Proiectul „Şcoala aşa cum este” Cercetarea portretului elevului, al profesorului şi a interacţiunilor acestora Opiniile şi percepţiile profesorilor Raport de cercetare pregătit de Ovidiu Voicu şi Lucian Ciolan Octombrie 2008 INTRODUCERE 2 DE LA PROFESORUL IDEAL LA PROFESORUL REAL 3 PERCEPŢIA DESPRE IMAGINEA CADRELOR DIDACTICE ŞI MESERIA DE PROFESOR 3 PERCEPŢII DESPRE ROLUL PROFESORULUI 3 SITUAŢII PARTICULARE ÎN RELAŢIA CU ELEVII 3 OPINII DESPRE ŞCOALA ROMÂNEASCĂ 3
61
Embed
SCOALA ASA CUM ESTE -Opiniile Si Perceptiile Profesorilor - Raport de Cercetare - Liviu Ciolan
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Proiectul „Şcoala aşa cum este”Cercetarea portretului elevului, al profesorului şi a interacţiunilor acestora
Opiniile şi percepţiile profesorilor
Raport de cercetare pregătit de Ovidiu Voicu şi Lucian Ciolan
Octombrie 2008
INTRODUCERE 2
DE LA PROFESORUL IDEAL LA PROFESORUL REAL 3
PERCEPŢIA DESPRE IMAGINEA CADRELOR DIDACTICE ŞI MESERIA DE PROFESOR 3
Structura acestui raport şi conţinutul iniţial al capitolelor sale au fost dezvoltate de Ovidiu Voicu, prin procesarea şi interpretarea datelor obţinute din chestionare. Analiza calitativă a interviurilor, realizată de Lucian Ciolan, a adus contribuţii la aceste capitole, pe componentele majore ale analizei, urmând ca elementele specifice strict interviului să fie adăugate ulterior.
impactul educaţiei primite. În această grupă de vârstă, 62% consideră calităţile profesorilor drept
cel mai important lucru pentru ca o şcoală să fie socotită bună. Aceste observaţii ne arată că
opinia nu are la bază doar mituri sau legende sociale, ci rămâne stabilă şi în rândul celor ce au o
legătură recentă cu sistemul de educaţie.
În opinia dumneavoastră, care este cel mai important lucru pentru ca o şcoală să fie socotită bună?(Întrebare deschisă, o singură menţiune)Calităţile profesorilor 57%Dotarea şcolii 11%Rezultatele elevilor la şcoală 7%Rezultatele elevilor după absolvire 7%Calităţile conducerii 5%Seriozitatea 2%Prestigiul, renumele, tradiţia 2%Altceva 9%
Tabelul 1. Sursa: Fundaţia Soros România, Barometrul de Opinie Publică, ediţia mai 2004.Eşantion reprezentativ naţional. Cifrele reprezintă procente din cei care au o opinie (1633 persoane).
Întrebarea formulată în premieră în Barometrul de Opinie Publică a fost preluată într-o
formă asemănătoare de o cercetare realizată la sfârşitul anului 2007 de către Agenţia pentru
Strategii Guvernamentale (ASG). Studiul a măsurat opiniile profesorilor şi elevilor din
învăţământul preuniversitar, pe două eşantioane, unul reprezentativ la nivel naţional pentru
populaţia de profesori, al doilea reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia de elevi. Pentru
ambele eşantioane studiul ASG a folosit întrebări deschise, dar profesorii au fost rugaţi să indice
două aspecte care definesc o şcoală bună, iar elevii doar unul.
Pentru că forma întrebării este diferită, nu putem compara la nivel de procent opiniile
întregii populaţii cu cele ale profesorilor, dar putem privi comparativ ordinea răspunsurilor şi
distanţa între ele, aşa cum rezultă din Tabelul 2 (am folosit categoriile de răspunsuri realizate de
autorii studiului).
Care credeti ca sunt cele mai importante doua aspecte pentru ca o scoala sa fie considerata buna de catre Dumneavoastra?(Întrebare deschisă, două menţiuni cumulate)Cadre didactice calificate/bine pregatite/competente 38%Performantele/rezultatele bune/elevi bine pregatiti 36%Baza materiala/dotarile 28%Disciplina, ordinea, siguanta 11%Elevi buni/motivati/studiosi/de calitate 10%Conducerea/managementul bun, organizarea bună 8%Comunicarea/colaborarea/relatiile bune intre cei implicati 7%Calitatea/eficienta actului didactic/invatamantului/educatie 5%Realizarea/pregatirea pt viitor/integrarea pe piata muncii 5%Seriozitatea 2%Respectul 2%
Atmosfera/climatul placut/favorabil 2%Comportametul bun al elevilor 1%Promovabilitate ridicata 1%Progresul real al elevilor/scolii 1%Altele 21%Tabelul 2. Sursa: Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, decembrie 2007. Eşantion reprezentativ la nivel naţional pentru profesorii din învăţământul preuniversitar.
Primul lucru pe care trebuie să îl observăm este că răspunsurile profesorilor sunt mult
mai nuanţate, nu mai întâlnim o categorie de răspunsuri care să se desprindă clar dintre celelalte,
aşa cum am văzut în cazul întregii populaţii. În continuare cele mai des menţionate răspunsuri
sunt cele care fac referire la competenţele profesorilor, dar sunt mai multe tipuri de răspunsuri ce
apar cu frecvenţă mai mare. Să observăm că sunt câteva categorii de răspunsuri care leagă
evaluarea şcolii de performanţele elevilor. Cea mai importantă este cea care indică direct
rezultatele elevilor (36%), dar tot aici am putea să grupăm şi eficienţa actului didactic (5%),
pregătirea (elevilor) pentru integrare pe piaţa muncii (5%), promovabilitatea ridicată (1%) sau
progresul real (1%). Toate acestea împreună conduc către un procent de 48%, ceea ce înseamnă
că jumătate dintre profesori leagă cel puţin unul din cele două aspecte care definesc o şcoală
bună de rezultatele elevilor. Fără îndoială, vorbim de o altă perspectivă asupra şcolii decât cea a
comunităţii, sau într-o formulă mai des întâlnită, a „părinţilor” (statistic vorbind, atunci când ne
referim în general la populaţie şi o raportăm la şcoală, cel mai frecvent tip de interacţiune pe care
un cetăţean o are cu şcoala după finalizarea studiilor este cea de tip „părinte”).
Trebuie să remarcăm şi apariţia între răspunsuri a două categorii ce nu se regăsesc
aproape deloc între cele ale „părinţilor”: calitatea elevilor şi disciplina, ambele indicate de câte
aproximativ 10% dintre cei intervievaţi. Opinia că valoare unei şcoli depinde în primul rând de
un factor extern, calitatea elevilor, este una ce poate merită o discuţie mai largă. Apariţia
disciplinei ca factor important pentru o şcoală bună poate fi un indiciu că ceva nu este în regulă
în şcoala românească şi mai poate fi legată de distanţa de trei ani şi jumătate între cele două
cercetări.
Mergem mai departe cu studiul ASG pentru a vedea şi opiniile elevilor în legătură cu
aceeaşi chestiune: de ce considerăm că o şcoală este sau nu este bună? În tabelul 3 sunt
prezentate distribuţiile răspunsurilor, grupate în categorii realizate de autorii studiului. Se
observă uşor că aşteptările elevilor se află undeva între cele ale comunităţii şi cele ale
profesorilor. Pentru cei mai mulţi dintre ei (40%) o şcoală bună este definită mai ales de calităţile
profesorilor. Este un procent însemnat, dar nu atât de mare ca cel întâlnit în cazul „părinţilor”.
Următoarea categorie de răspunsuri este formată din cele legate de rezultatele elevilor, aşa cum
au indicat 19% dintre elevii ce au o opinie formată. Ca şi în cazul profesorilor, o parte dintre
elevi au făcut referire la disciplină, ceea ce întăreşte ipoteza că absenţa ordinii şi problemele de
disciplină sunt lucruri cu care şcoala românească se confruntă în mod curent şi sunt resimţite în
egală măsură de profesori şi elevi.
În opinia ta, care e cel mai important lucru pentru ca o scoala sa fie considerata buna de catre tine?(Întrebare deschisă)sa aiba profesori buni, capabili, competenti 40%elevii sa aiba rezultate 19%sa aiba conditii bune 8%sa fie disciplina 6%sa fie dotata, moderna, curata 6%sa aiba un sistem educational de calitate 5%sa aiba faima, prestigiu, reputatie 4%sa fie o comunicare buna intre profesori si elevi 2%sa fie o atmosfera placuta 2%seriozitate, respect 2%sa aiba conducere buna 1%un orar mai putin incarcat 1%sa aiba un profil bun 1%Altceva 3%
Tabelul 3. Sursa: Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, decembrie 2007. Eşantion reprezentativ la nivel naţional pentru elevii din învăţământul preuniversitar.
După ce am stabilit că există, cel puţin în percepţia populaţiei, o legătură între valoarea
şcolii şi calităţile profesorilor, următoarea întrebare este ce înseamnă că un profesor este bun?
Folosind din nou datele celor două studii citate anterior – Barometrul de Opinie Publică al
Fundaţiei SOROS şi cercetarea Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar realizată de
Agenţia pentru Strategii Guvernamentale. În ambele cercetări întrebarea folosită are o formă
asemănătoare, care este cel mai important lucru pentru ca un profesor să fie considerat bun, fără
listă de răspunsuri (întrebare deschisă). În BOP a fost solicitat răspunsul unui eşantion
reprezentativ la nivel naţional, cu un singur răspuns posibil, iar în studiul ASG unui eşantion
reprezentativ de profesori, cu două răspunsuri şi unui eşantion reprezentativ de elevi, cu un
singur răspuns permis. Toate răspunsurile primite au fost ulterior grupate în mai multe categorii.
Răspunsurile populaţiei, ale „părinţilor”, aşa cum am convenit să îi numim, sunt
prezentate în tabelul 4. Principala caracteristică a unui profesor bun, menţionată de 32% dintre
români, este buna pregătire profesională. Urmează apoi categoria pe care am numit-o „bun
pedagog”, răspunsuri din această categorie fiind date de 14% dintre cei intervievaţi. Al treilea
element important a ceea ce am putea numi portretul profesorului bun este vocaţia, dragostea
pentru meserie, identificată ca principală calitate de 12% dintre respondenţi. Alături de aceste
trei calităţi importante – între care totuşi rolul principal îl are pregătirea profesională – se numără
o serie de atribute care completează imaginea unui profesor de succes, aşa cum este văzut de
societatea românească: corectitudine, exigenţă, dar şi toleranţă, dragoste pentru copii şi toate
celelalte.
Dar pentru ca un profesor să fie socotit bun, ce credeţi că este cel mai important?(Întrebare deschisă, o singură menţiune)Bine pregătit 32Bun pedagog 14Să-şi iubească meseria, sa aibă vocaţie 12Cinstit, corect 6Autoritar, exigent, sever 5Înţelegător, indulgent, tolerant 5Apropiat de copii, să iubească copiii 4Sã fie bine plătit 4Sa aibă rezultate bune 4Serios 4Deştept, inteligent 3Abilităţi de comunicare 2Altceva 5
Tabelul 4. Sursa: Fundaţia Soros România, Barometrul de Opinie Publică, ediţia mai 2004.Eşantion reprezentativ naţional. Cifrele reprezintă procente din cei care au o opinie (1790 persoane).
Este interesant de remarcat că opinia dominantă că buna pregătire profesională este cheia
unui profesor bun este dublată de o mare încredere în capacităţile profesionale ale corpului
profesional. Indiferent că este vorba de profesori sau învăţători, două treimi dintre români au
încredere multă şi foarte multă în pregătirea lor profesională (Tabelul 5)
Câtă încredere aveţi în general în pregătirea profesională a … Multă şi foarte multă Puţină şi foarte puţină Deloc NS/NRînvăţătorilor 69 24 1 6profesorilor de gimnaziu şi liceu 68 23 1 8Tabelul 5. Sursa: Fundaţia Soros România, Barometrul de Opinie Publică, ediţia mai 2004.Eşantion reprezentativ naţional. Cifrele reprezintă procente.
Portretul profesorului bun, de data aceasta în viziunea elevilor, este diferit de cel compus
de către părinţi. Din perspectiva elevilor, felul în care un profesor relaţionează cu ei este cel mai
important, aşa cum rezultă din faptul că cele mai des menţionate atribute ale profesorului bun
sunt legate de relaţia elev-profesor (Tabelul 6, unde am folosit categoriile propuse de realizatorii
studiului). Pregătirea profesională nu este un element atât de important pentru elevi, poate şi
pentru că nu se află în poziţia de a o putea evalua. De asemenea, vocaţia nu este menţionată
decât de un număr foarte mic de elevi, sub 1%. În schimb, indulgenţa, atitudinea prietenoasă,
corectitudinea sau răbdarea sunt caracteristici importante pentru care elevii apreciază un
Dar cel mai important lucru pentru ca un profesor sa fie considerat bun de catre tine?(Întrebare deschisă, o singură menţiune)sa fie un bun pedagog, sa predea bine 36%sa fie intelegator, indulgent, bun 22%sa fie comunicativ, prietenos, apropiat de elevi 14%sa fie bine pregatit, calificat 14%sa fie corect, sa fie serios 4%sa aiba rabdare, sa fie calm 3%sa dea note mari 3%sa fie exigent, sa fie sever 2%Altceva 2%
Tabelul 6. Sursa: Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, decembrie 2007. Eşantion reprezentativ la nivel naţional pentru elevii din învăţământul preuniversitar.
Pentru a vedea perspectiva profesorilor vom folosi datele obţinute în urma activităţilor de
cercetare din cadrul proiectului „Şcoala aşa cum este” dezvoltat de Centrul EDUCAŢIA 2000+
şi UNICEF. Una din activităţile proiectului a fost un sondaj de opinie realizat în rândul
profesorilor din douăzeci de şcoli din cinci judeţe. Proiectul nu a urmărit să obţină o
reprezentativitate statistică a rezultatelor, de aceea nu au fost aplicate criterii statistice de
selectare a şcolilor şi a respondenţilor. Ca atare, nu se poate vorbi despre extrapolarea lor la o
populaţie mai largă (pe cale de consecinţă, nu poate fi vorba de date reprezentative pentru toţi
profesorii din România). Valoare datelor stă în primul rând în caracterul exploratoriu al
cercetării, care are ca obiectiv surprinderea pe teren a şcolii reale. Unele dintre ipotezele şi
rezultatele cercetării pot fi analizate ulterior în cadrul unor cercetări dedicate. Chestionarul
folosit în cadrul proiectului a inclus mai multe întrebări pe tema abilităţilor ce nu ar trebui să
lipsească unui profesor. În cele ce urmează vom explora această secţiune a chestionarului.
Unul din modulele de întrebări a urmărit să determine percepţiile celor intervievaţi despre
„profesorul ideal” – o sintagmă apropiată ca sens de cea utilizată în celelalte două cercetări
citate. Profesorii chestionaţi au fost rugaţi să indice trei caracteristici esenţiale ale profesorului
ideal. Întrebările au fost libere, fără liste de răspunsuri. Fiind vorba de 505 de chestionare
completate, au rezultat peste 1500 de formulări, dintre care doar o mică parte erau exact la fel.
Ca de obicei în astfel de cazuri am grupat răspunsurile primite în câteva categorii, astfel încât să
poate fi analizate statistic.
După lectura răspunsurilor, ţinând cont şi de informaţiile oferite de instrumentele de
cercetare calitativă folosite în acelaşi proiect, precum şi de precedentele studii, ne-am oprit la
doisprezece categorii de răspunsuri, la care se adaugă o a treisprezecea – altele – ce grupează
caracteristicile indicate cu o frecvenţă redusă de respondenţi. Categoria „Bine pregătit
profesional”, grupează răspunsurile care au în comun referirea la pregătirea de specialitate a
profesorului. Numele unor categorii precum „Vocaţie, har, chemare”, „Bun pedagog” sau
„Dragoste faţă de copii” vorbesc de la sine. Am folosit eticheta „Răbdare, calm” pentru cel de-al
patrulea grup tocmai pentru că răspunsurile de această natură au avut o frecvenţă suficient de
ridicată încât să atragă atenţia asupra faptului că este un element important în portretul
profesorului. Explicaţii similare se află în spatele definirii altor categorii: „Abilităţi de
comunicare”, „Inteligenţă”, „Corectitudine”. În cadrul grupului „Toleranţă” sunt incluse şi
răspunsurile de genul „indulgent” sau „înţelegător”, iar în categoria „Bun organizator” şi cele
care fac referire la abilităţile de manager ale profesorului.
Figura 11 prezintă distribuţiile frecvenţelor răspunsurilor pentru cele treisprezece
categorii. Cifrele reprezintă procentul respondenţilor care au indicat un răspuns din categoria
respectivă ca fiind opţiunea corespunzătoare. Diagrama se citeşte astfel: 35% dintre respondenţi
au spus că buna pregătire profesională este prima dintre cele trei caracteristici esenţiale ale
profesorului ideal (culoarea albastră), 14% vocaţia, 12% ca profesorul să fie un bun pedagog, 9%
răbdarea, 6% corectitudinea şi aşa mai departe. Cât priveşte a doua caracteristică (culoare verde
deschis), 16% au indicat buna pregătire profesională, 9% vocaţia, 15% abilităţile de pedagog etc.
Similar se citeşte a treia coloană. Trebuie precizat că am exclus din analiză respondenţii care nu
au răspuns nimic şi că în prezentarea grafică grupurile sunt ordonate după frecvenţele
răspunsurilor la prima opţiune.
1 Toate graficele prezentate în continuare folosesc ca sursă a datelor cercetarea Centrului EDUCAŢIA 2000+, „Şcoala aşa cum este”, 2008, realizată pe un eşantion de profesori (505 persoane). Cifrele reprezintă procente din cei care au exprimat o opinie validă.
grupul al doilea ca importanţă (dragostea pentru copii), dar şi două elemente ce rezultă din
literatura de specialitate (capacitatea de formare continuă şi experienţa la catedră). Tocmai
acestea din urmă au primit calificativele cele mai mici. Rezultatele arată că marea majoritate a
cadrelor didactice conştientizează importanţa fiecăruia dintre cei şase factori pentru succesul
unui profesor. În acelaşi timp, pus în faţa unei astfel de întrebări, orice respondent simte nevoia
unei ierarhizări oarecare şi evită să acorde punctaj maxim tuturor componentelor, chiar dacă ar
considera că toate sunt importante. Din această perspectivă întrebarea ne oferă şi o ierarhie a
răspunsurilor, iar această ierarhie confirmă cele observate prin analiza răspunsurilor la întrebările
anterioare.
Figura 2. Consideraţi că succesul unui profesor este asigurat mai ales de… (Fără a ierarhiza, acordaţi note de la 5 la 1 pentru fiecare dintre descriptori, în ordinea importanţei: 5 = foarte important, 1 = foarte puţin important.)
Dacă analizăm, prin corelaţie, răspunsurile la anumite întrebări din interviu, dar şi pe cele două de
mai sus, putem aduce unele precizări cu privire la modul în care cadrele didactice îşi proiectează propria
imagine şi îşi definesc identitatea profesională. Putem distinge, în acest sens, între două tipuri de
proiecţie şi de viziune asupra identităţii profesionale a cadrului didactic:
a. Viziunea profesional - managerială, caracterizată de proiectarea unei identităţi profesionale
bazate pe competenţe pedagogice şi ştiinţifice, a unei importanţe crescute acordate procesului de
formare şi dezvoltare profesională, precum şi ataşamentului pentru imaginea cadrului didactic ca
„profesionist”, ca manager al cunoaşterii şi interacţiunii în şcoală / clasă, care este „produsul”
unei perfecţionări continue.
b. Viziunea mitico-metaforică, centrată dominant pe elementele „date”, cu care persoana s-a născut
într-un fel, dar şi pe accentuarea unor factori care nu au legătură cu formarea şi dezvoltarea în
12
Media (1-5)
4,58
4,42
4,30
4,29
4,04
3,32
Vocatia, chemareapentru profesie
Pregatirea solida înspecialitate
(disciplina/disciplinele
Pregatireapsihopedagogica
Dragostea pentru copii
Capacitatea deformare si dezvoltareprofesionala continua
carieră: dragostea pentru copii, experienţa acumulată la catedră etc. Această viziune conduce la
exprimarea caracteristicilor profesiei în termeni de vocaţie şi, în paralel, apelează la mituri,
legende, eroi „exemplari” care să dea forţă personajului proiectat.
La întrebarea „Cum este „profesorul de succes”? Care sunt, după opinia dvs., caracteristicile
unui bun profesor?”, răspunsurile intervievaţilor se încadrează în mod clar mai ales în cea de-a doua
categorie, mult mai ferm decât cele de la chestionar. Cum în acest caz numărul respondenţilor pe
categorie nu este cel mai relevant, ne vom referi la un element care s-a impus atenţiei mai ales din analiza
răspunsurilor la această întrebare: capacitatea profesorilor de a produce discurs de esenţă metaforică
despre propria lor profesie. Sunt accentuate diverse caracteristici de personalitate sau trăsături de caracter
în dauna competenţelor profesionale aşa cum apar ele de obicei în orice standard profesional / ocupaţional
referitor la cadrele didactice.
Cele mai des menţionate caracteristici ale unui bun profesor au fost:
Să dispună de talent, de vocaţie, să aibă calitatea de dascăl, să aibă chemare („Aici este
vorba de talent. Ca şi în meseriile de preot, medic, la fel şi în meseria de profesor…”;
„un profesor bun trebuie să aibă în sânge didactica…”)
„…ca să fie un bun profesor, el trebuie să aibă calităţi afective deosebite pentru că relaţia este umană, ca între preot şi enoriaş, ca între doctor şi pacient… că pentru aceste trei meserii (…) trebuie să ai vocaţie!
Să ştie să se impună, să aibă prestanţă, să poată gestiona situaţiile cu care se confruntă,
„să fie serios” (condiţia profesorului este una destul de privilegiată: în clasă eşti rege!)
Să fie tolerant, să înţeleagă copilul, să aibă răbdare („Să nu uite că a fost cândva şi el
copil….”)
Să iubească copiii, să fie iubit de copii
Să aibă şarm, umor (să fie şi glumeţ, să-i înţeleagă pe copii, zâmbăreţ…aşa mi-au spus
copiii, că e bine să fii şi zâmbăreţ…).
Pasiune, dedicare, dăruire sau chiar sacrificiu (să fie un om dăruit muncii sale şi prin
munca lui să fie dăruit elevilor, în scop de a forma…).
Să fie cinstit, un bun model pentru societate, colegi şi elevi.
Aşa cum arătam, ne aflăm în faţa unui ansamblu complex (relevant poate) de caracteristici de
personalitate, de atribute şi dominante caracteriale, care, în marea lor majoritate, NU ţin de formarea
profesională propriu-zisă, ci de tipologia umană, de ataşamentul emoţional la o anumită activitate…
Există, evident, pe de altă parte, menţiuni referitoare la pregătirea profesională şi la competenţele pe care
un cadru didactic trebuie să le deţină şi să le exercite pentru „a fi bun”, pentru „a avea succes”. Între cele
Să fie flexibil şi adaptabil la schimbare, dispus să înveţe mereu
Cred că principalele calităţi pe care profesorul din învăţământul românesc de astăzi ar trebui să le aibă sunt puterea de adaptabilitate, capacitatea de a se automotiva pentru a continua să se perfecţioneze şi să nu rămână ancorat în ceea ce făcea înainte şi să încerce să schimbe lucrurile în aşa fel încât să se orienteze în marea asta de schimbări şi să se supună pe sine schimbării şi nu pe elevii săi.
Să dispună de bune capacităţi de comunicare cu elevii şi colegii
Dincolo de dominanţa strict numerică a răspunsurilor care situează respondenţii în categoria celor
cu o viziune mitico-metaforică asupra profesiei didactice şi asupra succesului în această meserie, putem
nota şi o producţie discursivă net superioară, ca „număr de cuvinte”, pentru răspunsurile din această
categorie. Cadrelor didactice le este mult mai comod şi mai confortabil să vorbească despre ei înşişi în
termeni vagi, metaforici, decât strict profesionali.
Acest lucru poate conduce la câteva concluzii:
Cadrele didactice din România nu au o viziune consolidată asupra „meseriei de profesor” ca
activitate profesională şi profesionalizată. Producţia discursivă se situează la un nivel foarte
ridicat de generalitate şi nu aduce menţiuni clare şi precise decât în puţine cazuri…
Profesoratul este privit mai ales ca misiune pentru care sunt mult mai necesare calităţile umane
şi spiritul de dedicare, decât ca activitate profesională, unde e nevoie de pregătire şi de
dezvoltare în carieră.
Activitatea profesorului este foarte mult legată de „modelarea” elevilor, de impactul formativ
direct asupra acestora, şi mai puţin de sprijin şi facilitare pentru dezvoltare autonomă.
„dar profesorul de succes in viziunea mea este un profesor care are destui ani vechime, un profesor care are toate gradele didactice si un profesor care...eu ştiu...a scluptat mai multe generaţii de elevi...ei, acel profesor ar fi idealul, sau...eu ştiu, model pentru ca de succes...practic ai avut succes si pe plan profesional, a reuşit sa treacă toate pragurile care sunt puse si sa modeleze atâtea generaţii de elevi…”
Cadrele didactice respondente dispun de o semnificativă notă de nostalgie, fie după modele
ideale de profesori din trecutul real sau imaginar, fie după generaţiile mai vechi de elevi care
erau, evident, mai bune…
a. Profesorul de succes ar trebui să aibă nervi de oţel, calm fără margini...Eu am atâtea generaţii care mi-au trecut prin mână. Primele serii, dacă mă întâlnesc cu ei pe drum, mă salută de parcă acum ar fi ieşit din clasă. Ceilalţi, inclusiv ce am acum, sunt la doi paşi de el şi-i zice unei fete nu ştiu ce şi nu ştiu cum...Ce să-i fac? ... Nu sunt 10% cu sensibilitate şi respect.
Din punctul de vedere al frecvenţei celor două opţiuni, interviurile confirmă rezultatele
obţinute prin chestionar, dar, la întrebarea Care au fost motivele care v-au determinat să alegeţi
meseria de profesor / cariera didactică? avem din nou în faţă o opţiune clară pentru mitic şi
metaforic. Unul dintre motivele solide invocate de un număr semnificativ de respondenţi constă
tocmai în modelul (mitizat!) al unui fost cadru didactic (model):
...Îmi aduc aminte că era îmbrăcată într-un halat negru, de atlas, cu guler şi manşete albe...Era înaltă şi deosebită...A însemnat mult pentru mine...
… Şi totul a pornit de la învăţătoarea mea – era o doamna in vârstă si era in prag de pensie si ne spunea aşa de frumos, nişte lecţii superbe. Si acum, sa ştiţi ca regăsesc fragmente – îmi aduc aminte de „Stejarul din Borzesti” când ne-a predat, mi-a rămas imaginea lui Mitruţ si la fel am povestit si eu copiilor mei când am făcut aceasta lecţie, exact cum a povestit dansa acum 40 de ani. Deci totul a fost de la învăţătoare, apoi dragostea pentru copii, care întotdeauna mi-au plăcut…
În plus, este o meserie nobilă, care se presupune că ar trebui să aducă cu sine un anumit
prestigiu:
În primul rând, în şcoalã, de mic copil, nu ştiu…, mi-a plãcut aşa, sã vãd profesorul la
catedrã, sã vãd cum vine şi interacţioneazã cu noi… întotdeauna mi s-a pãrut o meserie
nobilã.
Nu este deloc de neglijat faptul că unele cadre didactice (patru din cele 41 intervievate)
au ajuns la catedră… din întâmplare sau accidental.
… Am spus eu că nu sunt cea mai indicată persoană. Eram şomer şi, mă rog, am terminat eu Facultatea de Geografie şi vroiam să plec de undeva…, bine, am plecat, am fost disponibilizat. Printr-o pură întâmplare. Nu pot să spun că a fost o pasiune de a mea în învăţământ, nu am avut niciodată…
Da, am zis: „Hai sa...daca tot s-a ivit ocazia”...am mers la concurs, am luat o nota buna...ei, si, sa ştiţi ca, copiii aia m-au schimbat...deci ei m-au făcut sa-mi dau seama ca e meseria care îmi place
… la început voiam sa fac altceva, dar după un an de profesorat nu am mai vrut…
În cadrul cercetării, ne-a interesat să aflăm opiniile profesorilor cu privire la efortul depus
şi beneficiile aduse de practicarea acestei meserii. Figura 8 ne arată că într-o proporţie
covârşitoare – 96% – profesorii apreciază propriul efort ca fiind mare sau foarte mare. Această
opinie este confirmată şi de răspunsurile la întrebarea „Cum apreciaţi timpul pe care îl petreceţi
Figura 14. Cât de mult depinde de dvs. să-i faceţi pe elevi să obţină rezultate bune în activitatea şcolară?
Figura 15. Care credeţi că sunt principalii factori care vă împiedică să-i faceţi pe elevi să aibă rezultate şi mai bune? (încercuiţi maximum trei variante de răspuns)
32
41
49
9
1
0
Mult (Pot sa fac diferenta)
Semnificativ ( Îi ajut)
Partial (Simt ca le ofer sprijin)
Aproape deloc (Simt ca ma lupt cu asta)
Deloc
10
46
37
6
32
63
2
55
9
24
11
motivatia scazuta a elevilor pentru învatare
slaba valorizare sociala a celor care învata
slaba implicare a parintilor
baza materiala
performantele anterioare ale elevilor cu carelucrez
Figura 16. În ce măsură reuşiţi să-i motivaţi pe elevii care demonstrează o motivaţie scăzută pentru activitatea şcolară?
Figura 17. Şi în ce măsură reuşiţi să-i motivaţi să se implice pe părinţii care au un interes scăzut faţă de şcoală?
În relativă legătură cu această temă putem situa întrebarea din interviu referitoare la
activităţile pe care ar trebui să le desfăşoare cadrul didactic într-o zi de lucru. „Filmul” unei zile
de lucru este extrem de diferit (prea diferit, am spune) la cadrele didactice intervievate. În afara
diversităţii de opinii, mai putem trage o concluzie din analiza răspunsurilor: amalgam de
activităţi didactice şi de altă natură, nestructurat şi adesea incoerent.
Cadrele didactice par surprinse de o astfel de întrebare, atâta timp cât ar trebui să fie
limpede pentru toată lumea care e activitatea lor „de căpătâi”:
Predare efectivă la catedră, supravegherea efectivă în pauze a elevilor …pentru că în pauze se pot întâmpla accidente….şi în pauze cunoşti altfel elevii…le vezi reacţiile….cunoaşterea
33
11
57
24
8
0
Mult (Pot sa fac diferenta)
Semnificativ ( Îi ajut)
Partial (Simt ca le ofer sprijin)
Aproape deloc (Simt ca ma lupt cu asta)
Deloc
3
35
53
9
1
Mult (Pot sa fac diferenta)
Semnificativ ( Îi ajut pe cei mai multi)
Partial (îi fac sa se implice macar din când încând)
copiilor deci, colaborarea cu celelalte cadre didactice prin schimb de informaţii ….implicare ori de câte ori este solicitat de direcţiunea şcolii. Programul unui profesor bun consider că continuă şi după terminarea orelor prin corectarea caietelor, pregătirea lecţiilor pentru a doua zi.
Neclarităţile şi amalgamul, plus o doză de revoltă care vizează diverse lucruri inutile pe
care profesorul trebuie să le facă, reies din descrierea de mai jos; aceasta însă precizează o
oarecare filozofie modernă cu privire la activitatea cadrului didactic…
Aş începe cu ceea ce se întâmplă la catedră: predare-învăţare-evaluare. dar lucrurile nu se termină deloc aici. Pentru că profesorul ideal ar trebui să aibă un anumit tip de parcurs în timpul zilei. Profesorul din învăţământul de astăzi are de făcut, după ce-şi termină ceea ce are de făcut la catedră, o mulţime de alte lucruri, şi anume: o grămadă de hârtii de completat, hârtii care nu întotdeauna îi sunt de folos la catedră. Proiectarea de nu ştiu câte feluri, planificarea de nu ştiu câte feluri, lucruri care îi iau din timpul care ar fi necesar pregătirii pentru lecţiile din clasă. Când intri în clasă ar trebuie să ai materiale pe care nu le găseşti de cumpărat ci trebuie să le pregăteşti tu singur pentru că fiecare colectiv şi fiecare temă înseamnă alte modalităţi de abordare, dacă vrei să fie ora activă, în care copilul nu e doar ascultător şi tu emiţător de mesaj. După aceea există o multitudine de activităţi de făcut, activităţi legate de clasă. În fiecare zi trebuie să ai un timp alocat pentru pregătirea suplimentară diferenţiată, cu diversele categorii de elevi pe care le ai în clasă.
Reflecţia cu scop ameliorativ nu este o practică foarte răspândită la cadrele didactice, dar apariţia
ei e produce în forme clare şi îmbucurătoare:
După ce am terminat cursurile, cred că ar trebui să mai stăm un pic să mai reflectăm, nu ştiu, măcar o jumătate de oră, să nu mă grăbesc să plec acasă că am o problemă.
Este însă adusă din nou în prim plan mitologia şi viziunea idilică asupra activităţii „celui care
face”, adică a profesorului…
Dascălul cu drag de meserie are o zi lungă de lucru; vine mai devreme decât începe orele, intră la clasă sau în cancelarie şi îşi pregăteşte ceea ce îi trebuie, îşi face orele, dacă are vreo fereastră mai corectează lucrări sau scrie în condică, uneori transcrie note în catalog şi în carnete, se implică în activităţii extraşcolare şi neapărat se gândeşte la ceea ce are de făcut a doua zi.
insuccesele se datorează mai ales elevilor, care nu sunt motivaţi. Profesorii mai cred că sunt
destul de important în relaţia cu părinţii, dar mai puţin importanţi în organizarea instituţiei
(şcoala). Altfel spus, profesorul se vede mai ales alături de elev, dar să ne amintim că îl vrem în
comunitate, în servicii sociale, în consiliul de administraţie etc., şi o nouă întrebare fundamentală
se ridică: a rămas oare profesorul în urma reformei educaţiei?
Un element care nu trebuie neglijat este modul în care cadrele didactice îţi proiectează, îşi
construiesc şi de-construiesc propria identitate profesională. Se conturează, în acest context, o
identitate profesională puternic impregnată de mit şi metaforă, de idilic şi … aproape supra-
natural. Cadrele didactic se văd încă, în mare măsură, ca apostoli dedicaţi, îndeplinind o misiune
nobilă, sacrificându-se într-un fel pentru cauze nobile. Nu putem să nu ne punem în acest context
întrebarea: cum corelează acest mod de construcţie identitară cu abordările contemporane ale
carierei didactice, bazate pe profesionalism, formare şi perfecţionare continuă, management…
Capacitatea de auto-reflecţie a cadrelor didactice şi de conceptualizare a elementelor legate de
meseria lor este una foarte scăzută, discursul produs pe aceste teme situându-se la un grad mare
de generalitate şi fiind caracterizat de poziţii diverse şi de „amestecuri” neaşteptate de atribute,
caracteristici, trăsături.
În final, nu putem să nu remarcăm şi să revedem toate contradicţiile fundamentale ale
şcolii reale. Profesorii spun că ar lua-o de la capăt, inclusiv cei tineri, deşi ştim că în realitate
plecările din sistem sunt numeroase. Tot ei spun că satisfacţiile meseriei sunt mari, dar acuză
valorizare socială scăzută. Consideră că au un rol esenţial pentru formarea elevului, dar,
paradoxal, principalul obstacol pe care îl percept este chiar elevul. În noua filozofie a sistemului
de educaţie, profesorul este dorit ca element activ al sistemului, dar în acelaşi timp este lăsat fără
putere de decizie şi rareori este cu adevărat consultat. Nu putem decât să ne întrebăm câtă
onestitate este în discursul despre educaţie…
Ne gândim la viitorul pe care îl construim împreună! Şi drept consecinţă a interesului nostru pentru un mediu sănătos şi prietenos, a preocupărilor noastre pentru buna administrare a resurselor, în proiectul ŞCOALA AŞA CUM ESTE folosim produse din hârtie ecologică. Şi vă încurajăm să vă alăturaţi eforturilor noastre.