestitorilor din România de a investi înindustria vinului din Republica Moldova. Încontextul politicii de integrare europeană, afost reiterat angajamentul Guvernului de laBucureşti de a amâna introducerea regimului devize pentru cetăţenii moldoveni, chiar dacă UE acerut României să se alinieze cât mai curândposibil la cerinţele şi practicile sale în acestdomeniu. Deşi Marcel Dinu a calificat vizita saca fiind una de natură politică, întâlnirile şidiscuţiile avute de dânsul la Chişinău s-au axatexclusiv pe probleme de natură economică, iarsubiectele sensibile de ordin politic au fostignorate şi de această dată.Vizita a scos, însă, la suprafaţă existenţa

unor decalaje de viziuni privind Tratatul politicde bază moldo-român. Fiind întrebat dacă recentanunţata disponibilitate a autorităţilor de laChişinău de a semna Tratatul politic de bazăîntre Republica Moldova şi România a fostsincronizată cu Bucureştiul şi dacă la Bucureştiexistă aceeaşi reciprocitate, Marcel Dinu a ţinutsă precizeze că finalizarea Tratatului politic debază negociat de părţi în timpul guvernăriiAlianţei Convenţiei Democratice din România (CDR)necesită răbdare pentru „a ne apleca asupratextului”13. Ceea ce în fond echivala cu un mesaj

12“Coordonatorul activităţilor de colaborare cu Republica Moldova alGuvernului de la Bucureşti a avut întrevederi cu factorii decizionali dinCabinetul Tarlev”, Basa-press, 14.06.2001.13“Şeful Oficiului guvernamental de la Bucureşti pentru relaţiile cuRepublica Moldova a făcut bilanţul vizitei sale la Chişinău”, Basa-press,

23

subtil transmis Chişinăului că guvernareaPartidului Democraţiei Sociale din România (PDSR)de la Bucureşti nu este de acord întru totul cuvarianta Tratatului de parteneriat privilegiat şicolaborare parafat la Chişinău, la 28 aprilie2000.Printre vizitele cu caracter pragmatic din

această perioada se numără şi vizita întreprinsăla Bucureşti, la 24 iunie 2001, de Victor Ţopa,ministrul Transporturilor şi Comunicaţiilor alRepublicii Moldova, în timpul căreia acesta s-aîntâlnit cu ministrul român al LucrărilorPublice, Transporturilor şi Locuinţei, MironMitrea. În cadrul acestei vizite de lucru, ambiiminiştri au convenit de principiu ca RepublicaMoldova şi România să colaboreze la realizarea apatru proiecte din domeniul infrastructuriirutiere şi feroviare, cum ar fi: proiectele cevizează reabilitarea tronsoanelor de drum de perutele Albiţa—Chişinău şi Galaţi—Chişinău;reamenajarea pe ecarta- ment european a căiiferate pe traseul Iaşi—Chişinău; precum şireconstrucţia unui pod din dreptul localităţiiLipcani din Republica Moldova.De asemenea, la 5 iulie 2001, la Bucureşti, se

deplasează într-o vizită de lucru şeful MareluiStat-Major al Armatei Naţionale, generalul debrigadă Ion Coropceanu. Programul vizitei sale delucru a inclus efectuarea unei evaluări arelaţiilor de cooperare dintre forţele armate dinRepublica Moldova şi România, realizarea unuischimb de informaţii asupra organizării şidesfăşurării operaţiunilor de menţinere a

16.06.2001.

păcii şi pregătirea cadrelor pentru ArmataNaţională a Republicii Moldova în instituţiile deprofil din România.La 2 iulie, în cadrul celei de a 11-cea

reuniuni a Grupului sectorial moldo-român pentrufluidizarea traficului la frontieră, ambele părţiau căzut de acord să introducă până la sfârşitulanului 2001 un sistem de control comun la celpuţin două puncte de trecere a frontierei dinRepublica Moldova şi România. Totodată, părţileau convenit şi asupra necesităţii de a semna,într-un viitor apropiat, un Acord bilateral dereadmisie a cetăţenilor unor terţe state care autrecut ilegal frontiera, precum şi a uneiînţelegeri privind micul trafic de frontieră.Lista acţiunilor de cooperare pragmatică

continuă cu semnarea Protocolului de colaborareîntre ministerele Educaţiei din Republica Moldovaşi România pentru anii 2001-2002, prin careGuvernul de la Bucureşti s-a angajat să ofereţării noastre 850 de burse liceale şipostliceale, 780 de burse universitare. Deasemenea, la 4 iulie 2001, Guvernul de a Chişinăuîl numeşte pe Ion Godonoga în funcţia de coordo-nator al activităţii de cooperare cu România,dând curs promisiunii sale de a crea un Oficiupentru relaţiile cu România, după exemplulOficiului pentru relaţiile cu Republica Moldovaal Guvernului României.Şirul vizitelor şi acţiunilor bilaterale cu

caracter pragmatic culminează, la 27 iulie 2001,cu vizita de lucru la Bucureşti a prim-ministrului moldovean Vasile Tarlev, ocazie cucare acesta semnează cu omologul său român oserie de înţelegeri importante, printre care senumără Acordul de readmisie a persoanelor,Înţelegerea privind Centrul de Cultură şi Artă„Ginta Latină”, Acordul privind supraveghereabancară, precum şi Înţelegereainterguvernamentală privind asistenţa financiarăacordată de România pentru procurareapaşapoartelor de către unele categorii decetăţeni din Republica Moldova. Şi de aceastădată subiectele politice delicate sunt ocolitepremeditat14. Agenda discuţiilor este dominată de

25

explorarea oportunităţilor de cooperare în sferaenergetică, cum ar fi participarea RepubliciiMoldova la construcţia Centralei Nucleare de laCernavodă, sau în domeniile privatizării,agriculturii, transporturilor, educaţiei,culturii etc. De asemenea, pentru a impulsionacooperarea economică cu Republica Moldova, prim-ministrul României, Adrian Năstase, anunţă despredecizia sa de a conduce, în toamna anului 2001, oimportantă misiune economică în RepublicaMoldova.Evitarea deliberată a subiectelor politice

sensibile din dialogul moldo-român a privat,însă, autorităţile din ambele capitale de supapanecesară pentru a preveni o tensionare, provocatăde acumularea unor nemulţumiri, frustrări,suspiciuni sau îndoieli reciproce. În consecinţă,asistăm la o alunecare treptată a dialoguluipolitic din spaţiul diplomatic în spaţiul publicîn forma unor declaraţii provocatoare şi, chiar,ofensatoare.Începând cu luna iulie 2001, caracterul

pragmatic al cooperării moldo-române iniţiate depreşedintele Republicii Moldova, VladimirVoronin, şi preşedintele României, Ion Iliescu,înregistrează primele fisuri. În luna iulie 2001,chiar în toiul evoluţiei pragmatice a relaţiilorbilaterale cu România, în Parlamentul de laChişinău este discutată 14“Premierul Tarlev asemnat o serie de documente la Bucureşti”, Basa-press, 27.07.2001.18

26

şi aprobată, prin votul deputaţilor comunişti şi aşase deputaţi din Alianţa Braghiş, „Legea cuprivire la drepturile persoanelor aparţinândminorităţilor naţionale şi la statutul juridic alorganizaţiilor lor”14, care vine să întăreascărolul şi statutul limbii ruse în RepublicaMoldova. Discutarea şi aprobarea acestei legi înParlamentul de la Chişinău provoacă nemulţumiri laBucureşti şi reacţiile oficialilor români nu selasă aşteptate. În particular, preşedinteleRomâniei avea să declare, la 7 iulie 2001, că prinlansarea teoriei existenţei unei limbimoldoveneşti diferită de cea română se urmăreşterealizarea unor interese de „deznaţionalizare” aromânilor din Republica Moldova15. La rândul său,prim-ministrul României, Adrian Năstase, ţine sădeclare, de altfel chiar în ajunul întâlnirii salecu prim-ministrul moldovean Vasile Tarlev, căGuvernul de la Bucureşti priveşte cu îngrijorareultimele evoluţii din Parlamentul RepubliciiMoldova. În răspuns la declaraţia preşedinteluiRomâniei, liderul fracţiunii comuniştilor dinParlamentul de la Chişinău, Victor Stepaniuc,afirmă că în Republica Moldova românii constituie„o minoritate naţională” de rând cu ruşii,ucrainenii, bul- garii16 ş.a. Respectiva declaraţieincită şi mai mult spiritele în cele douăcapitale.În lipsa unui dialog politic moldo-român

eficient şi comprehensiv, nemulţumirile şisuspiciunile reciproce continuă să crească atât laBucureşti, cât şi la Chişinău. Treptat tonuldeclaraţiilor devine tot mai direct şi acerb, iarîncărcătura lor din ce în ce mai negativă. La 20septembrie 2001, prim-ministrul român AdrianNăstase declară că Guvernul României nu mai estedispus să accepte duplicitatea autorităţilor de laChişinău, atât în probleme de ordin economic, cât14„Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilornaţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor”,www.parliament.md/download/laws/ro/382-XV-19.07.2001.doc15“Preşedintele României consideră că teoria moldovenismului urmăreştedeznaţionalizarea românilor”, Basa-press, 09.07.2001.16“Liderul grupului parlamentar al comuniştilor afirmă că în RepublicaMoldova românii constituie o minoritate etnică”, Basa-press, 11.07.2001.

27

şi în cele de ordin politic. În viziunea sa,oficialii moldoveni una zic la Bucureşti şi altafac la Chişinău. În plus, premierul român constatăcă după alegerile din februarie 2001 din RepublicaMoldova, executivul de la Chişinău are oreorientare mult mai apropiată de Moscova şiatenţionează oficialii moldoveni că autorităţileromâne nu vor să fie luate „drept paravan de cătreforţele politice de la Chişinău pentru a domolianumite critici interne”17. Formulând acestecritici dure la adresa Chişinăului, Adrian Năstaseanunţă că va condiţiona vizita sa de lucru laChişinău, programată pentru octombrie 2001, deavansarea pe linia elaborării şi realizării deproiecte economice comune. Totodată, poziţiaBucureştiului vizavi de subiectele politice devineşi mai intransigentă. Fiind întrebat despre soartaTratatului politic de baza moldo- român, premierulromân avea să declare cu aceeaşi ocazie căTratatul respectiv „se află pe linie moartă” şi nucrede că cineva are un interes deosebit să-lreactualizeze în acest moment. Cu referire lasubiectele identitare, Adrian Năstase reafirmăînsă că Guvernul României îşi păstrează poziţiafaţă de caracterul românesc al statului şi allimbii oficiale din Republica Moldova şi criticăintenţia Guvernului de la Chişinău

17“Premierul român declară că nu mai este dispus să accepte duplicitateaautorităţilor de la Chişinău”, Basa-press, 20.09.2001.

01.04.2003.28

de a introduce în şcoli obligativitatea studierii limbii ruse, afirmând că astfel de ac-ţiuni ridică semne de întrebare în legătură cu deschiderea acestui stat către Europa.Reacţia Chişinăului la declaraţiile prim-

ministrului României, Adrian Năstase, nu s-a lăsatprea mult aşteptată. La 2 octombrie 2001,ministrul Justiţiei al Republicii Moldova, IonMorei, lansează critici dure la adresa României încadrul audierilor la Curtea Europeană pentruDrepturile Omului (CEDO) a dosarului MitropolieiBasarabiei împotriva Guvernului de la Chişinău,care refuza să o înregistreze. Rostind discursulsău în calitate de reprezentant oficial alGuvernului Republicii Moldova, ministrul Ion Moreiacuză România de „amestec direct în treburilestatului suveran şi independent RepublicaMoldova”, precum şi de „semănarea discordiei întrecredincioşi pentru a se ajunge, în sfârşit, laconfruntare şi la o perpetuă stare beligerantă, dedestabilizare a situaţiei sociale şi politice înRepublica Moldova”18.Acest ping-pong de declaraţii ostile a dus în

cele din urmă la îngheţarea dialogului politicîntre Chişinău şi Bucureşti până în anul 2003.Declaraţiile incendiare sonorizare de Ion Morei laStrasbourg au fost calificate de Guvernul Românieica ofensatoare şi iresponsabile şi acesta asolicitat Chişinăului scuzele de rigoare.Chişinăul nefiind receptiv la solicitareaBucureştiului, mai mulţi oficiali români de rangînalt şi-au suspendat vizitele oficiale înRepublica Moldova, printre acestea numărându-se şivizita prim-ministrului României, Adrian Năstase.Schimbul de declaraţii dure a continuat şi pe

parcursul anului 2002. Totuşi sfârşitul anului2002 oferă părţilor o nouă oportunitate de aredemara dialogul politic suspendat de mai bine deun an. La 19 octombrie 2002, preşedinţiiRepublicii Moldova şi României, Vladimir Voroninşi Ion Iliescu, se întâlnesc la Beirut cu ocaziaSummitului Francofoniei. În contextul acestei18„Ministrul Justiţiei a acuzat România de expansionism”, Basa-press, 03.10.2001.

29

întâlniri dânşii convin asupra creării unui grupde lucru format din reprezentanţi ai instituţiilorprezidenţiale şi guvernelor din ambele statepentru a analiza situaţia existentă şi săelaboreze propuneri destinate soluţionăriiproblemelor ce împiedică evoluţia relaţiilorbilaterale. Anume în urma acestei înţelegeri deprincipiu, la 25 ianuarie 2003, la Chişinău sedeplasează consiliera preşedintelui României peprobleme de relaţii externe, Simona Miculescu. DnaMiculescu este primită de preşedintele VladimirVoronin, iar discuţiile lor se axează, în primulrând, pe demararea consultărilor la nivel deexperţi, care ar fi trebuit să examineze stadiulcurent al relaţiilor bilaterale, să identificesoluţii pentru depăşirea crizei politice şi săelaboreze în comun un program de extindere şiaprofundare a relaţiilor bilaterale.Dezgheţul survenit în relaţiile Republicii

Moldova cu România de la începutul anului 2003permite ministrului de Externe al României, MirceaGeoană, să se deplaseze la 1 aprilie 2003, laChişinău. În urma întrevederilor şi discuţiilor pecare acesta le are cu preşedintele VladimirVoronin şi cu ministrul de Externe moldovean,Nicolae Dudău, părţile cad de acord să urgentezesemnarea Tratatului politic de bază, iarreglementarea juridică a frontierei moldo-românesă se bazeze pe principiul succesiunii la traseulliniei de frontieră dintre fosta URSS şi România19.

19“Ministrul român de Externe anunţă reluarea dialogului politic Bucureşti-Chişinău”, Basa-press,

30

Pentru a pune în practică respectivele înţelegeri,părţile au convenit, de asemenea, să constituiedelegaţiile oficiale pentru a iniţia în cel maiscurt timp prima rundă de negocieri. Ministrulromân de Externe a sonorizat, totodată, laChişinău trei mesaje importante: a reiteratsprijinul României pentru aderarea RepubliciiMoldova la Procesul de Cooperare din Europa deSud-Est (PCESE); a comunicat alinierea României ladecizia Consiliului UE din 27 februarie 2007privind introducerea restricţiilor de circulaţieîn UE pentru liderii secesionişti din regiuneatransnistreană a Republicii Moldova; de asemenea,a dat asigurări că Guvernul României nu vaintroduce regimul de vize pentru cetăţeniimoldoveni înainte de anul 2007, până atunci urmândsă fie găsite argumente pentru formule ce ar puteaexcepta de la obligativitatea vizelor categoriilede cetăţeni ai Republicii Moldova care manifestăun interes deosebit pentru dezvoltarea relaţiilorcu România.

Vizita la Chişinău a ministrului român deExterne a fost interpretată în ambele capitale cao relansare de facto a dialogului politic moldo-român. Această relansare s-a dovedit în cele dinurmă una iluzorie. La scurt timp după vizită laChişinău a lui Mircea Geoană, şi anume la 16aprilie 2003, la Bucureşti se reunesc comiteteleinterministeriale de cooperare moldo-română, careau, însă, pe agenda lor de lucru doar probleme deordin economic. În paralel, sunt reluateconsultările bilaterale cu privire la Tratatulpolitic de bază dintre Republica Moldova şiRomânia. În timpul vizitei sale la Chişinău,ministrul român de Externe, Mircea Geoană, propuneautorităţilor moldovene semnarea unei declaraţiide parteneriat privilegiat european între ambelestate. Ideea nu găseşte susţinerea cuvenită laChişinău. Guvernul moldovean propune, în schimb,renegocierea Tratatului politic de bază parafat înaprilie 2000. Răspunsul Bucureştiului este şi maipuţin flexibil.

Prin vocea şefului său, Adrian Năstase, Guvernulromân anunţă la 2 octombrie 2003, la Strasbourg,că semnarea unui tratat politic de bază între

31

România şi Republica Moldova este inutilă.Solicitat să comenteze afirmaţia lui AdrianNăstase privind inutilitatea semnării Tratatuluipolitic de bază între Republica Moldova şiRomânia, preşedintele Voronin declară că aceastaeste o decizie unilaterală a Bucureştiului, carepoate fi înţeleasă după ce Chişinăul a insistatasupra redactării substanţiale a textului dejaparafat în aprilie 200020. Totodată, el respingeideea semnării unei declaraţii comune moldo-românede cooperare europeană pe motiv că un astfel departeneriat nu va accelera integrarea RepubliciiMoldova în UE în condiţiile în care România nueste membru al UE. Astfel, din cauza poziţiilordiametral opuse între părţi, consultărilebilaterale la subiectul tratatului politic de bazaajung din nou în impas în toamna anului 2003.

În toamna anului 2003, dialogul politic moldo-român înregistrează o stagnare generală pefundalul avizării pozitive de către Guvernulmoldovean a proiectului Concepţiei PoliticiiNaţionale de Stat, conform căreia „moldovenii suntnaţionalitatea fondatoare a statului, iar împreunăcu reprezentanţii altor etnii: ucrainenii, ruşii,găgăuzii, bulgarii, evreii, românii, beloruşii,rromii, polonezii şi alţii constituie poporulMoldovei pentru care Republica Moldova este patrialor comună”21. În acelaşi proiect se mai anunţa că„pentru Moldova este caracteristic bilingvismulmoldo-rus şi ruso-moldovenesc statornicitistoriceşte, care în actualele condiţii estenecesar să fie dezvoltat şi perfecţionat”22.Întâmplător sau nu, dar nu putem să nu remarcămfaptul că înrăutăţirea calităţii dialoguluipolitic se produce în paralel cu desfăşurareanegocierilor secrete moldo-ruse cu privire lasoluţionarea conflictului transnistrean pe bazefederative.Începând cu octombrie 2003, asistăm don nou la

exteriorizarea publică a neînţelegerilor dintre20“Preşedintele Voronin a susţinut la Strasbourg o conferinţă de presă”, Basa-press, 02.10.2003.21Concepţia Politicii Naţionale a Republicii Moldova,www.parlament.md/download/laws/ro/546- XV-19.12.2003.doc 22Ibidem.

32

Chişinău şi Bucureşti. Şi de această dată,Consiliul Europei (CoE) este scena aleasă pentruamplificarea lor. La 9 octombrie 2003,reprezentantul permanent al Republicii Moldova laCoE, Alexei Tulbure, informează Comitetul deMiniştri al Consiliului Europei despre problemeleexistente în relaţiile Republicii Moldova cuRomânia, declară că aceste probleme nu pot fisoluţionate în cadrul dialogului bilateral şi,prin urmare, solicită asistenţa forului de laStrasbourg în depăşirea divergenţelor acumulateîntre Chişinău şi Bucureşti23.Declaraţia lui Tulbure este recepţionată cu

dezaprobare la Bucureşti. Într-un comunicat depresă al Ministerului Afacerilor Externe alRomâniei, declaraţiile făcute la Consiliul Europeide reprezentantul Republicii Moldova suntcalificate de autorităţile române ca fiind lipsitede suport real şi necorespunzătoare spirituluieuropean pe care România doreşte să-l imprimerelaţiilor bilaterale cu Republica Moldova24. Maimult decât atât, în opinia Ministerului român deExterne, schimbarea bruscă a limbajului politic decătre reprezentanţii Republicii Moldova esteexpresia dificultăţilor persistente în gestionareaunor aspecte complexe de natură identitară şipolitică25.Discutarea şi aprobarea la 19 decembrie 2003 a

Concepţiei Politicii Naţionale de cătremajoritatea comunistă din Parlamentul de laChişinău exacerbează tensiunea existentă dejaîntre Bucureşti şi Chişinău. Anume în acestcontext preşedintele României, Ion Iliescu,reacţionează tranşant, declarând, la 18 decembrie2003, că partidul de guvernământ din RepublicaMoldova este un partid comunist cu „năravuristaliniste” şi a condamnat campania anti-

23“Chişinăul cere Consiliului Europei să se implice în «depăşireadivergenţelor existente» în relaţiile moldo-române”. Basa-press,11.10.2003.24“Ministerul de Externe de la Bucureşti respinge acuzele la adresaRomâniei formulate de Reprezentantul Chişinăului la Strasbourg”, Basa-press, 13.10.2003.25Ibidem.

33

românească declanşată la Chişinău26. Răspunsulpreşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, nu aîntârziat să vină. Cu ocazia unui interviuacordat, în ajun de An Nou, postului local deteleviziune NIT, preşedintele Voronin declară căRomânia a rămas unicul imperiu în Europa, consti-tuit din Moldova, Dobrogea şi Transilvania şi căRepublica Moldova va apela la comunitateainternaţională dacă nu va putea scăpa de „ajutorulrudelor de peste Prut”27.Eşecul Memorandumului Kozak din noiembrie 2003

este urmat de înrăutăţirea relaţiilor RepubliciiMoldova cu Rusia şi, în paralel, de reorientareabruscă a guvernării de la Chişinău spreaprofundarea relaţiilor cu UE. Nouă conjuncturăregională oferă Chişinăului şi Bucureştiului onouă oportunitate pentru depăşirea blocajelorexistente. În consecinţă, pe parcursul anului 2004ambele capitale renunţă la discursul ostil, iarveştile pozitive vin să ia treptat locul celornegative în relaţiile moldo- române. De exemplu,la 1 aprilie 2004, la Chişinău şi Iaşi suntorganizate, în paralel, seminare comune în cadrulcărora reprezentanţii Republicii Moldova şi aiRomâniei se pun de acord asupra elaborăriiProgramului de Vecinătate, ce s-ar înscrie în con-textul extinderii spre Est a UE.Datorită (în mare parte) susţinerii acordate de

România, în 2004 Republica Moldova este acceptatăîn calitate de observator la Procesul de Cooperaredin Europa de Sud-Est (PCESE). De asemenea,România sprijină iniţiativa preşedinteluimoldovean Vladimir Voronin cu privire la semnareade către Rusia, Ucraina, România, OSCE, SUA şi UEa unui pact de stabilitate şi securitate pentruRepublica Moldova28. În domeniul cooperării26„Preşedintele României consideră că partidul de guvernământ de laChişinău este un partid comunist cu «năravuri staliniste»”, Basa-press,19.12.200327Preşedintele Vladimir Voronin consideră că România “trebuie să încetezeintervenţia în Republica Moldova”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=2727428Ideea semnării unui pact de stabilitate şi securitate pentru RepublicaMoldova a fost enunţată de preşedintele Vladimir Voronin în iunie 2004 înfaţa ambasadorilor străini acreditaţi la Chişinău. Conform proiectului

34

economice, la 9 august 2004, autorităţile româneanunţă că Republica Moldova şi România au pregătitpentru a pune în funcţiune linia electrică detensiune înaltă ce leagă ambele state, pentru aasigura securitatea energetică a RepubliciiMoldova. În toamna aceluiaşi an este reluatdialogul bilateral la nivel instituţional. Astfel,la 8 noiembrie 2004, la Chişinău este organizatăreuniunea Comisiei mixte interguvernamentalemoldo-române de colaborare economică şi deintegrare europeană, iar discuţiile au calaitmotiv necesitatea dezvoltării unei cooperăripragmatice între Chişinău şi Bucureşti.1.4. Perioada prieteniei iluzorii: ianuarie 2004 —aprilie 2006Alegerea lui Traian Băsescu în calitate de

preşedinte al României în decembrie 2004 esteurmată de impulsionarea dialogului politic dintreChişinău şi Bucureşti. Integrarea europeană aRepublicii Moldova şi României devine platformapolitică care facilitează apropierea dintre noualesul preşedinte al României şi preşedinteleRepublicii Moldova, Vladimir Voronin, aflat lasfârşit de mandat. De altfel, la acea etapa,guvernarea de la Chişinău era preocupată deasigurarea condiţiilor necesare, atât pe planintern cât şi extern, în vederea câştigăriialegerilor parlamentare din februarie 2005 decătre PCRM, precum şi a realegerii lui VladimirVoronin în funcţia de preşedinte al RepubliciiMoldova.Fiind în relaţii reci cu vechiul partener

strategic — Rusia, Vladimir Voronin şi echipa sareorientează politica externă a Republicii Moldovaîn direcţia apropierii de UE. Integrarea europeanădevine elementul principal al campaniei electoraledesfăşurate de PCRM şi secretarul general alacestuia — preşedintele Republicii Moldova,Vladimir Voronin. Distanţarea de Federaţia Rusă şi

original propus de Chişinău, prin semnarea acestui pact, Rusia, Ucraina,OSCE, România, SUA şi UE s-ar fi angajat să garanteze neutralitateapermanentă a Republicii Moldova. Proiectul Chişinăului a fost modificatulterior, iar la propunerea SUA clauza garantării internaţionale aneutralităţii permanente a ţării noastre a fost exclusă.

35

asumarea integrării europene ca obiectiv strategical politicii externe îi asigurau preşedinteluiVladimir

36

Voronin bunăvoinţa Occidentului. De altfel, nufără consimţământul Occidentului, în RepublicaMoldova, aflată în ajun de alegeri parlamentare,se deplasează liderul Revoluţiei Trandafirilor —preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, liderulRevoluţiei Oranj — preşedintele Ucrainei, ViktorIuşcenko, şi liderul alianţei oranj „Democraţie şiAdevăr” de la Bucureşti — preşedintele României,Traian Băsescu.Vizita preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău

din 21 ianuarie 2005 pune începutul unei noiperioade de cooperare în relaţiile bilateralemoldo-române29. Susţinerea de care preşedinteleVoronin şi echipa sa au beneficiat în timpulcampaniei electorale din iarna anului 2005,semnarea Planului de acţiuni dintre RepublicaMoldova şi UE, precum şi adoptarea de către noulParlament al Republicii Moldova a Declaraţieiprivind parteneriatul politic pentru realizareaobiectivelor de integrare europeană30 au creatîmpreună condiţii prielnice pentru apropiereaChişinăului de Bucureşti. întors la Bucureşti dupăvizita sa fulger la Chişinău, Traian Băsescudeclară entuziasmat că „politicianul VladimirVoronin este un om care a înţeles ce are de făcutpentru ţara lui, pentru Moldova, că drumul spreVest este o componentă obligatorie a politiciiexterne şi că standardele UE trebuie să înceapă afi respectate, dacă a luat această opţiune”31. Larândul său, cu ocazia unui interviu acordatpostului de radio rusesc „Eho Moskvî”,preşedintele Voronin argumentează dorinţaRepublicii Moldova de a dezvolta relaţii deprietenie cu România, deoarece România va devenimembru al UE, iar Republica Moldova va deveni

29“Preşedintele Traian Băsescu în vizită la Chişinău”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/01/050121_basescu_voronin.shtml30La 24 martie 2005 a fost adoptată Declaraţia Parlamentului RM privindparteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene,care prevede consensul larg al partidelor parlamentare cu privire lapromovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrareaeuropeană.31“România nu va interveni decât diplomatic în conflictul dintre RepublicaMoldova şi Transnis- tria”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=32920

37

membru asociat al UE32. Cu aceeaşi ocazie, dânsulţine să remarce că în timp ce fosta conducere aRomâniei a fost preocupată mai mult de valorileistorico-filologice, decât de problemele economicereale, odată cu venirea lui Traian Băsescu laPreşedinţia României situaţia s-a schimbat, iarrelaţiile moldo-române ar putea renaşte33.Pe parcursul anului 2005 asistăm la o revigorare

rapidă a relaţiilor bilaterale pe toate planurile.Republica Moldova devine un subiect constant aldiscuţiilor purtate de preşedintele României cuprim-ministrul Marii Britanii, Tony Blair, şi cupreşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, înfebruarie 2005, cu preşedintele SUA, George Bush,în martie 2005 şi cu preşedintele Ucrainei, ViktorIuşcenko, în aprilie 2005, iar preşedinteleVoronin este informat de fiecare dată telefonicdespre conţinutul discuţiilor avute de cătreomologul său de la Bucureşti cu mai marii lumii.Dialogul politic moldo-român nu mai esteprizonierul unor subiecte sensibile precumnegocierea Tratatului politic de bază şi aAcordului privind regimul frontierei de stat. Unşir de alte subiecte importante — printre carecontribuţia României la reglementarea conflictuluitransnistrean, sincronizarea eforturilor deintegrare europeană ale Chişinăului şiBucureştiului, includerea Republicii Moldova înpachetul Balcanilor de Vest de aderare la UE,mersul reformelor democratice în Republica Moldovasau asigurarea securităţii energetice a ţăriinoastre — devin teme uzuale pe agenda dialoguluipolitic moldo-român.Declaraţiile ostile la adresa Bucureştiului

dispar din discursul preşedintelui Voronin.Dimpotrivă, acesta se pronunţă cu diferite ocaziiîn favoarea dezvoltării unor relaţii cât maiapropiate cu România, salută susţinerea constantăa Chişinăului de către Bucureşti în cadrulorganizaţiilor internaţionale şi regionale,

32 “Moldova are nevoie de România, deoarece aceasta va deveni încurând membru al Uniunii Europene”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3322233Ibidem.

38

apreciază înviorarea relaţiilor economicebilaterale şi nu uită să mulţumească preşedinteluiRomâniei, Traian Băsescu, pentru dezgheţarearelaţiilor la nivel politic, precum şi pentrudisponibilitatea de a ajuta Republica Moldova prinlivrări de gaze naturale şi energie electrică încazul apariţiei unor situaţii critice determinatede posibile presiuni din exterior.Totuşi, agendele Chişinăului şi Bucureştiului cu

privire la evoluţia cooperării lor bilaterale nucoincid întru totul. De exemplu, dorinţa Românieide a juca un rol în soluţionarea chestiuniitransnistrene, prin formularea propriului plan derezolvare a conflictului, este descurajată deChişinău pe motiv că astfel vor fi puse în pericolnegocierile propriu-zise. Pe linia integrăriieuropene, intenţia României de a juca rolul deavocat al Republicii Moldova în UE esterecepţionată cu răceală de autorităţile de laChişinău, în viziunea cărora Republica Moldova nuare nevoie de avocaţi, ci de parteneri34. În ciudaactivizării dialogului politic, părţile nu reuşescsă ajungă la un compromis cu privire la semnareaTratatului politic de bază. În timp ce Bucureştiuloptează pentru semnarea unui acord de parteneriateuropean35, Chişinăul propune României semnareaunui tratat de parteneriat şi colaborare, variantăconsiderată de autorităţile române ca fiinddepăşită la nivel european36. Mai mult decât atât,treptat devine tot mai clar că ambele capitale îşifundamentează pe formule diferite şicontradictorii propriile viziuni de dezvoltare arelaţiilor bilaterale. În viziunea Bucureştiului,România îşi va construi relaţiile cu RepublicaMoldova pornind de la principiul „un popor, douăstate”37. Această viziune este, însă, în34„Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocaţi”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml35“Tratatul bilateral — viziuni diferite la Chişinău şi Bucureşti”, BBC,http://www.bbc.co.uk/roma-nian/news/story/2006/04/060427_moldova_romania_tratat.shtml36«Preşedintele României susţine că UE ar putea avea „o foaie de parcurs”pentru Republica Moldova», Basa-press, 20.01.2006.37„Traian Băsescu: Avem avantajul că suntem contribuitori cu soluţii în

39

contradicţie totală cu cea a guvernării comunistede la Chişinău, care doreşte o cooperare cuBucureştiul în baza principiului „două popoare,două state”38. Toate aceste elemente discordante aualimentat, mai întâi, apariţia unor sincope îndialogul politic dintreChişinău şi Bucureşti, iar apoi au dus ladegradarea accelerată a relaţiilor moldo-ro- mânepână la impasul aproape total din decembrie 2007.

1.5. Perioada confruntărilor continue:aprilie 2006 — decembrie 2008Cât n-ar părea de paradoxal, dar anume

integrarea europeană — platforma ce i-a apropiatpe cei doi şefi de stat, V. Voronin şi T. Băsescu— a devenit în vara anului 2006 mărul discordieidintre Chişinău şi Bucureşti. începând cu aprilie2006, la suprafaţa dialogului moldo-român aparprimele semnale că între cele două capitale existădiferenţe de principiu în abordarea subiectuluiintegrării europene a Republicii Moldova. Aflat la17 aprilie 2006 în vizită de lucru la Chişinău,ministrul român de Externe, Mihai RăzvanUngureanu, declară că „România este şansa deintegrare europeană a Moldovei”39. în timpulacestei vizite, el sugerează Chişinăului să decidărepede dacă are nevoie de această şansă sau nu,pentru că „nu există şi-şi, există ori- ori, iarcelebrul proverb cu mielul deştept care suge de ladouă oi nu-şi are aplicare în Uniunea Europeană”40.Ministrul român de Externe ţine, de asemenea, săreitereze că în viziunea Bucureştiului semnareaunui acord de parteneriat european ar fi maiconvenabil pentru ambele părţi decât semnarea unuisimplu tratat politic de bază, depăşit ca formă şiconţinut41.poziţia Uniunii Europene în raport cu Transnistria, ceea ce este foarteimportant”, Moldova Azi, http://www.azi.md/ news?ID=3464338„Voronin l-a felicitat pe Băsescu cu ocazia Zilei Naţionale a României”,Moldova Azi, http://www. azi. md/news ?ID=3701939 „ Mihai Răzvan Ungureanu: România este şansa Moldovei de integrareeuropeană”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3889940Ibidem.41„Tratatul bilateral — viziuni diferite la Chişinău şi Bucureşti”, BBC,http://www.bbc.co.uk/roma-nian/news/story/2006/04/060427_moldova_romania_tratat.shtml

40

îndată după consumarea vizitei ministrului deExterne al României, la Preşedinţia RepubliciiMoldova este organizată o reuniune specială avândca subiect evoluţia relaţiilor moldo-române. înurma acestei reuniuni, Chişinăul atrage atenţiaBucureştiului că semnarea Tratatului politic debază între Republica Moldova şi România, precum şia Acordului de frontieră va „marca un jalonincontestabil în consolidarea imunităţii depolitică externă a statalităţii moldoveneşti”42 şi,de asemenea, va constitui cea mai importantăinvestiţie de politică externă a României înreglementarea transnistreană şi consolidareasecurităţii regionale în bazinul Mării Negre.

La începutul lunii mai 2006, în cadrul unoraudieri organizate de Parlamentul RepubliciiMoldova cu privire la relaţiile moldo-române,ministrul moldovean de Externe, Andrei Stratan,declară că Republica Moldova are nevoie departeneri în procesul de integrare europeană şi nude avocaţi, aluzie directă la declaraţiile ante-rioare făcute de preşedintele României, TraianBăsescu, prin care acesta reconfirma angajamentulRomâniei de a fi avocatul Republicii Moldova înUE43. Cu referire la subiectul tratatului politicde bază, în cadrul aceloraşi audieri parlamentare,şeful diplomaţiei de la Chişinău anunţă căautorităţile moldovene se pronunţă în continuarepentru procedura de prezentare şi examinare a unuitratat de parteneriat şi colaborare întreRepublica Moldova şi România, incluzând aspecte decolaborare atât politice, cât şiinterguvernamentale, care au fost reflectate înacordurile anterioare, inclusiv cu alte state,referitor la integrarea europeană44.Diferenţele de abordare a tematicii de integrare

europeană devin evidente pentru opinia publică dinambele state când la 1 iulie 2006 preşedinteleTraian Băsescu anunţă că „România a oferit

42“La Preşedinţie s-a discutat despre tratatul de bază şi tratatul defrontieră cu România”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3903443„Moldova are nevoie de parteneri, nu de avocaţi”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/05/060511_moldova_romania_relatie.shtml44Ibidem.

41

Republicii Moldova varianta de a intra împreună înUniunea Europeană, dar decizia le aparţineautorităţilor de la Chişinău şi poporuluiRepublicii Moldova”45. Declaraţia în cauză estenuanţată cu mesaje identitar-istori- ce, careresuscitează fobiile şi prejudecăţile guvernăriicomuniste de la Chişinău. De exemplu, în acelaşicontext, preşedintele Băsescu a ţinut să declarecă după reîntregirea Germaniei, România estesingurul stat european încă separat în două părţi,iar unificarea se va face „în interiorul UniuniiEuropene şi nu altfel, într-un viitor nu foarteîndepărtat”46.Reacţia Chişinăului la declaraţiile

preşedintelui României nu întârzie prea mult. La11 iulie 2006, preşedintele Vladimir Voronindeclară în răspuns că unirea Republicii Moldova cuRomânia nu se va produce nici după aderarea la UE,iar arhitecţii acestor scenarii, atât la Tiraspol,cât şi la Bucureşti, trebuie să se împace cu ideeaca asemenea vise sunt irealizabile. Totodată,preşedintele moldovean s-a pronunţat împotrivaoricărei uniri sau creări de confederaţii, nicichiar pentru a urgenta integrarea în UE sau înalte scopuri. Referindu-se la un plan al Românieide reglementare a conflictului transnistrean,despre care Bucureştiul anunţase cu două luniînainte, preşedintele Voronin a evidenţiat căacest plan nu a fost prezentat Chişinăului şi căîn problema transnistreană nu există un deficit depropuneri şi planuri. El recomandă României săcontribuie la reglementarea conflictuluitransnistrean prin semnarea Tratatului politic debază şi a Acordului de frontieră cu RepublicaMoldova47.Treptat dialogul politic moldo-român iese din

albia normalităţii şi se transformă într-un schimbdur de replici ce plasează relaţiile dintre

45„Traian Băsescu afirmă că România a oferit Republicii Moldova şansa de a intra împreună în UE”,Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=3991046Ibidem.47 „Vladimir Voronin: Republica Moldova nu se va uni cu România nici dupăintegrarea europeană”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=40035

42

Republica Moldova şi România pe traiectoria unuicerc vicios de declaraţii şi acţiuni necoordonate,unilaterale, provocatoare şi chiar ostile. Lanivel de declaraţii, asistăm la permanentizareaunui comportament păgubos pentru ambele părţi, şianume: în timp ce preşedintele Băsescu atingecoarda sensibilă a conexiunilor identitar-istoricece leagă popoarele din ambele state, preşedinteleVoronin acuză România că atentează la statalitateaRepublicii Moldova48. Aceste luări de poziţii suntmediatizate pe larg atât în Republica Moldova, câtşi România, influenţând negativ opiniile publicede pe ambele maluri ale Prutului. Astfel, înopinia publică din România se înrădăcinează totmai mult o percepţie negativă despre conducerea dela Chişinău, iar opinia pu

48„Preşedintele Vladimir Voronin susţine ca România impune Moldoveiregulile de joc”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=42148

43

blică din Republica Moldova este implicată înnoi runde de dispute interne pe teme identitar-istorice. În consecinţă, atât Bucureştiul cât şiChişinăul nu mai sunt preocupaţi de rezolvareaproblemelor de fond ale cooperării bilaterale, maimult decât atât capacitatea ambelor părţi de agăsi în comun soluţii pragmatice şi consensualepentru depăşirea respectivelor probleme esteserios afectată.Lipsa unui dialog politic eficient şi a unei

coordonări corespunzătoare între cele douăcapitale duce la înmulţirea problemelor curenteîntre Chişinău şi Bucureşti — chestiuneacetăţeniei române pentru cetăţenii moldoveni,chestiunea consulatelor române, chestiuneaMitropoliei Basarabiei şi cea a semnăriiConvenţiei privind micul trafic la frontieramoldo-română —, care, în cele din urmă, aruncădialogul politic dintre Republica Moldova şiRomânia într-un impas cvasitotal.Chestiunea cetăţeniei române. În şedinţa din 5

septembrie 2006, Guvernul României aprobăordonanţa de urgenţă care modifică Legeacetăţeniei române în sensul simplificăriiprocedurii de depunere a dosarelor pentruredobândirea cetăţeniei române. Această decizie agenerat 450.000 de aplicaţii de solicitare acetăţeniei române din partea cetăţenilorRepublicii Moldova49, care doreau să călătoreascăliber, fără vize, în spaţiul UE. GestulBucureştiului este interpretat de Chişinău drept oprovocare instrumentată deliberat în contextulobţinerii de către România a certitudinii aderăriisale la UE50. Cert este că respectivele solicităride cetăţenie română au provocat o presiune internăde neneglijat asupra guvernului moldovean.Încercând să facă faţă acestei situaţii delicate,Chişinăul adoptă o poziţie radicală şi inflexibilăîn negocierile cu Comisia Europeană privindsemnarea cu UE a Acordului de facilitare a

49O. Stamati (2007), „Şi din nou despre Cetăţenie”, Unimedia.md,www.unimedia.md/index.php? mod=home&hmod=interviewbyid&id=1350Declaraţia Guvernului RM din 07.03.2007, http://www.mfa.md/noutati/552/

44

regimului de vize51. Negociatorii moldovenisolicită Comisiei Europene, nici mai mult, nicimai puţin, liberalizarea totală a regimului devize cu UE. În răspuns, Comisia Europeană respingesolicitarea Chişinăului, prima rundă de negocierieşuează lamentabil, iar imaginea RepubliciiMoldova de partener responsabil şi previzibil esteserios şifonată.Chestiunea consulatelor române. La 20 octombrie

2006, la Bucureşti are loc semnarea Acorduluiîntre Guvernul Republicii Moldova şi GuvernulRomâniei privind regimul călătoriilor reciproce,care introduce obligativitatea vizelor române pen-tru cetăţenii moldoveni. Cuprinse de febradeclaraţiilor provocatoare, precum şi încondiţiile unui dialog politic tot mai ineficient,Chişinăul şi Bucureştiul nu vor asigura condiţiilepropice pentru implementarea Acordului privindregimul călătoriilor reciproce. Părţile nu reuşescsă convină asupra unei formule de deschidere adouă oficii consulare române la Bălţi şi Cahul. Înconsecinţă, Consulatul României de la Chişinăueste copleşit, la începutul anului 2007, de fluxulaplicaţiilor pentru obţinerea vizelor române.Pentru a debloca situaţia creată, la 16 ianuarie2007, preşedintele Traian Băsescu efectuează ovizită fulger la Chişinău unde se întâlneşte cupreşedintele Vladimir Voronin. In urma unordiscuţii tete-a-tete, ambii preşedinţi cad deacord asupra deschiderii temporare a două birouriconsulare române la Bălţi şi Cahul, care ar fitrebuit să reducă presiunea asupra Consulatuluiromân de la Chişinău52.Revenit de la Chişinău, preşedintele Băsescu

declară că până la acel moment au fost depuseaproximativ 800 mii de cereri pentru obţinereacetăţeniei române de către cetăţenii RepubliciiMoldova, iar în cursul anului 2007, acest număr va

51Acordul de facilitare a regimului de vize dintre Republica Moldova şi UEa fost parafat la 25 aprilie 2007 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie2008.52“România va deschide în câteva zile consulate la Bălţi şi Cahul”, MoldovaAzi, http://www.azi.md/news?ID=42759

45

creşte până la 1,5 milioane53. La 28 februarie2007, în timpul şedinţei Guvernului de laBucureşti, preşedintele român vine cu noi nuanţărila acest subiect. Traian Băsescu calificănecesitatea simplificării procedurilor de acordarea cetăţeniei române cetăţenilor Republicii Moldovadrept nevoie politică şi reacţie firească lasolicitările moldovenilor. Totodată, el anunţă căGuvernul României va cumpăra edificii pentruinaugurarea consulatelor române la Bălţi şi Cahul,precum şi pentru deschiderea la Chişinău a unuicentru comun de eliberare a vizelor pentru ţăriledin UE, care ar fi urmat să se ocupe inclusiv şide acordarea cetăţeniei române pentru cetăţeniiRepublicii Moldova54. Intenţia României de adeschide un centru comun pentru eliberarea vizelorUE nu a fost coordonată cu partea moldoveană.Faptul că aceasta iniţiativă a fost anunţată deautorităţile române, ignorând decizia RepubliciiMoldova de a inaugura un asemenea centru pe lângăAmbasada Ungariei la Chişinău, a amplificatsuspiciunile guvernanţilor moldoveni faţă deadevăratele intenţii ale părţii române. In acestecondiţii, autorităţile moldovene reacţioneazăimediat şi retractează înţelegerea verbală cuprivire la deschiderea celor două secţii consularela Bălţi şi Cahul. La 5 martie 2007, Guvernul dela Chişinău adoptă o declaraţie extrem de dură,acuzând România de promovarea unei politici careameninţă statalitatea şi securitatea naţională aRepublicii Moldova şi face apel la comunitateainternaţională să-şi folosească influenţa asupraRomâniei, pentru ca aceasta să-şi readucăinteresele în albia firească a unor relaţii debună vecinătate şi înţelegere55.Chestiunea Mitropoliei Basarabiei. În toamna

53„România intenţionează simplificarea procedurii de acordare a cetăţenieipentru moldoveni”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4306454„România va achiziţiona în Republica Moldova edificii pentru douăconsulate şi un centru de vize pentru UE”, Moldova Azi,http://www.azi.md/news?ID=4342355Declaraţia Guvernului RM din 07.03.2007, http://www.mfa.md/noutati/552/ ;„Vladimir Voro- nin apreciază că România are mult până la statutul de stateuropean democratic, iar relaţiile cu Rusia se edifică corect şiconstructiv”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=43457

46

anului 2007, problema vizelor este urmată deresuscitarea chestiunii Mitropoliei Basarabiei dinRepublica Moldova. De această dată catalizatorulproblemei a fost decizia Sinodului BisericiiOrtodoxe Române (BOR) de a înfiinţa trei noieparhii în cadrul Mitropoliei Basarabiei56. Înopinia Patriarhiei Române, această reactivare afost o consecinţă firească a faptului că anterior,printr-o decizie definitivă luată în 2004 deCurtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova şiprin modificările înregistrate la Statutul deorganizare şi funcţionare a MitropolieiBasarabiei, aceasta din urmă a fost recunoscutădrept succesoare spirituală, canonică şi istoricăa Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până înanul 1944, cu eparhiile sale componente:Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia Bălţi,Episcopia Basarabiei de Sud şi Episcopia Ortodoxăa Dubăsarilor şi a toată Transnistria57.Decizia Sinodului BOR provoacă nemulţumirea

reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei, aflată subjurisdicţia Patriarhiei de la Moscova. SinodulMitropoliei Moldovei califică decizia PatriarhieiRomâne drept atentat la adresa unităţii Ortodoxieişi amestec direct şi agresiv în teritoriul canonical altei entităţi bisericeşti. Episcopul deTiraspol şi Dubăsari, PS Iustinian, aflat subjurisdicţia Mitropoliei Moldovei, catalogheazădecizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române cafiind o provocare la adresa Bisericii, Statului şiun factor suplimentar de instabilitate înconflictul moldo-transnistrean58. În dispută seimplică şi Patriarhia Rusă de la Moscova, carecritică decizia Sinodului BOR, sub pretextul că arpune în pericol unitatea ortodoxă şi cere anularea

56„Mitropolia Moldovei critică o decizie a Sinodului BOR”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071030_eparhii_mitropolie.shtml57“Patriarhia Română face precizări despre noile eparhii”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/ moldova/story/2007/10/071031_reactie_bor.shtml58Mitropolia Moldovei critică o decizie a Sinodului BOR”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2007/10/071030_eparhii_mitropolie.shtml

47

respectivei decizii59. Această dispută eminamentede natură canonică capătă, însă, amploare politicădin cauza implicării preşedintelui moldoveanVladimir Voronin, care interpretează decizia BORca fiind una din manifestările agresiuniipermanente a României la adresa RepubliciiMoldova. La 6 decembrie 2007, aflat în vizită delucru la Bruxelles, dânsul ţine să declare publiccă România nu a recunoscut statalitatea RepubliciiMoldova şi încearcă să o submineze prin atragereastudenţilor, preoţilor şi prin acordarea depaşapoarte române cetăţenilor moldoveni60. La 19decembrie 2007, preşedintele Voronin aduce noiînvinuiri Bucureştiului, declarând că „ceea ce seîntâmplă în jurul Bisericii noastre ortodoxemoldoveneşti, e clar că aceasta este tot un pas şio agresiune din partea României asupra RepubliciiMoldova”61.Transformarea disputei canonice într-o problemă

politică declanşează o vânătoare de vrăjitori înRepublica Moldova. La 12 decembrie 2007,Ministerul moldovean de Externe declară personanon grata doi diplomaţi de la Ambasada României laChişinău, sub pretextul săvârşirii de cătreaceştia a unor acţiuni neconforme cu statutul dediplomat62. Decizia Chişinăului este apreciată deBucureşti ca reprezentând un gest inamical totalnejustificat şi care vine în contradicţie cuatitudinea constructivă şi cooperantă pe careRomânia a manifestat-o în permanenţă la adresaRepublicii Moldova63. Cazul celor doi diplomaţieste urmat în ianuarie 2008

59„Biserica Rusă cere anularea înfiinţării eparhiilor”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/moldo-va/story/2007/11/071108_patriarhia_rusa_bor.shtml60„Vladimir Voronin acuză România de «agresiune permanentă» la adresaRepublicii Moldova”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=4726861„România nu recunoaşte Moldova ca stat suveran”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/moldo-va/story/2007/12/071219_voronin_presser.shtml62Comunicat MAEIE al RM din 12.12.2007, http://www.mfa.md/noutati/1038/63„MAE român apreciază ca fiind nejustificat gestul autorităţilor de la Chişinău de a declara per- sona non grata doi diplomaţi din cadrul Ambasadei Române”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=47352

48

de o campanie de hărţuire a preoţilorMitropoliei Basarabiei de către autorităţilemoldovene64. Bucureştiul refuză să răspundă cuaceeaşi monedă, cu toate acestea devine clar cădialogul politic moldo-român a atins cel mai josnivel din istoria sa. Paradoxal sau nu, dar anumeîn aceste împrejurări, la 21 ianuarie 2008,preşedintele Vladimir Voronin este decorat depatriarhul Moscovei şi Întregii Rusii, Alexei alII- lea, „pentru activitatea remarcabilă deconsolidare a popoarelor ortodoxe”65.Cu ocazia ceremoniei de decorare, patriarhul

Moscovei, Alexei al II-lea, reia mesajulpreşedintelui Voronin privind imixtiunea Românieiîn treburile interne ale Republicii Moldova,declarând că, în opinia sa, „actul de reactivarepe teritoriul Moldovei a aşa- numitei Mitropolii aBasarabiei, adoptat de Sinodul Bisericii OrtodoxeRomâne în 1992, a reflectat aspiraţiile cercurilorpolitice care tind spre integrarea Moldovei încadrul României. Aceste cercuri încearcă şi astăzisă lipsească poporul moldovenesc de dreptul săulegitim la identitate şi autodeterminare, faptcare contravine normelor fundamentale ale UE şicare constituie o încălcare brutală a libertăţiielementare a omului”66. În urma escaladăriidisputei canonice între cele două patriarhiiortodoxe de la Bucureşti şi Moscova, nu fărăimplicarea politicienilor de la Chişinău, BisericaOrtodoxă Română renunţă la deschiderea celor treieparhii pe teritoriul Republicii Moldova şisesizează Consiliului Europei cazurile de abuz şiintimidare la care au fost supuşi clericii şienoriaşii din cadrul Mitropoliei Basarabiei67.Chestiunea Convenţiei privind micul trafic la

frontiera moldo-română. Exact în acest context deneîncredere reciprocă, de declaraţii ostile şi64„Mitropolia Basarabiei se va plânge la CEDO”, BBC,http://www.bbc.co.uk/romanian/moldova/story/2008/01/080104_preoti_expulzare_reactii.shtml65„Patriarhul Rusiei şi Vladimir Voronin critică BOR”, BBC, http://www.bbc.co.uk/romanian/mol-dova/story/2008/01/080121_voronin_aleksi_critici.shtml66Ibidem.67„Patriarhia română renunţă la deschiderea a trei eparhii pe teritoriulRepublicii Moldova”, Moldova Azi, http://www.azi.md/news?ID=48265

49

lipsă totală de dialog politic şi diplomatic, la25 martie 2008, Guvernul României transmiteGuvernului de la Chişinău proiectul Convenţieiprivind micul trafic la frontieră, pentru a fiexaminat de partea moldoveană68. La 17 aprilie,Guvernul de la Chişinău informează autorităţileromâne printr-un comunicat de presă că proiectulConvenţiei privind micul trafic la frontierăutilizează noţiunea „frontiera de stat moldo-română”, care există de facto, dar nu este juridicdocumentată în plan bilateral. Prin urmare,Guvernul moldovean propune semnarea Convenţiei încauză în paralel cu Tratatul privind regimulfrontierei de stat între Republica Moldova şiRomânia69. La 13 mai 2008, tot pe caleacomunicatelor de presă, Ministerul de Externe dela Chişinău reiterează această poziţie şi, maimult decât atât, propune Bucureştiului să extindăla maxim perimetrul zonei de frontieră care arintra sub incidenţa Convenţiei privind micultrafic la frontiera moldo-română70.Propunerea părţii moldovene provoacă nedumerire

atât la Bucureşti, cât şi la Bruxelles, deoareceea desconsideră Regulamentul 1931/2006 al ComisieiEuropene prin care sfera de acţiune a convenţiilorprivind micul trafic la frontieră, negociate şisemnate de statele membre ale UE cu state terţe,este limitată la zona transfrontalieră de 30-50km. Această radicalizare neîntemeiată a poziţiilorde către Chişinău trimite un mesaj confuz laBucureşti chiar în ajunul rundei de consultărimoldo-române la nivel de experţi cu privire laAcordul privind regimul frontierei de stat şiConvenţia privind micul trafic la frontieră, din14-15 mai 2008. În urma acestei declaraţii aministerului moldovean, Convenţia privind micultrafic la frontieră nu este abordată în timpulconsultărilor, iar în ce priveşte Acordul privindregimul frontierei de stat şi Tratatul politic de

68Marandici, I. (2008), “Zece adevăruri despre Convenţia privind micul trafic”, http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=774&idRubric=7990&idArticle=1824269Comunicatul MAEIE al RM din17aprilie 2008, http://www.mfa.md/noutati/2514/70Declaraţia MAEIE al RM din13 mai 2008, http://www.mfa.md/noutati/2669/

50

bază părţile se limitează la o simplă verificarede poziţii71. Între timp, demisia ministrului românde Externe, Adrian Cioroianu, la 11 aprilie 2008şi numirea lui Lazăr Comănescu la conducereadiplomaţiei de la Bucureşti, la 14 aprilie 2008,oferă părţilor un nou prilej pentru reanimareadialogului politic moldo-român la nivelul celordouă instituţii diplomatice.Vizita oficială întreprinsă la Chişinău, la 7

iulie 2008, de ministrul de Externe român, LazărComănescu, a reanimat, într-o anumită măsură,dialogul diplomatic între Bucureşti şi Chişinău,ajuns în impas în decembrie 2007, după ceChişinăul a expulzat din Republica Moldova doidiplomaţi români pe care i-a declarat persona nongrata72. Cu toate acestea, după cinci luni de laacea vizită, dialogul politic la nivel de şefi destat, parlamente şi executive rămâne în continuare„lipsit de vlagă”. De altfel, nici vizita fulgerla Chişinău a preşedintelui României, TraianBăsescu, din 20 august 2008, nu a fost în măsurăsă re-impulsioneze dialogul moldo-român73.1.6. Perspectivele evoluţiei relaţiilor R. Moldovacu RomâniaÎn ultimii 10 ani, politicienii din Republica

Moldova (RM) şi România au apelat de mai multe orila noţiunea de pragmatism, încercând astfel săplaseze pe un făgaş al normalităţii relaţiilebilaterale moldo-române. Însă, de fiecare dată,politicienii de la Chişinău şi Bucureşti au eşuatîn încercările lor salutabile. Mai mult decâtatât, noţiunea de pragmatism a fost discreditată71Comunicatul MAE al României 15 mai 2008, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=35853&idl nk=2&cat= 472„Lazăr Comănescu: România va sprijini în continuare Republica Moldova,pentru ca apropierea sa de UE să se efectueze în paşi cât mai rapizi”,Info-Prim Neo, http://info-prim.md/?x=22&y=1602473 Vizita preşedintelui României, Traian Băsescu, la Chişinău a avut loc încontextul turului diplomatic întreprins de şeful statului român în Moldova,Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Turcia pentru a se informa despreconsecinţele agresiunii ruse în Georgia din 7-8 august 2008. PreşedinţiiRomâniei şi Republicii Moldova, Traian Băsescu şi Vladimir Voronin, s-auîntâlnit pentru a discuta, în special, situaţia creată în Osetia de Sud şiconflictele îngheţate, inclusiv cel transnistrean. Info-Prim Neo,http://info-prim.md/?a=10&nD=2008/08/20&ay=17009

51

treptat, astfel încât aceasta s-a transformat maidegrabă într-un eufemism ce ascunde neputinţaambelor state de a elabora o strategie comună dedezvoltare a relaţiilor de parteneriat. Vizitaoficială efectuată la Chişinău, la 7 iulie, deministrul de Externe al României, Lazăr Comănescu,se doreşte a fi un nou început de pragmatism înrelaţiile Republicii Moldova cu România. În acestecondiţii, principala întrebare ce se impune estedacă pragma-tismul mai este un concept credibil, viabil şi,mai ales, capabil să aducă dezvoltarea relaţiilornoastre cu România în albia normalităţii.Chiar şi fără o analiză aprofundată a relaţiilor

Republicii Moldova cu România din ultimii 10 ani,putem afirma că evoluţia relaţiilor bilateralemoldo-române a avut şi, cu regret, continuă săaibă un parcurs sinusoidal, ce poate fi comparatcu un tobogan american, ce provoacă senzaţii tarioficialilor din cele două capitale, Chişinău şiBucureşti, şi doar ameţeli cumplite opiniilorpublice din ambele state, mai cu seamă înRepublica Moldova.Este adevărat, acest parcurs sinusoidal a fost

întrerupt în repetate rânduri de perioade scurtede pragmatism, ce de fiecare dată surveneau dupălungi perioade con- flictuale între autorităţilede la Chişinău şi Bucureşti. Apelând la noţiuneade pragmatism, ambele state intenţionau să punărelaţiile reciproce să reintre în normalitate şi,totodată, să evite sau să soluţioneze treptatsubiectele politice dificile.În ultimii 10 ani, evoluţia relaţiilor

Republicii Moldova cu România a fost marcată detrei perioade de pragmatism moldo-român: 1)ianuarie 1998 — aprilie 2000; 2) aprilie —octombrie 2001; 3) ianuarie 2005 — iulie 2006.Actualmente, pare să se prefigureze la orizont ceade-a patra perioadă de pragmatism, care,deocamdată, rămâne o speranţă alimentată în mareparte de rezultatele mai mult declarative alevizitei oficiale întreprinse recent la Chişinău deministrul de Externe al României, Lazăr Comănescu.Prima perioada de pragmatism cuprinde perioada

ianuarie 1998 — aprilie 2000 şi are ca element

52

definitoriu prezenţa la cârma ambelor state apartidelor de orientare pro-democratică şi pro-integrare în structurile euro-atlantice. LaBucureşti aceste partide erau reprezentate deConvenţia Democratică din România (CDR), iar laChişinău de Alianţa pentru Democraţie şi Reforme(ADR). Coincidenţa dintre CDR şi ADR la nivelulprincipiilor şi valorilor politice, precum şicoincidenţa obiectivelor de politică internă şiexternă respectate şi urmărite de ambele alianţedemocratice au constituit acei factori care aucreat premisele necesare pentru iniţierea uneiperioade pragmatice în relaţiile RepubliciiMoldova cu România în această perioadă. Anume pedurată acestei perioade se observă o diminuare aretoricii identitar-ling- vistice, iar in timp ceaceasta din urmă nu mai domină agenda relaţiilorbilaterale, dialogul politic dintre Chişinău şiBucureşti reuşeşte să fie extins şi impulsionat latoate cele trei nivele importante: şefi de stat,parlamente şi guverne. Pe parcursul acesteiperioade se înregistrează un dialog intens întrecele doua preşedinţii. Doar în anul 1998,preşedinţii Republicii Moldova şi României, PetruLucinschi şi Emil Constantinescu, reuşesc să seîntâlnească de trei ori. Tot în această perioadă,preşedintele Parlamentului RM, Dumitru Diacov,întreprinde doua vizite de lucru la Bucureşti (îniunie 1998 şi aprilie 1999), iar în răspuns, înaprilie 2000, la Chişinău se află în vizită delucru preşedintele Senatului României, MirceaIonescu Quintus. La nivel guvernamental, au loc,în mai 1999, vizita oficială la Chişinău a prim-mi- nistrului României, Radu Vasile, iar în lunaaugust a aceluiaşi an — vizita oficială laBucureşti a prim-ministrului RM, Ion Sturza.Lista întrevederilor bilaterale poate fi

extinsă, însă ceea ce trebuie reţinut este cădatorită iniţierii unui dialog politic intens şiextins ca tematici abordate, lipsit de prejudecăţişi frustrări istorice şi, mai ales, axat pe unparteneriat comun în domeniul integrării europene,ambele state au reuşit să negocieze şi săparafeze, în aprilie 2000, Tratatul de parteneriatprivilegiat şi cooperare între Republica Moldova

53

şi România. De remarcat că Tratatul a fostrezultatul unui compromis asupra unor chestiuni deprincipiu atins de ambele părţi după şapte ani detratative interminabile. Datorită acestuicompromis, s-a reuşit elaborarea unui documentpolitic prin care, pe de o parte, Chişinăul şiBucureştiul recunoşteau caracterul special alrelaţiilor lor bilaterale, întemeiate pe legăturistrânse cu rădăcini în trecutul istoric, precum şipe comunitatea de cultură şi limbă existentă întreRepublica Moldova şi România. Totodată, ambelepărţi stabileau obiectivele şi principiiledirectorii ce ar fi urmat să ghideze viitorul lorparteneriat privilegiat, axat în special „pe sprijinulreciproc al eforturilor lor de integrare în structurile europene încadrul unei Europe unite”, precum şi pe angajamentulRomâniei de „a sprijini activ pe plan internaţional acţiunile pecare le va întreprinde Republica Moldova pentru păstrarea unităţiişi integrităţii sale statale ca unic subiect de drept internaţional”.Dinamizarea dialogului politic a avut un impact

pozitiv asupra evoluţiei cooperării în domeniuleconomic. În perioada de referinţă, România seafirmă ca un partener economic major al RepubliciiMoldova. În primul rând, asistam la o creşterecontinuă a schimburilor comerciale bilaterale,tendinţă ce a plasat România pe locul doi în topulpartenerilor comerciali ai ţării noastre, dupăFederaţia Rusă. În acelaşi timp, este reluatăcooperarea bilaterală în domeniul energetic, ce s-a concretizat prin conectarea Republicii Moldovala sistemul energetic al României. Cooperarea îndomeniul energetic este însoţită de o creşterevizibilă a interesului părţii române pentruparticiparea la procesul de privatizare aîntreprinderilor industriale din ţara noastră.Dorind să atragă investiţii române în Republica

Moldova, Guvernul de la Chişinău a propus părţiiromâne privatizarea a 51% din acţiunileîntreprinderii petroliere moldoveneşti „Tirex-Petrol”, în contul datoriilor acumulate deRepublica Moldova faţă de România în urmaimportului de energie electrică. (IniţiativaGuvernului de la Chişinău a eşuat ulterior, fiindtrimis astfel un semnal descurajator potenţialilorinvestitori din România.) În acelaşi interval de

54

timp, datorită unei bune evoluţii a relaţiilordintre Republica Moldova şi România şi dintreRomânia şi Ucraina, a fost posibilă crearea a douăeuroregiuni: Dunărea de Jos (1998) şi Prutul deSus (2000). Succesele menţionate mau sus au fostumbrite însă de nesemnarea de către guvernele dela Chişinău şi Bucureşti a Tratatului departeneriat privilegiat şi cooperare, parafat laChişinău la 28 aprilie 2000. De altfel, un eşeccomun cauzat de instabilitatea politică de laChişinău din anul 2000, ca şi de schimbareaguvernărilor în România în toamna anului 2000 şiîn Republica Moldova în primăvara anului 2001.Cea de-a doua perioadă de pragmatism cuprinde

etapa aprilie 2001 — octombrie 2001. Pragmatismuldin această perioadă are ca esenţă axarea aproapeexclusivă pe cooperarea economică şi cultural-educaţională, în paralel cu neglijarea, aproapetotală, a subiectelor politice spinoase. Deaceastă dată, pragmatismul nu mai are la bazăcoincidenţa de viziuni pro-reforme democratice şipro-integrare europeană ce a existat întreChişinău şi Bucureşti în perioada 1998-2000.Astfel, în timp ce la Bucureşti noul partid deguvernământ, Partidul Democraţiei Sociale dinRomânia (PDSR), împreună cu noul preşedinte alRomâniei, Ion Iliescu, rămân angajaţi pe caleaintegrării europene, altfel stau lucrurile laChişinău, unde la guvernare, pe cale democratică,vine Partidul Comuniştilor din Republica Moldova(PCRM), iar preşedinte al Republicii Moldova esteales liderul PCRM, Vladimir Voronin, care optadeschis pentru integrarea accelerată a RepubliciiMoldova în CSI şi aderarea la Uniunea Rusia-Belarus. În plus, PCRM aduce cu sine un bagaj plinde frustrări şi prejudecăţi românofobe. Cu toateaceste divergenţe, la nivel de agende politice,Chişinăul şi Bucureştiul apelează la conceptul depragmatism pentru a găsi un mo- dus vivendi, ce arpreveni situaţiile conflictuale ce se anunţauoricum ca fiind iminente, din cauza diferenţelormenţionate mau sus.Axarea pe proiectele economice şi evitarea

subiectelor politice nu au dat rezultatelescontate. Proiectele economice comune au rămas în

55

marea lor majoritate pe hârtie, altfel spus, elenu au depăşit faza de propuneri. Ca exemple înaceastă privinţă pot servi propunerile Guvernuluide la Bucureşti de a participa la modernizarea şiprivatizarea sectorului energetic din RepublicaMoldova, la privatizarea industriei vinului dinţara noastră sau de a contribui la construcţiaunei căi ferate cu ecarta- ment european ce ar uniambele state. Aceste şi alte proiecte economice aurămas fără atenţia cuvenită din parte Chişinăului.Totodată, la 19 iulie 2001, chiar în toiulevoluţiei pragmatice a relaţiilor bilaterale, înParlamentul de la Chişinău este discutată şiaprobată, prin votul deputaţilor comunişti şi aşase deputaţi din Alianţa Braghiş, Legea cu privire ladrepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi lastatutul juridic al organizaţiilor lor, care, printre altele,întăreşte rolul şi statutul limbii ruse înRepublica Moldova.Această Lege pune capăt „armistiţiului”

identitar-lingvistic convenit tacit de preşedinţiiIon Iliescu şi Vladimir Voronin în timpulîntrevederii lor oficiale de la Bucureşti din 1mai 2001. Aprobarea Legii cu privire la drepturilepersoanelor aparţinând minorităţilor naţionale înParlamentul RM este interpretată de preşedinteleIon Iliescu ca reprezentând lansarea teorieiexistenţei unei limbi moldoveneşti diferită de cearomână, cu scopul de a deznaţionaliza românii dinRepublica Moldova.Spiritele se încing treptat în ambele capitale,

mai ales după ce preşedintele Vladimir Voroninpromulgă menţionata Lege la 28 august 2001, decicu 3 zile înainte de sărbătoarea naţională „LimbaNoastră cea Română”. La Bucureşti, formula „unpopor, doua state româneşti” revine în retoricapublică a politicienilor români, mai cu seamă înParlamentul României, care în perioada 2000-2004avea o influentă facţiune a Partidului RomâniaMare (PRM). Retorica Bucureştiului are ca efectexacerbarea frustrărilor şi prejudecăţilorromânofobe ale guvernanţilor de la Chişinău. Înconsecinţă, asistăm la înrăutăţirea treptată acalităţii dialogului politic dintre Bucureşti şi

56

Chişinău, acesta fiind transformat într-un ping-pong de altercaţii verbale.În cele din urmă, pragmatismul din perioada

aprilie 2001 — octombrie 2001 este aruncat în aerde declaraţia inamicală la adresa României făcutăde ministrul Justiţiei al RM, Ion Morei, la CurteaEuropeană a Drepturilor Omului (CEDO) în contextulaudierii dosarului Mitropoliei Basarabiei. Prinacea declaraţie de pomină, ministrul Morei alansat critici dure la adresa României, pe care aacuzat-o de „amestec direct în treburile statului suveran şiindependent Republica Moldova", precum şi de „semănareadiscordiei între credincioşi pentru a se ajunge, în sfârşit, laconfruntare şi la o perpetuă stare beligerantă, de destabilizare asituaţiei sociale şi politice în Republica Moldova”.Cea de-a treia perioadă de pragmatism survine

abia în ianuarie 2005 şi durează până în iulie2006. Pragmatismul din perioada de referinţă areca platformă comună integrarea europeană aRepublicii Moldova şi României, lucru devenitposibil odată cu reorientarea spre Vest avectorului de politică externă a guvernării de laChişinău şi, mai cu seamă, datorită ridicăriiprocesului de integrare a Republicii Moldova în UEla rang de obiectiv strategic, prin consens, decătre toatele partidele parlamentare, inclusiv dePCRM, care până în 2005 a dat dovadă de o poziţieconfuză la acest subiect. La Chişinău, începutulacestei perioade se produce în contextulînrăutăţirii relaţiilor Republicii Moldova cuRusia după eşecul Memorandumului Kozak, deasemenea sub presiunea revoluţiilor colorate de laTbilisi (2003) şi Kiev (2004) şi, în special, pefundalul campaniei electorale pentru alegerileparlamentare din 2005. Toţi aceşti factori l-audeterminat pe preşedintele Vladimir Voronin săopteze pentru o deschidere şi un angajament maimare în raport cu UE, NATO şi, desigur, România,astfel încât să asigure o nouă victorie pentrupartidul său, PCRM, la alegerile parlamentare din2005.Anume pe aripile pragmatismului declarat,

preşedintele României, Traian Băsescu, şipreşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin,

57

stabilesc o puternică, dar efemeră relaţiepersonală, ce devine motorul relaţiilor moldo-române. De fapt, asistăm la o personalizareaccentuată a cooperării bilaterale, în detrimentulinstituţionalizării acesteia din urmă atât peverticală, cât şi pe orizontală. Noua deschidereîncurajează România să anunţe despre intenţia sade a juca un rol mult mai activ în soluţionareaproblemei transnistrene, Bucureştiul intenţionândsă propună chiar un proiect propriu de rezolvare aconflictului. De asemenea, Bucureştiul propuneChişinăului să joace rolul de avocat al RepubliciiMoldova în UE. Ofertele Bucureştiului nu trezesc,însă, entuziasm în rândul factorilor de decizie dela Chişinău. Mai mult, în scurt timp, atât laBucureşti, cât şi la Chişinău, la suprafaţă seprofilează interpretări diferite ale noţiunii depragmatism. În timp ce Bucureştiul vede integrareaambelor state în UE prin prisma „un popor, douăstate româneşti”, la Chişinău acelaşi proces estevăzut prin prisma formulei „două popoare, douăstate diferite”. În problema transnistreană, întimp ce România optează pentru o implicare maiactivă în găsirea unei soluţii politice la masanegocierilor, Chişinăul propune Bucureştiului unrol pasiv, şi anume să contribuie la soluţionareaproblemei transnis- trene prin semnarea celor douăacorduri: Tratatul politic de bază şi Acordulprivind frontiera dintre Republica Moldova şiRomânia.Poziţiile Bucureştiului şi Chişinăului cu

privire la Tratatul politic de bază şi Acordulprivind frontiera, de asemenea, scot în evidenţă oînţelegere total diferită a noţiunii depragmatism. Astfel, în timp ce în viziuneaBucureştiului, tratatul politic de bază ar urma săstabilească un parteneriat european cu Chişinăulşi să consfinţească statutul României de avocat alRepublicii Moldova pe calea integrării în UE,Chişinăul oficial doreşte semnarea unui ordinartratat de parteneriat şi colaborare care nu numaică ar face abstracţie de legăturile istorice,etnice şi lingvistice dintreRepublica Moldova şi România, dar ar facetrimitere expresă şi la Tratatul de Pace de la

58

Paris din 1947, considerat o sechelă a trecutuluide către politicienii români, iar de guvernanţiide la Chişinău — o pavăză în calea iredentismuluiromân. În cazul Acordului privind frontiera, seremarcă aceeaşi diferenţă de optică. În timp ceChişinăul doreşte un acord ce ar face trimitere laTratatul de Pace de la Paris din 1947, prin urmareun acord cu valenţă politică, Bucureştiul ar fidispus să semneze un acord pur tehnic de asistenţăla frontieră, ce ar reglementa interacţiuneaautorităţilor din ambele state în perimetrulfrontierei moldo-române.Toate acestea contradicţii au şi dus la

deraierea cooperării pragmatice din perioada 2005-2006, iar declaraţia, de altfel cu iz populist,făcută în iulie 2006 de preşedintele Băsescu, princare dânsul anunţa că ar fi propus preşedinteluiVoronin aderarea concomitentă la UE a României şiRepublicii Moldova, a constituit de fapt momentulcare a scos la suprafaţă, în toată profunzimealor, respectivele contradicţii de viziuniexistente între Bucureşti şi Chişinău.Vizita oficială întreprinsă la Chişinău, la 7

iulie 2008, de ministrul de Externe român, LazărComănescu, pare să anunţe cea de-a patra perioadăde pragmatism moldo-român, ce ar avea ca piatră detemelie sprijinirea Republicii Moldova pe caleaintegrării în UE. În timpul vizitei ministruluiComănescu la Chişinău, probabil dorind să deadovadă de spirit pragmatic, preşedintele VladimirVoronin a propus părţii române deschiderea prinreciprocitate a oficiilor consulare române laCahul şi Bălţi şi a oficiilor consulare moldovenela Iaşi şi Constanţa74. Cu toate acestea,deschiderea respectivelor oficii consulare române,precum şi semnarea Convenţiei privind micul traficde frontieră cu Chişinăul rămân în continuarecondiţionate de semnarea Acordului privindfrontiera moldo-română.Aşa cum se menţionează în comunicatul de presă

emis de Ministerul de Externe al României,74Comunicatul MAE al României din 07.07.2008, http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36429&idlnk=2&cat=4

59

întrevederile avute la Chişinău de ministrul LazărComănescu cu preşedintele Vladimir Voronin şiministrul de Externe, Andrei Stratan, au relevatimportanţa şi dorinţa ambelor părţi de a continuaeforturile vizând finalizarea Tratatului privindregimul frontierei de stat şi a Acordului departeneriat şi cooperare între România şiRepublica Moldova75. Printre altele, după cum aanunţat însuşi preşedintele Voronin în timpulconferinţei de presă din 23 iulie, se pare că,într-ade- văr, părţile au făcut unele progrese înnegocierea celor două acorduri. De exemplu,Chişinăul a renunţat ca respectivele acorduri sămai facă referire la limba moldovenească, precumşi să facă trimitere la Tratatul de pace de laParis din 1947, care, în viziunea guvernăriiactuale de la Chişinău, ar fi urmat să stea latemelia prezervării inviolabilităţii frontiereiRepublicii Moldova cu România. Cu toate acestea,se pare că Bucureştiul şi Chişinăul încă n-auajuns la un consens vizavi de denumirea re-spectivelor acorduri, fapt ce denotă că nicidiscuţiile asupra conţinutului respectivelordocumente nu sunt pe deplin lămurite. Aceastăprezumţie nu este lipsită de conţinut, deoarecepentru Bucureşti viitorul tratat politic de bazăcu Chişinăul ar urma

75Ibidem.

60

să consfinţească legăturile istorice, etnice şilingvistice existente între România şi RepublicaMoldova, precum şi să stabilească un parteneriateuropean cu Chişinăul. În schimb, pentruguvernarea comunistă de la Chişinău atât Tratatulpolitic de bază, cât şi Acordul privind frontieramoldo-română ar trebui, mai întâi de toate, săafirme unicitatea Republicii Moldova şi apoporului său în raport cu România.Printre altele, este uşor de remarcat că

guvernarea de la Chişinău din perioada 2001-2008condiţionează pragmatismul său în relaţia cuBucureştiul de semnarea Tratatului politic de bazaşi a Acordului de frontieră cu România. PoziţiaChişinăului contravine cu cea a Bucureştiuluienunţată de ministrul Comănescu chiar în timpulvizitei sale în Republica Moldova. Or, conformşefului diplomaţiei române, evoluţia relaţiilorRepublicii Moldova cu România nu ar trebui sădevină ostatică a condiţionării de progresulînregistrat în negocierea celor două acorduri,pentru că, în opinia sa, cadrul politico-juridicexistent între Republica Moldova şi UE permiteavansarea pe toate planurile în relaţiileRepublicii Moldova cu România, membră a UE dinianuarie 200776.Având în vedere toate aceste elemente de

discordanţă existente între Chişinău şi Bucureşti,este logic să ne întrebăm dacă noua perioadă depragmatism ce se profilează la orizont, precum şinoţiunea de pragmatism în sine mai au şanse realesă aducă relaţiile de cooperare dintre RepublicaMoldova şi România în albia unei evoluţii normale,stabile, previzibile şi cu o dinamică ascendentă.În ciuda multiplelor discordii şi contradicţii

de substanţă între viziunile Chişinăului şiBucureştiului cu privire la dezvoltarea relaţiilorlor bilaterale, răspunsul la o eventuală întrebareformulată în termenii schiţaţi mai sus ar fi unulîncărcat cu semantică pozitivă. Desigur, noulînceput fragil de pragmatism, precum şi conceptulde pragmatism au şanse de izbândă, însă

76„Lazăr Comănescu: Republica Moldova şi România nu trebuie să devinăostaticele negocierii tratatelor”, Newsin, 07.07.2008.

61

materializarea acestuia este direct proporţionalăcu capacitatea ambelor părţi de a formula înconsens o Strategie comună de dezvoltare a relaţiilor departeneriat dintre Republica Moldova şi România, care ar urmasă fie întemeiată pe obiective şi principiiconvenite de comun acord. Printre respectiveleobiective şi principii, de care s-ar ghida ambelecapitale în dezvoltarea cooperării lor bilaterale,ar putea să se numere:

• transferarea discuţiilor pe teme istorice şiidentitar-lingvistice din sfera politiculuiîn sfera dezbaterilor ştiinţifice;

• abţinerea de la retorica şi acţiunile depolitică internă şi externă de natură săsubmineze evoluţia stabilă a relaţiilormoldo-române;

• dinamizarea cooperării economice prinlansarea unor proiecte comune in-frastructurale în domeniile securităţiienergetice, mediului înconjurător,agriculturii, transporturilor şitelecomunicaţiilor. În domeniul transporturi-lor, construirea unei căi ferate cuecartament european ce ar lega RepublicaMoldova de România şi UE ar fi, fărăîndoială, un început de bun augur;

• declararea teritoriului frontalier moldo-român spaţiu de cooperare transfron- talierăeuropeană, ce ar urma să fie ţinta unorproiecte infrastructurale comune finanţatedin fondurile structurale ale UE;

• renunţarea la principiul condiţionalităţii înrelaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti,pentru că, aşa cum demonstrează şirealităţile prezente, condiţionarea evoluţieirelaţiilor moldo-române de semnarea unoracorduri nu este nicidecum de natură săîmbunătăţească încrederea între părţi;

• axarea cooperării bilaterale pe ideeapregătirii Republicii Moldova pentrueventuala integrare în UE. Însă, pentru aface posibilă şi credibilă o astfel decooperare, mesajele şi luările de poziţie aleRomâniei vizavi de Republica Moldova ar urma

62

să se identifice cât mai mult posibil cu celeale UE. Doar astfel, forţele politice de laChişinău, care mai sunt încă dominate defrustrări şi prejudecaţi istorice vizavi deRomânia, vor avea mai puţine motive şipretexte să pună la îndoială sinceritateaBucureştiului, să acuze România de imixtiuneîn treburile interne ale Republicii Moldovasau să o suspecteze de iredentism;

• semnarea Tratatului politic de bază şi aAcordului privind frontiera ar urma să seaxeze pe facilitarea dezvoltării unuiparteneriat european de lungă durată întreBucureşti şi Chişinău. Desigur, aceste douăacorduri ar trebui să ia în calculsusceptibilităţile principalilor actoripolitici de la Bucureşti şi Chişinău, de caredepinde, de fapt, ratificarea lor;

• de asemenea, Bucureştiul şi Chişinăul artrebui să contribuie la îmbunătăţireaexpertizei comune în domeniul dezvoltăriirelaţiilor bilaterale. În acest sens, osoluţie ar fi instituirea unui Centru comunde studii strategice ce ar oferi consultanţăechidistantă ambelor guverne.

63

2.Relaţiile Republicii Moldova cu UcrainaVictoria Boian, coordonator de programe, APE2.1. Relaţiile moldo-ucrainene — un parteneriatpe muchie de cuţitRelaţiile de colaborare dintre Republica

Moldova şi Ucraina reprezintă un subiect de oimportanţă majoră pentru viaţa social-politică şieconomică a ambelor state. Odată cu destrămareaUniunii Sovietice, Republica Moldova şi Ucrainaau căpătat un nou statut pe arena internaţională,iar aceasta a dus la apariţia şiinstituţionaliza- rea unor noi relaţii. Unuldintre elementele primordiale ale noilor statedemocratice era stabilirea relaţiilor de bunăvecinătate şi aderarea la principaleleorganizaţii internaţionale care şi-ar fi adussuportul la dezvoltarea democratică a acestora.Astfel, în 1992 Republica Moldova şi Ucraina,care şi-au declarat independenţa faţă de URSS ladoar trei zile diferenţă, semnează Protocolul cuprivire la stabilirea relaţiilor diplomatice,protocol ce a intrat în vigoare în acelaşi an.Tot în 1992 este semnat Tratatul de bunăvecinătate, prietenie şi colaborare întreRepublica Moldova şi Ucraina, tratat ce punebazele cooperării dintre cele două stateindependente.77

Atât Republica Moldova cât şi Ucraina au dreptobiectiv principal al politicii externeintegrarea europeană, ceea ce presupune eforturicontinue ale statelor respective în vedereaconformării situaţiei socioeconomice şi politicela standardele europene. Ca urmare, existenţaunor relaţii de bună vecinătate şi colaborareîntre Moldova şi Ucraina ar constitui un atu înaspiraţiile lor europene. Acesta este scenariulideal, însă nu şi cel real. Colaborarea dintreRepublica Moldova şi Ucraina ar putea fi caracte-rizată printr-o oscilaţie permanentă întrerelaţii bune şi reci, predominând cele reci.În ultimii 10 ani au existat mai multe subiecte

77Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RepubliciiMoldova, http://www.mfa.gov. md/politica-externa/ua/#juridic, 12 august2009

64

ce au dominat dialogul politic dintre RepublicaMoldova şi Ucraina. Unul dintre acestea esterolul Ucrainei în reglementarea diferenduluitransnistrean. Acest subiect este importantpentru ambele state, deoarece implică atâtsecuritatea naţională a acestora, cât şirelaţiile lor comercial-economice şi politice.Ucraina a avut un aport considerabil înreglementarea problematicii transnistrene înperioada 1998-2008, luând în consideraţie faptulcă, la propunerea acesteia, Republica Moldova aadoptat în iulie 2002 Legea „Cu privire laprevederile de bază ale statutului juridicspecial al localităţilor din stânga Nistrului(Transnistria)”. Tot în acest context, estenecesar să analizăm situaţia privind demarcareafrontierei de stat, ce nu a fost finalizată înraionul Giurgiuleşti şi la Centrala Electrică dinNovo-Dnestrovsk. Un alt subiect îl reprezintărelaţiile comercial-economice şi energetice,evoluţia şi starea actuală a acestora.2.2. Subiectele actuale ale parteneriatuluimoldo-ucraineanProblemele de frontiera. Tratatul de frontieră

dintre R. Moldova şi Ucraina a fostsemnat la Kiev la 18 august 1999, în perioadapreşedinţiei lui Petru Lucinschi şi a intrat învigoare în 2002, fiind ratificat de autorităţilecomuniste. Conform Acordului între GuvernulRepublicii Moldova şi Guvernul Ucrainei cuprivire la colaborarea în problemelegrănicereşti, ambele state au convenit ca, pânăla încheierea unui tratat cu privire lafrontieră, să considere drept frontieră întreRepublica Moldova şi Ucraina frontiera existentăîntre RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană până laproclamarea independenţei Moldovei şi Ucrainei.Conform acestui Acord, s-a prevăzut începerealucrărilor de delimitare a frontierei, care s-aîncheiat odată cu intrarea în vigoare aTratatului între Republica Moldova şi Ucrainaprivind frontiera de stat78. Delimitarea78E. Revenco, „Aspecte juridice ale organizării frontierelor”. In: Noilefrontiere în Europa de Sud-Est, Republica Moldova, Ucraina, România, pag. 97-106.

65

frontierei de stat este urmată de faza a doua —demarcarea, proces care constituie un subiectdelicat, luând în consideraţie faptul că nu afost încă finalizat.După un şir de reuniuni ale Comisiei

interguvernamentale moldo-ucrainene, s-a ajuns laînţelegerea că tratatul va prevede schimburi deteritorii în zonele localităţilor Giurgiuleşti,Basarabeasca şi Palanca. Astfel, în schimbul aşapte kilometri din zona Palanca, situată lafrontieră, Ucraina urma să cedeze 100 de metri deteren din zona construcţiei terminaluluiGiurgiuleşti de pe Dunăre. Această decizie a ne-mulţumit locuitorii din Palanca, care s-auadresat de nenumărate ori autorităţilor, cerândneratificarea protocolului adiţional la Tratatulde frontieră dintre cele două state. Nemulţumireaera provocată de faptul că între şosea şi hotarulcu Ucraina se aflau circa 900 de hectare, la carelocuitorii satului Palanca considerau că nu voravea acces dacă tratatul va fi ratificat.Parlamentul Republici Moldova a condiţionat

ratificarea Tratatului de frontieră prin semnareaunui regulament de exploatare a segmentului dedrum Odesa—Reni din regiunea localităţii Palanca,precum şi prin ratificarea de către Rada Supremăa Ucrainei a unui acord semnat în 1994 privindrecunoaşterea reciprocă a proprietăţilor aflatepe teritoriul lor, dat fiind că Republica Moldovadeţine pe teritoriul Ucrainei mai multe staţiunibalneare, estimate la sute de mii de dolari.Recunoscând imperfecţiunea Tratatului întreRepublica Moldova şi Ucraina privind frontiera destat, majoritatea parlamentară comunistă,sprijinită de trei deputaţi din Alianţa Braghiş,l-a ratificat totuşi cu 73 de voturi pentru şi 20împotrivă, opoziţia contestând vehementprotocolul adiţional79. Conform protocoluluiadiţional respectiv, Republica Moldova transmiteîn proprietate (posesiune, folosinţă şiadministrare) Ucrainei sectorul de autostradăOdesa—Reni în regiunea localităţii Palanca a79„Parlamentul de la Chişinău a ratificat tratatul de frontieră cu Ucraina”, Basa-press, 12 iulie 2001.

66

Republicii Moldova, care are o lungime de 7,77km, precum şi sectorul de teren, prin care treceacesta, sectorul transmis constituindproprietatea Ucrainei pe teritoriul RepubliciiMoldova80.Protocolul adiţional stipulează că exploatarea

şi deservirea autostrăzii şi tuturorconstrucţiilor necesare pentru aceasta pesectorul transmis se înfăptuiesc de Ucraina.Republica Moldova are dreptul de a folosi fărăplată sectorul de autostradă menţionat, iartrecerea locuitorilor localităţii Palanca, carecirculă cu vehicule pe teritoriul învecinatsectorului transmis, se efectuează pe drumul deieşire la sectorul indicat la kilometrul 57-400.Toate celelalte drumuri de ieşire existente pesectorul transmis din partea satului Palanca suntînchise. Pe sectorul transmis, Ucraina este ceacare efectuează controlul rutier. De asemenea, pesectorul respectiv nu se va efectua controlul defrontieră, vamal şi alte tipuri de control, carese efectuează la trecerea frontierei de stat81.O altă problemă ce prevalează în relaţiile

dintre Republica Moldova şi Ucraina esteterminalul Giurgiuleşti. Darea în exploatare aacestui obiectiv oferă Republicii Moldova ieşirela Marea Neagră. Ucraina este îngrijorată dedezvoltarea rapidă de către Republica Moldova ainfrastructurii în această regiune (la început afost lansat un terminal petrolier, apoi primulport de pasageri şi se preconizează începereafuncţionării unui terminal cerealier), eaconsiderând că astfel porturile ucrainene nunumai că se confruntă cu o presiune din parteanoului concurent, ci şi cu probleme din parteaMoldovei în soluţionarea chestiunilor detransportare auto. În ce priveşte proprietăţileRepublicii Moldova de pe teritoriul Ucrainei,conform unui acord bilateral din 29 mai 2006,Ucraina a recunoscut dreptul de proprietate alMoldovei asupra unui număr de 47 de obiective din80Tratatul între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat.81Ibidem.

67

totalul de 108, iar Moldova — dreptul deproprietate al Ucrainei asupra a două obiectivede pe teritoriul moldovenesc din totalul de trei.Reglementarea relaţiilor de proprietate este unuldintre subiectele ce rămâne pe agenda relaţiilordintre Republica Moldova şi Ucraina82.Ratificarea Tratatului privind frontiera de

stat a fost urmată de disensiuni referitor laefectuarea controlului comun la posturile vamalemoldo-ucrainene. Reprezentanţii ParlamentuluiEuropean au recomandat de nenumărate ori au-torităţilor Republicii Moldova să instituie uncontrol, deoarece frontiera de est a RepubliciiMoldova nu este controlată în mare parte deautorităţile de la Chişinău, ci de cele aleautoproclamatei republici transnistrene, iarsecurizarea frontierelor de stat este unul dinangajamentele statelor membre ale Pactului destabilitate pentru Europa de Sud-Est. Pentru adepăşi problematica controlului comun alfrontierei de stat, Republica Moldova şi Ucraina,în iunie 2005, au expediat o scrisoare comunăsecretarului general al Uniunii Europene, princare au solicitat monitorizarea UE a sectoruluitransnistrean al frontierei moldo-ucrainene(lungimea totală a hotarului este de 1 222 km,din care 452 km revin segmentului transnistrean),precum şi crearea bazei tehnico-materiale pentruo monitorizare permanentă a întregului hotarmoldo-ucrainean.Astfel, la 7 octombrie 2005 a fost semnat la

Palanca Memorandumul trilateral de asistenţă aMisiunii Uniunii Europene la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM)83, activitatea ei fiind lansatăpe 30 noiembrie 2005. Misiunea este un organ deconsultanţă şi un organ tehnic şi nu are putereexecutivă. Printre obiectivele Misiunii am putea

82„Moldova şi Ucraina vor rezolva probleme de proprietate”, Infotag, 22 mai 2008.83Sediul central al Misiunii se află în oraşul Odesa, Misiunea dispune de7 oficii în teren amplasate la frontiera moldo-ucraineană: 3 de parteamoldovenească şi 4 de cea ucraineană. La început Misiunea a fostconstituită pentru 2 ani. Ulterior, termenul de activitate al Misiunii afost prelungit până în anul 2011.

68

enumera84:• colaborarea cu Moldova şi Ucraina în scopul

armonizării standardelor şi procedurilor lorde gestionare a frontierei cu cele în vigoareîn statele membre ale UE;

• asistarea la întărirea capacităţilorprofesioniste ale serviciilor vamale şi defrontieră ale Moldovei şi Ucrainei la niveloperaţional;

• dezvoltarea capacităţilor de analiză ariscurilor;

• perfecţionarea cooperării şi a complimentăriireciproce a serviciilor vamale şi defrontieră cu alte agenţii de executare alegilor;

• promovarea cooperării transfrontaliere.Regimul de frontieră dintre Republica Moldova

şi Ucraina este un subiect de discuţii permanent,deoarece deciziile privind regimul călătoriilorreciproce sunt un subiect ce poate servi dreptpresiune în cazul existenţei unor controverse deordin politic. Cetăţenii Republicii Moldova, lafel ca şi cetăţenii Ucrainei nu au nevoie de vizepentru a traversa frontiera. Acest fapt a fostreglementat prin Acordul între GuvernulRepublicii Moldova şi Cabinetul de Miniştri alUcrainei privind călătoriile fără vize alecetăţenilor, care a fost semnat la 18 mai 2001 şia intrat în vigoare la 28 ianuarie 2002. Conformmodificărilor operate la Acordul menţionat,începând cu 01.01.2005 cetăţenii celor două statenu au mai putut folosi actele de identitate de uzintern (paşapoartele fostei URSS, buletinele deidentitate şi certificatele de naştere pentrucopiii care nu au atins vârsta de 16 ani),deoarece acestea au fost suspendate ca documentede trecere a frontierei moldo-ucrainene. Deşidespre acest fapt s-a vorbit timp de 4 ani, sereuşea totuşi amânarea acestei reglementări,folosin- du-se argumentul lipsei de bani a multor

84Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontiera dintre Moldova şiUcraina, http://www. eubam.org/index.php?action=show&sid=gq0ib2tn60enyd0ac5hkwrlh23oeitup&id=161

69

cetăţeni pentru perfectarea paşapoartelor85.Menţinerea regimului de trecere a frontierei

simplificat reprezintă un avantaj pentru ambelestate, precum şi un semn de stabilitate îndialogul politic. Ucraina beneficiază de un fluxstabil de turişti, iar o eventuală înăsprire aregimului de trecere a frontierei ar schimbaradical preferinţele moldovenilor, ceea ce arreduce semnificativ veniturile întreprinzătorilorucraineni. Problemele ce ţin de frontiera de statsunt de o importanţă majoră în relaţiile decolaborare dintre Republica Moldova şi Ucraina.În continuare rămâne nesoluţionată problemafinalizării demarcaţiei frontierei de stat pesegmentele: nordic — Centrala de la Novo-Dnestrovsk, sudic — regiunea portuluiGiurgiuleşti şi transnistrean — de peste 440 km.De mai mulţi ani Centrala de la Novo-Dnestrovsk

este subiectul unor litigii între Moldova şiUcraina. Fiind construită pe râul Nistru, eaocupă un teren de 17 hectare din teritoriulMoldovei. Centrala de la Novo-Dnestrovsk esteconsiderată o întreprindere-cheie pentruasigurarea securităţii sistemului energetic alUcrainei, dar şi al Moldovei. În schimbul celor17 hectare din teritoriul său, Republica Moldovaar dori să beneficieze de o cotă-parte dincentrală, însă autorităţile ucrainene resping cuînverşunare aceste pretenţii, considerând căMoldova nu a investit nimic în construcţiacentralei şi nu ar trebui să înainteze carevapretenţii. În urma unor discuţii dintreautorităţile celor două state s-a ajuns laconcluzia că reglementarea relaţiilor deproprietate în zona Centralei de la Novo-Dnestrovsk va fi negociată în complex cu alteprobleme legate de demarcarea frontierei de statmoldo-ucrainene.Rolul Ucrainei în reglementarea problematicii

transnistrene. Ucraina reprezintă un factorimportant în reglementarea problematicii85Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RepubliciiMoldova, http://www.mfa.gov. md/politica-externa/ua/#juridic, 12 august2009

70

transnistrene, în primul rând din punct de vederegeopolitic. Controlul Republicii Moldova asupraacestui segment al frontierei până în 2005 eraredus, de aceea Ucrainei îi revenea un rol destulde important în menţinerea securităţii lafrontieră.În mai 2001 Republica Moldova aderă la

Organizaţia Mondială a Comerţului. Ca urmare, înseptembrie 2001 aceasta introduce noi ştampilevamale, anulându-le pe cele vechi. Aceastădecizie a dat peste cap toate operaţiunile deimport-export ale Transnistriei, care din 1990şi-a realizat tot comerţul extern prinintermediul ştampilelor vamale ale RepubliciiMoldova. În acel moment, relaţiile s-au tensionatnu doar cu autorităţile transnistrene, dar şi cucele din Ucraina. Deşi Ucraina recunoştea în modnecondiţionat dreptul Republicii Moldova de astabili noi reguli vamale, ea considera că,deoarece acestea nu sunt coordonate cuautorităţile de la Tiraspol, vechile ştampilevamale trebuie să rămână în vigoare, aşa cumprevede dreptul internaţional. Această situaţie acontinuat pană la 15 mai 2003, când a fost semnatun protocol moldo-ucrainean potrivit căruiatransportul mărfurilor prin serviciile de controlvamal la frontiera moldo-ucraineană, inclusivTransnistria, va avea loc doar în baza actelorcomerciale şi vamale oficiale emise de Chişinău.În procesul de negociere privind reglementarea

problematicii transnistrene, Ucraina a avutîntotdeauna rolul de mediator, ţară garantăpentru soluţionarea paşnică a conflictuluialături de Rusia şi OSCE. În iulie 2002, lareuniunea de la Kiev a şefilor grupurilor deexperţi din partea Republicii Moldova şiTransnistriei a fost prezentat un documentelaborat la iniţiativa comună a OSCE, Rusiei şiUcrainei. Potrivit acestui document, RepublicaMoldova urma să se constituie din formaţiuniteritorial statale cu drept de a avea constituţieşi legislaţie proprie, în principiu — un proiectde federalizare care nu a avut sorţi de izbândă.În 2004 relaţiile dintre Republica Moldova şi

Ucraina iarăşi se tensionează. Ca urmare a unor

71

speculaţii din presa ucraineană şi transnistreanăprecum că Ucraina ar permite accesul mărfurilortransnistrene pe teritoriul său fără certificatede provenienţă după introducerea unor restricţiieconomice din partea Chişinăului, Ucraina ahotărât să modifice procedurile de exportare şitranzitare a mărfurilor peste frontiera moldo-ucraineană. Astfel, prin intermediul uneiscrisori a Serviciului Vamal de Stat al Ucrainei,care a fost expediată tuturor subdiviziunilorvamale ucrainene, s-au produs următoareleschimbări: toate loturile de mărfuri declarate înregimurile vamale de export sau tranzit şi careurmau sa fie deplasate peste frontiera de stat aUcrainei prin punctele de trecere «Bolgan-Hrustovaia» (Vama Moghiliov- Podolsk),«Platonovo-Goianul Nou», «Timkovo-Brosteni»,«Stanislavka-Varancau», «Iosipovka-Colosovo»,«Timkovo-Colbasnaia» (Vama Kotovsk), «Cuciurgan-Pervomaisk», «Velicoploskoie-Malaesti»,«Slaveanoserbka-Blijni Hutor», «Gradinti-Nezavertailovca», «Cuciurgan-Novosavitcoie» (VamaRazdelnaia) urmau să fie reo- rientate pentru aieşi din teritoriul vamal al Ucrainei. Traficulera permis doar prin punctele de trecere aflateîn gestiunea vămilor «Moghiliov-Podolsk»,«Kelimenti», «Belgorod-Dnestrovsk» şi«Pridunaiskaia»86.De la 1 august 2004 autorităţile moldovene au

refuzat să mai perfecteze acte vamale pentruagenţii economici din Transnistria care nuactivează în conformitate cu legislaţiaRepublicii Moldova, instaurând un gen de blocadăeconomică. Această acţiune a venit ca urmare adeciziei administraţiei transnistrene de aînchide liceele moldoveneşti cu predare în limbaromână din regiune. Tot aici s-au înscris şiacuzaţiile Republicii Moldova la adresa Ucraineiprivind contrabanda care se efectuează lafrontiera moldo-ucraineană din zonatransnistreană. Drept răspuns, Ucraina a venit cu

86„Ucraina a interzis exportul şi tranzitul mărfurilor prin punctelevamale pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene”,Moldpres, 11 august 2004.

72

noi ameninţări la adresa Republicii Moldova,avertizând-o că îi va cere compensaţii pentrupierderile ce le-ar fi suportat de pe urmasancţiunilor economice impuse de ChişinăuTransnistriei cu începere de la 1 august 2004.Litigiul a fost soluţionat cu ajutorul UniuniiEuropene, care în 2005 a intervenit prin creareaMisiunii de Asistenţă la Frontiera dintre Moldovaşi Ucraina. În 2006 trecerea mărfurilor lafrontiera moldo-ucraineană a început să seefectueze conform prevederilor Protocoluluidintre Serviciul Vamal de Stat din Ucraina şiDepartamentul Vamal al Republicii Moldova privindrecunoaşterea reciprocă a documentelor vamale,comerciale şi de transport, semnat la 15 mai 2003la Kiev.Anul 2005 a devenit un an de răscruce în

procesul de reglementare a problemeitransnistrene, pentru că se modifică formatul denegocieri: formatul „3 plus 2” se transformă în„5 plus 2”. La vechiul format de negocieri sealătură doi observatori — Uniunea Europeană şiStatele Unite, iar Rusia, OSCE şi Ucraina îşimenţin rolul de mediatori. În mai 2005preşedintele ucrainean vine cu un plan dereglementare a diferendului transnistrean,cunoscut ca Planul Iuşcenko. Iniţiativa luiVictor Iuşcenko se concentrează asuprademocratizării raioanelor estice ale RepubliciiMoldova ca obiectiv principal pentru oreintegrare ulterioară mai uşoară în RepublicaMoldova. Planul Iuşcenko a servit drept cadrupentru elaborarea unor documente relevante pentruMoldova. Astfel, în iulie 2005 este adoptatproiectul de lege „Cu privire la prevederile debază ale statutului juridic special allocalităţilor din stânga Nistrului(Transnistria)”, precum şi două apeluri privinddemocratizarea şi demilitarizarea regiuniitransnistrene. De fapt, deşi a servit drept bazăpentru adoptarea legii susmenţionate, PlanulIuşcenko a fost respins. Cu greu ne putem imaginafaptul că Rusia ar permite Ucrainei să preiainiţiativa soluţionării problemei transnistrene.

73

În 2008 reprezentantul special al UniuniiEuropene în Moldova, Kalman Mizsei, a declarat căUniunea Europeană aşteaptă o implicare mai activăa Ucrainei în reglementarea diferenduluitransnistrean. Însă Ucraina are propriileinterese în regiune şi ea nu este cointeresată săjoace rolul principal în reglementareatransnistreană, pentru că o înţelegere la nivelultuturor actorilor implicaţi i-ar fi mult maiconvenabilă.Cooperarea economică şi energetică. Lipsa

resurselor energetice este una dintre problemelemajore ale Republicii Moldova, ea fiind nevoităsă poarte negocieri permanente privind importullor atât cu vecini, cât şi cu state terţe,implicate direct în procesul de aprovizionare aţării cu resurse energetice. La sfârşitul anilor90 Republica Moldova s-a confruntat cu sistări delivrare a energiei electrice, din cauzadatoriilor faţă de furnizori. În 1999 RepublicaMoldova avea datorii faţă de Ucraina în sumă de236 milioane de lei, iar faţă de România — de 62milioane lei. După o sistare de aproape treiluni, Ucraina a reluat livrările de energieelectrică către Republica Moldova, care şi-aachitat datoriile faţă de Casa de Comerţ aUcrainei. În acea perioadă Republica Moldovaimporta circa 24% din consumul total de energiedin Ucraina. Una din problemele interne majore cucare se confrunta Moldova era furtul energieielectrice, care constituia aproximativ 40-60% dinenergia livrata87.În 2000 compania spaniolă Union Fenosa, care

deţinea trei întreprinderi de reţele dedistribuire din Moldova, a încheiat un contractprin intermediul căruia a cumpărat timp de 12luni energie electrică de la CentralaTermoelectrică de la Cuciurgan şi din Ucraina,aprovizionând fără întrerupere centrul şi sudulMoldovei. Ca urmare a deficienţelor de ordinenergetic, în relaţiile moldo-ucrainene au87„Conducerea reţelelor electrice din Chişinău a reuşit să încheie cuUcraina un nou contract de livrare a energiei electrice”, Infotag, 31ianuarie 2000.

74

intervenit şi probleme de ordin comercial.Relaţiile bilaterale s-au tensionat şi mai mult

atunci când Vladimir Voronin, preşedinteleRepublicii Moldova, a dat de înţeles că Moldovaar putea să blocheze aderarea Ucrainei la OMC,deoarece Kievul favorizează contrabanda demărfuri din Transnistria. Atunci Ucraina areacţionat prin amplificarea problemei zahărului— produs care, în opinia sa, trebuia exclus dinregimul comerţului liber cu Moldova, pentru căavea un preţ mai mic şi făcea concurenţăzahărului ucrainean. În mod paradoxal, în 2003guvernul Republicii Moldova a exclus zahărul dinregimul de liber schimb cu Ucraina, motivul fiindintensificarea importului de zahăr din Ucraina.Acest fapt a creat probleme întreprinderilor dezahăr din Moldova şi a perturbat piaţa autohtonă.Tot în 2003, pentru a aplana situaţia destul detensionată dintre cele două state, a semnat unAcord de liber schimb între Guvernul RepubliciiMoldova şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei, ceprevedea desfiinţarea tuturor barierelor vamaleîn cooperarea economică. Existenţa acestui acordnu a oprit însă Ucraina să sisteze importul decarne şi mezeluri din Republica Moldova în 2006,invocând acelaşi motiv ca şi Federaţia Rusă în2005, şi anume exportul de către producătoriimoldoveni a cărnii de provenienţă străină.În 2005 Republica Moldova şi Ucraina revin la

negocieri privind energia electrică după ce aufost sistate livrările de la Centrala Cuciurgan,a cărei conducere insista asupra majorăriitarifului. Astfel, importurile de energie dinUcraina au crescut, ele acoperind aproape 70% dinnecesităţile interne ale Moldovei. În 2006concernul rus Gazprom sistează livrările de gaze,deoarece nu s-a ajuns la un acord privind preţul.Republica Moldova începe să importe gaze dinUcraina, astfel încât creşte dependenţa sa faţăde aceasta. În 2006-2008 au fost purtate repetatenegocieri privind preţul la energia livrată,Ucraina fiind permanent nemulţumită de preţulenergiei exportate în Republica Moldova.Relaţiile comercial-economice dintre Republica

75

Moldova şi Ucraina s-au dezvoltat dinamic, deşiuneori au fost folosite drept mijloc de presiuneîn dialogul politic dintre autorităţile celordouă state. După volumul schimburilor comercialeexterne din 2008 Ucraina deţine unul din primelelocuri printre partenerii comerciali ai Moldovei.Pe parcursul anului 2008 volumul total alschimburilor comerciale dintre Republica Moldovaşi Ucraina a constituit 1 463,502 mln USD şi acrescut faţă de 2007 cu 25,9%88.Relaţiile de colaborare interregionale dintre

Republica Moldova şi Ucraina se desfăşoară încadrul euroregiunii „Dunărea de Jos”, care aredrept scop crearea legăturilor directe întreregiuni şi comunităţile aflate de o parte şi dealta a frontierelor de stat, în virtuteacompetenţelor autorităţilor locale. Proiectele UEpentru euroregiuni sunt finanţate din fondurilestructurale, precum şi din fondurile publice alecomunităţilor locale şi fonduri private. Prinintermediul euroregiunii „Dunărea de Jos” suntimplementate proiecte transfrontaliere, carecontribuie la fortificarea relaţiilor dintre celetrei state partenere (Republica Moldova, Româniaşi Ucraina).2.3. Concluzii şi recomandăriRelaţiile de bună vecinătate între Republica

Moldova şi Ucraina ar reprezenta un atu pentruaspiraţiile ambelor ţări de integrare europeană.Astăzi Uniunea Europeană pune un accent deosebitpe stabilizarea situaţiei la frontierele sale,iar atitudinea autorităţilor de la Chişinău nuinspiră prea multă încredere. Deşi RepublicaMoldova, cu un teritoriu nu atât de mare,teoretic ar putea mai repede să se adapteze lastandardele europene, totuşi dialogul cu ţaravecină şi paşii realizaţi împreună ar uşura cumult procesul. Realităţile politice actuale, atâtîn Republica Moldova, cât şi în Ucraina, nufavorizează dezvoltarea democratică a statelor,ci dimpotrivă o plasează într-o stare de repaus.88„Interviu cu Serghei Pirojkov: Ucraina speră că dialogul bilateral se vaintensifica după desemnarea noului guvern al Moldovei”, Flux, 21 august2009.

76

Guvernările de la Chişinău şi de la Kiev vortrebui să depună eforturi pentru a depăşi stareade tensiune existentă între cele două state,astfel încât să poată realiza reformeledemocratice necesare unui viitor european comun,în special datorită faptului că ambele stateurmează să participe la Parteneriatul Estic,proiect lansat de Uniunea Europeană şi careprevede o cooperare profundă între Armenia,Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldovaşi Ucraina.Prioritatea politicii externe a Republicii

Moldova ar trebui să fie restabilirea bunelorrelaţii cu vecinii: Ucraina şi România. Ucrainanu este doar un stat vecin, dar şi un importantpartener strategic, a cărui importanţă nu poatefi neglijată. Direcţiile principale de colaboraredintre cele două state, care trebuie fortificate,sunt:

1. cooperare şi sprijin reciproc în domeniul securizării frontierelor, combaterea traficului ilicit la frontiera estică a Republicii Moldova;

2. sprijin reciproc privind consolidarea independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale a ambelor state;

77

3. dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două state prin facilitarea comerţului şi a exporturilor;

4. cooperare în domeniul energetic şiconsolidarea securităţii energetice;

5. stabilirea unui regim privilegiat detraversare a frontierei;

6. dezvoltarea relaţiilor politico-diplomatice în vederea promovării aspiraţiilor europene ale Moldovei şi Ucrainei.

Existenţa şi fortificarea relaţiilor în acestedomenii reprezintă un interes reciproc şi potaduce roade pentru ambele state. Relaţiile debună vecinătate dintre Moldova şi Ucraina ar creao imagine pozitivă a acestora în ComunitateaEuropeană şi ar contribui la dezvoltarea lordemocratică, precum şi la dezvoltareacapacităţilor de a rezista la ameninţările dinexterior.

78

3.Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea EuropeanăVictor Chirilă, director executiv, APE3.1. Cadrul juridic: semnificaţii, avantaje şi dezavantajeÎn prezent, cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE are la

temelie Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) semnat de la 28noiembrie 1994 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru operioadă de 10 ani. APC s-a dovedit a fi în practică o formăjuridică fără substanţa şi motivaţia necesare pentru realizareaobiectivelor propuse. În urma extinderii sale consecutive înEuropa Centrală şi de Est, UE s-a apropiat nemijlocit de spaţiulex-sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru stabilita-tea, prosperitatea şi securitatea statelor din această regiune acrescut semnificativ. Ca rezultat, în mai 2004, UE a elaboratPolitica Europeană de Vecinătate (PEV) pentru statele vecine dinEuropa de Est şi bazinul Mării Mediteraneene, având ca scopcrearea unui cerc de state prietene, prospere şi stabile în jurulsău. PEV nu a schimbat cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cuUE. APC a rămas acordul de bază al parteneriatului moldo-comunitar, dar a fost echipat cu un document politic în forma unuiPlan de acţiuni UE—Moldova (PAUEM), destinat accelerăriireformelor politice, economice şi sociale în ţara noastră, înschimbul aprofundării relaţiilor sale cu UE. În cele ce urmează,vom analiza implicaţiile pe care APC şi PEV le-au avut asupraţării noastre.APC s-a înscris, fără îndoială, în eforturile Moldovei de a

consolida fragila sa independenţa. Analizat din aceastăperspectivă, putem spune că acest acord a consacrat ţara noastrăîn calitate de partener al UE. De asemenea, prin APC Moldova areuşit să imprime pondere statutului său de actor al vieţiiinternaţionale şi credibilitate imaginii sale de stat adept alvalorilor democratice. Acceptând să semneze primul acord decooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului stat moldovean o notăpozitivă pentru eforturile în domeniul democratizării. De fapt,APC a fost mai mult decât un simplu acord ce a stabilit regulilece au guvernat evoluţia relaţiilor moldo-comunitare în ultimiizece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un angajamentîncheiat între Moldova şi UE în numele afirmării valorilordemocratice. Astfel, prin intermediul APC, UE s-a angajat săsusţină eforturile Republicii Moldova orientate spre consolidareademocraţiei sale şi finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă.La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte valoriledemocratice, principiile dreptului internaţional, ale drepturiloromului şi ale economiei de piaţă, toate fiind declarate elemente

79

esenţiale ale APC. Totodată, APC a imprimat o dimensiune politicăcooperării noastre cu UE, reuşind, astfel, să transcendeobiectivele pur economice ale Acordului de cooperare economico-comercială semnat de UE cu URSS şi moştenit apoi de Moldova.Pentru a da substanţă cooperării în domeniul politic, părţile auconvenit să promoveze un dialog politic menit să consolidezeapropierea dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, săsprijine schimbările politice şi economice din Moldova, săcontribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în problemeinternaţionale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea lorîn probleme cu privire la respectarea principiilor democratice şiconsolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa.De asemenea, APC a instituţionalizat, pentru prima oară,

relaţiile de cooperare ale Moldovei cu UE. Astfel, parteneriatulmoldo-comunitar a fost ierarhizat în trei trepte: Consiliul deCooperare, la nivel de miniştri, Comitetul de Cooperare, la nivelde înalţi funcţionari, şi Comitetul Parlamentar de Cooperare, lanivel de membri ai Parlamentului European şi ai ParlamentuluiMoldovei. Principala responsabilitate a respectivelor instituţii aconstat în monitorizarea implementării Acordului de parte- neriatşi cooperare în domeniile politic, economic, juridic, financiar,social şi cultural. În acest mod, dialogul instituţionalizat afost extins la toate sferele de cooperare de interes comun. Îndomeniul cooperării economice, APC a acordat Moldovei clauza pri-vind tratamentul naţiunii celei mai favorizate cu privire latarifele pentru bunuri şi a introdus concomitent noi elemente denatură să faciliteze schimburile între Moldova şi UE. De exemplu,APC a consacrat între părţi principiul tranzitului liber pentrumărfuri, a liberalizat circulaţia pentru unele tipuri de capitalşi a formulat perspectiva creării zonei de liber schimb întreMoldova şi UE. Părţile au convenit, inclusiv, asupra liberalizăriiprogresive a prestării serviciilor transfrontaliere, aceasta avândca scop dezvoltarea unui sector de servicii orientat spre piaţă.Totodată, prin Art. 50 al APC, Moldova s-a angajat să întreprindămăsurile necesare creşterii compatibilităţii graduale alegislaţiei sale cu cea a Uniunii Europene. Astfel, APC a iniţiato nouă componentă a cooperării, şi anume armonizarea legislaţieimoldovene cu cea comunitară, declarată esenţială pentruconsolidarea legăturilor economice ale Moldovei cu UE. Cu altecuvinte, pentru APC consolidarea şi diversificarea legăturiloreconomice şi comerciale nu mai erau un scop în sine, acestea fiindmai degrabă mijloace pentru a crea o largă simetrie de dezvoltareîntre Republica Moldova şi Uniunea Europeană în toate domeniile decooperare, inclusiv în cel al armonizării legislative.

80

APC nu a satisfăcut, însă, aşteptările clasei politice de laChişinău, chiar dacă atât structura, cât şi conţinutul său au fostinspirate din acordurile europene de asociere semnate în anii 90de UE cu statele din Europa Centrală şi de Est. Analiza compara-tivă a ambelor acorduri ne demonstrează că APC a preluatmajoritatea din obiectivele generale prezente în Acordul european,a fost fundamentat pe respectarea şi promovarea aceloraşiprincipii democratice, cuprinde aceleaşi domenii de colaborare şidezvoltă acelaşi model de instituţionalizare a dialogului politicetc. Mai mult decât atât, obiectivele APC se înscriu perfect întiparul criteriilor de aderare la UE enunţate de ConsiliulEuropean de la Copenhaga din iunie 1993. În pofida acestorelemente comune, APC nu a oferit Moldovei o perspectivă clară deintegrare europeană, aşa cum a fost în cazul acordurilor europene,ci a iniţiat dezvoltarea unui parteneriat pe orizontală între ţaranoastră şi UE. Altfel spus, obiectivul final al APC a fost cutotul altul decât cel prezent în acordurile europene. Acestea dinurmă nu s-au limitat doar la crearea unui nivel comparabil dedezvoltare în domeniile politic, juridic, economic, financiar,cultural de natură să favorizeze apropierea graduală a statelorsemnatare de o mai largă arie de cooperare în Europa, aşa cum seafirmă în APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor asociate/candidate din Europa Centrală şi de Est pentru aderarea lor finalăla UE.Pentru ţara noastră, care între timp a ridicat integrarea

europeană la rangul de obiectiv strategic major al politicii saleexterne şi interne, APC a prezentat, de fapt, două handicapurimajore. În primul rând, APC nu a oferit relaţiilor Moldovei cu UEo finalitate clar definită în sensul integrării sale graduale înUE. În al doilea rând, spre deosebire de statele baltice, ţaranoastră a fost circumscrisă spaţiului ex-sovietic faţă de care UEnu era încă pregătită să abordeze o strategie integraţionistă. Înciuda handicapurilor sale structurale, implementarea APC a avut,totuşi, efecte pozitive asupra Moldovei şi relaţiilor sale cu UE.Printre realizările principale ale APC pot fi enumeratedezvoltarea unui dialog politic structurat şi continuu cu UE,implicarea UE în promovarea reformelor interne în Moldova89, precumşi demararea procesului de armonizare a legislaţiei ţării noastrecu legislaţia comunitară în domeniile drepturilor omului,sistemului judiciar şi administrativ, economiei, comerţului,89În perioada 1991-2005, prin intermediul Programului TACIS, UE a acordat Moldovei asistenţă tehnicăîn valoare de 123.1 milioane euro. Respectiva asistenţă a vizat, în special, reformarea sistemuluijudiciar şi administrativ, susţinerea sectorului privat şi dezvoltarea economică, precum şicontracararea efectelor sociale negative ale perioadei de tranziţie etc.

81

cooperării vamale, fitosanitar, securităţii alimentare,transportului, reformei sociale, educaţiei etc.Cu toate acestea, APC nu s-a ridicat la nivelul obiectivelor

fixate. Dialogul politic moldo-comunitar a continuat să acorde oatenţie superficială subiectelor politice de interes major pentruMoldova precum problema transnistreană, retragerea trupelor rusesau eventuala includere a Moldovei în Procesul de Stabilizare şiAsociere din Europa de Sud-Est. Până la aderarea Moldovei laPolitica Europeană de Vecinătate (PEV), cooperarea comercial-economică nu a înregistrat progrese însemnate. Obiectivul APCprivind crearea unei zone de comerţ liber între UE şi Moldova,după ce aceasta din urmă va adera la Organizaţia Mondială aComerţului (OMC), a rămas nerealizat. De asemenea, în perioada1998-2006, volumul total al comerţului moldo-comunitar nu adepăşit o treime din volumul total al exporturilor şi importurilorefectuate de ţara noastră. Această situaţie s-a schimbat doar dupăce România a aderat la UE în ianuarie 2007, când comerţul Moldoveicu UE a depăşit 50% din volumul total al operaţiunilor de comerţrealizate de agenţii economici din Moldova. La capitolularmonizare legislativă, Moldova a obţinut progrese nesemnificativeîn perioada 1998-2005, iar lucrurile au început să se schimbeîncet doar odată cu demararea procesului de executare a anga-jamentelor luate de Moldova în Planul de acţiuni semnat cu UE, încadrul PEV, la 22 februarie 2005. Acestea şi alte eşecuri ale APCau fost previzibile de la bun început, în mare parte din douăconsiderente. Mai întâi de toate, APC nu a oferit Moldovei stimu-lentele politice, economice şi financiare necesare pentru a odetermina să angajeze resursele instituţionale şi financiarenecesare pentru implementarea sa eficientă. Totodată, nici UE,care era preocupată de extinderea sa în Europa Centrală şi de Est,nu a dat dovadă de voinţă politică şi interes pentru o mai activăimplicare în implementarea APC.Fiind conştientă de deficienţele APC, la sfârşitul anilor 90

diplomaţia moldo- veană şi-a propus afirmarea Moldovei ca partecomponentă a Europei de Sud-Est, dorind să evadeze, astfel, dincategoria statelor ex-sovietice. De altfel, aşa cum au demonstrat-o anterior statele baltice, regăsirea şi reafirmarea proprieiidentităţi geo- politice a favorizat integrarea lor în AlianţaNord-Atlantică (NATO) şi UE. În acest context, cooperarearegională în Europa de Sud-Est90 a devenit o prioritate pentruautorităţile moldovene, care sperau că pe această cale vorconvinge UE să includă Moldova în Procesul de Stabilizare şi

90Vezi Capitolul referitor la cooperarea regională a Republicii Moldova în Sud-Estul Europei: 1998-2008.

82

Asociere pentru Europa de Sud-Est, propus de Comisia Europeană la26 mai 1999. După multe eforturi diplomatice, Moldova a fostadmisă, la 28 iunie 2001, doar în cadrul Pactului de stabilitatepentru Europa de Sud-Est (PSESE), care conţinea angajamentul UE dea sprijini statele din Europa de Sud-Est de perspectiva integrăriilor depline în structurile sale. Acest angajament al UE nu sereferea şi la Moldova, deoarece includerea sa în PSESE a fostcondiţionată de Bruxelles de neabordarea problemei transnistreneşi, mai ales, a perspectivei de aderare la UE. În ciudaaprofundării cooperării sale regionale în Europa de Sud- Est,Moldova nu a reuşit să determine UE să o includă în Procesul deStabilizare şi Asociere alături de statele din Balcanii de Vest.Începând, însă, cu anul 2004, PEV a deschis noi oportunităţipentru depăşirea limitelor politice şi instituţionale ale APC. Cutoate acestea, Moldova a rămas în continuare circumscrisă regiuniiex-sovietice a Europei de Est, care este în afara ariei deaplicare a politicii de extindere a UE.3.2. Politica Europeana de Vecinătate: implicaţii şi perspectivepentru R. MoldovaExtinderea UE în Europa Centrală şi de Est este, în mod cert, cea

mai importantă victorie de politică externă realizată de UE înultimii douăzeci de ani. Datorită acestei victorii, UE şi-aconsolidat rolul de mare putere economică, şi-a ridicat sem-nificativ profilul de actor politic internaţional, a extins ariademocraţiei, stabilităţii, prosperităţii şi securităţii în Europaşi, de asemenea, a adus Europa mai aproape de reunificarea safinală — proces ce a demarat odată cu căderea Zidului din Berlin.În urma extinderilor consecutive din anii 2004 şi 2007,frontierele externe ale UE au ajuns în nemijlocita apropiere aunui cerc de state ce se confruntă cu o serie de probleme denatură politică, economică şi socială, precum abuzul de putere,violarea drepturilor omului, instituţii democratice fragile,corupţia rampantă, contradicţii etnice şi religioase, conflicteseparatiste îngheţate, tranziţii prelungite spre o economie depiaţă funcţională, sărăcie accentuată, rata mare de şomaj,probleme demografice etc. Toate aceste probleme sunt percepute deUE ca reprezentând principalele cauze ce alimentează ameninţărilemajore la adresa securităţii sale, precum extremismul, migraţiailegală, terorismul internaţional, proliferarea armelor dedistrugere în masă, conflictele regionale şi statele eşuate91.Acest nou mediu de securitate a generat o presiune crescândăasupra UE să elaboreze o abordare regională care ar contribui la

91Council of the European Union, “A secure Europe in a better world”, Brussels, 2003. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf.

83

asigurarea stabilităţii şi securităţii în vecinătatea sa imediată,astfel prevenind ca potenţialele riscuri de instabilitate să seextindă şi asupra statelor membre ale UE.Perspectiva de aderare la UE s-a dovedit a fi cel mai eficient

instrument de politică externă aplicat de UE pentru a promovareformele politice, economice şi sociale în statele candidate laaderare. Procedând astfel, UE a reuşit să realizeze succeseremarcabile în lărgirea zonei de democraţie, stabilitate şisecuritate bazată pe principiile, valorile şi normele sale.Implementarea politicii sale de extindere a impus UE eforturipolitice, instituţionale şi, mai ales, financiare remarcabilepentru pregătirea celor zece ţări candidate din Europa Centrală şide Est. În consecinţă, către momentul definitivării şi lansăriiPEV, UE s-a apropiat de punctul maxim al capacităţii sale deabsorbţie instituţională, iar unele state membre începuseră să fiecuprinse de „oboseala extinderii”, printre acestea se numărau şistatele motoare ale UE — Franţa şi Germania. Potrivit unui sondajde opinie publica realizat la un an de la Extinderea UE din 2004,doar 33% din germani şi 32% din francezi mai erau în favoareacontinuării lărgirii uniunii şi doar noii membri ai UE erau maientuziaşti92. Oboseala extinderii cuprinsese, de asemenea, şiminţile unor înalţi oficiali europeni, care se temeau că eventualacontinuare a procesului de extindere ar putea afecta coerenţapoliticii externe a UE, reducând capacitatea şi influenţa sa de aatinge obiectivele dorite în statele vecine. Însuşi preşedinteleComisiei Europene de atunci, Romano Prodi, considera că extindereaexcesivă a UE riscă să submineze proiectul politic european şi sătransforme UE într-o simplă zonă de comerţ liber la nivelcontinental93. Anume în condiţiile acestor presiuni, UE a optatpentru o variantă alternativă de avansare a agendei sale depolitică externă în vecinătatea sa imediată.PEV este forma în care s-a materializat această nouă alternativă

a UE pentru a face faţă provocărilor la adresa securităţii saleprezente în statele vecine din bazinul Mării Mediterane94 şi Europade Est95. În martie 2003, în timp ce zece state candidate dinEuropa Centrală şi de Est se pregăteau să adere la UE în mai 2004,Comisia Europeană a propus oficial statelor membre o nouă viziunede dezvoltare şi aprofundare a relaţiilor UE cu statele vecine din

92I. Barnes, P. Barnes, “Enlargement”. In: M. Cini, European Union Politics, second edition, OxfordUniversity Press, 420-440.93R. Prodi, A Wider Europe — A proximity policy as the key to stability, Brussels, European Commis- sion, 2003,http://ec.europa.eu/world/enp/speeches_en.htm.94Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Siria, Autoritatea Palestiniană.95Ucraina, Moldova, Belarus, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

84

Sudul şi Estul Europei, care nu erau cuprinse de politicaeuropeană de extindere. Potrivit noii viziuni, UE se angaja săîmpartă beneficiile extinderii sale spre Est şi cu vecinii săi,construind cu aceştia din urmă o zonă de prosperitate şivecinătate binevoitoare intereselor europene96. Noua viziuneformulată de Comisia Europeană a fost aprobată în octombrie 2003de şefii de stat şi de guvern ai UE, invitând totodată Consiliulde Miniştri al UE şi Comisia Europeană să definitiveze elaborareanoii viziuni strategice. Ca urmare a respectivei decizii, în mai2004 Comisia Europeană dă publicităţii Documentul strategic cuprivire la Politica Europeană de Vecinătate (PEV), care esteulterior aprobat de statele membre ale UE, dând, astfel, startprocesului de aplicare în practică a PEV.În viziunea mai multor experţi europeni, PEV este, în primul

rând, un instrument de politică externă al UE destinatconsolidării securităţii în jurul frontierelor sale din Europa deEst şi bazinul Mării Mediterane97. Din acest punct de vedere,obiectivul major al PEV a fost să evite apariţia unor noi linii dedivizare în Europa şi să creeze în jurul UE un cerc de state bineguvernate şi paşnice. Materializarea acestui obiectiv urma să seproducă prin stabilirea unor relaţii strânse de cooperareîntemeiată pe adeziunea la valori comune, precum democraţia,supremaţia legii, buna guvernare, respectarea drepturilorfundamentale ale omului şi principiile economiei de piaţă.Totodată, PEV a fundamentat cooperarea între UE şi statele vecinepe asumarea unor angajamente comune concrete atât la capitolulpromovării reformelor politice şi economice în statelebeneficiare, cât şi în domeniul întăririi securităţii europene fiecă este vorba de combaterea terorismului internaţional, prevenireaproliferării armelor de distrugere în masă, soluţionarea conflic-telor regionale îngheţate sau de traficul de fiinţe umane şiimigrarea ilegală.De asemenea, PEV reprezintă o soluţie de compromis care a permis

UE să iasă din dilema în care se pomenise, şi anume cum să împartăbeneficiile politicii sale de extindere cu statele vecine, fără ale oferi însă acestora o perspectivă clar definită de aderare. UEa soluţionat această dilemă recurgând la formula enunţată în 2002de preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi: „Împărţim tot, în96European Commission, “Wider Europe — Neighbourhood: A new Framework for relations with our Easternand Southern Neighbours” COM(2003) 104 final, Brussels, 200, http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com03_104_en.pdf97M. Cremona, The Enlargement of the European Union, Oxford University Press, 2003; M. Emerson, EuropeanNeighbourhood Policy: Strategy or Placebo? Brussels, Center for European Policy Stu- dies, 2004,http://www.ceps.be; D. Lynch, The European NeighbourhoodPolicy, Paris, Institute for Security Studies,http://eurojournal.org/files/dov_prague.pdf.

85

afară de instituţii”98. Această abordare nu este nouă, ea a fostinspirată din experienţa Ariei Economice Europene (AEE)99, careinclude statele membre ale Acordului european de liber schimb(AELS)100 şi statele membre UE. De exemplu, conform Acordului decreare a AEE, statele AELS şi statele UE formează o singură piaţăcomercial- economică, care este guvernată de legislaţia UE (acquiscommunautaire). Or, printre perspectivele majore pe care PEV ledeschide statelor beneficiare se numără şi integrarea loreconomică în piaţa comună a UE. Totuşi, experienţa AEE nu a fostunica sursă de inspiraţie pentru PEV.Similitudinile existente între principiile, obiectivele,

instrumentele şi metodologia PEV şi ale politicii de extindere aUE ne fac să credem că anume aceasta din urmă a constituit şiconstituie principala sursă de inspiraţie pentru elaborarea şi,respectiv, adaptarea graduală a PEV. Totuşi, elementul definitoriual PEV ca instrument de politică externă al UE rezidă îndimensiunea să de europenizare înţeleasă ca promovarea trans-formărilor politice, economice şi sociale prin asimilarea şiinstituţionalizarea valorilor, principiilor, normelor şi regulilorcomunitare în politicile domestice ale statelor vecine. De altfel,anume dimensiunea de europenizare a PEV, văzută ca mijloc deapropiere de mult doritul deziderat al integrării în UE, aînclinat balanţa în favoarea participării Moldovei la aceastăpolitică regională. Analizate din punct de vedere al obiectivelorlor finale, PEV şi Politica de Extindere a UE sunt, desigur,politici distincte. În timp ce PEV vizează state excluse de laperspectiva de integrare în UE, politica europeană de extindereeste destinată statelor candidate pentru aderarea la UE. Evident,şi ideea călăuzitoare a PEV este diferită de cea a Politicii deExtindere a UE. Spre deosebire de aceasta din urmă, PEV are cascop final stabilirea unor strânse relaţii de interdependenţăîntre UE şi statele vecine din Europa de Est şi bazinul MăriiMediterane.Cu toate acestea, PEV are la baza sa elemente structurale

inspirate din Politica de Extindere a UE, fapt ce ne face săafirmăm că, deşi PEV nu prevede integrarea deplină în UE astatelor beneficiare, totuşi ea este dotată cu aceeaşi logică deeuropenizare ca şi Politica de Extindere a UE. De exemplu, PEV98R. Prodi, A Wider Europe — A proximity policy as the key to stability, Brussels, European Commis- sion, 2003,http://ec.europa.eu/world/enp/speeches_en.htm.99Acordul de creare a AEE a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994, http://www.efta.int/content/eea/eea-agreement.100AELS este o organizaţie interguvernamentală de liber schimb creată în 1960 de către Austria,Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie. Actualmente, din AELS fac parteIslanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.

86

cuprinde aceeaşi tipologie de mecanisme de europenizare ca şi încazul Politicii de Extindere, şi anume: 1) transferul şiimplementarea de sus în jos a valorilor, normelor, legislaţiei şimodelelor instituţionale comunitare; 2) monitorizarea şi evaluareade către Comisia Europeană a progreselor realizate de statele PEVîn implementarea planurilor de acţiuni convenite cu UE; 3)asistenţa financiară şi tehnică acordată de UE pentruimplementarea planurilor de acţiuni; 4) condiţionarea aprofundăriirelaţiilor cu UE de progresele înregistrate în aplicareaangajamentelor convenite în planurile de acţiuni; 4) integrareastatelor PEV în programele şi agenţiile UE.

Transferul şi implementarea, de sus în jos, a valorilor, normelor, legislaţiei, precum şi amodelelor instituţionale comunitare sunt, în mod cert, cele mai importantemeca- nisme/instrumente ale PEV. Prin intermediul planurilor deacţiuni semnate de UE cu statele PEV, acestea din urmă şi-auasumat o serie de angajamente de a armoniza legislaţia lor învarii domenii de cooperare cu legislaţia UE, preluând înpoliticile lor interne normele şi standardele comunitare. Deexemplu, Planul de acţiuni semnat de UE şi Moldova (PAUEM) aformulat 80 de obiective şi 294 de acţiuni, majoritatea căroraimplică direct sau indirect alinierea legislaţiei noastre internela normele şi practicile comunitare în domenii ca funcţionareainstituţiilor democratice, reforma sistemului regulator, mediul deafaceri, comerţul, energia, transporturi, mediul înconjurător,telecomunicaţii, justiţia, afacerile interne etc.

Monitorizarea de către Comisia Europeană a progreselor realizate de statele PEV înimplementarea planurilor de acţiuni este asemănătoare cu rapoartele deprogres elaborate de aceeaşi Comisie pentru a evalua gradul deexecutare de către statele candidate la UE a acţiunilor conveniteîn parteneriatele de asociere. Ca şi în cazul Politicii deExtindere, prin monitorizarea regulată a progreselor obţinute înaplicarea planurilor de acţiuni s-a urmărit exercitarea uneipresiuni stimulatoare asupra statelor PEV pentru a le determina săcontinue în ritm constant procesul de reforme asumate benevol deele. Până în prezent, Comisia Europeană a evaluat de două oriprogresele înregistrate de Moldova în realizarea angajamentelorsale din PAUEM, în decembrie 2006 şi aprilie 2008.În ambele raporturi, Comisia Europeană a formulat un şir de

recomandări Guvernului de la Chişinău pentru a depăşi restanţeleîn domenii precum asigurarea unui mediu atractiv de afaceri,respectarea drepturilor fundamentale ale omului, eficientizareasistemului judecătoresc, combaterea corupţiei, implementarealegilor aprobate etc. Spre deosebire de statele candidate la UE,aceste recomandări nu au un caracter obligatoriu pentruautorităţile noastre. În consecinţă, capacitatea Comisiei Europene

87

de a determina guvernul moldovean să se conformeze angajamentelorla care a subscris este redusă. În aceste condiţii, îndeplinireaPAUEM depinde în mare parte de bunăvoinţa şi, mai ales, deinteresele de conjunctură ale guvernării de la Chişinău. Totuşi,deoarece recomandările Comisiei Europene sunt formulate ca acţiunide care depinde profunzimea viitoarelor relaţii moldo-comunitare,ele creează, cel puţin, o anumită presiune psihologică asupraautorităţilor moldovene, care declară că integrarea europeană estepentru ele un obiectiv strategic. După o perioadă lungă de negarea restanţelor în domeniul executării PAUEM, Chişinăul recunoaşteîn prezent existenţa lacunelor şi promite mereu depăşirea lor.Această schimbare de retorică se traduce cu greu, însă, în acţiunipractice.

Asistenţa financiară şi tehnică acordată de UE statelor PEVpentru implementareaplanurilor de acţiuni are aceleaşi priorităţi ca şi în cazul statelorcandidate la UE, precum avansarea dialogului politic şireformelor, promovarea armonizării legislative şi regulatoare,consolidarea structurilor instituţionale responsabile pentruelaborarea şi aplicarea efectivă a politicilor, promovareasupremaţiei legii şi bunei guvernări, asigurarea unei dezvoltărieconomice sustenabile, cooperarea transfrontalieră, facilitareacontactelor de comunicare între cetăţenii statelor PEV şi ai UE.Începând cu ianuarie 2007, Instrumentul Politicii Europene deVecinătate (ENPI) este mecanismul instituţional prin care UEdebursează asistenţa sa financiară statelor PEV. Prin intermediulIPEV, pentru perioada 2007-2010, Moldova urmează să primească dela UE asistenţă financiară în valoare de 250 mln euro, care vor fialocate pentru sprijinirea democraţiei şi bunei guvernări,reformei regulatorii şi dezvoltării capacităţilor administrative,combaterii sărăciei şi dezvoltării economice sustenabile.Totodată, începând cu 2008, Moldova a început să beneficieze deprogramul Twinning al UE, destinat pregătirii unei administraţiieficiente, dotată cu structuri, resurse umane şi capacităţimanageriale necesare pentru asimilarea şi implementarealegislaţiei comunitare (acquis communautaire; acquis-ul comunitar).Recepţionarea asistenţei depinde, totuşi, de ritmul şi calitatea

reformelor aplicate de statele PEV. Din nou, şi aici, avem de aface cu un element esenţial al Politicii de Extindere a UE, şianume condiţionarea aprofundării relaţiilor cu UE de progresele înregistrate în aplicareaangajamentelor convenite cu UE. Cu toate că PEV promovează procesul deeuropenizare fără ca statele vizate să beneficieze şi deperspectiva aderării lor la UE, principiul condiţionării rămâneacelaşi. Astfel, în schimbul progreselor înregistrate înarmonizarea legislaţiei lor cu acquis-ul comunitar, precum şi înprocesul de implementare a reformelor politice, economice şi

88

instituţionale conform standardelor europene, statele PEV suntremunerate de UE cu perspectiva unui dialog politic mult maiprofund şi, mai ales, cu oportunitatea unei integrări economicemult mai strânse cu ea. Dar principiul condiţionării utilizat deComisia Europeană în cadrul PEV nu are puterea de coerciţie acondiţionalităţii prezente în Politica de Extindere a UE. Carezultat, ritmul şi calitatea procesului de implementare a refor-melor sunt lăsate, în mare parte, la latitudinea autorităţilor dinstatele PEV, care nu întotdeauna sunt încântate de reformeleconvenite cu UE sau consideră că oferta UE nu este atât desubstanţială pentru a le determina să accelereze reformele.Cazul Republicii Moldova este grăitor în acest sens. Este ştiut,

de exemplu, că Raportul Comisiei Europene din 4 decembrie 2006 cuprivire la implementareaPAUEM a scos în evidenţă implementarea defectuoasă a legilor,imixtiunea autorităţilor în mediul de afaceri, ineficienţasistemului judecătoresc, combaterea anemică a corupţiei, carenţeîn domeniul respectării drepturilor omului şi proasta respectare alibertăţii mass-media101. Aceleaşi restanţe se regăsesc şi înRaportul Comisiei Europene din 3 aprilie 2008102. Cu toate acestea,pentru a permite UE să demareze, la 27 mai 2008, procesul dereflecţie asupra viitorului cadru juridic cu Republica Moldova,care va înlocui actualul APC, Comisia Europeană a declarat că, înperioada 1 noiembrie 2006 — 31 decembrie 2007, Moldova a făcut„bune progrese” în majoritatea domeniilor. Faptul că, timp deaproape patru ani de executare a PAUEM, Moldova nu reuşeşte sădepăşească lacunele în domenii ca reforma justiţiei, combatereacorupţiei, respectarea libertăţii presei, dezvoltarea unui mediuatractiv de afaceri — este şi insuccesul PEV, care este întemeiatăpe un slab sistem de condiţionalităţi, aplicat, mai degrabă, caîncurajare şi, aproape deloc, ca element de coerciţie în raport cuguvernarea de la Chişinău.

Integrarea statelor PEV în programele şi agenţiile UE este, la rândul său, uninstrument eficient în vederea facilitării şi promovăriiconvergenţei statelor PEV cu normele legislative, standardeleinstituţionale şi practicile politice ale UE. În decembrie 2006,Comisia Europeană a oferit statelor PEV să adere cu statut deobservator la o serie de agenţii ale UE implicate în implementareapoliticilor comunitare, cum ar fi Agenţia Europeană pentru MediulÎnconjurător, Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi101European Commission, “ENP Progress Report Moldova”, SEC(2006) 1506/2, Brussels, 2006,http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/sec06_1506-2_en.pdf102European Commission, “Implementation of the European Neighborhood Policy in 2007: Progress ReportMoldova”, Brussels, 2008, SEC(2008) 399, http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/pro-gress2008/sec08_399_en.pdf

89

Xenofobiei, Autoritatea de Supraveghere Galileo etc. De asemenea,respectivelor state li s-a permis să participe la programecomunitare în domenii precum cercetarea şi dezvoltarea, protecţiaconsumatorilor, dezvoltarea societăţii informaţionale,competitivitatea şi inovaţia etc.Cât priveşte Moldova, actualmente ea are acces la o serie de

programe comunitare, printre care „ Tinerii în Acţiune” — programdestinat dezvoltării solidarităţii şi toleranţei între tineri;„Programul-cadru — 7" ce susţine cercetările ştiinţifice în variidomenii de interes comun; „AENEAS" — prin care UE acordă asistenţăfinanciară şi tehnică în domeniile migraţiei şi azilului;„Instrumentul European pentru Democraţie şi Drepturile Omului", datorită căruiaMoldova a beneficiat de asistenţa UE în valoare de 1,7 mln europentru susţinerea instituţiilor guvernamentale şi organizaţiilorneguvernamentale implicate în procesul de implementare şirespectare a drepturilor omului; Programul „Jean Monnet", destinataprofundării cunoştinţelor despre procesul de integrare europeanăprin promovarea studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor despre UEîn cadrul universităţilor; „Twinning" — acest program este destinatpentru dezvoltarea unei administraţii moderne, capabilă săasimileze normele şi practicile UE, iar actualmente, în Moldova,de el beneficiază legislativul şi Ministerul Justiţiei; Programul„TAIEX" — un instrument al Directoratului General pentru Extindereal Comisiei Europene prin care statele asociate şi candidate la UEsunt ajutate să preia şi să implementeze legislaţia comunitară înpoliticile lor interne.3.3. PEV, din perspectiva interesului naţional de integrareeuropeanăÎn Republica Moldova, PEV a dat naştere la mari speranţe în ceea

ce priveşte şansele ţării noastre de a se integra rapid în spaţiulUE. Atât autorităţile centrale, cât şi principalele partideparlamentare sperau că PEV va deschide Moldovei drumul spreintegrarea in UE. Speranţele clasei politice, precum şi aleopiniei publice din ţara noastră s-au împlinit, însă, parţial.PEV a recunoscut aspiraţiile europene ale Moldovei, dar nu i-a

acordat o perspectivă clară de aderare la UE într-o perioadaprevizibilă. De asemenea, deşi ţării noastre i s-a oferit, pentruprima oară, perspectiva integrării treptate în spaţiul economic alUE, colaborarea bilaterală între Chişinău şi Bruxelles a rămas încontinuare dominată de limitele şi constrângerile legale şiinstituţionale impuse de Acordul de parteneriat şi cooperare(APC)103. APC plasase relaţiile moldo-comunitare pe traiectoria unei103APC a fost semnat de Republica Moldova şi UE în anul 1994 şi a intrat în vigoare pentru o pe-rioada de 10 ani la 1 iulie 1998. Deşi la 1 iulie 2008, perioada de 10 ani a expirat, APC a fostprelungit automat pentru încă un an, eventual până la negocierea unui nou cadru legal între

90

cooperări pe orizontală şi, prin urmare, nu mai corespundea cuaspiraţiile de integrare europeană ale Moldovei. Mai mult decâtatât, ţara noastră a fost inclusă în PEV alături de un şir destate sud-mediteraneene din Africa de Nord şi Asia Mijlocie,precum Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Egipt, Liban, Iordania,Siria, Teritoriile Palestiniene, care nu au nicio vocaţieeuropeană. Acest fapt a determinat Chişinăul să trateze PEV ca peo stratagemă a Bruxelles-ului de a amâna pentru alte timpuridiscutarea subiectului privind o nouă posibilă extindere a UE spreEst.Totuşi, în ciuda acestor deficienţe structurale, toate partidele

parlamentare de la Chişinău au susţinut în consens participareaMoldovei la PEV. Consensul lor s-a materializat în DeclaraţiaParlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneri- atulpolitic pentru realizarea obiectivelor de integrare europeană aţării, adoptată la 24 martie 2005. Conform acestei Declaraţii,dezvoltarea de mai departe a Moldovei nu poate fi asigurată decâtprin „promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategicspre integrare europeană”104. În acest sens, toate partidelesemnatare ale Declaraţiei s-au angajat să sprijine eforturilediplomatice, juridice şi politice îndreptate spre îndeplinireaPAUEM, deoarece, în viziunea lor, acesta este în măsură săcontribuie la aderarea ţării noastre la UE. De altfel, anume la 24martie 2005, integrarea Republicii Moldova în UE este consfinţităjuridic ca fiind obiectivul primordial al politicii interne şiexterne promovate de guvernul moldovean.Privită din această perspectivă, PEV devine pentru Chişinău un

valoros instrument complimentar pentru punerea in practică apoliticii sale de integrare europeană. Cu toate acestea, deoarecePEV a fost de la bun început concepută de UE ca o politicădistinctă de cea a extinderii, autorităţile moldovene au continuatsă persevereze în eforturile lor de a depăşi limitele juridice şipolitice ale PEV, promovând, atât la Bruxelles, cât şi încelelalte capitale europene, propuneri alternative de dezvoltare arelaţiilor moldo-comunitare, şi anume: includerea Moldovei înpachetul statelor din Balcanii de Vest de aderare la UE sau/şisemnarea unui acord de asociere care ar formula o perspectivăclară de integrare europeană pentru ţara noastră. Până în prezent,aceste propuneri nu au întâlnit susţinerea UE, ele au fostrespinse recurgân- du-se la o serie de motivaţii obiective caoboseală extinderii ce a cuprins statele UE, necesitatea digerăriicelor două extinderi consecutive ale UE din anii 2004 şi 2007 sauRepublica Moldova şi UE.104Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova cu privire la parteneriatul politic pentru realizareaobiectivelor integrării europene, 24 martie 2005, http://www.parlament.md/news/25.03.2005/

91

imperativul reformării structurilor supranaţionale ale UE înaintede a purcede la o nouă extindere spre Est, precum şi argumentesubiective ca existenţa unui mare decalaj între reformeledemocratice şi economice întreprinse de statele din Balcanii deVest şi Moldova sau mersul lent al reformelor în ţara noastră105.Cu toate acestea, calitatea Moldovei de membru al Comunităţii

Statelor Independente (CSI) nu este privită de principalelepartide politice ca o alternativă pentru PEV. Respectivele partidepolitice au, însă, opinii diferite cu privire la compatibilitateasau incompatibilitatea existentă între aspiraţiile europene aleţării noastre şi calitatea sa de membru al CSI. Astfel, în timp cepentru majoritatea partidelor de pe eşichierul de centru-stânga106,printre care se regăseşte şi partidul de guvernământ alcomuniştilor (PCRM), CSI este compatibilă cu politica de integrareeuropeană a Moldovei, partidele politice de pe eşichierul decentru-dreapta consideră CSI un obstacol în calea apropieriiMoldovei de UE şi, prin urmare, abandonarea CSI este, în viziunealor, inevitabilă. Totuşi, pentru toţi este clar că CSI nureprezintă un vehicul de apropiere de UE, ci mai curând un tributpe care Chişinăul îl plăteşte Moscovei pentru menţinereabunăvoinţei Federaţiei Ruse în probleme de interes major pentruMoldova, cum ar fi: soluţionarea conflictului din regiuneatransnistreană, retragerea trupelor şi muniţiilor ruse de peteritoriul ţării noastre, importul de gaze naturale la un preţrezonabil pentru consumatorii interni, accesul nestingherit pepiaţa Rusiei pentru produsele moldoveneşti etc.3.4. Implementarea PEV — elemente pozitive şi negativeRepublica Moldova a aderat oficial la PEV în urma semnării PAUEM,

la 22 februarie 2005. Prin acest Plan de acţiuni, atât Moldova,cât şi UE şi-au asumat un şir de angajamente comune şiunilaterale, a căror îndeplinire a avut ca rezultat generaldinamizarea relaţiilor moldo-comunitare în domenii precum dialogulpolitic, reformele democratice, soluţionarea conflictuluitransnistrean, dezvoltarea comerţului şi reformele economice,justiţie şi afaceri interne, impulsionarea contactelor interumaneetc. Deşi PEV nu a oferit Moldovei nicio perspectivă europeană,totuşi, prin beneficiile şi oportunităţile sale, ea a depăşitobiectivele politice ale Acordului de parteneriat şi cooperare(APC) aflat încă în vigoare între ţara noastră şi UE. De exemplu,spre deosebire de APC, PEV a permis UE să se implice direct în105Mersul lent al reformelor în unele state din Europa Centrală şi de Est, de exemplu în Bulgariasau România, nu a constituit un obstacol pentru a li se acorda perspectiva de integrare în UE.106Partidul Democrat din Moldova (PDM) - de orientare social-democrată - este o excepţie în aceastălistă.

92

găsirea unei soluţii politice viabile pentru conflictul separatistdin regiunea transnistreană a ţării.Datorită PEV, UE şi-a sporit vizibilitatea şi autoritatea

politică în Moldova. Actualmente, UE este prezentă în ţara noastrăla nivelul PESC (Politică Externă şiSecuritate Comună) prin reprezentantul special al UE pentruMoldova şi participarea la negocierile/consultările în problematransnistreană în calitate de observator în formatul „5+2”. Deasemenea, UE este prezentă în Moldova şi la nivelul PoliticiiEuropene de Securitate şi Apărare (PESA) prin Misiunea UE deasistenţă la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM). În cadrul PEV,Moldovei i s-a acordat perspectiva integrării economice în spaţiulcomunitar, precum şi cea a introducerii graduale a regimului decălătorii fără vize în UE pentru cetăţenii moldoveni. Printrebeneficiile concrete aduse ţării noastre de PEV se numără, nu înultimul rând, şi creşterea substanţială a asistenţei financiaredin partea UE, care a crescut de patru ori, de la 10 milioane euroîn 2003 la 40 milioane euro în 2007, iar asistenţa totalăpreconizată de UE pentru Moldova în 2007-2010 se va ridica la sumatotală de 250 milioane euro107. În domeniul cooperării energetice,PEV a favorizat eforturile autorităţilor moldovene depuse învederea integrării Moldovei în Comunitatea Energetică Europeană108

La capitolul dialog politic moldo-comunitar, se înregistrează oactivizare a comunicării între autorităţile moldovene şireprezentanţii Comisiei Europene, Consiliului UE şi ParlamentuluiEuropean, atât în cadrul instituţional stabilit de APC, cât şi încontextul iniţiativelor regionale din Europa Centrală şi de Sud-Est. Concomitent, o atenţie aparte este acordată valorificăriioportunităţilor şi potenţialului oferit de cooperarea politicăbilaterală a Moldovei cu statele membre ale UE. În acest sens,merită evidenţiate parteneriatele europene existente de factoîntre Moldova şi statele UE, precum Lituania, Ungaria, Polonia,Cehia, Suedia şi Marea Britanie. România este în continuare un

107Până la războiul ruso-georgian din august 2008, Moldova era considerată cea mai mare beneficiarăde asistenţă UE pe cap de locuitor în Europa de Est. Se pare, însă, că după conferinţa donatorilorde la Bruxelles, din 22 octombrie 2008, Georgia a depăşit ţara noastră în această privinţă. Larespectiva reuniune, Comisia Europeană a anunţat că, în următorii trei ani, UE va acorda Georgieiasistenţă în valoare de 500 milioane euro. Anterior evenimentelor din august, asistenţa acordatăGeorgiei de către UE în cadrul PEV se ridica la suma de 120,4 milioane euro pentru 2007-2010.108În martie 2007, Consiliul European al UE a aprobat Politica Energetică a Europei pentru anii2007-2009, care prevede extinderea Tratatului privind Comunitatea Energetică Europeană şi asupraRepublicii Moldova. La 27 iunie 2008, Consiliul de Miniştri al Comunităţii Energetice Europene (UEşi statele din Europa de Sud-Est) a luat act de înlăturarea de către Moldova a tuturor obstacolelorîn calea aderării sale la Comunitatea Energetică Europeană, iar la 15 iulie 2008 a mandatat ComisiaEuropeană să înceapă negocierile în acest sens cu Moldova.

93

promotor natural şi ferm al aspiraţiilor europene ale Moldovei înUE, însă animozităţile politice bilaterale împiedică Chişinăul şiBucureştiul să pună bazele unui parteneriat european eficient.În domeniul comercial-economic, asistăm la transformarea UE în

partenerul comercial numărul unu al Moldovei, surclasând, astfel,Comunitatea Statelor Independente (CSI)109. În paralel cu progreseleînregistrate de Moldova în aplicarea PAUEM, UE îşi deschidegradual piaţa sa internă pentru produsele moldoveneşti, oferindu-iMoldovei condiţii privilegiate de comerţ sub forma regimului GSPplus în ianuarie 2006 şi a Preferinţelor Comerciale Autonome înmartie 2008. În domeniul mobilităţii persoanelor, Moldova şi UEiniţiază un dialog intens cu privire la facilitarea regimului decălătorie a cetăţenilor moldoveni în spaţiul UE. Printre succeseleacestui dialog în continuă desfăşurare se numără negocierea şisemnarea acordurilor de facilitare a regimului de vize şireadmisie a persoanelor110, precum şi deschiderea Centrului Comun deEliberare a Vizelor de pe lângă Ambasada Ungariei la Chişinău111. Deasemenea, la 6 iunie 2008, UE a încheiat cu Moldova un Parteneriatde Mobilitate, chemat, pe de o parte, să contribuie la înlăturareacauzelor economice şi sociale ce încurajează migraţia ilegală acetăţenilor moldoveni, iar, pe de alta, să creeze condiţiilenecesare pentru deplasarea legală circulară a forţei calificate demuncă din Moldova în UE.Toate aceste realizări practice au influenţat pozitiv percepţia

UE de către cetăţenii moldoveni, care în majoritatea lor sepronunţă pentru o eventuală aderare a Moldovei la UE112. În mareparte, această largă susţinere pentru integrarea europeană a ţăriise explică prin faptul că UE este văzută de cetăţenii moldoveni cafiind capabilă să contribuie semnificativ la modernizareaeconomică şi democratizarea reală a Moldovei şi, mai ales, laîmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei. Totuşi, trebuiesă remarcăm că, în ultimii trei ani, UE a început să fie perceputăîn ţara noastră şi ca un important şi credibil partener politic înidentificarea şi garantarea unei soluţii politice viabile pentrureintegrarea regiunii transnistrene în câmpul legal şiinstituţional al Republicii Moldova.Implementarea PEV în Moldova nu a fost, însă, întotdeauna un

proces coerent, consecvent şi continuu. Această realitate este109În urma aderării României la UE, volumul comerţului efectuat de Moldova cu statele UE a crescutde la 33% până la 55%.110Acordurile de facilitare a regimului de vize şi readmisie a persoanelor au fost semnate întreRepublica Moldova şi UE la 10 octombrie 2007 şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008.111Centrul Comun de Eliberare a Vizelor a fost inaugurat la 25 aprilie 2007.112Conform Barometrului de Opinie Publica din aprilie 2008 al Institutului de Politici Publice dinMoldova, 71% din populaţia Republicii Moldova susţin aderarea ţării la UE.

94

evidenţiată în rapoartele Comisiei Europene, din 3 decembrie 2006şi 3 aprilie 2008, cu privire la progresele înregistrate deMoldova în realizarea Planului de acţiuni convenit cu UE, precumşi în evaluările efectuate la acelaşi subiect de experţii locali113.Astfel, atât Comisia Europeană, cât şi experţii locali auconstatat că, în ciuda progreselor înregistrate de RepublicaMoldova în majoritatea domeniilor, implementarea efectivă areformelor rămâne în continuare o provocare. Observaţiile criticevizează în principal dinamica nesatisfăcătoare a reformelor îndomeniile justiţiei, combaterii corupţiei, libertatea mass-media,îmbunătăţirea climatului de afaceri şi investiţional. În opiniaexperţilor locali şi europeni, executarea neuniformă a PEV înMoldova este cauzată de mai mulţi factori, în special de lipsavoinţei politice de a eficientiza cu adevărat procesul deintegrare europeană prin schimbări concrete şi necesare, abordareaPAUEM de către autorităţile centrale

113ADEPT şi Expert Grup, „Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de Vecinătate. RealizareaPlanului de acţiuni UE — Moldova (februarie 2005 — ianuarie 2008)”, Chişinău, aprilie 2008, http://www.e-democracy.md/publications/realizarea-pauem/; “Raportul independent al celor treisprezecereprezentanţi ai societăţii civile din Republica Moldova în contextul Raportului Comisiei Europenedin 04 decembrie 2006 şi al împlinirii a doi ani de la semnarea Planului de acţiuni Moldova — Uniu-nea Europeană”, Chişinău, 30 martie 2007, http://www.civic.md/rapoarte/societatea-civila-pentru- o- moldova-europeana.html

95

ca pe o listă de activităţi care trebuie bifate,alocarea necorespunzătoare a resurselorfinanciare destinate aplicării reformelor, stareadeplorabilă a clasei politice autohtone,insuficienţa capacităţilor administrative,coordonarea defectuoasă a eforturilor deimplementare a PAUEM între Legislativ şiExecutiv, ineficienţa sistemului judecătoresc,nivelul înalt al corupţiei în instituţiileguvernamentale etc.Toate aceste deficienţe politice şi

instituţionale se răsfrâng, desigur, negativasupra ritmului şi calităţii implementăriireformelor prevăzute de PAUEM. Cu toate acestea,trebuie să recunoaştem că, în mare măsură,calitatea procesului de aplicare efectivă alegilor şi reformelor în conformitate cu PAUEMdepinde de capacităţile instituţionale mobilizatede autorităţile centrale. După mai bine de treiani de la lansarea PAUEM, Moldova nu a reuşit sădezvolte capacităţi instituţionale care săcorespundă cu ambiţioasele sale obiective deintegrare europeană. Dezvoltarea şi folosireaeficientă a existentelor resurse instituţionaleeste împiedicată de cel puţin patru carenţemajore: 1) centralizarea excesivă, în ultimiiani, a verticalei puterii; 2) pregătireanesatisfăcătoare a oficialilor moldoveniresponsabili de implementarea PAUEM; 3)neglijarea de către Legislativ a funcţiilor salede monitorizare şi control a puterii executive;4) nivelul scăzut de transparenţă şi deschiderespre cooperare de care dau dovadă în prezentautorităţile moldovene în raport cureprezentanţii societăţii civile.Conform Constituţiei sale, Moldova este

republică parlamentară, în ultimii ani, însă, amfost martorii consolidării accentuate aautorităţii Preşedintelui ţării în detrimentulautorităţii Guvernului şi, mai cu seamă, aParlamentului. Această tendinţă nu a avut caefect scontat eficientizarea activităţiiautorităţilor centrale în aplicarea reformelor încorespundere cu normele şi practicile europene.Dimpotrivă, centralizarea verticalei puterii în

96

stat a condus la reducerea autonomiei Guvernuluiîn formularea şi luarea deciziilor, a inhibatspiritul de iniţiativă şi creativitate înministerele şi agenţiile guvernamentale, afavorizat birocratizarea pronunţată aadministraţiei centrale, a încurajatdesconsiderarea Legislativului de către Executiv,a împiedicat o mai mare transparenţă şideschidere a Guvernului către societatea civilăetc.În acelaşi timp, capacităţile instituţionale

mobilizate de ministerele de resort pentrumonitorizarea şi implementarea reformelorstipulate în PAUEM nu pot fi valorificate înplină măsură din cauza pregătirii insuficiente aoficialilor moldoveni în materie de integrareeuropeană. Ei sunt familiarizaţi sumar cu esenţaşi modul de funcţionare a instituţiilorsupranaţionale ale UE, posedă cunoştinţe foartegenerale în materie de acquis comunitar, cunoscpuţin sau aproape de loc despre programele şiagenţiile comunitare la care Moldova ar putea saparticipe de rând cu statele membre ale UE,vorbesc în mare parte prost sau aproape de locuna din principalele limbi de lucru ale UE —engleza şi/sau franceza şi nu dispun decunoştinţele şi pregătirea necesară pentru aelabora proiecte de cooperare moldo-comunitare înconcordanţă cu criteriile şi practicile UE. Înconsecinţă, deşi la nivel politic avem un dialogmol- do-comunitar, în general satisfăcător, lanivel tehnic, de experţi, comunicarea întreChişinău şi Bruxelles lasă mult de dorit. Înplus, capacitatea de asimilare a resurselorfinanciare oferite Moldovei de UE este încontinuare limitată, în special de incapacitateaactuală a ministerelor şi agenţiilor sectorialede a elabora proiecte conforme cu standardelecomunitare. În prezent această lacunăinstituţională este acoperita, parţial, deexperţii europeni de la Delegaţia Permanentă aComisiei Europene la Chişinău, care asistănemijlocit autorităţile moldovene în procesul deformulare a proiectelor de cooperare finanţateprin instrumentul financiar al PEV — ENPI.

97

Parlamentului Republicii Moldova îi revine unrol vital în procesul de implementare a PAUEM. DeLegislativ depinde nu doar elaborarea şiadoptarea legilor în concordanţă cu normele dinacquis-ul comunitar, dar şi aplicarea acestorlegi în corespundere cu spiritul şi practicileeuropene. Rapoartele Comisiei Europene şi aleexperţilor locali arată că Parlamentul moldoveanîşi îndeplineşte satisfăcător responsabilităţilede for legiuitor, dar, totodată, demonstreazădeficienţe serioase la capitolul monitorizării şicontrolului calităţii aplicării în practică decătre Executiv a legilor aprobate. Acestasituaţie nu este de loc întâmplătoare, dacă negândim la faptul că în ultimii şapte aniLegislativul a ignorat în repetate rânduriresponsabilităţile sale de control al puteriiexecutive, excelând, în schimb, în ipostaza deparatrăsnet pentru Guvernul de la Chişinău. Oatare conduită a încurajat Guvernul sădesconsidere autoritatea şi rolul Parlamentuluimoldovean de supraveghetor riguros al calităţiiactului de guvernare.Lipsa unui control eficient de către Parlament

al procesului de implementare a PAUEM estecompensată doar parţial de societatea civilă.Este adevărat că în ultimii trei ani, datoritaPEV, autorităţile moldovene au devenit maideschise în raport cu organizaţiileneguvernamentale. De exemplu, a fostinstituţionalizat dialogul societăţii civile cuautorităţile centrale, cu Legislativul114 şiGuvernul Republicii Moldova115. Totodată, uneleministere de resort au stabilit formate regulate

114La 29 decembrie 2005, Parlamentul Republicii Moldova a adoptatHotărârea Nr.373-XVI pentru aprobarea Concepţiei privind cooperarea dintreParlament şi societatea civilă, http://www.pada-ment.md/news/civilsociety/115Urmărind să faciliteze participarea societăţii civile în procesul deelaborare, implementare, monitorizare, evaluare şi actualizare adocumentelor de planificare strategică a ţării, Guvernul RepubliciiMoldova a iniţiat crearea Consiliului Naţional pentru Participare pe lângăComitetul interministerial pentru planificare strategică condus de primul-ministru. La 18 septembrie 2008, a avut loc prima reuniune a ConsiliuluiNaţional pentru Participare, care cuprinde 33 de organizaţii neguver-namentale.

98

de dialog cu reprezentanţii organizaţiilorneguvernamentale (ONG)116. Cu toate acestea,experţii locali califică drept insuficient gradulexistent de transparenţă şi disponibilitatea decare dau dovadă autorităţile centrale încooperarea lor cu ONG-urile autohtone. În plus,consultarea reprezentanţilor societăţii civile decătre oficialităţi în probleme de interesnaţional are, de cele mai dese ori, un caracterformal şi superficial117.Având în vedere toate aceste deficienţe de

natură politică şi instituţională, eficienţa PEVîn Moldova va depinde în mare parte de depăşirealor. Acest lucru va fi mai uşor de realizat dacăalegerile parlamentare din 2009 vor aduce unpluralism democratic real în ţara noastră; dacăParlamentul moldovean îşi va asuma integralresponsabilităţile ce îi revin în aplicareaPAUEM; dacă partidele parlamentare vor reuşi sămenţină şi după alegerile din anul viitorparteneriatul lor european instituţionalizat la24 martie 2005; dacă autorităţile vorinstituţionaliza un parteneriat european real şicu societatea civilă; dacă Guvernul va aloca maimulte resurse financiare pentru dezvoltarea şiîntărirea capacităţilor sale instituţionaledestinate implementării angajamentelor asumate înPAUEM; dacă Guvernul va fi gata să valorifice maibine resursele, experienţa şi know-how-ulstatelor membre UE în vederea armonizăriilegislaţiei şi instituţiilor Moldovei cu normeleşi practicile comunitare118; dacă autorităţile vorreuşi să îmbunătăţească cooperarea

116În această privinţă merită a fi menţionată, în special, experienţaMinisterului Reintegrării care menţine un dialog constant cu societateacivilă, organizând consultări regulate cu reprezentanţii ONG-lor locale.De asemenea, la 13 iunie 2007, Ministerul Afacerilor Externe şi IntegrăriiEuropene a semnat un Memorandum de cooperare pentru integrare european[ cu23 organizaţii neguvernamentale.117Cazul elaborării şi adoptării Concepţiei de Securitate Naţională esteextrem de relevant în această privinţă. Reprezentanţii societăţii civileau participat activ la elaborarea proiectului respectivei Concepţii, însă,în cele din urmă, propunerile lor au fost în mare parte ignorate de cătreautorităţi.118Datorită PEV, Moldova poate beneficia de asistenţa UE în domeniularmonizării legislative prin programele comunitare Twinning şi TAIEX.

99

interministerială, mai ales la nivel de experţi,în domeniul realizări PAUEM etc. Acestea şi altemăsuri ar trebui să fie incluse în listapriorităţilor autorităţilor moldovene, dacăacestea doresc, cu adevărat, să impulsionezeprocesul de integrare europeană a Moldovei.3.5. Perspectivele PEV: oportunităţi, riscuri,viziuniAutorităţile moldovene recunosc elementele

puternice ale PEV, ele nu se pot împăca, însă, cugândul că, deşi PEV transcende limitele politiceale APC, ea nu satisface pe deplin aspiraţiileeuropene ale Moldovei. Clasa politică moldoveanăare două mari obiecţii vizavi de PEV. În primulrând, ea este nemulţumită de faptul că state cuaspiraţii europene precum Moldova şi Ucraina seaflă în PEV alături de state mediteraneene dinAfrica de Nord şi Orientul Mijlociu care nu auaspiraţii europene şi nici vocaţie europeană. Înopinia politicienilor şi reprezentanţilorsocietăţii civile din Moldova, în forma saactuală PEV este mai curând un subterfugiu al UEde a amâna pentru alte timpuri definirea uneiperspective clare de integrare europeană pentrustatele ex-sovietice din Europa de Est. Urmărindsă atenueze această deficienţă structurală,Moldova a pledat de la bun început pentru odiferenţiere mai accentuată între cele douădimensiuni ale PEV: Dimensiunea Europei de Est —compusă din state europene şi DimensiuneaMediteraneană — alcătuită din state vecineEuropei. În al doilea rând, politicieniimoldoveni sunt frustraţi de faptul că PEV nu esteo politică de extindere a UE în Europa de Est.Desigur, prin PAUEM, UE a recunoscut aspiraţiileeuropene ale Moldovei, dar Bruxelles-ul a evitatsă răspundă afirmativ la doleanţa ţării noastrede a fi plasată pe traiectoria unei integrărigraduale în UE.La 4 decembrie 2006, Comisia Europeană a

formulat noi măsuri de consolidare a PEV:negocierea şi semnarea unor acorduri aprofundatede comerţ liber cu statele partenere PEV;aprofundarea dialogului politic; multiplicarea

100

contactelor interu- mane; facilitarea mobilităţiipersoanelor; aderarea statelor partenere laprograme şi agenţii comunitare anterioraccesibile doar statelor membre şi candidate aleUE; negocierea şi semnarea unor acordurimultilaterale între UE şi statele partenere PEV,în particular în domenii precum energie,transport sau aviaţia civilă etc. Toate acestepropuneri ale Comisiei Europene au fost, desigur,apreciate de autorităţile moldove-ne ca fiind capabile să contribuie la stabilireaunui parteneriat consolidat între UE şi Moldova.Totuşi, ele nu s-au ridicat la nivelulaşteptărilor autorităţilor moldovene. În acestecondiţii, Chişinăul a continuat să pedaleze peideea negocierii unui acord de stabilizare şiasociere după exemplul statelor din Balcanii deVest. Semnarea unui astfel de acord cu UE ar fifost în viziunea guvernanţilor de la Chişinău oevoluţie logică şi firească, mai ales că Moldovaparticipă alături de statele din Balcanii de Vestla toate organizaţiile regionale din Europa deSud-Est.Intransigenţa autorităţilor moldovene la acest

subiect nu a întâlnit, până în prezent,înţelegerea oficialilor europeni de la Bruxelles,precum şi în multe din statele membre ale UE. Înschimb, Moldova a continuat să fie încurajată săse concentreze asupra executării satisfăcătoare aPAUEM. Mai mult decât atât, pentru a determinaautorităţile moldovene să facă acest lucru,punerea în practică a angajamentelor asumate înPAUEM a fost enunţată de Bruxelles ca o condiţieindispensabilă pentru aprofundarea relaţiilormoldo-comunitare. De altfel, în chiar PAUEM sestipulează cât se poate de clar că „nivelul de ambiţieal relaţiei va depinde de gradul de angajament al Moldovei pentruvalorile comune, precum şi capacitatea sa de a implementapriorităţile convenite în comun. Ritmul progresului relaţiei varecunoaşte pe deplin eforturile Moldovei şi realizările concrete înîndeplinirea acestor angajamente”120. Această condiţionareexpresă a determinat Chişinăul să fie maireceptiv la obiecţiile Comisiei Europene cuprivire la pasul şi maniera în care autorităţile

101

noastre înţelegeau să pună în practică reformeleconvenite cu UE. În pofida acestui fapt,respectiva condiţionare nu a fost destul deputernică, încât să determine guvernul moldoveansă înlăture lacunele în domenii ca independenţajustiţiei, libertatea de exprimare, combatereacorupţiei sau ameliorarea mediului de afaceri şiinvestiţional. De aceea, nu este delocîntâmplător faptul că mai mulţi experţi localiconsideră extrem de important ca măsurile deîntărire a dimensiunii estice a PEV să includă ocondiţionare mult mai nuanţată, al cărei conţinutsă fie formulat în termeni de reforme pentruaderarea la UE. Numai o astfel de condi-ţionalitate este, în opinia experţilor locali şia diplomaţiei moldovene, în măsură să accelerezedemocratizarea şi modernizarea economică aMoldovei.În prezent relaţiile moldo-comunitare parcurg o

perioadă definitorie pentru evoluţia lorulterioară. La 27 mai 2008, după mai bine de treiani de la lansarea PAUEM, UE a anunţat demarareaprocesului de reflecţie asupra viitorului cadrupolitico-juridic, care va înlocui actualul APC.Decizia UE a fost posibilă numai după ce ComisiaEuropeană a dat, la 3 aprilie 2008, un verdictsatisfăcător progreselor înregistrate de Moldovaîn îndeplinirea angajamentelor asumate în PAUEM.Între timp, la 8 iulie şi la 2 octombrie 2008, auavut loc două runde de consultări moldo-comunitare la nivel de experţi cu privire laconţinutul viitorului cadru poli- tico-juridicîntre Moldova şi UE. Aşteptările Chişinăuluivizavi de viitorul acord cu Bruxelles-ul suntfoarte mari şi, prin urmare, obiectivele urmăritesunt formulate în termeni maximalişti. Astfel,autorităţile moldovene speră că noul acord cu UEva fi unul de asociere, va conţine o perspectivăferm definită de aderare la UE şi va oferi 119

Moldovei acces liber la cele patru libertăţicomunitare: libera circulaţie a persoanelor,mărfurilor, serviciilor şi capitalului din119„Planul de acţiuni Moldova — EU”, 22 februarie 2005,http://www.mfa.gov.md/img/docs/pla- nul_actiuni_ro.pdf

102

interiorul pieţii comune a UE.Obiectivele imediate ale Moldovei în relaţiile

sale cu UE sunt, însă, aderarea la TratatulComunităţii Energetice Europene, semnarea unuiacord aprofundat şi comprehensiv de comerţ liberşi liberalizarea regimului de călătorii în UEpentru cetăţenii moldoveni. Toate aceste treiobiective sunt, în opinia experţilor locali,actuale, necesare, pragmatice şi realizabile. Încazul Comunităţii Energetice Europene,negocierile sunt deja în curs de desfăşurare, iaroficialii guvernamentali speră că Moldova vasemna Tratatul de aderare la această importantăcomunitate până la sfârşitul acestui an. Câtpriveşte celelalte două obiective, autorităţilemoldovene vor insista ca ele să fie stipulate înurmătorul acord cu UE, desigur, pentru a firealizate într-o perioadă de timp previzibilă. Înprezent nu există un studiu de fezabilitate carear evalua eventualele implicaţii, riscuri şibeneficii pe care le-ar avea pentru Moldovasemnarea unui acord aprofundat şi comprehensiv decomerţ liber cu UE.Un astfel de studiu a fost iniţiat pe parcursul

acestui an de organizaţia neguvernamentalăExpert-Grup cu asistenţa Fundaţiei Soros dinMoldova, iar pe parcursul anului viitor ar urmaca un studiu asemănător să fie realizat şi deexperţii europeni la comanda Comisiei Europene.Totuşi, conform mai multor experţi autohtoni înmaterie economică, la etapa actuală producătoriimoldoveni nu sunt pregătiţi încă, pentru a facefaţă unei competiţii reale cu producătorii şiexportatorii din UE. Având în vedere aceastăsituaţie, regimul de comerţ asimetric de care sebucură în prezent Moldova în relaţiile salecomerciale cu UE este considerat ca fiind maiavantajos în prezent pentru producătoriimoldoveni, decât o eventuală zonă de comerţ libercare ar deschide nelimitat piaţa de desfacere aMoldovei pentru produsele şi serviciile din UE.Cu toate acestea, pentru experţii şi uniipoliticieni moldoveni negocierea şi semnarea unuiacord aprofundat şi comprehensiv de comerţ liber

103

cu UE este, mai degrabă, un obiectiv de ordinpolitic, decât economic, deoarece, în opinia lor,acest acord este asociat cu parcurgerea uneietape obligatorii în procesul de aderare la UE,etapă parcursă anterior şi de statele membre aleUE din Europa Centrală şi de Est.Speranţele Chişinăului cu privire la semnarea

unui acord de asociere cu UE, care ar formula operspectivă clară de integrare europeană pentruMoldova şi ar număra printre obiectivele saleprimordiale semnarea unui acord aprofundat şicomprehensiv de comerţ liber, precum şiliberalizarea graduală a regimului de vize cu UE,sunt alimentate, în particular, de progreseleînregistrate de diplomaţia ucraineană în ne-gocierea unui nou acord cu UE şi de recentainiţiativă polono-suedeză cu privire la lansareade către UE, în cadrul PEV, a unui „ParteneriatEstic” cu statele PEV din Europa de Est, şi anumeMoldova, Ucraina, Belorus, Armenia, Azerbaidjanşi Georgia. Aşteptările Chişinăului cu privire la„Parteneriatul Estic” nu coincid întru totul cuviziunea statelor membre ale UE, care urmărescprin noua iniţiativă să consolideze, în primulrând, dimensiunea estică a PEV, în timp ceautorităţile moldovene ar dori ca aceasta nouăiniţiativă să transcendă limitele politice şiinstituţionale ale PEV şi să faciliteze parcursuleuropean al Moldovei. De asemenea, speranţeleChişinăului au crescut şi mai mult după ce, la 13octombrie 2008, UE a făcut public că estepregătită să negocieze un nou acord ambiţios cuţara noastră.3.6. Perspectivele negocierii unui nou cadrujuridic cu UEAgresiunea Federaţiei Ruse împotriva Georgiei

din august 2008 a înclinat balanţa în interiorulUE în favoarea statelor care se pronunţau, din ceîn ce mai insistent, pentru reevaluarearelaţiilor cu Moscova şi, în acelaşi timp, pentruo mai mare implicare a UE în regiunea Europei deEst prin intermediul Politicii Europene deVecinătate (PEV). În consecinţă, începând cuSummitul Extraordinar al UE din 1 septembrie

104

2008, dedicat în întregime războiului ruso-georgian şi posibilelor sale implicaţiigeopolitice, statele membre ale UE au luat, princonsens, o serie de decizii ce denotădeterminarea UE de a aprofunda cooperarea sa custatele ex-sovietice din Europa de Est — Ucraina,Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia şi, chiar,Belarus. Astfel, în timp ce şefii de stat şi deguvern din UE au decis, la summitul lor din 1septembrie, să suspende pentru o anumită perioadădemararea negocierilor cu Rusia privind noulacord de parteneriat şi cooperare, ei ne anunţăcă este extrem de important ca UE să susţinăcooperarea regională şi să accelereze dezvoltarearelaţiilor cu vecinii săi din Est, în particularprin intermediul PEV, precum şi al iniţiativelorUE „Sinergia la Marea Neagră” şi „ParteneriatulEstic”, propus de Suedia şi Polonia în mai 2008pentru a ajuta statele PEV din Europa de Est săaccelereze apropierea lor de UE, în funcţie deobiectivele urmărite de ele.În urma războiului ruso-georgian, importanţa

politică a „Parteneriatului Estic” a crescut şimai mult, astfel încât, la Summitul UE din 1septembrie 2008, Comisia Europeană a fost chematăsă definitiveze, până în decembrie 2008,elaborarea proiectului „Parteneriatului Estic”,ceea ce ar permite şefilor de stat şi guvern dinUE să-l aprobe până în martie 2009. De asemenea,anume sub impactul agresiunii Rusiei contraGeorgiei, statele membre ale UE au devenit maireceptive la doleanţa autorităţilor ucrainene dea semna un acord de asociere cu Ucraina. Deşiacordul cu Ucraina nu va oferi Kievului operspectivă clară de integrare europeană, este deaşteptat că el va prevedea perspectiva integrăriieconomice a Ucrainei în spaţiul comunitar şi vapresupune introducerea treptată a regimului decălătorii fără vize în UE pentru cetăţeniiucraineni. De altfel, la 29 octombrie 2008,Bruxelles-ul şi Kievul au iniţiat deja consultăricu privire la perspectiva liberalizării regimuluide vize între UE şi Ucraina.În raport cu Belarus, la 13 octombrie 2008,

105

urmărind să încurajeze dialogul cu autorităţilebeloruse la capitolul democraţie şi respectareadrepturilor omului, miniştrii de Externe ai UE auluat decizia să suspende pentru o perioadă deşase luni restricţiile sale de călătorii impuseîn 2006 mai multor oficiali de la Minsk. ÎnGeorgia, după evenimentele tragice din august,prezenţa politică a UE a crescut vizibil. Înprezent, UE dispune în Georgia de un reprezentantspecial pentru criza georgiană şi de o echipă depeste 200 de observatori militari însărcinaţi cumonitorizarea respectării de către autorităţileruse şi georgiene a Acordului de încetare afocului din 12 august 2008. Totodată, UE aanunţat că intenţionează să liberalizeze regimulde vize pentru cetăţenii georgieni şi, mai ales,a promis că, în următorii trei ani, asistenţa safinanciară pentru Georgia va creşte semnificativ,ridicându-se la suma de peste 500 milioane deeuro. Toate aceste decizii şi acţiuni nu suntaltceva decât răspunsul pragmatic şi de lungădurată dat de UE politicii Federaţiei Ruse de a-şi impune fără menajamente supremaţia politică şieconomică în vecinătatea sa apropiată,desconsiderând, în acelaşi timp, intereselenaţionale ale statelor vizate.De altfel, şi Concluziile cu privire la Moldova,

aprobate de miniştrii de Externe ai UE la 13octombrie 2008, se înscriu în noua optică a UE înraport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est.În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că estepregătită să aprofundeze relaţiile sale cuMoldova în cadrul PEV şi să negocieze în curândun nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ardepăşi actualul Acord de parteneriat şi cooperare(APC)120. Următorul acord va avea ca scopprimordial apropierea graduală a Moldovei de UE,care se va materializa, în particular, prinstabilirea unei zone aprofundate şi comprehensivede liber schimb între UE şi Moldova121. De

120Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE au adoptat Concluziileprivind Republica Moldova”, http:// www. mfa. gov. md/noutati/3601/121In aceleaşi Concluzii cu privire la Moldova, se menţionează că zonaaprofundată şi comprehensivă de liber schimb între UE şi Moldova va fi

106

asemenea, în aceleaşi Concluzii, miniştrii deExterne ai UE reamintesc că Acordul privind faci-litarea regimului de vize semnat cu Moldova în2007 are ca obiectiv de lungă durată introducerearegimului de călătorii fără vize pentru cetăţeniimoldoveni122.Concluziile miniştrilor de Externe ai UE cu

privire la Moldova au încurajat şi mai multautorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de anegocia cu UE un acord de asociere care ar plasaferm ţara noastră pe mult râvnitul drum deaderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, peexploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăuluide către UE, autorităţile moldovene nu auremarcat însă că miniştrii de Externe ai UE auevitat în respectivele Concluzii să spună dacă şiMoldova este, la rândul ei, pregătită sănegocieze un nou acord cu UE. Miniştrii deExterne ai UE au reiterat totuşi cât se poate declar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldovavor influenţa natura relaţiilor cu UE. În acestcontext, autorităţile moldovene au fost, din nou,invitate să întreprindă eforturile necesarepentru întărirea statului de drept, săîndeplinească angajamentele lor cu privire lapromovarea şi respectarea drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului şi, deasemenea, să acorde o atenţie prioritarădesfăşurării şi organizării alegerilorparlamentare din anul 2009123 în corespundere

creată când ţara noastră va fi considerată în măsură să facă faţăefectelor liberalizării complete a schimburilor comerciale cu UE.122Acordul de facilitare a regimului de vize din 2007 nu a fost urmat deacordarea unei „foi de parcurs” ţării noastre pentru liberalizarearegimului de vize moldo-comunitar, aşa cum UE a procedat în cazul statelordin Balcanii de Vest. Autorităţile moldovene speră însă că, odată cusemnarea noului acord moldo-comunitar, UE va oferi şi Moldovei o asemenea„foaie de parcurs”. De altfel, Parteneriatul de Mobilitate semnat întreChişinău şi Bruxelles, la 6 iunie 2008, conţine prevederi asemănătoare cucele prezente în menţionatele „foi de parcurs” de care beneficiază stateledin Balcanii de Vest, fapt ce, în fond, ar putea fi exploatat deautorităţile noastre în cadrul viitoarelor consultări cu oficialiieuropeni la subiectul liberalizării graduale a regimului de vize al UEpentru cetăţenii moldoveni.123Ulterior, concluziile şi recomandările miniştrilor de Externe ai UE aufost aprobate în unanimitate de către şefii de stat şi guvern ai UE, în

107

totală cu principiile şi normele democraticeconsfinţite în materie de alegeri libere.Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra

stadiului de pregătire a Moldovei în vedereademarării negocierilor asupra noului cadrujuridic moldo-comunitar

cadrul Consiliului European din 16 octombrie 2008.

108

ar trebui considerat, în fond, un mesaj in sinetransmis discret autorităţilor de la Chişinău.Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentruautorităţile moldovene de către parlamentariieuropeni cu ocazia reuniunii Comitetuluiparlamentar de cooperare UE — Moldova,desfăşurată la Strasbourg în perioada 22-23octombrie 2008. După cum ne-a informat chiarMinisterul Afacerilor Externe şi IntegrăriiEuropene (MAEIE), parlamentarii europeni ausubliniat în discursurile lor necesitatea inten-sificării, de către Guvernul de la Chişinău, aeforturilor sale destinate implementăriieficiente a reformelor iniţiate în domeniuljustiţiei, drepturilor omului, libertăţii mass-media124. Comunicatul MAEIE nu spune însă niciovorbă despre faptul că reprezentanţiiParlamentului European au insistat, în special,asupra importanţei respectării libertăţii mass-media în ţara noastră, a reducerii praguluielectoral, a legalizării blocurilor electorale şia respectării dreptului cetăţenilor cu dublăcetăţenie de a fi aleşi în funcţii publice125.Recomandările parlamentarilor europeni se

bazează pe concluziile Raportului ComisieiEuropene pentru Democraţie prin Lege (Comisia dela Veneţia) cu privire la amendamentele aduseCodului electoral al Republicii Moldova înaprilie 2008126 127. În Raportul Comisiei de laVeneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008,autorităţile moldovene sunt criticate pentrumajorarea pragului electoral de la 4% la 6%,interzicerea blocurilor electorale şi limitarea

124Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a Reuniune a Comitetului deCooperare Parlamentară RM—UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/125 O. Serebrean, „La Reuniunea Interparlamentară UE—Moldova, europeniicritică legislaţia electorală şi situaţia mass-media”, Radio EuropaLiberă, 23.10.2008.126European Commission for Democracy through Law (Venice Commission),“Joint Opinion on the Election Code of Moldova as of 10 April 2008”,Opinion No. 484/2008, Strasbourg, 23 October 2008http://www.venice.coe.int/docs/2008/CDL-AD(2008)022-e.asp#_Toc212527183127Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare înRepublica Moldova, Chişinău, 25 noiembrie 2008,http://www.ape.md/libview.php?l=ro&idc=154&id=366

109

participării în alegeri a cetăţenilor moldovenicu dublă cetăţenie. Totodată, se menţionează căaceste amendamente contravin ConstituţieiRepublicii Moldova, Codului de bune practici înmaterie electorală al Consiliului Europei, altorconvenţii europene la care Moldova este parte. Înparticular, experţii europeni consideră cărestricţiile electorale impuse pentru cetăţeniicu dublă cetăţenie nu se încadrează în Convenţiaeuropeană privind naţionalitatea, ratificată deMoldova în noiembrie 1999, care prevede căcetăţenii de altă naţionalitate trebuie să sebucure, pe teritoriul statului în care locuiesc,de aceleaşi drepturi şi responsabilităţi ca şicetăţenii statului respectiv.De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele

trimise de parlamentarii europeni au fostnuanţate de şefii misiunilor statelor membre aleUE, Delegaţia Comisiei Europene şi BiroulReprezentantului Special al UE cu reşedinţa laChişinău prin- tr-o Declaraţie comună cu privire laviitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova129. Înaceastă Declaraţie, se atrage atenţiaautorităţilor moldovene asupra unor evoluţiinegative la capitolele asigurării unui mediuprielnic pentru o competiţie politică echitabilă,libertăţii mass-media şi armonizării Coduluielectoral cu normele în domeniu ale ConsiliuluiEuropei şi OSCE. Totodată, diplomaţii europeni aufăcut apel la conducerea Moldovei să asigure caprogresul în eforturile de apropiere de UE să nufie afectat de deficienţe în implementareaprocesului democratic.În contextul mesajului încurajator trimis ţării

noastre de către miniştrii de Externe ai UE, la21 octombrie 2008, şeful diplomaţiei moldovene,Andrei Stratan, a chemat Comisia Naţională deIntegrare Europeană să demareze pregătirilepentru negocierea viitorului acord cadru moldo-comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan apropus elaborarea şi aprobarea proiectuluischematic al componenţei delegaţieinegociatorilor, elaborarea şi aprobareaprogramului de instruire operativă a membrilor

110

echipei negociatorilor, care ar urma să includăun program de vizite de documentare la Bruxelles,în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia,stat candidat pentru aderare la UE. Propunerileenunţate de ministrul de Externe sunt, fărăîndoială, necesare şi oportune, mai mult decâtatât, considerăm că ele ar fi trebuit să fiedemarate odată cu lansarea Planului de acţiuni UE— Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bunînceput, conceput de diplomaţia moldoveană cafiind pentru ţara noastră o etapă tranzitoriespre un nou cadru juridic cu UE. Iată, însă, cădupă trei ani de la iniţierea procesului deimplementare a PAUEM, volens-nolens, iniţiativaministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate laiveală că potenţialii noştri negociatori aunevoie urgent de o pregătire suplimentară.Această constatare nu ne surprinde, dacă negândim că ea reflectă, de fapt, lipsa defuncţionari bine instruiţi şi motivaţi în materiede cooperare cu UE, realitate ce se simte tot maiacut în instituţiile administraţiei noastrecentrale şi locale.Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la

faptul că dezvoltarea capacităţiloradministrative ale Moldovei beneficiază deasistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE.Pentru dezvoltarea resurselor sale administrativeşi reforma cadrului regulator, Moldova primeşteaproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7milioane euro, prevăzută de UE pentru perioada2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate încalcul şi asistenţa tehnico-financiară furnizatăMoldovei pe linie bilaterală de state membre aleUE, în particular de Marea Britanie, Suedia,Olanda, Ungaria, Lituania etc. De asemenea,constatarea ministrului Stratan ne surprinde cândne gândim la faptul că MAEIE a neglijat, înrepetate rânduri, invitaţiile Asociaţiei pentruPolitica Externă (APE) de a-şi trimitereprezentanţii să participe la întâlnirile cu ex-şefii echipelor de negociatori ale României,Ungariei, Letoniei şi Lituaniei la negocierile deaderare a acestor state la UE, care au venit laChişinău la invitaţia APE pentru a împărtăşi

111

experienţa lor cu potenţialii negociatori aiMoldovei.Desigur, aprobarea unui program operativ de

instruire, precum şi vizitele de studii laBruxelles şi în alte capitale ale UE îi vor ajutape negociatorii moldoveni să- şi actualizeze şiîmbogăţească cunoştinţele teoretice despre UE şiinstituţiile sale. Totuşi, cunoştinţele teoreticevor suplini cu greu experienţă profesionalănecesară pentru negocierea unor acorduri deanvergură, precum cel pe care Chişinăul doreştesă-l negocieze cu Bruxelles-ul. Nu negăm faptulcă Ministerul de Externe de la Chişinău dispunede diplomaţi tineri bine instruiţi din punct devedere teoretic, cu toate acestea, experienţa lorîn materie de negocieri cu UE mai ridică încăsemne de întrebare. Trimiterile pe care le facdiplomaţii noştri la experienţa acumulată în tim-pul „negocierii” cu UE a PAUEM, precum şi aacordurilor de facilitare a regimului de vize şireadmisie a persoanelor nu sunt destul deconvingătoare.În primul rând, pentru că negocierea PAUEM nu a

însemnat schimbarea temeliei juridice arelaţiilor UE cu Moldova, ci mai curândpotrivirea unei liste de obiective şi acţiunicomune care să se înscrie în limitele politico-juridice fixate unilateral de UE prin APC şi PEV.În al doilea rând, să nu uităm că în momentuliniţierii tratativelor privind facilitarearegimului de vize cu UE, diplomaţia mol- doveanăa cerut, nici mai mult nici mai puţin,liberalizarea totală a regimului de călătorii înspaţiul UE pentru cetăţenii Moldovei. Solicitareapărţii moldovene a fost respinsă tranşant deComisia Europeană, iar în cele din urmă Chişinăula adoptat în grabă parametrii fixaţi deBruxelles. În al treilea rând, noul acord va fiîn mare parte dedicat cooperării comercial-economice şi integrării Moldovei în piaţa comunăa UE. Or, deoarece diplomaţii moldoveni nu aupregătirea necesară pentru a acoperi acest vastsegment al integrării europene, anumeeconomiştilor le va reveni un rol dominant în

112

timpul viitoarelor tratative cu UE. Experienţainsuficientă în materie de tratative cu UE va fidepăşită cu certitudine în viitorii ani, Moldovaare, însă, nevoie acum de o echipă de negociatoriinstruiţi şi experimentaţi, capabili să atingăobiectivele reale urmărite de ţara noastră înnegocierile cu UE asupra viitorului cadrujuridic.

Poate Moldova să aibă o echipă de negociatori care să excelezeatât prin cunoştinţe teoretice temeinice în materie de integrareeuropeană, cât şi prin experienţă bogată la capitolul negocierii deacorduri internaţionale? Desigur, acest lucru poate firealizat, mai ales prin crearea unei echipe denegociatori care ar îmbina resursele, cunoştin-ţele, experienţa şi capacităţile profesionale decare dispun în prezent atât Guvernul, cât şisocietatea civilă de la Chişinău. Formele uneiastfel de simbioze ar putea fi diferite, iarexperienţa Ucrainei ar putea servi ca exemplu deinspiraţie pentru autorităţile moldovene. Înparticular, merită a fi studiată experienţadiplomaţiei ucrainene care ştie să valorificeexpertiza şi cunoştinţele diplomaţilor de carierăaflaţi în afara serviciului diplomatic, fie înpolitică, lumea afacerilor sau în societateacivilă. De exemplu, foştii miniştri ucraineni deExterne se regăsesc printre membrii ColegiuluiMinisterului Afacerilor Externe, asigurând,astfel, coerenţa procesului de luare a deciziilorşi continuitatea memoriei instituţionale. Deasemenea, diplomaţia ucraineană beneficiază lamaximum de expertiza societăţii civile, nu doarprin menţinerea unui dialog regulat cureprezentanţii acesteia din urmă în cadrul unorsimpozioane, conferinţe sau seminare, dar şi prinasistenţa consultativă acordată delegaţiilorucrainene la comitetele de cooperare cu UE prinintermediul unui Consiliu Civic de Experţi,compus din reprezentanţii celor mai importanteorganizaţii neguvernamentale şi instituţii decercetări strategice din Ucraina.3.7. Republica Moldova are nevoie de o strategierealistă în raport cu UEPe lângă faptul că autorităţile noastre se află

113

în criză de timp pentru pregătirea ne-gociatorilor, ele, de asemenea, nu au reuşit,până în prezent, să structureze o strategieclară, coerentă şi credibilă de atingere aobiectivelor fixate în domeniul integrării

114’

europene. Actuala viziune formulată la 17 iulie2008, în cadrul Comisiei Naţionale de IntegrareEuropeană, de către ministrul de Externe, AndreiStratan, este mai degrabă o listă de solicitărişi propuneri prezentate Comisiei Europene128. Uneledin doleanţele Chişinăului, precum negociereaunui acord de comerţ liber aprofundat şiliberalizarea regimului de călătorii cu UE, seîncadrează în limitele obiectivelor fixate de PEVşi, prin urmare, vor beneficia de o mai maredeschidere şi înţelegere din partea ComisieiEuropene şi statelor membre ale UE.Nu acelaşi lucru putem afirma despre dorinţa

noastră de a semna un acord de asociere care arformula o perspectivă clară de integrare în UE.În primul rând, un astfel de acord ar depăşicadrul politic actual al PEV. Or, aşa cum ne-aucomunicat, la 13 octombrie 2008, miniştrii deExterne ai UE, Bruxelles-ul este gata săaprofundeze relaţiile cu ţara noastră în limitelePEV, care nu este o politică de extindere a UE.În al doilea rând, UE nu este încă pregătită sătranscendă cardinal limitele PEV. UE este încontinuare dominată de oboseala extinderii,digestia ultimelor două extinderi consecutive s-adovedit mult mai anevoioasă pentru ea,ratificarea şi implementarea Tratatului de laLisabona a devenit de fapt o condiţie sine quonon pentru examinarea unor noi posibile extinderispre Est, iar criza financiară internaţională şiposibila recesiune economică ar putea avea caimpact creşterea numărului euroscepticilor înstatele membre ale UE, astfel, determinându-le săse concentreze în mod prioritar asuprachestiunilor de dezvoltare internă a comunităţiieuropene.Moldova are nevoie de o abordare pragmatică

axată pe exploatarea maximală a oportunităţilor

128Conform lui Andrei Stratan, ministrul Afacerilor Externe şi IntegrăriiEuropene, în viitoarele negocieri cu UE asupra noului cadru juridic,Moldova va urmări semnarea unui acord de asociere ce va conţine operspectivă clară de integrare europeană, va prevedea stabilirea gradualăa unei zone de comerţ liber aprofundat cu UE şi va presupune liberalizareatreptată a regimului de călătorii în spaţiul UE pentru cetăţeniimoldoveni.

115

pe care UE le oferă ţării noastre la aceastăetapă. De fapt, răspunsul la această stringentăîntrebare a fost enunţat cât se poate de clar denoul şef al Secţiei politice şi economice aDelegaţiei Comisiei Europene la Chişinău,Wolfgang Behrendt, în timpul conferinţei sale depresă din 7 noiembrie 2008. Dl Behrendt adeclarat că noul acord dintre UE şi Moldova va fiinspirat din acordurile de stabilizare şiasociere cu statele din Balcanii de Vest, dar,atenţie, nu va formula o perspectivă clară deaderare la UE. Precizarea făcută de oficialulComisiei Europene nu ne surprinde, ea vine doarsă confirme o realitate, şi anume că PEV şimecanismele sale instituţionale au fost de la bunînceput inspirate din Politica de Extindere a UE.Analizând experienţa primelor patru ani de

implementare a PEV, putem afirma că aceasta esteo politică evolutivă, care este dotată treptat cuelemente specifice anterior doar Politicii deExtindere a UE, precum negocierea şi semnareaunor acorduri aprofundate şi comprehensive deliber schimb, liberalizarea graduală a regimuluide vize şi accederea la programe şi agenţiicomunitare. După ce în decembrie 2006, UE aaprobat prima consolidare/adaptare a PEV,recurgând la experienţa pozitivă a Politicii salede Extindere, în prezent UE se pregăteşte să seinspire din aceeaşi experienţă pentru a consolidadimensiunea estică a PEV. Pentru a realiza acestlucru, Bruxelles-ul va folosi, de această dată,noi instrumente instituţionale şi juridice precuminiţiativa polono-suedeză de iniţiere a unui„Parteneriat Estic” între UE şi statele PEV dinEuropa de Est şi negocierea cu acestea din urmă aunei noi generaţii de acorduri cu un conţinutmult mai ambiţios decât al actualelor acorduri departeneriat şi cooperare. Disponibilitatea UE dea perfecţiona PEV, apelând la experienţa saacumulată în domeniul Politicii sale deExtindere, este un detaliu ce trebuie luat înconsiderare şi valorificat de viitorii noştrinegociatori. Actualmente, însă, este necesar caautorităţile noastre să analizeze de urgenţă şicu maximă atenţie acordurile de stabilizare şi

116

asociere semnate de statele din Balcanii de Vest,in mod special de Croaţia, iar, în bazarespectivei analize comparative, să formulezepropriul „mandat de negocieri”, care va ghidanegociatorii noştri la masa tratativelor asupraviitorului cadru juridic moldo-comunitar.Un lucru ar trebui să fie înţeles de pe acum de

către autorităţile noastre: concentrarea excesivăpe obţinerea unei perspective clare de aderare laUE, în timpul viitoarelor negocieri, ar putea săfie contraproductivă. Din punct de vedere tactic,ar fi logic ca negocierea noului cadru juridic săfie axată de la bun început pe preluareamajorităţii obiectivelor şi mecanismelorinstituţionale prezente în acordurile destabilizare şi asociere la capitolele dialogpolitic, cooperare regională, libera circulaţie amărfurilor, persoanelor, serviciilor şicapitalului, armonizare legislativă şiimplementarea legilor, justiţie şi afaceriinterne, cooperare în domeniile sectoriale şiasistenţă financiară. Dacă noul cadru juridicdintre Moldova şi UE nu va oferi o perspectivăexpres definită de integrare europeană, dar vafi, cel puţin, în proporţie de 70% similar cuAcordul de stabilizare şi asociere dintre Croaţiaşi UE129, acesta va reprezenta un adevărat succespentru ţara noastră şi cetăţenii ei. Fărăîndoială, varianta perfectă ar fi ca forma şisubstanţa noului acord cu UE să coincidă. Totuşi,având în vedere constrângerile şi oportunităţileschiţate mai sus, de această dată negociatoriinoştri vor fi nevoiţi să pună un accentprimordial pe conţinutul practic al viitoruluicadru juridic moldo-comunitar, care va determina,în cele din urmă, şi evoluţia formeiparteneriatului Moldovei cu UE.3.8. Parteneriatul Estic — o posibilă etapă detranziţie spre aderarea la UELa 3 decembrie 2008, Comisia Europeană a

transmis statelor membre ale UE şi Parlamentului129Acordul de stabilizare şi asociere dintre Croaţia şi UE a fost semnatla 29 octombrie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2005,http://www.euroskop.cz/gallery/5/1702-e98ee3c0_84f8_4666_9b99_1cfe3ad65a1f.pdf

117

European viziunea sa cu privire la ParteneriatulEstic130, iniţiativă destinată să consolidezedimensiunea est-europeană a PEV. Aşa cum era deaşteptat, proiectul Parteneriatului Esticelaborat de Comisia Europeană în strânsăcoordonare cu statele membre ale UE nu oferăcelor şase state PEV din Europa de Est131, inclusivMoldovei, o promisiune clară de integraregraduală în UE. Văzută doar prin această prismă,desigur, noua iniţiativă europeană se încadreazăîn limitele fixate de PEV.Totuşi, ea aduce noi oportunităţi de aprofundare

a relaţiilor de parteneriat dintre UE şi stateledin Europa de Est, în particular pentru acelestate care nu doar declară că doresc să adere laUE, dar, mai ales, pot şi sunt gată să-şi asumeşi să îndeplinească angajamente de ordin politic,instituţional, legislativ, economic şi socialnecesare pentru materializarea acestui deziderat.Analizat din această perspectivă, ParteneriatulEstic, în forma propusă de Comisia Europeană,anunţă o nouă extindere a limitelor politice şi,în acelaşi timp, o consolidare şi adaptare amecanismelor instituţionale ale PEV pe vectorulsau estic. În acest context, pentru Moldova oimportanţă deosebită prezintă următorii şaseparametri ai Parteneriatului Estic, parametricare prin conţinutul lor apropie şi mai mult PEVde Politica de Extindere a UE.

În primul rând, UE propune negocierea unor noirelaţii contractuale cu Moldova, Ucraina,Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Belarus subforma unor acorduri de asociere. Aceste noiacorduri vor urmări să creeze o strânsă conexiunepolitică între statele semnatare şi UE, vorcontribui la promovarea convergenţei legislativeşi instituţionale în baza legislaţiei şistandardelor comunitare şi, de asemenea, voravansa cooperarea în următoarele domenii:

130European Commission, Communication from the Commission to the EuropeanParlia- ment and the Council on Eastern Partnership, Brussels, 3 December2008, COM(2008) 823/4,http://ec.europa.eu/external_relations/eastern/docs/com08_823_en.pdf131Ucraina, Belarus, Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

118

politica externă şi de securitate comună;politica europeană de securitate şi apărare a UE.Spre deosebire, de acordurile de asociere semnatede UE cu statele din Europa Centrală şi dinBalcanii de Vest, acordurile de asociere custatele din Europa de Est nu vor stipula operspectivă certă de integrare a lor în UE, ci sevor limita să le recunoască aspiraţiile şivocaţia europeană. Implementarea viitoarele acor-duri de asociere va presupune elaborarea unor noiplanuri de acţiuni, care de această dată vorincorpora fixarea unor perioade stricte şi repereconcrete (bechmarks) pentru îndeplinireaangajamentelor de reforme asumate de statelesemnatare, iar evaluarea calităţii implementăriireformelor se va face în comparaţie custandardele şi practicile comunitare. Noileacorduri nu vor fi negociate, însă, automat cutoate statele din Europa de Est, ci doar cuacelea dintre ele care vor da dovadă de progresesuficiente la capitolele democraţie, consolidareastatului de drept, respectarea drepturilor omuluişi, în particular, vor demonstra ca legislaţia şipractica electorală este în concordanţă deplinăcu normele internaţionale în domeniu.

În al doilea rând, acordurile de asociere vor conţineperspectiva integrării economice a statelorvizate în piaţa comună a UE. În acest sens, unuldin obiectivele primordiale ale respectiveloracorduri va fi stabilirea unei Zone Aprofundateşi Comprehensive de Comerţ Liber, care va acoperiîntreg comerţul (produse agricole, industriale,servicii şi proprietatea intelectuală), inclusivenergia. Acest lucru va atrage după sine asumareaunor angajamente legale obligatorii în vedereaarmonizării cadrului regulator intern cu celcomunitar în domeniile legate de comerţ. Petermen lung, obiectivul urmărit de UE estecrearea în Europa de Est a unei reţele deacorduri aprofundate şi comprehensive de liberschimb, care ar pune bazele unei ComunităţiEconomice de Vecinătate.

În al treilea rând, UE va iniţia cu statele dinregiune pacte de mobilitate şi securitate, care

119

vor trasa condiţiile obligatorii de îndeplinitpentru a facilita mobilitatea populaţiei dinstatele est-europene în spaţiul comunitar.Astfel, aceste pacte vor cuprinde angajamentecomune şi unilaterale în domeniul contracarăriimigraţiei ilegale, modernizarea instituţiilornaţionale de azil conform standardelor UE, sta-bilirea structurilor integrate de control alfrontierelor în concordanţă cu legislaţiacomunitară, precum şi îmbunătăţirea abilităţiipoliţiei şi sistemului judiciar în vedereacombaterii eficiente a corupţiei şi crimeiorganizate. De asemenea, pactele de mobilitate şisecuritate ar urma să contribuie la liberalizareatreptată a regimului de vize în spaţiul UE.Astfel, implementarea eficientă a acordurilor defacilitare a regimului de vize şi readmisie cu UEva deschide calea statelor beneficiare spreiniţierea unui dialog cu Bruxelles-ul cu privirela introducerea regimului de călătorii fărăvize132. În timpul acestor dialoguri, statelepartenere din Europa de Est vor conveni cu UEasupra unor „foi de parcurs” de liberalizare aregimului de vize după exemplul statelor dinBalcanii de Vest.

În al patrulea rând, viitoarele acorduri de asocierevor include prevederi referitoare la creşterea„interdependenţei energetice” cu UE. Acesteprevederi ar urma să corespundă, printre altele,cu politicile UE în domeniile comerţului,competiţiei şi energiei. În paralel, Moldova şiUcraina vor fi sprijinite să finalizeze cât maicurând posibil negocierile privind aderarea lorla Comunitatea Energetică Europeană. De asemenea,ţara noastră va fi încurajată să semneze cu UE unmemorandum de înţelegere în domeniul politiciienergetice, care va prevedea măsuri de sprijinireşi monitorizare a securităţii activităţilor defurnizare şi tranzitare a energiei, inclusiv asecurităţii infrastructurii energetice.

În al cincilea rând, Parteneriatul Estic va instituiun nou cadru multilateral de cooperare între UE132Comisia Europeană a iniţiat deja un astfel de dialog cu Ucraina, în octombrie 2008.

120

şi statele PEV din Europa de Est. În viziuneaComisiei Europene, noul cadru multilateral arurma să sprijine evoluţia relaţiilor bilateraleale UE cu vecinii săi din Est, care vor continuasă fie guvernate de principiul diferenţierii,ceea ce înseamnă că ritmul şi profunzimeadezvoltării lor va depinde de nivelul ambiţiilorşi capacităţile fiecărui stat în parte. Totodată,noul cadru multilateral va fi mai mult decât unfor de dialog, el va avea menirea să facilitezeelaborarea şi realizarea unor poziţii şi acţiuniconcertate pentru a face faţă în mod solidar unorprovocări comune. De fapt, noul instrumentmultilateral va imprima substanţă concretă aso-cierii politice ce se va stabili între stateledin Europa de Est şi UE în baza acordurilor deasociere. Structura operaţională a viitoruluicadru multilateral al Parteneriatului Estic va fiierarhizată în patru trepte:

1. reuniuni bianuale la nivel de şefi de stat şide guvern;

2. reuniuni anuale la nivel de miniştri deExterne din ţările UE şi din ţările parteneredin Europa de Est, care vor evalua progreseleParteneriatului Estic şi vor trasa noiobiective;

3. reuniuni la nivel de înalţi funcţionari, cese vor organiza pe patru platforme tematicede cooperare, şi anume: democraţia, bunaguvernare şi stabilitatea; integrareaeconomică şi convergenţa cu politicile UE;securitatea energetică; contacteleinterumane;

4. reuniuni la nivel de experţi, care, de asemenea, se vor întruni pe cele patru platforme tematice menţionate mai sus.

Un astfel de forum multilateral de dialog şiacţiune iniţiat de UE va creşte indubitabilinfluenţa şi profilul politic al UE în regiuneanoastră, fapt ce va trezi, mai devreme sau maitârziu, nemulţumiri la Moscova. Nu este exclus caaceastă eventuală evoluţie să influenţeze poziţiaChişinăului faţă de dimensiunea multilaterală aParteneriatului Estic, determinându-i pe

121

guvernanţii noştri să adopte o poziţie ambiguă,ca şi în cazul GUAM.

În al şaselea rând, Parteneriatul Estic va atragedupă sine şi creşterea resurselor financiarealocate de UE pentru partenerii săi PEV dinEuropa de Est. Astfel, până în 2020 UE va ridicacheltuielile sale per capita în regiunea noastră dela 6 euro la 20 euro. Această schimbare va costaUE aproximativ 2.1 miliarde euro. Între timp,până în 2013, anul când va fi adoptat noul bugetcomunitar, UE va aloca partenerilor săi din Estnoi fonduri în sumă de 350 milioane euro, iaralte 250 milioane euro vor fi re-orientate spreimplementarea proiectelor regionale din cadruldimensiunii multilaterale a ParteneriatuluiEstic. În paralel, Comisia Europeană va recomandastatelor membre ale UE să aprobe ridicareaplafonului de creditare al Băncii Europene deInvestiţii pentru Europa de Est, care actualmenteeste de 3.7 miliarde euro şi care se pare va ficonsumat înainte de anul 2013. Asistenţa UE va fiaxată pe promovarea democraţiei şi buneiguvernări, consolidarea capacităţiloradministrative necesare pentru preluarea şiimplementarea legislaţiei comunitare, dezvoltareaşi integrarea economică în piaţa comună a UE,facilitarea mobilităţii cetăţenilor din Europa deEst în UE, dezvoltarea pieţelor regionale deelectricitate, eficientizarea controlului lafrontiere etc.Cele şase elemente ale Parteneriatului Estic

evidenţiate mai sus vin în întâmpinareaaşteptărilor Moldovei aduse la cunoştinţaComisiei Europene şi a statelor membre ale UE deMinisterul Afacerilor Externe şi IntegrăriiEuropene la 10 octombrie 2008. În mesajultransmis cancelariilor europene de cătrediplomaţia noastră se menţionează că Moldovaconsideră următoarele elemente ca fiind esenţialepentru dimensiunea bilaterală a ParteneriatuluiEstic:

• aprofundarea cooperării politice, inclusiv îndomeniul Politicii Externe şi de SecuritateComună a UE;

• crearea unei regim aprofundat şi comprehensiv

122

de liber schimb;• noi oportunităţi pentru integrarea economică,

inclusiv convergenţa cadrului regulator şi armonizarea legislativă în domeniile relevante ale economiei;

• dezvoltarea în continuare a avantajelor comparative generate de participarea activă aMoldovei în procesele de cooperare în Europa de Sud-Est;

• cooperarea strânsă cu UE în vedereaîndeplinirii condiţiilor necesare pentru abeneficia într-o perioadă previzibilă deregimul de călătorii fără vize în spaţiul UE.Prin urmare, liberalizarea regimului de vizepentru cetăţenii Moldovei ar urma să fieimplementată gradual în cadrulParteneriatului Estic;

• instrumente de consolidare a dezvoltăriiregionale în baza experienţei şi mecanismelorUE.

O simplă analiza comparativă a doleanţelorpărţii moldovene cu elementele de bază aleParteneriatului Estic este îndeajuns pentru aremarca că aşteptările Chişinăului au fost luateîn considerare de Comisia Europeană. Totuşi,atitudinea

123

diplomaţiei moldovene faţă de ParteneriatulEstic rămâne, deocamdată, una ambiguă. Earecunoaşte că noua iniţiativă este binevenită,dar insistă că Moldova va urmări integrarea sagraduală în UE pe cale bilaterală. Diplomaţiinoştri au pledat de la bun început pentru o maimare diferenţiere a ţării noastre în grupul celorşase state vizate de Parteneriatul Estic. Cu altecuvinte, dânşii au sperat să obţină de la UEsingularizarea şanselor Moldovei de a fi plasatăpe o traiectorie accelerată de integrare în UE,evitând, astfel, cuplarea ţării noastre delocomotiva ucraineană. Logica diplomaţiei nu estelipsită de temei şi, cu siguranţă, ea ar fi avutmai multe şanse de izbândă să fie luată înconsiderare atât de Comisia Europeană, cât şi destatele membre ale UE, dacă Moldova ar fidemonstrat progrese convingătoare la capitoluldemocraţie reală, în domeniile libertăţii presei,independenţei justiţiei şi combaterii corupţiei.În prezent Moldova are în faţa două opţiuni cu

privire la Parteneriatul Estic: să accepte sau sărespingă această ofertă a UE. O eventualărespingere de către Chişinău a ParteneriatuluiEstic ar submina şansele de integrare europeanăale ţării noastre pentru mulţi ani de acumîncolo, ne-ar izola pe plan regional, ar încetiniprocesul de liberalizare a regimului de vize înspaţiul UE, ar afecta ritmul integrării economicea Moldovei în piaţa comună a UE şi ar limitaasistenţa financiară şi tehnică a UE pentrumodernizarea economiei noastre. Având în vedereposibilele consecinţe nefaste menţionateanterior, mai mult decât probabil că, după câtevarunde de consultări protocolare cu UE, Moldova vaaccepta noua iniţiativă europeană. De altfel,diplomaţia moldoveană s-a comportat aproapesimilar şi în cazul PEV în anul 2004133.Parteneriatul Estic, în forma anunţată de

Comisia Europeană, acordă Moldovei şi celorlaltecinci state PEV din Europa de Est aproape

133S. Buşcăneanu, „How far is the European Neoghbourhood Policy asubstantial offer for Moldova?, Leeds, August 2006, http://www.e-democracy.md/files/enp-moldova.pdf

124

aceleaşi oportunităţi de dezvoltare a relaţiilorlor cu UE de care beneficiază în prezent stateledin Balcanii de Vest, şi anume: acorduri deasociere, integrare economică, armonizarealegislativă obligatorie cu normele europene,relaţii comerciale de liber schimb, liberalizareagraduală a regimului de călătorii, facilitareamobilităţii forţei de muncă în spaţiul comunitar,integrarea sistemelor energetice, acces laagenţiile şi programele comunitare, facilitareacontactelor interumane etc. Având în vedereconstrângerile de ordin intern cărora UE estenevoită să le facă faţă în prezent, acordurile deasociere pe care Bruxellesul le propune statelordin Europa de Est nu vor face referire clară laperspectiva aderării la UE. În schimb, ele vorrecunoaşte că respectivele ţări sunt stateeuropene cu vocaţie europeană. Or, conform Art.49 al Tratatului Uniunii Europene134, orice stateuropean care respectă principiile libertăţii,democraţiei, drepturile omului şi libertăţilefundamentale şi supremaţia legii pot candidapentru a deveni membre ale UE. Dar, pentru caMoldova să poată pretinde la calitatea de statcandidat la UE, ea trebuie să satisfacă cele treiCriterii de la Copenhaga fixate în decembrie 2003de Consiliul European:

• să dispună de instituţii stabile care săgaranteze democraţia, supremaţia legii,drepturile omului şi ale minorităţilor;

• să aibă o economie de piaţă funcţională,precum şi capacitatea de a face faţăcompetiţiei şi forţelor de piaţă dininteriorul pieţei comune a UE;

• să dispună de capacităţile necesare pentruasumarea obligaţiilor de stat membru al UE,în particular să adere la obiectivelepolitice, economice şi monetare ale Uniunii.

Parteneriatul Estic este destinat anume pentru aasista Moldova şi celelalte cinci state să seapropie cât mai mult de îndeplinirea Criteriilorde la Copenhaga. Noua iniţiativă creează134Treaty on the EU, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0013 :0045:EN:PDF

125

oportunităţi şi condiţii egale pentru toate şasestate vizate. Totodată, ea permite aceloraşistate să avanseze spre UE cu viteze diferite, înfuncţie de ambiţiile şi capacităţile lor internede implementare a reformelor şi de asimilare alegislaţiei comunitare, care conţine peste 80 miide pagini. Prin urmare, de aceasta dată,autorităţile moldovene ar trebui să demonstrezemai multă clarviziune, înţelepciune, răbdare şimaturitate politică. Insă, pentru a fi capabilesă se ridice la nivelul acestor calităţi, ele aunevoie de o analiză amplă a noii iniţiativeeuropene.Aceasta analiză trebuie să fie iniţiată cât mai

curând posibil de diplomaţia moldo- veană, care,dacă ar fi mobilizat capacităţile analitice decare dispune în prezent, ar înţelege, totuşi, căParteneriatul Estic răspunde întru totulobiectivului de integrare europeană a Moldovei.Incercările de a demonstra că Parteneriatul Esticnu aplică pe deplin „principiul diferenţierii”între statele Europei de Est sunt sortiteeşecului de la bun început, pentru că acest dinurmă principiu este oferit în egală măsură şinediscriminatoriu Moldovei, Ucrainei, Georgiei,Armeniei, Azerbaidjanului şi, chiar, Belarusului.Însă valorificarea „principiului diferenţierii”,în sensul aprofundării progresive a relaţiilor cuUE, va depinde, în primul şi în primul rând, denivelul ambiţiilor de integrare europeană, devoinţa politică, ritmul şi calitatea reformelorinterne, precum şi de capacităţile instituţionaleale fiecărui stat în parte din cadrulParteneriatului Estic. Anume acest adevăr evităsă-l recunoască diplomaţia noastră şi, mai ales,politicienii care ne conduc ţara.

126

4. Relaţiile Republicii Moldova cu Federaţia RusăRadu Vrabie, coordonator de programe, APE4.1. Scurt istoric al evoluţiei relaţiilorRepublicii Moldova cu RusiaDupă aproape 20 de ani de la proclamarea

independenţei, relaţiile dintre Republica Moldovaşi Federaţia Rusă nu pot fi apreciate univoc. Pede o parte, formal, între cele doua ţări existăun parteneriat, părţile colaborează activ învederea soluţionării conflictului transnistrean,există o relaţie de prietenie între lideri, pe dealtă parte însă, deşi Rusia susţine oficialintegritatea teritorială a Moldovei, tot ea esteprincipalul aliat al administraţiei de laTiraspol, pe care o susţine politic, economic,financiar şi militar. Totodată, relaţiilebilaterale bune durează atât timp, cât conducereade la Chişinău este receptivă la doleanţeleMoscovei, iar dacă ea promovează o politicăneconvenabilă acesteia din urmă, atunci este„pedepsită” prin diferite sancţiuni, aşa cum afost după 2003, după nesemnarea aşa-numituluiMemorandum Kozak în noiembrie 2003.Pentru Rusia, Republica Moldova constituie una

din ţările din vecinătatea apropiată (blizhneezarubejie) şi, împreună cu alte ţări din spaţiulpost-sovietic, face parte din grupul de state pecare aceasta le consideră zone de influenţaexclusivă. În ultima perioadă, după „revoluţiileportocalii” din Georgia şi Ucraina, conducerearusă a intensificat eforturile în vedereamenţinerii şi sporirii influenţei ruse în acesteteritorii. Şi faţă de Republica Moldova politicaRusiei s-a schimbat, devenind mult mai sistemicăşi consecventă. Pentru aceasta, pe lângăinstrumentele de bază cum ar fi rolul Moscovei înrezolvarea conflictului transnistrean, prezenţamilitară, sancţiunile economice, sunt utilizateşi instrumente indirecte, cum ar fi mass-media,biserica, minorităţile etnice etc.În acelaşi timp, Moldova se pare ca nu a

depăşit stadiul de „soră mai mică” în raport cuRusia. Acest lucru se poate observa mai ales după2001, când după ce conducerea comunistă de la

127

Chişinău a mizat pe cartea rusească, cândvizitele preşedintelui Voronin la preşedintelerus (mai întâi Putin, apoi Medvedev) seamănă cunişte „dări de seamă” a unor funcţionari faţă deşefi. În politicul moldovenesc există păreridiferite faţă de relaţia cu Rusia. Pe de o parte,există forţe politice, mai ales cele de dreapta,cum ar fi Partidul Liberal (PL), Partidul LiberalDemocrat din Moldova (PLDM), Alianţa MoldovaNoastră (AMN), care pledează pentru o relaţietransparentă cu Federaţia Rusă135, dar în acelaşitimp pledează pentru integrarea Moldovei înstructurile euroatlantice, ceea ce contravineintereselor ruseşti.Pe flancul stâng, Partidul Comuniştilor din

Republica Moldova (PCRM) pledează pentruaprofundarea relaţiilor cu Rusia, pentrupăstrarea statutului de neutralitate şi prinmenţinerea în CSI. Partidele de centru au poziţiidiferite cu privire la aceasta problemă, de celemai multe ori acestea fiind o simbioză întrepoziţiile partidelor de dreapta şi stânga136. Şiîn societatea moldovenească există dispute desprefelul cum trebuie „să arate” relaţia cu FederaţiaRusă. O parte a acesteia, în special ceanostalgică faţă de perioada sovietică, persoanelede vârsta a treia şi minorităţile etnicetradiţional sunt apropiate de Rusia, o altă partepledează pentru integrarea în structurile euroat-lantice, ieşirea din CSI şi stabilirea unuiparteneriat cu România. Aceste disensiuniinterne, atât în politicul, cât şi în societateamoldovenească, duc la apariţia anumitor tensiuni,care împiedică elaborarea unei politici coerenteşi consecvente faţă de Rusia şi, în acelaşi timp,conferă acesteia câteva atuuri în raport cuRepublica Moldova.Perioada anilor 1998-2008 din relaţiile dintre

Federaţia Rusă şi Republica Moldova poate fidivizată în câteva etape.1998-2001 — Această perioadă pare a fi una

dintre cele mai echilibrate. Formal, Republica135A se vedea platformele electorale ale partidelor politice la www.e-democracy.md/elections/parlia- mentary/20092/ 136Ibidem.

128

Moldova continuă să rămână în sfera de influenţăa Federaţiei Ruse, care era principalul partenercomercial şi politic. Totodată, anul 1998 a aduscu sine una din cele mai mari crize economice înRusia, care a slăbit foarte mult poziţiile Rusieipe plan internaţional. Dat fiind că piaţarusească era principala piaţă de desfacere aexporturilor moldoveneşti, Republica Moldova afost profund afectată de aceasta criză. Pentruprima dată conducerea ţării a început săconştientizeze necesitatea găsirii altor pieţe dedesfacere şi, în acest sens, piaţa UE părea a fitot mai atractivă. Totuşi, căderea GuvernuluiSturza şi începutul unei crize politice interneau amânat acest proces, ceea ce a făcut cadependenţa economică faţă de Rusia să rămână celpuţin până în anul 2004. În dosarultransnistrean, s-a obţinut unul dintre cele maimari succese ale diplomaţiei moldoveneşti în urmaSummitului OSCE de la Istanbul din decembrie1999, când s-a obţinut acordul Rusiei privindretragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul RM.Ulterior însă, odată cu venirea la conducere alui Vladimir Putin, acest proces a fostsuspendat.2001-2003 — În această perioadă, Republica

Moldova s-a apropiat de Rusia, pe care nouaconducere o considera drept cel mai apropiataliat, cu ajutorul căruia se putea rezolvaproblema transnistreană şi susţine dezvoltareaRM. Mai mult, preşedintele ţării, VladimirVoronin, a început promovarea unei politici „peplacul Moscovei”, atacând şi acuzând NATO sauRomânia. În 2001, a fost semnat tratatul de bazăîntre Republica Moldova şi Federaţia Rusă.Totuşi, la scurt timp, în noiembrie 2003, V.Voronin nu a semnat planul rus de soluţionare aconflictului transnistrean, numit MemorandumulKozak, ceea ce l-a supărat pe V. Putin.2003-2006. După refuzul de a semna Memorandumul

Kozak, relaţiile dintre cele două state audevenit tensionate. Mai mult ca atât, după 2004,când V. Voronin a înţeles că nu găseşte sprijinla Moscova, iar aceasta a început să-l susţinădirect pe liderul transnistrean I. Smirnov,

129

preşedintele moldovean a schimbat cursulpoliticii externe, orientându-se, cel puţinformal, către UE. Punctul culminant al acesteiperioade s-a consumat în martie 2006, dupăintroducerea noului regim la frontiera moldo-ucraineană, măsură interpretată la Tiraspol şiMoscova drept blocadă economică. Ca răspuns,Rusia a impus embargo la exportul de vinurimoldoveneşti, ceea ce a afectat grav economiamoldoveneasca. Aceasta l-a făcut pe preşedinteleVoronin să devină mai receptiv la propunerileruseşti.2006-2008. În august 2006, V. Voronin a reuşit

să se întâlnească cu V. Putin şi după aceasta aînceput o perioadă de destindere în relaţiadintre cele două state. Cu toate acestea, nu maiexista aceeaşi încredere. Pe de o parte, Moldovaîncerca să stabilească un echilibru în relaţiilesale cu partenerii europeni şi cu cei ruşi. Pe dealtă parte,Rusia nu-şi dorea o repetare a situaţiei din2004-2005, încercând să ofere „cadouri mici”conducerii moldoveneşti în schimbul menţineriiacesteia în sfera sa de influenţă.În toată această perioadă (1998-2008),

guvernele de la Chişinău au gestionat diferitrelaţia cu Federaţia Rusă. Totuşi, problema debază a politicii externe moldoveneşti faţă deRusia o constituie lipsa de consecvenţă,transparenţă şi continuitate. Mai mult, deseoriaceasta este politizată, rezultatele obţinutefiind mai degrabă simbolice decât succese reale.Cercetătorul Nicu Popescu a numit această starede lucruri „maniheism” (un curent filosofic careneagă toate acţiunile anterioare). În cazulmoldovean, dacă guvernele de până la 2001 auîncercat să găsească un echilibru, încercând sădezvolte şi primele relaţii cu UE, atunci dupăvenirea la conducere a PCRM s-a renunţat laaceastă strategie şi s-a optat pentru o relaţiebilaterală bazată pe „prietenia de veacuri”, iarconducerile anterioare au fost criticate pentrufaptul că nu au fost mai apropiate de partenerulrus. Mai mult, noua conducere a Moldovei aînvinuit NATO de politică agresivă faţă de Rusia.

130

Rezultatul obţinut a fost unul simbolic:Tratatul de bază (simbolic nu prin conţinutulsău, care este unul bun pentru Republica Moldova,ci prin faptul că Rusia, folosind „dreptul celuimai puternic”, pur şi simplu nu-l respectă) şi unsprijin pe termen scurt la „alegerileprezidenţiale” din regiunea transnistreană, cândpresa rusă a susţinut oponenţii lui Smirnov. Însăadevăratele intenţii ale Rusiei au ieşit laiveală odată cu apariţia Memorandumului Kozak,care propunea, de fapt, transformarea Moldoveiîntr-un stat nefuncţional, prin acordareaanumitor privilegii Transnistriei, în specialdreptul de veto. Faptul că acest document a fostdiscutat în secret, fără a informa parteneriioccidentali, a dus la o reacţie negativă dinpartea acestora şi, în final, la nesemnareamemorandumului sus-numit, ceea ce a stârnitsupărarea Rusiei.Următoarele acţiuni ale Moldovei au intrat în

totală contradicţie cu politica promovată pânăatunci. Are loc intensificarea discuţiilor încadrul GUUAM (ulterior, GUAM) — organizaţie deorientare anti-rusă, reorientarea politiciiexterne către UE şi apare o retorică pro-europeană a conducerii moldoveneşti. Ca răspuns,Rusia a interzis importul de vinuri şi a sporitajutorul acordat regiunii transnistrene. Şiiarăşi politica de confruntare cu Moscova a fostfăcută fără un suport diplomatic din parteapartenerilor occidentali, ceea ce a dus la eşeculacestei politici. Preşedintele Voronin a fostnevoit să meargă la Moscova şi să devină maireceptiv la propunerile ruseşti. Dacă e să nereferim la politica externă a Rusiei faţă deMoldova, putem afirma că după Memorandumul Kozakea a devenit mult mai sistemică şi mai precisă.Identificând punctele slabe ale politiciimoldovene, prin intermediul unor cedărisimbolice, Moscova obţine de la conducerea de laChişinău cedări importante (cum ar fi încercareade a acorda recunoaştere internaţionalăstatutului de neutralitate al Moldovei),„împinge” spre schimbarea retoricii din una pro-europeană spre una anti-europeană şi, ca rezultat

131

logic, la aducerea Moldovei la un dialogbilateral moldo-rus, dialog în urma căruia estegreu să ne imaginăm că RM va putea obţinerezultate pozitive.În continuare ne vom referi la acele puncte

vulnerabile care există la moment în relaţiamoldo-rusă. În opinia noastră, ele sunturmătoarele: conflictul transnistrean, relaţiileeconomice şi dependenţa de resursele energeticeruse, influenţa mass-mediei ruse, influenţabisericii ortodoxe ruse şi rolul minorităţiiruse.4.2. Rolul Rusiei în rezolvarea conflictuluitransnistreanConflictul transnistrean, probabil, constituie

una din problemele principale ale RepubliciiMoldova. Chiar dacă, conform sondajelor deopinie, acest diferend ocupă doar locul opt înierarhia celor mai stringente probleme cu care seconfruntă societatea moldoveană, nicio forţăpolitică, niciun guvern al RM nu poate să-şipermită să-l trateze ca o chestiune de planuldoi.Acest lucru este înţeles şi de Federaţia Rusă,

care, fiind implicată încă din faza iniţială aacestui conflict137, manevrează foarte iscusit,susţinând când Chişinăul oficial, cândadministraţia de la Tiraspol, reuşind astfel,prin intermediul Transnistriei, să ţină subcontrol întreaga Moldovă.În dosarul transnistrean, perioada 1998-99 a

fost una din perioadele de succes ale conduceriimoldovene, care a reuşit internaţionalizareaconflictului şi, în acest context, cel maiimportant eveniment a avut loc în decembrie 1999,când la Summitul OSCE de la Istanbul, Rusia apromis că-şi va retrage trupele şi tehnicamilitară de pe teritoriul Moldovei. Ulteriorînsă, după demisia lui Boris Elţin şi venirea luiVladimir Putin în funcţia de preşedinte alFederaţiei Ruse, lucrurile s-au schimbat, iartrupele ruse staţionează şi până astăzi aici.

137138Mihai Grecu, Anatol Ţăranu, „Politica de epurare lingvistică în Transnistria”, pp. 12-13, Cluj-

132

Totuşi, în relaţiile dintre Chişinău şiTiraspol s-a înregistrat o răcire. Igor Smirnov aînvinuit conducerea ţării de nerespectareaprevederilor „Memorandumului Primakov” din 1997.În realitate, liderii transnistreni, odată ce auprimit din partea guvernului moldovean anumiteavantaje, în special specimene vamale, ceea ce ledădea posibilitate să efectueze exporturi fărăacordul autorităţilor centrale, au renunţat să-şimai respecte şi obligaţiile din acestmemorandum138.La 25 februarie 2001, după alegeri

parlamentare, la conducerea Republicii Moldovavine PCRM, iar preşedinte al ţării este alesVladimir Voronin. Platforma electorală a acestuipartid conţinea mai multe puncte prin care sepleda pentru apropierea de Rusia, printre careintrarea în Uniunea Rusia—Belarus, acordareastatutului de a doua limbă de stat limbii ruse şialte promisiuni care au atras sprijinul Rusieiîncă din campania electorală. Astfel,preşedintele PCRM, Vladimir Voronin, a fostprimit de preşedintele Federaţiei Ruse, VladimirPutin, iar presa rusă salută venirea la putere aPCRM, considerându-l singurul partid capabil sărezolve problemele Moldovei prin relaţia sa bunăcu Rusia139, iar postul public de televiziune dinRusia a avut un interviu în direct cu VladimirVoronin. Una din priorităţile declarate alenoului şef al statului era reîntregireaRepublicii Moldova prin soluţionarea conflictuluitransnistrean.Şi într-adevăr, având sprijinul Rusiei, V.

Voronin a început negocierile cu Igor Smirnov, cucare s-a întâlnit la 9 aprilie 2001, la doua ziledupă investirea sa în funcţie, declarând căliderul transnistrean „este o persoană cu care tepoţi înţelege”. În scurt timp însă, relaţiadintre cei doi se înrăutăţeşte, culminând cuaugust 2001, când preşedintelui Voronin îi este138Napoca, 2005.139139MeMopaHAyM 06 ocHOBax HopMaAH3a^HH OTHomeHHH Me^Ay Pecny6AHKOH MoAAOBa H npuAHecTpoBbeM, www.olvia.idknet.com/memorandum.htm 140A se vedea www.ng.ru/events/2001-02-27/1_authority.html

133

interzis accesul la o mănăstire aflată pe malulstâng al Nistrului. După acest incident, V.Voronin declara că „mai degrabă va negocia cudiavolul decât cu Smirnov”, refuză să se maiîntâlnească cu acesta şi schimbă strategia.Preşedintele se adresează omologului său de laMoscova cu rugămintea ca acesta să desemneze opersoană care să găsească o soluţie pentrurezolvarea conflictului transnistrean. Persoanadesemnată a fost Dmitri Kozak, un apropiat alpreşedintelui Vladimir Putin. El a venit laChişinău şi Tiraspol şi a reuşit într- un timpdestul de scurt să pregătească un documentcunoscut ca Memorandumul Kozak, unde era schiţatun stat federal Republica Moldova cu drept deveto pentru Transnistria şi alte elemente care arfi transformat Republica Moldova într-un statnefuncţional fără suportul Rusiei, căreia îirevenea de facto rolul de arbitru între Chişinăuşi Tiraspol.Doar în ultimul moment înaintea semnării, în

noaptea de 17 noiembrie 2003, confruntându-se cupresiuni interne şi mai ales internaţionale,preşedintele Voronin nu a semnat acest acord,atrăgând furia Rusiei şi a lui Vladimir Putinpersonal, care trebuia să vină el însuşi laChişinău pentru a fi prezent la ceremonia desemnare. În ciuda eforturilor lui V. Voronin dea-şi justifica decizia în faţa preşedintelui rus,acesta a interzis chiar şi funcţionarilor de ranginferior să se întâlnească cu omologii lormoldoveni.În următoarea perioadă, V. Voronin, lipsit de

sprijinul Rusiei, a schimbat cursul politicextern al Republicii Moldova şi a declaratintegrarea europeană drept prioritate naţională.În scurt timp, a apărut şi reacţia din parteaRusiei, care a început să susţină alte fortepolitice din Republica Moldova. În aceastăcampanie anti-Vo- ronin, a fost antrenată şimass-media rusă. Destul de rapid, presa rusă aînceput să acuze Moldova de aderare la mişcărileoranj140 şi la distrugerea Comunităţii Statelor140http://www.ng.ru/cis/2005-02-25/1_kishinev.html

134

Independente141. Totodată, spre deosebire de anul2001, când liderii de la Tiraspol erau învinuiţide blocarea procesului de negocieri în problematransnistreană, în 2005 principalul „vinovat” adevenit Vladimir Voronin.Punctul culminant în războiul mediatic

declanşat de Rusia a fost atins îndată după 3martie 2006, atunci când Republica Moldovaîmpreună cu Ucraina au introdus un nou regim defrontieră care nu permitea exportul produseloragenţilor economici din regiunea transnistreanăfără înregistrarea acestora la Chişinău142. Şi înplan oficial, şi în plan mediatic, Rusia a luatatitudine, numind această acţiune „blocadăeconomică” şi învinuind Moldova de crearea unei„catastrofe umanitare” în Transnistria; a fostsistat importul de vinuri moldoveneşti, una dinramurile importante ale economiei naţionale. Şitoate acestea deşi autorităţile moldovene auîncercat să aducă activitatea companiilor dinstânga Nistrului într-un cadru legal.În acel context, retorica faţă de Federaţia

Rusă s-a schimbat. Ministrul de Externe, A.Stratan, şi însuşi preşedintele Voronin audeclarat că Transnistria este ocupată de Rusia.La 22 iulie 2005 a fost adoptată unanim „Legeaprivind statutul de autonomie a raioanelor dinstânga Nistrului (Transnistria)”143. De asemenea,împreună cu Ucraina s-a reuşit aducerea Misiuniide Monitorizare şi Asistenţă la Frontieră a UE(EUBAM) la hotarul moldo-ucrainean.Totuşi, fără un suport extern şi având probleme

economice generate de sancţiunile impuse deRusia, conducerea de la Chişinău a fost nevoităsă fie mai receptivă la propunerile ruseşti.Astfel încât în aşa-numitul „pachet” propus deRepublica Moldova Rusiei se găsesc o serie de

141http://www.ng.ru/courier/2005-03-14/9_pohorony.html 142New customs regime and Ukrainian factor: Main piece of resistance orweak link? by Radu Vrabie,http://www.e-democracy.md/en/comments/political/20060517/143Legea nr. 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază alestatutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului(Transnistria), www.lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313004

135

prevederi foarte generoase, precum autonomielargă pentru Transnistria, recunoaştereaproprietăţilor din regiunea dată, statut specialpentru limba rusă, neutralitate permanentă,prezenţă militară rusă în Moldova reunificată144.Un răspuns oficial la această propunere nu a

fost dat nici de fostul preşedinte al Rusiei, V.Putin, nici de actualul preşedinte, D. Medvedev,însă acţiunile conducerii de la Moscova duc lagândul că aceste propuneri nu sunt de ajuns şi căRusia ar dori mai multe prevederi în special înprivinţa neutralităţii, cerând semnarea unuidocument internaţional care să consfinţeascăacest lucru145. În general, se pare că Rusia arrenunţa la status quo doar în cazul în careschimbarea lui ar face ca influenţa Rusiei săcrească în întreaga Moldovă.4.3. Relaţiile economice şi dependenţa deresursele energetice ruseMoldova nu are o poziţie geografică foarte bună

şi nici resurse minerale. Procesul de reforme dedupă independenţă a decurs foarte dureros, iarguvernele de atunci nu prea aveau nici suportpolitic în implementarea lor. Această stare delucruri a făcut ca economia moldovenească sărămână dependentă de piaţa rusească.După tensionarea relaţiilor cu Rusia, Republica

Moldova a început căutări pentru a-şi diversificaexporturile şi, în acest sens, piaţa europeanăeste una atractivă, mai ales dat fiind faptul căea este o piaţă previzibilă, mult mai puţindependentă de factorul politic, spre deosebire depiaţa rusească, care depinde de fluctuaţiilepolitice. În scurt timp, UE a devenit principalulpartener economic al Chişinăului, şi chiarregiunea transnistreană (care este tradiţionalapropiată de Rusia) exporta mai mult în ţărileeuropene decât în Est. Totuşi Moldova este total

144N. Popescu, 2008: The EU should re-engage with Moldova’s “frozenconflict”, din www.euobser- ver.com/9/26661?print=1145Riina Kaljurand, “Russian Influence on Moldovan politics during thePutin era (2000—2008), November 2008, www.icds.ee/fileadmin/failid/Riina%20Kaljurand%20-%20%20Russian%20 influence%20on%20Moldovan%20politics%20during%20the%20Putin%20era%20(2000-2008). pdf

136

dependentă de gazul rusesc, care este utilizat deRusia drept instrument în vederea impuneriivoinţei sale în anumite teritorii. O altaproblemă pentru Moldova este că, din cauzacorupţiei şi a anumitor decizii neinspirate aleGuvernului, mulţi investitori străini se tem săinvestească aici. De cele mai multe ori singuriicare investesc aici sunt companiile ruseşti, ceeace poate duce la o situaţie asemănătoare cu cea aBelarusului146.

146N. Popescu, 2008, The EU should re-engage with Moldova’s 'frozenconflict', www.euobserver. com/9/26661?print=1

4.4. Influenţa mass-mediei ruse

137

Fiind una din sursele principale de informarepentru majoritatea populaţiei din spaţiul CSI,presa rusă este utilizată ca unul dininstrumentele cu ajutorul căruia Kremlinul îşipromovează politica sa în regiunea aceasta. Odovadă în acest sens constituie şi cazulRepublicii Moldova, unde pe parcursul ultimiloropt ani s-au putut observa mai multe schimbări deatitudine ale mass-mediei ruse, care aveau loc înacelaşi timp cu schimbarea discursului oficialrusesc faţă de această ţară.Pe lângă instrumentele propagandistice

tradiţionale — buletine de ştiri, emisiunianalitice şi talk-show, sunt utilizate şiinstrumente indirecte, cum ar fi filmele,concertele, sportul şi alte emisiuni nepolitice,foarte populare în afara hotarelor FederaţieiRuse şi, de multe ori, mai efective decât cele cucaracter vădit politic.După cum arată rezultatele ultimelor sondaje de

opinie publică, societatea din Republica Moldovaeste dependentă de televiziune, care reprezintăprincipala sursă de informare, devansând altemijloace de informare ca presa scrisă, radioulsau interne- tul. Conform aceloraşi sondaje,televiziunea este sursa de informare principalăpentru circa 90% din populaţie. În acest context,postul public de televiziune rus “Pervîi Canal”este pentru circa 50% din respondenţi cel maicredibil post TV, iar posturile TV ruse sunt celemai vizionate, întrecându-le net pe celeromâneşti şi locale147.Această influenţă a mass-mediei ruse (în primul

rând a televiziunilor) a făcut ca, pe parcursulanilor, în harta mentală a moldovenilor, Rusia sădevină unul dintre vecinii apropiaţi ai Moldovei,excluzând vecinul natural — Ucraina, deşi distan-ţa geografică până la hotarul rusesc este de maimult de 500 de km. Tot datorită acesteiinfluenţe, moldovenii cunosc mult mai binesituaţia din Rusia decât chiar din RepublicaMoldova, iar pentru mulţi dintre ei programul147ww.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=35

4.5. Influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse

138

informativ de ştiri „Vremea” de la „PervîiCanal”, difuzat la ora 20.00 (ora locală),reprezintă fereastra prin care înţeleg şi văd cese întâmplă în lume, iar „Mesagerul” de la TVM,difuzat la ora 21.00, reprezintă un fel de ştirilocale despre viaţa din republică.Rezultatul se poate vedea iarăşi în Barometrul

de Opinie Publică, care atestă că circa 60% dinpopulaţie vede Rusia ca partener strategic alRepublicii Moldova şi tot Rusia trebuie să fiepartenerul care să ne ajute să ne integrăm înUniunea Europeană(?!) Un alt paradox se poateobserva atunci când, la credibilitatea liderilorpolitici din lume pentru populaţia din Moldova,primul loc este deţinut de Vladimir Putin, urmatde către Dmitri Medvedev, apoi la mare distanţăurmează Vladimir Voronin, preşedintele RM (2001-2009), care de altfel deţine titlul de cel maicredibil politician din Moldova. Şefii de stateşi de guverne din statele occidentale ocupă unloc infim în preferinţele moldovenilor.În partea stingă a Nistrului, Transnistria,

situaţia este şi mai pronunţată: popularitatea şiinfluenţa mass-mediei ruse este mai mare decât pemalul drept. Acest lucru se datorează în primulrând faptului că populaţia de acolo, în pofidacomponenţei etnice (câte 30% de moldoveni, ruşişi ucraineni)148, este vorbitoare de limbă rusă,iar în al doilea rând faptului că regimul de laTiraspol a fost susţinut întotdeauna de Rusia,inclusiv prin intermediul mass-media.Biserica Ortodoxă Rusă (BOR) se consideră a fi

unul din instrumentele efective de propagare aintereselor ruseşti în ţările pe care Moscova leconsideră că ar intra în sfera sa de influenţă.În Republica Moldova, BOR are o mare influenţă,deoarece majoritatea populaţiei este creştin-ortodoxă, Mitropolia Moldovei se află sub juris-dicţia canonică a Patriarhiei de la Moscova, iarînsăşi instituţia Bisericii se bucură de un înaltgrad de încredere din partea moldovenilor149.148www.olvia.idknet.com/overviewru.htm 149www.ipp.md/barometru1.php?l=ro&id=35

139

În Republica Moldova Biserica este separată deStat, dar ea joacă un rol important în viaţacotidiană. Preoţii au o mare autoritate asupraenoriaşilor, în special la sate. UtilizareaBisericii în scopuri politice a fost şi continuăsă fie o practică des întâlnită în viaţa politicăde la Chişinău. Beneficiile acestei practici aufost conştientizate de către PartidulComuniştilor, care, deşi a venit la conducere în2001 pe o platformă în care nu se regăseau valorireligioase, iar liderul PCRM, V. Voronin, îndocumentele prezentate la Comisia ElectoralăCentrală, a menţionat că este ateu, în scurt timpa început a acorda o atenţie deosebită Bisericii.În acest context, sub patronajul preşedinteluiVoronin, au fost restaurate mai multe biserici şimănăstiri, printre care şi monumente istorice caMănăstirea Căpriana, Mănăstirea Curchi. Acesteacţiuni au atras simpatii din partea cetăţenilor,în particular din partea celor de vârsta a treia,care constituie, de fapt, electoratul principalal acestui partid.PCRM acordă o atenţie deosebită şi celebrării

sărbătorilor religioase, la majoritatea din eleparticipă liderii partidului, iar de mai mulţiani la Paşti, cea mai importantă sărbătoareortodoxă, focul sfânt este adus din Ierusalim pecalea aerului cu suportul financiar al statului,iar dacă Paştele cade în timpul campanieielectorale, atunci el este adus de către unul dincandidaţii comunişti.În cadrul disputei dintre Mitropolia Moldovei,

subordonată Patriarhiei de la Moscova, şiMitropolia Basarabiei, subordonată PatriarhieiRomâne, partidul de guvernământ o susţine peprima. Mitropolia Basarabiei a fost înregistratăoficial abia după ce a câştigat procesulîmpotriva Guvernului Republicii Moldova laCEDO150.

150Din punct de vedere religios, diferenţa dintre Mitropolia Moldovei şiMitropolia Basarabiei este una nesemnificativă: prima sărbătoreşteceremoniile religioase conform calendarului iulian, adică de stil vechi,iar cea de a doua — după calendarul gregorian, adică de stil nou.

4.5. Influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse

140

Drept răspuns la această atenţie din parteastatului, Mitropolia Moldovei susţine activPartidul Comuniştilor, fiind înregistrate cazuriîn timpul campaniilor electorale, când preoţii aufăcut agitaţie încurajând oamenii să voteze acestpartid. Cum menţionează experţi în domeniulalegerilor, acest lucru are un impact important,pentru că societatea moldovenească, mai ales cearurală, are încredere în ceea ce spun lideriispirituaŞi în relaţia cu Federaţia Rusa, conducerea

Republicii Moldova a acordat o atenţie deosebităcomponentei religioase, preşedintele Voroninfiind considerat unul dintre prietenii fostuluipatriarh rus, Alexei al II-lea, pe care l-avizitat de mai multe ori şi pe care a reuşit să-laducă în Moldova. V. Voronin a fost decorat cuOrdinul Bisericii Ruse. El a participat şi lainaugurarea noului patriarh al Bisericii Ruse,Kiril, fiind singurul sef de stat din CSIparticipant la această ceremonie.

141

4.6. Minoritatea rusă ca instrument de presiuneApărarea conaţionalilor aflaţi în afara

hotarelor naţionale este unul din pretextele desutilizate de marile puteri atunci când acesteaîncearcă să-şi extindă influenta asupra altorstate. Acest lucru s-a întâmplat în 1846, cândSUA a început războiul cu Mexicul, aşa a făcutUniunea Sovietică când a atacat Polonia în 1939şi aşa s-a întâmplat în recentul război dinGeorgia, când Federaţia Rusă a intervenit militarpentru a apăra „demnitatea şi onoarea cetăţenilorruşi din Osetia de Sud”151.Aceeaşi practică este utilizată de Federaţia

Rusă în raport cu alte ţări din spaţiul ex-sovietic, inclusiv Moldova. De fiecare dată cândrelaţia cu Rusia se răceşte, în presa rusă apardiscuţii despre situaţia comunităţii ruse dinMoldova, pe care o prezintă drept una destul deprecară. Cu toate acestea, situaţia minorităţiiruse din Republica Moldova este una deosebităfaţă de ţările baltice, cu care adeseori se faccomparaţii la acest capitol. În opinia mai multorexperţi care se ocupă de problema minorităţilornaţionale, legislaţia moldovenească este unadintre cele mai bune care există în aceastăregiune. La momentul adoptării „Legii despreminorităţile naţionale”, aceasta a fost lăudatăchiar de către Valeri Klimenko, liderulCongresului Comunităţilor Ruse din Moldova, carea spus că „în sfârşit puterea a început să seintereseze de situaţia minorităţilor”152.Chiar în primul articol a acestei legi se

menţionează că „prin persoane aparţinândminorităţilor naţionale se înţeleg persoanelecare domiciliază pe teritoriul RepubliciiMoldova, sînt cetăţeni ai ei, au particularităţietnice, culturale, lingvistice şi religioase princare se deosebesc de majoritatea populaţiei —151Statement on the Situation in South Ossetia—www.kremlin.ru/eng/sdocs/speeches.shtmlPmonth=08&day=08&year=2008&Submit.x=4&Submit.y=4&prefix=&value_from=&value_to=&date= &stype=&dayRequired=no&day_enable=true#1523aKOH o npaBax Ha^HOHaAbHMX MeHbmuHCTB — www.logos.press.md/Weekly/Main.asp?IssueNum=432&IssueDate=07.09.2001&YearNum=32&Theme=8&Topic=5380

4.5. Influenţa Bisericii Ortodoxe Ruse

142

moldoveni — şi se consideră de altă origineetnică [...]”153. Prin aceasta, se oferăposibilităţi de creare a comunităţilor, spredeosebire de alte ţări, unde acestea suntspecificate, cazul Sloveniei spre exemplu.Dintre toate minorităţile naţionale din

Republica Moldova, cea mai activă pare a fi cearusă. În primul rând, datorită influenţei pe careo are limba rusă. Şi la nivel oficial, şi lanivel neoficial, limba rusă este folosită de rândcu limba de stat154, iar în unele sectoare estepractic dominantă. Conform legislaţieimoldoveneşti, toate documentele oficiale suntemise în ambele limbi, funcţionarii publici suntobligaţi să cunoască ambele limbi şi să răspundăla cererile cetăţenilor în limba în care le-afost solicitată cererea. În Guvern şi Parlament,există chiar miniştri şi deputaţi care vorbescdoar limba rusă. De aceea, la multe reuniuni lanivel înalt — şedinţe de Guvern sau laPreşedinţie, discuţiile au loc în limba rusă, iarşedinţele plenare ale Parlamentului se traducsimultan pentru deputaţii care nu vorbesc limbade stat.Actualmente, conform recensământului din 2004,

ruşii constituie 201212 locu-

153www.lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=312817&lang=1 154În Constituţia RM, limba oficială este cea moldovenească. Totuşi, limbamoldovenească esteidentică cu cea română, şi după 2001, când PCRM a venit la conducerea RM şi relaţiile cu Românias-au deteriorat, partidul de guvernământ a înlocuit termenul “română” cu “limba de stat”.

itori, deci aproximativ 5,9% din populaţiaţării156, majoritatea din ei, mai mult de 2/3,locuiesc în spaţiul urban. Dar este interesantfaptul că o parte din alte naţionalităţiconsideră limba rusă drept limbă maternă, ceea ceface ca de facto populaţia vorbitoare de rusă săfie mai numeroasă. După cum am menţionat mai sus,majoritatea locuiesc în oraşe, dintre careaproape jumătate din numărul total suntconcentraţi la Chişinău. De asemenea, un numărmare se găseşte în al doilea oraş ca mărime,Bălţi, şi în raioanele de nord.În Moldova există un număr mare de organizaţii

ale etnicilor ruşi, care sunt finanţate deautorităţile centrale sau locale din Rusia.Printre cele mai mari putem menţiona ComunitateaRusă din Moldova şi Congresul Comunităţilor Ruse.Chiar dacă acum organizaţiile etnicilor ruşi nusunt atât de active ca organizaţiile similare dinUcraina sau din ţările baltice, totuşi ele rămânnişte grupuri de presiune care sunt utilizate decătre Moscova atunci când aceasta are nevoiepentru a mediatiza anumite evenimente.4.7. Concluzii şi recomandăriDiplomatul român Nicolae Titulescu spunea:

„Dacă vreţi o politică externă bună, daţi-mi opolitică internă bună”. Această afirmaţie rămâneactuală şi pentru Republica Moldova, care, dacădoreşte să ridice relaţia cu Federaţia Rusă la unnivel calitativ mai înalt şi să devină unpartener credibil şi respectat, trebuie săînceapă promovarea reformelor interne.În primul rând este nevoie de aplicat în

practică acele legi bune care au fost adoptate deParlamentul Republicii, legi care fac parte dinPlanul de acţiuni UE—RM. De asemenea, estenecesar de a remedia acele carenţe pe care ţaranoastră le are şi care au fost menţionate înrapoartele Comisiei Europene: independenţajustiţiei, libertatea mass-media, crearea unuicadru legal pentru atragerea investiţiilorstrăine.Aceste acţiuni, deşi, la prima vedere, par

destul de departe de relaţiile moldo-ruse, arcontribui la schimbarea mentalităţii în Moldova

144

şi ar reduce dependenţa ideologică a moldovenilorfaţă de Federaţia Rusă, pe care unii mai continuăsă o considere drept „sora mai mare”. Aceasta armai contribui la diversificarea pieţei mediatice,care, la moment, este dominată de mass-media rusăşi care face să vedem realităţile internaţionaleprin intermediul „ecranului rusesc”. Ar maicontribui şi la schimbarea imaginii malului dreptal Nistrului pe malul stâng. Astăzi, deşiadministraţia de la Tiraspol nu mai este unmonolit, iar popularitatea ei în rândurilelocuitorilor din regiunea transnistreană este înscădere, Chişinăul oficial nu reprezintă pentruei o alternativă şi asta din cauza situaţiei nufoarte bune nici pe malul drept.În politica sa externă, Moldova, fiind o ţară

mică, are nevoie de cât mai mulţi partenericredibili, care să o ajute în dezideratul sau deintegrare europeană şi de soluţionare aconflictului transnistrean. Pentru aceasta însăeste nevoie ca şi Chişinăul, la rândul său, săfie un partener previzibil, să promoveze relaţiitransparente şi previzibile, facilitând astfelsarcina partenerilor — prieteni ai Moldovei.

156www.statistica.md/pageview.php?l=en&idc=295#idc=205&88

145

5. Relaţiile Republicii Moldova cu SUAVictor Chirilă, director executiv. APE

5.1. Cooperarea cu SUA — prioritate majoră apoliticii externe moldoveneDezvoltarea unei cooperări strânse cu SUA

constituie una din priorităţile majore alepoliticii externe a Republicii Moldova. DorinţaChişinăului de a se asigura de sprijinul political Washingtonului a fost şi este una firească şilogică, iar explicaţia sa rezidă, desigur, în maimulţi factori internaţionali, regionali şilocali, care continuă, şi în prezent, să modelezeinteresul ţării noastre de a avea SUA printrepartenerii săi strategici.Mai întâi de toate, politicienii de la Chişinău

nu puteau să facă abstracţie de faptul că odatăcu destrămarea Uniunii Sovietice, SUA devenisepractic unica super- putere globală, iarinfluenţa acesteia în cadrul organizaţiilorinternaţionale, la care Republica Moldovaintenţiona să adere, crescuse semnificativ. Deasemenea, pe plan regional, dispariţia UniuniiSovietice şi degringolada politică, economică,instituţională şi socială din Rusia anilor 90 aufavorizat creşterea prezenţei şi rolului SUA depromotor al economiei de piaţă şi reformelordemocratice în spaţiul ex-sovietic.În 1992, Congresul american a aprobat vestitul

Act de susţinere a libertăţii155, prin care au fostfixate obiectivele strategice ale SUA în noilestate independente apărute pe teritoriul fosteiUniuni Sovietice, în special: facilitareatranziţiei statelor din regiune de laautoritarism la democraţie, promovareaeconomiilor de piaţă şi consolidarea securităţiiregionale, în particular prin asigurarea unuicontrol eficient asupra proliferării armelor dedistrugere în masă (nucleare, chimice şibiologice). Aceste obiective au coincis, de labun început, cu aspiraţiile şi intereseleRepublicii Moldova, iar acest lucru crea, în155U.S. Government Assistance to and Cooperative Activities with Eurasia,Bureau of European and Eurasian Affairs, Washington, DC, January 2007,http://www.state.gov/pZeur/rls/rpt/92782.htm

146

fond, temelia necesară pentru dezvoltarea unuiparteneriat privilegiat cu SUA. Totuşi, anumeinteresele strategice ale ţării noastre legate desupravieţuirea sa ca stat independent şi suveranau constituit acel factor decisiv care a motivattoate guvernările de la Chişinău să se asigure debunăvoinţa şi sprijinul politic constant aladministraţiilor americane de la Washington.De menţionat că pe parcursul celor 17 ani de

independenţă, ţara noastră a apelat şi beneficiatde asistenţa SUA în următoarele procese:

• aderarea la un şir de organizaţiiinternaţionale, precum Organizaţia NaţiunilorUnite (ONU), Organizaţia de Securitate şiCooperare în Europa (OSCE) şi OrganizaţiaMondială a Comerţului (OMC);

• participarea în cadrul unor importanteiniţiative regionale, printre careParteneriatul pentru Pace (PpP) al AlianţeiNord-Atlantice (NATO), Iniţiativa deCooperare în Sud-Estul Europei (SECI), Pactulde stabilitate pentru Europa de Sud-Est(PSESE), Procesul de Cooperare în Europa deSud-Est (PCESE) şi GUAM;

• negocierea versiunii adaptate a Tratatului privind forţele armate convenţionale în Europa şi a Declaraţiei Summitului OSCE de laIstanbul din 1999, încare se stipulează retragerea completă şinecondiţionată a muniţiilor şi forţelorarmate ruse de pe teritoriul RepubliciiMoldova;

• facilitarea procesului de identificare a uneisoluţii politice viabile şi durabile pentruconflictul transnistrean (începând cu anul 2005,SUA şi UE sunt observatori la negocieri în formatul „5+2");

• promovarea reformelor democratice şi economice: înperioada 1992—2007 valoarea totală a asistenţei acordateţării noastre de SUA a constituit peste 700 milioane USD158;

• modernizarea agriculturii: cu susţinerea tehnico-financiară aSUA, în anii 90 a fost implementat „Programul Pământ" deîmproprietărire a ţăranilor moldoveni;

• reformarea şi modernizarea Armatei Naţionale;• combaterea corupţiei şi traficului de fiinţe umane: la 14

147

decembrie 2006, Moldova a fost inclusă înProgramulpreliminar al Corporaţiei SUA „ProvocărileMileniului" destinat asistenţei în domeniul combateriicorupţiei, în valoare de 24,7 milioane USD;

• evacuarea armamentului rusesc din regiunea transnistreană:pentru acest scop SUA au alocat ţării noastre peste 30milioane USD;

• eficientizarea controlului vamal la frontiera moldo-ucraineană, în special pe porţiunea transnistreană: cuasistenţa tehnico-financiară a SUA şi a Băncii Mondiale a fostimplementat Sistemul ASYCUDA de informatizare a controlu-lui vamal.

5.2. Un parteneriat privilegiat moldo-americaninexistentÎn primii ani ai independenţei sale, Republica

Moldova a reuşit să se afirme la Washington caţară lider, în spaţiul ex-sovietic, în domeniulpromovării reformelor democratice şi economicespecifice perioadei de tranziţie. Această imaginea creat în capitala americană un mediu receptivpentru promovarea obiectivelor noastre strate-gice. Mai mult decât atât, către sfârşitul anilor90 se conturaseră premisele necesare pentru aavansa cooperarea moldo-americană la nivelul unuiparteneriat privilegiat. Chişinăul a eşuat, însă,în valorificarea acestei oportunităţi din maimulte cauze.În primul rând, în perioada 2001-2004, imaginea

ţării noastre de „fruntaş” în materie de reforme democratice şieconomice a încetat să mai fie una credibilă în rânduloficialilor şi politicienilor americani de laDepartamentul de Stat, Consiliul Naţional deSecuritate şi Congresul SUA. Anume în aceastăperioadă se produce răcirea şi, apoi, suspendarearelaţiilor de cooperare ale Republicii Moldova cuFondul Monetar Internaţional (FMI) şi BancaMondială (BM)159; asistăm la stoparea procesului deprivatizare şi tărăgănarea reformelor îndomeniile bancar, fiscal, energetic, precum şi acadrului regulator; au loc încercări de a revedearezultatele Programului „Pământ” de privatizare a

148

terenurilor agricole, realizat cu asistenţa 156 157

tehnică şi financiară a SUA160; se produce a douareformă teritorial-administrativă, care nu ţinecont de obiecţiile Consiliului Europei şi aorganizaţiilor financiare internaţionale161;observatorii locali şi internaţionali constată unşir de iregularităţi/ abuzuri antidemocratice întimpul alegerilor locale din 25 mai 2003 dinUnitatea Teritorial Autonomă Găgăuzia162; Serviciulde Informaţii şi Securitate al Republicii Moldovadeclanşează, fără a dispune de informaţiiveridice, scandalul copiilor moldoveni adoptaţi„fraudulos” de cetăţeni americani „pentru a li sepreleva organele interne”163; apar impedimenteadministrative artificiale în activitatea unororganizaţii umanitare americane164; de asemenea, în2003, Chişinăul negociază direct cu Moscova„Memorandumul Kozak” de soluţionare a problemeitransnistrene, fără a se consulta cu parteneriioccidentali — SUA şi UE etc. Toate aceste şi alteevoluţii şi acţiuni întreprinse de autorităţilemoldovene au avut ca efect deteriorarea gradualăa percepţiei ţării noastre în instituţiilepolitice de la Washington.Totodată, pe parcursul perioadei de referinţă,

cadrul juridic al cooperării Republicii Moldova cu SUA nu aînregistrat o aprofundare calitativă165. Dimpotrivă, el arămas întemeiat preponderent pe un nucleu deacorduri negociate şi semnate de guvernele de laChişinău şi Washington la începutul anilor 90 aisecolului trecut, în particular: Acordul cuprivire la relaţiile comerciale din 19 iunie1992, prin care ţării noastre i s-a oferit statutulnaţiunii celei mai favorizate în relaţiile comerciale cuSUA; Acordul cu privire la stimulareainvestiţiilor, semnat la 19 iunie 1992; Acordulcu privire la încurajarea şi protecţia

156Foreign Operations Appropriated Assistance: Moldova, Fact Sheet, Bureauof European and Eu- rasian Affairs, Washington, DC, January 20, 2009,http://www.state.gov/p/eur/rls/fs/103478.htm157Country Assessments and Performance Measures — Moldova, U.S. GovernmentAssistance to and Cooperative Activities with Eurasia, Bureau of Europeanand Eurasian Affairs, January 2004,http://www.state.gov/p/eur/rls/rpt/37662.htm

149

investiţiilor, semnat la 21 aprilie 1993; Acordulcu privire la cooperarea şi facilitarea acordăriiasistenţei, semnat la 21 martie 1994;Memorandumul cu privire la cooperarea în domeniulapărării şi al relaţiilor militare întreministerele Apărării ale Republicii Moldova şiSUA, semnat la 4 decembrie 1995. În plus, până înprezent, Chişinăul nu a reuşit să dezvolte înrelaţia sa cu Washingtonul un cadru juridic carear acoperi şi instituţio- naliza dialogul politicbilateral la varii nivele. 158 159 160 161 162 163

La rândul său, dialogul politic moldo-american s-aremarcat, mai curând, prin lipsa de intensitate şi coerenţă, înspecial din cauza interesului superficialmanifestat de către autorităţile moldovene în aavea un parteneriat privilegiat cu SUA. Vizitaoficială la Washington a preşedintelui RepubliciiMoldova, Vladimir Voronin, a constituit ooportunitate excelentă pentru a dinamiza evoluţiarelaţiilor noastre cu SUA în toate domeniile,inclusiv dialogul politic. Chişinăul nu a izbutitacest lucru, deoarece respectiva vizită nu a fostexpresia unei strategii de lungă durată care ar

158Ibidem.159Igor Munteanu, “Contrareforma administrativ-teritoriala”, Moldova Azi,Chişinău, 10 iunie 2002, http://www.azi.md/news?ID=19382160„Departamentul de Stat american atenţionează asupra încălcărilornormelor democratice in Republica Moldova”, Moldova Azi, Chişinău, 18 mai2004, http://www.azi.md/news?ID=29124161La 16 octombrie 2001, TVM a prezentat un documentar în care se făceareferire la nişte presupuse verigi de la Chişinău ale unei reţeleinternaţionale specializate în adopţii frauduloase. Documentarul conţinemai multe declaraţii ale col. Mihai Bodean, şef de direcţie în cadrulServiciului de Informaţii şi Securitate, care a afirmat ca dupăfalsificarea dosarelor de către medici, jurişti de la maternităţi şifuncţionari de la Comitetul de Stat pentru Adopţii, agenţiile străinepentru adopţie au preluat mai mulţi copii din Moldova, care ulterior ar fiajuns în SUA şi care ar fi putut fi folosiţi pentru prelevarea organelorinterne. Ambasada SUA la Chişinău s-a declarat “profund îngrijorată şiofensată” de aluziile făcute în respectivul documentar. Investigaţiileulterioare efectuate de Ambasada Moldovei la Washington, precum şi deGuvernul SUA nu au găsit astfel de presupuse încălcări.162„Ambasada SUA la Chişinău a cerut Guvernului Republicii Moldovaexplicaţii privind reţinerea ajutoarelor umanitare in vama Bălti”, MoldovaAzi, Chişinău, 18 octombrie 2001, http://www.azi. md/news?ID=14279163Tratate bilaterale Republica Moldova — SUA, MAEIE, http://www.mfa.gov.md/tratate-bilaterale/

150

fi avut ca scop primordial să ridice cooperareamoldo-americană la un nivel calitativ nou.Invitându-l pe preşedintele Voronin laWashington, administraţia republicană a CaseiAlbe a dorit să încurajeze guvernarea comunistăde la Chişinău să continue cursul reformelordemocratice şi economice iniţiate în Moldova înanii 90. Cu regret, vizită oficială la Washingtona preşedintelui Vladimir Voronin nu a fost urmatăde o transformare calitativă a cooperării moldo-americane. Această realitate este confirmată deacţiunile ulterioare ale Chişinăului, carecontraveneau însăşi conţinutului Declaraţieicomune a celor doi preşedinţi, George W. Bush şiVladimir Voronin, din 17 decembrie 2002, cuprivire la relaţiile dintre SUA şi RepublicaMoldova164. De exemplu, contrar priorităţilortrasate în menţionata Declaraţie comună,autorităţile comuniste de la Chişinău demareazăîn anul 2003 negocieri directe cu Moscova lasubiectul transnistrean, neglijând totalmente SUAşi UE; îngheaţă practic procesul de privatizareîn domeniile energetic, bancar şitelecomunicaţii, tergiversează reformeleeconomice, deraiază relaţiile cu FMI şi BM, deasemenea, comit un şir de abuzuri în timpulalegerilor locale din Găgăuzia la 25 mai 2003.De fapt, prin acea „faimoasă” vizită,

preşedintele Vladimir Voronin şi echipa sa auurmărit, mai mult decât orice, să lustruiascăimaginea opacă pe care guvernarea comunistă de laChişinău o proiecta în lumea occidentală.Analizată din această perspectivă, întâlnireapreşedintelui Voronin cu preşedintele SUA, GeorgeW. Bush, a fost un adevărat succes politic şidiplomatic pentru Partidul Comuniştilor dinRepublica Moldova (PCRM). Mesajele enunţate încapitala americană de preşedintele moldovean înfavoarea continuării reformelor democratice şieconomice, adeziunii la principiile democraţieişi respectării libertăţilor şi drepturilor funda-164Declaraţia comună a Preşedinţilor George W. Bush şi Vladimir Voronin cuprivire la relaţiile dintre SUA şi Republica Moldova, Washington, DC, 17decembrie 2002, www.prm.md

151

mentale ale omului, integrării europene a ţării,cooperării cu organizaţiile financiareinternaţionale, angajării Moldovei în luptacontra terorismului internaţional etc., au reuşitsă amelioreze, într-o anumită măsură, percepţiaguvernării comuniste de către oficialiiamericani. Mai mult decât atât, prin trimitereaunor contingente reduse ale Armatei Naţionale înAfganistan şi Irak, autorităţile moldovene şi-aasigurat bunăvoinţa relativă a administraţieirepublicane de la Casa Albă şi a preîntâmpinatradicalizarea nedorită a observaţiilor criticeale Washingtonului la adresa evoluţiilor internedin Moldova.

Vizita preşedintelui Voronin în capitala americană nu aconstituit un stimul pentru impulsionarea dialogului politicmoldo-american. Dimpotrivă, comunicarea la nivel înalt dintreChişinău şi Washington este redusă la rare epistolediplomatice cu ocazia unor evenimente festive.Dialogul între Congresul SUA şi Parlamentulmoldovean este practic inexistent. Paradoxal saunu, dar, începând cu decembrie 2002 şi până înprezent, nu a mai avut loc nicio vizită oficialăla Washington la nivel de preşedinte şivicepreşedinţi ai Legislativului moldovean, pre-cum şi nici la nivel de prim-ministru alExecutivului de la Chişinău. De asemenea, înperioada 2002—2008, Chişinăul nu a fost vizitatde nicio delegaţie de congresmeni americani. Înacelaşi timp, vizitele de lucru în capitalaamericană la nivel de miniştri moldoveni au fostrare, iar cele care totuşi au avut loc sunt, maicurând, nişte excepţii al căror conţinut nureflectă existenţa unui interes credibil şiconstant pentru iniţierea unui parteneriatprivilegiat cu SUA. Printre puţinele vizite delucru efectuate la Washington de câtre miniştriinoştri se regăsesc cele efectuate de ministrulEconomiei, Marian Lupu, în ianuarie 2004,ministrul Apărării, Valeriu Pleşca, în august2005, ministrul Reintegrării, Vasile Şova, îniunie 2006 şi ministrul Afacerilor Externe şiIntegrării Europene, Andrei Stratan, în decembrie2006. Diplomaţii moldoveni au preferat, în

152

general, să aibă „întâlniri fulger" cu oficialiiamericani de rang înalt, pe marginea unorreuniuni internaţionale din cadrul ONU sau OSCE165.Or, în timpul unor astfel de întâlniri, de celemai dese ori, discuţiile se limitează laschimburi reciproce de amabilităţi şi mesajesuperficiale, iar chestiunile serioase suntabordate doar tangenţial.Republica Moldova a fost, în schimb, vizitată cu

regularitate de diplomaţii americani, în marealor majoritate de rang mediu, la nivel desubsecretar de stat pentru democraţie şi problemeglobale, asistent adjunct al secretarului de statpentru Europa şi Eurasia, negociator special alDepartamentului de Stat al SUA pentru conflicteledin Eurasia şi coordonator de asistenţă al SUApentru Europa şi Eurasia166. Numai în perioadafebruarie 2002 — septembrie 2006, diplomaţiiamericani au întreprins 16 vizite de lucru laChişinău. De asemenea, la 26 iunie 2004,ministrul Apărării al SUA, Donald Rumsfeld,aflându-se în drum spre Summitul NATO de laIstanbul, a efectuat o scurtă escală în ţaranoastră pentru a mulţumi soldaţilor moldovenipentru participarea lor la operaţiuneainternaţională de reconstrucţie din Irak167.Această vizită inopinată pentru autorităţilemoldovene nu a fost, însă, rezultatul unui intensdialog politic moldo-american. De altfel, dacăvom compara frecvenţa vizitelor efectuate dediplomaţii americani la Chişinău cu cea viziteloroficialilor moldoveni la Washington, se poatecrea falsa impresie că anume SUA ar fi partea ceamai interesată în stabilirea unui parteneriat

165Rarele vizite de lucru efectuate la Washington de către diplomaţiimoldoveni — prim-viceministrul de Externe, Andrei Stratan, în ianuarie2004, viceministrul de Externe, Eugenia Kistruga, în octombrie 2004,ministrul de Externe, Andrei Stratan, în decembrie 2006 — au avut loc înurma unor invitaţii exprese din partea Departamentului de Stat al SUA şinu s-au datorat insistenţei părţii moldovene.166Cooperarea bilaterală Republica Moldova — SUA, MAEIE,http://www.mfa.gov.md/politica- externa/us/ 167Vladimir Socor, “Rumsfeld in Moldova, Voronin at Nato, Demand RussianWithdrawal”, Eurasia Daily Monitor Volume : 1 Issue 44, July 1, 2004,http://www.jamestown.org/single/Pno_ cache=1&tx_ttnews%5Btt_news%5D=30043

153

privilegiat cu Moldova şi nu inveEficienţa dialogului politic moldo-american este afectată şi

de abordarea superficială, de către oficialii moldoveni, asubiectelor cu privire la respectarea principiilor, valorilor şidrepturilor democratice în Republica Moldova.Pentru Chişinău, conflictul transnistrean ocupălocul central în discuţiile cu Washingtonul, iarsubiectele legate de democraţie sunt, de cele maidese ori, margi- nalizate sau neglijate. Aceastăatitudine nu corespunde cu viziuneaWashingtonului, pentru care conflictultransnistrean, desigur, ocupă un loc important îndialogul său cu Chişinăul, însă chestiunilereferitoare la consolidarea democraţiei în ţaranoastră sunt primordiale. De aceea, sprijinulacordat Republicii Moldova de către SUA a fostîntotdeauna direct proporţional cu angajamentulChişinăului de a continua reformele democratice.În plus, din perspectiva SUA, asistenţa şisprijinul politic oferite ţării noastre au caobiectiv mai larg nu doar afirmarea acesteia castat democratic, prosper, stabil şi integru, darşi ca stat liber să devină partener deplin alComunităţii Euro-Atlantice168. ConformDepartamentului de Stat al SUA, atingerea acestuiobiectiv ar urma să contribuie la asigurarea uneistabilităţi de lungă durată în regiune şi săfinalizeze procesul de construcţie democratică şiîn această parte a Europei169. Cu regret, însă, înperioada 1998—2008, nu a existat niciodată ocertitudine deplină că şi Chişinăul împărtăşeşteîntru totul aceeaşi viziune.

Chişinăul nu a reuşit să permanentizeze dialogul politicmoldo-american în cadrul unei formule instituţionale.Diplomaţia noastră a eşuat în instituţionaliza-rea consultărilor sale cu Departamentul de Statal SUA după formula celor existente cu FederaţiaRusă, Ucraina, China, India şi alte state. Deexemplu, Ministerul de Externe moldovean aresemnate protocoale de consultări până şi cu Iran,168US State Department, Moldova: FY 2007 U.S. Assistance to Eurasia, Washington, 2008, http://www.state.gov/p/eur/rls/rpt/eurasiafy07/115979.htm169Ibidem.

154

Belarus, Turkmenistan sau Cuba, state ce nu sebucură, nici pe departe, de cea mai bună faimă înrândul democraţiilor occidentale. În perioada20020—2005, Chişinăul şi Washingtonul au încercatsă compenseze acest lapsus al dialoguluibilateral prin constituirea Comitetului mixtpentru cooperarea economică şi investiţii, acărui agendă cuprindea şi subiectele de ordinpolitic, precum problema transnistreană,respectarea principiilor, libertăţilor şidrepturilor democratice, cooperarea regională,cooperarea în domeniile combaterii terorismuluiinternaţional şi preîntâmpinarea proliferăriiarmelor de distrugere în masă etc. Dar şi aceastăexperienţă pozitivă nu a fost una de durată, dupădoar trei reuniuni comitetul mixt moldo-americana intrat de mai bine de trei ani în impas170.

Lipsa unui dialog politic activ, coerent şi eficient cuWashingtonul s-a răsfrânt negativ asupra randamentuluicooperării Republicii Moldova cu SUA.Dialogul anemic combinat cu suspiciunile ceexistau în principalele instituţii decizionale dela Washington vizavi de seriozitateaangajamentului guvernării comuniste pe caleareformelor şi integrării europene au constituit,de fapt, acel melanj de factori negativi ce auîmpiedicat ţara noastră să fie admisă concomitentcu Georgia171 şi Armenia172 la Programul GuvernuluiSUA „Provocările Mileniului”. Republica Moldova173

170Comitetul mixt moldo-american pentru cooperare economică şi investiţiis-a întrunit de trei ori: la 19/20 iunie 2003, la 20 ianuarie 2004 şi,ultima oară, la 7/8 noiembrie 2005.171Georgia a fost admisa la Programul „Provocările Mileniului” la 9decembrie 2005. În cadrul acestui program Georgia urmează să beneficieze,timp de cinci ani, de credite nerambursabile în valoare de 295 milioaneUSD destinate pentru reabilitarea infrastructurii, modernizareainfrastructurii ramurii energetice şi modernizarea agriculturii.172Armenia a fost admisă la Programul „Provocările Mileniului” la 27martie 2006, iar cuantumul pachetului de asistenţă este de 235,7 milioaneUSD, pentru o perioadă de cinci ani.173Moldova a fost declarată eligibilă la 11 august 2006, iar la 20noiembrie 2008 Guvernul de la Chişinău a semnat cu Corporaţia „ProvocărileMileniului” un Memorandum de înţelegere privind acordarea de suport înlansarea Programului Compact. Valoarea totală a creditului nerambursabileste de 11.9 milioane USD, acesta fiind destinat realizării studiilor defezabilitate tehnice, de mediu şi sociale pentru proiectele investiţionale

155

a fost declarată eligibilă pentru Programul„Provocările Mileniului” abia la 11 august 2006,dar până în prezent ea nu a semnat cu guvernulamerican un Program Compact, care i-ar fi permissă beneficieze de un cuantum comparabil deasistenţă financiară precum Georgia sau Armenia.Conform opiniei general acceptate, fenomenul

corupţiei este considerat principala cauză ce aîmpiedicat Republica Moldova să se califice, înanul 2005, fără condiţionări pentru fondurile dedezvoltare ale Programului Guvernului SUA„Provocările Mileniului”. Această opinie,desigur, nu este lipsită de temei. Într-adevăr,în timpul discuţiilor purtate, de Ambasadanoastră la Washington cu oficialii americani lasubiectul Programului „Provocările Mileniului”,nivelul ridicat al corupţiei a fost menţionat înpermanenţă ca fiind obstacolul major în caleaincluderii Moldovei la această din urmăiniţiativă. Totuşi, dacă e să comparăm parametriidemocratici, sociali şi economici care aufundamentat decizia autorităţilor americane de aadmite Georgia la fondurile Programului„Provocările Mileniului” cu parametrii care aumotivat decizia Washingtonului de a amânaadmiterea ţării noastre la acelaşi Program, des-coperim că parametrii Moldovei174 au fost identicicu cei ai Georgiei175. Acest detaliu important vineîn susţinerea ipotezei noastre că anume lipsaunui dialog politic eficient şi consistent cuguvernul american, precum şi incertitudinileexistente în capitalele occidentale vizavi deangajamentul pro-democraţie şi pro-integrareeuropeană al guvernării comuniste au fostadevăratele cauze care au împiedicat RepublicaMoldova să adere la Programul „ProvocărileMileniului” odată cu Georgia. La 8 noiembrieale viitorului Program Compact, axat pe reabilitarea drumurilor naţionaleşi modernizarea agriculturii.174Millennium Challenge Corporation, Scorecards for Fiscal Year 2004Candidate Countries, Moldova,http://www.mcc.gov/documents/score_fy04_moldova.pdf175Millennium Challenge Corporation, Scorecards for Fiscal Year 2004Candidate Countries, Geor- gia,http://www.mcc.gov/documents/score_fy04_georgia.pdf

156

2006, guvernul american a decis, în cele dinurmă, că Moldova este pe deplin eligibilă pentrua fi inclusă în Programul „ProvocărileMileniului”176. Această decizie a fost, însă, luatăîn condiţiile în care ţara noastră a începutimplementarea Planului de acţiuni semnat cu UE la22 februarie 2005, a reluat cooperarea cu FMI înfebruarie 2006 şi a semnat cu NATO un Planindividual de acţiuni (IPAP). Toate acesteevenimente, mai ales în contextul unor presiunipolitice şi economice constante din parteFederaţiei Ruse în perioada 2005—2006, aucontribuit la atenuarea neîncrederii Occidentuluifaţă de Guvernarea comunistă şi au favorizatconturarea unui sentiment de simpatie şisolidaritate vizavi de ţara noastră la Washingtonşi în capitalele UE.

În aceste circumstanţe, la Chişinău, a existat mereu tentaţia de ablama Ambasada Moldovei în SUA pentru lipsa unui dialog activ cu

Washingtonul.Unii sunt tentaţi să facă acest lucru pentru cănu dispun de informaţii veridice, alţii pentru căignoră deliberat disfuncţionalităţile diplomaţieinoastre. Una din problemele majore alediplomaţiei moldovene rezidă în insuficientacomunicare şi interoperabilitate între MAEIE şimisiunile sale diplomatice. Pentru ca o misiunediplomatică să fie capabilă să-şi îndeplineascăsarcinile fixate de Centrală (MAEIE), estenevoie, cel puţin, ca obiectivele să fieformulate clar pe termen mediu şi lung, să existeindicaţii precise/neinterpretabile, să dispună deacces la informaţii de ultimă oră furnizatecontinuu de Centrală sau să primeascărăspunsuri/reacţii în timp util de la Centrală laobservaţiile/îngrijorările şisolicitările/propunerile partenerilor. Toateaceste condiţii au lipsit aproape cu desăvârşireîn cazul Ambasadei Moldovei la Washington înperioada 2002—2004177. Nu au existat obiective clar176Millennium Challenge Corporation, Moldova,http://www.mcc.gov/countries/moldova/index. php177În perioada 2001—2004, autorul acestei analize a activat la Ambasada RMîn SUA în calitate de consilier.

157

definite nici în cazul problemei transnistrene,nici cu referire la Programul SUA „ProvocărileMileniului”, nici cu referire la reluarearelaţiilor Moldovei cu organizaţiile financiareinternaţionale. Ambasada a fost lăsată săacţioneze autonom, nedispunând de indicaţiiconcrete şi informaţii credibile şi neavândsuportul necesar de acasă formulat în termeni deprogrese în domeniul reformelor interne. De celemai dese ori, anume Departamentul de Stat al SUA,şi nicidecum propriul Minister de AfaceriExterne, a fost pentru Ambasadă cea mai deîncredere şi stabilă sursă de informare despreevoluţiile de acasă, precum şi despre rezultatuldiscuţiilor purtate de oficialii americani cu ceimoldoveni, de exemplu, cu referire la subiectultransnistrean. Totodată, în repetate rânduri,statutul Misiunii şi al Ambasadorului Moldovei laWashington a fost desconsiderat ostentativi dechiar Ministerul Afacerilor Externe de laChişinău. Or, astfel de acţiuni iresponsabile auavut că efect subminarea autorităţii AmbasadeiMoldovei în SUA.

Evoluţia relaţiilor comercial-economice nu a fost de natură săstimuleze interesul strategic al Chişinăului de a dezvolta un

parteneriat privilegiat cu SUA.De fapt, putem spune că în perioada de referinţă,relaţiile comerciale moldo-ameri- cane s-au aflatîntr-o continuă stagnare178. De exemplu, dacă înanul 1997, volumul comerţului realizat deRepublica Moldova cu SUA a constituit 99 mln USD,atunci în anul 2008 acesta s-a ridicat la suma de101 mln USD. Cu alte cuvinte, după 10 ani,volumul total al comerţului ţării noastre cu SUAabia de reuşeşte să depăşeascăcifra de 100 mln USD. Ceea ce înseamnă că piaţaamericană rămâne în continuare un „eldorado”nevalorificat de exportatorii moldoveni. Pentrucomparaţie, dacă în anul 1997 comerţul RepubliciiMoldova cu China s-a cifrat la suma de 1 592 000USD, în anul 2008 aceasta a înregistrat suma de178Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Comerţul exterioral Republicii Moldova (1997-2007), http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&

158

294 409 700 USD. În mare parte, această creşteresemnificativă a fost favorizată şi de relaţiilepolitice foarte strânse între guvernareacomunistă de la Chişinău şi autorităţilecomuniste de la Beijing.În această perioadă, interesul potenţialilor

investitori americani pentru efectuarea unorinvestiţii directe în economia moldoveană ascăzut dramatic, în particular din cauza faptuluică climatul investiţional în Moldova nu eraconsiderat optimal de către autorităţileamericane179, iar procesul de privatizare îndomenii importante ale economiei Moldovei, precumsectorul energetic, comunicaţiilor şi bancar, afost practic îngheţat. Mai mult decât atât, re-naţionalizarea societăţii farmaceutice româno-americane „Farmaco” nu a trecut neobservată depotenţialii investitori americani180. De altfel,începând cu anul 1994 şi până în 2008,investiţiile americane în economia moldoveană auînsumat 36.4 mln euro181, dintre care 28,5 mln euroau fost realizate în perioada 1994—2002182 şi doaraproximativ 8 mln euro între anii 2002-2008.

Nici cadruljuridic al cooperării comercial-economice nu aînregistrat schimbări calitative. De exemplu, până înprezent relaţiile comerciale ale ţării noastre cuSUA au rămas sub incidenţa anacroniculuiAmendament Jackson-Vanik, legiferat de Congresulamerican în august 1972, pentru a determinaUniunea Sovietică să respecte drepturile omului,în special dreptul la libera emigrare acetăţenilor săi. În conformitate cu AmendamentulJackson-Vanik, statutul comercial de naţiunea cea maifavorizată recunoscut ţării noastre de către

179Ambassador Pamela Hyde Smith’s Interview offered to Moldova Azi,Chisinau, 2 august 2003, http://moldova.usembassy.gov/sp080503_1.html180„Conducerea SA “Farmaco” a adresat o scrisoare deschisă cătrepreşedinţie, guvern şi parlament”, Moldova Azi, Chişinău, 16 ianuarie2002, http://old.azi.md/news?ID=17345181Raportul Global Investiţional 2008, Organizaţia de Atragere aInvestiţiilor şi Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO),http://www.miepo.md/lib.php?l=ro&idc=124&182„Ambasadorul american se declara dezamăgit în legătură cu nivelul redusal investiţiilor americane în Republica Moldova”, Moldova Azi, Chişinău, 1octombrie 2002, http://old.azi.md/ print/20959/Ro

159

Guvernul SUA trebuie să fie recon-firmat/prelungit periodic de Congresul SUA.5.3. Concluzii şi sugestiiConform Raportului MAEIE referitor la

activitatea sa diplomatică în anul 2008,„dialogul moldo-american a avut în continuare uncaracter constant”183. Realităţile descrise mai susne demonstrează însă că noţiunea de „caracterconstant” utilizată de MAEIE pentru a descrieevoluţia dialogului politic dintre Chişinău şiWashington nu este altceva decât o expresieeufemistică care ascunde caracterul stagnant alcooperării dintre Republica Moldova şi SUA.Perpetuarea actualei stări este de natură săgenereze riscuri mari la adresa capacităţii ţăriinoastre de a-şi promova eficient intereselenaţionale în condiţiile unui context geopoliticregional instabil. Nestatornicia geopolitică aspaţiului în care ne aflăm a fost scoasă înevidenţă şi, în acelaşi timp, accentuată deagresiunea militară a Rusiei contra Georgiei dinaugust 2008. Tot mai mulţi experţi locali şiinternaţionali recunosc că Rusia se află într-unpermanent proces de reafirmare a supremaţiei saleîn „vecinătatea sa apropiată”.Agenda Moscovei nu coincide cu aspiraţiile şi

obiectivele de integrare europeană ale ţărilordin regiune: Moldova, Georgia şi Ucraina. Pentrua face faţă presiunilor politice, economice şimilitare crescânde din partea Rusiei, Ucraina şiGeorgia, ambele state cu aspiraţii euroatlantice,au avansat recent cooperarea lor politică cu SUAla nivel de parteneriat strategic184. Totodată,Ucraina se află în proces de redefinirecalitativă a relaţiilor sale cu UE. În paralel,Georgia urmăreşte acelaşi obiective strategic înraport cu UE.Redimensionarea relaţiilor cu SUA în sensul

183Anul diplomatic 2008, MAEIE, http://www.mfa.gov.md/evenimente/472644/184La 19 decembrie 2008, Ucraina şi SUA au semnat la Washington Carta cuprivire la partene- riatul strategic,http://www.mfa.gov.ua./usa/en/publication/print/23512.htm ; La 9 ianuarie2009, Georgia a semnat cu SUA Carta cu privire la parteneriatul strategic,http://www.america.gov/st/texttrans-english/2009/January/20090109145313eaifas0.2139093.html

160

dezvoltării unui parteneriat privilegiat trebuiesă devină un imperativ şi pentru clasa politicăde la Chişinău, cel puţin pornind de la douăconsiderente majore. În primul rând, pentru căchestiunea transnistreană nu mai este doar unconflict separatist cu implicaţii regionale, ci oimportantă piesă geopolitică utilizată de Rusiapentru a preveni extinderea lumii euroatlanticeîn spaţiul ex-sovietic şi, în al doilea rând,pentru că Moscova doreşte să renegociezearanjamentele de securitate în Europa, înparticular Tratatul adaptat FACE, precum şi săconvingă SUA şi UE să iniţieze negocieri asupraunui nou Acord comprehensiv de securitateeuroatlantică. Or, în ambele cazuri, o Moldovafără parteneri strategici în Occident riscă să setrezească total nepregătită pentru a-şi apărapropriile interese în timpul posibilelor viitoarediscuţii/negocieri asupra arhitecturii desecuritate euroatlantică.Pentru a evita o atare evoluţie, este necesar ca

autorităţile de la Chişinău să convingă SUA denecesitatea unui parteneriat privilegiat baza peurmătoarele principii:

• sprijin reciproc pentru suveranitatea,independenţa, integritatea teritorială şiinviolabilitatea frontierelor;

• cooperarea în domeniul apărării şisecurităţii pentru a răspunde în mod efectivla ameninţările la adresa păcii şisecurităţii în regiune;

• consolidarea Republicii Moldova ca statindependent, suveran şi democratic, capabilsă contribuie la securitatea şi prosperitateanu doar a cetăţenilor săi, dar şi a întregiiEurope;

• încurajarea şi susţinerea eforturilorRepublicii Moldova în vederea aprofundăriilegăturilor sale politice, economice socialeşi de securitate cu Comunitatea Euro-Atlantică;

• susţinerea integrării depline a RepubliciiMoldova în UE;

• consolidarea securităţii energetice aRepublicii Moldova prin conectarea ei la

161

Coridorul Sudic de tranzitare a resurselorenergetice din Bazinul Caspic spre Europa;

• dezvoltarea cooperării economice moldo-americane prin negocierea unui acordbilateral aprofundat în domeniulinvestiţiilor, extinderea accesului ţăriinoastre la Sistemul General de Preferinţe şiexplorarea posibilităţilor de a semna unacord de liber schimb.

Un astfel de parteneriat privilegiat, întemeiatpe obiective clar definite, poate impulsionaevoluţia şi substanţa relaţiilor ţării noastre cuSUA în toate domeniile de interes reciproc. Maimult decât atât, Republica Moldova şi-ar asiguraun aliat strategic în contextul viitoarelorevoluţii geopolitice din regiune.

162

6. Cooperarea Republicii Moldova în cadrulConsiliul EuropeiEugen Revenco, director de programe, APE

6.1.Aderarea Republicii Moldova la ConsiliulEuropei (CoE)Aderarea la Consiliul Europei constituie un

proces care, formal, porneşte de la statutul deinvitat special acordat legislativului naţional.Delegaţia Parlamentului moldovean a obţinutaceastă calitate la 5 februarie 1993, iar câtevaluni mai târziu, la 20 aprilie 1993 a fost depusăcererea de aderare la Consiliul Europei.Din start, trebuie să menţionăm că deja la etapa

de pre-aderare o serie de reforme au fost iniţiatesau efectuate cu contribuţia esenţială aConsiliului Europei, de exemplu elaborareaConstituţiei, a legii cu privire la statutuljuridic special al Găgăuziei, a legislaţieiprivind organizarea judecătorească şi a celeireferitoare la minorităţile naţionale.În aşa fel, după ratificarea formală de către

Parlamentul naţional, instrumentul de ratificare aStatutului Consiliului Europei a fost depus ladata de 13 iulie 1995, prin care au fost asumateformal o serie de obligaţiuni185 de ordin generalşi speciale, şi anume:a) Angajamente generale, în mare parte presupun

aderarea la convenţii (semnarea şi ratificarea)gestionate de CoE, abţinerea de la unele acţiuniinternaţionale, precum şi respectarea unorprincipii universale de drept:

• semnarea la momentul aderării a Convenţiei europene a drepturilor omului (CEDO);

• ratificarea, într-un an de la aderare, a Convenţiei europene şi a Protocoalelor adiţionale nr. 1, 2, 4, 7, 11;

• semnarea şi ratificarea Protocolului 6 laCEDO privind abolirea pedepsei cu moartea petimp de pace, în 3 ani de la aderare şimenţinerea moratoriului la aplicarea pedepseicapitale până la abolirea completă;

• să recunoască, potrivit Protocolului nr. 11,

185Calea spre aderare şi angajamentele asumate de legislativul naţional se conţin în Avizul APCE nr.

163

dreptul individual de recurs şi jurisdicţia obligatorie a CEDO;

• să se abţină de la ratificarea Convenţiei CSIprivind drepturile omului şi să se abţină de la ratificarea Convenţiei CSI fără acordul prealabil al ConsiliuluiEuropei186;

• să semneze şi să ratifice Convenţia europeanăpentru prevenţia torturii, în decurs de 1 an de la aderare;

• să semneze şi să ratifice Convenţia-cadrupentru protecţia minorităţilor naţionale, întermen de 1 an de la aderare, iar politicilesă fie conduse conform Recomandării APCE 120(1993);

• să semneze şi să ratifice Convenţia europeanăa autonomiei locale, în decurs de 1 an de laaderare, precum şi să examineze ratificareaCartei sociale europene şi a Convenţieieuropene a limbilor minoritare şi regionale;

• să examineze posibilitatea ratificăriiConvenţiei europene privind extrădarea,asistenţa reciprocă în materie penală,transferul persoanelor condamnate;

• să semneze şi să ratifice Acordul generalprivind privilegiile şi imunităţileConsiliului Europei, în decurs de 1 an de laaderare;

• soluţionarea pe cale paşnică a diferendelorinternaţionale şi interne;

• libertatea confesiunilor, fără discriminareşi soluţionarea paşnică a disputei întreMitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei;

• să coopereze cu procedura APCE demonitorizare stabilite de Declaraţia

186 (1995) din 27.07.1995 cu privire la cererea de aderare a Moldovei laConsiliul Europei, care a recomandat Comitetului de Miniştri „să inviteMoldova să devină membru al Consiliului Europei”, concomitent atribuindu-idelegaţiei naţionale 5 locuri în cadrul APCE. Ulterior, Biroul APCE aaprobat la 20.10.1995 studiul de compatibilitate a legislaţiei moldoveneşticu principiile Consiliului Europei.188In cadrul CSI fusese elaborat un instrument regional concurent care îşipropunea crearea unei jurisdicţii paralele cu standarde proprii privindnivelul şi conţinutul protecţiei drepturilor omului, aplicabil ţărilor dinCSI.

164

Comitetului de Miniştri din 10.11.1994187.b) Obligaţiunile speciale se referă la o serie

de măsuri legislative de ordin intern, care prevădîn particular următoarele:

• aplicarea fără restricţii pentru drepturileomului a articolelor 54 şi 55 dinConstituţie;

• să fie schimbat rolul şi funcţiileProcuraturii, transformând această instituţieîntr-un organ care să fie în concordanţă custatul de drept şi standardele CoE;

• să fie create condiţii pentru funcţionarea şistudierea limbii de stat;

• transferarea responsabilităţilorpenitenciarelor de la MAI la MinisterulJustiţiei, până în toamna anului 1995;

• adoptarea unui nou Cod Penal şi a unui nouCod de Procedură Penală, într- un an de laaderare;

• modificarea art. 116 § 2 din Constituţiepentru a asigura independenţa justiţiei înconformitate cu standardele CoE, într-un ande la aderare;

• Legea şi practicile privind autoadministrarealocală să fie reformate conform Convenţieieuropene a autonomiei locale.

În aşa fel, Republica Moldova devenise în 1995una din primele ţări ex-URSS care au aderat laConsiliul Europei, după ţările baltice şi primadintre ţările CSI188. În cei 13 ani de participareîn organizaţie, Republica Moldova a devenit partesau a semnat 69 convenţii gestionate de CoE.Ratificarea CEDO a fost precedată de realizarea

unui studiu de compatibilitate a legislaţiei şielaborarea unor modificări în legislaţie pentru aexclude o parte esenţială a normelorcontradictorii, susceptibile de a generacondamnări din partea Curţii de la Strasbourg.Abia după ajustarea legislaţiei conform

187Procedură a fost adoptată de Comitetul de Miniştri al ConsiliuluiEuropei (CMCE, Deputies) la Reuniunea 535 din 20.04.1995.188Diplomaţia moldovenească a folosit acest argument în demersul său pro-european. Astăzi, însă, acest argument poate fi contraproductiv, din cauzacă suntem deja prima ţară care nu reuşeşte să-şi îndeplineascăangajamentele asumate la aderare mai bine de 13 ani!

165

recomandărilor, Parlamentul a publicat Hotărârea189

nr. 1298 din 24.07.1997 privind ratificareaCEDO în Monitorul Oficial nr. 054 din 21.08.1999 (peste 2 ani).În contextul aderării la CEDO, a fost instituit

un oficiu nou, necunoscut până atunci, biroulAgentului Guvernamental, care reprezintăinteresele Guvernului în faţa Curţii de laStrasbourg.În anul 1998, diplomaţia moldovenească, într-o

competiţie regională, a reuşit să atragă190 laChişinău deschiderea Biroului de Documentare şiInformare a Consiliului Europei (BDICE), pentru asprijini eforturile Guvernului de răspândire acunoştinţelor despre drepturile omului şimecanismele lor de protecţie, procesele şistandardele democratice. Acest oficiu nu este omisiune diplomatică şi nu îndeplineşte funcţiipolitice.Ca şi în celelalte cazuri, aderarea la o

organizaţie internaţională presupune şi ocotizaţie la bugetul acesteia. Contribuţia anualăa Republicii Moldova la bugetul organizaţiei afost fixată la cota de 0,12%. În expresiebănească, împreună cu cotizaţiile la alte fondurigestionate de CoE, suma achitată anual este înmediu circa 290 mii euro anual191. Coordonareaactivităţilor cu CoE pe orizontală şi peverticală192 este asigurată de MinisterulAfacerilor Externe. De-a lungul anilor bugetulnaţional şi MAE au alocat variabil resurse umaneşi materiale acestui segment. Mobilizareaconsiderabilă a resurselor financiare şi

189În conformitate cu Legea privind tratatele internaţionale din 1992,tratatele internaţionale se ratificau prin hotărâre de Parlament. Iarpublicarea acestora se asigura de Biroul Permanent al Parlamentului.Această funcţie a fost delegată mai târziu Cancelariei de Stat. Ulterior şipână în prezent, ratificarea tratatelor este decisă prin lege.190Într-un concurs regional.191Contribuţia anuală a RM la bugetul CoE pentru 2007 — 295040,46 euro;pentru anul 2008 — 299703,46 euro; pentru anul 2009 — 311,114 mii euro; iarîn cei 13 ani de participare în organizaţie — peste 3,5 mln euro.192Pe verticală — coordonarea activităţilor Reprezentanţei Permanente a R.Moldova pe lângă CoE de la Strasbourg, a relaţiilor cu Guvernul,Parlamentul şi Preşedinţia revine, în principal, MAE.

166

instituţionale a avut loc în anul 2003, cu pri-lejul Preşedinţiei moldoveneşti a Comitetului deMiniştri al Consiliului Europei193 (inclusivcontribuţiile întârziate mai mulţi ani la bugetulCoEAdaptând modelul evoluţiei percepţiei calităţii

de membru al organizaţiei lansat de fostulsecretar general, Daniel Tarschis, putem avansaurmătoarea clasificare:

• „ignoranţă” — care caracterizează primii anide suveranitate şi independenţă,1990-1992;

• „prestigiu şi importanţă pentru confirmareasuveranităţii noilor state” — carecaracterizează procesul de aderare, însoţitde reforme fundamentale pentru construcţiastatală, demarate convenţional cu procesulreformei organizării judiciare, încetarearăzboiului de pe Nistru, aderarea la ONU şiobţinerea calităţii de membru CoE, care aumarcat perioada 1992-1995;

• „descoperirea avantajelor, în special pentrucolectarea şi schimbul de experienţăpolitică”, care a început după aderare în1996 şi redescoperită în 20012003 încontextul crizei politice şi protestelorstradale;

• „angajarea în perspective europene” presupunereforme încheiate, instituţii democraticestabile, apărarea efectivă a drepturiloromului.

În acest context, ne interesează mai multeficienţa utilizării avantajelor oferite deConsiliul Europei pentru angajarea în perspectivaeuropeană. Astfel, în ultimii 10 ani Republica193Cu acest prilej au fost achitate toate restanţele financiare, s-a extinsReprezentanţa Permanentă până la 5 unităţi diplomatice, s-a extins secţiaConsiliul Europei din MAE tot la 5 unităţi şi s-au întărit capacităţiletehnice ale MAE. Cu toate acestea, până în anul 2008, toţi cei patrureprezentanţi permanenţi ai R. Moldova la Consiliul Europei au fost numiţipe criterii politice, din afara serviciului diplomatic. În consecinţă,niciunul din aceştia după rechemare nu a revenit şi nu a mai activat încadrul aparatului central. De altfel, această situaţie este caracteristicăîntregului sistem al serviciului diplomatic, iar în 2008, în centrala MAEeste angajat un singur fost şef de misiune diplomatică.

167

Moldova a promovat constant câteva obiective194:- confirmarea şi întărirea suveranităţii

Republicii Moldova asupra întreguluiteritoriu, prin internaţionalizareaconflictului transnistrean şi atragerea spri-jinului comunităţii internaţionale, înspecial al UE;

- încheierea monitorizării APCE a îndepliniriiobligaţiunilor şi angajamentelor de aderare;

- atragerea asistenţei CoE şi statelor membrepentru avansarea reformelor democratice,statului de drept şi drepturilor omului.

Monitorizarea angajamentelor asumate în cadrulConsiliului Europei

Monitorizarea obligaţiilor şi angajamentelorasumate cu prilejul aderării se efectuează deAPCE195 şi se desfăşoară conform unei proceduristabilite prin Declaraţia Comitetului de Miniştridin 10.11.1994 şi adoptată de Comitetul deMiniştri al Consiliului Europei (CMCE, Deputies) laReuniunea 535 din 20.04.1995. Rezoluţiile şirecomandările APCE adoptate în acest contextpoartă o încărcătură politică şi reflectă voinţăgenerală a instituţiei, dar nu sunt obligatoriidin punct de vedere juridic pentru statele membre.Totuşi, în cadrul procedurii de monitorizare aangajamentelor de aderare, acestea trebuie priviteca linii directoare, în raport cu care vor fievaluate reformele interne.

În pofida faptului că multe din obligaţiunile şiangajamentele asumate sunt asortate cu un termende executare, nici după 13 ani de la aderareacestea nu sunt implementate. Republica Moldovaeste astăzi ţara cu cea mai lungă „istorie” deimplementare a angajamentelor de aderare!

Aceasta reflectă nivelul de eficienţă internă areformelor. În primul rând, nivelul de eficienţă alegislativului, care adoptă aceste reforme şi

194Altele fiind derivate sau ocazionale, fără a beneficia de un angajament susţinut.195Procedura de monitorizare a R. Moldova a fost demarată în bazaRezoluţiei APCE 1155 (1998) privind evoluţia procedurilor de supraveghere aAdunării (aprilie 1997 - aprilie 1998), adoptată la Reuniunea APCE din21.04.1998.

168

urmăreşte executarea legilor adoptate. Şi în aldoilea rând, nivelul de eficienţă a executivului,căruia îi revine sarcina de implementare efectivăa legislaţiei şi mecanismelor noi. Roluldiplomaţiei, în acest caz, se reduce în mare partela funcţia de informare şi atragere a asistenţeistrăine necesare.

Criza economică regională din 1998, însoţită dedemisia guvernului, reforma constituţională înplină criză din 1999-2000 au sustras sau auparalizat o parte din resurse, în special aleMinisterului Justiţie şi ale legislativului.Priorităţile s-au deplasat spre o agendă politicăinternă de scurtă durată legată de alegerileparlamentare şi instalare a sistemului politicnou, ceea ce explică parţial, dar nu justifică,tărăgănarea reformelor democratice angajate. Înaşa fel, o parte din reformele asumate nu au fostimplementate în termenul convenit (1-2 ani),altele nu au fost duse până la capăt (reformajudiciară şi de drept), iar unele au fost efectivsabotate (reforma procuraturii, transferareapenitenciarelor şi locurilor de detenţie însubordinea Ministerului Justiţiei).Degradarea situaţiei politice în ţară şi

protestele stradale de la începutul anului 2002 auscos în evidenţă problemele majore, care urmau săfie adresate în mod prioritar şi care s-au regăsitîn rezoluţiile şi recomandările APCE196 referitoarela stabilitatea instituţiilor democratice şiprogresul în îndeplinirea obligaţiunilor şi anga-jamentelor asumate. Situaţia constatată deraportori şi sprijinită de APCE conţine o listă

196Rezoluţia 1280 (2002) şi Recomandarea 1554 (2002) privind funcţionareainstituţiilor democratice în Moldova, adoptate la 24.04.2002; Rezoluţia1303 (2002) privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova,adoptată la 26.09.2002; Recomandarea 1605 (2002) privind dezvoltareaeconomică a Moldovei: provocări şi perspective, adoptată la 27.05.2003;Rezoluţia 1465 (2002) şi Recomandarea 1721 (2005) privind funcţionareainstituţiilor democratice în Moldova, adoptate la 4.10.2005; Rezoluţia 1572(2007) şi Recomandarea 1810 (2007) privind onorarea obligaţiilor şiangajamentelor de către Moldova, adoptate la 2.10.2007; Rezoluţia 1619(2008) cu privire la starea democraţiei în Europa, funcţionareainstituţiilor democratice şi progresul în procedura de monitorizare a APCE,adoptată la 25.06.2008.

169

mai lungă şi mai punctuală a politicilor şiinstituţiilor care necesită reforme. În afara derestanţele anterioare, se constată regreseintroduse printr-o serie de reformeantidemocratice (ex. justiţie, administrarealocală) întreprinse după 2001 şi care au dus ladegradarea dialogului politic intern etc. Înpofida majorităţii constituţionale pe care odeţinea PCRM, adoptarea şi implementareareformelor indicate nu s-a produs. Chiar şitrecerea de la retorica de confruntare la o formămai cooperantă de comunicare din partea partiduluide guvernământ şi a instituţiilor puterii cuinstituţiile europene s-a produs treptat. Trebuiesă menţionăm că nici angajamentele publice aleşefului statului şi lider al PartiduluiComuniştilor, V. Voronin, formulate în mod repetatşi de la diferite tribune, inclusiv în faţa APCE,nu au avansat reformele şi nu au dus la închidereacapitolelor de monitorizare. În pofida faptului căse apropia preluarea preşedinţiei CMCE de cătreRepublica Moldova în mai 2003 şi în pofidaapelurilor directe şi repetate ale secretaruluigeneral al CoE, ale Comitetului de Miniştri şi alepreşedintelui APCE, promisiunile formulate deliderii politici moldoveni nu au fostmaterializate în voinţa politică internă.Calea integrării europene este invocată cu

diferite ocazii de conducerea statului, începândcu 1998. Chiar şi în perioada de orientareunilaterală spre Est a vectorului politiciiexterne, 2001-2003, retorica pro-europeană a fostpăstrată în comunicarea cu Occidentul197. Ulterior,autorităţile prezentau CoE în societateamoldovenească drept „anticamera” UE. Acelaşi lucruîl confirmă APCE prin Rezoluţia 1515 (2002), undese notează cu satisfacţie faptul că ComisiaEuropeană face trimitere sistematică laîndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor încadrul CoE atunci când întocmeşte rapoartele salede progres în procedurile de aderare şi pre-197Vezi luările de cuvânt ale lui V. Voronin în faţa APCE în 2001 şi 2003;declaraţiile în contextul întâlnirilor cu secretarul general al CoE, cupreşedintele APCE etc.

170

aderare. De asemenea, referindu-se la PoliticaEuropeană de Vecinătate (PEV)198, AdunareaParlamentară aminteşte că respectarea obligaţiilorşi angajamentelor faţă de Consiliul Europei este„o condiţie prealabilă pentru orice integrareeuropeană mai avansată”199. Planul de acţiuni RM—UEsemnat in februarie 2005, la rândul său, conţinereferinţe multiple la angajamente şi domenii deacţiune directă a Consiliului Europei.Rezoluţia APCE 1572 (2007) încurajează din nou

în mod expres autorităţile naţionale să ducă labun sfârşit reformele pentru a executa înîntregime angajamentele asumate. îndeplinireaacestei condiţii este necesară pentru a încheiaprocedura de monitorizare şi a lansa dialogulpost-aderare200. Vizita preşedintelui AdunăriiParlamentare a Consiliului Europei (APCE), LuisMaria de Puig, efectuată la Chişinău în iulie2008, a precedat încheierea sesiunii de vară alegislativului moldovean. în cadrul sesiunii devară a APCE, la 25 iunie, a fost adoptatăRezoluţia nr. 1619 privind funcţionareainstituţiilor democratice în Europa, care facereferinţe exprese şi la starea de lucruri dinMoldova. Aceasta evaluează situaţia de la ultimaRezoluţie din octombrie 2007. A fost încă o ocaziede a transmite direct conducerii de la Chişinău,partidelor politice şi societăţii în ansamblumesajul privind starea de spirit în ConsiliulEuropei referitoare la respectarea angajamentelorşi progresele realizate. Această poziţie a APCE afost reiterată public în discursul pe care LuisMaria de Puig l-a ţinut în faţa legislativuluimoldovean.în primul rând, preşedintele APCE a ţinut să

sublinieze că reformele promise la momentuladerării trebuie accelerate, pentru cămonitorizarea respectării angajamentelor deaderare a Moldovei durează prea mult — 13 ani!

198Recomandarea 1724 (2005).199P.7.1 Rezoluţia 1515 (2002) privind evaluarea procedurilor de monitorizare a Adunării (mai2005-iunie 2006)200Punctul 21 din Rezoluţia APCE 1572 (2007).

171

Este nevoit să spună că esenţa lucrurilor nu s-aschimbat spre o stabilitate democratică şi edeparte de îndeplinirea angajamentelor asumate.Din nou, de rând cu mici progrese, sunt constatatenereguli:

- stagnare în adoptarea legislaţiei, cea mai strigătoare fiind reforma procuraturii, care nu progresează201;

- regrese, inclusiv în legislaţia electorală, încetarea transmisiunilor directe a şedinţelor legislativului etc.

Domeniile problematice constituie deja un fel de“pachet standard moldovenesc”: justiţia,libertatea de exprimare, combaterea corupţiei,reforma administrativă şi condiţiile de activitatea municipalităţilor, aspectele electorale, reformaprocuraturii. Altfel zis, Strasbourgul aşteaptăsoluţii definitive şi nu doar o dinamică. O nouăcondiţie introdusă în Rezoluţia nr. 1619 se referăla observarea pregătirii şi desfăşurăriialegerilor parlamentare din 2009. în consecinţă,indiferent de viteza şi calitatea reformelor, R.Moldova nu mai are şanse să încheie procedura demonitorizare a angajamentelor în anul 2009202.6.2. Monitorizarea tematica a Comitetului deMiniştri alConsiliului EuropeiÎn conformitate cu Statutul Consiliului Europei,

Comitetul de Miniştri este împuternicit săefectueze monitorizări pe diferite subiecte. Înacest context, R. Moldova este invitată periodicsă prezinte rapoarte sectoriale despreîndeplinirea angajamentelor asumate. Cel mai desau fost identificate probleme referitoare lafuncţionarea instituţiilor democratice, libertateade exprimare203, funcţionarea şi independenţasistemului judiciar, situaţia democraţiei localeşi libertatea conştiinţei şi religiei.

201Anumite evoluţii au fost înregistrate la sfârşitul anului 2008.202Evenimentele din aprilie 2009 şi evoluţiile politice interne aucomplicat şi mai mult sarcina legislativului şi executivului pentru anul2010.203Bunăoară, în anul 2004 au fost constatate disfuncţionalităţi referitoarela audiovizual, în mod special privarea de licenţe de emisie pentruposturile locale « Euro Tv » şi radio « Antena-C ».

172

Dacă mecanismele anterioare sunt aplicate în modnormal faţă de toate statele, atunci proceduraprevăzută de Art. 52 din Convenţia europeanăpentru drepturile omului este excepţională şineobişnuită. Ea este iniţiată de secretarulgeneral al CoE în raport cu unul din statelemembre atunci când există temei de a bănui căacţiunile sau politicile acestuia încalcăprevederile Convenţiei. Anterior, aceeaşiprocedură fusese aplicată doar în cadrul unormăsuri generale de supraveghere pentru toateţările, iar la nivel individual numai faţă deFederaţia Rusă în 1999, în legătură cu războiulcivil din Cecenia.Republica Moldova a devenit în anul 2002 una din

rarele ţări invitate să prezinte un astfel deraport-evaluare a politicii şi practicii deaplicare a mai multor dispoziţii din Convenţie:decizia de suspendare a unui partid politic,educaţia şi studierea limbilor, a istoriei şi aautonomiei locale. Aplicarea Art. 52 faţă de ţaranoastră este dovada unei îngrijorări serioasepentru derapajele alarmante in domeniile citate.Acest fapt vorbeşte despre disfuncţii la nivel depolitici şi instituţiile care le aplică şialimentează temerile şi suspiciunile desprereversibilitatea reformelor democratice în ţară.În urma protestelor stradale şi înrăutăţirii

situaţiei politice în ţară, Comitetul de Miniştria sprijinit la 20.10.2002 propunerea secretaruluigeneral al CoE de a institui şi trimite laChişinău pe o durată mai lungă un reprezentantspecial. Ulterior, candidatura, mandatul şi durataacestuia au fost coordonate şi încheiată o înţele-gere în formă simplificată prin schimb descrisori. Iniţial, termenul acestei misiuni urmasă fie limitat, iar mandatul presupunea înprincipal facilitarea dialogului în cadrul meselorrotunde permanente ale partidelor politice,funcţii de legătură între CoE şi Chişinău,coordonarea implementării Programului-pilot decooperare şi a Programului comun CoE/UE. Astăzi,Chişinăul găzduieşte al 7-lea an OficiulReprezentantului Special al Secretarului General

173

al CoE, al cărui mandat s-a extins şi include dejaşi subiecte politice, inclusiv referitoare laîndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor deaderare. Este un semnal descurajator, carevorbeşte despre viteza şi evoluţia proastă areformelor.Între timp, subiectul Transnistriei capătă o

nouă dimensiune pe agenda relaţiilor R. Moldova —CoE în contextul stabilităţii instituţiilordemocratice. De această dată constatându-se laChişinău lipsa de transparenţă şi înlăturareaintenţionată a unei părţi a clasei politice(opoziţia politică) de la procesul de reintegrarea teritorială204.Intervenţia CoE vine pentru a contracaraexcluderea din proces şi a face acest procesparticipativ pentru întreaga societate.În perioada mai-noiembrie 2003, Republica

Moldova a exercitat preşedinţia Comitetului deMiniştri al Consiliului Europei. Pe fundalulcrizei politice interne din 2002, înrăutăţiriirelaţiilor cu vecinii, neexecutării deciziei CEDOîn cauza Mitropolia Basarabiei, existau multe vocicare puneau la dubii capacitatea preluării acesteifuncţii. Coordonarea activităţilor prevăzute într-un plan de acţiuni special a fost asumată de oComisie interministerială, condusă după tradiţiilenoi de şeful statului. Deşi Comisia avea ogreutate politică majoră prin componenţa ei (unfel de mini-guvern), scopurile efectiv realizateau fost de natură tehnică. Aceasta a reuşit doarsă creeze un fundal de toleranţă necesar pentrudetensionarea preluării preşedinţiei ConsiliuluiMiniştrilor al CoE: schimbarea retoricii,angajarea în diverse proceduri de consultare,adoptarea unor decizii (parţiale sau intermediare)în direcţia implementării recomandărilor.Vizitele frecvente la Chişinău ale secretarului

general al Consiliului Europei, a preşedinţilorAdunării Parlamentare a Consiliului Europei,Congresului Puterilor Locale şi Regionale înEuropa vorbesc despre preocupările organizaţiei

204SG W. Schwimmer la Conferinţa de la Chişinău privind conflictele îngheţate, septembrie 2003 Chişinău;

174

pentru randamentul scăzut al reformelor politice.Totuşi, trebuie să constatăm anume progreserealizate în această perioadă: achitarea integralăa restanţelor faţă de CoE şi Banca de Dezvoltare aCoE, lansarea unor proiecte în cadrul băncii;întărirea capacităţilor instituţionale ale MAEIEprin asigurarea cu resurse umane şi materialesuplimentare a Reprezentanţei Permanente de laStrasbourg, precum şi a aparatului central al MAE;demararea procesului de coordonare orizontalăinterdepartamentală; revenirea treptată, deşiparţială asupra unor reforme; sprijinul şi apelulCoE către instituţiile financiare şi statelemembre pentru reluarea finanţării R. Moldova; unanumit impact pozitiv de imagine ş.a.De asemenea, în pofida capacităţilor de a

conduce lucrările Consiliului Miniştrilor al CoEde către reprezentanţii R. Moldova, impactulacestei preşedinţii poate fi văzut şi altfelpornind de la relaţiile încordate cu vecinii (cuUcraina — dispute de frontieră, iar România,învinuită de revanşism şi atentat lastatalitate205), iar în interior — trenareareformelor şi refuzul de a da curs efectivrecomandărilor CoE. Din această perspectivă,imaginea R. Moldova în calitate de preşedinte înexerciţiu al Consiliului Miniştrilor al CoE acontribuit în oarecare măsură la coborâreastandardelor democratice în regiune. Prin exemplulnereuşitelor proprii, slăbind organizaţia şi rolulei. Or, acest lucru nu este nici în interesulcetăţenilor săi, nici nu corespunde interesuluinaţional de a extinde standardele democratice şidrepturile omului în regiunea transnistreană.În asemenea circumstanţe, nu putem vorbi încă

despre o angajare ireversibilă pe caleaperspectivei europene. Credibilitatea scăzută aautorităţilor naţionale în faţa cetăţenilor săiface să crească importanţa Consiliului Europei.Constatarea micilor progrese înregistrate vine205Întâlnirea preşedintelui moldovean V. Voronin cu preşedintele român I.Iliescu la 1.08.2003 la Prut la aniversarea de 25 ani a CentraleiHidroelectrice Stânca-Costeşti şi semnarea în prezenţa acestora a unuiacord bilateral privind exploatarea apelor, şi pescuitul în râul Prut nu auschimbat esenţa relaţiilor.

175

întru susţinerea generală şi încurajareaprocesului de integrare europeană şi aintegrităţii teritoriale a R. Moldova. Criteriulminimal de angajare ireversibilă pe caleaperspectivei europene şi aprofundarea relaţiilorcu UE depinde în măsură considerabilă deîndeplinirea angajamentelor şi obligaţiilorasumate la momentul aderării la Consiliul Europei.Procedura de monitorizare a devenit mai minuţioasăîn urma evenimentelor interne şi regreselorconstatate de Adunarea Parlamentară a ConsiliuluiEuropei (APCE).Stagnarea reformelor se produce, în primul rând,

din cauza lipsei unei voinţe politice. Sistemulinstituţional a intrat într-un blocaj din cauzacentralizării luării deciziilor, a anihilatiniţiativa şi a limitat competenţa experţilor devoinţa arbitrară a unui grup politic. Adoptarea şiimplementarea reformelor trebuie să beneficieze deun climat politic adecvat, antrenând societatea înansamblu în acest proces de modernizare.Autorităţile locale urmează să fie implicate înacest proces, asigurând şi o comunicare amplă cusocietatea. În acest sens, redarea autonomieiadministraţiilor locale este unul din imperativelesolicitate. Integrarea europeană şi reformele nusunt preocuparea exclusivă a unor politicieni saua unor funcţionari din Ministerul Justiţiei,aceste acţiuni trebuie să aibă un caracterparticipativ şi să implice întreaga societate,pentru a face reformele înţelese, susţinute şiireversibile.6.3. Conflictul transnistrean pe agendaConsiliului Europei:oportunităţi ratateÎn procesul aderării la CoE, Republica Moldova a

accentuat în permanenţă că ameninţarea majorăpentru suveranitate provine din partea „mişcăriisecesioniste din Transnistria”, iar soluţionareaconflictului trebuie să fie însoţită de retragereaArmatei a 14-a a Rusiei, conform acordului semnatla 21.10.1994 la Moscova şi care încă urma să fieratificat de Federaţia Rusă. Această poziţie a

176

găsit susţinere în CMCE şi APCE206.Retragerea prezenţei militare străine (forţe

militare şi armament ale Rusiei) este o prioritatea politicii externe şi a fost promovată în listaangajamentelor de aderare a Federaţiei Ruse, caretrebuia „să ratifice în decurs de 6 luni din dataaderării Acordul interguvernamental moldo-rus din21.10.1994 şi să continue retragerea Armatei a 14-a şi echipamentului său de pe teritoriul Moldovei,în decurs de 3 ani din data semnării acordului”207.Diplomaţia moldovenească a urmărit să păstreze

subiectul deschis pe agenda Consiliului deMiniştri şi a Adunării Parlamentare a CoE până laexecutarea deplină a acestuia. Astfel, APCEconstată că, în perioada 2002-2005, a fostrealizat un foarte mic progres în retragereatrupelor din Moldova şi aminteşte Federaţiei Rusecă retragerea forţelor militare şi armamentuluisău de pe teritoriul Moldovei urma să fie efectuatpână în octombrie 1997 şi urmează să fieîndeplinit fără întârziere208.Internaţionalizarea conflictului transnistrean a

urmărit crearea condiţiilor necesare pentruretragerea forţelor militare străine de peteritoriul ţării, precum şi atragerea UE şi CoE înprocesul de reglementare şi de negociere astatutului special al regiunii transnistrene.Această abordare a găsit înţelegere şi susţinereatât în Adunarea Parlamentară a ConsiliuluiEuropei (APCE), cât şi în Consiliul de Miniştri alConsiliului Europei (CMCE)209.Consiliul Europei nu are competenţe directe

pentru soluţionarea unor conflicte cum ar fi celtransnistrean. Mecanismele sale de intervenţie înasemenea situaţii sunt limitate: vizitele şirapoartele periodice ale Comitetului pentruprevenirea torturii (CPT) în Transnistria, cele

206„... partizanii reunificării cu România, a cărei perspectivă a generatmişcarea secesionistă în Transnistria ...”, p. 6 al Avizului APCE 188(1995).207Avizul APCE nr. 193 (1996) privind cererea Rusiei de aderare la Consiliul Europei, p. 10.208Rezoluţia APCE nr. 1455 (2005) privind îndeplinirea obligaţiunilor şiangajamentelor de aderare de către Federaţia Rusă, p. 3 şi p.14 i).2092001-2003 - pentru elaborarea unei constituţii noi, crearea unui statfederal ; 2004 - pentru crearea unei autonomii largi.

177

ale Comisarului pentru Drepturile Omului,utilizate cu diferite ocazii în contextul apărăriidrepturilor fundamentale; diferite forme de sus-ţinere a societăţii civile ş.a. O implicare maiactivă prin prisma apărării drepturilor omului s-areuşit în 2004, în contextul crizei şcolilormoldoveneşti cu predare în limba română de pemalul stâng al Nistrului.

În iulie 2004, CEDO adoptă cea mai cu răsunet pentruRepublica Moldova decizie „Ilaşcu şi alţiiîmpotriva Federaţiei Ruse şi R. Moldova”. Aceastaa adus abordări şi îngrijorări noi. Curtea a făcutceea ce nu s-au încumetat politicienii: a stabilitresponsabilitatea Federaţiei Ruse pentru violareadrepturilor fundamentale în această regiune,pornind de la exerciţiul efectiv al jurisdicţieisale pe acest teritoriu, pentru ajutorul militar,economic şi de altă natură pe care Federaţia Rusăîl acordă regimului separatist, care altfel nu arsupravieţui. De asemenea, Curtea a decisrăspunderea Republicii Moldova pentru încălcareaobligaţiilor pozitive, din moment ce a constatatcă Republica Moldova a renunţat să mai depunăeforturi pentru restabilirea drepturilorviolate210.În pofida deciziei şi eforturilor CMCE în cadrul

procedurii de supraveghere a executării deciziilorCEDO, acest caz rămâne a fi unul din extrem derarele neexecutate. Influenţa politică aComitetului de Miniştri este limitată de voinţastatelor membre. În această situaţie, APCEconstată răspunderea pentru neexecutare anume aFederaţiei Ruse, care afirmă că „nu are nici oinfluenţă în regiune ..., aserţiune care nu poatefi luată în serios”211. În aşa fel, Republica210Răspunderea intervine din cauza şi din momentul în care Curtea constatăcă şeful statului cere public retragerea cererii depuse la CEDO dreptcondiţie pentru eliberarea celorlalţi deţinuţi. Este interesantă oscilaţiapoziţiei Republicii Moldova în acest caz: iniţial susţine acuzaţiileîmpotriva FR, iar apoi Curtea constată o schimbare de poziţie, şi anumeabsolvirea de orice răspundere FR?! Remarcăm că această schimbare de macazs-a produs după schimbarea puterii la Chişinău în 2001, a agentuluiguvernamental şi a cursului de politică externă spre o relaţie unilateralămai strânsă cu Federaţia Rusă.211Rezoluţia APCE nr.1516 (2006), § 11.2.

178

Moldova obţine încă un set de argumente politice,juridice şi morale în faţa Rusiei, privindsituaţia şi rolul fiecăruia în Transnistria,argumente care trebuiau valorificate.La prima vedere, măsurile de influenţă politică

şi juridică asupra Federaţiei Ruse au fostepuizate: CMCE a adoptat cinci rezoluţiiinterimare pe acest caz; APCE a cerut repetatexecutarea deciziei CEDO în cauza Ilaşcu. Avândacest set de argumente, Republica Moldova avea ladispoziţie cel puţin încă o cale de acţiune, şianume — acţiunea interstatală în faţa CEDOîmpotriva Federaţiei Ruse, care se opune flagrantexecutării deciziei pronunţate de CEDO. Insă, înpofida intenţiei declarate public de a acţiona înfaţa instanţelor internaţionale (CEDO, CIJ), acestmijloc nu a fost valorificat212.Asemenea experienţă este bine cunoscută în CoE

după acţiunile interstatale ale Ciprului şi aleGreciei împotriva Turciei. Constatăm că renunţareala alte eforturi s-a făcut în pofida embargouluicomercial aplicat importurilor moldoveneşti(carne, vin) şi sistării livrărilor de gaz decătre Federaţia Rusă. De exemplu, în ultimii optani, autorităţile moldovene au renunţat să maiceară recunoaşterea responsabilităţii FederaţieiRuse în cauza Ilaşcu şi alţii împotriva FederaţieiRuse şi Republicii Moldova. Trasând o paralelă curenunţarea la acţiunile interstatale în faţajurisdicţiilor intenţionale, putem constata oinconsecvenţă continuă în acţiunile RepubliciiMoldova pe dosarul transnistrean după 2001.7.Cooperarea Republicii Moldova în cadrul Comunităţii Statelor IndependenteEugen Revenco, director de programe APE Victor Chirilă, director executiv APE7.1. CSI, un geamantan greu de dusComunitatea Statelor Independente (CSI) este una

212Nici în cadrul CEDO şi nici în cadrul ONU, chiar daca Federaţia Rusăintrodusese deja embargo împotriva exporturilor moldoveneşti în anii 2004-2005, iar în iarna lui 2006 a întrerupt livrările de gaz etc.

179

din cele mai vestite organizaţii regionale înspaţiul geografic cuprins de ţările constituente.Pe cât de vestită, pe atât de necunoscută caorganizare, acţiune sau realizări. Ea cuprindea 12state ex-URSS, între timp au rămas 11. Organizaţiadeclară că nu are competenţe su- pranaţionale213, aconstituit 87 de organe (9 organe principale delucru şi 78 organe sectoriale specializate).Iniţial, Republica Moldova şi-a direcţionat

interesul pentru cooperarea economică, socială şijuridică pentru prevenirea şi soluţionareaconflictelor, dar a formulat rezerve la StatutulCSI care exclud participarea la securitateacolectivă, cooperarea politico-militară,coordonarea politicii externe şi politicii demigraţie214. Hotărârile Parlamentului privindratificarea Acordului de constituire a CSI şi aStatutului CSI pornesc de la “înţelegerea faptuluică Republica Moldova se va orienta mai întâi detoate la colaborarea economică şi va excludeinteracţiunea în domeniile politico-militare”.Conflictul transnistrean a marcat relaţiile

internaţionale ale R. Moldova la sfârşitul anilor1990, autorităţile de la Chişinău încercând săincludă subiectul în agenda discuţiilormultilaterale. Întâi, în iunie 1999, miniştriiAfacerilor Interne din ţările membre ale CSI s-aupronunţat pentru limitarea contactelor curegiunile separatiste şi administraţiile lor.Apoi, în decembrie 1999, miniştrii AfacerilorExterne au fost invitaţi să dezbată problematransnistreană. Iar punctul culminant l-aconstituit dezbaterea subiectului la reuniunileşefilor de state şi de guvern din 25 ianuarie2000. În speranţa că diferendul va fi soluţionatîn scurtă vreme, în delegaţia oficială aRepublicii Moldova au fost incluşi reprezentanţi213Art. 1 al. 3 al Statutului CSI.214Acordul de constituire a CSI a fost ratificat cu anumite rezerve prinHotărârea Parlamentului nr. 40-XIII din 8.04.1994; Statutul CSI şirezervele formulate au fost ratificate prin Hotărârea Parlamentului nr. 76-XIII din 26.04.1994. După retragerea unor rezerve de către Parlament prinLegea nr. 1356-XV din 4.10.2002, Republica Moldova a păstrat în vigoarerezervele referitoare la articolul 4 alineatul 9, articolele 11, 12, 13,14, 15, 30 şi 31 din Statutul CSI, www.cis.minsk.by

180

ai administraţiei de la Tiraspol215.Chiar şi după schimbarea puterii la Chişinău, a

continuat căutarea de sprijin în CSI pentrusoluţionarea conflictului transnistrean, inclusivla reuniunile şefilor de state din CSI216.Ulterior, războiul ruso-georgian din august 2008 apus capăt iluziilor privind capacităţile şi voinţapolitică existente în CSI pentru soluţionareaconflictelor atât dintre ţările membre, cât şiinterne, de genul celui transnistrean. Carezultat,CSI s-a lipsit de un membru — Georgia, care adecis să părăsească organizaţia după războiulruso-georgian. Comitetul de Miniştri reunit în 9octombrie 2008, fără a dezbate serios problema,doar a luat act de această intenţie şi a decis săefectueze o inventariere a documentelor care sevor aplica în continuare. CSI nu a fost eficientănici la începuturi, nici peste 17 ani înprevenirea sau aplanarea conflictelor militareîntre statele membre şi în soluţionareaconflictelor secesioniste (care au o tentă externăpronunţată). Altfel spus, organizaţia nu arealizat misiunile pe care şi le-a propus.Un exemplu de demers comun al CSI este

Declaraţia statelor membre CSI privind starealucrurilor în OSCE, adoptată la Reuniunea Şefilorde State din 3 iulie 2004, la Moscova. Aceastaconţine o serie de concluzii privind disfuncţiileşi ineficienţa organizaţiei respective, cerând oabordare diferită a lucrurilor în cadrulorganizaţiei. Între timp, Federaţia Rusă nu şi-aonorat angajamentele de retragere a trupelor,echipamentului şi muniţiilor de pe teritoriul R.Moldova, luate la Summitul de la Istanbul din1999. De aceea, pentru partea moldoveană,Declaraţia pare mai mult o cedare a intereselornaţionale 217, decât promovarea lor.

215După cum relatează Infotag, în delegaţie au fost incluşi Victor Siniov,aşa-numit viceprim-minis- tru din Transnistria, şi Valeri Liţkai,considerat secretar de stat din regiune.216Summitul Jubiliar al CSI de la Moscova, 3.12.2001; Reuniunea Şefilor deState din Chişinău, 7.10.2002217Preşedintele Republicii Moldova, V. Voronin, a formulat o declaraţie

181

Acest demers este cu atât mai straniu, cu cât întoiul crizei şcolilor cu predare în limba românădin Transnistria, preocupările Chişinăului nu augăsit susţinere în CSI. Chiar dacă prim-ministrulRepublicii Moldova, V. Tarlev, a exercitatpreşedinţia Consiliului Şefilor de State din 15septembrie 2004 de la Astana, premierul rus M.Fradkov a precizat după reuniune că “problemele ceţin de predarea în limba moldovenească în şcoliledin Transnistria vor fi rezolvate în complexulgeneral de chestiuni ce ţin de soluţionareadiferendului transnistrean”. Altfel spus, acestechestiuni nu se discută.În conformitate cu prioritatea declarată a

participării sale la CSI, R. Moldova urmăreacrearea unui spaţiu de comerţ liber. Un asemeneaacord multilateral a fost întocmit în cadrulorganizaţiei la 15.04.1994, dar nu a fostratificat de Federaţia Rusă. Paradoxal, motorul şicel mai cointeresat actor în funcţionalitatea CSIridică obstacole în intensificarea cooperării. Or,aceasta era principalul destinatar al exporturilormoldoveneşti, cu o cotă de 50% din totalulexporturilor la sfârşitul anilor 1990.Iniţiativele şi nemulţumirile la acest capitol aufost exprimate în repetate rânduri de-a lungulanilor. În consecinţă, R. Moldova a dezvoltat încontinuare bilateralismul cu toate ţările membreCSI, preponderent cu tentă comercială.Climatul şi calitatea relaţiilor economice între

ţările CSI au oscilat periodic. În contextulinternaţionalizării conflictului transnistrean, altentativelor de a restabili controlulconstituţional asupra frontierei de est a ţării,CSI a fost inutilă atât la compartimentul“cooperarea grănicerilor”, cât şi în ce priveştesecuritatea economică. Odată cu aderareaRepublicii Moldova la OMC in mai 2001, au fostînnoite şi uniformizate ştampilele vamale aplicate

suplimentară (conexă) în care îşi exprima nemulţumirea de faptul că OSCEeste preocupată de problemele democraţiei şi drepturilor omului mai multdecât de soluţionarea conflictelor îngheţate. Dar aceasta pare mai mult opreocupare de partid, odată ce PCRM este învinuit în diverse rapoarte dedegradarea instituţiilor democratice şi a drepturilor fundamentale în ţară.

182

pe teritoriul ţării şi au fost retrase ştampileleacordate în 1997 administraţiei de la Tiraspol.Aceste măsuri erau destinate instituiriicontrolului vamal de către organeleconstituţionale pe segmentul transnistrean alfrontierei moldo-ucrainene. În acest scop,temporar, se preconiza a fi introdus controlulmixt moldo-ucrainean la frontieră. Această măsurăa fost respinsă la Kiev, iar relaţiile bilateraleau suferit o degradare fără precedent în perioada2001-2003. Deşi CSI a fost sesizată la cel maiînalt nivel la Reuniunea Şefilor de State de cătrepreşedintele V. Voronin şi deşi organizaţiadispunea de toate pârghiile necesare, ea nu şi-aasumat rolul de a aplana diferendul iscat. Caurmare, Moldova şi Ucraina au găsit un mediator înpersoana Uniunii Europene. În 2005, a fostinstituită Misiunea EUBAM la frontiera moldo-ucraineană, al cărei mandat a fost extins repetat.În perioada 2004-2006, Federaţia Rusă a introdus

embargoul asupra comerţului cu produse agricole şivinicole provenind din R. Moldova şi Georgia. LaChişinău aceste măsuri au fost percepute casancţiune pentru nesemnarea Memorandumului Kozak218

în noiembrie 2003. Republica Moldova aintensificat contactele cu UE şi a fost „nevoită”să-şi diversifice pieţele de desfacere. Înconsecinţă, pe fundalul disfuncţionalităţii CSI şial pătrunderii treptate pe piaţa din UniuneaEuropeană, aceasta din urmă a devenit partenerulcomercial principal al ţării noastre.După alegerile parlamentare din februarie 2005,

legislativul R. Moldova a reo- rientat vectorulpoliticii externe spre Uniunea Europeană, adoptândîn unanimitate o declaraţie în acest sens.218Memorandumul Kozak este un proiect de înţelegere pentru soluţionareaconflictului transnistrean, negociat de Rusia cu Chişinău şi Tiraspol. Carezultat, se crea o distribuţie dezechilibrată şi fluidă a competenţelor,susceptibilă de blocaje permanente, unde regiunea transnistreană primeadrept de veto asupra celor mai importante decizii politice, inclusiv depolitică externă, iar armata Federaţiei Ruse — dreptul de şedere pentru celpuţin încă 25 de ani. Sub presiunea opiniei publice şi cu susţinereaOccidentului, preşedintele R. Moldova, V. Voronin, a renunţat să semnezedocumentul convenit în ajunul sosirii preconizate a preşedintelui Rusiei,V. Putin.

183

Ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse,S. Lavrov, a avertizat, la Reuniunea Miniştrilorde Externe ai CSI din 25 august 2005 la Moscova,că ţările care au ales o orientare politicăexternă prooccidentală vor suporta consecinţe. Iarîn ianuarie 2006 deja, în contextul unei disputeprivind majorarea bruscă a preţului la gazelenaturale, sunt sistate livrările către Ucraina şiMoldova. Situaţia s-a repetat în iarna 2008-2009.În decembrie 2008 — ianuarie 2009, sub pretextulunui nou diferend comercial, Rusia sistează iarlivrările de gaz către Ucraina şi Moldova.Practici asemănătoare de sistare a livrărilor degaz au fost aplicate şi faţă de Georgia.Constatăm că, în pofida participării în CSI,

angajamentelor multilaterale în cadrul acesteia şiacordurilor bilaterale cu Rusia, statele membreale CSI, inclusiv Moldova, au rămas vulnerabiledin punct de vedere al securităţii energetice.Această vulnerabilitate se manifestă faţă deFederaţia Rusă, care nu a ezitat să utilizezerepetat această pârghie. Iar CSI ca organizaţienici nu a preîntâmpinat conflictul gazului şi nicinu a dezamorsat situaţia. În această ordine deidei, nu a contribuit la asigurarea securităţiienergetice a statelor membre, menţinând şiextinzând dominaţia unui singur actor. În acestcontext, este firească dorinţa ţărilor afectate deaceste riscuri politice de a căuta soluţii şirealizarea intereselor prin alte iniţiativeregionale, ca GUAM sau Parteneriatul Estic propusde UE.

184

Avantajele participării şi organizaţia însăşisunt tratate destul de controversat de observatorişi politicieni. Tot mai mulţi sunt cei care ocalifică drept o formă de divorţ civilizat, fie oformă de menţinere în zona de influenţă a Rusiei,fie o formă de răspândire a intereselor Rusiei sauo improvizaţie a diplomaţiei ruse, care a încercatsă substituie cumva URSS, creând astfel oorganizaţie regională. Aceste voci se aud clar laChişinău, la Kiev, la Tbilisi şi chiar laMoscova219.Din momentul creării, decembrie 1991, şi până în

decembrie 2008, au fost adoptate circa 1800documente, dintre care aproximativ 26% şi-aupierdut valabilitatea, conform statisticiloroficiale ale Secretariatului CSI. Multe vociafirmă că în CSI nu funcţionează un numărimportant de documente semnate, ceea ce a provocatşi discuţii despre „reanimarea” şi„restructurarea” organizaţiei. După încheiereaunei asemenea reuniuni la nivel de şefi de stat,la 24 iunie 2006, preşedintele în exerciţiu al CSIîn acel moment, preşedintele Kazahstanului,Nursultan Nazarbaev, a recunoscut că statele CSIsunt nemulţumite, iar unele chiar foartenemulţumite, pentru că organizaţia se transformase“într-un club de întâlniri al preşedinţilor” şi cădin “1600 documente adoptate in perioadaexistenţei CSI, doar 10% sunt valabile”220.Efectiv, situaţia nici nu poate fi altfel în

condiţiile în care reuniunile şefilor de state şide guvern adoptă de fiecare dată circa 30 dedocumente, în timp record. Aceste documente nusunt precedate de o analiză serioasă la nivelnaţional, fiind deseori de o calitate proastă,elaborate în grabă. Pe de altă parte,administraţiile responsabile din ţară preferă săaccepte semnarea doar pentru „corectitudinepolitică”, fără nicio intenţie de implementare aangajamentelor. Ieşirea din CSI este adusăperiodic în discuţie, în Parlament fiind înaintatăşi o iniţiativă legislativă în acest sens în iulie

219Dezbateri şi sinteze de politică externă, www.ape.md 02.2009.220Infotag, 24.07.2006.

185

2006.Viabilitatea şi utilitatea organizaţiei sunt

puse la îndoială de analişti şi observatori dinMoldova, Ucraina, Georgia, Rusia. Pe de o parte,Federaţia Rusă şi-a redefinit interesele pentru ointegrare regională aprofundată cu membrii UniuniiEconomice Euro-Asiatice (UEEEA) şi ţărileparticipante la Apărarea Colectivă. Pe de altăparte, realităţile deschid noi oportunităţi şiforme de dezvoltare ţărilor din vecinătatea UE,cel puţin pentru cele interesate. În consecinţă,ieşirea din CSI este tot mai des invocată depoliticieni, jurnalişti şi experţi. Ultimainiţiativă legislativă în acest sens, înaintată deun grup de deputaţi în iulie 2006, a fost respinsăde guvern şi de fracţiunea majoritarăparlamentară.

7.2. Republica Moldova, între ComunitateaStatelor Independente şi Uniunea Europeana221

După 17 ani de aflare a ţării noastre în cadrulCSI, poziţia precum că Uniunea Europeană (UE) nune doreşte, iar integrarea în CSI este unicanoastră şansă de a ne include în procesul deglobalizare economică ridică tot mai multe semnede întrebare la Chişinău. Această tendinţă nu estede loc întâmplătoare, dacă ne gândim la faptul că,până în prezent, Republica Moldova încă mai esteîn aşteptarea avantajelor economice, comerciale şipolitice promise de CSI şi, mai ales, dacă negândim la crescânda influenţă şi atracţiepolitică, economică, socială şi culturală pe careo exercită asupra ţării noastre UE, în special decând aceasta din urmă a devenit vecina ei imediatădin Vest.În aceste condiţii, nu este de loc surprinzător

să auzi la Chişinău din ce în ce în ce mai multevoci care se pronunţă pentru abandonarea CSI şiconcentrarea exclusivă pe efortul de integrare aRepublicii Moldova în UE. Pentru susţinătoriiacestei din urmă teze, CSI şi UE reprezintă douăprocese integraţioniste distincte, chiarcontradictorii, şi Republica Moldova va fi nevoităsă opteze, în cele din urmă, în favoarea uneia221http://www.info-prim.md/?a=10&x=&ay=14920

dintre ele. Această viziune nu este împărtăşită depoliticieni filo- CSI de la Chişinău, care, fiindconştienţi de faptul că ponderea crescândă a UE înRepublica Moldova le şubrezeşte sensibil opţiuneastrategică, încearcă, totuşi, să „împace şi lupul,şi capra”. Astfel, majoritatea adepţilor CSIsusţin integrarea simultană a Republicii Moldovaîn CSI şi UE, pentru că, în opinia lor, între celedouă entităţi integraţioniste nu existăincompatibilităţi.Criterii şi instrumente. De remarcat că până în

prezent nici susţinătorii vectorului de integrareexclusiv pro-UE, nici cei care se pronunţă pentruo integrare bi-vec- torială „UE + CSI” nu aureuşit să formuleze argumente solide care ardemonstra incompatibilitatea sau compatibilitateaCSI cu UE. Ambele tabere se mulţumesc să-şifundamenteze opţiunile pro sau contra CSI,jonglând cu declaraţii politice vagi chemate săconvingă cetăţenii Republicii Moldova că: 1)obiectivele CSI şi ale UE sunt sau nu suntcompatibile; 2) valorile şi principiiledemocratice din CSI corespund sau nu corespund cucele din UE; 3) Acordul de comerţ liber semnat încadrul CSI contravine sau nu contravineintereselor Republicii Moldova de a se integratreptat în spaţiul economic al UE; 4) CSI este saunu este deschisă normelor europene etc.În cele ce urmează, ne vom opri succint la toate

cele patru aspecte la care se referă adeseapoliticienii noştri în declaraţiile lor vizavi deoportunitatea ieşirii sau rămânerii ţării noastreîn cadrul CSI. De această dată, însă, considerămnecesar să analizăm aspectele în cauză, utilizândca instrumente de lucru şi acordurile ce stau labaza celor două entităţi integraţioniste, CSI şiUE, în special Acordul de la Minsk privindconstituirea Comunităţii Statelor Independente,semnat de Rusia, Ucraina şi Belarus la 8 decembrie1991 şi, respectiv, Tratatul de la Roma din 1957privind crearea Comunităţii Economice Europene(CEE), predecesoarea actualei UE.UE şi CSI: obiective similare, dar nu şi

compatibile. Vom începe analiza abordând

187

următoarea întrebare: sunt sau nu sunt compatibileobiectivele CSI cu cele ale UE? După cum se ştie,scopul major al Tratatului de la Roma din 1957 afost acela de a pune bazele unei mult mai strânseuniuni între popoarele Europei, „hotărâte — aşacum se menţionează în preambulul Tratatului — săasigure progresul economic şi social al ţărilorlor, acţionând în comun în vederea eliminăriibarierelor care dezbină Europa”. Pentru a atingescopul respectiv, statele semnatare ale Tratatuluide la Roma au căzut de acord să creeze o piaţăeconomică comună, o uniune vamală, să elaboreze şisă implementeze politici comune în domeniileagricol, comercial şi al transporturilor.Spre deosebire de Tratatul de la Roma, Acordul

de la Minsk cu privire la crearea ComunităţiiStatelor Independente a fost conceput de părinţiisăi fondatori

(Belarus, Rusia şi Ucraina) pentru a dezmembraUniunea Sovietică (URSS) — cea mai integrată şiextinsă la acea vreme uniune politico-economicădin Europa de Est şi Eurasia. În consecinţă, princonţinutul său, Acordul de la Minsk a oferitfostelor republici sovietice cadrul politico-juridic necesar pentru efectuarea uneidezintegrări consensuale şi paşnice a UniuniiSovietice, evitând o ruptură bruscă şi, mai ales,violentă a legăturilor politice, economice,sociale şi culturale care existau între popoareleURSS. Astfel, nu întâmplător, în acordul în cauzăsunt formulate valorile şi principiile directoarecare urmau să ghideze colaborarea între stateleex-sovietice în noile condiţii create de colapsulURSS.De exemplu, părţile semnatare ale Acordului de

la Minsk s-au angajat să respecte obiectivele şiprincipiile Statutului ONU şi ale Actului Finalde la Helsinki din 1975, au declarat că vorgaranta cetăţenilor lor, indiferent denaţionalitate şi alte deosebiri, libertăţi şidrepturi egale, au căzut de acord să iniţieze şisă dezvolte o colaborare reciproc avantajoasă, înbaza egalităţii în drepturi a popoarelor şistatelor lor, în domeniile politic, economic,comercial, cultural, umanitar, ştiinţei, precumşi în alte domenii de interes comun, s-au angajatsă recunoască şi să respecte integritateateritorială şi inviolabilitatea frontierelorexistente în cadrul CSI. De asemenea, ele auconvenit să susţină controlul unic asupraarmamentului nuclear al fostei URSS. Mai multdecât atât, prin art. 7 al Acordului de la Minsk,părţile semnatare au recunoscut că de sferaactivităţii lor comune ţin: coordonareaactivităţii de politică externă; colaborarea îndomeniile formare şi dezvoltarea spaţiuluieconomic comun, politică vamală, dezvoltareasistemului de transporturi şi comunicaţii, mediulînconjurător, politică de migraţie, lupta contracriminalităţii organizate224.Deşi prin Acordul de la Minsk părţile semnatare

au reuşit să cadă de acord asupra unor domeniicomune de colaborare, ele nu au reuşit să imprime

189

colaborării din cadrul CSI o dimensiune reală deintegrare economică, aşa cum a fost formulată încazul UE de către Tratatul de la Roma din 1957.De exemplu, cu toate că în art. 7 al Acordului dela Minsk se face referire la colaborarea îndomeniul formării şi dezvoltării spaţiuluieconomic comun, acordul în cauză nu conţineniciun angajament concret în vederea creării uneipieţe comune de mărfuri, unei uniuni vamale saupentru a elabora şi implementa politici comune.Prin urmare, dacă CSI ar fi funcţionat doar înbaza direcţiilor trasate de Acordul de la Minsk,atunci ar fi rămas în istorie drept o organizaţiea cărei menire era să asigure dezintegrareapaşnică a URSS.Schimbarea intervine, însă, în anii 1993-1994,

când CSI este dotată de membrii săi şi cudimensiunea de integrare economică după modelulUE. De exemplu, în urma semnării de către statelemembre ale CSI a Acordului privind creareaUniunii Economice (septembrie 1993), precum şi aAcordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber(aprilie 1994), CSI dispune de aceleaşi obiectivede integrare economică ce stau la baza actualeiUE, şi anume: dezvoltarea unei pieţe comune demărfuri, servicii, capital şi forţe de muncă;crearea unei uniuni vamale; crearea treptată aunei uniuni valutare; elaborarea şi implementareaunor politici comune în domeniile vamal,comercial, monetar, social, mediul înconjurător,transporturi şi comunicaţii etc 224Tratateinternaţionale, vol. 16, Moldpres, Chişinău,1999, p. 6.116

Republica Moldova şi perspectivele aflării saleîn CSI. În acest context, trebuie să ne întrebămdacă această coincidenţă de obiective, existentăîntre CSI şi UE, este sau nu este compatibilă cudorinţa unei ţări ca Republica Moldova de a seintegra în UE, dar care ezită, în acelaşi timp,să renunţe la calitatea sa de membru al CSI.Pentru a găsi răspunsul la această întrebare,cred că este necesar să ne răspundem la câtevaîntrebări, pe care politicienii noştri, în marealor parte, ezită să le formuleze în faţa noastră,cetăţenii Republicii Moldova.În primul rând, ar fi oportun să ne întrebăm

dacă ţara noastră poate să se integreze simultanîn UE şi CSI, în condiţiile în care aceasta dinurmă se doreşte a fi o uniune politico-economicădistinctă şi concurentă în raport cu UE.În al doilea rând, ca şi UE, CSI presupune

crearea treptată a uniunii economice întrestatele sale membre, prin urmare, cred că estenecesar să ne întrebăm dacă Republica Moldovapoate să facă parte din două uniunii economice,care presupun crearea a două pieţe diferite demărfuri, capital, servicii şi forţa de muncă,două uniuni vamale separate, taxe vamalediferite, două uniuni valutare diferite, douăsisteme fiscale diferite sau politici comunediferite.În al treilea rând, aşa cum ne demonstrează şi

experienţa UE, în cadrul unei uniuni economiceimplementarea politicilor comune este prerogativainstituţiilor supra- naţionale. În cazul UE,aceasta sarcină îi revine, în primul rând,Comisiei Europene. Însă, pentru ca instituţiilesupranaţionale să-şi îndeplinească eficientresponsabilităţile ce le revin, statele membreale respectivelor uniuni economice trebuie să ledelege o parte din suveranitatea lor decizională.Acelaşi lucru urmează să se întâmple şi în cadrulCSI, evident, dacă aceasta îşi doreşte cuadevărat să devină o organizaţie viabilă. Or,dacă Republica Moldova va persista să seintegreze în UE în paralel cu aprofundareaintegrării sale în cadrul CSI, mai devreme saumai târziu, politicienii noştri vor trebui să

191

răspundă la următoarea dilemă: poate RepublicaMoldova să delege aceeaşi parte din suveranitateasa decizională către două centre supranaţionaleconcurente, care ar putea lua decizii ce se batcap în cap, dar obligatorii pentru ţara noastră?Cert este că până în prezent niciunui stat dinEuropa nu i-a reuşit această performanţă.În al patrulea rând, integrarea unei ţări în UE

are loc în paralel cu asimilarea de către ţaravizată a legislaţiei UE, ce numără peste 80 demii de pagini şi este cunoscută sub denumirea deacquis comunitar. Integrarea în CSI este însoţităde un proces similar de asimilare a legislaţiei,de această dată a CSI. Putem chiar admite călegislaţia CSI va fi la fel de voluminoasă ca ceaa UE. Pe deasupra, este de presupus ca ea nu vafi nici pe departe similară. Prin urmare, esteoportun ca politicienii noştri să se întrebe depe acum dacă Republica Moldova are capacitatea şiresursele instituţionale, umane şi financiarenecesare pentru a asimila doua seturi diferite delegislaţii comunitare, care în multe privinţe vorconţine prevederi contradictorii. De asemenea,dânşii ar trebui să se întrebe dacă RepublicaMoldova îşi poate permite luxul să iroseascătimpul preţios şi resursele sale infime pentrurealizarea a două procese anevoioase dearmonizare legislativă, şi anume: 1) alegislaţiei naţionale cu legislaţia UE; şi 2) alegislaţiei naţionale cu legislaţia CSI.Şi nu în ultimul rând, politicienii noştri ştiu

foarte bine că integrarea economică atât în UE,cât şi în CSI este însoţită de integrareapolitică. Prin urmare, este cazul

192

să-i întrebăm cum văd ei integrarea ţăriinoastre în două entităţi politice rivale: UE — cucentrul la Bruxelles şi CSI — cu centrul la Minskşi Moscova.În opinia unor politicieni de la Chişinău, UE

şi CSI nu sunt nicidecum rivale, pentru că latemelia lor stau aceleaşi valori şi principiidemocratice ce se regăsesc în Statutul ONU, ActulFinal de la Helsinki sau convenţiile cu privirela protejarea drepturilor omului semnate subegida Consiliului Europei. Într-adevăr, atât UEcât şi CSI sunt întemeiate pe adeziunea statelorlor membre la acelaşi set de valori şi principiidemocratice. Cu toate acestea, în ultimul timp,tot mai des este pus la îndoială ataşamentulstatelor membre ale CSI la respectivele valori şiprincipii democratice, pentru că este imposibilsă nu observi, de exemplu, că între democraţiilestatelor membre ale UE, unde şefii de stat(preşedinţii) sunt aleşi pe termen limitat, şicea a Kazahstanului, unde preşedintele ţării esteales pe viaţă, există o incompatibilitate de fondsau că, în timp ce în statele membre ale UElibertatea expresiei este un drept natural alcetăţenilor, în Rusia libertatea expresiei estetratată de autorităţi ca reprezentând, maidegrabă, un potenţial pericol la adresasecurităţii şi stabilităţii naţionale. Deasemenea, nu putem, nicidecum, să considerăm cafiind democratice sistemele politice din Belarus,Uzbekistan, Turkmenistan sau Tadjikistan.A devenit un fapt evident că în spaţiul CSI

practica democratică se distanţează din ce în cemai mult de gramatica democratică asumată destatele membre ale CSI prin aderarea lor la unşir întreg de tratate şi convenţii internaţionalechemate să promoveze şi să protejezefundamentalele libertăţi şi drepturi democratice.În plus, se pare că în cadrul CSI avem de a facecu o interpretare a valorilor, principiilor şidrepturilor democratice ce diferă vizibil demaniera în care aceasta are loc în spaţiul euro-atlantic, din care face parte şi UE. Aceastărealitate este scoasă în evidenţă şi de con-cluziile misiunilor CSI de monitorizare a

193

alegerilor în Ucraina (2004), Uzbekistan (2005),Tadjikistan (2005) şi Kyrgyzstan (2005), toatefiind în contradicţie cu verdictele dateaceloraşi alegeri de către OSCE şi ConsiliulEuropei. De exemplu, în timp ce OSCE şi ConsiliulEuropei au evaluat alegerile prezidenţiale dinUcraina din anul 2004 ca fiind organizate şidesfăşurate în conformitate cu rigorile demo-cratice, Misiunea CSI de monitorizare aalegerilor a negat caracterul lor democratic şi acerut ca ele să fie considerate ilegale. Înschimb, în cazul alegerilor parlamentare dinUzbekistan (2005), Tadjikistan (2005) şiKyrgyzstan (2005), Misiunea CSI de monitorizare aalegerilor le-a considerat pe acestea din urmă cafiind “legitime, libere şi transparente”. Aceastăconcluzie nu a fost susţinută de Misiunea OSCE demonitorizare a alegerilor, care a declarat căalegerile în cauză nu au respectat angajamenteleluate de statele vizate în cadrul OSCE, precum şialte standarde internaţionale privind organizareaşi desfăşurarea democratică a alegerilor.Majoritatea liderilor CSI sunt conştienţi de

faptul că, din cauza multiplelor sale deficienţeconceptuale, structurale şi democratice, precumşi a tendinţelor centrifuge din interiorul ei,CSI este o entitate disfuncţională şi lipsită decoeziunea necesară pentru realizarea obiectivelorsale majore. Însăşi Moscova, prin voceaministrului sau de Externe, Serghei Lavrov, aţinut să-şi facă cunoscută dezamăgirea vizavi deCSI, declarând, în martie 2007: „ComunitateaStatelor Independente a eşuat în a deveni oasociaţie complet integrată sau efectivă pe planinternaţional”. Declaraţia ministrului Lavroveste greu de contestat în condiţiile în care, înopinia experţilor, din totalitatea acorduriloraprobate în cadrul CSI, iar acestea depăşesccifra de 1600 de unităţi, doar 10% sunt viabile.De asemenea, dl Lavrov are perfectă dreptate dacăne gândim şi la faptul că, spre deosebire deComunitatea Economică Europeană (predecesoareaUE), care în primii săi 17 ani de existenţă areuşit să creeze o piaţă comună, o uniune vamalăşi să pună în aplicare politica agrară comună,

194

Comunitatea Statelor Independente a fostincapabilă să realizeze, în primii săi 17 ani deactivitate, cel puţin unul din aceste obiective.Chiar şi considerentele menţionate mai sus ar

fi suficiente pentru a înţelege de ce imperativulreformării CSI este pe buzele multora din şefiide stat şi guvern ai CSI. Preşedintele RepubliciiMoldova, Vladimir Voronin, nu este o excepţie înacest sens. În opinia sa, CSI ar urma să fiereformată în conformitate cu valorile şi normeleeuropene. Întrebarea este dacă CSI este gata săasimileze respectivele norme şi valori înspiritul european caracteristic UE. Or,realităţile CSI la capitolul respectăriivalorilor democratice vin mai degrabă săcontrazică, decât să confirme, aşteptărileexcesive ale preşedintelui Voronin cu privire lareformarea CSI după calapodul UE. Pe deasupra, separe că doleanţa sa nu ia în considerare niciconţinutul art. 11 al Acordului de la Minsk cuprivire la crearea CSI, unde se prevede: „Dinmomentul semnării prezentului Acord se interzice, pe teritoriilestatelor care l-au semnat, aplicarea normelor statelor terţe,inclusiv cele ale fostei Uniuni R.S.S”222.Prin urmare, privite prin prisma aceasta,

normele statelor membre ale UE sunt pentrustatele din CSI nu altceva decât nişte „norme alestatelor terţe”, a căror implementare trebuieinterzisă în spaţiul CSI. Dacă urmăm aceastălogică, atunci în virtutea acestui articol 11,Planul de acţiuni semnat cu UE în 2005 poate ficu uşurinţă considerat o încălcare flagrantă decătre Republica Moldova a Acordului de la Minsk,deoarece respectivul Plan de Acţiuni prevedeasimilarea şi aplicarea de către ţara noastră aunui şir de norme ale UE. Evident, dacă CSI ar fio organizaţie serioasă, ce ţine cu adevărat lacoeziunea sa internă, atunci membrii fondatori aiCSI ar fi trebuit demult să se autosesizeze şi săceară excluderea Republicii Moldova din cadrulComunităţii, având ca temei nerespectarea decătre ea a Acordului de constituire al CSI.Eşecul CSI de a se afirma ca organizaţie

222Tratate internaţionale, vol. 16, Moldpres, Chişinău, 1999, p. 7.

195

viabilă ridică, în ultimul timp, multiple semnede întrebare în Ucraina, Georgia, precum şi înMoldova cu privire la oportunitatea rămânerii încadrul CSI. La Chişinău îndoieli faţă decooperarea Republicii Moldova în cadrul CSI au nudoar reprezentanţii partidelor din opoziţie, darşi reprezentanţii actualei guvernări, printrecare se numără şi preşedintele ţării, VladimirVoronin. Cu toate acestea, în timp ce unelepartide din opoziţie se pronunţă pentru ieşireaimediată a Republicii Moldova din CSI, actualaguvernare în frunte cu preşedintele VladimirVoronin consideră CSI un „geamantan fără mâner”pe care „este foarte greu să-l duci, dar iţi parerău să-l laşi”. Declaraţia în cauză a fost făcutăde însuşi preşedintele Voronin în contextulSummitului GUAM de la Kiev din mai 2006 şi denotăcă reprezentanţii actualei guvernări de laChişinău mai speră încă într-o posibilărevigorare a CSI. Ei evită, însă, să recunoascăcă, pe parcursul celor 7 ani de guvernare, aucontribuit la subminarea CSI mai mult decât toateguvernările precedente.împotriva voinţei lor şi constrânşi de

realităţile interne şi externe, ei au fostforţaţi să angreneze şi mai mult RepublicaMoldova pe traiectoria unor tendinţe centrifugeîn raport cu CSI, care vor scoate ţara noastră,treptat, dar sigur, din spaţiul CSI şi o vorintegra tot mai mult în lumea euroatlantică. Deexemplu, în ciuda discursului pro-CSI al actualeiguvernări comuniste, Republica Moldova acontinuat să colaboreze în cadrul GUAM, ţara aaderat la Pactul de stabilitate din Europa deSud-Est, la Procesul de Cooperare Politică dinEuropa de Sud-Est, precum şi la Acordul de liberschimb din Europa Centrală (CEFTA), de asemenea,a semnat Planul individual de acţiuni cu NATO şi,mai ales, Planul de acţiuni cu UE etc. Prinaceste acţiuni, guvernarea de la Chişinău acontribuit din plin la subminarea coeziunii şiautorităţii CSI. De aceea, o eventuală includerea conducerii oficiale de la Chişinău în listagroparilor CSI nu ar fi, nicidecum, lipsită de

196

substanţă.în viziunea unor reprezentanţi ai partidelor

din opoziţie de la Chişinău, imperativulintegrării Republicii Moldova în UE va impuneieşirea sa din cadrul CSI. Această aserţiune nueste fără conţinut. Dimpotrivă, experienţa maimultor state membre ale UE ne demonstrează căodată cu aderarea la UE, ele au fost determinatesă renunţe la calitatea lor de membru în cadrulunor asociaţii comercial-economice potenţialconcurente pentru UE. De exemplu Marea Britanie,Danemarca, Irlanda, Austria, Finlanda şi Suediaau abandonat Asociaţia Europeană de Liber Schimb(AELS), iar Polonia, Cehia, Ungaria, România şiBulgaria şi-au sistat participarea la Acordul deliber schimb din Europa Centrală (CEFTA). Dacă vaavea sau nu acelaşi destin calitatea RepubliciiMoldova de membru al CSI, rămâne de văzut. înfond, traiectoria viitoarei evoluţii a RepubliciiMoldova depinde, în primul rând, de noi înşine.între timp, pentru mulţi dintre noi, devine totmai evident că avansarea Republicii Moldova pecalea integrării europene va duce inevitabil lacreşterea numărului de incompatibilităţi întreopţiunea CSI şi cea reprezentată de UE.

197

8. Cooperarea regională a Republicii Moldova înSud-Estul EuropeiVictor Chirilă, director executiv, APE8.1. De la CSI, la cooperarea regională în Sud-Estul EuropeiChiar de la începutul existenţei Republicii

Moldova ca stat independent, cooperarea regionalăs-a numărat printre obiectivele şi preocupărilepermanente ale politicii externe promovate deautorităţile centrale de la Chişinău. Importanţaacordată cooperării regionale de cătrepoliticienii moldoveni şi, mai ales, de diplomaţiamoldovenească nu este deloc întâmplătoare saucircumstanţială.Cooperarea regională a fost văzută, interpretată

şi utilizată de tânăra diplomaţie de la Chişinăuca un valoros instrument politico-diplomaticpentru valorificarea obiectivelor de importanţăcrucială pentru existenţa tânărului stat, cum arfi consolidarea suveranităţii şi independenţeiRepublicii Moldova, restabilirea integrităţiiteritoriale a ţării prin soluţionarea conflictuluidin regiunea transnistreană, extinderea şi apro-fundarea relaţiilor comercial-economice,conectarea Republicii Moldova la procesele deintegrare europeană, facilitând, astfel, eventualaintegrare a ţării noastre în UE.Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea

Statelor Independente (CSI) constituie primulefort de cooperare regională întreprins de ţaranoastră în calitate de stat independent. Efectiv,semnarea Acordului de constituire a CSI a fostdeterminată în mare parte de factori externi, înparticular de presiunile economice şi politiceexercitate de Moscova. Cu toate acestea, nu pot fiexcluse în totalitate raţiunile interne bazate peatingerea unor obiective naţionale specificepentru acel moment. Or, obiectivul primordial laacea etapă a fost consolidarea independenţeiRepublicii Moldova.Este adevărat, aderarea la CSI nu a prevenit

conflictul separatist din regiunea trans-nistreană, totuşi, în primii ani de independenţă,cooperarea regională a Republicii Moldova în

198

cadrul CSI a permis, într-o anumită măsură, să seatenueze consecinţele negative de natură politicăşi economică ale destrămării fostei URSS şi să seprevină izbucnirea unor posibile conflictemilitare, de tipul celor din fosta Iugoslavie,legate de trasarea noilor frontiere sau împărţireaproprietăţii defunctei Uniuni Sovietice. Deasemenea, CSI a favorizat stabilirea unor relaţiinoi de cooperare bilaterală cu statele ex-sovietice membre ale CSI. Din perspectivaprezentului, este evident că CSI nu a reuşit sădevină o viabilă organizaţie regională deintegrare economică, după modelul UE. Şi totuşi,cât nu ar părea de paradoxal, dar în condiţiile încare clasa politică mol- doveană nu făcuse oalegere strategică definitivă între Est şi Vest,CSI a contribuit, în limitele sale, la afirmareaRepublicii Moldova ca stat independent.La 25 iunie 1992, Republica Moldova semnează

Declaraţia de la Istanbul privind cooperareaeconomică la Marea Neagră, devenind membrufondator al iniţiativei regionale CooperareaEconomică la Marea Neagră (OCEMN)223. Aderând laOCEMN, a cărei suprafaţă geografică se întinde dela Marea Adriatică până la Oceanul Pacific,politica de cooperare regională a RepubliciiMoldova depăşeşte pentru prima dată limitelespaţiului ex-sovietic. Ţara noastră reuşeşte să seimpună şi să fie acceptată de partenerii săiexterni ca un actor regional cu interese legitimeîn bazinul Mării Negre de rând cu alte stateprecum Rusia, România, Ucraina, Bulgaria, Turcia,Grecia, Serbia, Muntenegru, Albania, Armenia,Azerbaidjan şi Georgia. Mai mult decât atât,devenind membru al OCEMN, Republica Moldova s-aconectat la procesele de regionalizare şiglobalizare economică din arealul Mării Negre. Dealtfel, scopul central al OCEMN a fost şi continuăsă fie accelerarea dezvoltării economice şisociale a statelor membre prin intensificarea223La 30 aprilie 1999, la Reuniunea Miniştrilor de Externe din statelemembre ale CEMN s-a decis transformarea CEMN în Organizaţia CooperăriiEconomice a Mării Negre (OCEMN), care a devenit o structură regională decooperare în domeniul economic.

199

cooperării multilaterale, facilitând, în acestfel, integrarea lor în economia europeană şimondială. Nu mai puţin important este şi faptul căformatul multilateral al OCEMN a creat condiţiiprielnice pentru eforturile diplomaţiei RepubliciiMoldova de a extinde relaţiile contractuale custatele partenere din bazinul Mării Negre şiEuropa de Sud-Est. OCEMN a evitat, însă, deliberatşi de la bun început, includerea în documentelesale de constituire a unor obiective de naturăpolitică sau de securitate regională, considerateneadecvate la momentul creării sale, printre carese numără şi conflictele îngheţate din regiuneaMării Negre224.În anul 1996, ca urmare a aderării Republicii

Moldova la Iniţiativa Central Europeană (ICE)225,cooperarea regională a Republicii Moldovaînregistrează o nouă extindere a ariei salegeografice. ICE a fost creată în 1989 ca foruminterguverna- mental pentru cooperare politică,economică şi culturală între membrii săi, pentru asprijini asistarea statelor în tranziţie dinEuropa Centrală să se apropie tot mai mult deUniunea Europeană (UE). De asemenea, odată cuextinderea perspectivei de aderare la UE şi pentrustatele din Europa de Sud-Est, priorităţile ICE aufost reorientate şi spre statele din această zonă.Cât priveşte Republica Moldova, aderarea la ICE

a însemnat în fond angrenarea ei în procesul deintegrare europeană din Europa Centrală şi de Sud-Est. Calitatea de membru al ICE a permisRepublicii Moldova să beneficieze de experienţa şiasistenţa statelor din Europa Centrală înimplementarea reformelor democratice, economice şisociale necesare pentru depăşirea perioadei de224Totuşi, la reuniunea specială a Consiliului Ministerial de la Istanbul,din 25 iunie 2004, a fost adoptată o Declaraţie comună a Miniştrilor deExterne ai statelor membre OCEMN cu privire la contribuţia organizaţiei lasecuritatea şi stabilitatea în regiunea Mării Negre, care marchează intra-rea graduală a cooperării OCEMN şi în sfera politicului.225ICE este o formă flexibilă de cooperare regională, care reuneşte înprezent 18 state (9 membre şi 9 non-membre UE): Albania, Austria, Belarus,Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Italia, Macedonia,Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Slovenia,Serbia, Ucraina, Ungaria.

200

tranziţie spre o democraţie reală şi o economie depiaţă funcţională, viabilă şi stabilă. ICE afacilitat, inclusiv, transferul şi implementareastandardelor şi valorilor europene în ţaranoastră, ICE, însă, nu a reuşit să deschidă caleaspre o perspectivă clară de integrare în UE pentruRepublica Moldova.În aprilie 1999, în contextul crizei politice

din Iugoslavia, Preşedinţia Germaniei a UE apropus realizarea unui Pact de Stabilitate pentruEuropa de Sud-Est (PSESE), care să reunească toateiniţiativele de cooperare multilaterală existentela acea dată

201

în regiunea Balcanilor. UE acceptă rolul delider al acestei iniţiative, iar la 10 iunie 1999,la Koln (Germania), este semnat documentulfondator al PSESE, care conţine angajamentul UE dea acţiona în vederea apropierii cât mai multposibile a statelor din Europa de Sud-Est deperspectiva integrării lor depline în structurilesale, implicit de eventuala lor accedere cu statutde membru al UE.Aceste perspective declarate au trezit,

bineînţeles, interesul clasei politice şi di-plomaţiei moldovene pentru noua iniţiativăregională lansată sub auspiciile UE. Interesuldeosebit şi marile speranţe pe care clasa politicăşi diplomaţia de la Chişinău le-au nutrit vizavide Pactul de stabilitate din Europa de Sud-Est nuau fost nicidecum circumstanţiale, ele fiindalimentate, în particular, de convingerea că nouainiţiativă regională poate ajuta Republica Moldovasă obţină o perspectivă clară de aderare la UE.La acea etapă, autorităţile de la Chişinău

deveneau din ce în ce mai nemulţumite de Acordulde parteneriat şi cooperare (APC) dintre RepublicaMoldova şi UE226, care nu oferea ţării noastrenicio perspectivă de aderare la UE, în schimb,plasase relaţiile ţării noastre cu Bruxelles-ul petraiectoria unui parteneriat pe orizontală, înechipă cu Ucraina, Rusia, statele ex-sovietice dinAsia Centrală şi, chiar, Mongolia. În condiţiileîn care Bruxelles-ul insista pe imperativulimplementării APC, Chişinăul a văzut în Pactul destabilitate din Europa de Sud-Est oportunitateamult dorită pentru a depăşi intransigenţa ComisieiEuropene, precum şi a unor importante state membreale UE, printre care Germania şi Franţa.Solicitarea iniţială a Republicii Moldova de a fiinclusă în lista statelor beneficiare ale PSESE nua întrunit consensul statelor membre ale UE.Refuzul UE de a include ţara noastră în PSESE seîntemeia, mai cu seamă, pe necesitateacircumscrierii PSESE la arealul geografic al

226APC a fost semnat în 1994 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1998, pentruo perioada de 10 ani.

202

Balcanilor de Vest227, în timp ce Republica Moldovaera văzută de UE ca făcând parte din alt spaţiugeografic, şi anume din cel al fostei URSS.8.2. Cooperarea regionala în Sud-Estul Europei:realizări şi perspectiveAnume în acest context, afirmarea Republicii

Moldova ca stat sud-est—european şi detaşarea sade spaţiul ex-sovietic devine un imperativ pentrudiplomaţia de la Chişinău. Pentru a atinge acestdeziderat, cooperarea regională în Sud-EstulEuropei este definită, mai întâi neoficial, iarmai târziu şi oficial, ca reprezentând un mecanismcomplimentar de avansare a Republicii Moldova pedrumul integrării europene228.Urmărind să convingă partenerii occidentali, în

special UE, să privească Republica Moldova separatde spaţiul ex-sovietic, Chişinăul decide săamplifice prezenţa sa la iniţiativele regionaledin Europa de Sud-Est. În particular, o atenţieaparte este acordată participării RepubliciiMoldova la acţiunile Iniţiativei de Cooperare înSud-Estul Europei (SECI), iniţiată sub auspiciile UEşi SUA în decembrie 1996, după semnareaacordurilor de pace de la Dayton, care puneaucapăt războiului civil din Bosnia-Herţegovina.SECI este, de altfel, prima iniţiativă regionalădin Sud-Estul Europei concepută să facilitezeintegrarea statelor din regiunea Balcanilor deVest la structurile europene, încurajândcooperarea multilaterală între membrii săi.

Semnarea Declaraţiei de constituire a SECI, din6 decembrie 1996, a oferit Republicii Moldovalargi oportunităţi pentru a se conecta la proiectede cooperare regională în Europa de Sud-Est legatede facilitarea trecerii frontierelor, revizuirearegimului vizelor, dezvoltarea infrastructurii de227Bulgaria şi România au fost declarate ţări beneficiare ale PSESE doardatorită sprijinului acordat Alianţei Nord- Atlantice (NATO) şi UE întimpul conflictului din Kosovo din 1999 şi pagubelor pe care le-au suferitîn urma lui.228Acest lucru este stipulat în Programul de Activitate al Guvernului peanii 2005-2009 „Modernizarea ţării — bunăstarea poporului”, precum şi înProgramul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2008-2009 „Progrese şi Integrare”.

203

transport, asigurarea securităţii energetice,dezvoltarea sectorului privat, combaterea crimeitransfrontaliere etc. Odată, însă, cu apariţiaPSESE, componenta de securitate a SECI devinepredominantă. Ca rezultat, Republica Moldova îşiîndreaptă şi ea eforturile în această direcţie,semnând la 26 mai 1999, Acordul SECI privindprevenirea şi combaterea crimei transfrontaliere.Coincidenţa evidentă a obiectivelor PSESE cu celeale SECI a convins UE şi SUA de necesitateaînglobării SECI în cadrul PSESE, lucru ce s-a şirealizat pe parcursul anului 2002, cândcoordonatorul SECI, Erhard Busek, a fost ales şicoordonator al PSESE229.

Prezenţa Republicii Moldova în cadrul SECI areprezentat, în cele din urmă, argumentulhotărâtor exploatat abil de diplomaţia de laChişinău pentru a convinge UE să admită includereaţării noastre la PSESE în calitate de membru cudrepturi depline. Formalizarea actului de aderarea Republicii Moldova la PSESE are loc laBruxelles, la 28 iunie 2001, nu însă înainte caChişinăul să accepte condiţiile impuse de UE.Acestea vizau neabordarea de către RepublicaMoldova în cadrul PSESE a doua subiecte crucialepentru ea, şi anume: problema conflictului dinregiunea transnistrea- nă şi obţinereaperspectivei de aderare la UE. Acceptând tacitcondiţiile impuse de UE, Republica Moldova adevenit singurul stat din spaţiul CSI membru alPSESE, însă diplomaţia de la Chişinău a eşuat înatingerea pe această cale a obiectivului săustrategic — de a plasa Republica Moldova petraseul integrării graduale în UE.

În consecinţă, deşi Republica Moldova a fostadmisă să participe la toate cele trei mese delucru ale PSESE230, ea, spre deosebire de restulstatelor membre ale PSESE, a fost îndepărtată dela obiectivul final al Pactului de stabilitate, ce229SECI a fost înglobată în cadrul Mesei de Lucru nr. 3 a PSESE „Probleme de Securitate”.230Masa de Lucru nr. 1 „Democratizare şi Drepturile Omului”, Masa de Lucrunr. 2 „Reconstrucţie economică, dezvoltare şi cooperare”, Masa de Lucru nr.3 „Probleme de Securitate”.

204

prevedea pregătirea statelor din Europa de Sud-Est, în particular a celor din Balcanii de Vest231,pentru apropierea lor de perspectiva de integrareîn structurile UE în calitate de membru cudrepturi depline ale acesteia din urmă. ExcludereaRepublicii Moldova de la obţinerea perspectivei deintegrare europeană prin intermediul PSESE devineşi mai pronunţată începând cu anul 2000, când laSummitul de la Zagreb din 24 noiembrie, UElansează, în acord cu statele membre ale PSESE dinBalcanii de Vest, Procesul de Stabilizare şiAsociere.

Procesul de Stabilizare şi Asociere a fostconceput de UE pentru a nuanţa dimensiunea deintegrare europeană a PSESE pentru statele dinBalcanii de Vest prin semnarea cu acestea a unoracorduri de stabilizare şi asociere232, ce prevădpregătirea respectivelor state pentru calitatea demembre ale UE. Ulterior, la 21 mai 2003, ComisiaEuropeană, prin comunicarea „Balcanii de Vest şiintegrarea europeană”, propune statelor membre aleUE să consolideze Procesul de Stabilizare şiAsociere cu elemente din Politica de Extindere,întărind, astfel, şi mai mult perspectiva deintegrare în UE pentru statele din Balcanii deVest. La 19-20 iunie 2003, Consiliul European dela Thessaloniki aprobă recomandările ComisieiEuropene, reconfirmând perspectiva europeană astatelor din Balcanii de Vest, precum şi rolulProcesului de Stabilizare şi Asociere de politică-cadru pentru acţiunile lor de aderare la UE.

Îndepărtarea Republicii Moldova de ladimensiunea de integrare europeană a PSESE nu adiminuat, însă, din ambiţiile diplomaţiei de laChişinău de a folosi cooperarea regională în Sud-Estul Europei pentru a determina UE să accepte231“Balcanii de Vest” este un termen lansat şi promovat intens de UE pentrua lipsi Republica Moldova şi, mai ales, Ucraina de argumentul geograficpentru a fi incluse în Procesul de Stabilizare şi Asociere, conceput şiiniţiat de UE pentru statele din Sud-Estul Europei în anul 2000.232In anul 2008 a fost încheiat procesul de semnare a acordurilor deasociere şi stabilizare între UE şi statele din Balcanii de Vest: Macedonia— la 9 aprilie 2001; Croaţia — la 29 octombrie 2001; Albania — la 12 iunie2006; Muntenegru — la 15 octombrie 2007; Serbia — la 29 aprilie 2008;Bosnia- Herţegovina — la 16 iunie 2008.

205

includerea Republicii Moldova în „PachetulBalcanilor de Vest” al Procesului de Stabilizareşi Asociere. Dimpotrivă, în condiţiilereconfirmării angajamentului Bruxelles-ului de aasista statele din Balcanii de Vest să sepregătească de aderarea lor eventuală la UE,atractivitatea filierei sud-est—europene acooperării regionale a crescut semnificativ înochii Chişinăului, care în anul 2004, după eşeculMemorandumului Kozak de soluţionare a conflictuluidin regiunea transnistreană, îşi reorienteazăbrusc spre Vest vectorul său de politică externă.

Dorind să acumuleze cât mai multe argumente înfavoarea includerii sale în Procesul deStabilizare şi Asociere, Republica Moldovareuşeşte să-şi facă vizibilă prezenţa în cele maiimportante proiecte şi iniţiative de cooperaredesfăşurate sub umbrela PSESE, cum ar fiproiectele iniţiate în cadrul Mesei de Lucru nr. 1„Democratizare şi drepturile omului” pedimensiunea drepturilor omului şi minorităţilornaţionale sau în domeniul ajustării legislaţieimass-media la standardele europene; de asemenea,iniţiativele Mesei de Lucru nr. 2 „Reconstrucţieeconomică, dezvoltare şi cooperare” privinddezvoltarea infrastructurii regionale233,dezvoltarea pieţii regionale de electricitate234,facilitarea şi liberalizarea comerţului235,

233Iniţiativa a urmărit să unească eforturile statelor din Europa de Sud-Est în vederea consolidării stabilităţii şi prosperităţii în zonadunăreană. In octombrie 2001, Republica Moldova a fost acceptată pentrufinanţarea a două proiecte de dezvoltare a infrastructurii regionale:„Facilitarea comerţului şi transportului în Europa de Sud-Est” şi„Modernizarea şi reabilitarea drumului naţional M3 Chişinău—Cimişlia—Giurgiuleşti”.234La 8 decembrie 2003, Republica Moldova a fost admisă cu statut deobservator la „Memorandumul de înţelegere privind piaţa regională deenergie electrică în Europa de Sud-Est şi integrarea acesteia în piaţacomună de energie a UE - II”, cunoscut ca „Procesul de la Atena-II”.Totodată, Republica Moldova şi-a făcut cunoscută doleanţa sa de a adera cudrepturi depline la „Procesul de la Atena-II”.235Sub egida acestei iniţiative statele beneficiare ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Estau negociat şi semnat, în perioada 2001-2004, o reţea de acorduri de liberschimb, care în decembrie 2006 au fost înlocuite cu un acord unic de liberschimb în cadrul Asociaţiei de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA).

206

dezvoltarea tehnologiilor informaţionale în Europade Sud-Est236, promovarea investiţiilor237; precumşi iniţiativele din cadrul Mesei de Lucru nr. 3„Probleme de securitate” cu privire la combatereacrimei organizate (SPOC)238, combaterea corupţiei(SPAI)239, combaterea traficului de fiinţe umane240

sau promovarea cooperării între serviciile depoliţie. Participând la respectivele proiecte şiiniţiative, Chişinăul a urmărit să convingă UE căRepublica Moldova este parte integrantă aspaţiului Europei de Sud-Est.Totodată, în paralel cu aprofundarea cooperării

în PSESE, Chişinăul continuă eforturile în vedereaaderării Republicii Moldova la noi structuri şiiniţiative de cooperare regională din Sud-EstulEuropei, scopul urmărit fiind acelaşi: să imprimemai multă credibilitate statutului RepubliciiMoldova de stat sud-est—european şi, în acest fel,să determine UE să trateze ţara noastră în bloc curestul statelor din Europa de Sud-Est. Cu alte236Republica Moldova a fost acceptată la această iniţiativă în luna mai2002 prin semnarea „Declaraţiei comune de intenţii privind dezvoltareasocietăţilor informaţionale în Europa de Sud- Est”. Ulterior,reprezentanţii ţării noastre au participat activ la elaborarea „Planului deacţiuni al Iniţiativei pentru Dezvoltarea Societăţilor Informaţionale”,aprobat în octombrie 2002.237Iniţiativa a urmărit să stimuleze şi să susţină implementarea reformelorstructurale destinate îmbunătăţirii mediului de afaceri şi investiţional înstatele membre ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est.238SPOC implică un program de reforme în domeniul judiciar, precum şi oserie de programe privind pregătirea unităţilor de poliţie. RepublicaMoldova a desemnat un Reprezentant Naţional şi a creat un Grup de Lucruresponsabili de implementarea la nivel naţional a prevederilor iniţiativei.239Aderând la SPAI în iunie 2001, Republica Moldova s-a angajat să adopteşi să implementeze instrumentele europene şi internaţionale în domeniulcombaterii corupţiei, să promoveze buna guvernare la niveluladministraţiilor publice centrale şi locale, să asigure transparenţa înafaceri, să contribuie la afirmarea unei societăţi civile active etc.240Aliniindu-se la obiectivele Declaraţiei Antitrafic de la Palermo(Italia) din decembrie 2000, Republica Moldova a convenit cu ţările dinregiune să realizeze activităţi comune antitrafic: programe de prevenire,asistenţă şi protejare a victimelor; reforma legislativă în acest domeniu;sensibilizarea opiniei publice asupra problemei; instruirea şi pregătireaspecială pentru facilitarea cooperării între grăniceri, judecători,procurori şi personalul consular. In cadrul acestei iniţiative, RepublicaMoldova a participat la implementarea proiectului Consiliului Europei„Reforma legislaţiei penale în domeniul traficului cu fiinţe umane în Sud-Estul Europei”.

207

cuvinte, să i se acorde aceleaşi oportunităţi şiperspective de dezvoltare a relaţiilor sale cu UEde care se bucură statele din Balcanii de Vest.Animată de acest obiectiv strategic, diplomaţia dela Chişinău a reuşit să obţină, în decembrie 2003,aprobarea UE pentru includerea Republicii Moldovaîn calitate de observator la „Memorandumul deînţelegere privind piaţa regională deelectricitate în Europa de Sud-Est şi integrareaacesteia în piaţa internă a UE”, lansat de ComisiaEuropeană sub egida PSESE la 15 noiembrie 2002, laAtena. Esenţa Memorandumului de la Atena consta îna asista statele beneficiare ale PSESE în procesulde reformare a infrastructurii lor energetice înconformitate cu standardele UE, având, însă, caobiectiv final integrarea sistemelor naţionale deelectricitate din Europa de Sud-Est în piaţacomună de energie electrică a UE.De asemenea, în 2006, după un efort diplomatic

îndelungat, Republica Moldova este admisă cudrepturi depline la Procesul de Cooperare înEuropa de Sud-Est (PCESE)241. Formalizarea de iurea statutului său de membru al PCESE242 are loc la10 octombrie 2006, când Republica Moldova semneazăCarta de bună vecinătate, stabilitate, securitate şi cooperare înEuropa de Sud-Est. Evenimentul aderării la PCESE estecalificat de diplomaţia de la Chişinău ca fiindunul de mare anvergură, ce „atribuie Republicii Moldovastatutul de membru nu doar geografic, dar şi politic al Europei deSud-Est şi reprezintă o avansare calitativă în calea spre integrareaîn UE”243.Aderarea Republicii Moldova la Acordul de liber

241Decizia a fost luată la Summitul PCESE de la Thessaloniki (Grecia), din 4 mai 2006.242PCESE a fost creată în 1996 şi este o iniţiativă regională de cooperarepolitică, fără a avea o structură instituţionalizată. Obiectivul majorurmărit de PCESE este crearea unei Europe de Sud- Est al cărei viitorrezidă în pace, democraţie, prosperitate economică şi în integrarea eideplină în structurile europene şi euroatlantice. Statele membre ale PCESEsunt Albania, Croaţia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Grecia, Macedonia,Muntenegru, România, Republica Moldova, Serbia şi Turcia.243Discursul dlui Andrei Stratan, viceprim-ministru, ministrul AfacerilorExterne şi Integrării Europene al RM, ţinut în cadrul Reuniunii MiniştrilorAfacerilor Externe ai PCESE, ce a avut loc la Pomorie (Bulgaria), la 20 mai2008, http://www.mfa.md/evenimente/2757/

208

schimb din Europa Centrală (CEFTA)244, la fel seînscrie în şirul acţiunilor întreprinse pentru ada substanţă dezideratul său de a fi consideratăstat sud-est—european ce merită şi trebuie să fieinclus în „Pachetul Balcanilor de Vest” deintegrare în UE. Republica Moldova devine membrual CEFTA la 19 decembrie 2006 în urma semnăriinoului Acord CEFTA245. Noul Acord de liber schimb afost conceput pentru a îngloba în CEFTA,considerată o anticameră în drumul spre UE, toatestatele din Balcanii Vest plus Republica Moldova.În acest fel, noul Acord CEFTA a înlocuit reţeauade 32 de acorduri de comerţ liber semnate întrestatele din Europa de Sud-Est membre ale PSESE înperioada 2001-2004. În acest fel, RepublicaMoldova devine parte componentă a unei zone unicede comerţ liber în Europa de Sud-Est, a căreimenire este pregătirea economiilor statelor membreCEFTA pentru integrarea lor treptată în spaţiuleconomic comun al UE.Participarea Republicii Moldova la proiectele şi

activităţile PSESE, precum şi aderarea sa la noimecanisme de integrare regională din Europa deSud-Est au ancorat ţara noastră în proceseleintegraţioniste din această regiune, au măritvizibilitatea prezenţei sale în evoluţiarelaţiilor politico-diplomatice din Europa de Sud-Est, au contribuit la promovarea imaginiiRepublicii Moldova ca ţară cu aspiraţii deintegrare europeană, dar, poate, cel mai important244CEFTA reprezintă cel mai important acord multilateral de liber schimbdin Europa Centrală şi de Sud-Est şi este considerată o „anticameră” şi oetapă de pregătire pentru integrarea în piaţa comună a UE. CEFTA a fostcreată la 21 decembrie 1992, având ca membri fondatori următoarele state:Cehia, Slovacia, Polonia şi Ungaria. Ulterior la ea au aderat Slovenia(1996), România (1997), Bulgaria (1999) şi Croaţia (2003). În urma aderăriilor la UE, mai întâi Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria şi Slovenia în 2004,iar apoi România şi Bulgaria în 2007 şi-au încetat participarea la CEFTA.245Având în vedere rolul pe care CEFTA l-a jucat în pregătirea statelormenţionate pentru aderarea lor la UE, în 2006 România propune înglobarea înCEFTA a statelor din Balcanii de Vest plus Republica Moldova. PropunereaRomâniei se materializează la 19 decembrie 2006 prin semnarea unui nouacord CEFTA. Noul Acord CEFTA a fost semnat în cadrul Summitului CEFTA dela Bucureşti, din 19 decembrie 2006, organizat sub genericul „Apropiindu-nede Europa”. Republica Moldova a semnat Acordul CEFTA alături de statele dinBalcanii de Vest (Albania, Croaţia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia).

209

lucru de reţinut este că politica RepubliciiMoldova de cooperare în Sud-Estul Europei afacilitat pătrunderea şi asimilarea valorilor,standardelor şi practicilor europene în diferitedomenii de politică internă din ţara noastră.Fără a diminua din impactul pozitiv pe care

politica de cooperare regională în Sud-EstulEuropei l-a avut asupra apropierii RepubliciiMoldova de UE, totuşi nu putem să nu constatăm căpolitica Chişinăului de amplificare a prestaţieiţării noastre de stat sud-est—european nu aconvins UE să o includă în Procesul de Stabilizareşi Asociere al Balcanilor de Vest. Mai mult decâtatât, UE continua să trateze Republica Moldova caparte componentă a spaţiului post-sovietic,alături de Ucraina, Rusia, Belarus, Armenia,Azerbaidjan şi Georgia. Politica Europeană deVecinătate (PEV)246 este o confirmare cât se poatede clară că Chişinăul nu a reuşit să determine UEsă-şi calibreze viziunea sa faţă de RepublicaMoldova prin prisma apartenenţei acesteia laEuropa de Sud-Est. În realitate, imaginea ţăriinoastre de parte integrantă a Europei de Sud-Estnu a acumulat masa critică necesară pentru aprevala, în minţile factorilor de decizie ai UE,asupra calităţii sale de parte componentă aEuropei de Est, post-sovietice. Anume în aceastăpostură de stat est-euro- pean, Republica Moldovaa şi fost inclusă în PEV 247, elaborată de UEpentru a crea în jurul său un cerc de stateprietene, democratice, prospere şi stabile, cares-ar bucura de aceleaşi avantaje economice şicomerciale ca şi statele membre ale UE, însă, fărăa li se oferi perspective clare de integrarepolitică în UE. În acest fel, Republica Moldova aajuns să fie inclusă de UE într-un pachet regionalce cuprinde deopotrivă statele din Europa de Est —246PEV a fost lansată de UE în anul 2004 în contextul extinderii sale spreEst, pentru a evita apariţia de noi linii de divizare între UE lărgită şistatele sale vecine excluse de la politica sa de extindere. Deşi PEV areelemente structurale inspirate din politica de extindere a UE, totuşi earămâne o politică diferită de cea din urmă.247Republica Moldova a aderat oficial la PEV, la 22 februarie 2005, în urmasemnării Planului de acţiuni cu UE, care este un instrument politic deimplementare a PEV.

210

post-sovietică248, precum şi ţări non-europene dinbazinul Mării Mediterane249, toate împreună exclusede la Politica de Extindere a UE.În acest context, apare legitima întrebare de ce

mult trâmbiţatele succese realizate pe tărâmulpoliticii de cooperare regionale în Sud-EstulEuropei nu s-au materializat în includereaRepublicii Moldova în pachetul statelor dinBalcanii de Vest cu perspective clar definite deintegrare în UE?Eşecul Chişinăului de a valorifica la maximum

politica sa de cooperare regională în Sud-EstulEuropei poate fi justificat parţial de obosealaextinderii ce a cuprins statele membre ale UE dupăaderarea la aceasta din urmă a douăsprezece noistate din Europa Centrală şi de Est, în mai 2004şi ianuarie 2007, de asemenea, de necesitateadigerării acestor două extinderi înainte de a selansa într-un eventual nou proces de lărgire spreEst, precum şi de imperativul ajustării interne astructurilor supranaţi-onale ale UE la cerinţele dictate de nevoiaeficientizării activităţii lor în condiţiilecreşterii numărului de state membre ale UE de la15 la 27 de state.Aceste considerente nu pot însă anula cauzele

interne care au împiedicat diplomaţia de laChişinău să ancoreze Republica Moldova la pachetulstatelor din Balcanii de Vest de integrare în UE,exploatând în acest sens dimensiunea Europei deSud- Est a cooperării regionale. Astfel, înviziunea noastră, politica Republicii Moldova decooperare în Sud-Estul Europei a fost şi, curegret, continuă să fie afectată, în special, detrei deficienţe majore, şi anume:

• existenţa unei discrepanţe vizibile întremesajul de integrare europeană al RepubliciiMoldova şi eforturile autorităţilor de laChişinău de a întări acest mesaj cu un procescontinuu, coerent şi credibil de implementarea reformelor politice, economice şi sociale

248Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Belarus.249Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Libia, Liban, Maroc, Palestina, Siria şi Tunisia.

211

obligatorii pentru avansarea pe caleaintegrării europene;

• promovarea unei politici externe cu vectorioscilanţi, ce are ca efect diminuareacredibilităţii mesajului şi eforturilor deintegrare europeană ale Republicii Moldova;

• slaba capacitate instituţională destinatăcapitalizării oportunităţilor, avantajelor şiperspectivelor oferite de cooperarearegională, în particular pe dimensiunea sud-est—europeană.

Fără depăşirea acestor deficienţe structurale,randamentul eforturilor de integrare europeanăîntreprinse de Chişinău prin intermediul filiereisud-est—europene a politicii sale de cooperareregională riscă să rămână şi mai departe unulscăzut şi în disonanţă evidentă cu ambiţiileeuropene ale Chişinăului. Evoluţia RepubliciiMoldova din perioada 1998-2008 este plină deargumente ce vin să confirme concluzia noastră. Nueste un secret că anume din cauza discrepanţeiexistente între opţiunea Republicii Moldova pentruintegrarea europeană şi acţiunile întreprinse deautorităţile moldovene în sensul materializăriirespectivei opţiuni, asupra ţării noastre auplanat mereu semne de întrebare vizavi deseriozitatea angajamentului pro-Vest alChişinăului.Această realitate transpare cât se poate de clar

din mesajele şi rapoartele Departamentului de Statal SUA şi ale instituţiilor internaţionale cureferire la promovarea şi respectarea valorilor şilibertăţilor democratice în Republica Moldova, înperioada 2001-2005, când Republica Moldova a avutmai multe şanse de a fi inclusă în pachetulBalcanilor de Vest, decât după includerea sa înPolitica Europeană de Vecinătate. De exemplu, la27 februarie 2002, aflat într-o vizită de lucru laChişinău, dl Steven Pifer, asistentul adjunct alsecretarului de stat al SUA pentru Europa şiEurasia, susţine o conferinţă de presă în cadrulcăreia atrage atenţia autorităţilor de la Chişinăucă în ultimele luni au fost întreprinse acţiuni ceau determinat Washingtonul să se întrebe dacă

212

Republica Moldova rămâne fidelă cursului pe caleareformei şi integrării europene250.De asemenea, rapoartele Departamentului de Stat

al SUA cu privire la respectarea drepturiloromului în Republica Moldova în anii 2001, 2002,2003, 2004 şi 2005 scot în evidenţă existenţa unorlacune serioase în domenii importante pentru bunafuncţionare a democraţiei în Republica Moldova,precum asigurarea independenţei sistemuluijudiciar, libertatea mass-media, accesul lainformaţii de interes public sau implementarea şirespectarea legislaţiei în domeniile respective251.La această listă pot fi adăugate şi rapoarteleDepartamentului de Stat al SUA cu privire lastarea libertăţii confesiunilor religioase în lumedin 2001, 2002, 2003, 2004 şi 2005, în care semenţionează că legislaţia în domeniu din RepublicaMoldova conţine încă restricţii ce inhibăactivitatea unor organizaţii religioase252.Concluziile şi îngrijorările la care au ajuns

oficialii americani în rapoartele lor cu privirela Republica Moldova se regăsesc, de asemenea, înrapoartele Freedom House253, în luările de poziţieale Organizaţiei de Securitate şi Cooperare înEuropa (OSCE) şi de Consiliul Europei vizavi deingerinţele puterii centrale în timpul alegerilorrepetate pentru funcţia de guvernator al Găgăuzieidin 2002254, de implicare politică directă aputerii centrale în activitatea editorială acompaniei „Teleradio- Moldova”255, desfăşurareanesatisfăcătoare a alegerilor locale din 25 mai

250http://www.azi.md/news?ID=17971 251http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2001/eur/8304.htm ; http://www.state.gov/g/drl/rls/ hrrpt/2002/18381.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2003/27854.htm; http://www.state. gov/g/drl/rls/hrrpt/2004/4l697.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2005/61664.htm252http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2001/5635.htm ; http://www.state.gov/g/drl/rls/ hrrpt/2002/18381.htm; http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2004/35473.htm; http://www.state. gov/g/drl/rls/irf/2005/51569.htm253http://www.azi.md/news?ID=24662 ; http://www.azi.md/news?ID=34218;http://www.azi.md/ news?ID=37306254http://www.azi.md/news?ID=21312 255http://www.azi.md/news?ID=22589

213

2003256, suspendarea licenţelor posturilormunicipale de radio şi TV „Antena C” şi,respectiv, „Euro TV”257 sau cu referire la slabaprotejare a investiţiilor străine în ţaranoastră258. Suspendarea finanţării RepubliciiMoldova de către Fondul Monetar Internaţional(FMI) în 2003, de asemenea, a trimis Occidentuluiun mesaj îngrijorător despre starea reformeloreconomice din ţara noastră259.Parcursul reformator al Chişinăului rămâne în

continuare unul neuniform şi ambiguu, chiar şidupă ce autorităţile moldovene şi-au asumatangajamente concrete în relaţia lor cu UE, prinPlanul de acţiuni RM—UE, din 22 februarie 2005.Această stare de lucruri este expusă în rapoarteleComisiei Europene, din decembrie 2006 şi aprilie2008, cu privire la implementarea de cătreChişinău a Planului de acţiuni convenit cu UE.Ambele rapoarte remarcă existenţa unei discrepanţeîntre procesul de adoptare a legilor de cătreParlament şi implementarea lor efectivă de cătreautorităţile centrale, mai ales la capitolele cuprivire la independenţa justiţiei, libertateamass-media, combaterea corupţiei şi dezvoltareaunui mediu de afaceri favorabil pentru atragereainvestiţiilor străine în economia RepubliciiMoldova.În acelaşi timp, promovarea unei politici

externe cu vectori oscilanţi şi conjunctu- rali nua făcut decât să extindă starea de nebulozitatedin jurul adevăratelor obiective de politicăexternă şi internă urmărite de autorităţile de laChişinău începând cu februarie 2001, când PartidulComuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a pre-luat pe cale democratică puterea executivă în ţaranoastră, anunţând că integrarea în CSI şi aderareala Uniunea Rusia-Belarus se vor număra printreobiectivele strategice ale politicii externe aleRepublicii Moldova. Axarea aproape înexclusivitate pe vectorul estic în defavoarea256http://www.azi.md/news?ID=24184 257http://www.azi.md/news?ID=27824 258http://www.azi.md/news?ID=28540 259http://www.azi.md/news?ID=25117 ; http://www.azi.md/news?ID=26597

214

celui vestic a avut ca rezultat notoriuMemorandumul Kozak din 2003 de soluţionare aconflictului transnistrean, care în cazulacceptării sale de către Chişinău ar fi plasatferm Republica Moldova în sfera de influenţă aFederaţiei Ruse. Deşi respins în ultima clipă deChişinău, Memorandumul Kozak a accentuatincertitudinile şi precauţia parteneriloroccidentali faţă de Republica Moldova.Aderarea Republicii Moldova la Politica

Europeană de Vecinătate, prin semnarea Planului deacţiuni RM—UE, nuanţarea Parteneriatului cuAlianţa Nord-Atlantică prin negocierea şi semnareaîn 2006 a Planului individual de acţiuni cu NATO,creşterea prezenţei UE şi SUA în Republica Moldovaîncepând cu 2005260, impunătoarea asistenţătehnico-financiară de care se bucură RepublicaMoldova din partea UE261 — toate acestea sunt semnecă vectorul vestic este în măsură să prevaleze înţara noastră. Cu toate acestea, nesiguranţaOccidentului faţă de Republica Moldova nu adispărut. Actualmente, noile discuţii demarate deChişinău cu Moscova, începând cu anul 2006, cuprivire la soluţionarea conflictului din regiuneatransnistreană, fără participarea nemijlocită areprezentanţilor UE şi SUA şi într-o atmosferăsemi- transparentă, contribuie şi ele laalimentarea în continuare a suspiciunilorpartenerilor occidentali vizavi de seriozitateaangajamentului nostru de integrare europeană.Nu în ultimul rând însă, eforturile depuse de

diplomaţia moldoveană în vederea valorificării lamaxim a dimensiunii sud-est—europene au fostsubminate de slaba capacitate instituţionalămobilizată de Guvern pentru coordonarea260Începând cu anul 2005, UE şi SUA sunt observatori în procesul desoluţionare a problemei trans- nistrene în formatul “5+2”. De asemenea,începând cu acelaşi an, UE are un reprezentat special al Consiliului UEpentru Moldova, o Delegaţie Permanentă a Comisiei Europene la Chişinău şi oMisiune de Monitorizare şi Asistenţă la Frontiera Moldo-Ucraineană (EUBAM).261În perioada 2007-2010, Republica Moldova va recepţiona de la UE, prininstrumentul financiar al Politicii Europene de Vecinătate (ENPI),asistenţă financiară în valoare de 210 milioane EURO. Republica Moldovabeneficiază de cea mai mare asistenţă financiară pe cap de locuitor printrestatele europene ale Politicii Europene de Vecinătate a UE.

215

participării Republicii Moldova la variileiniţiative regionale. Pentru majoritateaministerelor şi agenţiilor guvernamentalecooperarea regională a fost şi este un efortperiferic activităţii lor primordiale, elenedispunând, nici în prezent, de resursele umaneşi materiale adecvate pentru asigurarea uneiimplicări constante la proiectele de cooperare dinEuropa de Sud-Est. În aceste condiţii, întreagaresponsabilitate pentru promovarea cooperăriiregionale în spaţiul Europei de Sud-Est i-arevenit Ministerului de Externe, ale căruicapacităţi instituţionale sunt la fel limitate.Crearea unităţilor de integrare europeană înministerele şi agenţiile guvernamentale ar fitrebuit să amelioreze situaţia la acest capitol.Cu regret însă, situaţia s-a schimbat foartepuţin. De altfel, insuficienta pregătire afuncţionarilor moldoveni în domeniul integrăriieuropene a fost reliefată de însuşi ministrul deExterne, Andrei Stratan, în discursul său ţinut întimpul reuniunii Comisiei Naţionale de IntegrareEuropeană din 26 septembrie 2008.

216

9. Cooperarea Republicii Moldova în cadrul GUAMVictor Chirilă, director executiv, APE9.1. Geneza şi afirmarea GUAMDe facto, GUAM a fost creată în mai 1996 în

contextul discuţiilor în cadrul OSCE referitor laimplementarea Tratatului privind forţele armateconvenţionale în Europa (FACE), precum şi alnegocierilor privind versiunea adaptată aTratatului FACE, semnat în 1999, la Istanbul.Iniţiativa formării Grupului GUAM, compus dinGeorgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova aaparţinut viceministrului de Externe alAzerbaidjanului, Araz Azimov. Iniţiativa acestuianu ar fi prins rădăcini, dacă toate cele patruţări nu ar fi împărtăşit un pachet de interesestrategice comune:

• respectarea de către Rusia a angajamentelor sale de reducere a forţelor armate convenţionale în Europa, asumate prin Tratatul FACE;

• coordonarea poziţiilor lor în contextul negocierii versiunii adaptate a Tratatului FACE;

• respectarea şi consolidarea suveranităţii,independenţei şi integrităţii lor;

• coordonarea poziţiilor cu privire la soluţionarea conflictelor îngheţate în cadrulorganizaţiilor internaţionale (Consiliul Europei, OSCE, ONU);

• asigurarea securităţii energetice şieconomice prin dezvoltarea unor coridoarealternative de transport ce ar lega Europa deCaucaz şi Asia Centrală, ocolind FederaţiaRusă. În acest sens, mari speranţe au fostinvestite de statele GUAM în proiectulUniunii Europene (UE) — Coridorul deTransport Europa—Caucaz—Asia Centrală(TRACECA)262, prin care se urmărea relansarea,în variantă modernă, a vestitului „Drum alMătăsii”, ce a legat în Evul Mediu Europa deAsia.

În acelaşi timp, agenda nedeclarată a262http://www.traceca-org.org/default.php?l=en

217

majorităţii statelor GUAM a fost crearea unui polde contrapondere pentru Rusia în cadrulComunităţii Statelor Independente (CSI), precum şiconturarea unui centru de gravitaţie cu aspiraţiiprooccidentale în spaţiul post-sovietic. Deasemenea, un detaliu important ce trebuie luat încalcul este faptul că toate cele patru statefondatoare au refuzat să facă parte din TratatulCSI cu privire la securitatea colectivă263.Oficial, GUAM a fost instituită ca asociaţie de

state cu ocazia întrunirii şefilor de stat aiGeorgiei, Ucrainei, Azerbaidjanului şi Moldovei,ce a avut loc la 10 octombrie 1997, la Strasbourg,în contextul Summitului Consiliului Europei.Faptul că evenimentul s-a produs în capitalademocraţiei europene a fost în esenţă un mesajtrimis Occidentului despre orientareageostrategică a Grupului GUAM. În timp ce UE arecepţionat cu o anumită doză de reticenţăapariţia GUAM, Statele Unite ale Americii ausalutat şi sprijinit puternic din start nouaasociaţie regională264.încurajată de SUA, GUAM organizează următorul

său summit în capitala americană, Washington D.C.,cu prilejul participării şefilor de stat ai GUAMla Summitul NATO din 23-24 aprilie 1999. SummitulGUAM de la Washington a intrat în istorie prindecizia sa de a aproba aderarea Uzbekistanului laGrupul statelor GUAM. Ca urmare, GUAM devineGUUAM265, iar aria sa geografică se extinde până înAsia Centrală. Aflarea Uzbekistanului în GUUAM seva dovedi a fi una de scurta durată. Începând cu2002, Uzbekistanul şi-a suspendat participarea la

263Vladimir Socor, „GUAM Summit: A New Lease on Life (Parte 1)”,http://jamestown.org./edm/ article.php?volume_id=407&issue_id=3304&article_id=2369620264În 2001, Congresul SUA a aprobat aproximativ 45 milioane dolari SUApentru finanţarea proiectelor GUUAM, iar în 2002, cu asistenţaDepartamentului de Stat al SUA au fost demarate două proiecte de cooperareîn cadrul GUUAM: Crearea Centrului Virtual de Informare cu privire laCombaterea Terorismului şi a Crimei Organizate şi Facilitarea comerţului şitransportului în spaţiulGUUAM.265în formula GUUAM, Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan şi Moldova,organizaţia a existat până în anul 2005, când a revenit din nou la GUAM.

218

activităţile asociaţiei regionale, iar în 2005 îşianunţă ieşirea din GUUAM, motivul formulat fiindaxarea excesivă a cooperării pe componentaideologică şi militar-patriotică, pe soluţionareaconflictelor îngheţate, crearea unor formaţiunimilitare comune şi revizuirea sistemului desecuritate existent. Întâmplător sau nu, darargumentele aduse de Uzbekistan pentru a abandonaGUUAM-ul în anul 2005 sunt aproape identice cupoziţia Federaţiei Ruse vizavi de aceastăorganizaţie.Chiar de la constituirea GUAM, Moscova a fost

nemulţumită de apariţia acesteia. Pentru Guvernulde la Moscova şi marea majoritate a mass-medieiruse, GUAM a fost şi rămâne o organizaţie cetrebuie privită şi tratată cu suspiciune şi chiarostilitate, deoarece în viziunea autorităţilorruse, principala „raison d’etre” a GUAM-ului estecrearea unei alianţe politico-militare îndreptatăîmpotriva intereselor naţionale ale Rusiei.Interesată în disoluţia GUAM, Rusia a urmăritmereu să submineze autoritatea ei în ochiiOccidentului, distorsionând intenţionat esenţa şiobiectivele cooperării în cadrul GUAM. Totodată,Rusia a exersat în permanenţă presiuni asupra unorstate membre pentru a le forţa să se distanţeze deproiectul GUAM266, Republica Moldova fiind unexemplu relevant în acest sens. Concomitent,Moscova s-a obişnuit să utilizeze existenţa GUAMca pe un argument în plus pentru susţinereaenclavelor secesioniste din Georgia, RepublicaMoldova sau Azerbaidjan267.Desigur, poziţia ostilă a Rusiei s-a răsfrânt

negativ asupra eficienţei şi coeziunii GUAM. însă,la fel de adevărat este şi faptul că, în perioada1998-2005, GUAM nu a reuşit să formuleze explicitpropria misiune colectivă şi, mai ales, să deasubstanţă convingătoare raţiunii existenţei saleprin realizări concrete în domenii precum co-operarea energetică, dezvoltarea reţelei de266Vladimir Socor, „GUAM Summit: A New Lease on Life (Parte 1)”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=407&issue_id=3304&article_id=2369620267Ibidem.

219

transport sau facilitarea comerţului între ele.Eşecul GUAM-ului de a deveni o organizaţie viabilăîn perioada 1998-2005 a fost cauzat, însă, de maimulţi factori interni şi externi. De exemplu, nuputem neglija faptul că anume în această perioadăasistăm la ieşirea de pe scena politică a artiza-nilor GUAM: preşedintele Republicii Moldova, PetruLucinschi, în 2001, preşedintele Georgiei, EduardŞevardnadze, în 2003, preşedintele Ucrainei,Leonid Kucima, în 2004 şi preşedinteleAzerbaidjanului, Heidar Aliev, în 2003. încondiţiile în care cooperarea în cadrul GUAM eraslab instituţionalizată, însă puternicpersonalizată, apusul principalilor lideripolitici ai GUAM a afectat negativ eficienţaorganizaţiei. De asemenea, în acest context,trebuie luată în considerare şi politica externăbivec- torială, plină de ambiguităţi, promovată derespectivii şefi de stat ai GUAM.În anul 2001, la Summitul GUAM de la Ialta,

Ucraina reia iniţiativa instituţiona- lizăriiGUAM. La acest summit statele membre adoptă CartaGUAM, care institu- ţionalizează oficialcooperarea şi dialogul politic la nivel de şefi destat — în calitate de for suprem, la nivel deminiştri de Externe — în calitate de for executivşi la nivel de coordonatori naţionali —însărcinaţi cu monitorizarea implementăriiproiectelor comune şi să pregătească reuniunile lanivel de şefi de stat sau de miniştri de Externe.Totodată, la Summitul de la Ialta din 2001 s-aconvenit asupra creării unui SecretariatPermanent, precum şi a unui Oficiu de Informare cusediul la Kiev. Dar, toate aceste măsuri prevăzuteîn Carta GUAM de la Ialta au rămas aproape întotalitate nematerializate, la fel ca şi Acordulde liber schimb semnat de statele GUAM în 2002.Printre factorii care au subminat autoritatea,

viabilitatea şi eficienţa GUAM s-a numărat şiatitudinea ambiguă a UE faţă de GUAM268. De268Această atitudine a UE continuă şi în prezent. Actualmente nu este,încă, clar dacă războiul ruso-georgian din august 2008 va schimba sau nuoptica UE vizavi de GUAM. Nu este exclus ca viitorul Parteneriat Estic alUE, aflat în prezent în proces de formulare, să aducă clarificări înaceastă privinţă.

220

exemplu, neglijarea proiectului TRACECA de cătreUE a lipsit statele GUAM de un crucial partenerşi, mai ales, investitor necesar pentru întărireasecurităţii lor energetice şi economice princonstruirea coridoarelor alternative de transportce ar fi conectat Europa la resursele energeticedin bazinul Mării Caspice şi din Asia Centrală.Dezinteresul, aproape total, al UE pentrufinanţarea proiectelor GUAM, cuplat cuincapacitatea statelor membre de a investipropriile resurse financiare în vedereaimplementării respectivelor proiecte, a avut caefect diminuarea credibilităţii GUAM caorganizaţie regională capabilă să-şi atingăobiectivele.În perioada 2003-2005, în Ucraina, Georgia şi

Azerbaidjan are loc ascensiunea unor lideri noi cuviziuni moderne proeuropene: Mihail Saakaşvilidevine preşedinte al Georgiei în 2003, Ilham Alieveste ales preşedinte al Azerbaidjanului în 2003,iar Victor Iuşcenco este ales preşedinte alUcrainei în 2004. Şi în Republica Moldova asistămla o reorientare bruscă spre Vest a politiciiexterne. Metamorfoza politicii externe aRepublicii Moldova prinde contur după falimentulMemorandumului Kozak de soluţionare a conflictuluitransnistrean, faliment ce a condus la înrăută-ţirea relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova, subpresiunea revoluţiilor colorate de la Tibilisi şiKiev şi a campaniei electorale pentru alegerileparlamentare din 2005. În plus, exact în aceastăperioadă au loc noi valuri de extindere spre est aNATO şi UE, astfel încât frontiera spaţiuluieuroatlantic ajunge în imediata apropiere a GUAM.Aceste evoluţii de ordin intern şi extern oferă înanul 2005 noi oportunităţi pentru revigorareaGUAM. Încurajaţi de această nouă conjuncturăregională, statele membre ale GUAM convin săfructifice momentul prielnic.Începând cu Summitul GUAM de la Chişinău, din

21-22 aprilie 2005, suntem martorii unei serii deacţiuni şi iniţiative ce urmăresc revigorareaacestei organizaţii regionale prin depăşireadeficienţelor structurale care au subminatautoritatea sa şi au împiedicat-o să devină o

221

organizaţie regională viabilă şi credibilă. Primulpas în această direcţie a fost făcut la reuniuneaşefilor de stat ai GUAM de la Chişinău, undedezideratul creării unei arii de securitate şistabilitate democratică în baza normelor şivalorilor europene este definit oficial caobiectiv strategic comun al statelor GUAM. Pentrua transpune în practică acest obiectiv comun,statele GUAM cad de acord să transforme asociaţialor într-o organizaţie regională. Astfel, conformDeclaraţiei Summitului GUAM de la Chişinău „Înnumele democraţiei, stabilităţii şidezvoltării”269, noua organizaţie regională urma săfie întemeiată pe adeziunea la aceleaşi principii,valori şi obiective, printre care se numără:

• respectarea principiilor democraţiei,supremaţiei legii, drepturilor şi libertă-ţilor omului;

• determinarea statelor membre de a contribuiîn comun la susţinerea păcii şi stabilităţii,precum şi intenţia lor de a stabili ocooperare politică şi militară;

• condamnarea caracterului distructiv alseparatismului şi intensificarea eforturilorconcertate ale statelor membre GUAM învederea soluţionării conflictelor separatistedin Republica Moldova, Georgia şiAzerbaidjan;

• asumarea politicii de aprofundare aintegrării europene a statelor GUAM, prinstabilirea de relaţii de parteneriat cu UE şiNATO, având ca scop crearea unui spaţiu comuneuroatlantic de securitate, cooperareeconomică şi transport;

• implementarea Acordului privind crearea arieide comerţ liber, precum şi aprofundareacooperării în domeniul energetic.

Procesul instituţionalizării şi definiriimisiunii comune a GUAM este continuat la SummitulGUAM de la Kiev din 23 mai 2006. La acest summit,şefii de stat ai GUAM decid transformareaasociaţiei lor într-o organizaţie internaţională269The Chisinau Declaration of the GUUAM Heads of States „In the name ofdemocracy, stability and development”,http://guam-organization.org/en/node/438

222

întitulată „Organizaţia pentru Democraţie şiDezvoltare Economică — GUAM”270. Respectiva decizieiniţiază instituţionalizarea oficială a GUAM într-o formă nouă şi cu o misiune comună clarformulată271:

• crearea unui spaţiu regional al democraţiei,securităţii, dezvoltării economice şi socialestabile;

• materializarea opţiunii europene comune;• punerea în practică a politicilor comune

destinate consolidării relaţiilor cu UE şiNATO.

În 2006-2008, sunt întreprinse acţiuni învederea impulsionării cooperării practice îndomenii precum comerţul, transportul sausecuritatea energetică. De exemplu, la SummitulGUAM de la Kiev are loc semnarea Protocoluluiprivind intrarea în vigoare a Acordului de liberschimb semnat în 2002. De asemenea, în aceastăperioadă asistăm la extinderea formatului statelorpartenere ale GUAM, care include în prezent nudoar SUA, dar şi Bulgaria, Polonia, România,Ungaria, Lituania, Letonia, Estonia şi, chiar,Japonia. În acelaşi timp, prin includerea statelorGUAM în Politica Europeană de Vecinătate, UEreuşeşte să-şi sporească vizibilitatea politică înarealul GUAM. În domeniul transportului, GUAMreuşeşte să încheie în 2008 un parteneriat decooperare cu Uniunea Internaţională a Drumurilor,care a lansat o Nouă Iniţiativă Eurasiatică deTransport (NELTI). Conform acestei iniţiative,statele GUAM vor participa la crearea unui coridorde transport, de mărfuri şi pasageri, ce va legaEuropa de Caucaz şi Asia Centrală de-a lungulrenumitului drum istoric al mătăsii272.În aceeaşi listă de acţiuni poate fi inclusă şi

lansarea conceptului creării Spaţiului de tranzit al

270GUAM Summit Communique, 23 May 2006, Kyiv, http://guam-organization.org/en/node/442271Vladimir Socor, „Guam in Kyiv: Another Summit of Good Intentions”,http://jamestown.org./ edm/article.php?volume_id=4l4&issue_id=3739&article_id=2371115272Vladimir Socor, “Guam Summit Held amid Adverse Trends on Energy and TheFrozen Conflicts”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=427&issue_id=4548&article_id=2373204

223

energiei Mărea Caspică — Marea Neagră — Marea Baltică. Acestnou concept a fost aprobat la Summitul Energeticde la Kiev, din 22-23 mai 2008, la care au par-ticipat preşedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului,Georgiei, Poloniei, Lituaniei, Letoniei şiEstoniei, precum şi reprezentanţi oficiali ai UEşi SUA273. Noul concept de tranzit al energieiprevede conectarea statelor producătoare de petrolşi gaz din bazinul Mării Caspice, prin Caucazul deSud şi Ucraina, cu statele consumatoare din UE.Văzut prin prisma acestui nou concept, spaţiulGUAM poate deveni o componentă indispensabilă aviitoarei politici comune a UE în domeniulsecurităţii energetice.Şi totuşi, în ciuda acestor evoluţii pozitive,

GUAM, în noua sa formă, nu a reuşit încă să sedebaraseze de impedimentele structurale. Din cauzapoliticii sale externe ambigue, Republica Moldovarămâne în continuare liantul slab al GUAM. La rân-dul ei, elita politică din Ucraina nu are oviziune comună vizavi de GUAM. În timp cepartidele prooccidentale sunt pentru aprofundareacooperării în cadrul GUAM, nu acelaşi lucru poatefi spus cu siguranţă despre influentul Partid alRegiunilor, condus de Victor Ianukovici, care sepronunţă pentru o politică echilibrată în raportcu Moscova. Ratificarea Cartei GUAM în RadaUcrainei, ce avut loc în martie 2008, a confirmat,o dată în plus, această realitate. După cum seştie, Carta GUAM a fost ratificată deparlamentarii ucraineni la limita posibilă, adicăcu 226 voturi pentru. De asemenea, printredeficienţele GUAM se regăsesc în continuare:

• implementarea lentă a Acordului privindcrearea Zonei de Comerţ Liber din 2002;

• lipsa unor proiecte occidentale credibile deconstruire a unor conducte energetice şicoridoare terestre de transport, care artrece prin teritoriul statelor GUAM,conectând bazinul Mării Caspice, bogat înresurse energetice, cu UE;

273Vladimir Socor, “Transit Space Concept Launched at Kyiv Energy Summit”, http://jamestown.org./edm/article.php?volume_id=427&issue_id=4505&article_id=2373098

224

• pasivitatea UE în vederea iniţierii unuiparteneriat activ cu GUAM, în particular învederea revigorării unor proiecte mai vechi,cum este TRACECA, sau pentru implementareaunor noi proiecte de transportare aresurselor energetice din Caucaz şi AsiaCentrală în UE, cum ar fi proiectul NABUCO274;

• nesoluţionarea conflictelor separatiste dinAzerbaidjan, Georgia şi RepublicaMoldova, precum şi prezenţa militară a Rusieiîn ultimele două state oferă Moscovei pârghiiimportante pentru a submina activitatea GUAM.Republica Moldova este un exemplu clasic înacest sens. De altfel, prin agresiunea samilitară împotriva Georgiei din august 2008,Rusia a demonstrat cât de departe estecapabilă să meargă pentru a-şi afirmainfluenţa politică în arealul GUAM,considerat de Moscova ca fiind parte afiefului său geostrategic.

9.2. Participarea Republicii Moldova în cadrulGUAM: o cooperare plinăde contradicţiiAsocierea Republicii Moldova la Grupul GUAM a

fost determinată, întâi de toate, de considerentepolitice, în particular de necesitatea ca poziţiaChişinăului să fie auzită şi luată în calcul lamasa negocierilor privind versiunea adaptată aTratatului FACE, precum şi de imperativulcontrabalansării influenţei Federaţiei Ruse înprocesul de soluţionare a problemei transnistrene.Oricât ar părea de paradoxal pentru unii

politicieni de la Chişinău, dar calculeleeconomice au jucat un rol secundar în constituireaGUAM şi, mai ales, în adeziunea Republicii Moldovala acest for regional. Raţiunile economice nu aufost hotărâtoare în convingerea Chişinăului deutilitatea practică a GUAM. Realităţile comercial-economice vorbesc de la sine. În 1997, anuloficializării Grupului GUAM, exporturileRepublicii Moldova în Azerbaidjan au constituit274 Proiectul NABUCO prevede construcţia unei conducte de gaz natural de3,300 km, ce ar uni consumatorii din UE de producătorii din bazinul MăriiCaspice, trecând prin Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria.

225

0,17%, în Georgia 0,44%, iar în Ucraina 5,6% dintotalul exporturilor sale. Şi la capitolulimporturi situaţia nu se deosebea prea mult.Importurile Republicii Moldova în Azerbaidjan,Georgia şi Ucraina au constituit 0,30%, 0,02% şi,respectiv, 18% din totalul importurilor efectuatede ţara noastră în anul 1997.De asemenea, unii politicieni din Republica

Moldova înclină să creadă că proiectul TRACECA,patronat şi încurajat de UE, s-a numărat printreraţiunile creării GUAM. Această ipoteză este, deasemenea, puţin verosimilă, dacă ne gândim lafaptul că în anul 1997 TRACECA era mai mult o ideeîn dezbatere, decât un proiect structurat ce s-arfi bucurat de un sprijin financiar şi logistic dinpartea potenţialilor mari investitoriinternaţionali. De altfel, acest lucru nu s-aîntâmplat nici până în prezent. Abia după un an dela constituirea Grupului GUAM, mai precis la 8septembrie 1998, la Bacu, are loc semnareaAcordului multilateral în domeniului transportuluiinternaţional cu privire la dezvoltareacoridorului de transport Europa— Caucaz—AsiaCentrală, ce constituie piatra de temelie aproiectului TRACECA, conceput să reînvie învariantă modernă renumitul drum istoric almătăsii.Decizia Republicii Moldova de a adera la Grupul

GUAM nu are la originea sa nici ideea semnăriiunui eventual Acord de liber schimb între statelemembre. După cum am arătat mai sus, în anulconstituirii GUAM, schimburile comerciale aleRepublicii Moldova cu Azerbaidjan şi Georgia erauinfime pentru a putea motiva la acea etapă creareaunei zone de comerţ liber cu respectivele state.În acelaşi timp, în 1997, relaţiile comercial-economice moldo-ucrainene beneficiau deja de unacord de liber schimb, semnat între Chişinău şiKiev la 29 august 1995.Dimensiunea politică a dominat din start

cooperarea între membrii GUAM. Tot de la bunînceput, şi factorul rusesc a jucat un rolimportant în interpretarea raţiunii de a fi a GUAMde către oficialii moldoveni. Factorii de decizie

226

de la Chişinău au fost întotdeauna conştienţi denemulţumirea Moscovei faţă de apariţia peteritoriul post-sovietic a unei noi asociaţiipolitice regionale cu aspiraţii prooccidentale şi,pe deasupra, percepută la Kremlin ca fiindîndreptată împotriva intereselor Rusiei înregiune. De aceea, nu este de loc întâmplătorfaptul că autorităţile moldovene au interpretat şicontinuă să interpreteze GUAM-ul ca reprezentând oasociaţie regională motivată în primul şi înprimul rând de imperativul dezvoltării şiaprofundării cooperării economice între membriisăi. În acest mod, Chişinăul a sperat să menajezeşi atenueze susceptibilităţile Federaţiei Rusevizavi de participarea sa la cooperarea politicăîn cadrul GUAM.Spre deosebire de ex-preşedintele Republicii

Moldova, Petru Lucinschi, actualul preşedinte,Vladimir Voronin, a diminuat aproape în permanenţăşi în ciuda evidenţelor caracterul politic alGUAM, urmărind, în acest fel, să calmezesuspiciunile Moscovei. Totodată, preşedinteleVladimir Voronin a exagerat intenţionat rolul eco-nomic al GUAM, ceea ce îi permitea să criticeulterior pe aceasta din urmă pentru insucceselesale pe tărâmul cooperării economiceCriticile aduse la adresa GUAM de către

preşedintele Vladimir Voronin fac, însă,abstracţie de deficienţele structurale aleorganizaţiei. În consecinţă, se creează impresiacă ele sunt verbalizate nu pentru a găsi soluţiila problemele cu care se confruntă GUAM, ci, înprimul rând, pentru a argumenta poziţia confuză şireticenţa Republicii Moldova de a se implica activîn derularea proiectelor GUAM, pentru a nu supăraMoscova, unde, după cum consideră preşedinteleVoronin, se află cheia soluţionării politice aproblemei transnistrene. Cert este că nicipreşedintele Vladimir Voronin, nici restulfactorilor de decizie de la Chişinău nu realizeazăcă de ineficienţa cooperării în cadrul GUAM estede vină şi însuşi Chişinăul, care, începând cuprimăvara lui 2001 şi până în prezent, s-aremarcat, în mare parte, printr-o politică

227

ambiguă, pasivă şi imprevizibilă în raport cuGUAM. De fapt, retorica şi acţiunile RepubliciiMoldova cu privire la GUAM suferă de câtevacarenţe majore ce se repercutează negativ atâtasupra imaginii Chişinăului de partenerprevizibil, cât şi asupra randamentului cooperăriipolitice şi economice în cadrul GUAM.În primul rând, angajamentul Republicii Moldova

faţă de GUAM a fost şi continuă să fie alterat defactorul rusesc. Spre deosebire de perioada 1997-2000, începând cu anul 2001, factorul rusesc estemult mai pronunţat în deciziile şi acţiunile ţăriinoastre legate de GUAM. Din 2001 şi până înprezent, viziunea preşedintelui Vladimir Voroninfaţă de GUAM a rămas practic neschimbată.Elementele definitorii ale politicii RepubliciiMoldova vizavi de GUAM, în perioada 2001-2008, aufost formulate încă în ajunul Summitului GUAM dela Ialta din 6-7 iunie 2001275, şi anume:

• Republica Moldova se opune transformării GUAM-ului într-un instrument de speculaţii politice276;

• GUAM a apărut pe o bază contradictorie, cu unsubtext politic foarte confuz;

• Republica Moldova este dispusă să participenumai la proiectele cu caracter

economic şi nu are interes pentru proiectele politice;

• instituţionalizarea GUAM, fără a se elabora proiecte economice eficiente, nu are sens;

• GUAM nu ar trebui să slăbească rolul şi importanţa Comunităţii Statelor Independente (CSI), ci, dimpotrivă, să le consolideze.

În al doilea rând, Republica Moldova nu a avutniciodată o strategie coerentă de dezvoltare acooperării economice în cadrul GUAM. Chişinăuloficial s-a arătat mereu nemulţumit de rezultatelecooperării economice a GUAM. Atitudinea sa criticăeste, însă, puţin credibilă în condiţiile în careRepublica Moldova a dat dovadă de inconsistenţă şi275http://www.azi.md./news?ID=1717276Pentru a evita supărarea Moscovei, în ajunul Summitului de la Ialta din6-7 iunie 2001, preşedintele Vladimir Voronin a propus ca Federaţia Rusă săfie invitată în calitate de observator la reuniunea şefilor de stat aiGUAM, însă propunerea nu a fost susţinută de restul statelor membre.

228

lipsă de voinţă politică în vederea înlăturăriiimpedimentelor existente în calea impulsionăriicooperării economice. De exemplu, în iunie 2001,preşedintele Vladimir Voronin declară că GUAMprezintă interes pentru Republica Moldova, maiales în contextul restabilirii renumitului drumcomercial al mătăsii, care, în viziunea sa, armări considerabil veniturile statelor membre GUAM.Pentru a pune în practică acest obiectiv, la

Summitul GUAM de la Ialta din 19-20 iunie 2002,Republica Moldova semnează Acordul privind creareaZonei de Comerţ Liber între statele GUAM. Cuaceeaşi ocazie, preşedintele Vladimir Voronin ţinesă declare că Republica Moldova nu beneficiază deun suport practic pe seama apartenenţei sale laGUAM, mai mult decât atât, „întregul complex alproblemelor economice, sociale şi culturale, careazi sunt pe ordinea de zi a GUAM-ului, îşi găsesco dezvoltare nu mai puţin completă şi deperspectivă în programele ce se desfăşoară deja încadrul CSI”277. Totodată, fiind „extrem deinteresată” în impulsionarea cooperării economiceîntre statele membre ale GUAM, Republica Moldova atărăgănat timp de trei ani ratificarea Acorduluiprivind crearea Zonei de Comerţ Liber semnat îniunie 2002278.Dorinţa Republicii Moldova de a ameliora

cooperarea economică a GUAM a fost pusă laîndoială şi de întârzierea procesului deinstituţionalizare a GUAM, condiţie esenţialăpentru eficientizarea acestei organizaţiiregionale. La Summitul GUAM de la Ialta din 2001,preşedintele Vladimir Voronin a semnat Carta GUAM,document chemat să instituţionalizeze cooperareaîn cadrul GUAM. Şi din nou, ca şi în cazulAcordului privind crearea Zonei de Comerţ Liber,Parlamentul Republicii Moldova ratifică Carta GUAMdoar la 14 aprilie 2005, deci după abia patru anide la semnarea ei.La Summitul GUAM de la Chişinău, din 22 aprilie

2005, preşedintele Vladimir Voronin reitereazăinteresul strategic al Republicii Moldova pentru277http://www.azi.md./news?ID=19979278Acordul a fost ratificat de Parlamentul Republicii Moldova în ajunulSummitului GUAM de la Chişinău, din 22 aprilie 2005.

229

promovarea cooperării energetice în cadrulorganizaţiei. Acest interes declarat estecontrazis de fapte, de exemplu absenţapreşedintelui Vladimir Voronin la SummitulEnergetic de la Kiev din 22-23 mai 2008, undepreşedinţii Ucrainei, Azerbaidjanului, Georgiei,Poloniei, Lituaniei, Letoniei şi Estoniei auaprobat conceptul creării Spaţiului de Tranzit al EnergieiMarea Caspică — Marea Neagră — Marea Baltică. Deasemenea, Preşedintele Vladimir Voronin a lipsitde la reuniunile la nivel înalt ale GUAM de laBacu din 2007 şi Batumi din 2008, unde a fostdiscutată elaborarea unor proiecte comune îndomeniul asigurării securităţii energetice.Toate aceste momente trezesc, desigur, multe

semne de întrebare vizavi de sinceritateadiscursului şi credibilitatea angajamentuluiRepublicii Moldova în raport cu GUAM. Or, având învedere inconsistenţa şi inconsecvenţa de care adat dovadă până în prezent Chişinăul atât pedimensiunea politică, cât şi pe cea economică acooperării în interiorul GUAM, este şi mai lesnede înţeles de ce Republica Moldova a rămas înafara proiectului Odesa — Brody — Plotk, conductăprin care ar urma să fie transportat în UE,ocolind Rusia, petrol extras din Azerbaidjan şiKazahstan. Mai mult decât atât, supărareaChişinăului pentru neconectarea ţării noastre larespectivul proiect apare şi mai lipsită de sens.În al treilea rând, participarea Republicii

Moldova la activităţile GUAM nu a beneficiat, dinpartea guvernării de la Chişinău, de o voinţăpolitică clară şi de un angajament ferm şiconstant în favoarea aprofundării cooperării îninteriorul GUAM. Criticile recurente şi, înparticular, angajamentul şovăitor al RepubliciiMoldova în raport cu GUAM au dat naştere laspeculaţii frecvente privind iminenta ieşire aRepublicii Moldova din componenţa GUAM. Aşa a fostîn perioada 2001-2003, când participărilepreşedintelui Vladimir Voronin la summiturile GUAMdin 2001 şi 2002, ambele la Ialta, au fostprecedate de declaraţii dure cu privire la

230

caracterul şi perspectivele GUAM279. În 2003,preşedintele Vladimir Voronin a refuzat să parti-cipe la Summitul GUAM de la Ialta pentru a nuprelua preşedinţia acestei organizaţii regionale.În acest fel, Chişinăul a evitat să supere din nouaceeaşi Moscovă, care se angajase, la solicitareaconducerii moldovene, să negocieze o soluţiepolitică între Tiraspol şi Chişinău pe la spateleOccidentului.Din 2006, Chişinăul se află din nou într-o

permanentă cursă contracronometru de a convingeMoscova să accepte pachetul său de propuneriprivind soluţionarea problemei transnistrene280.Întâmplător sau nu, dar anume începând cu anul2006 asistăm la o nouă deteriorare a poziţieiChişinăul vizavi de GUAM, care, în cele din urmă,a dus la sfârşitul scurtei perioade de activizarea participării Republicii Moldova în cadrul GUAM,ce a durat din a doua jumătate a anului 2004 şipână în primăvara anului 2006. Urmărind săflexibilizeze poziţia Moscovei faţă de pachetul depropuneri al Chişinăului, preşedintele VladimirVoronin recurge din nou la criticile aspre aduseGUAM-ului în perioada 2001-2003. Cea mai tranşantădintre ele a fost formulată la 11 martie 2008, îninterviul acordat ziarului moscovit „KommersantDaily”, unde, fiind întrebat despre participareaRepublicii Moldova la GUAM, preşedintele VladimirVoronin a afirmat: „De la prezenţa în orice orga-nizaţie trebuie să fie un real folos, dacă acesteanu există, nu există nici interesul de a faceparte din organizaţie. GUAM-ul are perspectivesumbre”281.În acelaşi timp, Preşedintele Vladimir Voronin a

revenit la practica ignorării sum- mitelor GUAM.

279http://www.azi.md./news?ID=1717 şi http://www.azi.md./news?ID=19962280Până în prezent pachetul de propuneri nu a fost făcut oficial public decătre autorităţile moldovene. Totuşi, se cunoaşte că printre elementeleprincipale ale pachetului se numără retragerea trupelor ruse de peteritoriul Republicii Moldova în schimbul asumării de către ţara noastră astatutului de stat permanent neutru, acordarea unei autonomii largiregiunii transnistrene, participarea reprezentanţilor din Transnistria laactivitatea instituţiilor centrale, precum şi recunoaşterea proprietăţiloragenţilor economici din Federaţia Rusă în regiunea transnistreană.281http://info-prim.md/?a=10&nD=2008/03/11&ay=13649

231

El nu a participat la Summitul GUAM de la Bacu, dela 19 iunie 2007, sub pretextul participării laConsiliul de Cooperare Republica Moldova — UE, ces-a desfăşurat la 20 iunie 2007. În schimb, laSummitul de la Bacu, Republica Moldova a fostreprezentată de prim-ministrul Vasile Tarlev,care, conform stipu- lărilor Acordului departeneriat şi cooperare cu UE, ar fi trebuit săconducă delegaţia ţării noastre la Consiliul deCooperare de la Bruxelles. Preşedintele VladimirVoronin a ignorat, apoi, Summitul GUAM de laVilnius, din 10 octombrie 2007, organizat cuocazia celei de a 10-a aniversări de la creareaGUAM. De asemenea, dânsul a neglijat Summitul GUAMde la Batumi, din 1 iulie 2008, de această datămandatându-l în locul său pe ministrul de Interne,Valentin Mejinschi, decizie ce a trezit nedumerireîn rândul omologilor săi din cadrul organizaţiei.Ratificarea întârziată a unor înţelegeri

importante pentru buna funcţionare a GUAM, precumCarta GUAM (semnată la 20 iulie 2002), a Acorduluiprivind crearea Zonei de Comerţ Liber (semnat la20 iulie 2002) sau a Statutului Provizoriu alOficiului Informaţional GUAM de la Kiev (semnat la20 iulie 2002), sunt alte câteva momente ce scotîn evidenţă adevărata amploare a participării şicontribuţiei Republicii Moldova la transformareaGUAM-ului într-o organizaţie eficientă şiviabilă282. De altfel, ratificarea documentelor demai sus, ca şi adeziunea Republicii Moldova laDeclaraţia GUAM de la Chişinău din aprilie 2005,nu s-a datorat unei transformări de substanţăsurvenite în poziţia Guvernării de la Chişinăufaţă de GUAM, ci, mai curând, a fost produsul uneischimbări conjuncturale şi temporale de optică,determinată de raţiuni de politică internă şiexternă.Atitudinea pro-GUAM manifestată de Chişinău în

perioada 2004-2006 trebuie privită prin prismaepopeii Memorandumului Kozak din 2003, al cărui282Toate cele trei documente menţionate mai sus au fost ratificate deParlamentul Republicii Moldova la 14 aprilie 2005, deci după trei şi,respectiv, patru ani de la semnarea lor, în ajunul Summitului GUAM de laChişinău, din 22 aprilie 2005.

232

eşec a înrăutăţit relaţiile Republicii Moldova cuFederaţia Rusă, dar a nemulţumit şi SUA şi UE,care s-au pomenit trişate de Republica Moldova,care a negociat în secret cu Moscova. Or, fiindameninţată de o posibilă izolare internaţională înajunul alegerilor parlamentare din 2005,guvernarea de la Chişinău a reorientat brusc spreVest vectorul politicii sale externe, iar, înconsecinţă, dimensiunea GUAM a devenit pestenoapte o prioritate în acest nou context politic.În prezent, suntem în pragul unei campanii

electorale pentru alegerile parlamentare din 2009şi, din nou, nu putem exclude că dimensiunea GUAMar putea să revină în atenţia guvernării de laChişinău. Totuşi, atâta timp cât politica externăa Republicii Moldova va oscila în funcţie deciclurile electorale, iar deficienţele structuraleale politicii sale faţă de GUAM nu vor fidepăşite, o eventuală nouă încălzire a relaţiilorRepublicii Moldova cu GUAM va fi lipsită şi deacum încolo de credibilitate în ochii partenerilorsăi.10.Relaţiile Republicii Moldova cu Alianţa Nord-Atlantică (NATO)Vlad Lupan, expert independent în relaţii internaţionale, fost şef al Direcţiei NATO la MAEIE al Republicii Moldova

10.1. Istorie şi argumenteUltimii zece ani de cooperare a Republicii

Moldova (RM) cu Organizaţia TratatuluiAtlanticului de Nord (NATO) au fost o decadă derelaţii în care apropierea ţării noastre deAlianţă s-a schimbat pe ceea ce limbajul oficialnumeşte „relaţii pragmatice” şi invers. Ca şi alteaspecte ale relaţiilor externe ale RepubliciiMoldova, acest domeniu a cunoscut oscilaţii, careau depins de percepţiile elitelor politice de laChişinău privind relaţia cu Rusia şi soluţionareaconflictului transnistrean sau de perspectiveleintegrării europene, în cadrul căreia ar urma săfie implementate şi reforme în domeniul militar,în particular, şi cel de securitate, în general.

Uneori şi percepţiile formate în perioada

233

sovietică au generat o serie de atitudinirezervate vizavi de NATO atât în rândulpopulaţiei, cât şi în rândurile elitelor politicedin ţară. Însă, indiferent de percepţiile demoment, în ultimii zece ani se atestă o creştere acalităţii cooperării cu Alianţa Nord-Atlantică, anumărului de exerciţii comune şi proiecte, înparticular de natură nonmilitară, eventual şi pemotiv că apropierea noastră de Europa ne apropieinevitabil de toate organismele europene şieuroatlantice şi ne-a făcut, până la urmă, veciniai NATO. Deseori, din cauza unei atitudinipreconcepute în ce priveşte NATO, avantajelecooperării cu această organizaţie nu au fostvalorificate din plin. Pentru a înţelege acesteevoluţii neliniare, ar fi bine să facem oincursiune în istoria relaţiilor RepubliciiMoldova cu Alianţa.

În perioada Războiului Rece, Republica Moldovacontribuia, în calitatea de parte integrantă aURSS, la Pactul de la Varşovia. Pactul a fost,tehnic, un acord de cooperare militară a lagăruluisocialist, iar, politic, prezenta o alianţămilitară anti-NATO, cu tot tacâmul de propagandă,dar şi cu acorduri de limitare a forţelorconvenţionale. Există, deci, două implicaţiimajore ale prezenţei Republicii Moldova în posturade parte a URSS şi Pactului de la Varşovia, careau influenţat relaţiile ţării noastre cu NATO.

Prima ţine de propaganda anti-NATO desfăşuratăîn URSS, care — din motivele contrapunerii acestordouă blocuri — nu a prezentat o viziune obiectivăa oponentului şi care mai are impact asupraperceperii Alianţei de către cetăţenii RepubliciiMoldova, iar cea de-a două implicaţie încă maiţine de importanţa pentru Republica Moldova atratatului pe care l-a negociat Pactul de laVarşovia cu NATO, şi anume Tratatul privindforţele armate convenţionale din Europa (FACE).Una din prevederile acestui Tratat, aşa cum a fostpromovată de negociatori, ţine de necesitateaacordului statului- gazdă, pentru ca trupele altuistat membru să staţioneze pe teritoriul acestuia.

În mod paradoxal, în relaţia cu NATO am moştenit

234

din timpul URSS două elemente care se contrazic:pe de o parte, o atitudine rezervată în anumitecazuri sau chiar antipatie faţă de NATO pe de oparte, iar pe de altă parte, o atitudine pozitivăvizavi de prevederile în domeniul prezenţeiforţelor străine negociate de acea Alianţă faţă decare exista antipatia menţionată mai sus. Cuexcepţia celor două elemente, pe care le moştenimdin perioada sovietică, independenţa RepubliciiMoldova şi construirea de la începutul anilor 90 aunor relaţii cu organizaţiile internaţionale,inclusiv cu Alianţa Nord-Atlantică, au rezultatîntr-o cooperare care a reuşit într-o anumitămăsură să diminueze din atitudinea negativă faţăde această organizaţie. Totuşi, contradicţiile s-au resimţit pe tot parcursul cooperării RepubliciiMoldova cu NATO, inclusiv în ultimii 10 ani.Cooperarea cu Alianţa Nord-Atlantică începe

pentru Republica Moldova odată cu independenţa sa.Republica Moldova devine stat membru alConsiliului de Cooperare Nord-Atlantică (CCNA) la20 decembrie 1991. Decizia de a institui consiliuleste adoptată de NATO la 7-8 noiembrie 1991, lacâteva luni după dezmembrarea URSS. Aşa cum a fostdeclarat la reuniunea din decembrie 1991, scopulConsiliului este de a constitui un for deconsultări între foştii adversari în problemeimportante de securitate europeană. În condiţiileîn care Republica Moldova avea de înfruntatconsecinţele recente ale conflictuluitransnistrean şi a fost martoră a implicăriiRusiei în acesta, subiectele ce ţin de securitateaţării noastre în contextul euroatlantic au ajunsun subiect de îngrijorare şi motiv de discuţie înforurile internaţionale specializate. Structurilede cooperare în domeniul securităţii create deNATO au servit pentru ţara noastră drept organismeîn cadrul cărora Chişinăul oficial a reuşit să-şifacă cunoscute şi să promoveze o parte dininteresele sale. Se are în vedere atât dialogulpolitic din cadrul CCNA, unde au fost prezentateîngrijorările Republicii Moldova în ce priveşteconflictul transnistrean, dar şi participareanoastră ulterioară la Parteneriatul pentru Pace,

235

creat în 1994.La 16 martie 1994, la Bruxelles, a avut loc

prima întrevedere a preşedintelui RepubliciiMoldova cu secretarul general al NATO, urmată desemnarea Documentului-cadru al Programului“Parteneriatul pentru Pace (PpP)”. RepublicaMoldova devine cea de-a 12-a semnatară a PpP şi,respectiv, a doua semnatară din statele membre aleCSI, după Ucraina. Instituţionalizarea contactelormilitare şi civile în cadrul Parteneriatuluipentru Pace (PpP) a răspuns la o serie deîngrijorări ale Republicii Moldova în ce priveştecalitatea forţelor noastre armate şi capacitatealor de a face faţă unor acţiuni militare, aşa cums-a întâmplat în cazul conflictului de pe Nistru.Astfel, cadrul PpP permite Republicii Moldova săutilizeze experienţa construcţiei militare astatelor participante la acest Program în scopulperfecţionării permanente a propriilor ForţeArmate, pregătirii cadrelor, instruiriilingvistice a ofiţerilor Armatei Naţionale aRepublicii Moldova, asigură accesul la informaţii,statistică, surse de ajutor politic, tehnic şifinanciar. O atracţie aparte a constituitposibilitatea familiarizării militarilor moldovenicu modalitatea organizării operaţiunilor demenţinere a păcii.În 1997 Republica Moldova explica interesul faţă

Parteneriatul pentru Pace, în care participă depeste trei ani, prin următoarele considerente:

a) cooperarea cu NATO (ca şi cu alte structuri europene) antrenează Moldova în procesul de ansamblu al integrării europene;

b) programul oferă posibilităţi reale şi egale pentru toate ţările de a participa la edificarea noilor relaţii de securitate şi cooperare în Europa;

“Parteneriatul pentru Pace” oferă RepubliciiMoldova posibilităţi favorabile în crearea uneiarmate naţionale moderne şi profesionale, înconformitate cu cerinţele, principiile democraticeşi standardele internaţionale;Republica Moldova consideră dezvoltarea

cooperării în cadrul PpP drept o condiţie de

236

sporire a propriei sale securităţi, a securităţiiregionale şi celei internaţionale.Tot în 1997 se produce o schimbare generală la

nivel de cooperare cu NATO în domeniul dialoguluipolitic. Statele au luat notă de potenţialul,importanţa şi intensitatea dialogului din cadrulCCNA, care a fost completat de Parteneriatulpentru Pace şi au decis la Sintra, Portugalia,asupra transformării Consiliului de CooperareNord-Atlantică (CCNA) în Consiliul ParteneriatuluiEuro-Atlantic (CPEA), care să funcţioneze înparalel cu PpP. Astfel, de la cooperare esteefectuată trecerea spre un nivel mai complex derelaţii, în formă de parteneriat.10.2. Parteneriatul pentru Pace — un „meniu” dincare alegem singuriÎn acelaşi timp, deşi vorbim despre asigurarea

securităţii statelor, trebuie să menţionăm că PpPnu are, în mod direct, acest scop. El este doar unmecanism de cooperare şi stabilire a încrederiiîntre foştii adversari din timpul URSS. Deşi acestprogram oferă un cadru de cooperare şi mecanismede susţinere pentru modernizarea forţelor armateale statelor membre ale PpP, programul în cauză nueste îndreptat spre creşterea potenţialuluiforţelor armate ale statelor partenere, dar sprereformarea acestora conform cerinţelor timpului şiîn baza principiilor democratice. Cu alte cuvinte,statele singure trebuie să înveţe şi să-şiconstruiască armatele conform cerinţelor sale, iaruna din cerinţele implicite este controluldemocratic asupra forţelor armate.PpP a fost din 1994 un instrument eficient de

cooperare cu noii parteneri, prin accesibilitateaşi importanţa sa, în special pentru ţările EuropeiCentrale şi de Est. Accesibilitatea acestuimecanism se explică prin faptul că statele membreale PpP nu erau în nici un fel obligate să devinămembre ale NATO. În acelaşi timp, statele puteaucoopera între ele în dependenţă de domeniul deinteres. Mai mult, anumite stagii de pregătireprofesională sau exerciţii au început să fieorganizate chiar de către partenerii NATO şi nu deAlianţă. Astfel, un stat partener cum este

237

Republica Moldova putea organiza un stagiu demedicină militară, la care să participe mai mulţimembri non-NATO decât membri ai acestei Alianţe.10.3. Republica Moldova — Parteneriatul pentruPace, de la PIP la IPAPÎn ce priveşte Republica Moldova, participarea

la exerciţii comune deseori a depins decapacităţile financiare ale statului, chiar şiatunci când a existat voinţă politică în acestsens. Însăşi participarea oficialilor dinRepublica Moldova la cursuri de perfecţionare îndiverse domenii ştiinţifice, militare sau socialea depins în mare măsură de finanţarea externă,fapt ce actualmente ridică tot mai multe semne deîntrebare.Astfel, participarea RM la activităţile PpP are

loc în principal datorită asistenţei oferite decătre Guvernul SUA, prin intermediul „Iniţiativeide la Varşovia” din iunie 1994. Conform acesteiiniţiative, Republica Moldova a beneficiat, deexemplu, până în anul 1999 de asistenţă în valoarede 1.6 milioane dolari SUA, în 2000 — 561.000 USD,în 2001 — 334.000 USD, în 2002 — 332.000 USD, iarpentru 2008 asistenţa oferită de către SUAautorităţilor militare din Republica Moldova adepăşit suma de 400.000 USD.Putem observa că guvernul SUA a oferit o

asistenţă permanentă Republicii Moldova pentru a-şi profesionaliza armata şi alte servicii ce ţinde toate domeniile de securitate a statului. Înacelaşi timp, structura fondurilor oferite s-aschimbat în conformitate cu evoluţiile RepubliciiMoldova în cadrul PpP. Pentru a înţelege care afost această evoluţie, vom aminti că, din punct devedere istoric, aderarea Republicii Moldova la PpPpoate fi divizată în cinci etape:

1. semnarea la 16 martie 1994 a documentului-cadru, R. Moldova devenind a 12-a ţarăsemnatară şi a Il-a din CSI, după Ucraina;

2. etapa elaborării Documentului de prezentare;3. în baza ofertelor statelor participante la

PpP, publicate într-un compendiu de propuneride exerciţii şi pregătiri profesionale,precum şi în baza Documentului de prezentare,

238

este elaborat Programul individual departene- riat (PIP). Programul individual departeneriat evoluează în timp de la o mo-dalitate de cooperare politico-militară,într-un instrument de cooperare, care rămânededicată componentei de perfecţionaremilitară şi, în acelaşi timp, îşi extindepentru Republica Moldova zona de aplicare înmai multe domenii, cum ar fi cel ştiinţific,al mediului ambiant etc.;

4. aderarea Republicii Moldova în 1995 laProcesul de Revizuire a Parteneriatului(PARP);

5. adoptarea în 2006 a Planul Individual deAcţiuni al Parteneriatului (IPAP).

În termeni generali, PIP este o listă deexerciţii, cursuri şi conţine următoarele domeniide colaborare: controlul asupra armamentelor şidezarmării, protecţia civilă, prevenirea şisoluţionarea situaţiilor de criză, planificarea şidesfăşurarea în comun a operaţiunilor de menţinerea păcii, pregătirea cadrelor şi alte aspecte deactivitate militară, cooperarea ştiinţifică etc.Fiecare stat, de asemenea, hotărăşte asupra unuiset de obligaţiuni pe care şi le asumă benevol şile implementează. În acelaşi timp, din lista PIPacelaşi stat îşi alege cursurile şi exerciţiile pecare le crede necesare, pornind de la intereselesale şi participă la ele.Conform PIP din 1995, care a evoluat enorm de

atunci, Republica Moldova şi-a asumat următoareleobligaţiuni:

- să pregătească o subunitate pentru operaţiunide menţinere a păcii sub egida ONU;

- să ofere personal militar medical pentruoperaţiuni de menţinere a păcii;

- să ofere aerodromul Mărculeşti înconformitate cu activităţile PpP, operaţiunide menţinere a păcii, operaţiuni de asistenţăumanitară;

- să pună la dispoziţie pentru instruire şimanevre tactice în cadrul PpP centrul deinstruire “Bulboaca”;

- să pună la dispoziţie pentru activitatea în

239

cadrul PpP un avion cargou şi două elicopterede transport.

Totodată, PIP a permis participarea RepubliciiMoldova la exerciţii de ordin militar, pentruoperaţiuni de menţinere a păcii, dar şi laimplementarea unor proiecte de ordin umanitar,ştiinţific, educaţional. Astfel, cooperarea încadrul PpP prin intermediul PIP trebuie privitămult mai larg decât o simplă cooperare militară cuNATO, ceea ce ar fi o viziune limitată şidistorsionată.Începând cu anul 1997, Republica Moldova şi-a

extins cooperarea cu Alianţa în cadrulsubprogramului „Ştiinţă pentru Pace”.

• NAT O a susţinut două proiecte ale Academieide Ştiinţe a Republicii Moldova în valoare deaproximativ 153.000 dolari SUA cu privire laaccesul Academiei de Ştiinţe la reţeauaINTERNET, precum şi la dezvoltarea luiulterioară.

• În anul 1999 a fost finalizat cu sprijinulfinanciar al NATO proiectul de creare areţelei informaţionale a Academiei deŞtiinţe.

• Susţinere financiară din partea Alianţei aobţinut şi proiectul “Reţeaua informaţionalăa comunităţii politehnice”, elaborat deAcademia de Ştiinţe şi UniversitateaPolitehnică din Moldova.

• Cu concursul NATO a fost creată asociaţiaRENAM, care are o orientare educativ-informaţională. Cercetători ştiinţifici dinMoldova au obţinut burse în Italia, Canada şiîn alte ţări. Astfel, au fost acordate patruburse pentru cercetători ştiinţifici din ţaranoastră, care au conlucrat cu parteneri dincadrul Alianţei. Încă 24 de cercetători auparticipat la Ateliere de CercetăriAprofundate sponsorizate de NATO şi la StudiiAprofundate ale unor instituţii. Şasecercetători din ţara noastră au beneficiat deburse de studii, iar alţi trei — de burse dedocumentare la NATO.

Deşi plasate în cadrul dimensiunii ştiinţifice,

240

cu sprijinul financiar al Alianţei au fostrealizate proiecte ce ţin de securitatea mediuluiambiant. Actualmente, se află în proces dederulare un proiect de distrugere a pesticidelorînvechite, periculoase pentru populaţie. Un altproiect se referă la managementul apelor râurilorNistru şi Prut, care constă în instituirea unuimecanism de testare continuă a nivelului depoluare a celor două râuri şi de alertă în cazulîn care acest nivel ar depăşi parametrii critici.De asemenea, NATO a acordat Republicii Moldova

asistenţa necesară în implementarea unorobligaţiunii internaţionale privind controlul şireducerea armamentelor. Experţii Agenţiei NATOpentru menţinere tehnică şi logistică (NAMSA) auvizitat Republica Moldova în iarna anului 2001 şiau dat aviz pozitiv, pentru ca ţării noastre să-ifie acordată asistenţă pentru implementareaConvenţiei de la Ottawa privind interzicereaminelor anti-persoană. Cooperarea cu NAMSA aasigurat finanţare, prin intermediul Fondului PpP(PfP Trust Fund), creat practic pentru state caRepublica Moldova, pentru implementarea a douăproiecte ce vizează distrugerea muniţiilor şisubstanţelor chimice militare extrem depericuloase şi instabile din dotarea armateinaţionale.Au fost, deci, lansate proiecte de distrugere a

muniţiilor cu termen expirat din dotarea ArmateiNaţionale a RM, precum şi a oxidantului pentrurachete de tip „melanj”. Acest lucru a contribuitla realizarea în anul 2002 a proiectului deneutralizare a „melanjului” şi de distrugere astocurilor de mine anti-persoană pe teritoriulrepublicii. Graţie acestui proiect a fost eliminatun pericol ecologic de proporţii şi evitatesituaţii tragice şi frecvente în spaţiul fosteiURSS, când au explodat depozite de explozibileînvechite. Ca urmare, au fost îndeplinite înaintede termen prevederile de bază ale Convenţiei de laOttawa.Aşa cum am menţionat mai sus, componenta

politico-militară rămâne una foarte importantă încadrul Parteneriatului pentru Pace, care

241

utilizează PIP pentru ca statele partenere să seorienteze mai bine în parteneriat şi să-şi aleagăacele exerciţi de care au nevoie. Este evident căRepublica Moldova a fost pe parcursul tuturoranilor axată, în domeniul militar, pe pregătireapentru operaţiunile de menţinere a păcii, pornindde la necesităţile domestice şi de la ideea de acontribui la securitatea regională şiinternaţională. Astfel, în conformitate cu PIP, petot parcursul acestor ani, au fost întreprinse oserie de acţiuni în vederea pregătiriiparticipării militarilor moldoveni la operaţiunileONU de menţinere a păcii. În ultimii ani, maimulte contingente de genişti ai Armatei Naţionaleau participat la operaţiunea internaţionalăumanitară de deminare din Irak.Avantajele evidente ale cooperării şi dialogul

intens cu NATO au condus la decizia de a întărimecanismele de cooperare şi din partea RepubliciiMoldova, ceea ce ar permite trecerea cooperării laun nivel mai eficient. În consecinţă, la 16decembrie 1997 a fost instituită MisiuneaRepublicii Moldova pe lângă NATO, iar MinisterulApărării a delegat un reprezentant permanent încadrul Celulei de coordonare a PpP la Monk,Belgia. Totodată, în 2008, a fost creat un postseparat de ofiţer de legătură, militar, în cadrulMisiunii Republicii Moldova pe lângă NATO.Pentru a asigura o tranziţie cât mai eficientă

spre o armată profesionistă, Republica Moldova adevenit în 1995 membru al Procesului dePlanificare şi Revizuire a Parteneriatului pentruPace (PARP). Esenţa procesului a constat înevaluarea implementării PIP şi, în mod particular,a stării reale din armatele naţionale şistructurile de securitate din statele partenere,în scopul stabilirii paşilor absolut necesaripentru implementarea reformelor în domeniulapărării şi al securităţii. Acest deziderat esterealizat prin acordarea de consultanţă şi ajutorreciproc dintre Alianţă şi parteneri în toateaspectele ce ţin de domeniile securităţii şiapărării, prin atingerea a 28 de obiec- tive-cerinţe de interoperabilitate generală. În

242

Republica Moldova au avut loc câteva cicluri deevaluare PARP. Ultimul, la momentul scrieriiacestui material, s-a desfăşurat în primăvaraanului 2008. În cadrul fiecărei evaluări au fostdepistate deficienţe în implementarea PIP şifuncţionarea armatei naţionale. De asemenea, auapărut întrebări privind integritatea şi bunafuncţionare a sistemului naţional de securitate.Odată cu independenţa şi războiul din 1992, s-a

produs deschiderea Republicii Moldova şi pentruideile din domeniul militar, al reformelormilitare supuse principiului eficienţei armatelorşi serviciilor care asigură securitatea statuluişi care erau conforme regulilor europenedemocratice. Contactul cu membrii NATO a produs uninflux de idei noi privind eficienţa armatei, iarunul din scopurile declarate ale cooperării cuNATO au fost şi reformele necesare pentruintegrarea europeană a Republicii Moldova.

Primele încercări documentate în domeniulreformelor militare au venit din parteaMinisterului Apărării în 1997-1998, când acestaelaborează proiectul Concepţiei reformeimilitare. Discuţiile pe marginea acestui proiectde concept s-au extins neaşteptat, demonstrând căParlamentul Republicii Moldova era încănepregătit pentru a cuprinde conceptual unasemenea document. Doar după o perioadă extrem deîndelungată, de cinci ani, Concepţia esteaprobată de legislativul de la Chişinău la 26iulie 2002.Concepţia reformei militare menţionează că

principiile de cooperare cu alte armate au labază controlul democratic al forţelor armate.Faza a doua a reformei (2005-2008) presupuneacrearea unei structuri civile şi militare aForţelor Armate, cu o delimitare detaliată aatribuţiilor în domeniul politic, administrativşi al comandamentului militar. Tot aici semenţionează că acest document îşi doreşte sărăspundă la situaţia geopolitică actuală,necesitatea de a ne adapta la noile realităţi,riscuri şi ameninţări, misiuni de caractermilitar de tip nou. Concepţia recunoaşte stareadeplorabilă a Forţelor Armate şi necesitatea de aajusta necesităţile cu finanţarea disponibilă 286.Problema acestei concepţii este că ea a venit

prea târziu şi nu a ţinut suficient cont deraportul dintre posibilităţi şi necesităţi, pecare le menţionează. Astfel, Concepţia a fostformulată în 1997-1998, înainte ca să intervinămodificarea ameninţărilor la adresa securităţiistatelor, în particular în urma atacurilorteroriste asupra SUA, precum şi a realităţilordin zona Kosovo şi a altor evoluţiiinternaţionale, care au făcut această concepţiedemodată chiar înainte de a fi aprobată.10.4. Evaluarea PARP şi necesitatea trecerii laIPAPSummitul NATO de la Praga din 2002 a propus

instituirea unor mecanisme speciale în cadrulPpP, care să răspundă şi mai bine necesităţilorde securitate ale statelor partenere încondiţiile unui climat de securitate în plinăschimbare — planurile individuale de acţiuni ale

244

Parteneriatului (IPAP).În timp ce statele europene adoptă în 2002

criterii care să corespundă necesităţii adaptăriisectorului de securitate noilor realităţi,Republica Moldova în sfârşit adoptă, tot în 2002,Concepţia reformei militare, fiind, evident, dejadepăşită de timp. Ceea ce a fost, totuşi,important în cazul Republicii Moldova, estefaptul că această Concepţie a reformei militare arezultat în înţelegerea că doar eforturilestructurilor de forţă nu sunt suficiente şi va finevoie de o reformă mult mai largă, în domeniilelegale, conforme criteriilor europene şiobligaţiilor asumate în faţa Consiliului Europeişi, eventual, în chestiunile economice.În realitate, o reformă eficientă a sectorului

de securitate, astfel încât să corespundăcriteriilor europene şi prevederilor ConsiliuluiEuropei, necesită schimbări mult mai substanţialeîntr-un set de domenii mult mai largi decât doarcel militar. Rezultatele reformelor menţionate,aşa cum am demonstrat mai sus, devin un subiectimportant în cadrul dialogului PARP, care sebazează pe criteriile europene de construcţie asectorului de securitate, care să fiecontrolabil, transparent şi să asigure într-omanieră democratică securitatea statului şi,poate paradoxal, tot el să asigure democraţia înstat. Un asemenea sistem, precum înţelegem,presupune implicarea286Concepţia reformei militare, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 117-119 din 15.08.2002148

245

tuturor puterilor din stat, legislativă,executivă şi judiciară şi nu doar a serviciilorde securitate şi militare.Astfel, PARP evaluează performanţele

structurilor de securitate militară în urmareformei forţelor armate şi găseşte că RepublicaMoldova a fost capabilă să participe doar înpatru exerciţii PpP, precum şi în două exerciţiiîn spiritul PpP. Constrângerile financiarecontinuă să blocheze participarea Moldovei înalte exerciţii, pe care şi le-a dorit şi indicatîn PIP. Aceste date sugerează că situaţiaeconomică a Republicii Moldova rămâne precară.Lipsa serioasă de finanţare se repetă din an în

an, constată experţii, şi are un impact aspruasupra capacităţii de a conduce şi menţineforţele armate. Auditul PARP, fiind o modalitateextrem de deschisă de a discuta problemeledepistate şi existente, a recunoscut uşor faptulcă, deşi Concepţia a fost aprobată, aceasta nu sebazează pe o strategie naţională a securităţii,care să corespundă situaţiei la zi şi nici unorestimări reale de cheltuieli. De exemplu,Concepţia anticipează că bugetul pentru apărarear trebui ridicat de la 0.5% la 2.5% din produsulintern brut (PIB) pe parcursul a 12 ani, iarexperţii NATO au determinat că o asemeneacreştere ar fi greu de realizat. Prin urmare,Concepţia este din start neimplementabilă.Mai mult decât atât, deoarece Concepţia a fost

formulată în 1997, se recunoaşte că aceasta aredrept bază strategia naţională a securităţii din1995, care şi-a pierdut actualitatea din cauzaschimbărilor în climatul de securitate survenitedupă 11 septembrie 2001. Anume în acest context,s-a ajuns la concluzia că Moldova are nevoie de oasistenţă externă ca să purceadă la o revizuire asistemului de apărare, care să presupună ca toatedocumentele statului să fie aduse în concordanţăcu necesităţile sale actuale şi să fie efectuatăo reformă comprehensivă a sistemului desecuritate din Republica Moldova283. Cea mai bună283Vlad Lupan, Moldova: implications of NATO/EU enlargement, Security-Sector Reform And Transparency-Building, Needs And Options For Ukraine AndMoldova, The Centre of European Security Studies (CESS), Groningen, The

246

şi unică modalitate de a asigura o astfel de re-formă atotcuprinzătoare, cu implicarea tuturorramurilor puterii, a fost posibilă doar prinadoptarea şi implementarea unui Plan individualde acţiuni ai Parteneriatului — IPAP, care a fostmodelat pentru aceste scopuri.10.5. IPAP, un plan complementar Planului deacţiuni UE — RepublicaMoldovaIdeea de a adopta un IPAP nu a fost acceptată

imediat, deoarece aceasta era şi mai nouă decâtpropunerile formulate în proaspăt adoptataConcepţie a reformei militare. Chiar dacă aceastăConcepţie era învechită încă până la adoptareasa, pentru autorităţi ea prezenta o noutate îndomeniu şi în asemenea circumstanţe adoptareaunei noi idei, care să meargă şi mai departe deConcepţie, era dificilă.În acelaşi timp, a intervenit şi factorul

geopolitic. Cooperarea cu NATO a fost un subiectde nemulţumire în relaţiile dintre Federaţia Rusăşi Republica Moldova, mai cu seamă în perioadapregătirii Memorandumului Kozak, care prevedea odemilitarizare a Moldovei. Astfel, ca şi în cazulConcepţiei reformei militare, a fost nevoie de operioadă mai lungă în care ideea să fieacceptată. De asemenea, noile circumstanţeinternaţionale de după refuzul de a semnaMemorandumul Kozak în toamna anului 2003, augenerat orientarea Partidului Comuniştilor dinRepublica Moldova (PCRM) spre o cooperare maistrânsă cu Occidentul, negocierea unui Plan deacţiuni cu UE şi intensificarea unei cooperări cuNATO, care să asigure reformele în sectorul desecuritate. Utilizând situaţia favorabilăpromovării ideii IPAP, diplomaţii şi militariidin Republica Moldova au propus în iarna anului2004 adoptarea planului individual cu AlianţaNord-Atlantică.La începutul anului 2004, preşedintele

Republicii Moldova dă acordul de principiu pentruelaborarea IPAP. În 2005, la 7 iunie,preşedintele Vladimir Voronin se deplasează la

Netherlands, 2004, p.103-111.

247

Cartierul General al NATO pentru a participa lareuniunea Consiliului Nord-Atlantic (CNA), încadrul căreia anunţă CNA despre intenţia de aadopta un Plan individual de acţiuni alParteneriatului pentru Republica Moldova. Încadrul negocierilor dintre Alianţă şi RepublicaMoldova, NATO menţionează că înţelege aspiraţiileeuropene al Republicii Moldova şi îi propune caIPAP să fie formulat astfel, încât să constituieun plan complementar Planului de acţiuni UE —Republica Moldova. Nevoia ca IPAP să fiecomplementar vine de la faptul că reformele deintegrare europeană nu vor fi complete fărăreformele sectorului de securitate. Or, NATO esteorganizaţia care are experienţa, expertiza şicapacităţile necesare pentru a ne asista înreformarea sectorului de securitate al ţăriinoastre.10.6. IPAP: obiective şi mecanismePlanul individual de acţiuni al Parteneriatului

prevede acţiuni concrete în mai multe domeniipentru a implementa reforma sectorului desecuritate. Aceste domenii, aşa cum este stipulatîn Capitolul I al IPAP, sunt integrarea europeanăşi reformele conforme Planului de acţiuni UE —Republica Moldova, intensificarea dialogului şiaprofundarea relaţiilor cu structurileeuroatlantice.Cea mai clară explicaţie în ce priveşte

domeniile în care este nevoie de schimbări pentrua implementa o reformă a sectorului de securitateconformă normelor democratice necesare pentruintegrarea europeană, poate fi găsită în sumarulacestui Capitol, pe care îl prezentăm mai jos:

Capitolul 1. Problemele politice şi de securitate- Aprofundarea cooperării cu structurile şi instituţiile europene

şi euroatlantice- Integritatea teritorială şi relaţiile cu vecinii- Reformele democratice, drepturile omului, statul de drept,

lupta contra corupţiei- Combaterea terorismului şi crimei organizate- Controlul democratic al Forţelor Armate- Dezvoltarea economică şi politicile prioritare- Cooperarea cu alte organizaţii internaţionale

248

Observăm că pentru o reformă efectivă asectorului de securitate, Republica Moldovatrebuie, de fapt, să implementeze prevederistipulate şi în cadrul Planului de acţiuni UE —RM. Explicaţia acestor similitudini este căreformele democratice, drepturile omului, statulde drept presupun reformarea şi funcţionareaserviciilor de securitate şi apărare înconformitate cu aceleaşi legi şi regulidemocratice, specifice unui sistem europeanpredictibil şi transparent de guvernare. Prinurmare, implementarea IPAP este un elementindispensabil pentru democratizarea şieuropenizarea ţării noastre.

Pentru a susţine teza de mai sus, vom aduce un citat din acestcapitol al IPAP, în care se menţionează explicit: „În procesul deimplementare a IPAP, Republica Moldova îşi va coordona acţiunilecu UE şi organizaţiile internaţionale active în ţară, pentru a asiguracompatibilitatea dintre IPAP, Planul de acţiuni Republica Moldova— Uniunea Europeană, SCERS, precum şi pentru a evita dublarea şisuprapunerea în activităÎn pofida faptului că IPAP asigură un fundament

solid pentru reforma sectorului de securitate înMoldova, viitorul acestuia depinde de mai mulţifactori. Una din problemele de securitate cu carese confruntă Republica Moldova este conflictultransnistrean. Încercările de a soluţiona acestconflict adesea au interferat cu planurilestabilite de apărare şi cu reforma sectorului desecuritate, de fapt şi cu obiectivele politiciiexterne. Pe parcursul anilor 2007-2008 am fostmartorii unor dramatice schimbări în acest sens.De exemplu, iniţiativele prezentate de către

preşedintele Republicii Moldova, la 10 octombrie2007, vorbesc despre demilitarizarea totală aMoldovei în contextul Măsurilor de Sporire aÎncrederii în vederea soluţionării conflictuluitransnistrean. În acelaşi timp, s-a încercatsoluţionarea conflictului direct cu FederaţiaRusă, în baza unui pachet de documente. Încircumstanţele în care evoluţia propunerilor din2007 nu era clară, iar Federaţia Rusă cereaoprirea cooperării cu NATO, implementarea IPAP afost redusă, în cele din urmă, la proiecte

249

tehnice.Conform prevederilor conceptuale ale IPAP,

Republica Moldova s-a angajat să elaboreze, încăîn anul 2006, o Concepţie a securităţi naţionale,în baza căreia, ulterior, ar fi urmat să fieelaborate Strategia securităţii naţionale şiStrategia militară naţională. Aceste documente arpermite trecerea la faza activă a revizuiriisistemului de securitate şi apărare şi elaborarearecomandărilor în ce priveşte ajustările necesareca acest sistem să corespundă Concepţiei şiambelor Strategii. Din păcate, evoluţiile din2008 au demonstrat că reformele necesare pentrusecuritatea statului au căzut pradă jocurilorgeopolitice cu Federaţia Rusă. Atât Concepţiaadoptată în luna mai 2008, cât şi apariţiaproiectului de Strategie de securitate naţională,în decembrie 2008, demonstrează că ambeledocumente au fost formulate astfel, încât sămenajeze interesele Federaţiei Ruse şi nu celeale Republicii Moldova.

10.7. Concluzii şi recomandări• Cooperarea Republicii Moldova cu NATO s-a

dovedit a fi fructuoasă.• Cooperarea cu NATO are nu doar conotaţii

militare, dar şi umanitare, ştiinţifice,sociale, iar proiectele implementate de NATOau avut efecte pozitive în Moldova, înspecial în domeniul diminuării riscurilor deordin ecologic.

• Atacul terorist asupra SUA, conflictulmilitar din Kosovo, războiul de cinci zile alRusiei împotriva Georgiei şi recunoaşterea decătre Rusia a enclavelor separatiste, luptapentru dominarea resurselor energetice şiutilizarea lor de către Rusia în calitate dearme politice împotriva unor state ca Ucrainaşi Moldova, demonstrează că schimbările înclimatul securităţi internaţionale continuă.În acest context, devine imperativănecesitatea ajustării poziţiei

151

Republicii Moldova de o manieră care săasigure clar protecţia necesară din parteacelor mai credibile instituţii de securitate.

• NATO este unica organizaţie care areexpertiza necesară pentru o reformăcalitativă, democratică şi europeană asectorului de securitate, precum şi resurselenecesare să asiste Republica Moldova peaceastă cale.

• Integrarea europeană a Republicii Moldova nupoate fi finalizată fără implementareareformelor stipulate de IPAP. Fără acestea,reformele de integrare a ţării noastre în UEnu vor fi complete.

• Vom aminti de faptul că majoritateacovârşitoare a statelor membre NATO sunt şimembre ale UE. De asemenea, între NATO şi UEexistă reuniuni de coordonare şi informareprivind implementarea IPAP, în calitatea sade document complementar integrării europenea Republicii Moldova.

• Ar trebui să urmăm implementarea IPAP înelaborarea concepţiilor şi strategiilor desecuritate a statului conform interesuluinaţional al Republicii Moldova.

• Implementarea IPAP este în interesulRepublicii Moldova. Reformele în domeniulstatului de drept sau al libertăţii mass-media prevăzute în IPAP sunt necesare pentruviitorul democratic al ţării.

• Republica Moldova nu îşi poate permite să fiedoar un consumator de securitate. Credem cădiscuţia privind necesitatea armatei poate firezumată prin analiza “Are oare nevoie Belgiade o armată?”, efectuată de United PressInternational în 2006, în cadrul căreia EvenElio di Rupo, liderul Socialiştilor belgienivorbitori de limbă franceză, a declarat: „Nuputem cere să fim protejaţi de orice ameninţare, nici săcerem ca securitatea teritoriului nostru să fie garantată decătre partenerii noştri şi, în acelaşi timp, să nu contribuim laaceasta. Cel puţin trebuie să manifestăm puţinăsolidaritate”1". Această judecată este valabilă şipentru Republica Moldova, pentru că nimeni nupoate cere să fie protejat fără să contribuie

251

la această protecţie.• Intr-o perioadă iniţială, o asemenea

contribuţie poate fi pregătirea, cu asistenţastatelor membre NATO, pentru participarea laoperaţiuni internaţionale de menţinere apăcii, eventual sub egida UE, cu forţenemilitare, poliţie, jurişti şi unităţi decarabinieri. O astfel de participare nu arcontrazice în nici un fel statutul deneutralitate al Republicii Moldova. Inschimb, ar facilita o mai mare apropiere aMoldovei de UE;

• Neutralitatea Republicii Moldova nu a dus laretragerea trupelor ruse şi la soluţionareaconflictului transnistrean. In contextulactualelor evoluţii regionale şiinternaţionale trebuie să fim pregătiţipentru eventuale riscuri şi ameninţări mereuîn schimbare, iar anul 1009 ar putea fimomentul oportun să reevaluăm relaţia noastrăfaţă de neutralitate şi cea cu NATO pentru aclarifica calea de viitor a RepubliciiMoldova.

188Analysis: Does Belgium need an army?, Published:Feb. 14, 1006 at 1:33 PM, By GARETH HARDING, UPIChief European Correspondent,http://www.upi.com/Security_Terrorism/Analy-sis/2006/02/l4/analysis_does_belgium_need_an_army/3197/11.Evoluţia reglementării conflictuluitransnistreanDr. Ion Stăvilă, ex-viceministru al Ministerului Reintegrării al RM11.1. Abordarea problemeiConflictul transnistrean reprezintă, probabil

fără exagerare, cea mai grea problemă moştenitădin epoca sovietică de Republica Moldova.Zdruncinând din temelie societatea moldoveneascăde la sfârşitul anilor ‘80 ai secolului trecut,„sindromul transnistrean” a marcat deosebit deputernic viaţa social-politică a RepubliciiMoldova în perioada de după proclamareaindependenţei de stat în anul 1992, uneori punândîn joc destinul său istoric. Timp de 20 de aniclasa politică şi societatea civilă moldovenească

252

s-a preocupat în mod firesc şi constant deproblema Transnistriei, mobilizând resurse umaneşi materiale impresionante în căutarea uneisoluţii adecvate.În pofida percepţiilor şi viziunilor diferite cu

privire la cauzele şi natura diferenduluitransnistrean, majoritatea absolută a populaţieişi forţelor politice de pe ambele maluri aleNistrului, cu anumite excepţii, este profundinteresată în depăşirea cât mai grabnică aproblemelor generate de acest conflict, deseoriconsiderat ca fiind unul artificial şi absurd.Soluţionarea conflictului în cauză ar contribuila depăşirea multiplelor probleme cu care seconfruntă oamenii simpli de pe ambele maluri aleNistrului, deschizând, totodată, perspective noipentru accelerarea dezvoltării soci- al-economiceşi edificării unui stat modern, democratic şiprosper.Potrivit unor convingeri cvasigenerale,

diferendul transnistrean, spre deosebire de alteconflicte „îngheţate” din spaţiul ex-sovietic,este unul mai puţin complex, acest fapt fiind denatură să asigure relativ uşor identificarea uneisoluţii adecvate în termeni cât se poate derestrânşi. Caracterul artificial al acestuiconflict inspirat din exterior, precum şi lipsaunor antagonisme de natură etnică sau religioasăconstituie condiţii propice pentru elaborareaunor scenarii realiste de reglementare. În ciudaanumitor deosebiri de mentalitate, precum şi aimpactului negativ al ostilităţilor din anul 1992asupra conştiinţei populaţiei, oamenii carelocuiesc pe ambele maluri ale Nistrului nunutresc sentimente de ură şi duşmănie unul faţade altul. Moldovenii, ucrainenii, ruşii şi altenaţionalităţi de pe ambele maluri — înmajoritatea lor creştini ortodocşi, uniţi întreei prin rădăcini istorice adânci, legături derudenie, căsătorii mixte, prin cultură şitradiţii comune — sunt în general compatibili şicapabili să trăiască în pace şi bună înţelegereîntr-un stat unic. Mobilul comun al acestora estede a depăşi cât se poate de rapid dificultăţilecotidiene care-i copleşesc şi de a avea o viaţă

253

mai bună.Implicarea directă în procesul de negocieri a UE

şi SUA, în calitate de observatori, de rând cuOSCE, Federaţia Rusă şi Ucraina, în calitate demediatori, inspiră un optimism plauzibil însoluţionarea problemei transnistrene. Luaţiîmpreună, actorii internaţionali vizaţi dispun depotenţialul şi mijloacele politice şi economicenecesare pentru a contribui efectiv lareglementarea diferendului transnistrean în bazaunui compromis rezonabil, capabil să asigure unechilibru de interese geopoli- tice în aceastăparte a Europei.În virtutea caracteristicii „pozitive” a

problemei transnistrene, prin care aceasta sedistinge de alte crize regionale similare, aparmai multe întrebări fireşti, dintre care două seimpun de la sine: De ce eforturile depuse peparcurs de aproape două decenii în vedereasoluţionării problemei transnistrene nu s-auîncununat de succes? Care pot fi planurile şiscenariile posibile de reglementare aconflictului transnistrean?Evident că problematica transnistreană a

suscitat un viu interes din partea cercetătorilorştiinţifici, observatorilor şi analiştilorpolitici, unor prestigioase centre de analize şistudii strategice, exponenţilor societăţiicivile, ale căror lucrări au fost folosite laelaborarea studiului de faţă284.

284MoAAOBa: AerKHx pemeHHH HeT. AOKAAA N0 147 MrnK EBpona 12 August 2003,http://www. crisisgroup.org/library/documents/europe/147_moldova_rus.pdfMoAAOBa: peraoHaAbHbie Hanp.a^eHHbie oTHomeHHA B npHAHecTpoBbe. AOKAAA N° 157MrnK EBpona, 17 June 2004,http://www.crisisgroup.org/library/documents/europe/moldova/157_mol-dova_transdniestria_tensions_rus.pdfHeACHoe 6yAy^ee MOAAOBM. AOKAAA NQ 175, EBpona, 17 aBrycTa 2006,http://www.crisisgroup.org/library/documents/europe/moldova/175_moldova_s_uncertain_future_rus.pdfAsociaţia avocaţilor oraşului New York. Comitetul Special pentru AfaceriEuropene, „Dezgheţareaunui conflict îngheţat: aspecte legale ale crizei separatiste dinMoldova”, http://www.justice.gov.md/upload/Raport%20Transnistria%20Meyer%20rus.docCharles King, „Post-soviet Moldova: A Borderland in Tranzition”. In:Moldovapost-sovietică: Un ţinut de hotar în tranziţie. Charles King. Ed. bilingvă. Iaşi: TheCenter for Romanian Studies, 1997. 118 p.

254

11.2. Originile conflictului transnistreanIdentificarea naturii „sindromului

transnistrean” şi a adevăratelor cauze care augenerat apariţia lui este utilă şi necesară,îndeosebi pentru cei implicaţi direct în elabora-rea mecanismelor, planurilor şi scenariiloradecvate pentru depăşirea acestuia. Evident că nueste un lucru uşor de făcut, având în vedereimplicaţiile politice şi controversele care seperpetuează de mai mulţi ani. Deseori nu doarcetăţenii de rând, dar şi politicienii, înîncercările de a dezvălui originile conflictuluitransnistrean, din varii motive, confundănoţiunea de „cauză” cu cea de „pretext”. Astfel,unii consideră drept cauză principală a apariţieiconflictului adoptarea în august 1989 a legiiprin care limbii moldoveneşti pe bază de grafielatină i-a fost atribuit statutul de limbă de

Iulian Chifu, „The brakethrough crisis of a quick solution inTransnistria”. In: Iulian Chifu, Oazu Nantoi, Oleksandr Sushko. Bucureşti:Curtea Veche, 2008.Oleg Serebrian, Politosfera. Ed. 1. Chişinău: Cartier, 2001, 272 p.; Idem.Geopolitica spaţiului pontic. Ed. a 2-a rev. şi act. Chişinău: Cartier, 2006, 208p.; Idem. Despre geopolitică. Chişinău, Cartier, 2009, 176 p.Institutul “Ovidiu Şincai”. Raport de analiză politică: Transnistria, evoluţia unui conflict îngheţat şiperspective de soluţionare. Bucureşti, sept. 2005.http://leader.viitorul.org/public/555/ro/raport_romania%20on%20transnistria%5B1%5D.pdf E. KonnuTepc, M. ^MepcoH, M. XeucceH, T. KoB3upHA3e, T. HyT^eBa, H. TO^H, M. BaAb. EBpo^eH3a^H^ H pa3pemeHHe KOH^AHKTOB:

KOHKpeTHbie HCCACAOBAHH^ eBponeucKOH nepH^epHH.C KOMMeHTapH^MH nonecKy H., HoAHa T. nep. c aHrA. 2005, 312 c.Pro et Contra: 2006, ceHT.a6pb - A^Ka6pb.http://www.carnegie.ru/ru/pubs/procontra/Igor Boţan. Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană. Chişinău: Arc, 2009, 88 p.^eHOMeH npHAHecTpoBbfl. 2-e H3A. THpacnoAb: PHO nry, 2003. KHmnHeB, 27anpeAA 2004 r.AyMHTpy MMH3^papb. „AAA ^eAepaAH3Ma B Pecny6AHKe MoAAOBa He cy^ecTByeTecTecTBeHHbix npeAnocbiAOK5’. 16 OKT^6p^ 2008.http://old.azi.md/investigation?ID=51546; Idem. „MoAAOBaAOA^Ha HCKaTb HOByro napaAHTMy pa3pemeHH.a npHAHecTpoBCKoro KOH^AHKTA. HacTbnepBafl.nepeocMMCAeHHe”. 26 oKT^6p^ 2008. http://old.azi.md/comment?ID=51681.;Idem. „MoAAOBaAOA^Ha HCKaTb HOByro napaAHrMy pa3pemeHH.a npHAHecTpoBCKoro KOH^AHKTA. HacTbBTopafl.npoTHBOAeucTBHe”. 5 Ho^6p^ 2008. http://old.azi.md/comment?ID=51847

255

stat.O atare abordare poate fi contestată cu

uşurinţă, fiind una simplistă şi stereo-tipizată. Este greu de imaginat, bunăoară, căetnicii moldoveni, care constituiau majoritateapopulaţiei de pe malul stâng al Nistrului, puteausă perceapă afirmarea rolului limbii lor materneîn viaţa politică a societăţii drept un fapt cecontravenea intereselor lor şi că asta ar fiputut servi drept cauză de exprimare anemulţumirii, protestului sau chiar să ducă la oconfruntare armată. Lipsite de temei sunt şiîncercările de a considera drept cauză aapariţiei conflictului refuzul conduceriipolitice a Moldovei din acele timpuri de a acordaregiunii statutul de zonă economică liberă.Circumstanţele respective nu au fost decâtpretexte invocate de nomenclatura administrativăde pe malul stâng, care a văzut în tendinţele cese conturau în acea perioadă o ameninţare înadresa poziţiei sale dominante, pentru a provocaescaladarea conflictului, al cărui momentculminant au fost evenimentele tragice din 1992.În realitate, adevăratele cauze ale apariţiei

„conflictelor îngheţate” trebuie căutate înprocesele complexe care au avut loc în ultimiiani de existenţă ai Uniunii Sovietice. Esteabsolut evident faptul că focarele de conflict peteritoriile unor republici „rebele” au fostinspirate, stimulate şi utilizate de centru, careera interesat să-şi păstreze controlul efectivasupra tuturor republicilor unionale, utilizândacest instrument pentru a contracara aspiraţiilefireşti ale acestora la suveranitate, libertateşi renaştere naţională285.Încercările de a inocula idei despre

28529°CeMeH HHKYAHH, BAAAHMHP CoAOBbeB, AMHTPHH Mbm3^papb. PoAb POCCHHCKOH$eAepa^HH B pa3pemeHHH npHAHecTpoBCKoro KOH^AHKTA.http://www.eurasianhome.org/xml/t/expert. xml?lang=en&nic=expert&pid=1077„HacTb nepBa.3 - ynaAOK CCCP H 3aroBop ^HTpa” 26 MapTa 2007 roAa.http://politicalmoldova. wordpress.com/2007/03/. ,/dacTb BTopa^ - 6opb6a^AHT H Aep^aBHbie aM6H^HH”, 6 anpeAfl 2007 roAa.http://politicalmoldova.wordpress.com/2007/04/06/. „HacTb TpeTbfl:AByAH^Hafl AHnAOMaTHfl H Bbi6op POCCHH", 23 anpeAfl 2007 roAa.http://politicalmoldova.wordpress.com/2007/04/

256

„diferenţele civilizaţionale” dintre oamenii carelocuiesc pe ambele maluri ale Nistrului, desprenecesitatea unui „divorţ civilizat” şi despreexistenţa unui anumit „popor transnistrean” suntcu certitudine forţate, tendenţioase, artificialeşi departe de realitatea obiectivă. Chiar dacă amadmite existenţa unui anumit specific regional,populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului estecompatibilă din toate punctele de vedere şi poatetrăi în pace şi bună înţelegere într-un statdemocratic şi indivizibil, care poate ficonstruit împreună286.Conştientizând bine potenţialul şi

posibilităţile extrem de reduse pentru a depăşicu forţe proprii conflictul secesionist la scurttimp după izbucnirea acestuia, dar mai ales dupăîncercarea la începutul anilor ’90 de a-lsoluţiona prin recurgerea la forţă, autorităţilemoldoveneşti care s-au perindat la guvernare autins în permanenţă să-şi concerteze eforturile cuanumiţi parteneri externi interesaţi, inclusivprintr-o implicare cât mai substanţială şiconsistentă a acestora. După modalităţile deabordare a strategiei de soluţionare, amecanismelor folosite şi a conjuncturii politice,procesul de reglementare a conflictuluitransnistrean poate fi divizat convenţional îndouă perioade mari: prima ar cuprinde anii 1992-2001; cea de-a doua — anii 2002-2009. În modfiresc, etapele respective au fost puternicmarcate de factorul subiectiv în persoana celortrei preşedinţi moldoveni care s-au aflat lacârma statului: Mircea Snegur, Petru Lucinschi şiVladimir Voronin, şi, respectiv, de liderultransnistrean Igor Smirnov.

11.3. Evoluţia procesului de reglementare înanii 1992-2001Primele eforturi de soluţionare paşnică

diplomatică a conflictului transnistrean prininternaţionalizarea acestora au fost întreprinse

286Asociaţia avocaţilor oraşului New York. Comitetul Special pentruAfaceri Europene. „Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte legale alecrizei separatiste din Moldova”. http://www.justice.gov.md/ upload/Raport%20Transnistria%20Meyer%20rus.doc

257

chiar în toiul ostilităţilor de pe Nistru înprimăvara şi vara anului 1992. În pofidaaşteptărilor mari, tentativele de antrenare aRomâniei, Federaţiei Ruse şi Ucrainei în cadrulaşa-zisului mecanism al „celor patru” şi intenţiaexprimată de preşedintele Mircea Snegur într-oscrisoare adresată la 23 mai 1992 secretaruluigeneral al Organizaţiei Naţiunilor Unite, BoutrosBoutros-Ghali, de a sesiza oficial Consiliul deSecuritate în cazul în care Federaţia Rusă nu vaînceta „actul de agresiune împotriva RepubliciiMoldova şi nu îşi va retrage forţele sale armateangajate în conflictul din stânga Nistrului”287, nuau căpătat o dezvoltare adecvată, rămânând înesenţă la stadiul de intenţii.Internaţionalizarea procesului de reglementare

a conflictului transnistrean şi in-stituţionalizarea durabilă a acestuia practic aînceput cu semnarea la Moscova la 21 iulie 1992 aacordului cu privire la „principiilereglementării paşnice a conflictului armat înregiunea transnistreană a Republicii Moldova”,precum şi prin adoptarea în decembrie 1992 lareuniunea ministerială a Conferinţei pentruSecuritate şi Cooperare în Europa (CSCE) de laStockholm a deciziei privind instituirea uneiMisiuni speciale a CSCE în Moldova. Mecanismelede pacificare constituite în baza acorduluimenţionat — Comisia Unificată de Control şi aşa-zisele „forţe de menţinere a păcii” („aşa-zise”,pentru că nu corespund criteriilor generalacceptate în plan internaţional) —, au contribuitla păstrarea regimului de încetare a focului. Eles-au dovedit, în ultima instanţă, ineficiente însensul realizării tuturor obiectivelor fixate înacord, în particular demilitarizarea Zonei deSecuritate şi asigurarea condiţiilor necesarepentru libera circulaţie a bunurilor, serviciilorşi persoanelor între cele două maluri ale

287Mesaj al preşedintelui RM, M. Snegur, adresat secretarului general alONU, B. Boutros-Ghali, în legătură cu amestecul Armatei a 14-a înafacerile interne ale RM.http://www.europa.md/upload/File/alte_documente/Mesaj%20lui%20Ghalli%2023%20mai%2092.doc

258

Nistrului288. Regimul de la Tiraspol a menţinut încontinuare în această zonă anumite formaţiunimilitare şi paramilitare şi a instalat noi punctede control „vamal” şi „grăniceresc”, creândastfel obstacole serioase în calea libereicirculaţii289.Negocierile moldo-ruse desfăşurate în perioada

1992-1994 cu participarea reprezentanţilor de laTiraspol în conformitate cu prevederile acorduluidin 21 iulie 1992 în vederea stabiliriistatutului, modalităţilor şi termenelor deretragere de pe teritoriul Republicii Moldova aformaţiunilor militare ruse care au succedatfostei Armate a 14-a nu au dat rezultatelescontate. Acordul semnat la 21 octombrie 1994,după încheierea negocierilor de rigoare, careprevedea „sincronizarea” retragerii trupelor rusecu procesul de reglementare politică aconflictului, a rămas buche moartă, din cauzarefuzului Federaţiei Ruse de a-l pune în vigoare.Astfel, problema retragerii trupelor ruse dinregiune, concepută ab initio ca fiind una strânslegată de conflictul politic dintre Chişinău şiTiraspol, nu şi-a găsit o soluţie adecvată înplanul raporturilor bilaterale dintre RepublicaMoldova şi Federaţia Rusă. Moscova nu s-a lăsatconvinsă să-şi retragă trupele din Moldova niciîn planul diplomaţiei multilaterale, înparticular în cadrul OSCE/CSCE290. Rusia a ignoratcu ostentaţie deciziile adoptate în acest sens cuasentimentul său în cadrul OSCE/CSCE, inclusivactele Summitului de la Budapesta din decembrie1994 al acestei organizaţii. Potrivit celorstipulate în deciziile menţionate, trupele ruseurmau să fie retrase „în timpul potrivit, ordonatşi complet”, retragerea Armatei a 14-a ruse şiidentificarea unei soluţii politice pentru

288„CorAameHHe o ^pHH^H^ax MupHoro yperyAupoBaHH^ Boopy^eHHoro KOH^AHKTa B

npuAHecTpoBCKOM peruoHe Pecny6AHKH MoAAOBa OT 21.07.92 r. npuAO^eHuenpuAHecTpoBCKoe yperyAupoBaHue (OCHOB. AOK.)",http://www.niss.gov.ua/book/Perep/pril.htm289Mihai Gribincea. Politica rusă a bazelor militare: Georgia şi Moldova. Chişinău: Civitas, 1999, 207 p.;Idem. The Russian policy on military bases: Georgia and Moldova. Ed. Cogito, Oradea, 2001, 320 p.290Vezi: Mihai Gribincea. Op. cit.

259

problemele părţii de est a Moldovei(Transnistriei) fiind considerate drept „douăprocese paralele care nu se vor împiedicareciproc”291.În perioada iniţială, autorităţile moldoveneşti

nu dispuneau de un plan clar şi coerent privindreglementarea conflictului transnistrean.Exprimându-şi disponibilitatea de a oferiraioanelor de est ale ţării un statut deautonomie, în cadrul dialogului cu exponenţiiregimului de la Tiraspol Chişinăul a pledat cuprecădere pentru acest concept. La rândul său,autoproclamatele autorităţi de la Tiraspol,reproşând cu ostentaţie Chişinăului refuzul de arecunoaşte regiunea transnistreană drept o „zonăeconomică liberă” şi respingând categoricstatutul de autonomie propus, au promovatinsistent ideea creării unei confederaţiimoldoveneşti în care Transnistria urma săbeneficieze de calitatea de subiect cu drepturiegale cu Chişinăul, adică de atributele uneientităţi statale.Primul concept de statut pentru regiunea

transnistreană a fost elaborat de către MisiuneaCSCE/OSCE, instalată în Moldova în aprilie 1993,şi elucidat în Raportul nr. 13292. Potrivitautorilor acestui proiect, propus ca „bază pentrunegocieri între cele două părţi aflate înconflict”, regiunea în cauză urma să obţină un„statut special” în urma unei „distribuiriechilibrate” a prerogativelor între centru şiadministraţia de la Tiraspol. Împuternicirilerespective erau clasificate în trei categorii:prerogative exclusive ale centrului; prerogativeexclusive ale regiunii; prerogative mixte.Prerogativele exclusive ale centrului includeau:cetăţenia (unică — moldovenească), atributele destat şi imnul, politica externă, apărarea,serviciul de securitate, politica monetară.Prerogativele exclusive ale regiunii vizau:organizarea de sine stătătoare în cadrul unui291CSCE 1994 Summit, Budapest, 5-6 December 1994, Budapest Document 1994.http://www. osce.org/documents/mcs/1994/12/4050_en.pdf292Report No. 13 by the CSCE Mission to Moldova, 13 November 1993.http://www.osce.org/do- cuments/mm/1993/11/454_en.pdf

260

sistem regional convenit a structuriloradministrative şi a organelor puterii, legislaţiaregională, bugetul regional, simbolurileregionale (folosite de rând cu cele de stat),educaţia, cultura.Majoritatea prerogativelor urmau să fie cele

mixte: limba (centrul stabileşte „limba de stat”,iar regiunea specială — limbile regionaleoficiale suplimentare); finanţele (serviciufiscal unic cu o direcţie regională); economia(legislaţia centrală de bază, politicamacroeconomică centrală cu autoguvernareeconomică la nivel regional şi local, dreptulregiunii de a face comerţ exterior direct);poliţia (poliţie criminală, centrală, poliţieregională); sistemul judecătoresc (sistemjudecătoresc regional cu o instanţă regionalăsupremă de justiţie subordonată CurţiiConstituţionale a Moldovei). Se propunea, deasemenea, asigurarea unei reprezentăriproporţionale a Transnistriei în ParlamentulMoldovei şi în alte instituţii-cheie centrale,precum instanţele supreme de justiţie şi uneleministere.Propunerile şi sugestiile Misiunii CSCE/OSCE în

Moldova cu privire la statutul special alraioanelor din stânga Nistrului (Transnistriei)urmau să servească drept „bază pentru negocieriîntre cele două părţi în conflict”, scopul finalfiind crearea „Regiunii Speciale Transnistria caparte inalienabilă a Republicii Moldova cu ungrad considerabil de autoguvernare”. Statutul încauză trebuia stabilit în baza unui acord întreambele părţi cu sprijinul OSCE, stabilit prinlegislaţia Moldovei şi garantat prin prevederilenoii constituţDrept argumente pertinente în favoarea oferirii

unui statut special Transnistriei erau invocatepercepţia pronunţată de către transnistreni aunei identităţi proprii, de natură istorică,psihologică şi culturală; impactul negativ asuprapopulaţiei din regiune a conflictului armat din1992; nedorinţa majorităţii transnistrenilor de afi guvernaţi din centru; neputinţa de a satisface

261

în modul cuvenit interesele transnis- trenilor încadrul unui stat unitar; teama în faţa uneieventuale unificări a Moldovei cu România, înfavoarea căreia se pronunţau unele forţe politicede la Chişinău. Misiunea considera că statutulspecial constituie „un argument de neînlocuit”pentru a-i convinge pe transnistreni că ei au unviitor în Moldova şi pentru a-i stimula să sedezică de pretenţiile la independenţă. Respingândmodelul statului unitar, Misiunea se pronunţatotodată şi împotriva proiectului privindformarea unei confederaţii, promovat cuinsistenţă de liderii de la Tiraspol, carepresupunea existenţa unor state separate, darcare nu va putea fi recunoscută pe planinternaţional. În viziunea ei (Misiunii),acordarea statutului special pentru Transnistria„constituie cheia pentru reglementarea paşnică aconflictului şi, implicit, pentru restabilireaintegrităţii teritoriale a Moldovei”.Insistând asupra principiilor integrităţii

teritoriale şi inviolabilităţii frontierelor înEuropa contemporană, autorii proiectului analizatau ţinut să atragă atenţia asupra ameninţărilorserioase la adresa stabilităţii pe care lecomportau tendinţele unor regiuni sau grupurietnice din fosta Iugoslavie şi fosta UniuneSovietică de a se separa şi de a-şi creapropriile mini-state, fapt ce putea să conducă la„apariţia unor formaţiuni statale neviabile”.Refuzând în principiu dreptul regiunilor vizatela „autodeterminare externă” şi la schimbareaunilaterală a frontierelor, în acelaşi timpMisiunea recomanda Moldovei, „în formă deexcepţie”, să garanteze dreptul la „autodetermi-nare teritorială externă”, „în cazul în care eava renunţa la propria statalitate pentru a se unicu România”.Considerând că Republica Moldova nu ar fi în

stare să se apere în faţa oricăruia dintrevecinii săi, Misiunea recomanda Moldovei practicsă se demilitarizeze. În opinia Misiunii, lipsaarmatei este de natură să întărească încredereaîn disponibilitatea guvernului central de a

262

respecta statutul special al Transnistriei. Înacelaşi context, Misiunea recomanda ca Rusia săaccelereze retragerea Armatei a 14-a din Moldova.Autorii proiectului, de asemenea, indicau asupra

oportunităţii examinării situaţiei în jurul mun.Bender şi a raioanelor în jurul Comratului(Găgăuziei), sugerând, între altele, ca unităţilerespective „să nu fie puse sub administraţiadirectă a centrului” şi că multe dinrecomandările prevăzute pentru regiuneatransnistreană ar putea fi atribuite şi acestorteritorii.Deşi concepţia statutului special al

Transnistriei descrisă în Raportul nr. 13 alMisiunii CSCE în Moldova, care nu era una clară,nu a fost acceptată imediat şi necondiţionat decătre Chişinău şi Tiraspol, pentru că, în opiniaunora, dădea „prea multe libertăţi” regiunii, iarîn opinia altora — „prea puţine”, ea a trasatdirecţiile şi subiectele principale pentrudiscuţiile şi negocierile ulterioare. Majoritatearecomandărilor, sugestiilor şi raţionamentelorformulate în raport au fost preluate şi dezvol-tate practic de către toţi actorii implicaţi înproces, acestea fiind reflectate în diferiteredacţii şi abordări în multiplele proiecte,scenarii, planuri, înţelegeri, acte oficiale şialte documente elaborate şi prezentate maitârziu. Un fapt extrem de relevant pentruprocesul de reglementare a diferenduluitransnistrean l-a constituit includerea înConstituţia Republicii Moldova, adoptată la 29iulie 1994, a prevederilor conform cărora„localităţilor din stânga Nistrului le pot fiatribuite forme şi condiţii speciale de autonomieîn conformitate cu statutul special adoptat prinlege organică”, precum şi proclamareaneutralităţii permanente, în virtutea căreiaRepublica Moldova „nu admite dislocarea de trupemilitare ale altor state pe teritoriul său”293.În perioada de referinţă, autorităţile

moldoveneşti au perseverat în eforturile lor de293 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.http://www.presedinte.md/const. php?lang=rom

263

a-i convinge pe parteneri lor de dialog — lideriide la Tiraspol şi conducerea Federaţiei Ruse —,atât în cadrul contactelor bilaterale, cât şi lareuniunile în format lărgit şi la forurileinternaţionale, să accepte concepţia statutuluiunei „autonomii largi” pentru Transnistria încomponenţa Republicii Moldova în calitate decheie pentru soluţionarea conflictului.Eforturile Chişinăului însă n-au avut sorţi deizbândă nici în ce priveşte soluţionareaconflictului, nici şi în chestiunea retrageriitrupelor ruse.În acelaşi timp, etalându-şi disponibilitatea de

a discuta pe marginea statutului regiunii,liderii de la Tiraspol promovau cu tenacitatediverse proiecte vizând „distribuireaprerogativelor” şi crearea unei „confederaţiimoldoveneşti”, al căror obiectiv real eraedificarea unei entităţi statale independente.Demersurile politice făcute în acest spirit erauîntărite prin acţiuni practice, inclusiv prindezvoltarea cadrului normativ-instituţionalcaracteristic unui stat şi instaurarea unorpuncte de control „vamal” şi „grăniceresc” de-alungul Nistrului, prin organizarea unor„plebiscite” în chestiuni de „construcţiestatală”, de menţinere a prezenţei militare ruseşi de promovare a intereselor în plan extern. Îndecembrie 1995, în urma unui astfel de„referendum” a fost adoptată o „constituţie”conform căreia Transnistria s-a auto- proclamat„stat suveran şi independent” cu denumirea„Republica Moldovenească Nistreană”, cu treilimbi oficiale „cu statut egal”: moldovenească,rusă şi ucraineană294. Exponenţii regimului de laTiraspol se adresau tot mai insistent FederaţieiRusă cu solicitări de a spori sprijinul îneforturile de afirmare a statalităţii trans-nistrene, de a menţine în continuare prezenţa

294299KoHCTHTy^Hfl npHAHeCTpOBCKOH MoA^aBCKOH PeCny6AHKH. (npHHATa Ha BCeHapOAHOMpe^epeHAyMe 24 AeKa6pa 1995 ro^a H no^nncaHa npe3HAeHTOM npHAHecTpoBCKOH MoA^aBCKOH Pecny6AHKH 17flHBapa 1996 ro^a. AehcTByro^aa pe^a^HA B COOTBCTCTBHH C H3MeHeHHSMH, BHeceHHHMH KoHCTHTy^HOHHbIM3aKOHOM 310-K3M.A, OT 30 HMHS 2000r.) http://www.dvia.idknet.com/constit.htm

264

militară în regiune şi de a consolida forţele depacificare.La rândul său, Federaţia Rusă, tinzând să se

impună în permanenţă într-o triplă ipostază de„mediator, pacificator şi garant” înreglementarea transnistreană, nu a ezitatniciodată să-şi manifeste făţiş simpatiile şispiritul de solidaritate cu Transnistria/regimulde la Tiraspol. Deosebit de activ în acest sensse manifesta Duma de Stat, în care exista unputernic lobby transnistrean, iar într-o perioadăde timp şi o comisie specială pentru problematransnistreană. Pe filiera parlamentară au fostefectuate cele mai numeroase contacte cu emisariitiraspoleni, vizite la Tiraspol, îndeosebi pentrua participa la manifestaţii solemne „de stat”,interpelări şi adresări către puterea executivă,audieri parlamentare şi luări de atitudinereferitoare la problematica Transnistriei. Înurma unor astfel de audieri, de exemplu în 1995Duma de Stat a refuzat să ratifice acordul moldo-rus privind retragerea trupelor ruse din Moldovaşi a recomandat preşedintelui B. Elţin săexamineze oportunitatea recunoaşteriiindependenţei Transnistriei.Subiectele principale abordate în cadrul

negocierilor purtate între Chişinău şi Tiraspol,cu participarea reprezentaţilor Misiunii OSCE înMoldova, Federaţiei Ruse şi Ucrainei (care s-aimplicat în proces în 1997) în calitate demediatori, vizau cu preponderenţă modalităţile desoluţionare a problemelor apărute în raporturiledintre Chişinău şi Tiraspol, de elaborare astatutului Transnistriei, distribuireacompetenţelor, constituirea unor spaţii comune,reglementarea activităţii economi- co-comercialeetc. În dorinţa de a impulsiona soluţionareaproblemei transnistrene, în anii 1996-2001Chişinăul a manifestat o flexibilitateimpresionantă, făcând o serie întreagă deconcesii serioase şi îndrăzneţe, care înconsecinţă i-au subminat poziţiile şi l-auvulnerabilizat la masa de negocieri. O astfel decedare a constituit-o, de exemplu, semnarea la 7

265

februarie 1996 a Deciziei protocolare „pentrusoluţionarea unor probleme apărute în activitateaserviciilor vamale ale Republicii Moldova şiTransnistriei”. Conform prevederilor înţelegeriiîn cauză, „posturile vamale” ale Transnistrieiinstalate la intrarea în regiune din parteamalului drept trebuiau „să fie lichidate”, lafrontieră cu Ucraina urmau „să fie instalateposturi vamale comune”, toate bunurile exportatedin regiune urmau să fie asigurate cu ştampile detip nou cu inscripţia „Republica Moldova.Transnistria. Vama Tiraspol”, parteatransnistreană se angaja să introducă taxe vamalela importul mărfurilor din „stră-inătatea îndepărtată”, cu excepţia produseloralimentare, adecvate cu cele existente înRepublica Moldova295.Astfel, eliminarea barierelor vamale interne şi

efectuarea controlului vamal comun pe segmentultransnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene, aşa cum se statua în documentulmenţionat, constituia un pas semnificativ înrestabilirea controlului autorităţilormoldoveneşti asupra întregului teritoriu vamalşi, respectiv, asupra traficului de bunuri şipersoane în/din regiunea transnistreană. Însă,obţinând posibilitatea de a folosi ştampilelevamale moldoveneşti şi de a-şi legaliza comerţulexterior, care constituia una dintre cele maiimportante surse de venituri în bugetul regional,administraţia de la Tiraspol, în detrimentulpolitic al Chişinăului, a refuzat practic săimplementeze celelalte obiective fixate înprotocolul respectiv.În acelaşi context se înscrie şi „Memorandumul

cu privire la bazele normalizării relaţiilordintre Republica Moldova şi Transnistria”, semnatla Moscova la 8 mai 1997 de către preşedintelemoldovean Petru Lucinschi şi liderultransnistrean Igor Smirnov şi contrasemnat de2953°°npoTOKOAbHoe pemeHHe no pa3pemeHHro npo6AeM, B03HHKmHX B O6AACTHAe^TeAbHOCTH TaMo^eHHMX CAy^6 Pecny6AHKH MOAAOBA H npHAHecTpoBbfl OT 7 ^eBpaAA1996 r. npHAO^eHHe npHAHecTpoBCKoe yperyAHpoBaHHe (OCHOB. AOK.)http://www.niss.goy.ua/book/Perep/pril.htm

266

preşedintele rus Boris Elţin şi preşedinteleucrainean Leonid Kucima, în prezenţapreşedintelui în exerciţiu al OSCE, ministrulAfacerilor Externe al Danemarcii, Niels HelvegPetersen. Cunoscut şi ca „Memorandumul Primakov”,după numele şefului diplomaţiei ruse de atunci,care a avut o contribuţie deosebită la pregătirealui, acesta a constituit cel mai importantdocument convenit de la stoparea ostilităţilor depe Nistru în 1992.Potrivit prevederilor memorandumului de la

Moscova, Republica Moldova şi Transnistria seangajau să-şi „normalizeze relaţiile” şi săcontinue „stabilirea relaţiilor juridico-statale”în componenţa unui „stat comun” în cadrulfrontierelor Moldovei sovietice, conformsituaţiei din ianuarie 1990296. Caracterul şiprincipiile relaţiilor respective urmau să fiedefinite în „statutul Transnistriei”, laelaborarea căruia părţile urmau să purceadăimediat după semnarea memorandumului, cu luareaîn considerare a tuturor înţelegerilor deprincipiu convenite anterior. Anticipânddiscuţiile de rigoare asupra statutului propriu-zis, Transnistria obţinea dreptul de „a participala realizarea politicii externe a RepubliciiMoldova în chestiunile care afectează intereseleei”, deciziile respective urmând „să fie adoptatecu acordul părţilor”. Chişinăul recunoştea, deasemenea, dreptul Transnistriei de „a stabili şide a întreţine de sine stătător contacteinternaţionale în domeniul economic, tehnico-ştiinţific şi cultural, iar în alte domenii — cuacordul părţilor”. Părţile îşi reiterauangajamentele de a nu recurge la forţă sau laameninţarea cu forţa, de a-şi soluţionadivergenţele exclusiv prin mijloace paşnice. Eleau salutat disponibilitatea Federaţiei Ruse şiUcrainei de a fi „state-garante privindrespectarea prevederilor statutuluiTransnistriei”, s-au pronunţat în favoarea

296MeMopaHAyM 06 ocHOBax HopMaAH3a^HH OTHomeHHH Me^Ay Pecny6AHKon MOAAOBA HnpHAHecTpoBbeM, 8 Ma.a 1997 roAa.http://www.olvia.idknet.com/memorandum.htm

267

continuării acţiunilor de menţinere a păcii şielaborării de către toţi participanţii lanegocieri a unui „mecanism de garanţii”.

„Memorandumul Primakov” a fost un documentasimetric, avantajând din punct de vedere politicregimul de la Tiraspol în detrimentulautorităţilor de la Chişinău. Ulterior,diplomaţii ruşi şi reprezentanţii transnistreniau utilizat abil prevederile acestui document dereferinţă pentru promovarea propriilor modele desoluţionare a conflictului. Expresiile de tipul„normalizarea relaţiilor” sau „conducereaRepublicii Moldova şi Transnistriei” puneau pepicior de egalitate autorităţile de la Chişinăucu liderii de la Tiraspol, iar noţiunea confuzăşi controversată de „stat comun”, practic impusăde Primakov, oferea oponenţilor Chişinăuluiposibilitatea de a pleda în continuare pentru o„confederaţie moldovenească” sau o „uniune a douăstate suverane”. În memorandum nu se spunea nimicdespre necesitatea respectării principiului suve-ranităţii şi integrităţii teritoriale aRepublicii Moldova.O consolare în acest sens pentru oficialităţile

moldoveneşti a constituit-o Declaraţia comună apreşedinţilor Federaţiei Ruse şi Ucrainei cuocazia semnării memorandumului în care semenţiona că prevederile memorandumului nu pot fi„interpretate sau aplicate ca fiind încontradicţie cu principiul suveranităţii şi inte-grităţii teritoriale a Republicii Moldova”, iarstatutul special al Transnistriei urma sădefinească această regiune „ca parte componentă aRepublicii Moldova, unită şi teritorialintegră”.302 Semnarea de către şeful statuluiucrainean a memorandumului de la Moscova şi adeclaraţiei adiţionale vorbea elocvent despreinteresul Kievului de a juca un rol mai activ înreglementarea diferendului transnistrean.Semnarea memorandumului de la Moscova nu a

impulsionat procesul de negocieri asuprastatutului regiunii transnistrene, aşa cum şi-odorea Chişinăul. Mulţumiţi în general deconcesiile obţinute, mai ales în ceea ce priveştepromovarea autonomă a comerţului exterior,liderii de la Tiraspol se arătau tot mai puţininteresaţi în negocierea constructivă a unui „altstatut special”. În lipsa unor înţelegeripertinente cu privire la mecanismul de garanţii,

269

„statele-garante” practic nu au fost în stare săasigure realizarea pe deplin a obiectivelorstabilite în memorandumul de Moscova, precum, dealtfel, şi în alte acorduri.Entuziasmaţi de succesele diplomatice obţinute

în anii 1997-2001, liderii trans- nistreni auacţionat cu mai mult zel în direcţia edificării„relaţiilor juridice-statale” cu Chişinăul. Înacest scop au fost semnate o serie întreagă dedocumente, declaraţii comune, acorduri, deciziiprotocolare, memorandumuri practic în toatedomeniile: economic, social, transport,infrastructură, energetică, vamal, serviciipoştale şi comunicaţii, luptă cu crimaorganizată, sănătate ş.a. Deşi înţelegerileconvenite nu purtau un caracter juridicobligatoriu, ele demonstrau îndeosebi voinţapolitică a autorităţilor de la Chişinău de areglementa problemele generate de conflict, de aîntări încrederea şi de a crea condiţii propicepentru elaborarea statutului special al regiuniişi de a-i încuraja pe liderii de la Tiraspol sămanifeste flexibilitate şi spirit de compromis înacest sens. Spre marea deziluzie a Chişinăului,pe măsura extinderii şi consolidării listei„înţelegerilor” şi a „chestiunilor convenite”,considerate de unii 302 CoBMeCTHOe 3aflBAeHHenpe3HACHTOB POCCHHCKOH $eAepa^HH H YKpaHHW BCBA3H c noAnncaHHeM MeMopaHAyMa 06 ocHOBaxHopMaAH3a^HH OTHomeHHH Me^Ay Pecny6AHKonMoAAOBa H npHAHecTpoBbeM OT 6 Ma.a 1997 r.npHAO^eHHe npHAHecTpoBCKoe yperyAHpoBaHHe(OCHOB. AOK.)http://www.niss.goy.ua/book/Perep/pril.htm162

270

drept „statut dobândit” treptat («npnodpeieHHbinCTaTyc»), Tiraspolul evita negocierile de rigoareasupra statutului propriu-zis297.Un impact semnificativ asupra procesului de

reglementare a diferendului transnis- trean l-aavut Summitul OSCE de la Istanbul din noiembrie1999298. Angajamentele asumate de către FederaţiaRusă în cadrul acestei reuniuni, precum şi alconferinţei la nivel înalt a statelor-părţi laTratatul privind forţele armate convenţionale înEuropa (FACE), de a-şi retrage până la sfârşitulanului 2002 trupele şi muniţiile de pe teritoriulRepublicii Moldova erau de natură, în cazulonorării acestora, să producă schimbări cardinaleîn situaţia din jurul Transnistriei.11.4. Evoluţia procesului de reglementare în anii2001-2009Victoria comuniştilor moldoveni la alegerile

parlamentare din februarie 2001 şi alegerea luiVladimir Voronin în calitate de preşedinte alţării au pus începutul unei perioade calitativnoi în procesul de reglementare. Noua conducerede la Chişinău a întreprins o serie întreagă demăsuri menite să demonstreze o voinţă politicămai hotărâtă şi mai pragmatică ca în trecut înscopul urgentării soluţionării definitive aproblemei Transnistriei, inclusiv prin luarea îndezbateri a unor paradigme politice noi. Înacţiunile sale, preşedintele Voronin miza cel maimult pe sprijinul Federaţiei Ruse, a căreiconducere trebuia să aprecieze demersurilepolitice făcute în campania electorală înfavoarea atribuirii limbii ruse a statutului delimbă de stat, a aderării la Uniunea Rusia-Belarus, a disponibilităţii pentru concesii şicompromis în reglementarea conflictului.Primele acţiuni au fost îndreptate spre

consolidarea cadrului normativ-instituţio- nal,identificarea unor noi abordări a procesului de297303npoTOKOA corAacoBaHHbix BonpocoB 11 MapTa 1996 r. npHAO^eHHe npHAHecTpoBCKoe yperyAHpoBaHHe(OCHOB. AOK.) http://www.niss.gov.ua/book/Perep/pril.htm304OSCE. Istanbul Summit, 1999. Istanbul Document 1999.http://www.osce.org/documents/ mcs/1999/11/4050_en.pdf298305Decretul nr. 46 din 15.05.2001 privind soluţionarea problemei transnistrene

271

reglementare, intensificarea contactelor şi adialogului direct cu liderii de la Tiraspol şi cupartenerii internaţionali implicaţi, îndeosebi cuFederaţia Rusă. Printr-un decret prezidenţialspecial emis la 15 mai 2001, se stabilea căsoluţionarea problemei transnistrene „estesarcina primordială de o importanţă majoră” şi sesprijinea iniţiativa privind crearea comisiilorparlamentare ale Republicii Moldova şiTransnistriei „pentru asigurarea cadruluilegislativ” necesar în acest sens299.Puţin mai târziu, este format Ministerul

Reintegrării, care a substituit Comisia in-terdepartamentală de resort care activaseanterior. În urma a două întâlniri ale preşe-dintelui V. Voronin cu liderul transnistrean I.Smirnov în aprilie-mai 2001, au fost semnate odeclaraţie comună şi patru protocoale privindarmonizarea legislaţiei vamale, garantareainvestiţiilor, stimularea activităţii mass-media.Cel mai controversat dintre acestea a fostprotocolul privind recunoaşterea „reciprocă” aactelor emise de instituţiile de resort, printrecare se numărau şi „paşapoartele” transnistrene300.„Animat” de dorinţa de a dinamiza procesul denegocieri privind „normalizarea relaţiilor dintreRepublica Moldovenească Nistreană şi RepublicaMoldova” şi de „a întări încrederea”, I. Smirnov,în „semn de bunăvoinţă”, la rugăminteapreşedintelui Voronin, l-a eliberat la 5 mai 2001din detenţie pe Ilie Ilaşcu, considerat„terorist” la Tiraspol şi „mare patriot” laChişinău. În revanşă, într-o scrisoare adresatălui Voronin liderul transnistrean îi solicitaacestuia să adopte „decizii adecvate”, inclusivprivind „condamnarea agresiunii din 1992împotriva poporului Transnistriei”, „platacompletă a pagubei materiale” şi „aducereascuzelor pentru durerea şi suferinţele pricinuiteîn urma acestei agresiuni”. În viziunea lideruluide la Tiraspol, documentele semnate trebuiau să299http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=290505 300306„npoToKoA o B33HMHOM npH3HaHHH AEHCTBH^ Ha TeppHTopHH npHAHecipoBbfl H PecnybAHKH MoAAoBaAoKyMeHToB, BbiAaBaeMbix KoMneieHTHHMH opraHaMH CiopoH5’, http://www.olvia.idk-net.com/documenti_yr.htm

272

contribuie la consolidarea „prevederilor de bazăale memorandumului de la Moscova — independenţaeconomică a RMN şi egalitatea părţilor înprocesul de negocieri”301.În timp scurt, atitudinea flexibilă şi

conciliantă a autorităţilor comuniste de laChişinău s-a ciocnit de poziţia intransigentă şiireconciliabilă a liderilor regimului de laTiraspol, ambiţia cărora era de a obţinerecunoaşterea independenţei Transnistriei. Dejaîn vara lui 2001, dialogul şi contactele directe„la nivel înalt” între Chişinău şi Tiraspol aufost întrerupte pe o perioadă lungă de timp,acestea fiind reluate în aprilie 2008. „Părţile”au revenit la politica de confruntare deschisă,declanşând un adevărat „război rece” între celedouă maluri ale Nistrului. Drept motiv pentruaceasta a servit eşuarea tentativei preşedinteluiV. Voronin de a vizita o mănăstire din preajmamun. Bender fără a „coordona” în prealabil acestplan cu I. Smirnov şi reacţia de răspuns aguvernului de la Chişinău de a retrage cuîncepere din 1 septembrie 2001 ştampilele vamalemoldoveneşti de care structurile de la Tiraspols-au folosit cu succes din 1996 pentru promovarealegală a exporturilor din regiune.Percepută de unii drept un act de răzbunare din

partea lui V. Voronin, în realitate retragereaştampilelor, calificată de Tiraspol drept„blocadă economică” a Transnistriei şi încălcareflagrantă a memorandumului de la Moscova, aînsemnat renunţarea autorităţilor moldoveneşti latactica „concesiunilor unilaterale” aplicată lanegocieri practic din 1992, după stopareaostilităţilor. Această schimbare politicăcalitativă pornea de la înţelegerea faptului cănegocierile pot fi constructive şi eficiente doarîn condiţiile exercitării unor presiuni asupraregimului de la Tiraspol pentru a-l determina să-şi onoreze angajamentele asumate şi să acceptecedări reciproce în spiritul unui compromisrezonabil.

301307„HAHC HAamKy OCBO6O^AEH H3 THpacnoAbCKOH TropbMbi. TnpacnoAb npoflBHA noAHTH^ecKyroBOAro”,http://press.try.md/view.php?id=5473&iddb=Main

273

Tensiunile apărute brusc între Chişinău şiTiraspol au afectat relaţiile moldo-ruse, însă nuau împiedicat continuarea dialogului dintreChişinău şi Moscova, pe care preşedintelemoldovean miza mai mult. Un succes remarcabil înacest sens l-a constituit semnarea la 19noiembrie 2001 la Moscova, de către preşedinţiiV. Voronin şi V. Putin, a Tratatului de prietenieşi cooperare între Republica Moldova şi FederaţiaRusă. Evenimentul în cauză avea o conotaţiepolitică deosebită în contextul eforturilor dereglementare a diferendului transnistrean.Conform prevederilor acestui tratat, ambele stateşi-au exprimat „ataşamentul faţă de procesul dereglementare politică a problemei transnistreneîn baza respectării suveranităţii şi integrităţiiteritoriale a Republicii Moldova”; condamnau„separatismul sub toate formele lui demanifestare”;se angajau reciproc „să nu sprijine mişcărileseparatiste” şi să se abţină „de la orice acţiunicare ar cauza prejudicii suveranităţii,independenţei şi integrităţii teritoriale”302.În dorinţa fermă de a depăşi cât mai repede

diferendul transnistrean cu o implicare maiactivă a factorilor internaţionali, în condiţiileunei aversiuni generale a societăţii moldoveneştifaţă de controversatele modele de federalizare aţării ca posibile scenarii de reglementare aconflictului, V. Voronin iniţiază în vara lui2002 discuţii largi şi temerare pe marginea unorproiecte la baza cărora urma să fie pusă aşa-zisaconcepţie de „federaţie asimetrică”. Potrivitproiectului în cauză, la pregătirea căruia aufost antrenaţi experţi din partea Chişinăului,Tiraspolului, OSCE, Federaţiei Ruse şi Ucrainei,regiunea transnistreană urma să obţinăprerogative caracteristice subiecţilor unorfederaţii cunoscute, dar nu în baza unui acord cualţi subiecţi federali, ci a unui actconstituţional care urma să fie aprobat în cadrulunui referendum.302308Tratat de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi FederaţiaRusă. Semnat la Moscova la 19 noiembrie 2001. In: Tratate internaţionale la careRepublica Moldova este parte (1990-2002), Ed. of., vol. 29, Chişinău: Moldpres, 2002,p. 337.

274

Ca rezultat, un proiect de statut pentruTransnistria de acest gen a fost elaborat de ungrup de experţi internaţionali sub egida OSCE şia fost prezentat în iulie 2002 la Kiev. Proiectulîn cauză, care reprezenta un model de distribuirea prerogativelor între Chişinău şi Tiraspolinspirat/preluat din Constituţia Federaţiei Ruse,a fost salutat în principiu de oficialităţilemoldoveneşti, dar a fost respins de administraţiade la Tiraspol303. Din cauza abordărilor politicediametral opuse, curând au eşuat şi tentativeleChişinăului, care tindea spre „reintegrareaţării”, şi ale Tiraspolului, care îşi dorea un„divorţ civilizat”, de a înainta pentru discuţiipropriile planuri de depăşire a diferenduluitransnistrean.În astfel de circumstanţe, în noiembrie 2003 a

apărut „Memorandumul cu privire la principiile debază ale construcţiei de stat a statuluiunificat”, care a avut o rezonată puternică în„spaţiu şi în timp”304. Cunoscut bine şi ca„Memorandumul Kozak”, după numele principaluluisău autor — Dmitri Kozak, persoana a doua înadministraţia preşedintelui rus V. Putin, acestnou plan rusesc a devenit cu timpul unul dintrecele mai controversate scenarii de reglementare aconflictului transnistrean, de care Moscovapractic nu s-a dezis până în prezent. Conformprevederilor din documentul în cauză, care, înesenţă, constituia o materializare a ideii„statului comun” lansată de Primakov, problematransnistreană urma să fie soluţionată definitivprin „transformarea organizării de stat aRepublicii Moldova în vederea edificării peprincipii federative a unui stat unic independentşi democratic definit în teritoriul frontierelorRSS Moldoveneşti la situaţia din 1 ianuarie1990”.Noul stat unic numit „Republica Federativă

Moldova” includea doi subiecţi federali —„Republica Moldovenească Nistreană” şi

303309KoMMroHHKe AEAe^a^HH npuAHecTpoBCKOH MoAAaBCKOH PecnybAHKH.http://www.olvia.idknet. com/ol34-07-02.htm304310MeMopaHAyM 06 OCHOBHMX ^pHH^H^ax rocyAapcTBeHHoro ycTponcTBa obteAHHeHHororocyAapcTBa (2003), „MeMopaHAyM Ko3aKa”: POCCHHCKHH nAaH o6teAHHeHH^ MOAAOBBI H

npHAHecTpoBbfl. http://www.regnum.ru/news/458547.html

275

„Formaţiunea teritorial-autonomă Găgăuzia” —, şiurma să fie creat treptat într-o perioadă lungăde timp (până în anul 2020), conform uneiconstituţii elaborate şi adoptate în comun şi săfie „bazat pe principiul unităţii teritoriului şiprincipii unice de organizare a puterii de stat,a spaţiilor unice de apărare (pentru perioada detranziţie), vamal, valutar-monetar”.Subiecţii federaţiei erau înzestraţi cuprerogative extrem de largi, inclusiv dreptul deveto cu posibilitatea practică de a blocaadoptarea deciziilor în probleme cardinale atâtîn parlamentul federal bicameral, cât şi în altestructuri de stat. Chişinăul şi Tiraspolul urmausă se adreseze Federaţiei Ruse cu „propunerea dea oferi garanţii de securitate”. Astfel,Federaţia Rusă urma să desfăşoare pe teritoriulviitoarei federaţii pe un termen până anul 2020,în baza unui acord bilateral moldo-rus, „forţestabilizatoare pacificatoare cu un efectiv carenu va depăşi cifra de 2000 de oameni”.Prevederile „Memorandumului Kozak”, devenite

curând cunoscute publicului larg, au provocat oadevărată furoare în societatea moldovenească,scandalizând totodată şi comunitateainternaţională. Forţele de opoziţie din Moldovaau format un front comun împotriva„Memorandumului Kozak” şi în apărareaConstituţiei, încurajate şi sprijinite de cătreinstituţiile europene, OSCE, UE, ConsiliulEuropei şi SUA. Acestea au criticat vehement,îndeosebi dreptul la veto oferit subiecţilorfederali, care ar fi făcut viitorul „statreintegrat” nefuncţional şi neviabil,posibilitatea amplasării pe teritoriul acestuia atrupelor pacificatoare ruse pe un termen îndelun-gat, precum şi negocierile purtate în secret pela spatele altor actori internaţionaliinteresaţi. Conştientizând riscurile politiceserioase pe care şi le asuma în plan intern şiextern, în ultimul moment, pe data de 24noiembrie, cu o zi înainte de sosirea la Chişinăua preşedintelui Putin, preşedintele Voronin adecis să nu semneze documentul, la negocierea şi

276

parafarea căruia a participat personal.Pentru aceasta, el a fost nevoit să înfrunte

critici extrem de dure din partea Moscovei şi aTiraspolului, care i-au reproşat îndeosebi faptulcă a cedat în faţa presiunilor Occidentului, darmai ales contraofensiva politico-diplomatică şieconomică declanşată asupra Republicii Moldova.„Criza şcolilor” şi „războiul căilor ferate”,care au urmat după atacul structurilor de forţăale regimului separatist asupra şcolilor cupredare în limba română din regiune şi ocupareaforţată a proprietăţii „Căilor Ferate aleMoldovri” de pe malul stâng al Nistrului şi dinmun. Bender, stoparea retragerii trupelor ruse depe teritoriul Republicii Moldova şi suspendareaparticipării reprezentanţilor Chişinăului înformatul de negocieri au ridicat o serie întreagăde obstacole serioase în procesul de reglementarepentru mulţi ani înainte.Pe acest fundal, în anul 2005, în procesul de

reglementare a diferendului transnis- trean auînceput să se manifeste mai activ UniuneaEuropeană şi Ucraina. Extinderea UE şi instalareafrontierelor sale de est pe Prut, care s-a produsla 1 ianuarie 2007, a contribuit esenţial lasporirea interesului Bruxelles-ului faţă deRepublica Moldova şi, implicit, faţă deconflictul transnistrean, perceput ca un focarpericulos de tensiune pentru întregul continent.O dovadă elocventă în acest sens a servitsemnarea în februarie 2005 a Planului de acţiuniRepublica Moldova — Uniunea Europeană şi numireaîn martie 2005 a reprezentantului special al UEpentru Republica Moldova. Planul de acţiuni RM —UE conţinea un compartiment special privindconflictul transnistrean şi dezvoltarearelaţiilor de bună vecinătate cu Ucraina305.Ucraina, la rândul său, în virtutea situaţiei

sale geopolitice şi a aspiraţiilor crescânde deintegrare euroatlantică, tindea să se manifestetot mai pozitiv ca factor stabilizator şifurnizor de securitate nu doar în regiune, ci şi305Planul de acţiuni Republica Moldova — Uniunea Europeană,http://aap.gov.md/common/util/ PlanulActiuniRM_UE.pdf

277

în Europa în întregime. Animate de acest mobil,autorităţile de la Kiev instalate la putere înurma „revoluţiei portocalii” au hotărât săprezinte în mai 2005 la Chişinău, cu ocaziadesfăşurării summitului GUAM, un nou plan dereglementare a problemei transnistrene, întitulatsugestiv „Reglementare prin democratizare”. Înesenţă, planul ucrainean, cunoscut şi ca „PlanulYushchenko”, reprezenta un scenariu desoluţionare a conflictului în trei etape într-untermen restrâns, prin pregătirea şi desfăşurareaunor alegeri libere şi democratice în organullegislativ regional sub o monitorizare riguroasăinternaţională. Astfel de alegeri trebuiau săconducă la legitimizarea autorităţilor de laTiraspol, cu care urma să fie negociat statutulspecial al acestei regiuni în baza respectăriisuveranităţii şi integrităţii teritoriale aRepublicii Moldova. Proiectul statutului specialurma să fie elaborat şi adoptat de Parlamentulmoldovean306.Dezvoltând „Planul Yushchenko”, susţinut de

autorităţile de la Chişinău şi, cu anumiterezerve, de I. Smirnov, Parlamentul RepubliciiMoldova a adoptat practic în unanimitate, la 10iunie şi, respectiv, la 22 iulie 2005, douăapeluri cu privire la democratizarea şidemilitarizarea regiunii transnistrene, precum şio lege — „Cu privire la prevederile de bază alestatutului juridic special al localităţilor dinstânga Nistrului (Transnistria)”307.Manifestând disponibilitatea pentru dezvoltarea

306312„nAaH yperyAHpoBaHHfl npHAHecTpoBCKOH npo6AeMW (nAaH ro^eHKo}”. In: C6opHHKAOKyMeHTOB, OTHOCfl^HXCfl K CoBMeCTHOMy 3aflBAeHHro npeMbep MHHHCTpOB MOAAOBW H yKpaHHbl.KnmHHeB, 2006 r.313Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 117 din 10.06.2005 cuprivire la iniţiativa Ucrainei în problema reglementării conflictuluitransnistrean şi la măsurile pentru democratizarea şi demilitarizareazonei transnistrene. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang= 1&id=307472307Legea Republicii Moldova nr. 173 din 22.07.2005 cu privire laprevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor dinstînga Nistrului (Transnistria), http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313004314Joint Declaration of the Prime-Ministers of Ukraine and the Republic ofMoldova. Kiev, 30 De- cember 2005,

278

unei cooperări mai strânse, preşedinţii celordouă ţări vecine au semnat la 2 iunie 2005 oscrisoare comună adresată conducerii UE curugămintea de a institui o misiune specială deasistenţă la frontieră în Moldova şi Ucraina,precum şi protocolul de rigoare prin careRepublica Moldova a sprijinit aderarea Ucraineila Organizaţia Mondială a Comerţului. În acelaşispirit, la 30 decembrie 2005 prim-miniştriiMoldovei şi Ucrainei au semnat o declaraţiecomună, prin care cele două guverne s-au angajatsă pună în vigoare protocolul încheiat încă înmai 2003 de către serviciile vamale, conformcăruia accesul bunurilor pe teritoriile vamaleale celor două ţări putea fi asigurat doar înbaza rechizitelor vamale legale308.Astfel, demararea la 30 noiembrie 2005 a

activităţii Misiunii EUBAM şi aplicarea cuîncepere din 6 martie 2006 pe segmentultransnistrean al frontierei de stat moldo-ucrainene a noului regim vamal au schimbatcardinal situaţia în jurul Transnistriei.Antrenarea UE în soluţionarea problemelorexistente pe acest sector de frontieră şisporirea gradului de cooperare dintre UE,Republica Moldova şi Ucraina în domeniulcombaterii fenomenelor ilicite a contribuitvizibil la restabilirea controlului indirect alautorităţilor moldoveneşti asupra operaţiunilorde export-import în regiunea transnistreană, careconstituiau una din sursele principale de venitpentru bugetul regimului de la Tiraspol, dar şide îmbogăţire a exponenţilor acestuia. Înrevanşă, liderii de la Tiraspol au refuzat săcontribuie la promovarea „Planului Yushchenko”,aducând reproşuri Kievului pentru politica„părtinitoare” în favoarea părţii moldoveneşti,iar Chişinăului — pentru tentativele de a„supune” Transnistria unei „blocade economice” şide a „impune” planul său propriu de soluţionare aconflictului. În semn de solidaritate cu regimulde la Tiraspol, care, în viziunea Moscovei, s-a308http://www.eubam.org/files/300-399/304/Joint%20Declaration-301205- eng.pdf

279

pomenit în faţa unei „catastrofe umanitare”,Federaţia Rusă introduce în martie 2006interdicţii la importul de vinuri moldoveneşti pepiaţa rusă.Între timp, s-au produs evoluţii semnificative

şi în formatul de negocieri privind soluţionareadiferendului transnistrean. Implicarea directă,la invitaţia Chişinăului şi a Tiraspolului,începând din septembrie 2005, a Uniunii Europeneşi SUA în calitate de observatori în procesul denegocieri, deci extinderea formatului denegocieri la formula „5+2”, a deschis perspectivepromiţătoare în eforturile de identificare a uneisoluţii adecvate pentru conflict. Însă, din cauzacomportamentului obstrucţi- onist alreprezentanţilor regimului de la Tiraspol,sprijiniţi de diplomaţii ruşi, după cinci rundede negocieri în formatul „5+2”, în februarie 2006au fost suspendate şedinţele formale.Eforturile întreprinse în cadrul contactelor

directe şi al dialogului moldo-rus la nivelînalt, precum şi al tentativele mediatorilor şiobservatorilor care s-au întrunit în repetaterânduri în formatul „3+2” cu scopul relansăriiprocesului de negocieri în formatul “5+2” — nu s-au încununat de succes. Nu au dat rezultatelescontate în acest sens nici consultările moldo-ruse care s-au desfăşurat cu o intensitatedeosebită în noiembrie 2006 - ianuarie 2007 laMoscova, în procesul cărora emisarii moldoveni nuau reuşit să-i convingă pe partenerii lor ruşi săaccepte o concepţie calitativ nouă de soluţionarea conflictului transnistrean. Potrivitproiectului prezentat, aspectele politice(democratizarea şi statutul special alTransnistriei), de securitate (demilitarizarea şistatutul de neutralitate), economice(privatizarea şi proprietăţile rusă) şi sociale(garanţii pentru populaţia din Transnistria),legate de conflict, urmau să fie negociate „înpachet” în cadrul formatului „5+2”309.Astfel, spre deosebire de proiectele

309AeKAapa^H^ o ^pHH^H^ax H rapaHTH^x npHAHecTpoBCKoro yperyAHpoBaHHfl.http://novaiagaze- ta.org.ru/index.php?newsid=721

280

anterioare, potrivit cărora reglementarea con-flictului urma să fie înfăptuită treptat, peetape, începând cu problemele social-eco- nomiceşi terminând cu adoptarea statutului special alregiunii, planul „în pachet” presupuneanegocierea concomitentă a tuturor aspectelorconflictului conform principiului: „Nimic nu esteconvenit dacă nu este convenit totul”. O atareabordare pragmatică şi temerară, care lua încalcul interesele tuturor părţilor interesate,inclusiv cele ale Federaţiei Ruse, dar evitaideea de federalizare şi conceptul „competenţelorcomune”, a fost sprijinită în principiu de cătreUE, SUA şi Ucraina. Moscova, însă, a manifestat oatitudine mai degrabă refractară decât rezervatăfaţă de planul „în pachet” înaintat de Chişinău,etalându-şi cu diferite prilejuri predilecţiilesale pentru „Memorandumul Kozak”.Discuţiile care s-au desfăşurat ulterior în

diferite configuraţii pe marginea planului „înpachet”, care părea să fie cel mai raţional dintoate câte au existat până la acel moment, nu audat rezultate concrete. Modalitatea desoluţionare a conflictului în cadrul formatului„5+2” era abordată în mod diametral opus:Chişinăul insista consecvent asupra elaborării şiadoptării statutului special al regiuniitransnistre- ne în baza respectării suveranităţiişi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova;Tiraspolul pleda cu aceeaşi tărie pentru„normalizarea relaţiilor” dintre Transnistria şiRepublica Moldova în baza „realităţilorexistente”, adică recunoaşterea de fapt astatalităţii Transnistriei.Drept „argumente” în favoarea secesiunii erau

invocate existenţa aşa-zisului „poportransnistrean”, care ar avea „dreptul laautodeterminare”, existenţa Transnistriei ca„stat de facto”, precum şi rezultatele„referendumului” din 17 septembrie 2006, potrivitcărora „majoritatea covârşitoare” a populaţieiregiunii s-a pronunţat în favoarea„independenţei” Transnistriei şi „aderării ei

281

ulterioare la Federaţia Rusă”310. În mod diferitera conceput şi formatul în care urmau să fieidentificate soluţiile pertinente: în timp ceChişinăul opta pentru purtarea negocierilor derigoare în formatul „5+2”, de natură să asigureun compromis rezonabil şi un echilibru deinterese între toţi actorii implicaţi, Tiraspolulinsista asupra purtării negocierilor ca „parteegală” doar în formatul „1+1” (Chişinău -Tiraspol) sau în cel „trilateral” (cuparticiparea Moscovei), formatul „5+2” fiindconsiderat unul „de consultări”. În astfel decircumstanţe, actorii internaţionali implicaţi —OSCE, UE, SUA şi Ucraina — au sprijinitprincipiile promovate de autorităţilemoldoveneşti. În acelaşi timp, Federaţia Rusă, încalitatea sa de „mediator, pacificator şigarant”, susţinând generos pe toate căile regimultransnistrean şi oferind cetăţenie rusălocuitorilor regiunii, se arăta consecventdispusă să „susţină orice înţelegere” asupracăreia Chişinăul şi Tiraspolul vor conveni ca„părţi egale”311.În dorinţa de a stimula procesul de

reglementare preşedintele Voronin lansează înoctombrie 2007 o serie de iniţiative privindîntărirea încrederii şi securităţii între celedouă maluri ale Nistrului312. Elaborarea de cătregrupurile de lucru create în acest scop laChişinău şi Tiraspol şi implementarea în comun aunor proiecte concrete în sfera social-economică,umanitară şi de securitate, inclusiv cu concursulpartenerilor internaţionali, aveau menirea de acontribui efectiv la sprijinirea populaţiei şi,

31006pa^eHHe npe3HAeHTa npHAHecTpoBCKOH MOA^aBCKOH pecny6AHKH M.H.CMHpHOBa K Hapo^y npHAHecTpoBbfl no HToraM oâ^eHapo^Horo pe^epeHAyMa,http://www.olvia.idknet.com/ol161-09- 06.htm311Vezi: npoTOKOA no HToraM pa6ouen BCTpevn 3aMecTHTeAa npeAceAaTeAflnpaBHTeAbCTBa POCCHHCKOH ®eAepa^HH A..A,. ^yKOBa c npe3HAeHTOM npH^HecTpoBbaM.H.CMHPHOBMM. MocKBa, 23 Maa 2006 ro^a. http://www.olvia.idknet.com/ol131-05-06.htm312Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin: „În reglementareatransnistreană nu trebuie să fie pauze”.http://www.presedinte.md/press.php?p=1&s=5372&lang=rom,http://www.presedin- te.md/press.php?p=1&s=5457&lang=rom

282

în acelaşi timp, la crearea unor condiţii propicepentru desfăşurarea negocierilor de rigoareprivind reglementarea politică a conflictului. Înacelaşi context, guvernul moldovean a tins săextindă asupra regiunii transnistrene programelenaţionale de asistenţă a populaţiei, inclusivcele promovate de comunitatea internaţionalădonatoare.Printre acestea se înscria, în particular,

oferirea unor garanţii sociale populaţiei,asigurarea gratuită a cetăţenilor cu acte deidentitate şi acordarea întreprinderilor dinregiune a preferinţelor comerciale autonomeoferite Republicii Moldova de UE în martie 2007313. Contând pe un tratament reciproc, Chişinăula insistat în permanenţă asupra ridicării tuturorobstacolelor din calea circulaţiei libere apersoanelor şi bunurilor între cele două maluriale Nistrului, aşa cum era prevăzut în acordulmoldo-rus din 1992, solicitând îndeosebilichidarea punctelor de control instalate în modarbitrar în Zona de Securitate şi abolirea„taxelor de înregistrare” pentru persoane şi a„taxelor vamale” de 100% pentru bunurile de pemalul drept. Iniţial, liderii de la Tiraspol auconsiderat iniţiativele în cauză drept o „acţiunede PR”, ulterior însă s-au arătat mai interesaţide promovarea unor astfel de măsuri în sferasocial-economică. În acelaşi timp, ei au respinscu desăvârşire propunerile privinddemilitarizarea celor două maluri ale Nistrului.Drept alternativă, Tiraspolul promova cutenacitate proiectele sale de „acorduri” cuprivire la relaţiile de „prietenie şi cooperare”,„sistemul de garanţii”, „nerecurgerea la forţă”etc., concepute în esenţă ca tratate între doisubiecţi de drept internaţionali egali314. Astfel,313Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 959 din 09.09.2005 „Cu privire la măsurile de asigurare a confirmării cetăţeniei şi documentării populaţiei din localităţile din stînga Nistrului (Transnistria)”. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=305730 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 814 din 02.08.2005 „Privind confirmarea garanţiilor principale pentru populaţia Transnistriei”. http://lex.justice.md/viewdoc.phpPaction =view&view=doc&id=304892&lang=1314^oroBop o Apy^6e u coTpyAHu^ecTBe Me^Ay Pecny6AUKon MoAAOBa u

283

viziunile Chişinăului şi ale Tiraspolului privindmăsurile de întărire a încrederii şi securităţiierau diferite. În timp ce autorităţilemoldoveneşti concepeau măsurile respective într-olegătură indisolubilă cu procesul de negocieriprivind reglementarea politică a conflictului,administraţia de la Tiraspol le trata ca pe uninstrument în politica de consolidare astatalităţii transnistrene.Evoluţia situaţiei din ultimii ani în jurul

conflictelor din Balcani şi Caucazul de Sud,noile tendinţe în politica externă a FederaţieiRuse, inclusiv folosirea pârghiilor comerciale şi„armei energetice” ca instrumente de presiune,recurgerea la forţă pentru depăşirea crizelorregionale, precum şi aspiraţiile Ucrainei şiGeorgiei de a adera la NATO au ridicat noiriscuri şi sfidări în contextul reglementăriitransnistrene.Tentativa Kremlinului de a folosi cazulprovinciei Kosovo ca „precedent” şi „modeluniversal” pentru soluţionarea conflictelorteritoriale din Georgia pe calea intervenţieiarmate şi recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei deSud în calitate de „state suverane şiindependente” au generat confuzii şi dificultăţipolitice serioase în alte zone de conflict dinspaţiul ex-sovietic, inclusiv în jurulTransnistriei.Deşi Chişinăul respinge cu fermitate orice

analogii şi paralele cu „precedentul” provincieiKosovo şi cel caucazian, acestea continuă săplaneze ca nişte „fantome” deasupraTransnistriei. În astfel de circumstanţe,Republica Moldova s-a simţit încurajată de„Declaraţia Dumei de Stat cu privire la politicaFederaţiei Ruse faţă de Abhazia, Osetia de Sud şiTransnistria”, adoptată în martie 2008 înrezultatul unor audieri parlamentare, prin care,

npuAHecTpoBCKOH MoAAaBCKOH Pecny6AHKOH. npoeKT npuAHecTpoBCKOH CTopoHbi OT

11 anpeAA 2008 roAa. http:// www.olvia.idknet.com/ol 116- 04- 0 8 .htmCorAameHue O6 ocHOBax CHCTCMM rapaHTun B MOAAaBCKO-npuAHecTpoBCKOMyperyAupoBaHuu.MocKBa, 18 MapTa 2009 roAa. http://www.regnum.ru/news/1139474.html

284

spre deosebire de adresările entităţilorgeorgiene, cererea liderilor de la Tiraspolprivind recunoaşterea independenţei Transnistrieipractic a fost ignorată321.Aceştia însă nu s-au dezis de ambiţiile

secesioniste, continuând să promoveze cu ofermitate constantă politica de consolidare astatalităţii transnistrene, inclusiv prinrevendicarea confirmării „înţelegerilor conveniteanterior”, recunoaşterea „egalităţii părţilor” şia „realităţilor existente”, renunţarea la„exercitarea presiunilor” şi ridicarea „blocadeieconomice” în jurul Transnistriei etc. În acelaşicontext se înscriu şi tentativele de a prezentala masa negocierilor noi proiecte de „acorduribilaterale moldo-transnistrene” şi de a reanimascenarii vechi, precum este, de exemplu, celprivind „statutul amânat”. Elocventă în acestsens este opinia unuia dintre veteraniidiplomaţiei sovietice, Iuli Kviţinski, exprimatăîn timpul audierilor menţionate din Duma de Statrusă, potrivit căruia „statutul amânat estestatutul care încă nu este stabilit prin acorduriinternaţionale şi hotărâri ale Consiliului deSecuritate al ONU”, acesta este însă „calea careduce spre recunoaşterea independenţei”322.Noi complicaţii în eforturile de reglementare a

conflictului transnistrean au apărut dupăîntâlnirea de la Moscova din 18 martie 2009 apreşedintelui moldovean V. Voronin cu liderultransnistrean I. Smirnov „în prezenţapreşedintelui Federaţiei Ruse”, D. Medvedev323.Declaraţia comună semnată în cadrul acesteiîntâlniri, ca şi întâlnirea propriu-zisă,percepută de unii ca o tentativă de subminare anegocierilor în formatul consacrat „5+2”,dezavantaja serios din punct de vedere politicatât Republica Moldova, cât şi partenerii săioccidentali, UE şi SUA.Potrivit prevederilor declaraţiei în cauză,

care puneau „conducerea Republicii Moldova şi aTransnistriei” practic pe picior de egalitatefără a face careva referiri la suveranitatea şiintegritatea Republicii Moldova, Chişinăul şi

285

Tiraspolul se angajau să „continue contacteledirecte în scopul activizării procesului denegocieri” şi să creeze, împreună cu ceilalţiparticipanţi, „condiţii”, fără a fi specificate,pentru „relansarea3213aflBAeHHe TocyAapcTBeHHOH AyMbi o noAHTHKe POCCHHCKOH $eAepa^HH B OTHomeHHH A6xa3HH, D*HOH OceTHH H npHAHecTpoBbfl. www.duma.gov.ru/index.jsp?=ums_zayavlen/z_0308.html 322«OTAO^eHHa.a» He3aBHCHMocTb, 13.03.2008. http://www.rosbalt.ru/print/464804.html 323CoBMecTHoe 3a^BAeHHe, npHHAToe no HToraM neperoBopoB npe3HAeHTa POCCHHCKOH $eAepa^HH A-A. MeABeAeBa C npe3HACHTOM Pecny6AHKH MoAAOBa B.H. BopoHHHbiM H TAABOH npHAHecTpoBbfl H.H. CMHPHOBMM, EapBHxa, 18 MapTa 2009 roAa. http://www.mid.ru/brp_4.nsf/ 0/0C29B78403398C46C325757D0056C04Ecât mai grabnică a lucrului în formatul „5+2”.Indicaţiile cu privire la „transformarea”actualei operaţiuni de menţinere a păcii într-o„operaţiune de garantare a păcii sub egida OSCEdupă reglementarea transnistreană” au provocatcontroverse serioase, fiind interpretate ca oschimbare de principiu a abordărilor în strategiade reglementare a conflictului transnistreanpromovată de conducerea Republicii Moldova înultimii ani, inclusiv vizând deciziile SummituluiOSCE de la Istanbul cu privire la Moldova şiprevederile Actului final al Tratatului FACE,adoptate în noiembrie 1999.Aflată în faţa unor sfidări fără precedent,

inclusiv cele generate de lupta politică acerbăîn campania electorală din aprilie-iulie 2009 şide evoluţia situaţiei din regiuneatransnistreană, elita politică moldoveană mizeazămult pe sprijinul partenerilor săi occidentali,UE şi SUA, fără de care eforturile de a depăşidificultăţile cu care se confruntă ţara nu ausorţi de izbândă. Inspiră optimism în acest senstendinţele UE privind aprofundarea cooperării cuRepublica Moldova în cadrul Parteneriatului Esticşi imprimarea unei noi dimensiuni dialogului cuFederaţia Rusă în contextul iniţiativelorMoscovei cu privire la edificarea unei noi

286

arhitecturi de securitate în Europa. Astfel,identificarea rapidă a unei soluţii pentruproblema Transnistriei, sugerată de cătrecancelarul german Angela Merkel şi preşedintelefrancez Nicolas Sarkozy ar fi de natură săcontribuie la crearea unei atmosfere propicepentru punerea în vigoare a Tratatului FACEadaptat, considerat un pilon al securităţiieuropene324.Analiza paradigmelor reglementării diferendului

transnistrean ar fi una incompletă fărăremarcarea contribuţiei aduse în acest sens decătre diferiţi exponenţi ai societăţii civile dinRepublica Moldova, Ucraina, România şi FederaţiaRusă. În ultimii ani, diferiţi experţi, fundaţii,ONG-uri şi politicieni au prezentat în cadrulunor conferinţe şi mese rotunde, precum şi pepaginile unor publicaţii diferite planuri,scenarii şi proiecte privind soluţionareaproblemei transnistrene. Printre cele mairelevante contribuţii în acest sens, se distingestrategia celor ”3 D”, elaborată în 2004 deInstitutul de Politici Publice din Moldova,sprijinit de 26 de ONG-uri, strategie potrivitcăreia democratizarea, demilitarizarea şidecriminalizarea regiunii transnis- trene arconstitui cheia necesară pentru soluţionareaconflictului325. Idei şi sugestii similare au fostformulate şi în „Planul trilateral privindsoluţionarea problemei transnistrene” prezentatîn 2006 de un grup de experţi moldo-ucraineano-român326.Controverse pasionate a provocat în 2004 aşa-

numitul „plan Belkovski”, după numele autoruluiacestuia, politologul rus Stanislav Belkovski,potrivit căruia cele două maluri ale Nistrului,în virtutea „rupturii civilizaţionale dintrepopulaţia lor”, urmau să înfăptuiască un „divorţcivilizat” pentru a oferi posibilitate „Moldoveide a se uni cu România, iar Transnistriei — de adeveni independentă”327. Conform 324Angela Merkel,Nicolas Sarkozy, “La securite, notre missioncommune”, Le Monde, 03.02.2009. 325Oazu Nantoi,Strategia “3D” - de la “extremism” la consens? 3

287

noiembrie 2004. http://www.e-democracy.md/comments/political/200411031/326Plan trilateral pentru rezolvarea problemeitransnistrene. Bucureşti-Chişinău-Kiev, ianuarie2006. http://www.ipp.md/biblioteca.php?l=ro&idc=34Igor Boţan, Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană. Chişinău: Arc, 2009, p. 31-32. 327,,GraHHCAaB BCAKOBCKHH npeAAO*HA PyMWHHH MoA^aBuro B O6MCH Ha npHAHecTpoBbe”. 11.06.2004. http://www.lenta.ru/world/2004/06/11/romania/

288

unui scenariu propus mai recent, în 2009, decătre ex-ministrul român de Externe, AdrianCioroianu, împărtăşit şi de unii politicienimoldoveni, factorii politici şi societatea civilădin Republica Moldova erau invitaţi să „meditezeserios la posibilitatea unei decuplări aTransnistriei din graniţele statului pe operioadă determinată, timp în care ea ar intrasub un mandat de protectorat cu garanţiiinternaţionale”. A. Cioroianu sugera UE să-şiasume această „sarcină într-atât de dificilă” şisă-şi materializeze astfel propria sa „politicăde vecinătate”315 316. După cum este şi firesc,unele idei şi sugestii raţionale cuprinse înscenariile descrise armonizau cu planurilepromovate de diferiţi actori implicaţi înnegocierile oficiale pe marginea reglementăriidiferendului transnistrean317. În acelaşi timp,ideile neordinare, radicale şi extravagante, carejenau şi produceau disconfort politic, au fostignorate şi respinse cu hotărâre de cătrenegociatorii oficiali.

11.5. Concluzii şi sugestiiÎn lumina analizei paradigmelor reglementării

conflictului transnistrean, răspunsul laîntrebarea formulată în compartimentulintroductiv al acestui articol ar putea fi unulsimplu şi tranşant. În pofida multiplelor premisepozitive, planurilor rezonabile înaintate,eforturilor depuse şi implicării unor actori cu opondere deosebită în afacerile internaţionale,precum sunt Federaţia Rusă, Ucraina, UE şi SUA,diferendul transnistrean nu a fost soluţionatpână în prezent din cauza caracterului săueminamente geopolitic. Interesele imuabile aleFederaţiei Ruse de a menţine cu orice preţ

315Idem. „npHAHecrpoBbe B O6MCH Ha Eeccapa6Hro” 11.06.2004. http://www.vremya.ru/print/100451.html316Adrian Cioroianu, Scenariile Foreign Policy România pentru R. Moldova:Decuplarea de Trans- nistria. 4 iulie 2009.http://jurnal.md/article/18941/317Pentru o reglementare europeană a conflictului transnistrean. Scrisoaredeschisă a unui grup de reprezentanţi ai ONG-urilor din RM, 7 iunie 2007.http://www.azi.md/news?ID=44665

289

Republica Moldova în sfera sa de influenţă audeterminat-o pe aceasta să pledeze mai degrabă înfavoarea „îngheţării” conflictului în jurulTransnistriei, decât să sprijine o soluţie decompromis care ar răspunde cât se poate deadecvat intereselor tuturor actorilor implicaţi.Lipsa voinţei politice necesare din partea

Federaţiei Ruse, care, în virtutea cir-cumstanţelor cunoscute continuă să joace un rolcrucial în această regiune, având în mâinile sale„cheile” principale de la reglementareaconflictului, a condiţionat şi ineficienţamecanismelor de pacificare şi a formatelor denegocieri utilizate pe parcursul anilor învederea depăşirii crizei transnistrene. RefuzulFederaţiei Ruse de a-şi onora angajamenteleasumate la Summitul OSCE de la Istanbul privindretragerea completă a trupelor sale de peteritoriul Republicii Moldova şi stăruinţa de a-şi perpetua prezenţa militară în această regiunecontribuie efectiv la favorizarea separatismuluitransnistrean. Asistenţa politică, economică,financiară, umanitară şi morală acordatăTransnistriei de către Federaţia Rusă de omanieră nedisimulată şi, în acelaşi timp,aplicarea unor pârghii de presiune politică şimăsuri de constrângere economică asupraRepublicii Moldova, pun serios la îndoialăcalitatea ei de mediator imparţial în procesul dereglementare. În astfel de circumstanţe,comportamentul obstrucţionist, intransigent şiireconciliabil manifestat la masa tratativelor decătre reprezentanţii de la Tiraspol, deseoriprezentat drept cauza principală a trenării pro-cesului de soluţionare a conflictului, este înrealitate o derivare a politicii ruseşti.Prin urmare, diplomaţia rusă, marcată de

stereotipuri şi veleităţi de sorginte neo-imperială, prin sprijinirea şi încurajarearegimului secesionist de la Tiraspol, folosireaexponenţilor acestui regim ca instrument depresiune şi influenţă, promovarea unor planuri dereglementare şi mecanisme de negocieriinconsistente, declinarea neîntemeiată a

290

angajamentelor relevante asumate pe planinternaţional şi tendinţa de a-şi satisfacepropriile preocupări de securitate din contulintereselor legitime ale partenerului său maislab, a făcut să se spulbere aşteptările nutritede elitele politice moldoveneşti privindsoluţionarea cât mai grabnică şi echitabilă aproblemei transnistrene.Eforturile întreprinse în vederea soluţionării

problemei transnistrene nu au dat rezultatelescontate şi din cauza greşelilor metodologice, denatură tactică şi strategică, comise deautorităţile moldovene pe parcursul anilor.Concesiile unilaterale serioase făcute deoficialităţile de la Chişinău, în dorinţa de aînfrunta veleităţile liderilor de la Tiraspol şide a-i încuraja pe aceştia să adopte o atitudineconstructivă la masa de tratative, fără a obţinereacţii reciproce adecvate, au avut un efectinvers. Respingând cu desăvârşire ideeacompromisului şi a reconcilierii, exponenţiiregimului de la Tiraspol au profitat din plin deavantajele obţinute de pe urma concesiilor, înparticular, de ştampilele vamale şi derecunoaşterea dreptului de a întreţine relaţiiexterne în domeniul comercial-economic, deacceptarea conceptului de federalizare şi de„stat comun”, de tratarea ca parte egală lanegocieri etc., pentru a consolida practic toatestructurile entităţii secesioniste transnistreneşi a construi un stat de facto.Schimbările remarcabile intervenite după

revoluţia portocalie în politica Ucrainei vizavide problematica transnistreană au alimentatputernic aspiraţiile Chişinăului vizând obţinereaunui sprijin considerabil în eforturile derestabilire a suveranităţii şi integrităţiiteritoriale a Republicii Moldova. În consecinţă,aportul noilor autorităţi de la Kiev înschimbarea calitativă a situaţiei în jurulTransnistriei a fost într-adevăr unulimpresionant, dacă se ia în considerare efectelepozitive ale lansării „planului Yushchenko”privind reglementarea conflictului transnistrean,instituirea Misiunii EUBAM, precum şi punerea în

291

aplicare a înţelegerilor moldo-ucrainene în dome-niul vamal, care au contribuit la securizareafrontierei şi la restabilirea controlului dinpartea autorităţilor moldoveneşti asupra întregteritoriului vamal al ţării. Însă tendinţaKievului de a juca un rol pozitiv înreglementarea transnistreană avea limitele sale,condiţionate de interesele geopolitice şi depersistenţa unor chestiuni sensibile înraporturile dintre cele două ţări vecine. Astfel,acelaşi „sindrom geopolitic” şi complexelenaţionale care stăpânesc politica externă aUcrainei au constituit cele mai serioaseimpedimente în valorificarea deplină apotenţialului acestui important actor regionalpentru depăşirea crizei transnistrene.Implicarea directă a Uniunii Europene şi a

Statelor Unite în calitate de observatori înformatul de negocieri „5+2” şi propunerileChişinăului de a aborda „în pachet” în cadrulacestui format problemele principale legate deconflict, de rând cu iniţiativele privindîntărirea încrederii, au contribuit în senspozitiv la schimbarea atmosferei generale înprocesul de reglementare a conflictuluitransnistrean. Însă, în pofida caracteruluipromiţător al dinamicii pozitive care s-aconturat în anii 2005-2006, acţiunile întreprinsede către aceşti doi dintre cei mai influenţiactori internaţionali s-au ciocnit din nou derezistenţa Federaţiei Ruse, care a zădărnicitînregistrarea unui progres real în negocierileprivind elaborarea statutului special al regiuniitransnistrene.In pofida dificultăţilor inerente, procesul de

reglementare a conflictului transnis- trean areperspective reale. Autorităţile moldoveneştitrebuie să persevereze în eforturile lor pentruatingerea obiectivelor propuse, folosind în acestsens mai raţional capitalul politic şi experienţapractică acumulată. Reluarea eventuală areuniunilor în format „5+2” trebuie să fieorientată într-o direcţie edificatoare, avânddrept finalitate soluţionarea în baza unei

292

abordări „în pachet” a problemei principale aconflictului, şi anume elaborarea şi adoptareastatutului special al regiunii transnistrene(Transnistria) în baza respectării suveranităţiişi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.Soluţionarea definitivă a problemei transnistrenetrebuie sa conducă la crearea unui statfuncţional şi viabil, care nu poate fi conceputpe principii federaliste.O analiză pertinentă a experienţei acumulate pe

parcursul anilor, precum şi învăţămintele trasedin aceasta trebuie să conducă la înţelegereanecesităţii manifestării unei voinţe politiceferme şi temerare pentru adoptarea unor abordăride principiu noi în vederea schimbării stării delucruri actuale şi trasării direcţiilorprioritare pentru perspectiva apropiată.Totodată, Republica Moldova va trebui să seghideze şi în continuare de metodologiasoluţionării „în pachet” a problemelor-cheie —politice, economice, sociale, umanitare şi desecuritate —, legate de conflict, prin negociereaşi aprobarea înţelegerilor de rigoare în formatul„5+2”. Doar o astfel de abordare raţională şipragmatică, care ia în calcul interesele majoreale principalilor actori vizaţi, în special aleFederaţiei Ruse, este de natură să stimulezeprocesul de negocieri şi să deschidă perspectivepromiţătoare.Este necesar de acţionat cu mai multă

insistenţă şi abilitate pentru valorificarea maieficientă a potenţialului Ucrainei în vedereasoluţionării diferendului transnis- trean. Pentruaceasta, autorităţile moldoveneşti ar trebui săcoopereze mai strâns cu Ucraina pentru depăşireaanimozităţilor care mai persistă în raporturilebilaterale şi să o sprijine în aspiraţiile ei deafirmare ca lider regional şi de integrareeuroatlantică. Astfel, Kievul ar putea deveni unco-sponsor geopolitic valoros în promovarea unuiproiect comun cu Federaţia Rusă şi UE, capabil sădezlege „nodul transnistrean” .In acţiunile sale de mai departe, Republica

Moldova va trebui să intereseze, metodic şi cu

293

inteligenţă, partenerii săi tradiţionaliimplicaţi în formatul “5+2” în scopul uneireglementari cât mai grabnice a conflictuluitransnistrean care ar răspunde intereselortuturor actorilor vizaţi. Contribuţia UE şi SUAîn reglementarea transnis- treană ar putea sporiodată cu ridicarea statutului lor de laobservatori la mediatori şi cu atribuirea uneiimportanţe mai mari problematicii transnistrenepe agenda dialogului cu Federaţia Rusă, învederea elaborării unor abordări comune însoluţionarea problemei în jurul Transnistriei şia înlocuirii actualei operaţiuni de menţinere apăcii cu o misiune multinaţională civilă cumandat internaţional. Asigurarea îndeplinirii întotalitate a deciziilor Summitul OSCE de laIstanbul privind retragerea completă a trupelorruse de pe teritoriul Moldovei este de natură săcontribuie substanţial la crearea condiţiilornecesare pentru depăşirea impasului înproblematica Tratatului FACE şi la stimulareaprocesului de reglementare a conflictului.Sensibilizarea în continuare a organismelor

internaţionale vizate, îndeosebi ONU, OSCE, UE,Consiliul Europei, pe agenda cărora figurează şichestiunea transnis- treană, este necesară pentruasigurarea condiţiilor propice, inclusiv îndomeniul edificării instituţiilor democratice,apărării drepturilor omului şi demilitarizării,precum şi pentru obţinerea sprijinului politic învederea identificării soluţiilor adecvate pentrudepăşirea crizei transnistrene.Promovarea consecventă a măsurilor de întărire

a încrederii şi securităţii, în particular prinsprijinirea continuă a populaţiei, stimulareadezvoltării întreprinderilor şi a exporturilordin regiunea transnistreană, realizarea unorproiecte social-economi- ce de anvergură,inclusiv cu sprijinul comunităţii donatoareinternaţionale, este de natură să întăreascălegăturile dintre cele două maluri ale Nistruluişi să încurajeze tendinţele de restabilire aintegrităţii Republicii Moldova.În eforturile lor, autorităţile moldovene

294

trebuie să mizeze în continuare pe un sprijin câtmai larg din partea societăţii civile şi aforţelor politice, fără de care politica dereintegrare a ţării nu are sorţi de izbândă.Ameliorarea continuă a situaţiei social-economice, ridicarea nivelului de trai alpopulaţiei şi efectuarea unor transformăridemocratice cardinale în contextul politicii deintegrare europeană ar spori, fără îndoială,atractivitatea malului drept pentru populaţia depe malul stâng al Nistrului, catalizând în acestmod tendinţele integraţioniste. „Va trece puţintimp, mărturiseşte un exponent al opiniei publicedin regiune, şi în cazul în care, în locul uneiBasarabii mizerabile, pe celălalt mal alNistrului locuitorii Transnistriei vor vedea ovitrină strălucitoare a Uniunii Europene,conflictul moldo-transnistrean va începe să sesoluţioneze de la sine”318.

31833°MaKCHM OBCAOB. Hero xo^eT POCCHA B MOAAABHH H npHAHecTpoBbe? http://ava.md/034-kommentarii/02886-chego-hochet-rossiya-v-moldavii-i-pridnestrove.html

295

12. Politica externă în viziunea liderilorpolitici: stare de fapt şi perspectiveLina Grâu, jurnalistăPe parcursul lunii decembrie 2008, Asociaţia

pentru Politică Externă a realizat interviuri culiderii şi reprezentanţii celor mai importantepartide politice de la Chişinău, în cadrul căroraau fost formulate întrebări pe margineaprincipalelor subiecte şi provocări de politicăexternă cu care se confruntă Republica Moldova.În continuare vă propunem răspunsurile pe

subiecte ale politicienilor reprezentând, la aceadată, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova(PCRM), Partidul Liberal Democrat din Moldova(PLDM), Partidul Liberal (PL), Alianţa MoldovaNoastră (AMN), Partidul Democrat din Moldova(PDM).12.1. Priorităţile politicii externe a RepubliciiMoldova

Întrebare: Care ar trebui să fie priorităţile politicii externe aleviitorului guvern al Republicii Moldova, constituit după alegerileparlamentare din primăvara 2009?În viziunea lui Marian Lupu, preşedinte al

Parlamentului RM în perioada 2005-2009, pentruRepublica Moldova este fundamental să aibăasigurată continuitatea liniilor directoare înpolitica externă — menţinerea ca fiind neschimbata vectorului integrării europene şi dezvoltareacontinuă a relaţiilor bilaterale cu parteneriidin Est. „Vom pleca de la cunoscuta frază că ţărilemari fac politică externă mare, iar ţările mici trebuie să facă opolitică externă inteligentă. În viziunea mea, trebuie săavem o abordare de politică externă foarteraţională şi foarte pragmatică, care urmează săasigure interesele politice, dar în cazulMoldovei — mai ales şi întâi de toate intereseleeconomice. Instrumentele de politică externătrebuie puse în serviciul atingerii acestorinterese”, spune Marian Lupu.Acest lucru înseamnă, potrivit lui, menţinerea

ca fiind neschimbat a vectorului integrăriieuropene. „Este o decizie obiectivă, care nu ţinedoar de clasa politică. Ştim din sondaje că circa80% din populaţie este în favoarea anume aacestui trend, motiv pentru care îmi vine greu să

cred că acest vector poate fi schimbat sau modi-ficat. Este raţional, este logic, este foartepragmatic din toate punctele de vedere şi este unobiectiv care este în consonanţă cu valorilenoastre — politice, democratice, economice,sociale”, spune Marian Lupu.„În ceea ce priveşte aspectul relaţiilor

bilaterale al cooperării cu Vestul, aş menţionarelaţiile cu ţările vecine, pentru că ovecinătate stabilă şi echilibrată este de uninteres deosebit pentru oricare ţară. Relaţiilecu vecinii rămân a fi deci o prioritate”, a maiadăugat Marian Lupu. În acelaşi timp, el asubliniat că acelaşi pragmatism „nicidecum nudictează o formulă prin care fortificarearelaţiilor cu Vestul, în cazul dat UniuneaEuropeană, ar trebui să ducă la deteriorarearelaţiilor cu Estul”.„Avem interese importante, în special

economice, în Est. Mă refer aici la securitateaenergetică, un punct foarte vulnerabil pentruRepublica Moldova. În al doilea rând, economiamoldovenească este una bazată pe exporturi, ceeace înseamnă că suntem interesaţi de pieţe deexport, iar pieţele din Est rămân a fi foarte şifoarte importante, şi vor fi pentru viitor,fiindcă sunt pieţe mari şi foarte interesante.Pentru aceste pieţe manifestă un interes viu şistatele membre ale UE. Atunci întrebarea este —de ce ar trebui noi să le pierdem?”

297

„Iar printre priorităţi, în mod categoric, unrol aparte revine problematicii trans- nistrene.Avem cadrul de negocieri 5+2, care trebuie sărămână unul fundamental pentru purtarea deconsultări şi adoptarea de decizii în procesulreglementării trans- nistrene. În cadrul acestuiformat, avem prezenţi partenerii noştri de dialogpe dimensiunea bilaterală, dar şi pe cearegională, ceea ce denotă încă o dată importanţafortificării relaţiilor cu aceşti actori, atât castate partenere, cât şi în calitatea lor departicipanţi la formatul 5+2”, conchide Marian LVladimir Filat, preşedintele Partidului Liberal

Democrat din Moldova (PLDM), consideră că printrepriorităţile imediate ale politicii externemoldovene ar fi continuarea eforturilor învederea integrării europene şi restabilireabunelor relaţii cu vecinii — România în primulrând, dar şi Ucraina. „Abordările de politicăexternă trebuie schimbate de noul Guvern — dupădeclaraţii proeuropene trebuie să urmeze acţiuniconcrete. Integrarea europeană este prioritateanumărul unu. Însă o acţiune la fel de importantăeste relaţia cu vecinii noştri — România şiUcraina”, spune Vladimir Filat. „Este absolutnecesar ca relaţiile cu România să revină pefăgaşul normalităţii, iar cu Ucraina să definimaceastă relaţie, pentru că până acum noi nu avemo relaţie clar definită. Având în vedereimportanţa Ucrainei pentru Republica Moldova, im-portanţa implicării Ucrainei în problemele cucare se confruntă Moldova este una determinantă.Este necesar să canalizăm mai multă energiepentru o relaţie eficientă.”În opinia lui Dorin Chirtoacă, primar de

Chişinău şi vicepreşedinte al Partidului Liberal(PL), Republica Moldova, din anii 90 încoace, nua avut o orientare clară în ceea ce priveştepolitica externă şi nici în prezent nu există uncurs oficial al Republicii Moldova care săreflecte realitatea. „Cursul declarat deintegrare în Uniunea Europeană este mai mult unulde faţadă pentru a putea obţine anumite sume debani, un sprijin financiar din partea UE şi SUA.În realitate, se negociază în continuare cu

Federaţia Rusă menţinerea Republicii Moldova subinfluenţa Moscovei”, spune Dorin Chirtoacă, caresubliniază că PL se pronunţă categoric înfavoarea integrării în NATO şi UE. „Ţinta noastrăeste aceea de a fi europeni alături de celelaltenaţiuni europene”, spune vicepreşedintele PL.„Cum poate fi realizat acest lucru? Bineînţeles

că şi problema transnistreană este o piedică, dartoate pornesc, totuşi, de la democraţia internă.În cazul în care vom respecta obligaţiile noastreasumate ca membri ai Consiliului Europei şi înPlanul de acţiuni Republica Moldova — UniuneaEuropeană, care ţin de respectarea standardeloreuropene la libertatea presei, libertatea deexprimare, funcţionarea instituţiilordemocratice, independenţa justiţiei, autonomialocală, atunci vom avea toate şansele să fimîntr-o relaţie de parteneriat serioasă cuinstituţiile europene în vederea aprobării noiifoi de parcurs de apropiere şi integrare aRepublicii Moldova în aceste structuri. Ceea cene putem propune ca obiectiv realist, în cazul încare o majoritate democratică va prelua putereadupă alegeri, este dobândirea de către RepublicaMoldova a statutului de membru asociat al UE înperioada 2009-2013”, spune Dorin Chirtoacă.Potrivit lui, fără dobândirea statutului de statasociat în termen de patru ani de zile,obiectivul de aderare la UE nici nu poate fi luatîn discuţie.Conform celor declarate de Serafim Urechean,

preşedintele Alianţei Moldova Noastră (AMN),formaţiunea sa pledează categoric în favoareavectorului integrării 178

299

europene. „Trebuie odată şi pentru totdeauna săne hotărâm cine suntem, ce vrem şi unde mergem.Viitorul nostru este aderarea într-o dinamică câtmai pozitivă la lumea civilizată, la lumeaeuropeană, acolo unde de fapt şi este loculnostru, al cetăţenilor Republicii Moldova”, spuneSerafim Urechean. Potrivit lui, ultimii 8 ani deguvernare a comuniştilor în Republica Moldova „aufost doar o mimare a aspiraţiilor europene”, operdea de fum dincolo de care preşedinteleVladimir Voronin şi guvernarea comunistă erauatraşi nu atât de valorile europene, cât decreditele, donaţiile şi ajutoarele umanitarevenind din UE. „Viitoarea guvernare democraticătrebuie să îndeplinească clar toate obligaţiileasumate, dar neîndeplinite în Planul de acţiuniRepublica Moldova — UE 2005-2008, să se angajezesă apropie legislaţia Republicii Moldova de cea aUE şi să nu mimeze doar reformele, dar să lepromoveze în realitate — reformele economice, înjustiţie, în mass-media”, spune Serafim Urechean.În opinia lui Oleg Serebrean, prim-

vicepreşedinte al Partidului Democrat, prioritarepentru politica externă moldoveană suntrestabilirea bunelor relaţii cu vecinii — Româniaşi Ucraina, integrarea europeană şi reglementareatransnistreană de o manieră favorabilă RepubliciiMoldova. „Prioritară este, întâi de toate,îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările vecine —România şi Ucraina, subordonarea politiciiexterne dezideratului cheie al politiciinaţionale — integrarea europeană şi stabilireaunor relaţii bune cu SUA care ne-ar ajuta alăturide UE şi Ucraina în soluţionarea diferenduluitransnistrean. Sigur să relaţiile noastre cu UE,cu SUA, cu statele vecine trebuie să aibă ca scopşi deschiderea de pieţe noi de desfacere pentruproducţia moldovenească — atât agricolă, cât şiindustrială. A doua problemă importantă pentrunoi în ordinea priorităţilor în politica externăeste închiderea dosarului transnistrean de omanieră favorabilă Republicii Moldova”, spuneOleg Serebrean. O altă prioritate ar fi, potrivitlui, revenirea la o relaţie de normalitate cu

Federaţia Rusă, într-un parteneriat care ar fibazat pe principii de echitate, nu pesubordonare.12.2. Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina şiRomânia

Întrebare: Vă rugăm să faceţi o evaluare, să enumeraţiproblemele şi să vă pronunţaţi asupra viitorului relaţiilor RepubliciiMoldova cu vecinii — Ucraina şi România.Marian Lupu (PCRM) spune că în ceea ce priveşte

vecinul din nord, Ucraina, Republica Moldova nuare probleme pronunţate de ordin politic. În ceeace priveşte România, dialogul acestei ţări cuChişinăul „trebuie să fie unul civilizat, bazatpe valori europene”. „Nu cred că la moment acestdialog este bazat pe aceste valori”, spune MarianLupu.„Cu Ucraina, subiectele care se prezintă a fi

subiecte mai intens discutate ţin mai mult deaspectele economico-comerciale. Cu Ucraina maiavem încă anumite probleme cu delimitareafrontierei, ceea ce la prima vedere pare a fi unsubiect de ordin pur politic, dar în realitateeste unul conex la chestiuni strict economice.Subiectele în discuţie sunt portul Giurgiuleştişi aspectele ecologice invocate de partea ucrai-neană, Centrala de la Novo-Dnestrovsk de peNistru, unele aspecte care vizează schimburilecomerciale, pentru că Ucraina este un partener cucare avem un sold negativ al balanţeicomerciale”, spune Marian Lupu.În ceea ce priveşte România, spune

politicianul, aceasta este un partener important

301

economic, comercial al Republicii Moldova, că sănu mai vorbim şi de relaţiile specifice şi detangenţele care determină necesitatea de adezvolta un dialog echilibrat, un dialogcalitativ şi productiv. „Problemele de bază caresunt ţin de unele poziţii puţin lipsite deflexibilitate. Aceste bune relaţii de care avemnevoie depind de poziţiile ambelor părţi. Estenevoie de o puţin mai multă flexibilitate atât laChişinău, cât şi la Bucureşti. Cred că întâi detoate trebuie să fie stabilit clar faptul căaceste relaţii sunt dintre două ţări, între douăentităţi statale. Şi că aceste entităţi statale —una dintre care este membră a UE, iar alta areputernice aspiraţii europene — nu au altă caledecât să pună la baza relaţiilor bilateralevalori şi standarde politice, juridice şi moral-etice europene. Şi aceste lucruri, odată fiinddeclarate, trebuie să fie şi aplicate”, spuneMarian Lupu.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că

relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina nu suntformalizate corespunzător, iar cele cu Româniasunt măcinate de românofobia autorităţilor, careeste în detrimentul tuturor cetăţenilorRepublicii Moldova. „Problema poate fi rezolvatăfoarte simplu — prin revenirea la relaţii fi-reşti, normale, ce reies din trecut, prezent şi,cel mai important, din viitorul nostru comun”,spune Vlad Filat.„Pornesc de la premisa că noi nu avem foarte

clar formalizate relaţiile cu Ucraina. Ledeclarăm ca unele fiind importante, dar nuacţionăm în consecinţă. Or, administrareaproblemelor pe care le avem în raport cu Ucrainanecesită timp şi abordare profesionistă. Şi nu mărefer numai la problemele ce ţin de proprietăţileRepublicii Moldova pe teritoriul Ucrainei, carepână în prezent nu au fost soluţionate, ci mărefer şi la modul în care interacţionăm noivizavi de problema transnistreană”, spuneVladimir Filat. Potrivit lui, administrareaeficientă a frontierei moldo-ucrainene nu ar fifost posibilă fără implicarea la modul cel maidirect a administraţiei ucrainene, chiar dacă

importantă a fost şi contribuţia Uniunii Europeneprin intermediul programului EUBAM. „Kievul arputea avea o contribuţie cel puţin la fel deimportantă şi în alte domenii de interes pentruChişinău, spre exemplu vizavi de accedereanoastră la valorile europene”, este de părereVladimir Filat.Referindu-se la tensiunile existente în relaţia

dintre Chişinău şi Bucureşti, Vladimir Filatspune că acestea îşi au originea, în primul rând,în românofobia „care macină mintea şi pe alocurişi sufletul celor care, din păcate, conducRepublica Moldova”. „Românofobia vine din fricafaţă de tot ce este străin înţelegerii lor. Iaraceastă problemă, care este, din păcate, unagravă pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova,nu numai pentru cei care guvernează, poate firezolvată foarte simplu — prin revenirea larelaţii fireşti, normale, ce reies din trecut,prezent şi, cel mai important, din viitorulnostru comun”, spune Vladimir Filat.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, este de

părerea că Republica Moldova, în loc să susţinăUcraina în eforturile ei de a se despărţi detrecutul sovietic totalitar şi de a păşi spreEuropa, în ultima perioadă s-a desolidarizat deUcraina, „ceea ce reprezintă un gest inamical şiincorect”. „Avem nevoie de un parteneriat foartestrâns cu Ucraina pentru menţinerea sub control asituaţiei din regiunea transnistreană.”“În ceea ce priveşte România, a fost o situaţie

de antipatie cronică a tuturor guvernelorRepublicii Moldova cu România şi tot timpul aufost provocate conflicte cu 180

303

România în vederea menţinerii unui mod artificialşi în speranţa consolidării unei antipatii lanivelul societăţii faţă de România. Lucru care aeşuat, a eşuat în totalitate, practic majoritateacetăţenilor Republicii Moldova îşi doresccetăţenia României, cel puţin pentru perspectivaeuropeană. Iar la nivel de argument pentrumenţinerea la putere şi pentru obţinereaîncrederii cetăţenilor, antagonizarea relaţiilordintre Republica Moldova şi România este o calefalimentară şi cred că nu va mai reveni niciodatăîn atenţia publică şi în scena politică, iar dacăva reveni, îi va scoate pur şi simplu din scenăpe respectivii actori politici”, spune DorinChirtoacă.Serafim Urechean, preşedinte AMN, consideră că

relaţiile cu vecinii trebuie schimbate radical.Potenţialul României, dar şi cel al Ucrainei artrebui folosite pentru accelerarea procesului deintegrare europeană a Republicii Moldova.Cu Ucraina, spune liderul AMN, Republica

Moldova are foarte multe lucruri comune,„deoarece foarte mulţi semeni de-ai noştri — sutede mii — trăiesc pe teritoriul Ucrainei”. Trebuiesoluţionată problema proprietăţilor care existăîntre Kiev şi Chişinău şi trebuie încheiatădelimitarea frontierei, problemă care lasă oamprentă negativă pe bunele relaţii cu veciniinoştri. Este foarte important să fim mai reţinuţiîn aprecieri şi declaraţii şi să nu tensionămartificial relaţiile. Este foarte importantămisiunea UE la frontiera moldo-ucraineană EUBAMşi este important ca, prin ajutorul Ucrainei, noisă controlăm situaţia de la hotarele din estulţării, de pe segmentul transnistrean alfrontierei. De Ucraina depinde foarte multviitorul Republicii Moldova, de cum va fisituaţia în Ucraina pe viitor, de faptul dacă seva integra sau nu Ucraina în UE şi NATO”, este depărere preşedintele AMN, Serafim Urechean.“Trebuie să folosim potenţialul ţărilor

spiritual apropiate, mai ales cel al României, înprocesul de integrare europeană, deoarece nu estedoar o ţară vecină, o ţară soră, care ar putea fi

304

un suport considerabil pentru promovarea imaginiiRepublicii Moldova şi avansarea ei pe caleaintegrării europene”, spune Serafim Urechean. Eleste de părere că, după alegerile parlamentaredin 2009, va trebui semnată Convenţia de mictrafic la frontieră, ceea ce ar diminua impactulcrizei mondiale asupra Republicii Moldova, şi vortrebui deschise consulate ale României la Cahulşi Bălţi. „Trebuie să demonstrăm de asemenea căRepublica Moldova nu mimează doar integrareaeuropeană, ci, cu adevărat, cursul strategic esteobţinerea posibilităţii de a circula în Europafără vize”, a spus liderul AMN.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,

consideră că Chişinăul trebuie să găsească o nouăabordare pentru a putea depăşi vechile problemedin relaţiile cu Kievul. În ceea ce priveşterelaţiile cu România, aici nu există problemereale, ci doar unele create artificial deguvernarea de la Chişinău. Prioritatea în acesterelaţii ar trebui să devină susţinerea RepubliciiMoldova în procesul de integrare europeană.“Principala problemă în relaţiile cu Ucraina,

deocamdată, cred că este cea a frontierei. Nu însensul că ar exista pretenţii teritorialereciproce, ci în sensul că rămân multe problemenesoluţionate la capitolul demarcare în anumitezone mai sensibile — Giurgiuleşti, Palanca,Naslavcea. Al doilea dosar care este nerezolvatcu Ucraina este cel al proprietăţilormoldoveneşti de pe teritoriul Ucrainei. Altreilea aspect este statutul minorităţiiromâneşti din Ucraina. Al patrulea momentsensibil este poziţia deocamdată neclară aKievului în ceea ce priveşte dosarultransnistrean. În aceste patru probleme-cheieChişinăul trebuie să aibă o abordare nouă şi sădepăşim acele disensiuni care au existat până înmomentul de faţă”, spune Oleg Serebrean.În ceea ce priveşte România, Serebrean spune că

problema frontierei rămâne cea mai importantă,mai exact cea a Convenţiei de mic trafic lafrontieră, care va trebui abordată în modprioritar imediat după alegerile din 5 aprilie.

305

“Din punctul nostru de vedere, nu există alteprobleme reale, dar sunt multe create în modartificial, alimentate de Chişinău. Dacă vine oguvernare democratică după aprilie 2009, credemcă în relaţiile noastre cu Bucureştiul problemaprioritară ar trebui să fie susţinerea RepubliciiMoldova în procesul de integrare europeană şiasistenţa pe care România ne-o poate acorda înacest sens”, spune Oleg Serebrean.Potrivit lui, problema unui tratat bilateral de

bază nu mai este de actualitate. “La ora actuală,în Europa relaţiile interstatale se bazează maidegrabă pe documentele multilaterale. Încomunitatea europeană, în momentul în care noine-am exprimat drept obiectiv aderarea la UE,parte a căreia este şi România, nu mai primeazăacordurile bilaterale. Aceste acorduri erau învogă imediat după al Doilea Război Mondial sau laînceputul anilor 90, când se cristalizau tipurinoi de relaţii dintre statele noi. RepublicaMoldova, în acel moment, avea nevoie derecunoaştere din partea ţărilor vecine. La oraactuală există un cadru legal suficient — peste omie de acorduri între România şi RepublicaMoldova, care acoperă practic toate domeniile deimportanţă vitală în relaţiile dintre cele douăţări.” Oleg Serebrean consideră că insistenţaprivind semnarea Tratatului bilateral de bazăeste, de fapt, un raţionament politic alimentatde unele cercuri nu neapărat binevoitoare de laChişinău. “Legat de acordul de frontieră, iarăşistrict juridic România a semnat un asemenea acordcu Uniunea Sovietică. Republica Moldova estesuccesor de drept al Uniunii Sovietice în ceea cepriveşte tratatele internaţionale şi, din acestpunct de vedere, nu ştiu dacă este neapăratnecesar să fie semnat un nou acord moldo-român,mai ales că nu există pretenţii teritorialereciproce”, conchide prim-vicepreşedintele PDM,Oleg Serebrean.12.3. Perspectivele dezvoltării relaţiilorRepublicii Moldova cu UE

Întrebare: Care ar trebui să fie mandatul Republicii Moldova lanegocierile pentru viitorul acord cu UE?

306

Marian Lupu (PCRM) susţine că negociatoriimoldoveni vor trebui să pună accentul în modprioritar pe facilitarea regimului de vize şiliberalizarea schimburilor comerciale prinnegocierea unui acord asimetric de liber schimbcu UE. În viziunea sa, „documentul urmează să fieun acord atotcuprinzător, cu foarte multedetalii, şi, conform unei formule clasice,poziţia Republicii Moldova va trebui să fie unade obţinere a unor efecte şi rezultate maxime. Înmod evident, Republica Moldova nu este pe poziţiade a solicita în momentul încheierii acestuiacord, negocierile asupra cărora ar putea dura dela 1 an la 3 ani, un statut de ţară membră a UEsau statutul de candidat pentru aderare”. Înaceastă ordine de idei, el susţine că aspectulvizelor şi cel al comerţului sunt dintre cele maiprioritare. Totuşi, sunt şi alte subiecte carevizează şi colaborarea industrială,intersectorială, umanitară, în domeniuleducaţiei, care ar urma să fie incluse îndocumentul ce va fi negociat cu UE.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, consideră că

noul document ar trebui să eta- pizeze clar pânăla momentul aderării cele patru valori spre caretinde Republica Moldova — libera circulaţie acetăţenilor, mărfurilor, capitalului şi aserviciilor. Astfel, în urma negocierilor, înopinia sa, „Chişinăul ar trebui să obţină lucrulcel mai important: un angajament ferm din parteaUE vizavi de perspectiva aderării şi o eventualăetapizare a acestui proces. Este important săavem etapizate clar, până la punctul final — celde aderare, cele patru valori spre care tindem:libera circulaţie a cetăţenilor, mărfurilor,capitalului şi a serviciilor”. El crede că„cetăţeanul de rând vrea să vadă rezultate şiefecte concrete de pe urma apropierii de UE”, iarîn acest context, este important „să vedem caresunt perspectivele şi când avem şansa să ajungemacolo”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că

cel mai important lucru ar fi ca Chişinăul sădetermine UE să nu se grăbească să ia o decizie

307

irevocabilă în ceea ce priveşte RepublicaMoldova, pentru că oprirea procesului deextindere a UE ar lăsa Republica Moldova în afaraspaţiului european. Dânsul susţine că UE ne-aoferit şi până în prezent un cadru generos,întrucât noi avem posibilitatea să exportăm şi laEst, şi la Vest fără taxe în virtutea unuisprijin necondiţionat acordat Republicii Moldova,dar „la negocierile următoare ar trebui să fiedemonstrată seriozitatea guvernului în vederearespectării angajamentelor asumate”. De asemenea,el crede că ar trebui solicitată o implicare maimare, o poziţie mult mai activă a DelegaţieiComisiei Europene la Chişinău, care să permitădinamizarea procesului de accesare a fondurilor,nu doar pentru guvern, dar şi pentruadministraţiile locale.Serafim Urechean, preşedinte AMN, susţine că

noul acord politic cu Bruxellesul va fi practic ocontinuare a Planului de acţiuni UE — RepublicaMoldova, cu mici modificări şi adaptări, iarChişinăul trebuie să depună efort pentru aelimina restanţele pe care le are la îndeplinireaacestui document. „Republica Moldova nu este însituaţia de a demonstra ambiţii. Imaginea noastrăeste destul de şubredă, avem restanţe la primulacord, de aceea trebuie să fim cooperanţi,flexibili, dar, bineînţeles, să nu cedăm dininteresele naţionale ale Republicii Moldova. Nutrebuie să mizăm doar pe faptul că venim în UE,trebuie să ne apărăm interesele noastre, darîntr-o măsură reală şi să ne arătăm foarteinteresaţi de acest proces”. În opinia sa, pentrua face mai atractivă ţara, mai întâi trebuie deexecutat reformele asumate şi, doar după ce vomelimina toate aceste restanţe fundamentale, „vomputea să fim mai insistenţi şi să batem cu pumnulîn masă, şi să cerem şi noi concesii sauprivilegii sau un grad mai avansat de comunicareşi cooperare cu UE”.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,

consideră că, printre momentele care ar trebuineapărat solicitate Uniunii Europene, suntliberalizarea circulaţiei şi încheierea unui

308

acord de liber schimb cu UE. Dânsul susţine căsunt câteva momente care ar trebui neapăratsolicitate — circulaţia liberă, sau mai bine zisliberalizarea circulaţiei. Însă, la moment„Republica Moldova este pe o listă neagră —suntem ţara europeană cel mai prost tratată dinpunct de vedere al regulilor de trecere afrontierei cu ţările membre ale UE, chiar maiprost decât Federaţia Rusă sau Ucraina. Suntextrem de importante şi aspectele de naturăeconomică, succesul nostru în discuţiile cu UEprivind încheierea unui acord de liber schimb artrebui neapărat inclus în acest document. Acestedouă aspecte vizează la modul cel mai directinteresele celei mai mari părţi a cetăţenilorţării noastre12.4. Relaţiile Republicii Moldova cu FederaţiaRusă şi SUA

Întrebare: Vă rugăm să faceţi o evaluare, să menţionaţiproblemele şi să vă pronunţaţi asupra viitorului relaţiilor RepubliciiMoldova cu Rusia şi cu Statele Unite ale Americii.Marian Lupu (PCRM) crede că singura problemă,

dar şi cea mai mare, în relaţiile cu Rusia, carecontinuă să fie partenerul strategic alRepublicii Moldova, este conflictultransnistrean. Tot conflictul transnistrean faceimportantă şi relaţia cu SUA, de rând cuprogramele de asistenţă financiară şi logisticăderulate de Washington în Republica Moldova.În viziunea sa, Rusia rămâne a fi un partener

strategic al Republicii Moldova, unul foarteimportant. „Dimensiunea economică, dimensiuneaenergetică, exporturile, relaţiile interumanerămân a fi pe agendă. Nu cred că avem probleme pealte dimensiuni, cel puţin nu avem problememajore, decât cea transnistreană. Aceasta a fostproblema care a influenţat inclusiv şi embargoulvinurilor — de fapt, toate dificultăţile de aicivin. În afară de acest subiect, dacă e să facem oapreciere a relaţiilor actuale, cel puţin în2007-2008, cred că în mare parte acestea s-aunormalizat. Problema transnistreană rămâne a fiunica problemă”, spune Marian Lupu.În ceea ce priveşte Statele Unite ale Americii,

el e de părerea că prezenţa americană poate să

309

pară mai puţin activă în ultimul timp înRepublica Moldova, dar nu este aşa. „Dupăalegerile parlamentare din Republica Moldova,având deja depăşită situaţia cu alegerile dinStatele Unite, cu intrarea în funcţie a nouluipreşedinte, a noii administraţii, sunt absolutconvins că intensitatea acestor relaţii se vamanifesta la justa ei valoare.” Pentru M. Lupu,Statele Unite ale Americii sunt un partenerimportant, un partener strategic pe plangeopolitic, iar interesul în contextul acesteicolaborări „derivă şi din negocierile lasubiectul reglementării problemei transnis-trene, deoarece SUA, împreună cu UE, suntobservatori în formatul de negocieri. În altăordine de idei, toate programele — pentru căexistă un şir de alte programe în afară deProvocările Mileniului (Millenium ChallengeAccount) — vin cu resurse financiare importante,cu resurse importante logistice în suportulpromovării unor reforme care au fost declaratereforme europene”.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, susţine că,

pentru ca relaţiile cu Rusia să fie în interesulnaţional al Republicii Moldova, urmează să fiespuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor dela Moscova. Chişinăul are perspectivă înrelaţiile cu Rusia doar în cazul în care va fiasistat de partenerii occidentali. Iar rolul SUApentru viitorul Republicii Moldova estedeterminant. În opinia sa, „faptul că, în ultimiiani, în relaţiile cu Rusia s-a oscilat întreduşmănie şi prietenie până la moarte a condus lafaptul că nu avem o poziţie foarte clară faţă deRusia. Pentru ca relaţiile să fie în interesulnaţional al Republicii Moldova, urmează să fiespuse anumite adevăruri, plac sau nu ele celor dela Moscova. Iar după ce vom spune acesteadevăruri, va trebui să stabilim şi nişte relaţiipragmatice. Pentru noi este important ca, subaspect economic, relaţiile să fie în favoareaRepublicii Moldova. Să nu uităm că avem foartemulţi cetăţeni care muncesc în Federaţia Rusă şitrebuie să privim pragmatic, nu sentimental, şi

310

acest aspect. Sunt absolut sigur că în relaţiilecu Federaţia Rusă noi avem perspectivă doar încazul în care vom fi asistaţi puternic departenerii noştri occidentali”.În ceea ce priveşte aparenta slăbire a

prezenţei americane în Republica Moldova, V.Filat crede că „este vorba despre o slabăeficienţă şi înţelegere a guvernanţilor de aatrage această prezenţă. Ştiţi foarte bine căorice se poate impune cu forţa, cu excepţiabinelui. Eu cred că urmează, după alegeri, sărevedem exact aceste relaţii cu Washingtonul. Dinpunctul meu de vedere, rolul SUA pentru viitorulRepublicii Moldova este determinant”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, consideră

că este greu de avut relaţii bazate pe respectreciproc şi colegialitate cu Rusia, pentru căMoscova s-a considerat mereu una dintre marileputeri ale lumii şi în relaţiile cu ţările micinu respectă standardele. Dependenţa energeticătotală de Rusia reduce şi mai mult spaţiul demanevră al Chişinăului. În ceea ce priveşte SUA,gestul generos de a face parte din ProgramulProvocările Mileniului este acordat RepubliciiMoldova doar pentru declaraţiile proeuropene.În ceea ce priveşte relaţiile guvernării de la

Chişinău cu Federaţia Rusă, el consideră că „dinpăcate, cu Federaţia Rusă nu am avut până înprezent o abordare strategică şi de parteneriatcorect. Noi nu am avut, de fapt, o agendă cuFederaţia Rusă, am acţionat tot timpul în funcţiede cum se comanda de la Moscova, dar nu înfuncţie de cum ar fi fost bine pentru RepublicaMoldova. Cu Moscova este destul de greu să airelaţii bazate pe respect reciproc şicolegialitate, pentru că Rusia, fiind un statmare, s-a considerat una dintre marile puteri alelumii şi în relaţiile cu ţările mici nu respectăstandardele, inversează lucrurile, aplicăşantajul şi această atitudine complicălucrurile”.Totuşi, afirmă D. Chirtoacă, „în cazul în care

— ca în Ţările Baltice — există o strategienaţională în ceea ce priveşte relaţia cu

311

Federaţia Rusă, lucrurile pot fi schimbate. Ceeace înseamnă că Republica Moldova ar trebui sărezolve, în primul rând, problema energetică prindemonopolizarea furnizorilor acestor servicii şi,ca urmare a rezolvării acestei situaţii, să poatămai uşor discuta orice alte probleme cu Moscova.Atâta timp cât noi depindem din punct de vedereenergetic sută la sută de Federaţia Rusă, estepractic imposibil să negociezi anumite lucruri înrelaţia interstatală”.În ce priveşte relaţiile cu SUA, autorităţile

americane au oferit posibilitate RepubliciiMoldova să facă parte din Programul ProvocărileMileniului, ceea ce, în viziunea sa, „înseamnă osusţinere financiară considerabilă, acordatăRepublicii Moldova doar pentru declaraţiileproeuropene. Şi acesta este un gest generos dinpartea SUA. Însă cred că SUA oferă, în acelaşitimp, posibilitate UE să fie mai prezentă înRepublica Moldova, pentru că Republica Moldovaurmează să se integreze în UE; nu poate adera laSUA”.Serafim Urechean, preşedinte AMN, spune că

Republica Moldova trebuie să-şi restabileascăbunele relaţii cu Rusia, de care vrea sau nu,depinde energetic şi economic. Iar susţinerea SUAeste extrem de importantă, inclusiv în ceea cepriveşte retragerea trupelor ruse din RepublicaMoldova. Prin urmare, dânsul este convins că „noitrebuie să restabilim relaţiile noastre bune cufoştii parteneri, de care, vrem sau nu, depindemşi în plan energetic, şi ca piaţă de muncă pentrucetăţenii moldoveni — am în vedere Rusia. Noiconcurenţă cu marfa noastră în UE nu vom puteaface prea degrabă, aşa că trebuie să restabilimbunele relaţii cu Rusia”.Cât priveşte Statele Unite ale Americii,

acestea sunt, în opinia sa, „un reper pentru noişi este foarte important să păstrăm bunelerelaţii, să traducem în viaţă programelefinanţate de SUA — Programul ProvocărileMileniului şi nu numai. SUA au o foarte mareinfluenţă asupra regimului comunist al luiVoronin din Republica Moldova. Şi pentru viitor

312

este foarte important ca un model al democraţieisă încercăm să implementăm în Republica Moldovamodelul Statelor Unite”. De asemenea, dl Urecheanconsideră că „fără Statele Unite, va fi foartegreu de retras trupele ruse de pe teritoriulRepublicii Moldova. În curând vor fi 10 ani decând a fost adoptată decizia de la Istanbulprivind termenele de retragere a acestor trupe,dar, probabil, că în lipsa unui mecanism deimpunere sau a unui mecanism de control dinpartea OSCE, sau a faptului că nimeni nu vrea sătensioneze relaţiile cu Rusia din cauzaRepublicii Moldova, decizia nu a fost îndeplinitănici până în prezent”.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,

susţine că problema cea mai gravă din relaţiilecu Rusia este conflictul transnistrean. Înacelaşi timp, Chişinăul are nevoie de odiplomaţie care ar putea să sensibilizezeWashingtonul să repună Republica Moldova peordinea de zi. În opinia sa, „în relaţiile cuFederaţia Rusă există o singură problemă, darfoarte importantă — cea transnistreană, legată deprezenţa militară rusă pe teritoriul RepubliciiMoldova. Toate celelalte probleme decurg dinproblema transnistreană, cum ar fi de exempluprivatizările în zona transnistreană,investiţiile pe care le-au avut unele companiiruse sau persoane fizice în zonă”. El nu excludecă va fi un dialog dificil, dar unul necesar,deoarece „pe parcursul ultimilor ani neam convinscă, fără a dialoga şi cu Moscova — fără însă aignora UE şi SUA, care au fost partenerii noştride nădejde în procesul de negocieri pentrusoluţionarea conflictului transnistrean — găsireaunei soluţii pentru problema respectivă va fiimprobabilă”. Totodată, el consideră că înrelaţia cu Federaţia Rusă accentul trebuie pus perelaţii bilaterale: „Dacă în ceea ce priveşteRomânia, spuneam că primează aspectulmultilateral, pentru că vedem România ca parte aUE, în cazul Rusiei ar fi binevenită o abordarede bilaterală — Rusia, nu CSI. Avem nevoie de o

313

relaţie bilaterală cu Rusia, nu de includereaRepublicii Moldova în structuri cum ar fi CSI sauComunitatea Euroasiatică”.În ceea ce priveşte relaţia cu SUA, O.

Serebrean e de părere că atenţia acordată deWashington în ultimul timp Republicii Moldova ascăzut simţitor. Dânsul susţine că administraţiade la Washington şi-a temperat zelul în zonaMării Negre, iar ţări precum Ucraina, RepublicaMoldova şi Georgia au trecut oarecum în umbră. Înacelaşi timp, dl Serebrean este convins căAmerica este un partener important — şi din punctde vedere politico-militar, şi din punct devedere economic. O eventuală retragere a SUA dinzona Mării Negre ar însemna pentru ţara noastrăun eşec. În acest context, avem nevoie de o„diplomaţie care ar putea să sensibilizezeWashingtonul să repună Republica Moldova peordinea de zi. Acest lucru poate fi făcut doar încolaborare cu partenerii noştri din GUAM, pentrucă noi suntem prea mici ca să facem acestexerciţiu singuri”.12.5. CSI versus integrarea europeană

Întrebare: Vedeţi vreo incompatibilitate între calitatea demembru al CSI şi integrarea europeană?Marian Lupu (PCRM) crede că, în perspectivă

imediată şi medie, nu vede nicioincompatibilitate între calitatea de membru alCSI şi integrarea europeană, pentru că RepublicaMoldova participă doar la dimensiunea social-economică a CSI şi îşi urmăreşte intereseleeconomice. În viziunea sa, CSI nu este oformaţiune clasică, multilaterală, de dimensiunejuridică. Prin urmare, dânsul consideră că,actualmente, CSI se prezintă ca „un sistem deacorduri bilaterale între ţările participante laaceastă comunitate. Acordurile de liber schimb —documente care sunt foarte importante pentru noi— funcţionează nu în baza acordului multilateralde liber schimb, ci în baza unor acorduribilaterale Republica Moldova — Ucraina, RepublicaMoldova — Rusia, Republica Moldova — Belarus,Republica Moldova — Kazahstan şi tot aşa. Deci,nu există incompatibilităţi în acest sens”.

314

Totuşi, din punct de vedere politic, acesteincompatibilităţi ar putea să apară doar înmomentul în care Republica Moldova va ajunge lagradul cel mai avansat în relaţiile cu UE,practic în prag de aderare, când va trebui sădevină parte componentă a pieţei unice a UE, auniunii vamale europene.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, spune că

incompatibilitatea între statutul de stat membrual CSI şi integrarea europeană este una mare şioscilaţia dintre cei doi vectori este cauzaindeterminării şi inconsistenţei politiciiexterne moldovene. În opinia sa, angajamenteleasumate pe dimensiunea estică vin în contradicţiecu cele pe care ni le propunem pe dimensiuneavestică, şi atunci facem un pas înainte şi doiînapoi. Or, susţine el, anume această atitudineincoerentă „a şi făcut ca Republica Moldova să nuaibă o politică externă bine conturată şi care săfie implementată, indiferent de timpul de afarăsau de conjunctura ce apare la un moment saualtul”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, subliniază

că CSI este o organizaţie care nu funcţionează şiprin care Federaţia Rusă încearcă să-şi menţinăinfluenţa asupra spaţiului ex-sovietic. Înconsecinţă, el consideră că există oincompatibilitate între calitatea de stat membrual CSI şi integrarea europeană, deoarece CSI esteo organizaţie prin care „Federaţia Rusă încearcăsă-şi menţină şi mai departe influenţa asupraRepublicii Moldova. Este o organizaţie pe bazacăreia Federaţia Rusă face declaraţii foartefrumoase, dar în realitate aplică mecanismeextrem de dure, chiar mai dure decât statelornemembre ale CSI”. În acest sens, el atrageatenţia că, fiind în CSI, Republica Moldova aavut cel mai mare preţ la gaze, fiind în CSI, eaa fost supusă şantajului politic şi economic.Serafim Urechean, preşedinte AMN, este de

părere că, în pofida faptului că CSI este unorganism mort, Republica Moldova nu trebuie săabandoneze într-un viitor previzibil Comunitatea,pentru că perspectiva sa europeană este foarte

315

incertă. Astfel, el susţine că „în acest momentcând perspectiva europeană pentru RepublicaMoldova este la o distanţă de 20-30 de ani şinici măcar nu se ştie dacă UE îşi va continuaextinderea sau nu, este foarte problematic de arefuza calitatea de membru într-o organizaţie caCSI, chiar dacă CSI este deja un organism mort”.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, crede

că rămânerea în CSI şi integrarea în UE suntabsolut incompatibile, pentru că nu poţi fi îndouă spaţii de liber schimb sau în două spaţii deliberă circulaţie diferite. În opinia sa,„rămânerea în CSI şi integrarea în UE suntlucruri absolut incompatibile. E foarte clar cănu poţi face parte din două mecanismeinternaţionale, din două mecanisme de cooperareregională care au scopuri total diferite. Nu poţifi în două spaţii de liber schimb. Sau în douăspaţii de liberă circulaţie. Marea Britanie,Danemarca sau alte ţări scandinave, când auaderat la comunitatea europeană, au abandonatAcordul european de liber schimb (AELS/EFTA),care, ca principii, este cu mult mai apropiat deUE decât CSI”.12.6. Relaţiile Republicii Moldova cu NATO

Întrebare: Cât de necesară vedeţi cooperarea cu NATO încontextul integrării europene?Marian Lupu (PCRM) crede că Republica Moldova

are un nivel suficient de cooperare cu NATO pelinia Parteneriatului pentru Pace. „Este unprogram interesant şi benefic şi are foarte multeconotaţii dincolo de cele cu caracter politic. Încadrul acestui program, pe lângă asistenţatehnică care este acordată, se produc realizăriinclusiv în contextul schimbărilor structuraleale forţelor armate, ale sistemului desecuritate. Mai sunt însă şi multe alte sectoarecare beneficiază de pe urma acestui program. Unexemplu este domeniul ecologic — NATO a acordatRepublicii Moldova asistenţă financiară foarteimportantă pentru scoaterea din ţară şineutralizarea pesticidelor şi altor componentechimice. Este motivul pentru care eu cred că noi

316

avem un nivel suficient de cooperare RepublicaMoldova — NATO în cadrul Parteneriatului pentruPace”.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, susţine că

aderarea Republicii Moldova la cea mai mareorganizaţie de securitate pe plan mondial arînsemna garantarea fundamentului necesar pentruimplementarea procesului complex de integrare eu-ropeană. În opinia sa, „Aderarea la NATO araccelera integrarea europeană. Este un punct devedere pe care ni-l asumăm noi cei din PartidulLiberal Democrat din Moldova. Speculaţiile precumcă neutralitatea ar oferi perspective mai mariRepublicii Moldova pentru reglementareaconflictului transnistrean şi ar garantaobţinerea mai multor beneficii sunt unele false.Republica Moldova, dincolo de problemele pe carele are, mai are şi una mare ce ţine desecuritate”. Pentru Republica Moldova, având învedere poziţionarea geografică şi problemele cucare se confruntă, trecutul şi prezentul, „orelaţie strânsă — să nu vorbim de aderare — cuaceastă organizaţie ar însemna mult mai multdecât pare la prima vedere. De fapt, înseamnăfundamentul necesar pentru a implementa procesulcomplicat de integrare europeană”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că

formaţiunea va sprijină categoric aderareaRepublicii Moldova atât la UE, cât şi la NATO,inclusiv ca soluţie pentru conflictultransnistrean. Aderarea la NATO ar fi un semnalclar pentru investitorii occidentali să vină înRepublica Moldova, iar dezvoltarea economică amalului drept al Nistrului va duce la imploziaregimului separatist de la Tiraspol. În opiniasa, în cazul în care vom respecta obligaţiilenoastre asumate ca membri ai Consiliului Europeişi în Planul de acţiuni UE — Republica Moldova:obligaţii de a respecta la standarde minimeeuropene libertatea presei, libertatea deexprimare, funcţionarea instituţiilordemocratice, independenţa justiţiei, autonomialocală, „atunci avem toate şansele să fim într-orelaţie de parteneriat serios cu instituţiile

317

europene, atât cu UE, cât şi cu ConsiliulEuropean şi cu NATO, în vederea elaborării şiaprobării unei foi de parcurs de apropiere şiintegrare a Republicii Moldova în acestestructuri”.Serafim Urechean, preşedinte AMN, consideră că,

din contra, eventuala aderare a RepubliciiMoldova la NATO ar torpila reglementareatransnistreană, motiv pentru care în acestsubiect trebuie să se ţină cont de Constituţiamoldoveană, care prevede statutul deneutralitate. Astfel, Republica Moldovacooperează şi în prezent cu NATO, însă în ceea cepriveşte integrarea în NATO „trebuie să ţinemcont de Constituţia Republicii Moldova şi defaptul că doar aproximativ 20% din populaţie araccepta integrarea Republicii Moldova în NATO.Trebuie de ţinut cont, nu în ultimul rând, şi desituaţia geopolitică din regiune”. În opinia sa,dacă se doreşte o reintegrare a RepubliciiMoldova şi o soluţionare a conflictuluitransnistrean, înseamnă că această problemătrebuie să fie pe planul doi. Iar pe primul plansă punem retragerea trupelor străine şireintegrarea ţării.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,

susţine că relaţia cu NATO nu este o prioritateîn ochii UE. Cooperarea cu NATO, în opinia sa, nueste un lucru solicitat expres de UE. „Sunt ţărimembre ale UE care nu fac parte din NATO,inclusiv în valul de aderare din 2004 Cipru şiMalta au aderat fără a fi membri ai NATO. Maimult decât atât, UE, în ultima perioadă, încearcăconstituirea unei structuri proprii de apărarepaneuropene. De aici nu decurge că relaţia cuNATO ar fi o prioritate în ochii UE. Una nuîmpiedică cealaltă — agenda NATO şi agenda UEsunt totuşi agende diferite, deşi la Chişinăumultă lume le confundă.”

12.7. Retragerea trupelor ruse de peteritoriul Republicii MoldovaÎntrebare: În contextul relaţiilor cu Rusia, consideraţi necesară

retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, ca ocondiţie pentru reglementarea transnistreană?

318

Marian Lupu (PCRM) spune că, la nivelulguvernării, astăzi există convingerea căretragerea trupelor ruse nu este neapărat oprecondiţie pentru soluţionarea problemeitransnistrene. Totuşi, statutul de neutralitateal Republicii Moldova trebuie să fie unul nu doarde jure, dar şi de facto. „Retragerea trupelor ruse artrebui să fie însă un element indispensabil alpachetului pentru reglementarea transnistreană,al modelului de soluţionare propriu-zis, şisusţin ideea retragerii trupelor ruse în con-textul implementării acestui model”.Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că

retragerea trupelor ruse de pe teritoriulRepublicii Moldova este clar una dinprecondiţiile de soluţionare durabilă aconflictului transnistrean. Prin urmare,„retragerea trupelor ruse de pe teritoriulRepublicii Moldova, a căror prezenţă esteilegală, este una din precondiţiile de solu-ţionare a conflictului transnistrean. Mai mult,noi avem legea ce prevede principiile de bazăpentru reglementare, care într-un punct distinctprevede retragerea armatei, democratizarea,decriminalizarea ca precondiţii pentrureglementare, şi aici vreau să subliniez — oreglementare durabilă a conflictului transnisDorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, consideră

că „retragerea trupelor din regiuneatransnistreană este o obligaţie a Moscovei,asumată şi la nivel internaţional. Evident căretragerea militară ar trebui să fie oprecondiţie pentru reglementare, pentru cărealitatea ultimilor 16 ani arată că acele trupenu se află acolo pentru a păstra pacea, ci pentrua apăra regimul ilegal al lui Igor Smirnov”.Serafim Urechean, preşedinte AMN, susţine că

Moscova nu are un interes prea mare înTransnistria la nivelul politicii de stat şiChişinăul trebuie să dea o mână de ajutor Rusieipentru a găsi o formulă de soluţionare pe calepaşnică, poate chiar prietenească, a diferenduluitransnistrean. În acest sens, el consideră că„retragerea trupelor ruse ar trebui să fie una

319

din prerogativele viitoarei guvernări. Dar aicitrebuie de găsit căi paşnice, de negocieri, şi nude ambiţii şi provocări, pentru că Rusia este oforţă mare şi încercările copilăreşti ale unorstate mici..., să luăm chiar Georgia — aţi văzutcare a fost rezultatul. Şi nici pentru Georgia,cu atât mai mult pentru Moldova, SUA şi UE nu vorrisca bunele relaţii cu Moscova”.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM, este

de părerea că, fără retragerea trupelor ruse,soluţionarea diferendului transnistrean va fi ţiimposibilă şi improbabilă. Totodată, el crede căretragerea trupelor ruse „este o condiţiepolitică acceptabilă atât pentru cei careconsideră că pe viitor Republica Moldova trebuiesă fie un stat neutru, cât şi pentru cei careconsideră să Republica Moldova trebuie să fieparte a unei alianţe militar-politiceoccidentale. Credem că viitoarea guvernare,oricare ar fi ea, ar trebui să păstreze încontinuare ca prioritate şi relaţia cu Rusia, dar(...) să menţină permanent în vizor problemaretragerii trupelor ruse de pe teritoriul naţio-nal al Republicii Moldova”.12.8. Reglementarea conflictului transnistrean

Întrebare: În ce interval de timp vedeţi reglementareatransnistreană, în ce formulă şi este oare această problemă unimpediment în integrarea europeană?Marian Lupu (PCRM) spune că la baza formulei de

reglementare ar trebui să stea Legea privindprincipiile de bază ale statutului raioanelor deest, adoptată de Parlamentul de la Chişinău în2005, iar discuţiile să fie purtate în formatul5+2. În opinia sa, „discuţiile ar trebui pornitenu de la denumirea modelului statal pe careurmează să-l constituim la momentulreglementării, ci din contra, lucrurile ar trebuisă stea invers — să fie discutată partea deconţinut, distribuirea responsabilităţilor şi cepachet de atribuţii este oferit Tiraspolului,sistemul de interacţiune la nivel de organecentrale, a organelor locale etc. Şi în momentulîn care cădem de acord asupra acestor aspecte cu

320

Federaţia Rusă şi în formatul 5+2, abia atuncivor fi gata să ne aşezăm şi să vedem cum numimconstrucţia statală care va rezulta. Nu trebuiesă pornim acum de la poziţiile că Tiraspolul cerecategoric federaţie sau confederaţie, iarChişinăul insistă pe autonomie — şi aici ne-amblocat... Pentru că în orice caz, atribuţiile cese prefigurează pentru Transnistria ţin de ungrad de autonomie foarte larg chiar şi încomparaţie cu modelele de autonomie practicate înalte ţări. Deci, ar trebui să pornim de ladiscuţii pe conţinut, şi doar apoi să ajungem laforma de implementare”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că în

cazul în care democraţia ar funcţiona în parteadreaptă a Nistrului şi ar exista semne clare căRepublica Moldova va deveni exact ce a devenitastăzi Polonia, Cehia sau Germania în UE,majoritatea cetăţenilor din stânga Nistrului aropta pentru acelaşi destin european al Moldovei.În această ordine de idei, el susţine că„reglementarea transnistreană poate avea locnumai în cazul în care se încearcă menţinereaunui control eficient asupra frontierei dintreRepublica Moldova şi Ucraina şi, de asemenea,asupra frontierei interne, pentru a nu permiteactivităţi ilegale. Chişinăul trebuie să nurăspundă oricăror provocări care ar putea venidin partea regimului ilegal de la Tiraspol, dinpartea Federaţiei Ruse sau din partea trupelor deocupaţie. E nevoie de o acţiune susţinută anoastră pe partea dreaptă a Nistrului în vedereadezvoltării economice, o serie de acţiuni învederea unei mai bune informări şi a unui maimare acces la informare a populaţiei din stângaNistrului şi crearea contactului dintre regiuneatransnistreană şi partea dreaptă a Nistrului. Caurmare a acestui contract, oamenii vor vedeadiferenţa şi vor avea o altă perspectivă, maibună, în partea dreaptă a Nistrului, care arputea deveni o realitate pentru ei şi pentrucopii lor”.Serafim Urechean, preşedinte AMN, crede că în

formula Voronin — Smirnov o reglementare

321

transnistreană este imposibilă, iar problematransnistreană este o piedica importantă înprocesul de integrare europeană a RepubliciiMoldova. În opinia sa, „UE nu este interesată săîmbrăţişeze un stat cu instabilitate economică,militară, cu prezenţa trupelor străine. Un statdivizat, cu o guvernare comunistă integrat înEuropa este o enigmă şi o problemă”.Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,

consideră că intervalul în care ar putea fisoluţionată problema transnistreană este practicimposibil de estimat: „Conflictul transnistreaneste, fără îndoială, un impediment pe caleaintegrării europene a Republicii Moldova. Este unmoment care încetineşte procesul de dezvoltaredemocratică din chiar Republica Moldova. În câttimp poate fi soluţionat e foarte greu de spus —poate fi în egală măsură foarte repede, dar lafel poate să rămână conservat pentru vremeîndelungată”.12.9. Prestaţia diplomaţiei Republicii Moldova

Întrebare: Cum apreciaţi prestaţia şi competenţa diplomaţieimoldovene?Vladimir Filat, preşedinte PLDM, crede că

diplomaţii moldoveni servesc intereselePartidului Comuniştilor şi nu ale RepubliciiMoldova şi constituirea unei diplomaţiiveritabile ar putea dura încă multă vreme.Astfel, el susţine că „mai avem mult până vomavea o diplomaţie veritabilă. Din păcate, înacest domeniu activează persoane care nu au nimiccomun cu diplomaţia, cu cunoştinţele, calităţilepe care ar trebui să le posede un diplomatveritabil. Avem de muncit foarte mult pentru aatrage capacităţile şi valorile în aceastăactivitate foarte grea, responsabilă şi impor-tantă pentru viitorul unui stat, pentru a permitediplomaţilor să-şi servească ţara, nu doar pentrua întâlni la aeroport înalţi demnitari şi a leduce valiza la hotel. Nu mă refer la toţi, dar,în general, asta este misiunea diplomaţilor laora actuală, şi îndeplinirea întocmai aindicaţiilor ce vin de la Comitetul Central alPartidului Comunist. Diplomaţia noastră a

322

demonstrat că a fost ideologizată până în măduvaoaselor în aceşti opt ani de guvernarecomunistă”.Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte PL, spune că

diplomaţii moldoveni sunt în- tr-o situaţie„extrem de perversă” — sunt nevoiţi să vorbeascăîn Occident despre orientarea proeuropeană aChişinăului, în timp ce guvernarea comunistămenţine aservirea Republicii Moldova faţă deFederaţia Rusă: „Aş spune că există în Ministerulde Externe oameni care ar dori să spună mai multeşi să facă mai multe în Republica Moldova, darsunt convins că ei sunt într-o situaţie extrem deperversă. Pentru că directivele oficiale realesunt acelea de a menţine aservirea faţă deFederaţia Rusă, însă pentru ochii lumii şi pentrumenţinerea unei aparenţe de bune relaţii cu UE şide orientare europeană a Republicii Moldova suntnevoiţi să declare cu totul altceva în Occident”.

Serafim Urechean, preşedinte AMN, este depărere că poate califica prestaţia diplomaţieimoldovene de la „proastă la foarte proastă”:„Republica Moldova nu a avut diplomaţie, ci doarnişte jucători de multe ori foarte incompetenţişi deseori foarte dependenţi de tovarăşulVoronin, care nu au fost liberi să activeze dinnumele guvernului şi poporului, dar au îndeplinitambiţiile persoanei numărul unu în stat”.

Oleg Serebrean, prim-vicepreşedinte PDM,susţine că singurul succes al diplomaţieimoldovene este că a reuşit să strice relaţiile cuabsolut toate ţările — fie vecine, fie maiîndepărtate: „Principalele carenţe alediplomaţiei cred că sunt lipsa de claritate,lipsa de profesionalism şi schimbarea frecventă avectorului de orientare în politica externă.Această debusolare a fost contraproductivă — timpde 8 ani de zile Republica Moldova şi-a schimbatfoarte des partenerii. Nu vreau să spun ceînseamnă schimbarea frecventă a partenerilor,inclusiv în planul politicii externe. În oricecaz, nu generează sentimente de admiraţie pentrudiplomaţia care recurge la astfel de procedee. Înceea ce priveşte atuurile, nu că aş fi maliţios,

323

dar îmi vine greu să găsesc careva succese pecare să le fi repurtat diplomaţia moldoveneascăîn ultima vreme. Singurul succes este să amreuşit să stricăm relaţiile cu absolut toate ţările — fievecine, fie mai îndepărtate”.