-
Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 1
Poezie
Pierre Albert-BirotMihai DuþescuDan IonescuMarin Sorescu
Prozã
Eseu
Carmen FiranMircea Daneliuc
Ion FloricelAdrian Sângeorzan
Irina MavrodinMonica Spiridon
Marian Victor BuciuIon Buzera
Ovidiu GhidirmicIoan Lascu
Constantin M. Popa
cmyk
Inedit: Marin Sorescu p. 11
FloreaFIRAN
Carte eveniment: Gabriel Coºoveanu despreIrina Mavrodin
p. 4
Teatru: Ion Parhon Festival dedicat Actorului p. 26
Revistã de culturã fondatã la Craiova, în 1927, serie nouã,
acreditatã de CNCSIS
Românesc
Gheorghe Chiþu
Continuare în pag. 3
Serie nouã Anul VINr. 6 (58) 2008
ScrisulRomânescScri lsu
SR
Jurnal inedit III
Florin Rogneanu PictorulIulian Segãrceanu p. 28
CraiovaAleea Personalitãþilor
Cãrturar erudit, poet, gazetar ºipublicist, om politic,
GheorgheChiþu reprezintã una dintrepersonalitãþile de seamã pe care
Craiova le-adat culturii româneºti. Face parte dintr-o familiede
intelectuali craioveni, Maria P. Chiþu fiindprima traducãtoare în
limba românã a DivineiComedii de Dante (apãrutã într-o ediþie de
luxîn tipografia Samitca din Craiova), LucillaChiþu, scriitoare,
autoarea cunoscutei Legendea Craioviþei.
Gheorghe Chiþu s-a nãscut la 24 august 1828în comuna Oboga de
Romanaþi, astãzi judeþulOlt. Tatãl sãu, negustor ardelean stabilit
laCraiova, citea pe Homer ºi le explica celorprezenþi, vorbea
greceºte ºi citea carteelineascã. Clasele primare ºi o parte din
celesecundare le urmeazã la ªcoala Centralã dinCraiova, actualul
Colegiu Naþional Carol I,sub supravegherea lui Ioan Maiorescu,
prietenbun al tatãlui sãu. Fiind remarcat de caimacamulI. Bibescu,
este trimis sã-ºi continue studiile laColegiul Sf. Sava din
Bucureºti, iar laabsolvire, pentru scurt timp, funcþioneazã
caprofesor al prestigioasei ºcoli. În timpulrevoluþiei de la 1848
Comitetul revoluþionar dinCapitalã îi acordã mare încredere ºi-l
trimitecomisar de propagandã în Oltenia.
Dupã înfrângerea revoluþiei pãrãseºte þara,stabilindu-se pentru
o perioadã la Viena, iar din1850 devine student la drept. La Viena,
pãtrunsde ideea daco-românismului, ca mai toþi tineriiintelectuali
români veniþi pentru studii, scrie ºipublicã broºura Oracolul
anului 1851, în careîºi exprimã sentimentele sale patriotice,
pentrucare face câteva zile de închisoare. Tot înaceastã perioadã
traduce ºi drama Evreica dinAlgeria de Th. Gautier ºi Noël Parfait
ºi asistãla concertul dat la 19 iunie 1853 de Lud. Weist,când
melodiile româneºti Cântecul Jianului ºi
Cãluºarilor fac sã exalte sala. Atunci scriecunoscutul Sonet la
d-nul Lud. Weist, publicatîn Vestitorul românesc, al lui Zaharia
Carcalechi(1853) ºi reprodus de G. Bogdan-Duicã înSemãnãtorul din
30 aprilie 1906, nu atât cavaloare artisticã, cât mai ales pentru
faptul cãeste unul dintre cele mai vechi sonete româneºti.Sonetul
respectiv a atras atenþia ºi lui NicolaeIorga, apreciindu-l în mod
deosebit.
Luându-ºi licenþa în drept (1853), tânãrulGheorghe Chiþu se
reîntoarce în þarã, la Craiova,unde, la 22 aprilie 1857, scoate
ziarul VoceaOltului (cu nr. 6 îºi schimbã numele în Oltul),jurnalu
politicu litterariu, în care actul Uniriiºi-a gãsit un puternic
ecou ºi care urmãrea creareaunui climat spiritual favorabil
dezbaterii literaturiiºi promovãrii condeielor locale.
Periodicul beneficiazã de colaborarea lui TomaStrâmbeanu ºi a
poetului Nicolae Nicoleanu, careºi debuteazã în paginile ziarului,
dar mai ales decolaborarea lui Gheorghe Chiþu care, în
Cânteculolteanului, se prezenta Oltean mândru ºi voinic/Fãrã fricã
de nimic (Oltul, nr. 12). Prin materialeleconþinute, publicaþia a
contribuit la trezireaconºtiinþei naþionale, furnizând un bogat
mate-rial informaþional. Articolul-program semnat deGheorghe Chiþu
la apariþia periodicului, ºi cel cutitlu Asupra dorinþelor
naþiunii, ca ºi publicarealistei cu deputaþii în Divanul ad-hoc al
ÞãriiRomâneºti, au avut o mare importanþã înatmosfera entuziastã
din timpul Unirii.
Alãturi de versurile patriotice, Gh. Chiþusemneazã ºi foiletoane
satirice, cronici teatrale ºiartistice. Bun prieten al lui B. P.
Hasdeu, îl numeºtepe acesta director general al Arhivelor Statului
ºipublicã în revista Columna lui Traian câteva notefolclorice care
îi dezvãluie cunoºtinþele saletemeinice despre tradiþie ºi limba
popularã(Cuvinte creºtine în limba românã).
Când un popor jurã a-ºi apãra virtutea, hotãrâreanu este alta
decât sã visesze sau sã moarã liber.
Gheorghe Chiþu
Prt
retu
l lu
i G
heor
ghe
Chi
þu d
e C
arol
Pop
p de
Sza
thm
ary
-
Scrisul Românesc2 Nr. 6 (58) s iunie 2008
Scrisul Românesc
Evenimente culturale
Revistã de culturã
Rom
ânescS
cril
suSR
Cuprins
Fondatã la Craiova, în 1927,Serie nouã (din ianuarie 2003)
Acreditatã de CNCSIS
Apare sub egidaFundaþia Revista Scrisul Românesc
în parteneriat cu Gazeta de Sudºi
Primãria Municipiului Craiovaºi A.F.C.N
REDACÞIA
Redactor-ºef:FLOREA FIRAN
Secretar general de redacþie:GABRIEL COªOVEANU
Redactori:FLORENTINA ANGHELIRINA CUCUCOSMIN DRAGOSTEMIHAI ENEDAN
IONESCU
Redactori asociaþi:FELICIA BURDESCUMONICA JOIÞAION PARHONFLORIN
ROGNEANU
Colegiul redacþional:ADRIAN CIOROIANUANDREI CODRESCUDANIELA
CRÃSNARUIRINA MAVRODINEUGEN NEGRICINICOLAE PANEADUMITRU RADU
POPADUMITRU RADU POPESCUMONICA SPIRIDONINA VOINEA
Corecturã:CLAUDIA MILOICOVICI
Prezentarea artisticã:CRISTINA CORNELIA MARCU
Redacþia ºi Administraþia: CraiovaCont:
RO03BRDE170SV21564261700Telefon: 0722753922; 0351/404.988E-mail:
[email protected]: www.revistascrisulromanesc.ro
Abonamentele se pot face la oficiileRODIPET sau la sediul
redacþiei.Revista se difuzeazã în toatã þara, prinreþeaua RODIPETÎn
Bucureºti, revista poate fi procuratã ºide la Centrul de Difuzare a
Presei, MuzeulLiteraturii Române.
ISSN 1583-9125
Responsabilitatea opiniilor exprimateaparþine integral
autorilorManuscrisele nepublicate nu se înapoiazãTiparul:
Tipografia de Sud, Craiova
cmyk
Lansãri de carte
P e 14 mai 2008 la BibliotecaJudeþeanã Ion Minulescu dinSlatina
a avut loc Salonul anual de carte încadrul unor manifestãri
devenite tradiþionalela care au participat edituri din localitate
ºidin judeþul Olt, dar ºi edituri invitate din þarã.Editura Scrisul
Românesc a fost prezentã ºila aceastã ediþie cu un numãr important
devolume, în special cu ultimele apariþii. Cuacest prilej a fost
lansat volumul de versuriVis Visus sau Forþa Visului de Dan
Ionescuºi numãrul 5/ mai 2008 al revistei ScrisulRomânesc, dedicat
Festivalului Interna-þional Shakespeare, ediþia a VI-a.
Despre cele douã publicaþii a vorbitFlorea Firan, directorul
Editurii ScrisulRomânesc, care a precizat cã volumultânãrului poet
Dan Ionescu este unulvaloros, autorul schimbându-ºi registrul,
iarnumãrul pe mai al revistei ScrisulRomânesc este de o deosebitã
importanþã,ediþia a VI-a a Festivalului InternaþionalShakespeare
fiind o manifestare de anver-gurã, cu o participare excepþionalã de
trupede teatru ºi o Sesiune de shakespeareologiece s-a bucurat de
prezenþa unor nume ilustrecu preocupãri privind pe marele Will ºi
ope-ra sa. Astfel, numãrul revistei capãtã valoarede document,
fiind unul de arhivã.
L a invitaþia reprezentanþeidiplomatice ºi culturale
acomunitãþii franceze din Belgia ºi DelegaþieiWallonie-Bruxelles
din Bucureºti, EdituraScrisul Românesc a fost prezentã la Sa-lon du
Livre Bookfest, ce a avut loc laBucureºti în perioada 4 8 iunie
2008 cuvolume de versuri ediþii bilingve românã-francezã.
La standul de carte au putut fi vãzute o
Salon du Livre BookfestBucureºti, 4 - 8 iunie 2008
serie de volume ce repre-zintã literatura belgianã delimba
francezã traduse ºipublicate în edituri dinRomânia.
E d i t u r a S c r i s u lRomânesc afost prezentã cu
urmãtoarelec ã r þ i ,traduse deC e c i l i aBurticã, absolventã
aFacultãþii de Litere,Universitatea dinCraiova:
François Muir, 57 poèmes de lalumière / 57 de poeme ale
luminii;
Jacques Izoard, Între albastru ºiliber;
Bernard Castelaine, Posibilevariaþii ale unui eu pulverizat.
Salonul de carteBiblioteca Ion Minulescu, Slatina
Poetul Dan Ionescu a fãcut mãrturisiriprivind procesul de
elaborare a cãrþii saleºi a lecturat din creaþia sa.
Evenimentul s-a repetat la BibliotecaJudeþeanã Alexandru ºi
Aristia Amandin Craiova, în data de 21 mai a.c., la careau
participat îndeosebi tineri elevi ºistudenþi.
Au vorbit despre autor ºi cartea sa,precum ºi despre revista
ScrisulRomânesc, Nicolae Bãbãlãu, directorulBibliotecii, Florea
Firan, directorul editurii,scriitorul Horia Dulvac ºi poetul
Dan
Ionescu, autorul cãrþii, care a fãcut interesantemãrturisiri ºi
a lecturat din creaþia sa.
Gheorghe Grigurcu, Paul Matiu, directorulBibliotecii Ion
Minulescu, Florea Firan,
Dan Ionescu, Paul Aretzu
Sala de lecturã Elena Farago BibliotecaAlexandru ºi Aristia
Aman
Editura Scrisul Românesc prezentã laSalonul de carte Slatina
(Red.)
Florea Firan, Gheorghe Chiþu .......................... pp.
1-3
Red., Lansãri de carte ........................................
p. 2
Red., Mircea Dinescu. Poezia insurgenþei ............ p. 3
Red., Centenar SSR/USR .................................... p.
3
Red., Premiile Naþionale pentru artã ....................
p.3
Gabriel Coºoveanu, Cioran sau
Magister Iude
.................................................... p. 4
Red., Premiul Uniunii Latine .............................. p.
4
Monica Spiridon, Care Europa?(II) ..................... p. 5
Ovidiu Ghidirmic, Ordini paralele ...................... p.
6
Mihai Duþescu, Poeme ........................................
p.6
Constantin M. Popa, Omul de la ultimul etaj ......... p.6
Irina Mavrodin, În seara asta ... ........................... p.
7
Adrian Cioroianu, Artistul ºi dictatura ............... p. 7
Ion Buzera, Epistemologia bârfei ..................... p. 8
D.R.Popescu, Biodiversitatea
Petre Stoica (III)
............................................... p. 8
Marian Victor Buciu, G. Ibrãileanu ºi
diarismul ficþional Adela .................................
p.9
*** Calendar iunie .......................................... p.
9
Ioan Lascu, Moarte ºi tragism existenþial ............ p. 10
Ioan Lascu, Festivalul Internaþional
Lucian Blaga ............................................... p.
10
Marin Sorescu, Romanul cãlãtoriilor.
Jurnal inedit (III)
............................................. p. 11
Mihai Ene, Prolegomene pentru o înþelegere
a lecturii critice
............................................... p. 12
Gabriela Rusu-Pãsãrin,
Pansemnificaþia umbrei ................................... p.
13
Dan Cristea, Cuvânt înainte la o nouã carte ........ p. 13
Mircea Daneliuc, Douã spãlãri pe cap ......... pp. 14-15
Ion Andreiþã, O carte aºteptatã ......................... p.
15
Dumitru Radu Popa, Pinocchio... cenzurat! .......... p. 16
Adrian Ioniþã, Piatra, piatrã de e piatrã ............. p.
16
Carmen Firan, India Împotriva cuvintelor II ...... p. 17
Adrian Sângeorzan, Sandy ................................. p.
18
Florentina Anghel, Povestirea
în povestire la Jhon Updike .............................. p.
18
Ileana Alexandra Orlich, Trupul femeii
ca un câmp de luptã... ........................................
p. 19
Felicia Burdescu, Adevãrul lui H.G. Gadamer ....... p. 19
Ion Jianu, Fãrã Universitatea
Craiova la Euro 2008 ....................................... p.
19
Nicu Vintilã, Virtutea dreptãþii .......................... p.
20
Marius Dobrin, Faþa cu minte a istoriei .............. p. 20
Cosmin Dragoste, Metopia lui Ecovoiu ................ p. 21
Ion Floricel, A fost o lume ..................................
p. 21
Horia Dulvac, Învingãtor ºi gladiator ................ p. 22
Liviu Andrei, Sfârºitul erei
de mireasã
...................................................... p. 22
Rodica Grigore, Kobo Abe. De la chip la Mascã .... p. 23
Pierre Albert-Birot, Poem ..................................
p.23
Ileana Firan, Prezenþe culturale româneºti la Paris p. 24
Monica Joiþa, Prezenþe culturale
româneºti la Veneþia .........................................
p. 24
Viorel Forþan, liftpoeme (iii) .............................. p.
24
Haricleea Nicolau Rãdescu, Mitul Dionisiac ........ p. 25
Florea Miu, Ritmuri ºi peisaje ............................ p.
25
Ion Parhon, Bocsardi nu se dezminte .................. p. 26
Ion Parhon, La teatrul George Ciprian
din Buzãu...
..................................................... p. 26
Mariana Bãlãceanu, Expoziþia Grupul Arhart ...... p. 27
Florin Rogneanu, Iulian Segãrceanu ................... p. 28
Daniel Mocioi, Timp ºi spaþiu în
lirica arghezianã .............................................
p. 28
Cecilia Cãpãþînã, Un substantiv
ºi colocaþiile lui (I)
.......................................... p. 29
Silviu Gongonea, Limbaje de tranziþie ................ p. 29
Red., Okeanos ..................................................
p. 30
Gabriela Rusu-Pãsãrin, Galeriile Radio Arts ..... p. 30
Mihai Duþescu, Aleea personalitãþilor ................ p. 31
Silviu Bratu, Expoziþia Sentimente .................. p. 31
Nicolae Bãbãlãu, Centenar Aman ....................... p. 31
Ion Jianu, Interviu cu ªtefan Popa PopaS ........... p. 32
***, Iulian Segãrceanu ..................................... p.
32
-
Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 3 Eseu
Evenimente culturaleContinuare din pagina 1
Gheorghe ChiþuFlorea FIRAN
Gheorghe Chiþu portret de Mircea Olarian
E ditura ºi Revista ScrisulRomânesc publicã periodicmaterialele
apãrute în revistã ºi în volumepentru autorii de bazã care susþin
curegularitate rubrici în care comenteazãaceleaºi probleme.
Criticul Constantin M.Popa este unul dintre autorii care au
publicatîn ultimii ani la rubrica Reografii literarefragmente
privind pe Mircea Dinescu scriitorul ºi opera sa.
Cartea Mircea Dinescu. Poeziainsurgenþei reuneºte comentariile
semnatede C.M. Popa ºi apãrute în ultimii doi ani înrevista Scrisul
Românesc. Lansarea ei aînsemnat un eveniment editorial ºi literar,
ocontribuþie însemnatã la cunoaºterea creaþieilui Mircea Dinescu,
dupã cum a precizatFlorea Firan, directorul Editurii
ScrisulRomânesc.
Despre Constantin M. Popa ºi cartea saa vorbit ºi criticul
literar Gabriel Coºoveanu:Îmi face mare plãcere sã vorbesc
despremicromonografia Mircea Dinescu. Poeziainsurgenþei ºi despre
autorul ei, C.M. Popa,colegul nostru de rubricã de la Ramuri.Dovadã
indubitabilã cã existã democraþiaculturii ºi ne miºcãm într-un
spaþiu aldemocraþiei culturii. Între noi nu existãrivalitãþi,
acestea aparþin oamenilor care aude împãrþit decât acest spaþiu
cultural.
De ce alege Constantin M. Popa sã scriedespre poezia
insurgenþei? Pentru cã,indiferent de vârstã, eºti atras de
poziþiilenonconformiste ºi Mircea Dinescu exceleazãîn acest sens,
apoi, pentru cã disponibilitateade a recepta un asemenea personaj
reprezintãºi un fel de a rãmâne tânãr.
Mircea Dinescu este un personaj com-plex, considerat de unii
bufon, nebun, darbucurându-se în acelaºi timp, de atenþiaaltora, a
celor care citesc în profunzime, carenu confundã felul în care
poetul, cu gesturilelui extravagante uneori, în limbajul
sãuburuienos, se prezintã pe sticlã, în tandem,sã zicem, în Tãnase,
ºi modul grav, polemic,acuzator în care vorbeºte despre
lumeacontemporanã. El scrie o poezie a disputei,o poezie
contestatarã la adresa regimuluitotalitar. Trãind experienþa
tragicã a închisoriivaste, extinse la nivelul unei întregi
þãri.
Cartea domnului Constantin M. Poparecupereazã, cu
profesionalism, un poet cese cere în continuare citit, pentru
cãinsurgenþa reprezintã o dimensiune majorãa spiritului ºi,
deopotrivã, definitorie pentrucreaþia ºi viaþa lui Dinescu.
RED.
Mircea DinescuPoezia insurgenþei
In 24 aprilie, Uniunea Scriitorilor dinRomânia, ca moºtenitoare
de drept aSocietãþii Scriitorilor Români, ºi-a sãrbãtorit100 de ani
de existenþã. La festivitate auparticipat preºedintele României,
TraianBãsescu, ministrul culturii, AdrianIorgulescu, preºedintele
Institutului CulturalRomân, Horia-Roman Patapievici,
repre-zentanþii Academiei Române, ai MinisteruluiEducaþiei ºi
Cercetãrii ºi ai AsociaþieiNaþionale a Uniunii de Creaþie.
Istoriculbreslei a fost prezentat de scriitorii TeodorVârgolici ºi
Ion Ianoºi. Dupã masã,sãrbãtoarea s-a mutat la Clubul
Diplomaþilor,unde a participat ºi Cãlin Popescu Tãriceanu,primul
ministru al României.
Societatea Scriitorilor Români / USR - Centenar
Icadrul unei festivitãþi care a avut locla Ateneul Român, în
ziua de 21 maia.c., au fost decernate Premiile Naþionalepentru
Arte, fiecare în valoare de 25. 000 deeuro. Din punct de vedere
financiar, a spusla decernare Adrian Iorgulescu, ministrulCulturii
ºi Cultelor, sunt cele mai consistentepremii acordate vreodatã de
statul românpentru recunoaºterea excelenþei. Acestepremii, a mai
spus Adrian Iorgulescu, mi-aºdori sã devinã o garanþie a
recunoaºterii ºivalorii.
Instituite de Guvernul Român, PremiileNaþionale pentru Arte au
fost acordate decomisii a cãror componenþã a fost stabilitã
deuniunile ºi asociaþiile de creaþie. Hotãrârilecomisiilor au fost
luate prin vot secret.
Premiile Naþionale pentru ArteComisia pentru literaturã, formatã
din criticii literari Nicolae Manolescu (preºedinte),
Al. Cistelecan, Dan Cristea, GabrielDimisianu, Ion Pop (membri),
a decis sã-iacorde Premiul Naþional lui MirceaCãrtãrescu, pentru
cartea sa Orbitor. Aripadreaptã. Întâmpinat cu vii aplauze
MirceaCãrtãrescu a spus la înmânarea premiului:Cred într-un boom al
literaturii române încadrul unui boom al Estului. Anul 2007 a
fostcu siguranþã anul cinematografiei româneºti,anul 2008 s-ar
putea sã fie al literaturiiromâne.
Pentru cinematografie, premiul i-a fostacordat lui Cristian
Mungiu, pentru filmul 4luni, 3 sãptãmâni, 2 zile, iar pentru
spectacolde teatru lui Alexandru Dabija, pentruIonesco 5 piese
scurte.
Traian Bãsescu, Preºedintele României, salutând Uniunea
Scriitorilor Români
Mircea Cãrtãrescu
Lui Hasdeu îi încredinþeazã unchestionar pentru a fi
trimisînvãþãtorilor la sate în vedereastrângerii obiceiurilor
juridice alepoporului. Preþuindu-l pe Hasdeu îlrecomandã
craiovenilor pentru a-l alegedeputat, la rându-i, Hasdeu a scris
lucrareaOriginile Craiovei.
În arhivele din Craiova, întremanuscrisele lui Gheorghe Chiþu,
figureazãºi poeziile Essilatul, dupã Lxile partout estseul de
Lamennais, dedicatã D-lui Gh.Magheru, datatã dec. 1853 ºi Cãtre
români(1 mai, 1854).
Activitatea literarã din tinereþe a luiGheorghe Chiþu este
dublatã de una culturalãºi mai ales politicã, din 1876 fiind în mai
multerânduri ministru al Cultelor ºi InstrucþiuniiPublice, calitate
din care ia o serie de hotãrâri,între care Legea concursului în
învãþãmânt
(1879) ºi Legea acordãrii gradaþiilor pentruprofesori. O
perioadã a fost ministru de In-terne, de Justiþie ºi de
Finanþe.
La Craiova a fost magistrat, procurorgeneral la Curtea de Apel,
primul primar alCraiovei (1853) numit de MihailKogãlniceanu ºi
fondator al ªcolii de Arteºi Meserii, astãzi Colegiul
NaþionalConstantin Brâncuºi, precum ºi al ªcoliipublice comerciale
din Craiova, ce-i poartãnumele.
Constantin Brâncuºi a manifestat o mareadmiraþie faþã de
profesorul sãu, cãruia i-adedicat prima sa lucrare de sculpturã:
Bustullui Gheorghe Chiþu, gips, începutã în 1897,
terminatã în 1898 ºi expusã laExpoziþiunea agricolã
industrialãdin Craiova din ParculRomanescu. Lucrarea afostdeclaratã
dispãrutã dar a fostsemnalatã în ziarul Românul dinBucureºti (1
nov. 1897) ºi VoinþaCraiovei (21 oct, 1898). Mai târziu,criticul
Barbu Brezianu omenþioneazã în volumul sãuBrancusi en Roumanie, p.
208.
Împreunã cu T. Teodorianîntemeiazã Tipografia Românã
(1871), devenitã, un an mai târziu, Tip.Asociaþii Craioveni. A
fost deputat ºi sena-tor, profesor la Facultatea de Drept
dinBucureºti, iar din 1879, membru titular alAcademiei Române.
Generos, Gheorghe Chiþu l-a integrat peTitu Maiorescu la catedra
de unde fusesedestituit, pe nedrept, de Cristian Tell.
Gr. Tocilescu îi editeazã, postum,Discursuri parlamentare
(1904), mai înainte,în 1864 îºi publicase la Craiova
Principiigenerale de drept roman. Între iniþiativelesale culturale
se numãrã ºi constituirea uneicomisii mixte româno-italiene,
formatã din Gr.Tocilescu ºi Bruto Amante, pentru
cercetãriprivitoare la exilul lui Ovidiu la Tomis.
Gheorghe Chiþu înceteazã din viaþã la 28octombrie 1897, la
Mirila-Olt.
Colegiul Naþional Gheorghe Chiþu
-
Scrisul Românesc4 Nr. 6 (58) s iunie 2008Cronicã literarã
Cioran sau Magister ludiGabrielCOªOVEANU
Carte -eveniment
Despre Cioran este ispititor ºipericulos a scrie, exact
dinpricina acelei fascinatio pecare o exercitã opera: comentatorul
poate fiprins de obiectul comentariului precumiepurele blocat de
privirea cobrei. Dupã 1990au apãrut, la noi, puzderie de
interpretãri,majoritatea propunând un limbaj pletoric,exaltat,
suficient de ceþos în sentenþiozitatealui forþatã cât sã parã cã
aminteºte de celmai mare stilist francez al secolului XX, cumsunã
formula captantã lansatã în Occident.Doar cã avântarea
fastidios-metaforicã,wagnerianã a unor astfel de studii cadepe
lângã ideea cioranianã a unei austeritãþiexistenþiale, dublate de o
autocenzurãseverã, într-un grad dificil de perceput,îndeobºte, de
compatrioþii sãi, încã sensibilila cuvinte ce din coadã au sã
sune.
Una dintre puþinele analize cu adevãratserioase, supravegheate
în expresie ºi întimbru, este Cioran sau Marele joc, carteaIrinei
Mavrodin apãrutã la ICR, în 2007 (caediþie bilingvã, purtând, ca
atare, ºi titlulCioran ou Le grand jeu). Ne aflãm în faþaunui
fericit (adicã instructiv) caz de
convergenþã a cunoaºterii directe a omului,operei ºi Grund-ului
lor cultural, ca ºi a uneimetode propuse cu siguranþa celui care a
ºidezvoltat-o, pe urmele iniþiatorului ei, Valéry,ºi anume
abordarea poieticã/poeticã (de ocomplexitate care, din perspectivã
francezã,e sinonimã cu o teorie a literaturii). Validareaunei
lecturi din Cioran ar presupune, astfel,re-parcurgerea textelor
sale în totalitate,câtã vreme orice decupaj
provoacã,paradoxal-organic, toatã þesãtura operei, carevine sã se
opunã fragmentului ales. IrinaMavrodin opteazã, ca orice profesor
care serespectã, pentru un subtitlu dezambiguizant O
poieticã/poeticã a ambiguitãþii,pornind de la Jakobson ºi Eco,
pentru aajunge la concluzii proprii, cu atât maipreþioase cu cât
emanã de la traducãtorulunor piese pretenþioase, Précis
dedécomposition ºi La chute dans le temps.Iatã de ce ni se pare
credibilã, rectecompetentã ºi modestã, în acelaºi timp,perspectiva
agreatã de eseistã, unaconºtientã de limitãrile sale, animatã însã
deo continuã uimire, care face ca (d)enunþareaimposibilitãþii
proiectului sã nu echivalezecu un eºec hermeneutic: ...pe mãsurã
ceînaintez (sau mi se pare cã înaintez) în spaþiulsuprem ambiguu pe
care îl desemnãm prinsintagma «Cioran», simt tot mai mult
zãdãrnicia (spre a nu spune derizoriul)încercãrii mele, a
oricãrei încercãri de acestfel. Orice discurs care ambiþioneazã sã
seconstituie, în raport cu discursul «opera luiCioran», ca
metadiscurs, este supus cel puþinunei stãri de inconfort major.
Orice ar face,orice fel de tacticã ºi de strategie ar imagina,acest
metadiscurs se simte brusc chiar dacãa demarat în ritmul cel mai
calm ºi cu deplinãîncredere în sine de prisos [...].
Rezultã cã avem de-a face cu oinstabilitate funciarã a
demersului, care s-arinstala în categoria acelor Holzwegeanunþate
de Heidegger, dacã nu ar duce,totuºi, cãtre sine, cãtre
imprudentulpropunãtor al unei asemenea proceduri. Nus-ar cuveni,
prin urmare, sã ne întrebãm cea vrut sã spunã Cioran aici, ci sã
convenim,exact ca ºi cum am discuta despre un textpoetic, faptul cã
scriitorul s-a exprimat li-teral ºi în toate sensurile, cum ar
formulaRimbaud, cã fiecare pãrticicã rãspundeîntregului, din care
nu se dã desprinsãnicicum. Vorbim de un întreg ce trebuie luatca
atare, ce nu se poate descompune înfactori primi, pentru cã nu este
creat sub ozodie a dezagregãrii sub planul scriiturii, cinumai în
plan semantic. Ceea ce sedescompune ca ideaþie se coaguleazã,
seîncheagã imediat ca jubilaþie constructivã,ca suprestiþie
ciceronianã a stilului (Cioranradicalizeazã: Visez la o lume în
care se vamuri pentru o virgulã). Aici ni se propuneo paralelã cu
Beckett, care merge simultancu dislocarea semanticã ºi cea
sintacticã,deºi, dincolo de diferenþele vizibile la acestnivel,
procesul suspectãrii sensurilor acesteilumi îi duce pe amândoi spre
orizontulabsurdului, al nonsensului ce se aflã lacapãtul oricãrei
vânãri (sistematice saudisperate) de sens. Cu sprijin în Ricoeur,
seavanseazã ipoteza preeminenþei uneimetafore producãtoare ºi
nureproducãtoare de sensuri: Ea nu «descrie»o realitate
preexistentã, ci spune ceea cenumai ea poate sã spunã, în mod
plurivoc.(Opera lui) Cioran ascultã poate unimperceptibil murmur
dintru început al lumii,fascinanta ºi strania ei bolborosealã,
iarîncercarea sa este cea a cuiva care vrea sãspunã starea de
oroare ºi de atracþie pe careo trãieºte în ºi prin aceastã
experienþã.
Este credibilã, atunci, mefienþa în privinþazelului unor
interpreþi de a-l afilia pe Ciorancutãrui sau cutãrui trend
filosofic, cãcimetafora dã semne insistente cã ar deveniconcept,
fãrã a o face vreodatã, cu toþiirãmânând, aºadar, într-o stare
tranzitorie,suspendaþi între ambiguul neliniºtitor ºipromisiunea
descifrãrii, care se amânã sinedie. Deruta pe care o seamãnã
Cioran, este,din acest punct de vedere, una
afiliabilãmodernismului, conform cãruia eul semultiplicã, se
alieneazã, subeurile coexistândîntr-un armistiþiu fragil. Când el
rosteºteÉtant plusieurs, il ne peut se choisir, neamintim de
rimbaldianul Je est un autresau de formula aproape împãcatã a
luiWhitman: Mã contrazic? Sunt mare, conþinmultitudini.... Oricum,
aproximãm o formãspecialã de luciditate provocatã tocmai
defrecventarea unor zone misterioase sau chiarinterzise
experienþelor comune (burgheze),grupabile sub genericul irealitate.
Esteexplicaþia faptului cã sfinþii apar asociaþi, înrepetate
rânduri, poeþilor, cu sublinierea,fãcutã în Cartea amãgirilor, cã
un sfânt se
comportã atipic în numele unei doctrine, învreme ce poetul, în
degringolada sa ceambeteazã simþul pedestru, nu face apel lanimic
ºi la nimeni. Drept care întrebareacapitalã, culeasã în eseul
dedicat lui Valéry,din Exerciþii de admiraþie, se aratã a fi:Pânã
unde ai mers cu percepereairealitãþii?. Problematica facerii operei
deartã incumbã, în acest fel, valenþeontologice, ºi, dincolo de
celebrele atributeconferite de un Eliade funcþiei irealitãþii,Irina
Mavrodin vede un temei pentru arealiza apropieri cu filosofia
existenþialiºtilor,pendulare între transcendent ºi imanent
prinoperatori precum absurd, neant, angoasã,moarte, boalã,
singurãtate, conºtiinþãtragicã etc.
Ambiguitate ºi paradox cuplate cu oirezistibilã tendinþã spre
monotonie (con-cept teoretizat de autoare într-un volum re-cent,
cum se petrec lucrurile ºi cu termenuluimire) înregistrãm în
poziþionarea lui Cioranpe terenul identitar. Exemplicarea se
faceapelând nu la generoasa, din acest unghi,Schimbare la faþã a
României, ci la Istorieºi utopie: ...textul cioranian în
alcãtuirealui concretã se menþine simultan într-un daºi într-un nu
(nu între un da ºi un nu), pecare ne invitã în mod repetat,
monoton, sãle percepem, sã le asumãm ca tot unificatprin chiar
aceastã contradicþie esenþialã,întemeietoare: «Minune care nu are
nimicde oferit, democraþia este paradisul ºitotodatã mormântul unui
popor». ªi totuºi,se întreabã Cioran, «dacã Sud-Estul nu ar fidecât
oroare, de ce, când îl pãrãsim ºi cândmergem spre cealaltã parte a
lumii, simþimca un fel de cãdere admirabilã, e adevãrat în gol?».
În altã parte, secvenþã notoriede altfel, anume Despre douã tipuri
desocietate (cu subtitlul Scrisoare cãtre unprieten din depãrtãri),
se comparã douãstructuri lingvistice, cea a românei ºi ceaa
francezei, chip de face o disociere, de fapt,din perspectivã
psihoetnicã, echivalentã cuo sfârtecare. Evocându-ºi limba natalã,
încontrast cu cea adoptatã, înspãimântãtoareprin precizie, amestec
de cãmaºã de forþãºi salon, stilistul gãseºte prilejul sã
regrete
nu doar pãrãsirea unui idiom, ci ºi opþiuneapentru un fel de a
se sustrage datum-lui sãubiologic, întrucât mãrturiseºte cã
resimtelipsa unui mod expresiv unic. Lista esteedificatã
oximoronic, se referã la atribute aleromânei, care subîntinde
manifestãrile unuipopor întreg, cu mireasma de lucru proaspãtºi de
putreziciune, amestecul de soare ºi debãlegar, urâþenia nostalgicã,
superbadezordine. În general, referirile se fac laimpreciziile
sugestive ale limbii noastre, aptesã ascundã mai mult decât ce
aserteazã.Pornind, e adevãrat, de la alte date, Blaga adezvoltat o
teorie întreagã a necesitãþiiocolorii acelui mysterium tremendum,
care eobârºia divinã, facerea iniþialã impenetrabilã.Schimbând ce e
de schimbat, Cioran abhorãpracticile care þintesc la elucidarea
deplinã aunui text, gãsind lamentabilã înþelegereatotalã a unui
scriitor, chiar asimilând-onenorocirii. Un eseu ca Valéry ºi idolii
sãiîi dã posibilitatea Irinei Mavrodin sã susþinã,justificat, cã,
la Emil Cioran, observaþiile depoeticã funcþioneazã ca metatext
faþã de pro-pria-i operã, dupã cum pãrerile sale în
privinþatranspunerii într-altã limbã (Îl pun pe un buntraducãtor
deasupra unui bun autor)conduc la opinia cã autotraducerea e oformã
supremã a actvitãþii creatoare.
Întregind excursul cu rememorareaîntâlnirilor cu Cioran la
Paris, sub semnulunor mari ezitãri ºi emoþii, contrastând
cunaturaleþea ºi promptitudinea rezidentuluidin Rue de lOdéon, cu
glose la carteaAlexandrei Laignel-Lavastine, Cioran,Eliade,
Ionesco: Uitarea fascismului (întraducere proprie), ºi la volumul
neobiºnuitsemnat de Friergard Thoma, Pentru nimicîn lume. O iubire
a lui Cioran (tradusã dingermanã de Nora Ioga, în 2005),
IrinaMavrodin intrã în bibliografia obligatorie laacest capitol
important al gândirii secoluluice tocmai trecu. Contribuþia e cu
atât mainotabilã cu cât vine ºi în variantã francezã.Însã, mai
ales, este eligibilã ca exemplu pentrucum se face o exegezã, ºi
anume efasându-tepe tine, ca interpretant, prin sobrietate, fãrãa
exclude empatia, aspect cumva enigmaticpentru mulþi ºi gãlãgioºi
tineri critici de astãzi.
P remiul Uniunii Latine pentruLiteraturi Romanice aflat la
ediþiaa XVIII-a a fost acordat anul acesta, încadrul unei ceremonii
desfãºurate recent laRoma, scriitorului românDumitru Þepeneag.
Dinjuriu au fãcut partepersonalitãþi din lumealiterarã
internaþionalã, dintrecare ºi scriitoarea GabrielaAdameºteanu din
România,motivaþia juriului fiindexcelenta calitate artisticãa
romanelor, eseurilor ºimemoriilor lui DumitruÞepeneag, precum
ºiangajamentul sãu înapãrarea formelor literare ºia libertãþii de
exprimare ascriitorului.
Uniunea latinã este oorganizaþie internaþionalã fondatã în
1954cu scopul de a difuza valorile culturale ale
identitãþii latine. Din Uniunea Latinã fac parte37 de state,
printre care ºi România.
Premiul ce se acordã este în valoare de12. 000 de euro, sumã din
care jumãtate i se
înmâneazã laureatuluiºi jumãtate este folo-sitã pentru
traducereaºi tipãrirea uneia dincãrþile sale într-o limbãromanicã,
alta decâtaceea în care a fostscrisã.
Printre laureaþii dinanii precedenþi s-aualfat Juan Carlos
Onetti(Uruguai), JoséCardoso Pires(Portugalia), JeanMarie Le
Clézio(Franþa), VincenzoConsolo (Italia),
Antonio Lobo Antunes (Portugalia), precumºi românii Alexandru
Vona ºi Virgil Tãnase.
Premiul Uniunii Latine
Dumitru Þepeneag
-
Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 5CronicãEseu
MonicaSPIRIDON
Care Europa?(de la periferii cãtre centru
ºi invers) II
I n România, în posteritatearevoluþiilor burgheze,
paradigmaeuropenistã de la 1848, proiectatãde bonjuriºti, a avut o
carierã lungã ºi demnãde atenþie, fãrã ca ceva sã se schimbe
radicalpânã la cel de-al doilea rãzboi mondial, cândþara a fost
ocupatã de URSS. Perioadainterbelicã poate fi vãzutã la rigoare
dreptapogeul eforturilor autohtone de modernizareeconomicã,
politicã ºi culturalã, dar ºi desincronizare cu modernismul
artistic european.
În secolul XX, francofilia principalulmotor al proiectului
europocentric local afost asumatã de un grup de
intelectualistrãluciþi, fãrã frustrãri periferice sau
complexelocale de inferioritate, cu o vãditã înclinarespre
problematizarea elaboratã a identitãþii lor:o adevãratã galaxie de
staruri culturale, careau contribuit la promovarea europenismuluipe
alte cãi decât predecesorii lor patruzeci-optiºti. Prin simplul
fapt de a se fi nãscutromâni, ei au perceput Europa ca pe o
patrieaxiomaticã.
Pãrãsind definitiv sau temporarBucureºtiul pentru orizonturi mai
provo-catoare, ei s-au arãtat deciºi sã creeze oriundeca europeni
pur ºi simplu. Dacã îi facem creditlui Edward Said, cei mai mulþi
indivizi aparþinunei singure culturi, unui singur loc, uneisingure
patrii, pe când exilaþii sunt parte a celpuþin douã, ceea ce îi
face profund conºtienþide dimensiunile paralele ale
apartenenþeiculturale. În cel mai înalt grad simbolic,europenismul
lor a transgresat ºi a fãcutirelevant sensul topografic îngust al
noþiuniide apartenenþã. Unii dintre ei s-au stabilit laParis, alþii
au fãcut constant naveta întreRomânia ºi Franþa. Elena Vãcãrescu,
de pildã,a reprezentat România ca diplomat la Paris ºiGeneva, în
vreme ce prinþesa Marthe Bibescoobiºnuia sã-ºi petreacã o jumãtate
de an laParis, altã jumãtate în România, precum zeiþaProserpina,
care îºi împãrþea existenþa întrepãmânt ºi infern.
Succesoare a Mavrocordaþilor bizantini,Marthe Bibesco se înrudea
cu un general allui Napoleon prin soacra sa, prinþesa
deCaraman-Chimay: în vinele ei curgea sângeromânesc, francez, grec
ºi italian ºi, printr-unefort intens de anamnezã, ea ºi-a
amintittrecutul tuturor familiilor europene, alprincipatelor ºi al
popoarelor care au stimulatcreativitatea strãmoºilor ei, atrage
atenþiaunul dintre contemporanii prinþesei. Oaspetefamiliar al
saloanelor pariziene, MartheBibesco numãra printre cunoscuþii
sãi,personalitãþi militare ºi politice precumRamsey Mac Donald,
Neville Chamberlain ºiWinston Churchill (cãruia i-a dedicat
omonografie). Ca mãrturie a distinselor saleamiciþii pariziene,
poate fi evocat schimbulepistolar cu Paul Claudel sau
bine-cunoscutacarte Au bal avec Marcel Proust (La bal cuMarcel
Proust).
Total asimilatã literaturii franceze, MartheBibesco a publicat
la Paris ºi la Bucureºti,mai mult de 30 de volume, unele distinse
cupremii de Academia Francezã. Dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial,
generalul Charles deGaule i-a decernat Legiunea de Onoare,pentru
devotamentul ºi energia cu care a scrisliteraturã în limba
francezã.
Marthe Bibesco ºi-a dedicat ultimii treizecide ani din viaþã
unei cãrþi masive, care a rãmasdin pãcate neterminatã: La Nymphe
Europe.Titlul sãu este ilustrativ, personificând ideeade Europa
într-o efigie femininã: o nimfã. Încartea Marthei Bibesco, acest
mod aparte dereprezentare a europenismului cedeazã treptat
locul unui discurs autobiografic, detaliu careatestã modul
vizibil personalizat,autoreferenþial, de asumare a
europenismului,care marcheazã opþiunile identitare
aleintelectualilor români din secolul douãzeci.Ei adaugã
proiectului identitar de la 1848 odimensiune autoreflexivã
constitutivã.
Aceastã generaþie de intelectuali românide pro-europeni s-a
arãtat tentatã sãproblematizeze sistematic ecuaþia local
vs.european, în compuneri bine articulate,precum La Nymphe Europe,
discursurilepublice ale Elenei Vãcãrescu în Franþa sauElveþia,
consideraþiile lui Cioran despre Cumpoþi sã fii român publicate la
Paris, sauEseurile lui Mircea Eliade, cele mai multescrise în
francezã.
Dupã ce s-a stabilit în Europa occidentalã,Mircea Eliade a
trebuit sã-ºi defineascã per-manent statutul cultural, care în
termenii luiMontesquieu, l-ar fi asimilat unui Huron.Totuºi,
impresionantul sãu Jurnal, lung câto viaþã, ca ºi Eseurile sale dau
o replicã fermãcelor mai redutabile îngrãdituri locale aleoricui:
rãdãcinile naþionale. Alãturi de MartheBibesco, de Elena Vãcãrescu
sau de Cioran,Eliade a conferit noi valori sensului tradiþionalal
apartenenþei, optând pentru o patrieintelectualã, cosmopolitã. La
antipodulnaþionalismului teritorial îngust, Europa lor afost mai
degrabã un cosmopolis suprana-þional.
Miºcarea dinspre periferie spre un centrucultural prestigios,
cum a fost Parisul, capitalamodernismului european, poate fi vãzutã
cadimensiune majorã a eforturilor uneicomunitãþi marginale de a se
integra ºi de adeveni vizibilã. Pascale Casanova, care ameditat
asupra acestui proces în cartea ei,Republica mondialã a literelor
ca ºi într-oserie de studii conexe, îl distinge tranºant
decolonizare, care reprezintã un tip invers dedinamicã, dinspre
centru spre periferii.
Nicio evaluare a repre-zentãrilor eurocentrice aleidentitãþii
româneºti nupoate trece cu vederea oreplicã mai puþin vizibilãdecât
emfaticul proiecteuropean francofil: celinspirat de modelele
ger-mane de gândire ºi de acþiu-ne. La antipodul
euforiceifrancofilii publice, acest tipmodest ºi oarecum tãcutde
europenism a fostpromovat de cãtreabsolvenþii români de
lafilosofie, politehnicã saustudii economice de launiversitãþile
din Berlin,Giessen sau Viena.
Cu precãdere dupãmomentul istoric cândînscãunarea în România
adinastiei de Hohenzollerna pãrut sã le ofere o ºansãmai bunã, cele
mai diversenostalgii, aspiraþii ºi ambiþiiintegrative
europocentricelocale au mizat pe oalternativã pro-germanã. Eun loc
comun cã înGermania, mai mult decâtHabsburgii catolici,dinastia
protestantã deHohenzollern a fostperceputã ca moºtenitoarea Ideii
de Mitteleuropa .
Spre sfârºitul secolului, începând cu domnialui Carol I,
monarhia de Hohenzollern a iniþiatprocesul de modernizare socialã,
politicã ºieconomicã a þãrii, edificând Româniaeuropeanã. Aºa cum
se spune azi laBucureºti, Ne-au trebuit aproape o sutã deani ca sã
distrugem treptat tot ce a întreprinsRegele Carol I ºi încã nu am
reuºit de tot!.
Din unghi retrospectiv, pentru mulþiistorici, opþiunile europene
pro-germane secuvin puse în strânsã relaþie cu aºa-zisa
ideecolonizatoare de Mitteleuropa. Varianta deWeltpolitik numitã
Mitteleuropa s-a bazat pemisiunea istoricã ºi civilizatoare a
culturii,ºtiinþei ºi tehnologiei germane. În cea maisimplistã
prezentare, numitorul comun alacesteia a fost proiectul unui
imperiu german,suficient de extins ca sã susþinã o nouã
ordineeuropeanã.
Inspiratã ºi alimentatã de proiectulMitteleuropa sau nu,
alternativa europeanãpro-germanã în România modernã meritãamintitã,
mãcar fiindcã, dincolo de aparenþe,etaleazã un tipar comun cu
antipodul sãufrancofil: miºcarea de sus în jos, orientareadinspre
periferie spre centru ºi, mai ales,aceeaºi tendinþã
auto-colonizatoarefrapantã. În plus, ambele au avut o
structurãtemporalã identicã, cu o turnantã paºoptistãºi una
postpaºoptistã. E de prisos sã adãugãmcã ºi proiectul identitar
pro-german lasã lavedere o fibrã autoreferenþialã consistentã.
Dupã revoluþiile de la 1848, societateapoliticã ºi culturalã
Junimea a lansat o criticãbine articulatã speculativ la adresa
importuluisuperficial ºi pripit de modele franceze,denunþându-le
drept forme fãrã fond.Sintagma îi aparþine lui Titu Maiorescu,
liderulJunimii, filosof, critic literar, politician redutabilºi
prim-ministru. Formula revelatoare, activãºi azi în România
contemporanã, eticheteazãprompt importul nejustificat de culturã ºi
decivilizaþie, în momentul de faþã mai ales din
Uniunea Europeanã. Autoexilat la Berlin cãtresfârºitul vieþii,
unul dintre cei mai importanþiscriitori naþionali ai secolului al
XIX-lea, I. L.Caragiale, a fãcut în proza sa o
radiografiepãtrunzãtoare a vârstei de aur a Micului Parisºi a
Belgiei Orientului, prezentatã ca produsal unui mimetism galic
ridicol.
Ca ºi în cazul proiectului de orientarefrancezã, alternativa
pro-germanã a fostasumatã în prima jumãtate a secolului al XX-lea
(mai ales în perioada interbelicã) de cãtreun grup de tineri
intelectuali elitiºti, care auînzestrat-o cu o dimensiune
autoreflexivãvizibilã.
Liderul neoficial ºi carismatic al grupului,profesorul de
filosofie ºi politicianul NaeIonescu, a glosat teoretic pe
marginearaportului dintre europenismul à la française,vizibil,
spectacular ºi emfatic, ºi orientareapro-germanã, mai curând
inaparentã, dar maieficace. Pentru Nae Ionescu,
orientareapostrevoluþionarã francofilã ar fi fostpreponderent
retoricã, afectând în specialeducaþia ºi discursul politic al
Românieimoderne. Asta în timp ce, într-o proporþiemai mare decât
s-ar fi crezut, cultura inclusivfaþa urbanã a Micului Paris ar fi
disimulattipare germane esenþiale ºi profunde.
Nae Ionescu s-a afirmat ca unul dintrecriticii fervenþi ºi
prestigioºi ai modernizãriifilofranceze a României, care nu era
decât oimitaþie epidermicã a modelului sãu originar:Aº numi asta o
mentalitate de schimb,opusã unei mentalitãþi producþie.
Citatulþintuieºte într-o formulã memorabilã,mentalitatea de schimb,
dimensiuneaparadigmaticã stabilã a imaginarului identitarromânesc.
Adepþii lui Nae Ionescu audenunþat insistent aspectul teatral ºi
comiculgenuin al mimetismului cultural în genere, caºi
idolatrizarea sfântului model francez.Totuºi, nu putem trece cu
vederea faptul cãauto-colonizarea de orientare germanãsusþinutã de
ei a condus finalmente la apariþiamiºcãrii extremiste a Gãrzii de
Fier.
Ca ºi în cazul altor spaþii europene, înRomânia, naþiunea
promovatã de eliteleintelectuale, a funcþionat ca un argumentmajor
de coeziune pentru locuitorii unorteritorii disparate. Conform lui
Habermas, înItalia ºi în Germania lucrurile n-au stat
altfel:Înainte de orice, naþiunea este un proiectpolitic care
conferã un sentiment de coeziune.În cazul Italiei ºi al Germaniei,
construcþianaþiunii s-a produs de sus în jos, într-oconjuncturã în
care elitele intelectuale auîncercat sã gãseascã un punct de
sprijinpentru proiectele lor politice (Habermas,1998, 397 410).
Deºi esenþialmente elitist, în ultimii 150de ani acest proiect a
fost vândut cu succesnaþiunii-masã, care, în România, în
termeniipropuºi de Erich Hobsbawn, a fost profundataºatã unei forme
proprii de proto-naþionalism popular.
Confirmând faimoasa formulã a luiBerkeley, Esse est percipi (A
fi înseamnãa fi perceput), acest tip de aspiraþie culturalãcãtre
vizibilitate, bazatã pe o dinamicã dinspreperiferie înspre centru,
ar trebui clar distinsãde ceea ce numim în mod curent
colonizare,susþine Pascale Casanova. La rândul sãu, prinorientarea
centripetã generatã ºi promovatãdin interior, construcþia
identitãþii pro-europene româneºti se opune net ideii decolonizare.
Pascale Casanova nu sugereazãînsã o denumire aparte pentru acest
proces,în care se disting atributele clare ale uneiorientãri
auto-colonizante. Mai trebuieadãugat cã este legitim sã situãm
acest tip deauto-colonizare imaginarã exact laantipodul
imperialismului imaginaþiei omiºcare dinspre centru spre periferie,
definitãºi exploratã de Vesna Goldsworthy în carteasa, Inventing
Ruritania. The Imperialism ofthe Imagination, care dã seama de
procesulspectaculos ºi tenace de inventare aBalcanilor, iniþiat în
Europa occidentalãmodernã ºi activ pânã azi.
Principesa Martha-Lucile Bibescu de Giovanni Boldin, 1911
-
Scrisul Românesc6 Nr. 6 (58) s iunie 2008Eseu Poezie
Ordini paralele
OvidiuGHIDIRMIC
Confruntãri
Omul de la ultimul etaj
Reografiiliterare Constantin
M. POPA
Mihai DUÞESCU
Trezorier al marilor clasici(Eminescu, Creanga,Caragiale),
gestionând unfabulos fond de referinþe critice, coordonatoral
alumnilor harnici interesaþi sã impunãrigoarea în lumea fiinþelor
de hârtie(Dicþionarele de personaje) sau eseist crep-uscular
(Serile cu Bartolomeu), ConstantinCubleºan nu înceteazã sasurprindã
. Recenta sacarte, Din mansarda luiCioran, abordeazã o
temãtensionatã, fluctuantã înfuncþie de atitudinipartizane, pentru
a conciliabiografia cu gândirea ºi cuscrisul celui pe care
îlnumeºte cãlugãrul meta-fizic. Portretul anaho-retului retras în
chiliapropriilor sale gânduri secontureazã din trans-parente
lãmuritoare ºireflexivitate, într-un regimcomprehensiv susþinut deo
scriiturã ce evitã limbajulexcesiv personalizat.
Autorul se situeazã în acord cu locatarul de sub acoperiº înacea
mansardã idealã,de la înãlþimea cãreiapoate panorama existenþa unei
personalitãþicare a marcat, prin scepticism ºi nihilismparadoxal,
filosofia veacului trecut.
Din scrisorile, interviurile, caietele deînsemnãri ori jurnalele
cioraniene, dinmãrturiile celor care l-au cunoscut, estedescifratã
formula unui destin excepþional,ce ºi-a asumat programatic
solitudinea,cultivatã însã fãrã fanatism. Mai degrabã,aº spune,
singularizare dictatã de seducþiamarginalitãþii ºi a neangajãrii
instituþionale,premise ale unei depline, chiar dacã
iluzoriilibertãþi.
Constantin Cubleºan citeazã copios,comenteazã aplicat, ºi, cu
toate cã tentaþiacomplicitãþii îngãduitoare nu este
absentã,reuºeºte sã rãmânã obiectiv, montajul sau,fãrã a urma
cronologia strictã, reþinândcomplexul moral al trãirilor esenþiale.
Înlipsa efortului teoretizant, el surprinderumoarea vitalã,
dinamica biografieiaccidentate a filosofului care a trãit la
limitasinuciderii, e adevãrat, o sinucidere mereuzãdãrnicitã, mereu
amânatã. Nãscut preatârziu, într-o lume iremediabil bolnavã,Cioran
este un raisonneur tragic,frãmântãrile sale lãuntrice reverberând
marileprobleme ale societãþii umane.
Cartea reconstituie un proces fãrãinstanþã, reiterarea temelor
specificedosarului cioranian aducând în atenþiedepoziþii
contradictorii. Cioran se apãraîmpotriva propriului trecut prin
declaraþiirepetate în legãturã cu motivele plecãrii de-finitive din
þarã, renunþarea la limba maternã,pãcatul originar sãvârºit prin
Schimbareala faþã a României, volum nãscut, ca ºi Peculmile
disperãrii , din scârba, suferinþa,revolta, exaltarea, din intuirea
absurditãþiisau, cum singur scrie, a insignifiantei
ºiiraþionalitãþii procesului de viaþã istoricã.Cel care cãzuse în
eroarea aderãrii la extremadreaptã, va defini, odatã cu
recunoaºtereadelirului de moment, în cunoºtinþã decauzã,
legionarismul, miºcare crudã,amestec de preistorie ºi de profeþie,
de misticã
a rugãciunii ºi a revolverului (Þara mea).Încercarea de a se
explica pe sine nu areîntr-atât aspectul unei deziceri, cât al
uneidetaºãri de tot ceea ce fusese apanajulideologic al vârstei
sale tinere, într-unanume context istoric. În treacãt, sã amintimcã
primul acuzator al lui Cioran a fost N.Tertulian, arhitect al
proletcultismuluistalinist în România de dupã 1947.
Stabilit în faimoasamansardã din 21, rue deLOdeon, lucidul
tragedian alexistenþei face din Paris obiectde adoraþie ºi urã,
capitalaspiritualã a lumii oferindu-i unpermanent spectacol al
ridi-colului ori al sublimului, aldecãderii ori al
performanþeiartistico intelectuale, sau, cualte cuvinte, al
filosofãrii desine. Ca într-un ritual de sacrãoficiere a izolãrii
noteazã C.Cubleºan el se retrage însingurãtatea mansardei
sale,cufundându-se în insomniilece i-au chinuit toatã viaþa,pentru
a trãi astfel în esenþagândului. Calitatea de
gânditor în sinteze, împreunã cu vocaþiamoralistului se relevã
în aforismele sale,multe generatoare de scandal. Iatã cum,
pecoordonatele filosofiei fataliste, defineºte încheie stilistica,
melancolia cruzimii refulate:Ar trebui sã repaosãm pe ungureºte,
iardacã nu, sã renunþãm a mai muri. Sau,denunþând apartenenþa la un
popor dedescurcãreþi, refractari la metafizicã ºi
lamisticã,sintetizeazã cinic drama anilor depuºcãrie înduraþi de C.
Noica: Trecând dela o închisoare la alta a fãcut turism
fãrãvoie.
Treptat, în scrierile sale intime îºi fac localte subiecte de
meditaþie: plictisul,plimbãrile în naturã, bãtrâneþea, iubirea
târzie.Cioran este, fãrã îndoialã, ºi un portretistredutabil,
fixând în tuse trasate cu fermitatedatele morale. Vecinãtãþile îl
deranjeazã înmod evident (Vecinul e detestabil dinprincipiu) ºi le
evita cu obstinaþie. Anturajulfilosofilor îi provoacã asemenea
verdictesevere: Sartre, o marionetã ºi un monstru,Teilhard de
Chardin, un debil mintal, iarpe Camus îl dispreþuieºte pentru
cultura luide institutor. Scriitorii au parte de untratament
asemãnãtor: Constantin VirgilGheorghiu ii apare ca un amestec de
nebun,ºarlatan, de reptilã ºi de Smerdiakov, în timpce privindu-l
pe Celan sesizeazã acel aerstingher, urmare a crizei psihice prin
carepoetul abia trecuse.
Pe alte coordonate evolueazã romanuldragostei ilicite
deconspirat de epistolarulFriedgardei Thoma. Încãrcãtura
afectivã,discreþie, eleganþã, halou romantic. Suntultimii ani din
viaþa filosofului, cânteculmorþii gânditorului ce a iubit frenetic
viaþa,chiar dacã i-a apãrut lipsita de sens.
Portretul scepticului da la Paris, înviziunea lui Constantin
Cubleºan, conþineaproape totul: temeritate, orgoliu,
fanatism,disperare, mizantropie, neant. Fãrã flatãri,
fãrãanamorfoze, fãrã omisiuni strategice. Demerssubsumat concepþiei
despre portretizare alui Cioran însuºi: Un portret nu
esteinteresant decât dacã înregistreazãmetehnele, cele ce
umanizeazã un personaj.
Nu-i aºa ?
se însereazã, e unturcoaz
care cuprinde totul, ascultãcum vine trecutul-torturã, spre
azi,ca o fanfarã superbã ºi mutã
cine te mai þine de mânã, Doamne!lucrurile stau adormite pe
trepte,cine mai poate sã vinã prin toamnevieþile strâmbe sã ni
le-ndrepte
þi se miºcã buzele, dar fãrã cuvintenu-i aºa cã se moare fãrã
iubire?ºi zilele-pãsãri trecând înainteºi orele-arme trãgând în
neºtire.
Muzici stinse
aº fi vrut sã ne ningã, sã fie ianuare,sã-þi desfaci pãrul ºi sã
þi-l scuturiîntr-o searã în care pe sub felinarene îngroapã zãpada
aceasta de fluturi
ireal pare totul, parcã suntem în filme,ai paltonul albastru
direct peste piele,eºti goalã, iubito, ai coapsele fineºi cauþi
refugiul în braþele mele
se aud muzici prin parcuri, sau nu,ºi plânsetul vântului se mai
aude,umãrul tãu prin haine trecucãtre buzele mele sã þi-l
sãrute.
Diversitatea preocupãrilor îiseparã atât de mult peoameni, încât
aceºtia potevolua, adeseori, pe traiectorii completdiferite, pe
ordini paralele, ce nu convergniciodatã.
Cea mai radicalã opoziþie este aceeadintre ordinea spiritului ºi
ordineainstinctualã. Acestea nu sunt numai paralele,dar ºi
incompatibile. Conºtiinþa intrã în con-flict cu instinctul. ªi
aceasta este dramaumanã. Sunt oameni capabili sã se eliberezede
instincte ºi sã-ºi punã probleme deordinul cunoaºterii, pe când
alþii trãiesc laun nivel pur instinctual sau vegetativ. Astfel,nu
este de mirare cã omul fãrã culturã, caretrãieºte într-un univers
exclusiv pragmatic,acaparat numai de propriile-i intereseimediate
ºi care nu concepe altfel de valoridecât cele materiale, nu poate
sã-l înþeleagãpe savant, pe creatorul de valori spirituale,care îi
poate smulge, cel mult, respect ºiadmiraþie.
Ideea aceasta, a incompatibilitãþii celordouã ordini: spiritualã
ºi instinctualã, aalimentat multã literaturã, ºi încã de cea
maibunã calitate.
Pe o astfel de idee este construitLuceafãrul eminescian. Sursa
acestei idei,Eminescu a gãsit-o în filosofia platonicianã.Dupã
Platon, existã o ordine absolutã, aideilor eterne, a arhetipurilor,
o lume, cu altecuvinte, idealã, iar lumea realã nu este decâto
copie, imperfectã, a ei. La antipodul acesteiordini superioare, a
spiritului, a cunoaºterii,se aflã ordinea relativã, inferioarã,
senzorialãºi instinctualã. Pe prima ordine evolueazãLuceafãrul
Hyperion, pe cea de-a doua,Cãtãlin ºi Cãtãlina. Între cele douã
ordiniexistã o incompatibilitate funciarã. Divorþul,ruptura,
sciziunea sunt inevitabile. Deºivorbeºti pe înþeles,/ Eu nu te pot
pricepe îi declarã, cu maximã sinceritate, fata deîmpãrat
Luceafãrului. Ceea ce vrea sãînsemne cã neînþelegerea nu este de
limbaj,ci între ei existã o diferenþã de nivel, deordinul
cunoaºterii, un mod diferit de agândi, care face imposibilã
comunicarea.
Tot Eminescu, în fragmentul filosofic Ar-chaeus, spune, cu multã
ironie, cã într-un feleste vãzutã lumea de un membru gros de
laprimãrie ºi într-un cu totul alt fel de Kant,autorul Criticii
raþiunii pure, ºi adaugã, cuun crud sarcasm: Totuºi câtã deosebire
întreochii de porc ai subînþelesului membru ºiprivirea adâncã a
înþeleptului de laKönigsberg.
Dar, poate nimeni n-a opus, cu mai multãobstinaþie ºi
consecvenþã, ordinea spirituluiºi odinea instinctualã, ordinea
cunoaºteriiºi ordinea pragmaticã , decât CamilPetrescu. Întreaga sa
literaturã, prozã ºidramaturgie, se susþine pe aceastã
funda-mentalã antitezã, fapt întrutotul explicabil,deoarece Camil
Petrescu a apãrat, cu cea maimare îndârjire ºi intransigenþã,
statutul,condiþia intelectualului. Romanul sãu Ultimanoapte de
dragoste, întâia noapte de rãzboiare, în ultimã instanþã, aceeaºi
problematicãdin Luceafãrul eminescian ºi consfinþeºteaceeaºi dramã
a cunoaºterii prin eros. CamilPetrescu a creat, în acest roman, un
personajmemorabil, balzacian, demn de autorulComediei umane: Tãnase
VasilescuLumânãraru, afacerist, tipul milionaruluianalfabet, care
nu ºtie sã citeascã, dar îºiascunde, cu multã abilitate,
infirmitateaintelectualã, în spatele ochelarilor. Dinîntrebarea, pe
care milionarul analfabet i-oadreseazã lui ªtefan Gheorghidiu
(personajulprincipal ºi alter-ego al romancierului):I-adevãrat,
domnule Gheorghidiu, cãdumneata ºtii atât de multã carte?,
trans-pare, totuºi, ºi o dozã, secretã, de admiraþie.În schimb, Nae
Gheorghidiu, politicianul abilºi versatil, este de-a dreptul cinic
ºi manifestãun total dispreþ faþã de preocupãrile filosoficeale
nepotului sãu: Cu filosofia dumitale nufaci doi bani. Cu Kant acela
al dumitale ºi cuSchopenhauer nu faci în afaceri nicio brânzã.Eu
sunt mai deºtept ca ei când e vorba deparale. Dacã societatea umanã
s-ar fi condusdupã logica, absurdã ºi vulgarã, a lui
NaeGheorghidiu, n-ar mai fi progresat. Iatã unexemplu, cum nu se
poate mai concludent,de ordini paralele.
-
Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 7Eseu
În seara asta...
ExerciþiiIrinaMAVRODIN Adrian
CIOROIANU
In seara asta a venit Marieta, omuldin afara familiei care a
iubit-o ºi oiubeºte cel mai mult pe Irinuca,prietena mea bunã care
m-a înþeles ºi susþinutmereu, care ºtie totul despre Irinuca. A
venitcu o scrisoare o carte poºtalã ilustratã, defapt pusã într-un
plic foarte, foarte bine lipit de la O., care voise, la început, sã
obþinã, prinMarieta, o întâlnire cu mine, dar care vãzândcã asta nu
se poate, a recurs la acest mod decomunicare. E o scrisoare foarte
scurtã, princare ne doreºte sã ne ajute Dumnezeu sãtrecem prin
încercarea grea în care ne aflãm.Niciun cuvânt de mea culpa când a
vorbitcu Marieta, acesta a fost tonul convorbirii.Textul lui mi s-a
pãrut a fi o gãselniþã, oºmecherie, o piruetã prin care sã
rezolveproblema acestei comunicãri cu noi pe care osimþea necesarã.
Necesitatea aceasta dacãa existat cu adevãrat e tot ce rãmâne,
credeu, pozitiv, din demersul lui. Am stat de vorbãcu Marieta pânã
la unu noaptea. Ne-am amintitde mii de lucruri legate de Irinuca,
dar ºi decopiii Marietei, de viaþa de familie a Marietei.A fost un
moment de har, am simþit-o peIrinuca lângã noi. Vorbind cu Marieta,
mi s-aprecizat ºi mai mult ideea unui Centru decercetare
lingvisticã purtând numele Irinucãi,cu sediul în apartamentul în
care locuiesc ºipe care îl lãsasem moºtenire Irinucãi, prin-tr-un
testament înregistrat la notar. Vreau sãinstalez aici biblioteca de
lingvisticã adunatãde Irinuca în ultimii zece ani de peste tot depe
unde a umblat ºi a locuit, precum ºi,alãturatã acesteia ºi lãsatã
moºtenire Irinucãi,tot ce am mai bun în biblioteca mea. Vreau sãfac
un catalog pe calculator ºi, de asemenea,un site al Centrului
(Centru afiliat FundaþieiSecolul 21).
Voi pune în acest Centru, pe pereþi,fotografii ale lui Irinuca
ºi ale celor din familie,ºi voi depozita aici ºi alte documente,
obiectesemnificative. Îmi amintesc cât de mult iubeaacest mic
apartament al meu, pe care îl gãseasomptuos, pentru cã iubea
atmosfera lui,pentru cã se simþea bine în el. În ultimele patruluni
pe care le-a mai petrecut în þarã, dupã oabsenþã de trei ani, nu a
mai venit aici decâtde douã ori, o datã în absenþa mea, pentru
atrimite niºte e-mailuri de pe calculatorul meu,al ei
nefuncþionând.
Miorel îmi aminteºte de tot felul de vorbeale ei, ca, de
exemplu, de urmãtoarele cuvinte:Voi trãiþi de parcã aþi mai avea în
faþã o viaþãde o mie de ani. Cuvintele ei se coloreazãacum altfel
ºi îi înþeleg mai bine reproºurile pecare uneori pãrea cã le face
cu privire la olentoare pe care o întâlnea, în familia noastrãsau,
în general, în România.
Eu îmi amintesc de alte cuvinte, spuse cuo spontaneitate, o
energie ºi o uimire carem-au lãsat fãrã glas. Dar aici, la voi
(adicã înRomânia) e þara plãcerilor!
Da, dragii mei compatrioþi, existã ºi oasemenea percepþie, la un
român care acunoscut bine Europa ºi Statele Unite: oRomânie, þarã a
plãcerilor! Sã nu vã grãbiþiaºadar niciodatã sã credeþi cã numai
voideþineþi adevãrul. Adevãrul stã în raportuldintre obiect ºi
simþul care-l percepe. Unsingur adevãr nu stã sub incidenþa
acestuiraport: Dumnezeu.
Am fost astãzi la Nina G., buna meaprietenã. Am fãcut programul
nostru obiºnuit,pe care-l repetãm de câþiva ani buni încoace.A fost
o zi mai specialã. Încã înainte de a
începe sã luãm masa, am simþit eu nevoia sãvorbesc despre
Irinuca. Am vorbit mult, Ninam-a ascultat cu atenþie, se fãcuse ora
patru,afarã se întunecase. Mi-a propus sã începemsã mâncãm, dar ºi
sã continuãm sã vorbim.Aºa am ºi fãcut. Apoi, ca de obicei,
ne-amretras în camera alãturatã. Eu am vorbit, amvorbit. Nina îmi
punea din când în când câteo întrebare. I-am citit scrisoarea lui
Marcelden Dikken, profesorul lui Irinuca, scrisoareadresatã mamei
ºi tatãlui Irinucãi, ca rãspunsla scrisoarea prin care ei anunþau
moarteaunicului lor copil. Dupã o tãcere, Nina mi-aspus: Dar
Irinuca e un geniu, un fel de IuliaHasdeu!
Asemenea vorbe vin spre mine dindiferite direcþii, de la oameni
care aucunoscut-o foarte bine, mai puþin bine, careau vãzut-o doar
poate numai o singurã datã,care o ºtiu doar din povestiri. Mã
simtconfirmatã, întãritã în ceea ce pãrinþii ei ºi cumine ºtim.
Hotãrârile pe care am început dejasã le luãm ºi sã le punem sub
semnul urgenþei cãci nici noi nu vom mai avea multã vremede trãit,
ºtim asta cu acuitate sunt parcãizvorâte din voinþa celor din jurul
nostru (prinmijlocirea cãrora ne vorbeºte poate Irinuca,divin
inspiratã?).
Mã uit la cele douã portrete ale Irinucãi,douã fotografii mãrite
de Bebe, adicã de tatãlei: una o reprezintã la vârsta de un an
saupoate doi, alta la vreo douãzeci ºi cinci. Primaîn alb-negru,
fãcutã la Bucureºti, a doua înculori oarecum pastel, fãcutã în
Olanda,probabil la Amsterdam (unde a studiat lafacultatea de
lingvisticã timp de doi ani), saupoate la Den Bosch? (oraºul unde a
locuitcâþiva ani, cãsãtoritã fiind cu Olaf, ºi undefãcea zilnic
naveta la Nijmeigen, cadoctorandã a profesorului Ad Foolen?).
Dinamândouã se uitã la mine cu o privireprofundã, misterioasã, cu o
privire de oatotcuprinzãtoare înþelegere, care ºtie ceeace eu nu
ºtiu. Alãturi de aceste douãfotografii, e încã una, care o
surprinde camicuþã elevã, cam pe la opt ani. Stã dreaptã,foarte
dreaptã, îmbrãcatã într-o bluzã albã ºio fustiþã neagrã care-i
acoperã genunchii (arecei mai frumoºi genunchi pe care i-am vãzuteu
vreodatã). Pe cap are parcã o cununãinvizibilã, chipul ei mi se
pare uºor sever,învãluit în acea boare de severitate hãrãzitãnumai
celor aleºi sã iasã din rând, sã seconstituie în sublime ºi tragice
embleme.
Trec pe la Miorel, prin Titulescu, ºi o iaula mine, în Apolodor.
Am umplut taxiul cu totfelul de pungi ºi punguþe, unele sunt
con-serve fãcute de Nina pentru mine, altele sunttexte ºi
fotografii de-ale lui Irinuca, pe careurmeazã sã le punem în albume
ºi dosare.Ne-a cuprins o frenezie de a lãsa în urmanoastrã totul în
deplinã ordine, inclusivcãrþile, de fapt tot ce ne aparþine, ºi
prin astaînþeleg ºi drepturile mele de autor, pe care lelas
moºtenire Centrului de studii IrinaIzverna Tãrãbac. Irinuca fãcuse
o glumã, oglumã amarã, dar pe care ºtiuse sã oîndulceascã mult
(prin intonaþia albã): Voi arfi trebuit sã faceþi un copil de
rezervã, le-aspus pãrinþilor ei, într-una din ultimele ei zile.Am
râs cu toþii (aºa cum mai râsesem ºi laalte vorbe premonitorii ale
ei, ca, de exemplu:Am venit sã mor pe pãmântul patriei).
De ce oare oamenii râd tocmai când spunsau li se spun lucruri
atât de grave, care lepun altfel în luminã întregul lor destin?
O idee
Citesc, cu întârziere, un volum dememorii-dialog al maestrului
IonIrimescu1 , marele sculptorromân. Maestrul a trãit mai mult
decât veaculXX timp suficient, s-ar spune, pentru acunoaºte mare
parte din elementele de duratãsau de butaforie ale secolului
trecutromânesc; nãscut în februarie 1903 ºi mort înoctombrie 2005,
Irimescu închide, în propriasa biografie, un capitol lung ºi de
complex de istorie româneascã. În egalã mãsurã istoriea artei ºi
istorie pur ºi simplu, a conducãtorilorºi a celor conduºi. Cartea
sa de memorii m-adescumpãnit. Nu sunt un cunoscãtor alistoriei
artei româneºti contemporane, ci maicurând un spectator (neangajat)
al acesteia.ªi, ca fost elev al ªcolii generale nr. 18 dinCraiova
pe Calea Unirii, cum cobori spreParcul Romanescu pe partea dreaptã
nu potsã nu-mi amintesc dimineþile de duminicãpetrecute cu clasa,
la finele anilor 70, lângãsoclul statuii 1907, curãþind pãmântul
dinjurul ei de buruieni ºi ºtergând cu bureþi aduºide doamna
dirigintã eventualele inscripþiiireverenþioase.
Ei bine, aceastã frumoasã statuie aCraiovei este una dintre
operele lui Irimescu.Cu un þãran învins ºi muribund la bazã ºi cuun
altul victorios pe soclu, ea strânge în sinetoatã mitologia
rãscoalei de la 1907, aºa cumo poate recita astãzi orice elev din
ºcoalaprimarã cu note mari la Istorie. Monumentul afost ºi rãmâne
ºi azi impresionant pentrucei ce-ºi ridicã spre el privirea. Numai
cã înspatele operei se ascunde o dramã, de nimictrãdatã.
Lucrurile stau astfel: în primãvara lui 1907,pe când rãscoala
din Moldova era în toi, fa-milia viitorului artist Irimescu (care
aveaatunci vreo patru aniºori) era de cealaltã partea baricadei!
Tatãl artistului era un om înstãrit,proprietar de moarã, în satul
Preuteºti de prinpãrþile Fãlticenilor. În faþa furiei þãranilor
carevroiau sã-l jupoaie pe stãpânul morii! , fa-milia Irimescu a
încãrcat tot ce a putut într-uncar ºi s-a refugiat la Fãlticeni. De
acolo, dincasa unei rude care-i gãzduia, au fost
martoriiintervenþiei armatei române o pacificaresoldatã, cum se
ºtie, cu morþi ºi rãniþi.
Trecut-au anii. Irimescu urmeazã
Artistul ºi dictaturaFacultatea de Arte Frumoase de la
Cluj.Artistul pãstreazã o frumoasã amintire anilorlui Carol al
II-lea, pe care-i considerã foartepotriviþi spre deosebire de ce va
urma capriciilor unui artist. Cred cã are dreptate în fond,
capriciile regelui erau oricum mai mari.În plus, categoric Carol al
II-lea a respectatarta cât toþi urmaºii sãi la conducerea þãrii
laun loc.
Comunismul aduce, pentru Irimescu,angajarea în opera socialã. E
Laureat alPremiului de Stat în 1953. Prezent în toateexpoziþiile
importante care se organizeazã înþarã. În 1954, la un an dupã
moartea lui Stalin,participã, în numele României, la Bienala deArtã
de la Veneþia. În paralel, primeºte Premiulde Stat clasa I-a,
destinat celor mai bun artiºtiai Republicii Populare Române. În
1958realizeazã bustul istoricului Vasile Pârvan, laConstanþa. În
1959, lucrãrile sale suntprezente în expoziþii la Budapesta,
Belgradsau Minsk. ªi, în fine, la începutul anilor 60,ridicã la
Craiova, în faþa intrãrii principale dinParcul Romanescu pe atunci,
ParculPoporului Monumentul 1907. A fost, seînþelege, o comandã de
stat (cu ocaziaîmplinirii a 50 de ani de la rãscoalã), pe
careartistul a onorat-o.
Ironia destinului: un artist a cãrui familiefusese fugãritã din
satul natal de þãraniirãsculaþi ajunge sã ridice, într-unul
dintremarile oraºe ale þãrii, o statuie spre
gloriarãsculaþilor.
Au urmat mici bucurii ºi mici sacrificiiobiºnuite pentru orice
artist important alRomâniei socialiste: cãlãtorii în strãinãtate
fãrãnevastã (din teama vreunui responsabil cuideologicul ca
artistul sã nu rãmânã afarã),participare ghidatã la expoziþii în
afara þãrii,participarea la expoziþii de interior, inclusivdin cele
a cãror încãrcãturã politicã eraevidentã. Întrebat despre arta
realismului so-cialist, artistul spune, la un moment dat: Da,am
sculptat muncitori ºi muncitoare, dar dacãm-a atras o muncitoare,
nu a fost pentrumunca ei, ci pentru aspectul ei, pentru faþa
ei,pentru corpul ei. Elena Ceauºescu ca sãnu mai vorbim de soþul ei
ar fi fost oripilatãde aºa o afirmaþie.
L-a cunoscut ºi pe Nicolae Ceauºescu, ºii-a rãmas în amintire
mai ales perioada deînceput a acestuia, când liderul era
foarteatent cu artiºtii, îi mai invita la o discuþie etc.În opinia
lui Irimescu, ideile artistice ale luiCeauºescu erau mai stângiste
decât cele alelui Gheorghiu-Dej. Cum-necum, a ajuns sãfacã cuplului
conducãtor Nicolae ºi Elena douã busturi din ghips, apoi altele în
bronz.Bustul din ghips al lui Ceauºescu a ajuns,înainte de 1989, la
muzeul din Fãlticeni, astfelîncât, în tumultul revoluþiei din
decembrie, ceicare au intrat în acea incintã au luat lucrarea,au
scos-o în stradã ºi au fãcut-o fãrâme înfaþa Primãriei din
Fãlticeni. Dupã propriamãrturisire, artistul nu a suferit foarte
mult mai avea douã busturi cu Ceauºescu, pe caredirectorul acelui
muzeu le ascunsese dinvreme
Un detaliu: Nicolae Ceauºescu nu i-apozat niciodatã artistului.
Ion Irimescu a lucrataºa cum lucrau toþi artiºtii epocii
sale,sculptori, pictori sau tapiseri: dupã niºtefotografii ale
Cârmaciului, furnizate de ceicare-i comandau lucrãrile.
1 Zoe Iustina Martin, Izgonirea din Rai.
Convorbiri cu Ion Irimescu, Ed. Curtea Veche,
Bucureºti, 2002.
Monumentul 1907 Craiova
-
Scrisul Românesc8 Nr. 6 (58) s iunie 2008 Eseu
Epistemologia bârfei
Expectaþiicritice
IonBUZERA
Bârfa e varianta insignifiantã, softa ceea ce constituie sau
poateconstitui astãzi doxa, opiniacomunã, rudimentul unui spaþiu
public. Ecomponenta ei mãruntã, antidecizionalã,inertã pe orice
termen în afara celui imediat.Implicã în mod covârºitor o voluptate
a etalãrii,exhibãrii unei pãreri, a oricãrei pãreri, adicãa
pro-punerii ei incontinente, eliberate deorice grijã, de orice
context ºi de oriceconsecinþã. E imediatitatea ºi inexactitatea
înstare purã. (Este, prin definiþie, ºi un teritoriual pãrelniciei,
iluzoriului, nu numai etimologiatermenului fiind necunoscutã, ci
ºiposibilitãþile lui.) Encratismul unui astfel dediscurs este
ieftin, fantasmatic, derizoriu, fiindnu numai nonproductiv
pragmatic, ci ºi înmulte cazuri lent-autootrãvitor. Prezintã oanume
atracþiozitate ºi pentru spiritele fine,alese, întrucât dã senzaþia
unor confruntãride idei, numai cã ideile care sunt generate
înastfel de împrejurãri (oricât de complezenþiam fi) nu depãºesc
stadiul unor flori plãpândede mucigai, care pier odatã cu
aburiiconjuncturii.
Tot ce se poate spune mai mult înfavoarea acestei forme de
(simili)existenþãumanã este cã rãspunde unui ciudat
(darirepresibil) principiu al plãcerii: un plaisirsublimat al
îngenuncherii ºi distrugeriiadversarului sau potenþialului
adversar, oreminiscenþã a unor mult mai realiste
ritualuriantropofage. Este ca un viciu ascuns, de pecare se ridicã
mai mult sau mai puþin cortina.Se prezintã ca o certã, din fericire
pasagerã,regresie a umanului în zona unei confortabile,cãlduþe
animalitãþi, o animalitate contaminatãrareori ºi de saloane.
Tocmai pentru cã este un spaþiu alresetãrilor ideatice
iresponsabile ºi alcomplicaþiilor inutile, bârfa se bazeazã ºi peo
hibridare semioticã (gesturi, limbaje,grimase) inconsistente,
risipitoare, totalnepãsãtoare ºi pe o vulnerabilitate asumatã,la
fel de candid, a ipotezelor de lucru, pe onebuloasã cognitivã (atât
de pornire, cât ºide ieºire) ºi pe o confuzie sistematicã
întrelocuþionar ºi perlocuþionar. Nu e resentimen-tarã, pe cât e de
agramatã teleologic, fãrã aimplica, totuºi, pura pierdere de timp,
ci unsoi de vacuizare sau evacuare a tempora-litãþii, care în
anumite condiþii poate fifertil exploatatã, de pildã în sensul
nihilismulmâlos ionescian sau nihilismului calofilcioranian. E un
autism jucat în doi, în trei, încâte câþi vrei, cu conºtiinþa
precisã a faptuluicã, mai ales cu un prilej similar (de la care
veiabsenta), coparticipanþii te vor repudiapentru radicalismul tãu
de melc ieºit pentrucâteva secunde din cochilie, la
bãtaie.Deschizând piste de discuþie superflue, pecare þine morþiº
sã le aprofundeze, un atarediscurs mixt nu face altceva decât
sã-ºidemitã orice seriozitate a ofertei (care nicimãcar nu existã:
bârfa este ºi cazul-limitã alunui discurs pragmatic lipsit de
oricepragmaticã!), având, în schimb, un spec-tacular coeficient de
amorsare spontanã, derelansaj lejer ºi autoreproducere
practicinfinitã. Regula dominantã de constituire aspaþiului
discursiv al bârfei este, astfel,aleatorismul pur, adicã încreþirea
la unmoment dat, la orice moment dat (când sepot întruni
condiþiile; or, ele se pot oricândîntruni: este nevoie de un
consens tacit ºi
de o temã oarecare, proiectatã pe unpersonaj oarecare), a unui
continuumnedefinit ºi nedefinibil, vechi de când lumeaºi care va
dura cât va dura lumea. (Oprotosemiozã sau un zgomot de
fondetern?). Ar putea fi atunci o formã subtilã demanifestare a
potenþialului ludic al oricãruilimbaj? Nici pe departe. Ludicul
presupune,într-adevãr, gratuitate, eliberare deconstrângeri
exterioare (nu ºi de regulileintrinseci), în timp ce ofensivele
verbale pecare le declanºeazã ºi le întreþine bârfasugereazã mai
degrabã o foarte serioasã,metodicã luare în posesie a
personajului/personajelor þintit/e. Se pare cã bavardajul eun sine
qua non al posibilitãþii de a te puteaexprima. Ceea ce e însã
uluitor e cã reprezintãchiar limbajul în stare purã, adicã
înarticularea lui batologicã, fãrã ierarhie, fãrãconotaþie ºi chiar
fãrã sens. Analizadiscursului de tip bârfã pune problemagenezei
limbajului ca spaþiu moral, con-tractual, centripet. Sã recunoaºtem
cãdesfiinþarea fãrã probleme a oricãrei reguli(oricine poate spune
orice despre oricine)pavoazezã cu un nesperat libertinaj,
unulrealmente anticonvenþional, spaþiul libertãþiide exprimare.
Pe scurt, bârfa este: a) o falsã operaþiemagicã de aneantizare a
celuilalt, despre celcare se vorbeºte (totdeauna unul, fie
ºiserializat, cãci dacã discuþia tinde sãdevinã mai amplã de
exemplu: despre ungrup de persoane, o stare de fapt publicã,despre
o situaþie politicã etc. sau maiabstractã se transformã în orice
altcevadecât în bârfã: în fond, aceasta din urmã esteºi o degradare
maximã a ideii de seminarprivat); b) o creare de spaþiu
interstiþial,provizoriu al unei dispute, al unei paradoxe,cãci
oricât de mult ar fi discreditat Absentul,el se va manifesta prin
funcþia derememorare, dacã nu de compãtimire, fie eaºi
inconºtientã, fugitivã: punerea îndiscuþie înseamnã nu numai declic
allimbajului, ci ºi un interes direct în legãturãcu persoana
vizatã; c) o hermeneuticãprimitivã, aflatã cel mult în stare brutã,
cãciunilateralã, desfiinþatoare cel mai frecvent,chiar ºi atunci
când se spun calinerii, adicãatunci când suntem în prezenþa
aºa-numiteibârfe de bine (spre deosebire de ClaudeBremond, sunt de
pãrere cã bârfa nu estehermeneutica in statu nascendi, ci o
anulareconstantã, aproape programaticã a ideii dehermeneuticã); d)
manifestarea psihanalizabilã din multiple unghiuri a uneivinovãþii
conviviale, debordante,comunitare a celor prezenþi (bârfitorul
efrustratul în stare genuinã, satrapul virtual,deocamdatã ingenuu);
e) manifestarea uneiimpotenþe morale, pentru cã presupuneascundere,
neasumare a celui mai mic riscposibil, acela de a-i spune victimei
(falseivictime) ce crezi cu adevãrat despre ea; f) oformã de
perturbare masivã a funcþiei co-native (Jakobson) a limbajului,
întrucât celde faþã e vitima urmãtoare; g) o modalitatede a altera
(de a pune sub semnul întrebãrii)ceea ce ar putea însemna
alteritatea; h) înfine, o relevare a faptului cã nu existãsubiecte
minore, ci numai abordãri minore.
Concluzie: bârfa este utilã în planterapeutic, vag-promiþãtoare
la etaj estetic,nudã în registru moral ºi nulã epistemologic.
Acolo în grãdinãprintre ridichi ºi foi de salatãprintre cioburi
de sticlã ºi bulbi putreziþiprintre pietre ºi pene de
cintezoiîntr-o zi am gãsitceva ce gãseºti numai o singurã datã
în
viaþãceva fãrã formã, fãrã gust ºi culoareceva topindu-se ca
literele soarelui pe
apã
Ce este acest ceva fãrã formã, fãrã gust,fãrã culoare, cu acest
ceva ce se topeºte caliterele soarelui pe apã, ceva ce nu
gãseºtidecât o singurã datã în viaþã? Rãspunsulpoate fi foarte
clar, sau plin de mistere?Depinde cine rãspunde la aceastã
lungãîntrebare! Oricum, universul grãdinacu miracole banale, am
putea zice, cufoi de salatã, ridichi ºi bureþi putreziþi ºipene de
cimpanzei! este, totuºi, unspaþiu paradisiac, plin de
luminagenezei, un tãrâm binecuvântat, cenu-ºi extinde hotarele
într-o sturlubaticãrisipire de sine, risipire datoratã
vreuneienergii, pânã la urmã, negative, ºerpeºti!
Melancolia se învaþã în fiecare zidacã nu te-ai nãscut cu
flutureleacesta pe degeteascultã zornãitul alunelorexerseazã vesel
în visaria vânzãtorului de pãsãridar nu ironiza niciodatã înalta
catedrãde la care vorbeºte cu patoscapra cu ochelari dacã totuºimai
crezi în mecanismele vântuluisearacând trec soldaþii cântândPoemele
lui Petre Stoica se întrepãtrund,
se continuã unele pe altele, formândbiodiversitatea Petre
Stoica, în care n-auapãrut cu pregnanþã sfinþii barbari
aiviitorului, pentru care totul e de vânzare,pentru care totul e
posibil!...
Oamenii nu sunt pândiþi de dezechilibremajore, n-a nãvãlit nici
rãsãritul galben alºarpelui de dudãu, care sã-ºi contemple
cubucurie propria infatuare învingãtoare,trecutul este permanent
viu, cu eroziunilede rigoare, fireºte! prezentul este viu,exerseazã
vesel în vis aria vânzãtorului depãsãri ºi nu ironizeazã înalta
catedrã de lacare vorbeºte cu patos capra cu ochelari
Atunci unde putem situa creaþia poeticãa lui Petre Stoica, în
spaþiul unei lumiparadisiace, patriarhale, idilice? Nu vã
D.R. POPESCU
BiodiversitateaPetre Stoica III
Istoria paradisuluigrãbiþi! În orice rai existã un ºarpe!
Omul modern, vãzut mai de aproape, îºidezvãluie obscur tainele
vii ºi nestãvilite alegerminaþiei rãului, care sunt, desigur
maiales pentru Adam, primul om modern dinparadis, ºi poate ultimul!
esenþa existenþeisale în curs de destabilizare!
Tot timpul s-a crezut cã ºarpele stârneºterãul în (din?) Adam ºi
Eva, oferindu-le, înschimb, ruºinea de a se vedea în pieleagoalã!
Aici istoria paradisului se aflã larãscruce: conºtiinþa care-i
oferã lui Adambucuria descoperirii aromelor ºi gustuluimãrului
împãrþit cu Eva e copleºitã imediatde înþelegerea în chiar tragedia
conºtiinþeisale! a vieþii absurde, banale, finite, ce-i
era hãrãzitã la Est depârleazul raiului,dincolo, vasãzicã,
deparadis!
Totuºi, dacã vrems-o luãm pe dupãplop, Adam ºi Eva,mâncând mãrul
delângã drumul princi-pal din rai, rãmân,cumva, tot
inocenþi,fiindcã pornirea sprehalitul fructului opritn-a venit din
cãpã-þânile lor: ei au fostvictimele ideologiei
ºarpelui!Lui Dumnezeu, în secvenþele urmãtoare,
nu-i vine sã-i creadã ochilor: Adam ºi Evaîºi puseserã în jurul
buricelor, ºi mai jos,niscaiva frunze ºi flori semn cã voiau
sã-ºiascundã goliciunea!... O dovadã explicitã cãdeveniserã
conºtienþi cã erau în pielea goalã!Astfel am putea spune cã
statutul explicit alvinovãþiei a fi sau a nu fi în pielea goalã!
este proba irefutabilã a pãcatului!...
Interesant! Adam ºi Eva nu pot profitanici mãcar un minut sau o
noapte! deactul cunoaºterii!... Ei sunt imediat expediaþila Est de
Eden, la munca de jos! Azvârliþipeste pârleaz, scoºi din
eternitate, la Est deparadis ei nu vor putea profita decât de
pro-pria lor moarte!
Dar de unde ºtim noi cã nu asta urmãrearaþiunea vicleanã a
ºarpelui: sã nu rãmânãnimeni viu ºi neîntinat nepãtat!
îneternitatea paradisului?!
Pânã vom vedea cine este ºarpele ce dãtârcoale biodiversitãþii
Petre Stoica, sãspunem mãcar cã ºarpele paradisiac poate finumit
primul ideolog al morþii!
-
Scrisul Românesc Nr. 6 (58) s iunie 2008 9 Eseu
Calendariunie iunie
Unicul roman al lui Ibrãileanupoate fi privit ºi ca o ilustrarea
vocaþiei sale de cititoravizat. Pare un citat inventat în
margineaoperelor apropriate prin lecturã, romane deanalizã a
(a)moralitãþii ºi idealitãþii amoroase,de la Dominique de E.
Fromentin ºi Armancede Stendhal la realiºti critici occidentali
ºiruºi ori moderniºti din ºcoala lui Proust.Ajunge o continuare a
lecturii romanelor. Aºidentifica în Adela, prin urmare, un
supratext.Ceva asemãnãtor se petrece cu intertex-tualismul derivat
în supratextualism.Conceptul acesta narativ rãmâne, desigur,mai
potrivit pentru operele terminate de alþiautori decât cei care
le-au început, ca în cazulprozei lui Mateiu I. Caragiale ori în cel
aldramaturgului M. Sebastian, autor al uneipiese, Insula, încheiatã
de Mirceaªtefãnescu. Romanul Adela iese dintr-oesenþialã adecvare
creatoare ºi nu dintr-odiferenþã ori autonegaþie. Cartea a fost
cititãca fiind produsã de singulara ºi binecu-vântata întâlnire a
unui talent cu subiectulsãu (Paul Zarifopol, id.).
Autoreferenþial,biografic, romanul este scris cu o
naturalãînclinaþie empaticã ºi cu o livrescã propen-siune metodicã.
El este un jurnal de crizãficþionalizat. Reflexivitatea, aici, se
naºte ºicreºte din trãire. Trupul nu scapã examenuluiînsufleþit.
Trupul sufletesc, ca sã reiauideologia epicã a Hortensiei
Papadat-Bengescu ºi sã reamintesc cã Ibrãileanu i-afost acesteia
primul mentor literar, în Adelaîºi menþine armonia într-un mod nu
doarfiresc, dar ºi nefiresc, din vanitate ºiartificialitate.
Emil Codrescu, autorul jurnalului, seaflã aici în cãutarea
timpului ºi a iubiriipierdute în viaþã, dar regãsite în
scris.Motivaþia eºecului iubirii nu este doarbiologicã, prin vârsta
expiratã pentru iubire,prin diferenþa de aproape douã decenii
dintrebãrbat ºi femeie, prin (pre)judecãþi morale,ori prin
dificultãþi psihologice, legate derelaþia de iubire maternã sau de
cuplu.Iubirea, tema majorã a scrierii, este conceputãaici ca o
cauzalitate a minþii care absoarbe ºidominã tot restul, pentru a-ºi
menþineautonomia. Iubirea ajunge un refuz alandroginiei. În Adela,
iubirea esteoximoronicã. Vanitatea coincide cu pasiunea.Iubirea se
realizeazã pe mãsurã ce se de-realizeazã. Emil Codrescu iubeºte,
dar seteme de o mulþime de primejdii, mintea i sepierde într-un
labirint de gânduri ºiimpulsiuni contradictorii care-l fericesc
ºi-lnefericesc totodatã (G. Cãlinescu, Adela,Adevãrul literar ºi
artistic, 4 iunie 1933).Romanul urmeazã dezambiguizarea unui
ObsesiiMarian VictorBUCIU
G. Ibrãileanu ºi diarismulficþional Adela
sentiment complex ºi tulburãtor ca iubirea,prin opþiunea pentru
salvarea ei în sacrificiu.Adela exprimã mãreþia unui sentiment
tragicºi purificator.
Sufletul personajelor nu e desprins detrupul lor individual ºi
nici de condiþia socialãºi culturalã. El platonic (G. Cãlinescu),
eaepicureicã? Ar însemna sã înþelegemmaniheic, deci sã nu
înþelegem. Emil nu efilosoful moralist iar Adela nu e
uºuraticaincultã. Nu se confruntã cultura cu natura.Sunt un bãrbat
ºi o femeie din douã generaþiicare trãiesc diferit, pentru cã lumea
seschimbã. Ei înþeleg ºi urmeazã diferit viaþacorporalã ºi mentalã,
senzualitatea ºireflexivitatea, natura ºi cultura. Asistãmaproape
la o confruntare idealã, simili-miticã,între bãrbatul aflat la
crepuscul ºi femeiaaflatã la apogeu.
Emil Codrescu existã la modul cartezian,în mãsura în care se
îndoieºte de tot, inclusivde îndoialã. El este prins în
capcanaprotectoare a tropismelor deliberãrii. Catânãrul Sandu, al
lui Holban, maturul Emilraþionalizeazã iraþionalul. E incapabil
sãcunoascã altfel decât în absolut sentimentuliubirii. Emil
Codrescu este un intelectual(post)iluminist autovictimizat de
raþiona-lismul autonomizat. Raþiunea îi substituiecredinþa. Unica
teamã a lui Emil este sã facãceva din neîncredinþare. El are un fel
demisticã a rezonabilitãþii. E închis nu prinnaturã, ci prin
culturã. Voinþa lui nu e naturalã,dar culturalã. Natura lui nu e
unilateralã ºiabsolutizantã, dar dualã ºi relativistã, cum
aexplicat-o P. Constantinescu (id.). Darcultura îl artificializeazã
ºi îl rafineazã.Adevãrul lui derivã din falaciozitate. Nu ede
crezut cã Emil Codrescu îºi trãieºte preadin vreme senectutea, ca
bãrbat trãind înRomânia (Moldova) în ultimul deceniu alsecolului
XIX, devreme ce statisticilemenþioneazã cã media de vârstã în
Franþa,pe la 1900, era de 46 de ani (deºi Bibliamenþine ideea cã
vârsta de 70 de ani era ceapotrivitã sfârºitului vieþii, restul
anilor fiindspre pedeapsã). Emil este doar un om cupicioarele,
încã, pe pãmânt. El nu resimtebãtrâneþea de la naºtere, dupã cum ea
sedesfãºoarã, aparent în ascuns, în mod natu-ral. El contemplã
bãtrâneþea de la vârstadeplinei maturitãþii, când aproape totul
odezvãluie. Simþurile (vizual, auditiv, tactil)sunt
intelectualizate, metafizicizate,interferate în sinestezii de
discurs analitic,poetic, similiepic, de tip simbolist.
Chiarintrospecþia este aici simbolistã. Ea de-realizeazã, dar numai
în aparenþã devinemortifiantã. În fapt, în (noua) realitate,
eaajunge chiar vivifiantã. Iubirea apare
înþeleasã ºi practicatã în chip de causamentale. Iubirea
neliniºtitã ºi tulburãtoare amorþii nu reduce, ea chiar sporeºte
viaþa. Oastfel de iubire priveºte deopotrivã pe mamalui Emil,
moartã cu 36 de ani în urmã,depãºitã ca vârstã de bãrbatul
burlaccvadragenar, ºi îl are în vedere ºi pe fostulsoþ al Adelei,
anonimizatsub iniþiala L., care nu-ioculteazã iubirea idealizan-tã
(ideaticã), nu i-o anulea-zã. Din contra, i-o sporeºte,îi mãreºte
haloul de ocult.Iubirile anterioare, defunc-te mai cu seamã la
propriu,dar în orice caz la figurat,intrã în aceeaºi ecuaþie
desuflet ºi conºtiinþã. Ele suntniºte copile, Lolitele luiCodrescu,
reînviate ºificþionalizate delicat ºipervers. Trãirea în
conºti-inþã substituie ºi augmen-teazã actul, mai ales
prinambiguizare. Codrescu areerosul asiatizat, el nu este un
senzual fixat înscopul abstinenþei. Senzualitatea lui nudevine
scop, dar mijloc. El ºi-o abstrage, sau,ca sã folosesc un termen
freudian, ºi-ocondenseazã în act, pentru a osupradimensiona în
idee. Foloseºte la maxi-mum subiectivitatea, ridicatã la nivel
dedemiurgie. De aceea ia în sprijin peSchopenhauer ºi convingerea
cunoscãtoarecã lumea este reprezentarea mea. Iubireaajunge pentru
el realã în cunoaºtere (cuaccepþia de co-naºtere). Dincolo de
aceastaîncepe degradarea trãirii ºi alterarea umanã.Aparent
oscilant, Emil este un consecventîn simþire ºi gândire. Un împãcat
înneîmpãcare. Un ambiguizant tolerant,stãpânit retoric de figura
oximoronicã, în careîºi înscrie viaþa ºi sensul acesteia.
Într-odialecticã a opoziþiilor baroce ºi nu romantice,trebuie sã
urmãm cititorul din text (lector infabula U. Eco) atras de gândirea
lui LudwigBüchner din Kraft und Stoff. Emil nu e unîndrãgostit
indecis, ci unul foarte decis înindecizia sa. Aparent, el se
opreºte lajumãtatea drumului. În fapt, trece pe un altdrum, pe care
îl parcurge pânã la capãt. Adelaeste un romanul modern care
pãstreazã cevaesenþial, vechi, din romanul cavaleresc,clasic,
idealist. Emil ºtie cã femeia idealã nuîi apare în faþã, dar
trebuie sã ºi-o nascã încap. În iubirea sa existã preceptul:
adevãrateste numai frumosul ideal. În termenii lui M.de Unamuno,
Emil este un sentidor mereupregãtit sã slujeascã un pensator
.Adâncimea rafinatã a expresiei gândirii sale
trãite a convins cel mai mult.Adela rãmâne personajul preferat
de
comentatorii romanului, graþie realismului,verosimilitãþii ei
complexe, dar nu compli-cate, senzitivitãþii sale spontane emanatã
dininconºtient. Ea, aristocrata de neam ºisânge, este femeia
fireascã. Natural, dar ºi
cultural, Adela apare fun-damental diferitã desofisticatul,
pervertitul cul-tural Emil. El este doar unspirit artistic
aristocratic, unPygmalion e�