PSIHOLOG BADALE FLORIN SEBASTIAN CENTRU DE ZI PENTRU BOLNAVI PSIHICI SCHIZOFRENIE F20.
PSIHOLOG BADALE FLORIN SEBASTIANCENTRU DE ZI PENTRU BOLNAVI PSIHICI
SCHIZOFRENIE
F20.
GENERALITĂŢI
limba greacă
(schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet)
nu se identifică cu termenul de „personalităţimultiple‟(acea tulburare psihică de tipul „ Dr. Jekyll-Mr. Hyde‟ ).
Explicaţia e urmatoarea :‟scindarea „ se produce mai degrabă între individ şi lumeaînconjuratoare şi nu numai în interiorul lui.
GENERALITĂțI CONTINUARE
Schizofrenia este o tulburare mentală care
conduce la deficite psihosociale majore şi
dizabilităţi pentru mulţi dintre cei care sunt
afectaţi.
CELEBRITĂŢI
A beatiful mind, John Nash, interpretat de
Russel Crowe.
Premiul Nobel pentru economie: “echilibrul lui
Nash”
The Soloist
5
“He saw the world in a way no one could have imagined.”
6
THE SOLOIST
GENERALITĂŢI
Semiologia:
disciplina care se ocupa de identificarea şi apoi
interpretarea simptomelor (manifestări ale bolii
percepute de bolnav) şi a semnelor (aspecte
patologice puse în evidenţă de examinator) cu
scopul stabilirii diagnosticului. Suspiciunea clinică
diagnostică este în direcţia unei boli sau unui
sindrom (complex de manifestări patologice
comune pentru boli diferite).
PSIHOZĂ VS. NEVROZĂ
Psihoza:
Tulburarea psihotică consta într-o modificare importantă a perceperiişi înţelegerii lumii, având drept consecinta un comportamentneadecvat, ce necesită internarea pentru tratament.
“Psihozele” pot fi condiţionate reactiv psihogen, dar mai ales“endogen” (deci prin cumulul interior al unor cauze ce se înlantuie întimp).
Eşec în crearea unei imaginii corecte/reale asupra lumii exterioare
Pacientul oferă prioritate unei lumi interne
Sensul este mai important decât raţionalitatea
Dezorganizarea personalităţii
PSIHOZA
Termen generic care înseamnă alterarea:
Capacităţii mentale şi a funcţiilor cerebrale
superioare
Răspunsului afectiv
Capacităţii de a recunoaşte realitatea
Capacităţii de comunicare şi stabilire a relaţiilor cu
ceilalţi
SCHIZOFRENIA ESTE O PSIHOZĂ?
DA, PENTRU CĂ:
Alterează funcţiile cerebrale superioare cum ar fi: gândirea, percepţia, memoria, decizia, atenţia, motivaţia, abilităţile sociale şi relaţionale, capacitatea de a planifica şi controla acţiunea
Perturbă exprimarea şi trăirea sentimentelor şi emoţiilor, sub forma ostilităţii, agresivităţii sau vidului emoţional
Provoacă o deformare a realităţii
Antrenează scăderea relaţiilor familiale, sociale şi amicale
NEVROZA
Tulburarea nevrotică constă în modificări psihice care nu perturbă grav percepţia şi
înţelegerea lumii, permiţând continuarea vieţii subiectului în comunitate, dar implică
variate suferinţe subiective intense (anxietate, frică, obsesii, tristete, etc.), ce
determină inhibiţii în comportament şi expresie precum si o egodistonie ( = dezacord
al subiectului cu sine) şi deseori o dependenţă de alţii.
Tulburările nevrotice sunt condiţionate predominent psihogen sau prin stresori
psiho-sociali, dar aspectele clinice (simptomele) de tip nevrotic pot fi prezente si în
suferinţe somatice sau endogene.
Contactul cu realitatea este păstrat
Persoana rămâne relativ adaptată la mediu sau la viaţa socială
Persoana este conştientă că are o problemă de sănătate mintală
SINDROM VS. TULBURARE
DEFINIŢIE: sindromul este format din semne şi
simptome care se asociaza frecvent având un
substrat funcţional comun şi o coerenţă internă
ATENŢIE: sindromul nu reprezintă un diagnostic
de boală deoarece poate avea mai multe
etiologii, iar într-un episod de boală se pot
întâlni mai multe sindroame.
SCHIZOFRENIA
Debutul
între ultima parte a adolescenţei şi mijlocul anilor 30, debutul anterior adolescenţei
fiind rar (deşi au fost raportate cazuri cu debut la etatea de 5 -6 ani).
Schizofrenia poate debuta, de asemenea, mai târziu în viaţă (de ex., dupăetatea de 45 de ani). Cazurile de schizofrenie cu debut tardiv tind a fi similare
cu schizofrenia cu debut precoce, deşi au fost observate un număr de diferenţe.
Etatea medie la debut pentru primul episod psihotic de schizofrenie sesituează între începutul şi mijlocul anilor 20 pentru bărbaţi, şi în ultima parte a
anilor 20 pentru femei.
Debutul poate fi brusc sau insidios, dar majoritatea indivizilor prezintă un tip defază prodromală constând din dezvoltarea lentă şi progresivă a uneidiversităţi de semne şi simptome (de ex., retragere socială, pierderea
interesului pentru şcoală sau serviciu, deteriorarea igienei şi ţinutei,comportament insolit, accese coleroase).
EVOLUŢIE
Etatea la debut poate avea, atât semnificaţiefiziopatologică, cât şi prognostică.
Indivizii cu o etate mai mică la debut sunt cel maiadesea bărbaţi şi au o adaptare premorbidă mai rea,performanţă educaţională mai scăzută, anomaliistructurale cerebrale mai evidente, semne şi simptomenegative mai proeminente, deteriorare cognitivă maievidentă, după cum reiese la testarea neuropsihologică,şi un deznodămant mai rău.
Invers, indivizii cu debut mai tardiv sunt cel maiadesea femei, au anomalii structurale cerebrale saudeteriorare cognitivă mai puţin evidente, şi au, deasemenea, un deznodămant mai bun.
EVOLUŢIE: PROGNOSTIC
Factori care sunt asociaţi cu un prognostic mai bun: absenţa anosognoziei (lipsa conştiinţei tulburării), a fi femeie, evenimentele precipitante, perturbarea afectivă asociată, diagnostic şi tratament precoce, complianţa continuă la tratament (adică, tratamentul precoce şi continuu
predictează un răspuns mai bun la tratamentul cu medicamente antipsihotice de mai tarziu),
durata scurtă a simptomelor fazei active, funcţionarea interepisodică bună, simptome reziduale minime, absenţa anomaliilor structurale cerebrale, funcţionarea neurologică normală, un istoric familial de tulburare afectivă nici un istoric familial de schizofrenie.
ETIOLOGIE (CAUZALITATE)
Factorii de risc pentru schizofrenie includ:
factori genetici (de exemplu, istoricul familial, microdeletia cromozomului 22qll),
istoric familial, vârsta înaintată a tatălui (peste 50 de ani), incompatibilitatea RH, expunerea prenatală la stres maternal, complicaţii în timpul sarcinii şi la naştere.
factori de mediu (de exemplu, expunerea prenatală la agenţi patogeni, complicaţii obstetricale).
Factori de risc diferiți, probabil, interacţionează pentru a mări riscul pentru boala.
CRITERII DE DIAGNOSTIC SCHIZOFRENIE
Criteriile de diagnostic pentru Schizofrenie
A Simptome caracteristice două (sau mai multe) dintre următoarele simptome, fiecare prezent o porţiune semnificativă de timp in cursul unei perioade de o lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes)
(1) idei delirante,
(2) halucinaţii,
(3) limbaj dezorganizat (de ex., deraieri frecvente sau incoerentă); (4) comportament catatonic sau flagrant dezorganizat,
(5) simptome negative, adică aplatizare afectivă, alogie sau avoliție.
Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă ideile delirante sunt bizare ori halucinaţiile constau dintr-o voce care comentează continuu comportamentul sau gândurile persoanei, ori două sau mai multe voci care conversează între ele
B. Disfunctie socială/profesională. O porţiune semnificativă de timp de la debutul perturbării, unul sau mai multe
domenii majore de funcţionare, cum ar fi serviciul, relaţiile interpersonale oriautoîngnjirea, sunt considerabil sub nivelul atins anterior debutului (sau cânddebutul are loc în copilărie ori în adolescentă, incapacitatea de a atinge nivelulaşteptat de realizare interpersonală, şcolară sau profesională)
C. Durata
Semne continue ale perturbării persistand timp de cel puţin 6 luni. Aceastăperioadă de 6 luni trebuie să includă cel puţin o lună (sau mai puţin, dacă sunttratate cu succes) de simptome care satisfac criteriul A (adică, simptome ale fazeiactive) si poate include perioade de simptome prodromale sau reziduale in cursulacestor perioade prodromale sau reziduale, semnele perturbăm se pot manifestanumai prin simptome negative ori două sau mai multe simptome menţionate lacriteriul A , prezente intr-o formă atenuată (de ex, convingeri stranii, experienţeperceptuale insolite)
D. Excluderea tulburării schizoafective şi a tulburării afective
Tulburarea schizoafectivă şi tulburarea afectivă cu elemente psihotice au fost excluse, deoarece
fie (1) nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu
simptomele fazei active, ori (2) dacă episoadele au survenit in timpul simptomelor fazei active,
durata lor totală a fost mai scurtă in raport cu durata perioade lor, activă si reziduală
E. Excluderea unei substanţe/condiţii medicale generale Perturbarea nu se datorează efectelor
fiziologice directe ale unei substanţe (de ex , un drog de abuz, un medicament) sau unei condiţii
medicale generale
F. Relaţia cu o tulburare de dezvoltare pervasivă Dacă există un istoric de tulburare autistă sau
de altă tulburare de dezvoltare pervasivă, diagnosticul adiţional de schizofrenie este pus, numai
dacă idei delirante sau halucinaţii proeminente sunt, de asemenea, prezente timp de cel puţin o
lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes)
SIMPTOME
TRĂSĂTURI ALE SCHIZOFRENIEI
Simptome pozitivehalucinații
Idei delirante
Deficite cognitiveAtențieMemorie
Fluență verbalăfuncții executive (ex. abstractizarea)
DEFICIT FUNCȚIONALrelații interpersonale
servici//școală
autoîngrijire
Simptome negativeAnhedonia
Aplatizare afectivăAvolițiaRetragere socială
Alogia
Simptome afectiveDepresie/AnxietateAgresivitate/Ostilitate
Suicidalitate
DezorganizareVorbire
Comportament
SIMPTOMELE POZITIVE
Se referă la experienţe senzoriale, gânduri sau comportamente care sunt prezente la o persoană dar care sunt absente în mod normal la persoanele fără o tulburare psihică.
Pentru mulţi pacienţi simptomele pozitive fluctuează în intensitatea lor de-a lungul timpului şi sunt episodice, atunci când apar necesitând spitalizarea persoanei, dacă ele constitue o ameninţare a siguranţei pacientului sau a celorlalţi din jur (Pratt and Mueser, 2002). În acest caz, scopul intervenţiei este de a reduce frecvenţa acestor simptome (Drummond and Duggal, 1997).
SIMPTOMELE NEGATIVE
Sunt definite prin absenţa saudiminuarea comportamentelor sau emoţiilor care sunt în mod obişnuit prezente la persoanele fără o tulburare psihică.
Aceste simptome sunt relativ stabile de-a lungul timpului şi au impact pervasiv asupra abilităţii pacientului de a funcţiona în societate (Pratt and Mueser, 2002).
Evoluţia de-a lungul timpului a unui grup de simptome poate fi independentă de celelalte şi nu se poate afirma că prin îndepărtarea simptomelor intrusive, pozitive funcţionarea socială a persoanei se va îmbunătăţi în mod spontan (Drummond and Duggal, 1997).
SIMPTOMATOLOGIE- DELIRURILE
Credinţe puternice care conduc la distres sau
interferează cu viaţa pacientului afectând
relaţionarea cu ceilalţi.
Tradiţional, delirul descrie credinţe inacurate,
iraţionale, neinfluenţabile.
Sunt susţinute cu o convingere absolută
MODALITATE DE ABORDARE
Oricât de ciudate ar fi aceste credinţe, există
concepţia că ele nu trebuie schimbate, ci
trebuie să se încerce înţelegerea lor şi trebuie
explorate consecinţele acestora împreună cu
pacientul.
TEHNICI COGNITIV COMPORTAMENTALE
Chestionarea periferică
Chestionarea socratică
Testarea gradată a realităţii
Lanţuri inferenţiale
Menţinerea colaborării
HALUCINAŢIILE
Gânduri proprii persoanei care i se par ca provenind din afara minţii sale.
Eşecul de a recunoaşte halucinaţiile ca fiindgânduri personale delimitează graniţa dintreobsesie şi halucinaţie
Specialiştii încurajează persoana să seconcentreze şi să lucreze mai mult cuexperienţa halucinatorie, să înţeleagă şi sămanifeste mai multe abilităţi de a face faţă.
MODELUL VOCILOR
1. Nu vocile sunt importante
2. Evaluarea de către beneficiar a acestora
conduce la dizabilitate şi la distres
3. Problema persistă datorită vigilenţei, a
comportamentelor de siguranţă şi datorită
evitării confruntării
EXPLORAREA HALUCINAŢIILOR
Cum explică individul aceste voci?
Persoana crede că vocile sunt puternice?
Crede că vocea este binevoitoare sau rău
voitoare?
Cred că au vreun control asupra vocilor?
REPERE ÎN INTERVENŢIA ÎN HALUCINAŢII
1. Lucrează cu credinţele despre voci sau experienţe: ex. Origini, omnipotenţă.
2. Dezvoltă o alternativă la credinţa sa
3. Strategii de coping: ca o modalitate de a testa credinţe despre voci, în special despre omnipotenţa acestora.
4. Dacă vocile conduc la distres lucrează cu conţinutul vocilor ca şi cu o simplă idee. Probează realitatea a ceea ce spune.
Aplatizarea afectivă
este extrem de frecventă
faciesul persoanei pare a fi imobil şi indiferent,
contactul vizual este redus,
reducerea limbajului corporal.
Deşi o persoană cu aplatizare afectivă poate zâmbi
şi devine mai caldă ocazional, gama expresivităţii
sale emotionale este evident diminuată cea mai
mare parte a timpului
Alogia
sau sărăcia limbajului
se manifestă prin răspunsuri scurte, laconice, seci.
Individul cu alogie pare a avea o diminuare a
stocului de idei, care se reflectă în scăderea
fluienţei şi productivităţii limbajului.
Aceasta trebuie distinsă de refuzul de a vorbi,
judecata clinică necesitând observarea în timp şi în
diverese situaţii.
Avoliţia
se caracterizează prin incapacitatea de a iniţia şi
persevera în activităţi orientate spre un scop
Persoana poate sta aşezată lungi perioade de
timp şi manifestă puţin interes în a participa la
muncă sau activităţi sociale.
ELEMENTE CHEIE
Alianţa terapeutică- o prioritate
Abordare colaborativă în explorarea
simptomelor
Acceptarea experienţei subiective a pacientului
Confruntarea indirectă a simptomelor
Se încearcă reducerea distresului relaţionat cu
simptomele
Reducerea stigmei relaţionate cu schizofrenia
MODELUL STRES VULNERABILITATE
JC okt 03
First Episode Psychosis - model
1st critical period
DUP Treatment
2nd critical period
Recovery
Relapse
Prodromal phase Psychosis phase Recovery phase
39
jc
1. FAZA PRODROMALĂ
Tendinţe spre singurătate/retragere– probleme sociale, profesionale sau legate de
educaţie
Izbucniri afective
Tulburări ale percepţiei
Credinţa că lumea este diferită sau stranie
Suspiciozitate crescută faţă de alte persoane
Dificultăţi în concentrarea atenţiei
Dificultăţi în a înţelege ceea ce citesc sau aud
Sentimente de tristeţe, furie sau anxietate
Probleme profesionale sau şcolare
Relaţii sociale restrânse
Interes scăzut în ceea ce priveşte înfăţişarea sau îmbrăcămintea
Alimentaţie nesatisfăcătoare şi modificări în calitatea, durata somnului
Copii ciudaţi
2. FAZA PSIHOTICĂ
“Eu sunt în lume sau eu sunt lumea?”
Halucinaţiile confirmă gândirea delirantă
Gândurile şi acţiunile sunt controlate de alţii
Rezistenţă în a se relaţiona la oricine sau la
orice din lumea exterioară
Omnipotenţă şi singurătate profundă
3. FAZA PSIHOTICĂ TÂRZIE
Delirurile sunt mai des chestionate şi mai puţin susţinute
“Insule de normalitate” cu frecvenţă mai ridicată
Gânduri depresive mai proeminente în confruntarea cu realitatea
Tendinţa de a căuta protecţia în psihoză
Cooperarea cu terapeutul depinde de cine poate fi de încredere?
4. FAZA DE RECUPERARE (de obicei mai puţin
de trei luni)
Separare între lumea internă şi lumea externă
Rămân anumite “umbre” psihotice
Durere, Ruşine-uşurare
Trăieşte cu memoria psihozei şi cu
conştientizarea propriei vulnerabilităţi
SCHIZOFRENIA CRONICĂ
1/3 din cazurile de schizofrenie se cronicizează
Lumea externă se îmbină cu lumea internă
Control deficitar al unui viitor aşteptat
Între două focuri: substimulare vs. suprastimulare