F.*« I • ' Pr. Prof. D u m i t r u ; S t a n 11 o ae < > -* I \ C -T J> 4910, pay. 333 ~3f £.,**. fH . Manuscrlsele nepublicaie nu se restitute. Coluboratorii sin/ rugafl sd-s/ pdstreze copie de pe manuscrlsele pe care lc trimlt RedactfeL Manuscrlsele, edr///e, comunicdrile ofic tale ale Eparhiiloi, revlstele perlodice, abonamentele $1 orice lei de corespondent^ priviUxuc la icvistd se trimit pe adresa : Edltura Institutului Biblic $i de Mislune Ortodoxa, Inirarea Patrlarhiei nr. 9, sectorul V, Bucure$tl, conU 49.8.01.000 — Banco Nafionula a R. S. Romania, Filialu sectorului V, cu menpunea : peniru tStudii Teologice», revista Institute lor Teologice din IhUriarhia Romunti. SFiNTA TREINIE, STRUCTURA SUPREMEI 1UBIRI Formatripersoualaomousianicaa lulDuinnczcu *l tntelewrUe. facul -funle g.indltoare_^i^or.bitoare ; _s- ~"~" *" ' uIuti despre E\ nu-L seam, in *cela*l inSpcYglmlun e : ,i «v,n ;,, — — -^ ^ cuprind deplin, asa cum eta s ine. *le sint nit /> ^^ rrlsrnt* din admcimile mi st""' ui Lui negra G— e?^ "oastre despre DumnexeiTsmt < i acelas. t ^^LJ ^-^i— ^^^ ffV r . \, 1° °." S of l,n' Pv perienla atingcrii Lul doj un. Oar no, , o n oastre. ele n'e deviril Tiideiinil al oceanu ji fcTe slnt finitul deschis spre uvlinit. sir a aceasta pot intretine in noi o via'a spi- J^rvjil 1 vezii pentru infinit. Pnn Credincto^ii Isi dau seama ^ ^ ail B cufundlndu-s< u dizolva In el, comuniclnd cu el la modui un umbllnd scafandrul fiintei si fonmiielor ^ *" ' " ^ lins . ule din - pe Intinsurile U.i intr-o barcS consirmu up. Ml* c . nnUwUlu i rienta oceanului insusi, deci adecvata lul, dai pomvi uraane. ... rn*ni*/1«»s rice; «Se poate spune cd asa Miir i ) 1 2pJitulcr I ec_^^ ta Hristos ce \ tstoiic cum'lntruparea ^^^^ umana, prin «re -slnt revefite taine ascunse de la int ^ ierea «- H)lrU pa» in .1onnul-jljL-5 1 sau Adevarul^^ •T hjfel .cojTf.miri n^oiil!}!^^ ele «JS2U Mev^uUnXen^^ Ea Su- Ij Vi" aspect aT Trmativ sajL-^jciMic, seryiun ^ :111 ..„,iriva con I nTSn^uanTTn n^ccsU!^^ L = irii. De aceea s-a revelat in "^^"StoiS. Un D SU S nezeu a coborit !ntre oamem pentru a __ A'devarui in ifn »»» -- .^^- r :-. , . : - t v: [, v \ rrp dinciosuuu «iu «-« T ^-o^craf irmatlvsaj^ arftri ipotri ve cone J^rtu A -in reTRzaTeruirspiritual < u t s i § , , ,i,ov gresite pe care ntel^enta ng^H exprosia .jjL- - *; alLa Tiartg^le nu^injjAd^var^^ ^ d p MiUj o 1970, nr. BW, p. 40, v
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
F.*« I • '
Pr. Prof. D u m i t r u ;S t a n 11 o a e
<
> -*I
\
C-TJ> 4910, pay. 333 ~3f£.,**. fH
.
Manuscrlsele nepublicaie nu se restitute. Coluboratorii sin/ rugafl
sd-s/ pdstreze copie de pe manuscrlsele pe care lc trimlt RedactfeL
Manuscrlsele, edr///e, comunicdrile ofictale ale Eparhiiloi, revlstele
perlodice, abonamentele $1 orice lei de corespondent^ priviUxuc la
icvistd se trimit pe adresa : Edltura Institutului Biblic $i de MisluneOrtodoxa, Inirarea Patrlarhiei nr. 9, sectorul V, Bucure$tl, conU49.8.01.000 — Banco Nafionula a R. S. Romania, Filialu sectorului V,
cu menpunea : peniru tStudii Teologice», revista Institutelor Teologicedin IhUriarhia Romunti.
cuprind deplin, asa cum eta sine. *le sint nit /> ^^rrlsrnt* din admcimile mist""' ui Lui negra G—e?^"oastre despre DumnexeiTsmt
<
i acelas.t
^^LJ^-^i—^^^
ffVr
. \,
1°°."
S
ofl,n' Pv perienla atingcrii Lul dojun. Oar no,,
on oastre. ele n'e deviril
Tiideiinil al oceanu ji fcTe slnt finitul deschis spre uvlinit. sir a
aceasta pot intretine in noi o via'a spi-J^rvjil 1
vezii pentru infinit. Pnn
Credincto^ii Isi dau seama ^ ^ ail Bcufundlndu-s< u
dizolva In el, comuniclnd cu el la modui unumbllnd
scafandrul fiintei si fonmiielor^ *" ' "^ lins.ule din -
pe Intinsurile U.i intr-o barcS consirmu up. Ml* c. nnUwUlui
rienta oceanului insusi, deci adecvata lul, dai pomvi
uraane. ... rn*ni*/1«»s rice; «Se poate spune cd asa
Miiri)12pJitulcrIec_^^ ta Hristos ce\ tstoiic
cum'lntruparea^^^^ umana, prin «re -slnt
revefite taine ascunse de la int^ierea«-H)lrUpa» in .1onnul-jljL-51
sau Adevarul^^
•Thjfel .cojTf.mirin^oiil!}!^^ ele «JS2U
Mev^uUnXen^^ Ea Su-
IjVi" aspect aTTrmativ sajL-^jciMic, seryiun^ :111 ..„,iriva con
I
nTSn^uanTTnn^ccsU!^^L =
irii. De aceea s-a revelat in "^^"StoiS. Un D SU Snezeu a coborit !ntre oamem pentru a __
A'devarui in ifn»»» --.^^-r:-.
, . :-tv: [,v \ rrpdinciosuuu «iu «-«
T^-o^crafirmatlvsaj^ arftri ipotrive cone
J^rtuA -inreTRzaTeruirspiritual < u t s
i
§, ,
,i,ov gresite pe care ntel^enta ng^Hexprosia .jjL- - *;
alLa Tiartg^le nu^injjAd^var^^ ^ d p MiUjo
1970, nr. BW, p. 40, v
w,
t>PM!TRU STANII.OAE 2
ner.soane apajvnn', mcnmcsimu u nw^, v^. M . -~Y- -„„,-
Dumm u persona] si mfnhiitnr oste un Dumnezeu in acelagi timp
rTTT^mlnni s~7-rP v o Ial i n imanonU In VecTOiil Testament, undo Dum-.10/lmi rSmhu? inc\l niimai transcendent, chiar claca actioneazfi de la
mpra istoriej, nu se reveleazS ca Treime.
Revelarea Troimii s-a realizat in Mristos prin fapinl -ca o persoana
ininfuiasca pe oameni, iar a lta persoana en-' n—»—o
—
1 .. ! iv—rm rs\ inS s-a
\'irid <
famt om c a .s.i
r.'imas deasuora oamenilor, ca persoana —ritlica pe nameni la porsoana divina neintrnpatd, transcendenta.
divina devenila om sH
M &__ ridica pe oaineni
Fiul se faro om, dar lata"! ramine Jinta < e relenre a Pniliii ncvenil om[rnpat nil pnfea ramfne
;a aroasla.tin'ta de referin|a, cad in .acest caz n-ar fi putut iinprima
fnturor credindosilor tensiunea spre ea1
Fiul se fare om ponl.ru ca sa fie modolul $i centrul din care trebuie
faca a semenea Lui, in-
care devinie prinripiul intim[
S3 i radio /e o for[a prin rare rrndinrio$H
/iiiTTpre Umnne/en-Talal . .Acea sta lort.i.
In uilenorul rierarul om~care credo, dar ramine superioara lor, este oa Ireia persoana divina. 'lisle Duh ul Sf in
t
in care Dumnezeu se facedeplin
seen dent. JJ_
noj rrosli
imanent%dar imprimJndu-Ie tensiunea spre Dumnezeu eel tran-
J Stint trebuie sa fie persoana tpentru a ne dezvolta §i
ii ca persoane. Dar trehuie sa lie egal cu Dumnezeu eelfra nscemlent ca sd ne poata (luce
,., ^,, ^ ,,^ t„, ,,„ ^w^, ,„„»» ,-
JU Jdn-ne, inl~n relalie de adevara(i parteneri cu Dumnezeu,t
Dumnezeu! in Treime, revelindu-nJ-se, ni se reveleazS ca JJusnne-ze" itultor ?i ca Dumnezeu-trfiit de noi in actiunea mintuitoareeve: la de el asupra noaslrS ?i in noi; ni se reveleazS ca Treime
m
Dar in aceasta revelare a sa, Treimea ne indica si anumite ore-mise^lo^pre raprriiirjle jntrjnsecl ajiL_p_crsoaneIor divine. Invatatura
"ilea riespie Sfmln Treime in' sine se haVo.v/,1 no ap«ct ,'»riir.« c \ ^mlnljiitoare.
/I2iLl im-/,(ui n nin s i
a a
introit in acelasi timp este un mister dinrolo'alitate ap ofatica. Dar
vi e( i spir-llnale si
Trituala. N.
oa Lvarate suprema tre=>
mla spre care nazuie$te cnnlinuiLQ^stuuU,i
ca4il^rflal .-, — t
cre5 mii "e voim una si necofundaU intre noi "ca sS.
v..|« jpMM! bogaH, vota sS realiZ »„ echSbm He-
Sf/,vr.l TREIME, STRUCTVRA SI'PPEMF.I IIIUIRI•
Uitii de porsonne ji de iubin ie el., <.i ca tublre i 3 in per-
soane §i intre persoane.Icoloqul riis Boris irinskay ricef «Unitatea ( ia nu t -hi
nu e nki o confuzie depersonaUzanta, nlci o structura a mo lelor.
nici suma pSrlilor unui intrecj. Niiinai in Dumnezeu unitatea abigura o
completa uniune care salveazS calitatile distinctive §i absolute ale
persoanelor* 2.
4. Dumnezeu este subiect pur. Dar caracterul de subieel pur se
traieste niimai de eel ce nu se triiieste pe sine in nici un [el ca obiect
al altuia, sau nu traieste pe altul de acelasi lei cu sine, ca obiect al
sau. Aceasta ar crea o anumila opunere intre ei. In ace-,t caz fiecare
eu s-ar trai si pe sine ca obiect al celuilalt. Eul divin ca subiect ;,m
trebuie trait ca a tare de alt eu divin si trebuie sa trSiasca ca alare
pe alt eu divin. Sujbiectivitatea divina purj se traieste in comuniunga
perfects a unor euri unite intr-o unicti subiectivitate. De aceea rbim
de un Dumnezeu (un unic sub.iect) si de trei euri (Irei subiecte).
Invaititura crestinu aiirma, pe baza RevelaUei, ca TatSl naste n
pe Fiul. Aceasta nastere nu e actiunea unui subiect asupra altuia. pe
care 1-ar face prin ace-sta in oarecare privint.a obiect al sSu. De aceea
se spune despre Fiul co este nascut - -de TaUil. dar si ca se naste -dm
Tatal Iar nasterea este eterna, ceea ce indica acelasi caracter de su-
biect'pur si pe seama Fiului. Nasterea Fiului din Tatal exprlma numai
pozitia neschimbata a celor doua persoane si unitatea intre ele_prm
termenul de nastere. Fiul este etern in miscarea nastern dm 1 nt-
Termenul purcede nu indica nici el o pasivilate a Duhulm Simt.
care 1-ar face in oarecare pr.ivint.3 obiect al Tatalui Mmtmtorul a spus
ca Duhul «de la Tatal purcede* (loan XV, 26). Duhul este tof=™*=care eterna de purcedere de la Tatal. Dar nici Tale nu e pus prin a«m-
ta Intr-T) pasivitate. Duhul purcede. dar 5 i Tatal il P^^;^ 1^"^.terii Fiului si actul purcederii Duhului Sfmt smt ac te de purf yub ec
tivitate comuna, primul al Tatalui si al Fiului, al rtoilea al Ta«J^ »al Sfintului Duh. Dar in aceste acte comune lecare JjmPjJJproprie. Tatal si Finl sint uniti. dar si distincti in actul na, » »n
act de pura subiectivitate, Ei traiesc impg a acest a. .1 .
contopeasca intre ei. De asemenea sint umt, g .tincU. WWl gi^fln
tul Duh, in actul purcederii SImtului Duhr Mmtm5. Subiectivitatea d.ivina nu poate ^ ^biectivitatea unm s ur
eu. Un eu fara alt eu si fara obiect. un subiect scufunda in sine. .
gol de realitate. Confmutul eului divm Irebu.e sa o^tea«J
hi
biecte sau obiecte opuse, ci in alte subiecte interloare 1,
intersubiecUvitate interna. Neavind natun posedato separ^vine isi pot fi perfect interioare. O persoana divina eposec I.
celelalte persoane ca continuturi propnu-zise, reU\
trebuie conceputa ca o comuniune atit ^ perfects tnci re s
biect trebuie sa se traiasca pe sine ca sul t nitre... ca S ct W2. The continuity of the Church and Orfhodoxy. In <Soborr>o.«l». Mfh S, tif. ^ r
•• . , . S WILOAB
s- s, schimbe pozljia proprie. fatal se Iraiesjo j
a Tata
rm, d<
.
,Vial [hlerioara tfe cum ii
,ia -i fiuluj a.
este iiUerioara uriul lata pamintesc subiectivi-
trairii unci mame care se poate
|e. Dar precum 1 atSl tra-
tea sa, dar totusi ca T*t8,
Tatalui. dar ca FJu TotuL
in acest conuin modurile
e cpinun in Trerm* '-"-' >° ~teateirairJi CQBlUBUUiU
rre(|illcios pentru altul, rugSciunea,: ' °
en SSTtrorade imperfecta ale substituirii reel-
5a
divine, grade imperfecte ale uncice . face pentru alhil. rcpre
p; permanente a persoanelo ci
.ntificari permanente ffirS contopwe>. .K
;inm„l.nra exis.eniei, do care tine ,1 bucuna si fencroa de-
pjj pjenitudine care nu poate civea dec it forme de subieclivitateee
'' '
. nli"
traits de in sinqnr en. Bucuria de unul simjur nu .
CuriTdeDHna « i nicio plo. Uuliue de existenta. lar bucuria fi
SITSS :;:,' lenn Jaltui en treluno sS fie inS-~^nrreTTe^ primes te. Deci si plenitudinea
mna daTuiroa deprtnac~S unni cii altui
din sine sau din bunurile sale. Ea tre-
tptalfi a umii eu de cStre alt eu pen-
> existenta, Dar ac
rt; hu nuvial 5 daruire a ceva
buie sS rie o daruire si o pnmii^_[,„ a reaUza~un~feI cuprindere reciproca a eunlor care pe de alta
ramtn distincte in aceasta cuprindere,^-.-^_ ^~- —*•«•*
iubire pe- mSsura caracterului Sau absolut >si a sutoiectivitSUi Sale
pure. In iubirea deplinS persoanele nu se daruiesc numai reciproc si
tin aTcepT3 nuiiiai, ci se -i afinna, so pun in existenta prin daruire
"Ttdprc Tubbed divinS este atoteticienta. Tatal ipune pe Fiul din
veci in exlstentf, prin dSruirea integrals a Sa, iar Fiul afirma pe Tatal
continuu ca fata, prin laptul ca se accepts pus in existenta prin Tatal,
prin faptul cS se dSruieste TatSlui ca Fiu. lar Oumnezeu nu poale fi
lipsit d iubire perfects si vosnica. Puniindu-se reciproc In existenta
prin iubirea perfects, actele prin care se savirseste aceasta sint acte
din veci si au un caracter de acte cu totul personate, desi sint acte in
ire rsoanelc divine sint impreunS active.
htbirea lni Oumnezeu numai fata de fiin|e condilionate care auiflcepul s8 fie, ar fi si ea o iubire care a inceput si care este conditio-nal,!. \i lni wia cS in Dumnezeu iubirea inccpe sS fie, provoefnd oa hiiTFfjare H»por4*«W in FI, sau ca uitfirea mi este esenttatS l.ui. Aceas-ta ar fec§ inoNplicabila apniifia si RTTSTenfa iubirii si i-eir acorda Utl
CqJ lipsit de important^ in existenta peste tot. Pe de altS parte, ca sSiubeas lume conditfonata, iDumnezeu trebuie sS o aducS la exis-tenta, adlicS sS ajba o iubire fata de ea, Inainte ca ea sa fie. Numni djjj
acini infinii gj vesnjc de iubire se poate explica erearea allor exislenjele .! i iubirii lni Dumnezeu fata de ele. Iubirea livbuie s,i
'' n Dmnuezeii tnlnror actelor indreplate spre exterior, tre-
X #
5SFINTA TREtME, '
'
I >' Ml Rl 337
;eea si u
aceastS ur
buie sa fie legatB de existenta LuJ elernu. li^irea i
licy.eu*', SBte «actUl lui subslanliaU- *.
*— Desiqur insS cfi iubirea, ca si bunfttalea, nu trebuie
tr-un mod care exclude tot oceanul do Snsu^iri billl
tei divine, ca iubire in sensul special al CUVUntului. ^ctul
iubire care este in Oumnezeu inseamna diiruirea reciproca si
niunea perfects intre eu si eu eu lot ce inseamna ele. Aceasta
uiune inseamna si a.i ii si exi te f**tecl* W caracter
[iecare insusire sau act divin so imp toate eelelalte. In uibae e
totul.
7 I a Dumnezeu iubirea intre euri este perfects i de ac
tatea'lor este superlativa. Tolusi eurile nu sint anulalc in a
tate caci alt'fel n-ar 'fi posibila relafia vie intre ele.
Daca iubirea fine fiintial de Dumnezeu, atun S3raportarea l
uroca in care se BSaniiesta iubirea SB inUaia. In Dumnezeu trebuie
sa fie o raporlare, dar o raportare ca de la ecjalla^yal, mi ca la^
cevi
a
• Superior sau inferior, cum se IntimplS la_oainevu. Pe de alta parte^Jra-
portarea nu trebuie sa se refere ca la ceva^ R X?ea luiSca IDumnezeu are lipsa de ceva deosebit de sine, jiapo^a^ealui Dura
nezeu trebuie sa alba toe in El insu 5 ». pu^jfi'/ou trebuie SOteze la sine, dor acesl sine la ca> e raportfiUft treb»^^ a«lasi limp un altul, ca raportarca si prm urmare iubirea sa fie reaia.
iSStrtM paradoxale a acestora ii raspunde strnctura treiunca a 1,
DU"ca
Z
sa' mentinem deiimUa iubirii ca act Sjn^^"^Tlasi timp definifia acestui act ca relate, tar Inula divinS ca.una, e
comunS in Dunmez^L.jiesi .iecare. P^°™*^ U. ,
'
,
-
soana se manifests in danure \ ^ «" f iu glg^JT m
pentru tine, inseamna a nu te buuua cie «ei
line din capacitatoa altuia de « ^nU a el1 >-^
'
capacitatea ta de a-1 putea da altuia. i.ucruiue c
iubirii intre persoane.intre persoane. ---voUlmul si calitatea a
, cit e nuii mare nibuea, , ii ati I • mul'
l
^te^mai mare, ajuru,i,ulu-se pma la ea a^ U^
tvan«fonua Pe col care danuesie d,, ,ce dHrffirc Ivansfonna pe «n care ««««»";
"^ovedirea iub
3 . P . FloriM^Kv. r-e, rfciler unci 'Qrundfestt -
ltntum» II. Philosophic MQnchen, J92&, p -17.
fiint., dlvlna ca bunatale. 4- Op cit, p- 35
in-
as
^
$3$
!TRU S W*
a a^raawSra.ts,oamem ni
" " '
Istenta pmprie s3 se aclauae
n„ r recini . ,i tntre persoanele co se iup««-, i-,,, ~ -ne. Astfel bucu. IMm care are etern"
|ndoIW ;aceea de a se darul. puntnd in eris-
a care's! tTprim, darul, care sa so poata Impreun,
,, ,i, plenitudlnea fiintei, si aceea de a primi mrasi funta
m „ al lubim celeilaite Un lata omenesc care te to-
Hulul sfiu are o bucurle man- cind fare el aceasta jdar bunirta
,p,eta nurnaj rjnd Copilu] ii tntoarce din ceea re a onmit ^e
i^ Tmrm-S nV ceva numai in mSsura in care o primeste
allul ca semn a] iubirii eceluia. C a ce liraneste- exisl-n|n fie-
i Fiu] -i pSstreazS lns3 in aceasta recinroca daruire pozi^ia
vpronrie. Fiul se bucurS de darn] existentei primitp de la-Tatal, I<ar
Tatai se bucurS de dam! darului sSu primit de la Fiul.
9. Crestlnll an constiinta cS toti oamenil sint frati. Dar fratfi se
nasc dintr-un lata comun si dintr-o mama comuna, ceea ce inseamnSrS oan fnt frati pentru c<i sint dintr-o snrsa fiintiala cnmunS, pen-tru c3 l$i Iraq i istenta din aceasta snrsa comuna. In fiecare om,fraMe meu, en trebuie sS v8d mWifestata in alt fel, intr-un fel carema ci
,
.' sursS care se manifests si in mine. De aceeatrebuie sfl m ucur de toate darurile lui, pe care eu mi le am, de toa-te lui si el sS intindS aceasta binefacere a darurilor si succe-ssor sale $i asupra mea, pentru ca en slnt intr-un fel in el, si el estein mine, sail ac snrsa m.inifestata in e] inii este proprie si mie.
-Aceflsla-csto~omousignit3fpfl nna.sjraj.inia mi * Dar in aceasta omousia-nilal ioi slntem dileriti, cum mi slnt persoanele divine, si ne com-pletam reciproc \« ;ta provine dintr-o anumitS separate a noastra,pe car
'
'" face nia i mare sau mai mica ,• provine din faptnl ca na-ture umana" se repeta distinct cu fiecare eu. Totusi separa|ia nu etotaia. Nu e onto ica, mi e ca de la nature" la natura.
Omousianitatea noastra, dar si imperfecta ei realizare se arata infaptul ca desi eu pot z/ce eu, sint constient ca sint eu numai cind zic
. Ji ;:::c
:)™ cz sire ca ,,rbios ** tde ° mi,,a cu i,oi dupa —-«*
7 5/ I TREIME, STRULrUKA SOi
tu, sau ctnd sint consl un tu fl
.iar pe tu tl Oav A *
mi-1 prndur din mine. De aid pmvine taptul
splrituale, sau a ui nasteri la consl apartenen^el noastre c -
plimentare, care este nasterea la ronsliinla i Lin*.
Tit apartii existentei mele, caci tara tine en n-ag la-
rea de inconstienta, sau ni-as prabusi in di rare. Dar lu aparl'ii er -
tentei mele ca tu neprodus de mine. Cind zic no/, accentuez mai munitalea noastra, neconfundata totusi ir.lr-un eu. ' eu-tu,
scot in relief mai mult deosebirea noastra si totodat are rul com-
plimentar al eurilor noastre.
Eu nu pot zice eJ decit dupa ce am constiinta despr^: ie. t
pronumele celui ce-mi poate deveni tu, sau a incetat pentru o vreme
sa-mi fie tu. Este manifestarea faptului ca nu fiecare persoe
ooate fi In mod simultan cu alta, tu. Dar este si manifestarea faptului,
ca despre el nu prea vorbesc singur, ci impreuna cu tine.
Deci si el imi apartine mie, sau apartine unita\ii eu-tu, fund un
complement al ei. Eu nu sint complet nici in relat,ia cu tu, ci mai am
lipsa si de relafia cu el^Fjecare ne_Jniplinim pjintr-un numar
nit al celor numiti pe rind in sau el.
Omousianitatea acestor trei persoane este la Dumnezeu perlecta.
Dumne/eu este modelul perfect al formei tripersonale omousia: s
a existentei umane, al interioritafii reciproce perfecte a celor trei
persoane.
10. Omousianitatea perfects nu poate exista decit intre subiectele
care nu treneazS dupS ele nici o povarS de caracterul lucrului sau
obiectului si intre care iubirea este perfects. Pe cmd lucrunle se
compun din parti, subiectul este un intreq necompus si nedecc -
pozabil. Un subiect nu poate cuprinde alt subiect dent intreg, fce-
tr-un crad mai mic, fie intr-unul mai mare. Dar obiectele nu pot fi
cuprinse Intreqi de un subiect, desi exists intre subiect si Jucrurile
din cosmos, sau intre toate lucrurile din cosmos, o leqatura care le
face un intreq compus. Persoanele umane nu se pot cuprinde i ele
in intreqhne pentru cS au ?i corpuri. Ele se cuprmd ca subiecte «mult sau mai put/in, pentru cS corpurile lor, desi intra * ele in
leaatura, nu-§i pot deveni intru totul interioare si de:
aceea - -
nele umane nu-si pot deveni total interioare. Crestmul piiveste^^la
trupul sau care-i apartine in qradul eel mai mare numai lm. ca] o
parte a sa, intr-un fel exterioarS a lui. O mbire dephnl^Wwi
«»«ar face ca tofi sa se inoriieasca de toti si in ce p'^te^^trupesti. iar transfiourarea trupurilor l^n niyiere introduce pec
dinciosi intr-o existenfS cu adevarat omousiamca Hris c;
md pe
. de o fiinta cu noi si transfinurat cu trupul si mtru totu urat, da
brin Sfinta Impartasanie trupul Sau.
11. Dar mai e o piedica in calea omousianit noas^ede^
Fiecare ins se trSieste pe sine in relatie n
5 i le trSieste pe acelea ca tu el Dar f eca e trai a
de acele persoane ca tu si el. Fiecare are simultan acesi eit s
e/Morlin Buber: «Ich verde am Du> tn :Ich und Dn.
H U S3 l«fi
SFtNTA TRB1ME, STRUCT URA $VP*EMBl WBlRl
:1
ot (rata mai ......t - « "rob ; ecti cee.a ce poate
j ,„,,„, „ revolt* ™**ftSf^iSSSSS5i de a ,Hta
$S« SSftfSMS^S c.m„n.»nc .pre deoseoue
,lc ,„r la car.- o il ..". Si n«om i. n . u n u.in
uwSiiiUlea fiecaruia sporeste in masura In care se desclude altera
5 ^ si a tlf se deschid lui. Numai in aceasta reciproca inteno-
tate care e o traire a subiectivltatfi cetoriafl. se intareste subaecti-
itatea proprie §i se inainteaza in oinousianitate. ..„«-*.Duninezeu este din veci si pina in veci o asttel de omousianitate
perfecta, din care ia putere si spre care inainteaza otnousianitatea su-
biectelor create. ,.,„ .
12. A fost o vreme clnd coincidenta celor opuse era socotita m-
rompatibila cu rajiunea. Oriunde intilnea o sinteza de felul acesta —si toata realitatea este asa — ratiunea o faramita in notfuni lreconci-
liabile, contradictorii.
Dar cunoasterea stiintifica mai noua a constitutfei unitar-pluralisle
a atomului si a Intregii realilaU materiale a obisnuit - ratiunea sa
uneasca" principiul distinclici si al unitatii In inlelegerea realitatfi in asa
mSsurS incit nu-i mai este de loc greu sa vada modul antinomic de a
fi al intregii realitali. Pentru ea este azi un fapt general ca jiluralitatea
jui sfisie unitalea-si-unitatea nn anuleaza pluralitatea. Este un fapt ca
phiralil a-este mod necesar intettsara unilalii sau cj unitatea se
jfiflnifesla in pluralitate. Este un fapt cfi pluralitatea menl'me unitatea
unitatea pluralitatea $i ca slabirea sail disparilia uneia din acesteainseamna slabirea sau disparilia celeilalte, inseamna disparilia vielii.
unei entitStf oarecare. Acest mod de a fi al realitalii e recunoscut azi
ca superior notiunii de odinioara a ralionalului, iar noliunea raliona-lului a devenit, sub forla realitalii, mai complexa_si antinomies. Afir-malii care se considerau odinioara ca irationale din nricina caracte-
'
mini lor ai>arenl contradictorlu, s-au recunoscut acum ca
reapta ireasca spro care trebuie sa se intinda BatfnM* c n, supra-
aUo»al care constitute destinul iiresc al ratfunii, fart ca acest de
si se instaleze de la sine in modul de functionare cpUdjan al ratft.
ci 'solieitind un continuu e'tort. ..... -„ . ,,
Acest efort spre snpraralional ca destin itiresc al raUunn in nazumla
ei de a se^nuLnla .si InUf este solicitala si de inv&tfitura enftb*
tSSS rfSSr ei nu ajunge ca sa se rWce, urcind pe iinia j-
bilitatilor ei naturale, la un rezultat intra totul cores:puny, a lor ctechne.
revSate cl e necesar ca el sa lie si un elort de depasire a posibihrt-
tSorei actuate, prin smerenie «i respect in fala datului Revelaliei.
entru ca acceptind invatatura despre Tieime prin harul «edin\ei sa
se faca-parlasa, ca de o binecuvintare, de harul intetegeru mar presu,
de rSt^ne^l unSer s^tinclia in ordinea spiritual* sint de
un alt ordin decit in planul lucrurilor naturale. Lucrunle nu au o um-
tate ntedoara indestructibila. De aceea ele stau ^i^^JSJlS-
prin elementele componente, sau se contopesc in mod indistinct. Per
soanele sint Insa in primul rind euri interioare, necompuse ?i nede-
ompozablle. Ele se Jot uni ca unitaU interioare^in^^^^ "
se piarda ca unitali. Pe culmile unei desavirsin spirituale putem cu
qeta la o omousianitate a lor, la o identitate a conlmu lulu lo trad
?ricomun ?i totusi pastrindu-se distincte. Aceasta se mtimpla in mod
mtaS£S^V^m^finm natur-ii sate, eul iese din limitarea
sa t mp"ala In ve^nicil Acolo intregul proves a rapor aru rec,
^rdeosebit de acela! ^-V^l^^t^a^^2»JS5K £ ^nezeu^IcS^litate ale ca esen.a
ei iufoirea* '. .t ci,;„{-m interioare
13. Dar faptul ca lucrunle ch.a ^ ^ 5™M '
c» eul le cu-
ca euri.e, stau intr-o contmmtate, se ara ta ace.(
Kr\ 8
unei mai mari sau mai mici asemanan
7. -P. Florensky, op. ci/.. p. 62. . , ^ pe | a ,?n|l
8.«lonl.ta Areopagilnl * SI. Maxim Ma,, «
A 1WKm
. , ra„ rnnronltat 8 CUI la In felul 1"' totul.
In,
ctua m imo, tual.
„«ll»t, cu i» -
"V1
!" "'i: :,i cuprinde total si( " 1
.''"'.
!
n..
dLt: ,' ,,, ....„.- intr-un iutrec.a n un intrecj « " -
—
•
intreguri intr-un Intreg,
I! ;'::;;;i%i cuprinde toate radacinile lucru-
n e de a ft intr-o unitate perfects, iar dupa
;rL% ,?ria\.lvl„a * furicire. lul Dumnezeu
I
a euUii uman, de
u j a tit de <i li al eului umanj
rilor in _
'5"Sj5S ^nn-eu'^-etotul cuprinde alte
e totul -si fiecare din aceste euri cuprinde pe cela-
ll nuS tatimpina din exterior, cum se intimpina
iurile o Shi. i^ sint ^eci desavir.it interioare. cum aspira
euriIe olm „es t i. Totul divin nu e mu tiplkat exterior
ca la oameni, in acest caz divinitatea n-ar maa i ^soimaJE
Snlne dcs.-.v irsit unul si totu Unl trei rnodun de a fi, fiecare mod
cuprinzind |I In sine si celelaHe moduL Fiecare este, oa s5
a, -nnivrrsul, divin infinit in mure intenoara cu celelalte
euri divine. NicJ un eu divin nu-si poate separa «umversul» sau divin
de alte euri. «Universul» divan este propriu fiecarui eu divin m co-
muniune reclproca interioara cu fiecare eu divin. .
Tetai, flind «imiversul» divin intr-un mod, cuprinde celelalte doua
moduri i\c a fi ale aceluiasi «univers», nu in sens de .perfects egali-
tati e identitate. E ca si cum un alt eu launtric eului meu ar fi
titularu] a tol ce sint eu, lara s3 incetez a fi si eu titularul a ceea ce
lutatea in|elegerii pentru noi sta in faptul ca la Dumnezeu uneu nu e titularul a ceea ce are alt eu, ca deosebit de al eului propriu,
ci al aceluiasi contimit. De aceea la Dumnezeu nu e posibil ca un eu
sa se afirme in i a ( a celuilalt eu, ci il socoteste continuu pe celalalt
ca inlocuitor al sciu . Fiecare eu divin pune in locul sau pe tu. Fiecare
de pumai in reiape'cu celalalt. Tata] nu se vede, decit ca subiect
al lirfi Ftului, nTflndu-se pe Sine in orice alta privinta. Nu se vededecit in relatye cu Fiul. Dar eul Tatalui nu se pierde prin aceasta,c3ci e aiirmat de Fiul, care la rindul sau nu stie de Sine decit ca iubitoral Tatalui, uitind de Sine. El se afirma pe Sine numai implicit, intrucit
afirma pe Talal. Aceasta este circularea (uepiyap-qaic = circuminsessio)
fiecarui eu divin in jurul altuia ca centru. Ele sint trei, dar fiecare_- —
r.|e nn e in afari 5I nepirta?8 de relafla generaia, naturals cu cele mai clnstile. Cilcl toate
cclc ce se dlsllng fnlreolalta |-r hi deosebirile propril sFnl unite, ca geniirl, prin identitallle iinl-
eraaJe si commie si sint impinse impreuna spre unitatea si Identitatea dintie ele pentru oarecareratlune generals a fliii> (Amblgua, tikuirea la cuvinlele : «Se innoiesc flrile .si Dumnezeu seficc om>). p. Florensky fop. ci/„ p. .10) spune cliiar ca cunoasterea teoretlca are si un caracterontologic: cCuPOastere este iesire reals din sine a celul ce cunoaste sou - ceeea ce e acelaslucru - o Intrare reals a cees ce e ciniosciit in eel ce cunoaste, reala unlre intre cunoscator5l CUNOJCIlt*.
I)rrukA supri ;»'
riveste numai spre celalalt, le traieste numai pe acelea. Ta
este numai pe Fiul, Fiul numai pe Talal, re
mod reciproc la eul celalalt, la un singui eu. lai lie doua
soane din Treime, recluse la una, vad numai pe a treia, redu B
toate trei numai la una. Fiecare persoana d« nu t >i
doua cite doua nu eul lor, ci pune sau pun in id.d p 1.
ascuzlndu-se asa-zicind sub acela. De aceea in car.. las se
vedea celalte. «Vezi, prin' urmare, zice Stintul Vasile eel
uneori Tatal descopura pe Fiul, alteori Fiul pe Talal. Deci toata Dum-
nezeirea (i se arata uneori in Tatal, alteori in Fiul si m Duhul» *. «<
racterul ipostasului Sfintului Duh este de a iubi stergindu-se, cum Tatal
iubeste, uitindu-se, pe Fiul in care el a pus toata oucuria sa, si cum
Fiul este iubit pentru ca se dezbraca de eul sau, ca Tatal sa se ma-
nifeste si Duhul sa straiuceasca» l0. . ,
]
Treimea este culminaUa smereniei si a jerttei iubirii. Ea reprez.
mortificarea continua a iiecarui eu, a carui aiirmare face imposibiia
unitatea desavirsita a iubirii, dind nastere individualismului. Pacatui
individualismului ne impiedica sa inlelegem deplin Slinia_Ti > ^*r,.T.^.,;
r^[a identificare a eurilor, fara pierderea de fiipi^s-TOtr
_ l0. Atirmarea eului filial prin eul patern si viceversa se manifesta
concret in faptul ca toate lucrarile Tatalui sint savirsite de Fiul si
viceversa. Asa trebuie inteleasa ideea ca toate lucrarile divine e
comune celor Trei persoane. In actul etern de reciproca punere a al-
tui eu in locul eului propriu, initiativa o are continuu Tatal. El lace
pe Fiul titularul real sau purtatorul actului de int.elepciune care rasare
in fond din Tatal. Sfintul Atanasie spune : «Apoi Tatal, cum a.
spxis
Pavel, fiind singur intelept, Fiul este inbalepciunea Luif .
.InUiam a
Tatalui de a se'socoti reprezentat prin alt eu este impltca a n actul
care se numeste in sens apofatic «nasterea» Fiulm din Tatal F u e
it de mull inlocuitor si revelator al Tatalui dar prin voia TataUn.
incit Sfintul Grigore de Nisa il numeste pe Fiul o^ «^ a Xata-
iui. «Dar eel ce vede f****™ ^^ 'J^Xsfin^cela^Tl^tiJ*^^ M-a vazut pe Mine, a vazut pe
^^Rep^eze^ea^Tatalui prin eul filial si viceversa e atit d, er-
fectS pS ca eul filial, acest alt mod de a fi al umversului i
e nascut de TataLm A ^n * Al^npre
16. Sensul najterii divine depa 5e5 te once FWJ*™**!umana. Dar de5i na 5terea Fiului e conforms ™™%*£££*necesar de existenta Lui divina, pentru ca numai mvpartasmd o
r
9. Adversos Eunomium. lib. V; P.O.. XXIX. 756 Jm».-4Ai,0. E. Kovalevaky Sat* Trinite,. In ^^^™ j 5 . S ne ale
11. Epist. ad Serapionem, P.O., XXVI, 576.
12. Contra Eunomium. lib. 11 ;P.O.. XLV, 493.
va*
Pr i
12
TA i *M **ri
i ,, liri* rlADlinfi cle plenitu
Du,
torn I
aib ''
in L ... « l de bim '' nu
toiler* 2.filial pei el.
ca «
l
cl , u divinS si cu vo.a
iinu I se te
,,,e- «fiin< este pururea hi Dum-,eJ!jeu caea rata al unui llel de
nezeuce), «e; d, ml vrea
'V pit , iarvolnd ,i putlnd, er firesc
ru -ffnic « vol«fte binele. ». Fiul pro-1
, cr ,„l, Dai El e nas-
,e din i|d ldtcilui*. vexis_
e
d ^nu a poate avea un singui eu. umai a*a e cunoscuta §i
Sta asta plenitudine, true ,umui pn;. aceasta eaeo
"tate depli luaia. De ul e pentru latal si eel prin care
e. caci Fiul e chipul rea eierna a Talului. Fiul
e .ciunea Tataiui, e Cuvintul Iator al plenitudUl i Liu. pre-
;,, s, este i rul »teh iuni si al vmtului revelator.
IDe a< . se obisnuieste s e considere nasterea Fiului din
latal ca qindirea|
are Tatal d< re sine insusi, lar Fiul ca un
,chip , Te spun unii Parlnti orientali, sau ca Logosul
lea (**k) patera*. Pesigur, in «existenta cu adevarat exis-
, di orice act e substantial, e pSrtas de existenta. La Dum-
nezeu qmdirea nu e una si existenta alta. Gindindu-se p sine, Fatal
se redu| i i| . fara sa se du ca Uinta. Gindindu-se pe
sin< 1 se cu ste pe sine si ca eel ce gindeste si ca eel gindit, cu-
m e si riveste pe Fiul, «Ac ;rul» ipostatic, adica pe sine
i alt eu, sliind B in acelasi timp ca i/.vorul acestui «chip»
perfect al Sau.
18. ScriitomI elvetfan Ramuz a spus «exprimer e'est agrandir*. Dar
exprimarea este o gindire comunicatS. De aceea chiar gindirea "ma-
rc * realitatea gindita. Pe de alta parte eel ce mareste lucrurile prin
gindire, se mareste si P ine usi. Dumnezeu ins3 nu numai mareste
e existente prin gindire, ci le si creeaza. De altfel insasi raa-
rirea unei realit.iti prin gindire este o oarecare creare prin ceea ce
ideste lucrului g 1 din sine, fara a-1 priva de o origi-
nalitate a lui si fara a se imputina pe sine. Tatal gindind creeaza lu-
I tgott it Nis*. Contra Eunomlum, III VIII j P.G. XLV, 789.
I ttt. al Re I90I I. p. 67. .
ci daca o si vrea a ndu-le dl
sa
jar in i>. pil d 1 atfil gin-
Aceasta e - »•! ira<i
pei ite din iubirea
imfim imult un altul ne sporeste pi gindirea
i it de mult ne mod -i in bine, ne «re— si confirm pe Stall s-
tenia tot mal sporita si mal inaltfi pi i imag atfa gindiri
( i-o ( omunic. In i ip ma spore
Constiinta mea, deci si e istenta mea In gradul superior 6*-
constienta, i• conditio] 5 de contjnutul ndtt al altuia
spune cS si Dum ieste fiinta suprema, deel si constienta prin
faptul ca E leste, adica e un cm care gindeste un alt eu, un eu a
carui constiinta e plinS vesnic de alt eu. Fara sa ti deventt cindva
prin aceasta 'lata si Fiu, este vesnic lata si Plu prin aceasta gindire
iubitoare comunicata.
Purcederea Sfintului Dull din Tatal si relat,ia lui cu Fiul
1 Tatal nascind pe Fiul prin gindire, il si iubeste. Di itea e
-un act etern, unic §i intreit in mod simultan, un act unic intr-o coi -
tinua intreire, adica Tatal gindindu-se sau nascmdu-si diipul bau si
iubindu-se sau iubindu-si chipul.r*»-.M»-« t*\s\ la
Aceasta inseamna o dubla autoraportaje a lui Dumnezeu Talal la
Sine, care, pentru ca e la Dumnezeu, e o raportare ipostatica sau
;
la De alt e cunoasterea sau constiinta insasi nu poate avea loc de
n raporure. In orice eunoastere, 5i deci in constiint? t^Qfid.mrlira ne de o parte un confmut deosebit de eu si totoaata iv
e^utu?a ontoloqka cu eul. Mai mult, in raportare, fiecare il >
mod dUect;pe celalalt si numai indirect pe sine. Tatal se cunoas e pe
Sne t Fuul si Duhul^Aici apaie smerenia -suprema a dragosta-
Piem2
e
'Comunlunea a doua euri e necesara penlni a «nitu[
extetentei dar nu e suHcienta. Ea,
se tra,
^
[XVXs^T. -
trei euri. Comumunea m doJ„esle 9 1 e
^ ? "" '^.ei unui a l ea.
DacS eul «ra drmeijs.une poate rep «e« <-'
. (ia eu-lu ca o llnle de la miulta a u .al trei ea P v^
nCm se-««aafi«ss^t^.Ti'refr-a/r'.unlcul ^iu a, unlcuU, 1
de ttait- «re e*«e "^M,5.0 3 ,. a ai , a ,oEie: .Obiec.u, czrtj
clrculatla lor dinamlcfi rcvcleazS Intr-un
dc Saint Er6nte», Paris. Juin juillei. 1961, ar. W).
S. T.
A*
*
tni butih14
ft
**' '
c #™ Ttfitftl si Fiul orice inteles
!?S&S lor dole gene-
i ;, rea celor dole gene
I ,i Numai pentn. cl a
n™ne?iu ei? icfi craarea unei lumi nume-
•;;'.',, nW^leiubirea divinS to alto- ••
ii"" I"" 1 jMa l nentiu ca fiecare vede pe
KfilJE Sivitate de vis, ateorbirea a
tin eu Inchis In staj iml"!j?"° L altcinevs pastreaza si ea inti-o
llolli euri mi. o-''''-VTn ui M..U de vis, al unei incerh-
oarecare mSsurf caraclc.nl .
neiJ nedeplina unilate intre-
<ie'r
1 " S'JS fteSnie de ce?alalt, ..
pe de alta parte
ini . ,„ ti ,,are din «e dmo lace .
un ^ ^^ iubim
si se deride prin sine. Dar acest mod inseamna la Dumnezeu cei
Sf cons rnoa de pditet* o subiectivitate obiecUva sau o obiec-
nW obiecttv-subiect^
rreilea. Al Treilea reprezinta «obiectul», intreg «ob,ectul» exi: te ei
re nu este si al deplin dedt in comumunea a dona euri. Dar la pum-
n , totul e la modul ejdstenjei perfecte de subiect. Deo si «obiec-
tul» e tot subiect, chiar daca detine local obiectului._
>
Al Treilea detime rolul obiectului numai prin faptul ca-i uneste
pe eel doi in .sine, prin faptul ca e recunoscut in comun de cei doi si
prilejuieste bucuria lor comuna de a-1 cunoaste si avea. Detine rolul
lulul. pentru ca cei doi depttfi
al treilea, fa, tn care se maru a pleni
adevarului. Se poate spune ca <K In al It
sublectivitatea lor inu e d con Ea u»r
tiva, kdevarata, prin Intilnirea in «obiecluU lor c are es. \\
5 Al treilea Implineste rolul sau de «o1,de oi
faotul ca pazeste pe cei doi de a se confunda Intr-o unitaU
prb exclusivilatei iubirii intre ei. Iubind pe *1 doilea, and nu u-
iea l treilea si prin aceasta e retfnut de la conlundarea cu al
Acelasi rol il are al treilea .fata de al doilea. La oameiu ace<
seamna o oarecare detasare a unui eu din vra a abisala a celmlc
pe tea liecare S3 se gindeasca la al treilea. Deci altreile,
constiinta in iubire §1 caracterul personal distinct a Iiecaruia i ce
do" Dar de la al treilea, devenit pentru unui sau altul din cei
oiea cefdoi revin la comuniunea intre ei. CKcl intre tirnp,
fieeare a
luat fata de celalalt functiunea celui de a treilea. Revemrea a
ca o reaprindere a iubirii, imbogafita prinlr-o noua rrfk stlel al
treilea are in principiu rolul unui factor de reaprindere a iubirii 51 de
soorire in iubire a subiectelor umane.i«Kirii
in al treilea coincide cu qonlirmarea sutoiechvi an «ta *>i to
'ISntt Cad evistenta confirmala ca adevar e existenta traita nu
:
de un subiect sau de mai multe subiecte i/olate, ci de doua'
h c
Uomut hf rapo
Urtarea la al treilea De aceea «.poate drfuu
-;
acest mod de trai
r^.^ Uud]
tenlS, pen^Smarea celor doi in e^,^ treUea£
i-
tot ce mai poate fi dincolo de doi, toa rea Utea i„ ca.
: firma cei doi. Al patrulea e Si el uot un a tieiiea
rea nu cunoaste decit trei Pe^a^fl^U* „Ssau a relatiei eu-tu. nu se poate^ merge pn al m
.treilea, pentru ca nu are unde:« ^i^JSuri h Ei
«Vo.i fi intrebat : «dece exista tocrnai ^ei lpos i
{
numarul «trei» ca de unui imanent ^™\^Stf,pot exista mai PuUn ca trei caci numa trm ipost
din vesnicie ceea ce smt. Numai m u
m
\^a ce
r
tionate, care pot ii sau pot sa nu I. pentru SUbleCtul ,
348Pr . Prof. OUMITM StANlLOAB
- p* ?u«ki:^ri.""">riu *
ifi
mai bine s3
jfj
,
uni.." sp~ ?f^sr,
7. Am vfizut ca
ire nu Jiuaiai leaga pESSiwt«a!£S¥:punte
[el trei-
irc nu iiuu.a. —a- r-
jne Jace cn inereu si se rea-
a, chemlnd pe unul <in ce do «| re s• . intre ei . La Dum-
prindi rui In fiecare ^ «» *»^J** intensitate continua. Aceasta
,,zeu. Duhul tine aceast MblieI
J
|Jolriv e$ te cu inielegerea
pozitle ?acest rol al eel i de a^ «*e
^tre cei doi vie 5» deci
lui C a Duh, sau ca Via^ care "c at pe puhul Sfint «Viata