,ACWELINE KELLY Seria CALPURNIA TATE O oEscoPERrRE NEoBT9NUTTA volumul 1 r tfr editura rao
,ACWELINE KELLY
Seria CALPURNIA TATE
O oEscoPERrRE NEoBT9NUTTA
volumul 1
rtfr
editura rao
CAPITOIUI 1
Oriqrneo speciilorCAnd un tdnir naturalist incepe si studieze un grup
de organisme necunoscute lui, inigial este nesigur in adetermina ce diferenge si ia in calcul... nu qtie nimic
despre suma ;i tipul variabilelor grupuluiin cauzd....
DARWIN, Origirua speciil,or
Pani in 1899, invifaser[m si imblinzim intunericul, dar
nu qi canicula din Texas. Ne trezeam pe intuneric, cu ore bune
inainte de risirit, cind orizontul era doar o diri indigo, iarrestul cerului era negru ca ticiunele. Ne aprindeam felina-
rele cu gaz qile ciram in fafa noastri ca pe nigte mici agtri
liciritori. Pani la prdnz, era de lucru c6t pentru o ziintreagL.Atunci, cdldura ucig[toare ne alunga pe tofi in casa mare,
cu obloanele trase, unde ne intindeam in camerele cu tavane
inalte, ca niqte victime asudate. Remediul de varl obiqnuit al
mamei, stropirea ceargafurilor cu parfum ricoritor, funclionadoar pentru o clipi. La ora trei dupi-amiaza, c|nd trebuia sine sculim iar, temperatura era inci ucigitoare.
Cildura era insuportabili pentru toli locuitorii dinFentress, dar femeile erau cele care sufereau cel mai mult incorsetele gi jupoanele lor. (Eu eram inci prea mici pentru
7-*€$<e.-
JACQUELINE KELLY
aceasti anume formi de torturi feminini.) igi scurtau intre-
vederile ;i oftau incontinuu, blestemau ci.ldura gi pe birbafii1or, pentru ci le tirAseri in Caldwell ca si planteze bumbac
gi nuci pecan gi si creasci vite. Mama renunlase pentru o
weme la accesoriile sale pentru pir, care includeau un breton
fals gi o megi din pir de cal, platforme pe care, in fiecare zi,
construia din propriul pir un munte elaborat. in zilele in care
nu aveam musafiri, iqi biga capul sub cigmeaua din bucitiriegi o lisa pe bucitireasa noastrl, Viola, si toarne api pAni era
udi leoarci. Ni se interzisese prin ordine clare si ne amuzimvdzdnd aceastii priveligte ineditd. Pe mlsurl ce mama renunfa
la demnitatea ei in fa(a cilduril, am descoperit (gi tata de ase-
menea) ci era de preferat siL ne ferim din calea ei.
in vara aceea aveam qapte ani. Eram singura fati intr-ofamilie cu $apte copii. Vi putefi imagina o situalie mai rea?
Numele meu este Calpurnia Tate, dar pe atunci toati lumea
imi spunea Callie Vee. Eram la mijloc, intre trei frafi mai
mari - Harry, Sam Houston qi Lamar - gi trei frafi mai mici -Travis, Sul Ross gi bebeluqul |im Bowie, cd,ruia ii spuneam |.8.Biielii mai mici reu$eau si doarmi la prinz, culcagi uneori
claie peste grimadi precum nigte cilelugi transpirafi. Birba(iicare veneau de la cimp gi tatil meu, odati intors de la biroul
siu de la fabrica de bumbac, dormeau de asemenea, dar mai
intii se stropeau pe veranda adormiti cu g[le[i din tabli pline
cu api ciliie de frntini, pentru ca apoi si cadi ripuqi inpaturile din frAnghii.
Da, cildura era ingrozitoare, dar in acelagi timp mi-a adus
libertatea. in vreme ce restul familiei se foia qi mofiia, eu imicroiam drum in secret spre malul rdului San Marcos gi mibucuram de zilele lipsite de gcoali, fbri fra[ii mei bigiciogi gi
frri mama. Nu primisem permisiunea si fac asta, dar nimeninu-mi spusese si n-o fac. Am scipat flri si fiu prinsi pentruci aveam camera mea la capitul holului, degi frafii mei stiteau
8-.€.i*.ee"-
O descoperire neobiqnuitl
la un loc gi cu siguran{i m-ar fi pArit intr-o clipiti. Din citeimi puteam da seama, ista era singurul avantaj de a fi fatd.
intre casa noastrd qi r6u era o parceld de cinci pogoane
de s[lb[ticie, cu plante care creqteau dup[ voia lor. in modnormal ar fi fost un calvar s[-mi croiesc drum prin ea, dar
clienfii obiqnuili - cAini, clprioare, frafi - ftcuserl o potec[ingust[ printre toate tufele acelea ingrozitoare qi lepoase care
erau cdt mine de inalte qi care mi se agdlau in pdr qi de gor!
in weme ce m[ strecuram printre ele. Apoi m[ dezbrlcamqi frceam pluta pe spate, invlluit[ numai in cimaqa de corp
care tremura ugor in jurul meu din cauza curenfilor r0ului,
bucurindu-md de rdcoarea apei care curgea pe l6ngi mine.
Eram ca un nor al rdului, rotindu-md incet in v0rtejurile apei.
M[ uitam in sus la pupele omizilor care atdrnau in frunziqul
luxuriant al stejarilor aplecali peste r6u. P6reau sd md imite,plutind in propriile lor bule de fes[tur6 pe fundalul cerului
Axcoaz.
tn acea var[, to]i blrbafii, cu excepfia bunicului meu,
Walter Tate, iEi tdiaser[ p6ru1 scurt qi iqi rdseserd b[rbilegi mustifile. in prima s6pt[mdn6, pdnl ne-am obiqnuit
cu bdrbiile lor palide Ei slabe, arilta,u ca niqte salamandre
dezbrdcate qi oarbe. in mod ciudat, bunicul nu era deranjat
de cilduri, in ciuda b[rbii lui bogate Ei albe, care ii ajungea
pdnd pe piept. Susfinea cd asta se datoreazi faptului ci era unbirbat cu obiceiuri clare qi moderate, care nu servea niciodatiwhisky inainte de prdnz. Haina lui veche qi mirositoare, cu
coadl de rindunici, era complet in afara modei la momentul
acela, dar nici nu se gAndea si se desparti de ea. Degi mena-
jera noastri Sanluanna o freca regulat cu benzen, haina igi
pistra mereu mirosul de mucegai gi acea culoare ciudati care
nu era nici negru, nici verde.
Bunicul locuia sub acelagi acoperig cu noi, dar era oprezenll mai degrabi incelogati. De multl vreme l[sase
9
JACQUELINE KELLY
afacerile familiei pe mdna singurului slu fiu, tatil meu, AlfredThte, gi igi petrecea zilele ocupindu-se de ,,experimente" in
,,laboratoruf' siu din spatele casei. Laboratorul era doar unhambar vechi, in care, odati, dormeau sclavii. Cdnd nu se afla
in laborator, era ori pe afar| ciutAnd specimene, ori aplecat
asupra weunei cirfi intr-un coll obscur al bibliotecii, acolo
unde nimeni nu indrlznea si il deranjeze.
Am intrebat-o pe mama dacl imi pot tiia pirul, care imiatirna intr-o coadi groasi qi udl pe spate. Mi-a rispuns cinu, n-avea chef si mi vadi alergind ca un silbatic. Mi s-a
pirut complet nedrept, asta ca si nu mai zic despre cilduri.Aga ci am niscocit un plan: si tai cAte doi centimetri de pir infiecare siptimdni - doar atAt - astfel incit mama si nu vadi.Nu ar fi observat pentru ci urma si mi camuflez cu bune
maniere. Cind mi deghizam intr-o domnigoari cumsecade,
de cele mai multe ori scipam de atenfia ei directi. De obicei
era copleqiti de treburile obignuite ale casei gi de zarva nein-
cetati a frafilor mei. Nu ali crede cit haos gi citi giligie pot
face qase frali. in plus, ci'ldura ii agrava durerile de cap qi aqa
amelitoare, gi avea nevoie de o linguri intreagi din Amestecul
de Legume al Lydiei Pinkham, cunoscut ca fiind Cel Mai Bun
Purificator de Shnge pentru Femei.
in acea noapte, am luat o pereche de foarfece pentru
broderie qi, cu emofie qi inima bltAndu-mi puternic, amtdiatprimii centimetri. Am privit smocul de plr moale din palmI.Mi sffSduiam si-mi imbrSliqez viitorul din str6lucitorul Secol
Nou, care era la doar c0teva luni distan!6. Mi se pilrea cd era
un moment cu adevirat mArE. in noaptea aceea nu am dormitdeloc bine, gdndindu-m[ cu fric6la dimineala urm6toare.
A doua zi am coborAt la micul dejun findndu-mi risu-flarea. Cletitele cu pecan aveau gust de carton. $i qtili ce s-a
intdmplat? Absolut nimic. Nimeni nu a observat citugi de
pufin. Asta m-a linigtit, dar mi-am zis ,,Ei bine, nu aga e mereu
10
O descoperire neobiqnuiti
in familia asta...?" De fapt, nimeni nu a observat nimic decitpatru siptimani qi opt centimetri mai tirziu cind, intr-odiminea[i, bucitireasa noastri Viola mi-a aruncat o privirepitrunzitoare. Dar nu a spus nimic.
Pe Ia jumitatea lui iunie a fost atit de cald, incit mama, intimpul cinei, a lisat stinse lumAnirile din candelabru. Ba mai
mult, ne-a scutit pe Harry gi pe mine de lec{iile de pian pentru
doui siptimAni. Ceea ce era destul de bine. Harry transpirapeste clape, aga ci pe la Menuet in Si partitura era neclar6.
Nimic din ceea ce incercau mama sau Sanluanna nu reuqea
si redea strilucirea fildegului. in plus, profesoara noastri de
muzici, doamna Brown, era o fosili, iar calul ei decrepit tre-
buia si-i tragl cirula cinci kilometri, tocmai din Praire Lea.
Probabil ci s-ar fi pribuqit amAndoi pe drum gi ar fi trebuitucigi. Daci ne gindim pufin, ne era o idee tocmai rea.
Tata, afldnd c[ vom pierde lecliile, a spus:
- Mai bine aga. Un biiat are nevoie de lecfii de pian aga
cum un $arpe are nevoie de o fusti cu volane.
Dar mama nici nu voia si audi. iqi dorea ca Harry, lagaptesprezece ani, cel mai mare biiat al ei, si devini un gen-
telman. Pldnuia ca la implinirea vdrstei de optsprezece ani
si il trimiti la universitate, in Austin ,la optzeci de kilometridistanfi. Conform articolelor de ziar, la universitate erau
cinci sute de studenli, dintre care gaptesprezece domnigoare,
cu insolitorii lor, la $coala de Arte Liberale (de unde aveai de
ales intre mrzicd, englez| sau latind). Planul tatei era diferit;el voia ca Harry si devini om de afaceri si, intr-o buni zi,
sI preia fabrica de bumbac, livezile de pecan qi si se alituremasonilor, la fel cum ficuse gi el. Totuqi, tata nu pirea sicreadi ci lecliile de pian sunt o idee rea pentru mine, asta
presupunind c[ se gindise vreun pic.
Pe la sfbrgitul lui iunie, Indicatorul de Fentress raporta o
temperaturi de 410C pe stradl, in fala biroului ziarului. Nu
11-.-=e*<q."-
JACQUELINE KELLY
mentiona insl care era temperatura la umbrl. M-am intrebatde ce nu, de vreme ce niciun om intreg la cap nu ar fi stat
mai mult de o secund[ in soare, poate numai ca sE desco-
pere cea mai iute cale spre urmitorul petic de umbrI, fie elsub un copac, gopron sau chiar un cal. Mi se pirea ci pentrulocuitorii oragului ar fi fost mult mai utili temperatura de
la umbri. I-am scris editorului o scrisoare subliniind acest
aspect Ei, spre surpriza mea, ziarul a publicat-o in siptiminaurmitoare. Spre gi mai marea surprizi a familiei mele, ziarula inceput de asemenea si dea qi temperatura la umbri. Citindci la umbri sunt doar 350C, cumva ne simfeam ceva mai bine.
Brusc, ne-am trezit invadafi de insecte, atat afare, cdt qi incas5. Cosaqii sireau in valuri de sub copitele cailor. Licuriciiau ieqit in numdr atdt de mare, incdt nimeni nu-Ei aminteao var[ cu un spectacol mai luminos. in fiecare sear[, frafiimei qi cu mine ne adunam pe verandi qi fEceam concurs sIvedem cine observ[ prima lic[rire. Aveam parte de multiexaltare qi chiar onoare in caqtigarea lui, mai ales dupd ce mama
a luat din coqul ei de cusut o bucat[ de mitase albastri Ei a
tEiat din ea un medalion pe care l-a decorat cu alte panglici.Printre durerile de cap, brodase pe el cu fir auriu ,,PremiulLicuriciului Fentress". Era un premiu elegant qi mult rdvnit.C6qtigitorul il purta p6nd seara urmdtoare.
Furnicile invadaserd bucitlria ca niciodati gi o torturaupe Viola. Mirqiluiau in forma[ie militari printre cripiturileminuscule din podele si ferestre, indreptindu-se direct spre
chiuveti. Lupta Violei cu insectele se dovedi zadarnici. Erauinsetate gi nu puteau fi oprite. Priveam licuricii ca pe o recom-pensi, iar furnicile ca pe o molimi gi pentru prima dati m-amintrebat de ce facem aceasti distinclie. Toate erau creaturicare incercau si supraviefuiasci secetei, la fel ca noi. Eramde pirere ci Viola trebuia si inceteze gi si le lase in pace, dar
t2-"€.l&<<"-
O descoperire neobi;nuiti
m-am rdzgdndit cdnd am observat ci piperul negru din salata
su ou nu era deloc piper.
in vreme ce anumite insecte ne invadaserd, algi locuitoriobignuili ai propriet[fii noastre, cum ar fi r0mele, dispIruserl.Fraf,i mei se pldngeau de lipsa viermilor pentru pescuit qi de
cdt de greu era sE sapi dupl ei in p5m6ntul tare qi uscat. Poate
vi intrebafi dacd rdmele pot fi dresate. O sd vd rlspund eu:
e posibil. Pentru mine, solulia era evidentl: rdmele apdreau
mereu atunci cdnd ploua qi era destul de simplu sd faci nigte
ploaie pentru ele. Am cdrat o gdleatd din tablS plini cu apiintr-o zoni cu umbr[ de pe cele douS hectare de praf ale
proprieti(ii noastre gi am virsat-o in acelagi loc de cdteva oripe zi. Dupi cinci zile, trebuia doar si mi duc acolo cu gileata
mea, iar rAmele, atrase de paqii mei gi de promisiunea ci voravea ap6, iegeau la suprafafi. Le adunam gi le vindeam luil^amar cu un penny duzina. Lamar m-a tot bitut la cap si-ispun unde le gdsisem, dar nu am vrut. Totuqi, i-am dezvdluitmetoda mea lui Harry, favoriful meu, fa![ de care nu puteam
ascunde nimic. (Ei bine, aproape nimic.)
- Callie Vee, a spus el, am ceva pentru tine.
Apoi, s-a dus la biroul siu gi a scos un carnefel de buzunar,
legat in piele rogie, pe care erau marcate cuvintele ,,Suvenirdin Austin'.
- Uite, a spus. Nu l-am folosit niciodatl. Po{i sI scrii aiciobservaliile gtiinlifice pe care le faci. Egti un adevirat natura-list in devenire.
Ce anume era un naturalist? Nu eram siguri, dar am decis
sa imi petrec intreaga vari fiind unul. Daci asta insemna siscrii doar despre ce vedeai in jurul tiu, era ceva ce puteam
face. in plus, acum ci aveam un loc al meu si notez lucruri,vedeam lumea cu ochi noi.
Primele note scrise au fost despre ciini. Din cauza cildu-rii, stiteau atAt de nemigcafi in praf, incit pireau morfi. Chiar
13
-"€.&<e.-
IACQUELINE KELLY
gi atunci cand frafii mei, de plictiseali, ii impungeau cu be{e,
ciinii nici nu se oboseau si ridice capul. Se trezeatr doar citsi bea apd, apoi se pribuqeau la loc, ridicind nori de prafinjurul lor. Pe Ajax, c6.Linele de vinitoare prefuit al tatei, nu-lf[ceai si migte nici micar trigand cu pugca la un doi pagi
de botul lui. Stitea intins, cu gura deschisi qi mi l6sa si iinumir dinfii. Astfel am descoperit ci cerul gurii la ciine are
protuberanfe pronunfate, orientate spre gAt, astfel incAt, nuincape indoiali aici, si incurajeze trecerea prdzliagltate intr-osinguri direclie, qi anume cea a CINEI. Am scris toate astea
in carnelelul meu.
Am observat ci expresiile de pe fa{a unui ciine sunt date
mai ales de migcarea sprdncenelor. Am scris ,,De ce au cAiniisprdncene? De ce au cAinii nevoie de sprAncene?"
L-am intrebat pe Harry, dar nu gtia. A spus:
- Du-te gi intreabi-l pe bunicul. El gtie lucruri dintr-astea.
Dar nu am vrut. Bitrinul avea propriile sprincene stufoa-
se qi ameninfitoare, aseminltoare celor ale unui dragon, gi
era o figuri prea impunitoare, de care nu-mi venea si mi agi!ca un prunc. Nu-mi aminteam si-mi fi vorbit direct weodatigi nici nu eram siguri ci imi gtie numele.
Mi-am concentrat atenlia la pisiri. Din anumite motiveaveam o grimadi de pisiri cardinal in acel an. Harry mIintriga cind imi zicea ci era o recolti buni, ca qi cum am fimuncit si culegem corpurile lor colorate gi vesele, apoi sI leagezlm in copacii care se aflau de-a lungul aleii din pietrig ca
pe nigte ornamente de Criciun. Dar din cauz| cL erau atdt de
multe gi seceta impulinase hrana lor obignuiti, seminlele gi
fructele de pidure, masculii se luptau furios pentru posesia
fiecirui dud. Am gisit un mascul mort, mutilat intr-o inciierare.O imagine surprinzitoare gi tristi. Apoi, intr-o dimineafi, o
femeli a venit si se ageze lingi mine, pe scaunul din richitide pe verandi. Am inghelat. Ag fi putut si intind mina gi si
t4-.+5i#"-
O descoperire neobiqnuiti
o ating. Din ciocul ei galben deschis atdrna o gAlmi de culoaregri-maronie. Pdrea un pui de goarece, cdt un degetar, mort sau
pe moarte.
Cand am povestit despre asta la cin[, tata mi-a zis:
- Calpurnia, pisirile cardinal nu minAnci goareci. Ele se
hrS.nesc cu plante. Sam Huston, dd-mi, te rog, cartofii!
- Da, ei bine, spuneam gi eu aga, domnule, am zis incet gi
apoi m-am infuriat c[ nu avusesem curajul si apir adevirulpe care il vizusem cu ochii mei.
GAndul c[ pisirile cardinal erau impinse spre un astfel
de comportament nenatural mi ingrozea. Urmitorul pas era
canibalismul. in seara aceea, inainte sd mI duc la culcare, am
Iuat o cutie plini cu oviz din grajd gi l-am impriqtiat pe alee.
Am scris in carnefel: ,,Cite pisiri cardinal vom avea anulriitor, daci nu e suficienti mdncare? Amintegte-{i si numeri".
Apoi, am scris in carne(elul meu ci in vara aceea aveam
doui feluri foarte diferite de cosagi. Unii erau mici, verzi ca
smaraldul gi foarte rapizi, cu pete negre pe spate. Pe ici, pe
colo erau unii imengi, galben-deschis, de doui ori mai mari qi
lenegi, strilucitori qi atAt de gragi, incAt culcau la pimint iarbaatunci cdndaterizau. Nu mai vizusem dintr-dgtia pini atunci.Am interogat pe toati lumea din casi (in afari de bunicul),pentru a afla de unde apiruseri aceste ciudate specimene gal-bene, dar nimeni nu gtia si imi spuni. Niciunul dintre ei nuera cit de pulin interesat.
Ca ultimi speran[i, mi-am adunat tot curajul qi m-amindreptat spre laboratorul bunicului. Am dat la o parte pinzagroasi care servea drept ugi gi m-am oprit tremurind in prag.
$i-a ridicat surprins privirea de la tejgheaua unde turna unlichid maro, ciudat, in varii pahare qi retorte. Nu m-a invitatsi intru. M-am balbait spunindu-i problema mea despre
cosagi, in timp ce el mi privea ca gi cAnd nu gtia de unde simi ia.
15-.'=}#"-