This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
Dornescu G.T., Necrasov, O.C.Anatomia comparată a vertebratelor E.D.P. Bucureşti 1968.Mişcalencu D., Mailat Florica Anatomie comparată. E.D.P. Bucureşti 1982.
Mişcalencu D. Mailat Florica, Anatomie comparată. Manual de lucrări practice, E.U.Bucureşti 1986.
Etapele dezvoltării anatomiei comparate•Primele documente: papirus egiptean sec XVII î.e.n. •Alcmeon din Crotona (500 î.e.n.).•Hipocrate (460-377 î.e.n.) →Culegere hipocratică•Aristotel (384-322 î.e.n) → a folosit observaţia activă şi comparaţia•Herofile →fondează Şcoala din Alexandria•Claudius Galenus (131-210) →Roma studii şi disecţii pe maimuţe•Avicenna (Abu-Ali Ibn Sina)•Începuturile dezvoltării anatomiei ca ştiinţă apaţin Renaşterii •Mundinus →Milano (Manual şcolar de anatomie) Între sec. XIV-XVI biserica permitea 2 disecţii/an.•Leonardo da Vinci (1452-1519)•Andrei Vesalius (Bruxelles 1514-1564) →1543 “Despre structura corpului omenesc” (elevii lui au fost Fallope, Eustachio•Francis Bacon →”Novum organum” •W.Harvey → ”Cercetare anatomică despre mişcarea inimii şi a sângelui la animale”. • → A descoperit marea circulaţie a sângelui• →”Cercetări despre dezvoltarea animalelor”•Morgagni (1682-1771) →”Despre localizările şi cauzele bolilor” iniţiază studiul bazei anatomice a bolilor•Vicq d’Azyr (1748-1799) aprofundează corelaţia dintre organe, studiul organelor analoage şi omoloage.
Camper (1722-1769) → a introdus metoda cantitativă în studiul anatomieiC. Wolff (1733-1794 →întemeietorul concepţiei epigeniste în embriologieD. Daubenton (1718-1800) →descrie scheletul, organe la păsări şi mamifere, comparându-le între ele şi cu cele ale omului.M.F. Bichat (1771-1802) → a formulat conceptul de ţesut şi a sesizat că structurile vii sunt într-o permanentă interacţiune cu mediul înconjurător.Georges Cuvier (1769-1832) → întemeietorul anatomiei comparate şi a paleontologiei
→ a formulat principiul corelaţiei dintre organe → funcţia determină structura organului
Geoffroy Saint Hilaire (1772-1844) a formulat →principiul conexiunii organelor →ideea unităţii planului de organizare a
tuturor vertebratelor Darwin (1809-1882) →Teoria evoluţionistă oferă o bază teoretică solidă anatomiei comparate.Th Huxley (1825-1895) →cercetări asupra craniului vertebratelorE. Haeckel (1834-1919) dezvoltă legea biogenetică fundamentală, foloseşte anatomia comparată pentru a demonstra legăturile genetice dintre anumite grupe de animale şi schiţează arborele filogenetic al lumii animale.
Aristotel (384-322)Animale cu şi fără sângeCu sânge: 1 patrupede ; 2) păsări; 3) patrupede care depun ouă reptile şi amfibieni;4)balene ; 5) peşti
Fără sânge: 1) cefalopode; 2) animale cu cochilie moale(crustacee); 3) insecte şi rudele (păianjeni, miriapode); 4) animale cu cochilie dură (melci, scoici); 5) animale marine ca stele_de mare, arici de mare
George Cuvier(1769-1832) Vertebrata, Articulata (Arthropoda, viermi segmentaţi), Mollusca (nevertebrate cu corp moale şi simetrie bilaterală), Radiata (cnidari, echinoderme)
Charles Darwin (1809-1882)“Afinităţile tuturor fiinţelor din aceeaşi clasă au fost reprezentate printr-un arbore uriaş. Aşa cum mugurii dau naştere, prin creştere unor muguri noi şi dacă această ramură este viguroasă, depăşeşte din toate direcţiile multe ramuri mai slabe, aşa cred că s-a întâmplat cu marele arbore al vieţii care umple cu ramurile moarte şi rupte scoarţa pământului şi acoperă suprafaţa cu crengile frumoase mereu în ramificare”•Separarea taxonilor se bazează pe ramificare•Ierarhizarea se face în funcţie de gradul de modificare pe care l-au suferit•Descoperirea “verigilor lipsă între taxoni fără legătură şi reconstituirea strămoşilor primitivi”
A V-a perioadă Sistematica populaţiei: •studiul şi compararea populaţiilor intraspecifice•“Noua sistematică” reevaluează conceptul de specie•Organismele sunt membri ai populaţiilor; indiviyii nu pot fi înţeleşi dacă nu sunt trataţi ca probe ale populaţiilor naturale.•Caracterelor morfologice li se adaugă caractere etologice (comportament), cerinţe ecologice, fiziologice, aspecte biochimice•A fost introdus experimentul în taxonomie•Gândirea populaţională a fost sursa geneticii populaţionale care a influenţat dezvoltarea sistematicii populaţionale. Împreună au clarificat conceptul de evoluţie la nivelul speciei.
Ernst Haekel 1834-1919A considerat că evoluţia duce la perfecţiune progresivă, culminând cu dezvoltarea speciilor mai “înalte”. Aproape de bază sunt cele mai puţin evoluate sau inferioare. Acest aspect este fals: evoluţia permite adaptarea la situaţiile locale; nu există o tendinţă de progres continuu
strat cornos intern (5-7 rânduri uşor comprimate) celule cu material
electronodens strat cornos intermediar lamelar (2-3 rânduri cu celule comprimate la
maxim) redus la plasmalemele celulelor
strat strat cornos extern (amorf) epidermiculă (masă omogenă de keratină)
Năpârlirea pe fragmente la lacertilieni şi pe toată suprafaţa corpului la ofidieni. La chelonieni şi crocodilieni în cursul creşterii corpului are loc creşterea în grosime şi în suprafaţă a plăcilor cornoase.
Epiderm: epiteliu pavimentos pluristratificat (6 straturi de keratinocite)- strat bazal (un rând de celule situate pe membrana bazală) strat Malpighi- stratul celulelor poliedrice (6-8 rânduri de celule)- strat granulos (2-3 rânduri de celule), conţin keratohialină- stratul lucidum (2-3 rânduri de celule comprimate, situate în regiunea plantară şi palmară cu aspect spongios)- stratul cornos (numeroase rânduri de celule comprimate, cornificate )- stratul disjunct (exfoliant)
Etapele formării keratinei:-apariţia prekeratinei reprezentată de tonofilamente la nivelul stratului bazal- formarea prekeratinozomilor în celulele stratului poliedric, care sunt structuri
granulare electronodense- formarea granulelor libere de keratohialină- formarea keratinei, material amorf, dens, omogen.
Derm papilar (superficial) cu melanocite, corpusculi tactili, terminaţii nervoase libere şi încapsulate,
vase de sânge, vase limfatice reticular (profund) cu fibre colageneHipoderm: panicul adipos
fascia superficială ţesut subcutanat cu travee conjunctive care leagă tegumentul de fasciile
musculare subiacente şi permite mobilitatea tegumentului pe muşchi, cartilaje sau oase.