Ministe Direcţia Generală E Li la conferinţa ştiin la Ge „Schimbarea climate necesi erul Educaţiei al Republicii Moldova Educaţie, Tineret şi Sport a municipiulu iceul Teoretic „Mihai Viteazul” Lucrare de cercetare nţifico-practică „Muncă, Talent, Cute eografie, secţia Ecologie, pe tema: erică şi fenomenul combaterii sărăciei: ităţi pentru comunitatea mondială” Vodă Daniel, elev î al LT „ Leliuh Maria, profe Chişinău 2010 1 ui Chişinău ezanţă” : priorităţi şi Autor: în clasa XI-a „B” „Mihai Viteazul” Recenzori: esor de geografie grad didactic II
31
Embed
„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”
În cadrul acestui proiect de cercetare, am abordat două probleme esenţiale ale comunităţii internaţionale din secolul XXI şi am relevat importanţa soluţionării fiecărui din fenomenele studiate: Fenomenul sărăciei, reflectat în cadrul capitolului I, fenomen a cărui concept pare dificil de definit şi greu de înţeles. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil, real şi extrem de palpabil, cât în cadrul țării noastre atât şi de întreaga comunitate internaţională. Specialiștii recunosc în mod unanim existenţa sărăciei chiar şi în ţările cele mai dezvoltate. Multe întrebări şi dileme au apărut în privința dimensiunilor acestui fenomen: câte ţări sărace sunt? Care sunt persoanele sărace? Care sunt caracteristicile lor economice şi demografice? Răspunsurile la aceste şi alte întrebări sunt conţinute în prezenta lucrare de cercetare. Capitolul II descrie Fenomenul schimbării climaterice, cauzat de activitatea industrială a omului şi reprezintă un studiu al fenomenului încălzirii globale, efectele acestui fenomen, consecinţele lui dar şi soluţii de depăşire a situaţiei create. Actualitatea temei poate fi argumentată astfel: dat fiind faptul că acest subiect este unul de importanţă majoră, în special în secolul XXI, din moment ce întreaga planetă este afectată de procesul de încălzire globală cauzat de imixtiunile directe a factorului antropogen în cadrul natural prin exploatarea neraţională a resurselor naturale a Terrei, în consecinţă nu se poate vorbi doar de efecte locale pentru o regiune, ţară sau continent ci despre „boala” unei planete întregi, casa a mii şi mii de organisme vii. Capitolul III, realizează o sinteză a lucrării de cercetare şi abordează motivaţia comunităţii mondiale în soluţionarea ambelor fenomene evocate în cadrul cercetării şi oferă o analiză de prioritizare a problemelor enunţate, Fenomenul Schimbării climaterice şi Fenomenul sărăciei.
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”
Lucrare de cercetare
la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”
la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:
„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”
Autor:
Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”
al LT „Mihai Viteazul”
Recenzori:
Leliuh Maria, profesor de geografie
grad didactic II
Chişinău 2010
1
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”
Lucrare de cercetare
la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”
la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:
„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”
Autor:
Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”
al LT „Mihai Viteazul”
Recenzori:
Leliuh Maria, profesor de geografie
grad didactic II
Chişinău 2010
1
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Direcţia Generală Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău
Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”
Lucrare de cercetare
la conferinţa ştiinţifico-practică „Muncă, Talent, Cutezanţă”
la Geografie, secţia Ecologie, pe tema:
„Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială”
Autor:
Vodă Daniel, elev în clasa XI-a „B”
al LT „Mihai Viteazul”
Recenzori:
Leliuh Maria, profesor de geografie
grad didactic II
Chişinău 2010
2
Cuprins
Rezumatul lucrării de cercetare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii
sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea internaţională” ............................ 3
Rezumatul lucrării de cercetare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea internaţională” În cadrul acestui proiect de cercetare, am abordat două probleme esenţiale
ale comunităţii internaţionale din secolul XXI şi am relevat importanţa
soluţionării fiecărui din fenomenele studiate: Fenomenul sărăciei, reflectat în
cadrul capitolului I, fenomen a cărui concept pare dificil de definit şi greu de
înţeles. Cu toate acestea însă, fenomenul sărăciei este vizibil, real şi extrem de
palpabil, cât în cadrul țării noastre atât şi de întreaga comunitate internaţională.
Specialiștii recunosc în mod unanim existenţa sărăciei chiar şi în ţările cele mai
dezvoltate. Multe întrebări şi dileme au apărut în privința dimensiunilor acestui
fenomen: câte ţări sărace sunt? Care sunt persoanele sărace? Care sunt
caracteristicile lor economice şi demografice? Răspunsurile la aceste şi alte
întrebări sunt conţinute în prezenta lucrare de cercetare.
Capitolul II descrie Fenomenul schimbării climaterice, cauzat de
activitatea industrială a omului şi reprezintă un studiu al fenomenului încălzirii
globale, efectele acestui fenomen, consecinţele lui dar şi soluţii de depăşire a
situaţiei create. Actualitatea temei poate fi argumentată astfel: dat fiind faptul că
acest subiect este unul de importanţă majoră, în special în secolul XXI, din
moment ce întreaga planetă este afectată de procesul de încălzire globală cauzat
de imixtiunile directe a factorului antropogen în cadrul natural prin exploatarea
neraţională a resurselor naturale a Terrei, în consecinţă nu se poate vorbi doar
de efecte locale pentru o regiune, ţară sau continent ci despre „boala” unei
planete întregi, casa a mii şi mii de organisme vii.
Capitolul III, realizează o sinteză a lucrării de cercetare şi abordează
motivaţia comunităţii mondiale în soluţionarea ambelor fenomene evocate în
cadrul cercetării şi oferă o analiză de prioritizare a problemelor enunţate,
Fenomenul Schimbării climaterice şi Fenomenul sărăciei.
4
Introducere: Moto: „Cea mai nobilă preocupare a omului este omul… ”
G. E. Lessing
Ne-am născut într-o lume în care Omul este jucătorul cel mai de seamă,
iar Pământul este mica sa jucărie, terenul fanteziei lui şi cobaiul celor mai
groaznice experimente. Ne-am născut într-o lume, în care alături de noi
vieţuiesc miliarde de oameni, ne-am născut într-un timp când graniţele sunt mai
mult fictive decât reale, ele fiind doar un element de constrângere pentru o
naţiune. Ne-am născut într-o lume globalizată, în care goana după profit şi
prosperitate este în capul mesei. Ne-am născut într-o lume în care umanitatea a
creat cele mai multe probleme. Două dintre ele le voi analiza în studiul meu de
mai jos. Este vorba despre Fenomenul Sărăciei şi Fenomenul Schimbării
climaterice, adevărate răni vii a organismului numit civilizaţiunea umană.
Consider că subiectele evocate în cadrul lucrării de cercetare sunt deosebit de
actuale din moment ce ambele probleme, nu sunt doar regionale sau
continentale ci privesc cu „ochi de lup” întreaga comunitate globală.
În urma studiului, mi-am conturat şi realizat următoarele obiective ţintă,
în cadrul capitolului I „Fenomenul sărăciei şi impactul asupra comunităţii
mondiale”:
O1: să identific fenomenul sărăciei în comunitatea mondială;
O2: să studiez impactul fenomenului sărăciei asupra dezvoltării durabile a
ţărilor lumii;
O3: să evidenţiezi reperele structurale ale fenomenului sărăciei,
evidenţiind motivele apariţii, etapele şi instrumentele de combatere a acestuia;
O4: să analizez statele lumii conform criteriilor „sărace/bogate” şi
metodologiile care se aplică la ierarhizarea indicelui prosperităţii statelor lumii;
5
O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea
fenomenului sărăciei;
Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii
globale”:
O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;
O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale
cât şi locale;
O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice
asupra mediului ambiant;
O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)
asupra combaterii fenomenului.
În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două
probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea
combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare
durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.
5
O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea
fenomenului sărăciei;
Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii
globale”:
O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;
O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale
cât şi locale;
O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice
asupra mediului ambiant;
O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)
asupra combaterii fenomenului.
În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două
probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea
combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare
durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.
5
O5: să identific organizaţiile cu impact decisiv în soluţionarea sau crearea
fenomenului sărăciei;
Iar în cadrul capitolului II „Fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii
globale”:
O1: să identific fenomenul schimbării climaterice şi încălzirii globale;
O2: să evidenţiezi impactul acestui fenomen asupra comunităţii mondiale
cât şi locale;
O3: să prezint metode de diminuare a fenomenului schimbării climaterice
asupra mediului ambiant;
O4: să prezint aportul factorilor activi (ONU, UE, alte state şi organizaţii)
asupra combaterii fenomenului.
În urma studiului meu, am insistat să prezint importanţa celor două
probleme şi impactul deosebit de negativ pe care îl poartă precum şi necesitatea
combaterii fenomenelor enunţate şi promovarea unor campanii de dezvoltare
durabilă în cadrul relaţiilor internaţionale.
6
Capitolul I: „Fenomenul sărăciei şi impactul asupra comunităţii mondiale”
Motto „Săracul priveşte bogatul zicând posac: Dacă aş fi bogat ai fi tu sărac”
( Bertolt Brecht)
§ 1.1 Repere teoretice asupra fenomenului sărăciei Fenomenul sărăciei reprezintă o problemă complexă şi dificil de conturat
în parametri de şablon, căci aspectele ce vizează sărăcia sunt multiple, începând
cu cele politice şi finisând cu cele sociale, de fapt de-a lungul istoriei statului
bunăstării, fenomenul sărăciei a fost abordat din punctul de vedere a patru mari
perspective socio-economice şi politice:
A. neoliberalismul;
B. conservatorismul;
C. social-democraţia;
D. socialismul revoluţionar.
A. Perspectiva neoliberală a avut o ascensiune maximă în anii ‘80 în special în
Marea Britanie (Guvernul Margaret Thatcher) şi în cadrul Statelor Unite ale
Americii (Administraţia preşedintelui Ronald Reagan). Bazele acestei
perspective au fost puse însă în anii ’40, ca o critică la adresa rapidelor
schimbări spre o accentuată furnizare a bunăstării de către stat şi a fost readus
în atenţia publicului în anii ’601 de către americanul Milton Friedman (1962).
Ultimii ani ai deceniului IX sunt asociaţi cu scrierile celor care au reprezentat
noua dreaptă a bunăstării (Nicholas Barry, 1987, Donald George Green, 1987,
Richard Levitas, 1986). Conform acestei perspective activitatea / intervenţia
1 Gans J. Herbert, 1973, More Equality, New York, Random House, Pantheon Books.
7
statului în economie trebuie menţinută la un nivel minim, pentru a evita
interferenţa cu operarea liberă a pieţei, iar statul trebuie să nu se amestece în
afacerile sociale ci mai degrabă să-i lase pe indivizi să-şi asigure ei înşişi, prin
propriile forţe, ceea ce-şi doresc. Adepţii neoliberalismului, consideră că
intervenţia statului mai degrabă agravează starea de sărăcie decât să contribuie
la rezolvarea problemei sărăciei, încurajând dependenţa şi subminând auto-
suficienţa şi auto-ajutorarea. Mesajul vehement al acestora pledează pentru
reducerea suportului statului şi încurajarea auto-suficienţei.
B. Perspectiva conservatoristă – descrie o largă paletă de obţiuni politice,
incluzând (după unii autori) o parte din guvernarea Thatcher, şi extinzându-
se/ cuprinzând toate guvernările creștin-democrate europene (Germania, Belgia,
Olanda în anii ’80). Adepţii conservatorismului cred în necesitatea intervenţiei
statului, în particular în politica socială, pentru a ameliora sau chiar acţiona
împotriva problemelor generate într-o economie predominant de piaţă. Ei
recunosc că sărăcia este o problemă şi statul trebuie să intervină, însă nu foarte
mult, cu atât mai puţin pe piaţa muncii, şi nu doresc ca politica socială să devină
un “canal de scurgere” costisitor pentru cheltuielile publice. Este o abordare
denumită “abordarea cazuală/ selectivă” a sărăciei. Săracii sunt rezultatul
economiei de piaţă, iar statul trebuie să amelioreze această situaţie, şi nu
neapărat să o prevină, focalizând suportul spre cei identificaţi a fi săraci.
C. Social-democraţia – cuprinde laburiștii din Marea Britanie şi marea
majoritate a guvernelor din ţările scandinave (Suedia, Danemarca şi Norvegia)
de după cel de-al doilea război mondial. Elementul de diferenţiere cel mai
accentuat în comparaţie cu conservatorismul se referă la amploarea intervenţiei
Statului în (re)distribuirea bunăstării – conservatorismul operează cu un model
minimal al politicilor sociale, pe când social-democraţia caută să intervină sau
să interfereze cu economia de piaţă, pentru a preveni problemele. În acest sens,
social-democraţii consideră că obiectivele politicilor sociale trebuie să fie strâns
8
corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare
intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.
D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial
în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform
acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe
proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă
(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va
elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o
operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste
înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei
perspective.
Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe
explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau
accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu
explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe
săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?
Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei
8
corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare
intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.
D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial
în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform
acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe
proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă
(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va
elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o
operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste
înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei
perspective.
Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe
explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau
accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu
explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe
săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?
Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei
8
corelate cu măsurile de politică economică. În cazul sărăciei sunt necesare
intervenţii ale statului pe piaţa muncii pentru reducerea şomajului.
D. Socialismul revoluţionar s-a manifestat după cel de-al doilea război mondial
în Uniunea Sovietică, RDG şi ţările Europei de Centrale şi de Est. Conform
acestei doctrine, se considera că înlocuirea economiei capitaliste (bazată pe
proprietatea privată a mijloacelor de producţie), cu o economie socialistă
(bazată pe ‘proprietatea comună’ /a statului asupra mijloacelor de producţie) va
elimina sărăcia care în societăţile capitaliste derivă dintr-o
operare defectuoasă şi punitivă a pieţei muncii. Falimentul economiei socialiste
înregistrat în anii 1990 a determinat intrarea într-un con de umbră a acestei
perspective.
Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai multe
explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau
accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu
explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe
săraci şi starea acestora. Deci, ce include sărăcia?
Imagine 1.0.1 Prezintă forma cea mai dură a sărăciei – lipsa hranei
9
a) Explicaţia individual-psihologică a cauzalităţii sărăciei. Potrivit acestei
perspective, se consideră că vinovaţi de starea de sărăcie sunt înşişi săracii,
datorită greşelilor personale şi comportamentului lor deviant orientat spre
gratificaţii uşoare şi imediate: alcoolism, lipsă de interes faţă de procesele
educaţionale şi lipsa lor efectivă de efort pentru a se îndepărta de starea de sărăcie.
Una din acuzaţiile privind greşelile săracilor se fundamentează pe orientările de
valoare ale acestora, considerându-se că sunt în această stare datorită lipsei de
efort în a depăşi situaţiile dificile, incompetenţă, lipsa lor de abilitate şi talent etc.
Concluzia acestei orientări este că săracii trebuie ajutaţi dar şi pedepsiţi moral
pentru că sunt săraci, întrucât vina este a lor şi deci societatea trebuie să fie dură
cu ei. Numai că această atitudine conduce la stigmatizarea socială a săracilor
care, conform altor puncte de vedere, este o atitudine contraproductivă ce
diminuează şansele săracului de a evada din situaţia de sărăcie şi, de asemenea,
reprezintă şi o atitudine imorală "aruncându-se" vinovăţia asupra victimei
(săracul nu este un ‘vinovat’ ci ‘victimă’).
Pe de altă parte ajutorul, acordat săracilor poate crea dependenţă şi deci un efect
negativ în neconcordanţă cu scopul ajutorului. Tocmai de aceea ajutoarele
trebuiesc acordate astfel încât să nu încurajeze rămânerea în starea de sărăcie, ci
implicarea în găsirea soluţiilor la propriile nevoi.
Din punctul de vedere al acestei teorii, cauzele care conduc la sărăcie sunt de
natură patologică (indolenţă şi nepăsare, resemnare, fatalism; cauze genetice -
status social dependent de inteligenţă; cauze psihologie - neadaptare datorită
personalităţii) şi presupun blamarea victimei.
b) Explicaţia economică şi socială a cauzalităţii sărăciei. O perspectivă opusă
celei prezentate anterior consideră sărăcia ca având cauzalitatea în societate,
indivizii cu venituri reduse fiind consideraţi victime şi nu vinovaţi. Conform
acestei abordări se presupune că sărăcia ar putea fi eliminată prin programe şi
10
acţiuni la nivelul general al societăţii, iar atitudinea de blamare a săracului (care
este o victimă) conduce la o orientare greşită a programelor sociale. Astfel,
trăsăturile distinctive “de clasă” ale săracilor, despre care se vorbeşte în societate,
ar fi în realitate condiţii externe impuse săracilor chiar de către societate (şomaj,
Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere
spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că
după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit
să-şi fortifice poziţiile.
În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual
emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în
anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat
procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine
intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel
mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este
Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu
efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor
gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.
5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008
Bioxidul de carbon
CO2
Metan
CH4
24
precum şi ţările din Sud-estul Asiei, precum China. India, Vietnam, Thailanda etc. Cu părere
de rău rata emisiilor gazelor cu efect de seră este în continuă creştere în cazul ţărilor în curs
de dezvoltare precum este Brazilia, India, China, Thailanda, Vietnam şi Mexic, se relatează
în raportul CONUSC. Acelaşi raport a ONU, constată bilanţul pozitiv de reducere5 a
emisiilor gazelor cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (fără Franţa, Marea Britanie,
Germania, Italia, Spania, România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Portugalia şi
Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere
spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că
după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit
să-şi fortifice poziţiile.
În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual
emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în
anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat
procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine
intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel
mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este
Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu
efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor
gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.
5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008
Metan
CH4
Oxidul de azot
N2OHFC-urile
24
precum şi ţările din Sud-estul Asiei, precum China. India, Vietnam, Thailanda etc. Cu părere
de rău rata emisiilor gazelor cu efect de seră este în continuă creştere în cazul ţărilor în curs
de dezvoltare precum este Brazilia, India, China, Thailanda, Vietnam şi Mexic, se relatează
în raportul CONUSC. Acelaşi raport a ONU, constată bilanţul pozitiv de reducere5 a
emisiilor gazelor cu efect de seră în cadrul Uniunii Europene (fără Franţa, Marea Britanie,
Germania, Italia, Spania, România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Estonia, Portugalia şi
Marea Britanie (- 14,8%) România (- 45,6 %) iar în Moldova se atestă o reducere
spectaculoasă de 74,8 % de emisii a gazelor cu efect de seră, în mare parte datorat faptului că
după destrămarea URSS şi stagnarea economică din anii `90, ramura industrială nu a reuşit
să-şi fortifice poziţiile.
În acelaşi document, ţările semnatare a CONUSC s-au obligat să reducă anual
emisiile gazelor cu efect de seră cu 8 % sau să nu depăşească nivelul emisiilor înregistrate în
anul 1990. De evidenţiat este faptul că SUA, în perioada anilor 1994-2008 a tărăgănat
procesul de semnare a CONUSC, afirmând „că semnarea acestui document contravine
intereselor strategice de dezvoltarea a Statelor Unite ale Americii”6, chiar dacă SUA este cel
mai mare „furnizor” al gazelor cu efect de seră. Mecanismul executiv al CONUSC este
Protocolul de la Kyoto, document la nivel global care reglementează emisiile gazelor cu
efect de seră şi care este recunoscut ca instrumentul de drept în domeniul atenuării emisiilor
gazelor cu efect de seră pe globul pământesc.
5 În comparaţie cu rezultatele emisiilor gazelor cu efect e seră din anul 1990. 6 Din declaraţia fostului Preşedinte al SUA George W. Bush la summit-ul G8 din vara anului 2008
Principalele gaze cu efect de
seră
25
§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra
încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale
apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:
În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc
cu 0,60 C;
Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;
Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.
Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează
direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale
precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă
se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul
„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu
viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat
substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.
O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum
creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor
tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).
Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale
25
§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra
încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale
apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:
În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc
cu 0,60 C;
Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;
Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.
Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează
direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale
precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă
se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul
„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu
viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat
substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.
O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum
creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor
tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).
Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale
25
§ 2.3 Consecinţele Încălzirii Globale Consecinţele Încălzirii globale sunt fenomenele extreme imprevizibile, astfel Terra
încearcă să se „acomodeze” cu situaţia creată. Să evidenţiem principalele trăsături anormale
apărute pe suprafaţa Terrei fiind datorate efectului încălzirii globale:
În ultima sută de ani temperatura medie de la suprafaţa Pământului a crescut brusc
cu 0,60 C;
Suprafaţa acoperită cu zăpadă şi gheaţă s-a diminuat;
Nivelul mării a sporit cu 15-30 cm.
Orice schimbare intervenită în sistemul natural, creează o reacţie în lanţ care afectează
direct sau indirect toate verigile naturale, astfel constatăm: exploatarea resurselor naturale
precum gazul natural, petrolul şi utilizarea lor în industrie în procesul de ardere, în atmosferă
se elimină cantităţi uriaşe de gaze cu efect de seră, care la rândul său provoacă fenomenul
„Încălzirii Globale”, care duce la topirea gheţarilor şi a zăpezii din munţi, drept exemplu
viabil poate servi Gheţarul Cascadei de Sud, care pe parcursul a 80 de ani s-a retras şi subţiat
substanţial, lăsând un lac glaciar în locul său, acest fenomen a fost observat în întreaga lume.
O altă consecinţă a fenomenului Încălzirii Globale o constituie fenomenele extreme, precum
creşterea alunecărilor de teren, eroziunii coastei de litoral dar şi intensificarea valurilor
tsunami, a uraganelor şi vremii instabile (necaracteristice pentru perioadele respective).
Figura 2.4 Consecinţele încălzirii globale
26
Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:
Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.
Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.
Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.
Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.
Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.
Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile
ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a
evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai
veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât
mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.
Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a
favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat
creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele
interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea
climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,
inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice
necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi
problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei
comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o
eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o
dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.
26
Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:
Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.
Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.
Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.
Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.
Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.
Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile
ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a
evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai
veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât
mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.
Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a
favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat
creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele
interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea
climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,
inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice
necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi
problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei
comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o
eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o
dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.
26
Alte consecinţe7 a Încălzirii globale sunt:
Ridicarea nivelului mării – ca rezultat, vor fi inundate zonele de litoral, iar populaţia va migra spre zone sigure provocând disconfort populaţiei băştinaşe şi creând conflicte sociale dar şi armate.
Schimbările în ecosistemele naturale – ca rezultat, va fi negativ afectată biodiversitatea animalelor şi plantelor.
Moartea coralelor – ca rezultat al ridicării nivelului mării şi schimbarea direcţiei curenţilor oceanici şi marini.
Mai puţine precipitaţii în perioadele de vara – ca rezultat al evaporării intense a apei de la suprafaţa terestră.
Diminuarea cantităţii de apă potabilă ca rezultat al topirii gheţarilor şi zăpezii din munţi.
Subiectul schimbărilor climaterice nu este unul uşor, deoarece studiile
ştiinţifice în acest domenii sunt multe şi deseori pot devia de la linia generală a
evenimentelor. În urma efectuării cercetărilor mele, am apelat la cele mai
veridice surse de informare(urmăriţi bibliografia, la pag. 30), ca materialul dat să fie cât
mai elocvent şi corect din acest punct de vedere.
Cert este în ultimele 100 de ani, activitatea industrială a omului a
favorizat declanşarea fenomenului „încălzirii globale” pe Terra, ce a provocat
creşterea temperaturii medii pe Pământ, iar cum toate fenomenele
interacţionează unul cu altul, încălzirea globală a determinat modificarea
climaterică pe glob, precum şi apariţia fenomenelor extreme, precum secetele,
inundaţiile, cutremurele de pământ, tsunami etc. în zonele geografice
necaracteristice acestor fenomene până acum. În opinia mea, la fel ca şi
problema sărăciei, problema schimbării climei trebuie sa fie în capul agendei
comunităţii mondiale, dat fiind faptul că deşi planeta noastră va suporta o
eventuală catastrofă ecologică, specia umană riscă să dispară din Calea Lactee o
dată şi pentru totdeauna, deci este în interesul nostru protejarea planetei. 7 Imaginea din fundal reprezintă modelare tehnică a unui tsunami, fenomen extrem des întâlnit în zonele de litoral al Oceanului Pacific şi Indian.
27
Capitolul III. Concluzionare: „Schimbarea climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei, priorităţi şi necesităţi pentru comunitatea mondială” Cele două probleme studiate în cadrul lucrării de cercetare reprezintă
importanţă deosebită pentru comunitatea internaţională. Atât fenomenul sărăciei
cât şi fenomenul schimbării climaterice reprezintă o molimă a societăţii umane
a mileniului III, „boli” ce de altfel au fost create de însuşi omul.
Comunitatea mondială în persoana Organizaţiei Naţiunilor Unite, luptă
acerb contra fenomenelor enumerate. Astfel în anul 2000, ONU a iniţiat un
program amplu contra combaterii sărăciei întitulat „Obiectivele de Dezvoltare
ale Mileniului”. Scopul celor opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului
(ODM) este reducerea sărăciei la nivel mondial. Aceste obiective au fost
adoptate de 189 de ţări la Summit-ul Mileniului de ONU în 2000 şi ar trebui să
fie îndeplinite până în anul 2015.
Uniunea Europeană a adoptat o poziţie fermă, de susţinere a programului,
care împreună cu alţi parteneri (SUA, ţări membre ale ONU, G20) pentru a
îndeplini aceste obiective, însă aceasta este o sarcină extrem de dificilă. Iată
lista celor 8 obiective de dezvoltare ale Mileniului:
1. Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei – înjumătăţirea numărului
persoanelor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi şi a celor care
suferă de foame;
2. Accesul universal la educaţia primară – asigurarea accesului la
învăţământul primar pentru toţi copii – inclusiv fetele;
3. Promovarea egalităţii între sexe şi afirmarea femeilor – eliminarea
diferenţelor între sexe în învăţământul primar şi secundar până în 2005
şi la toate nivelurile de învăţământ până în 2015;
4. Reducerea mortalităţii infantile – reducerea cu 2/3 a mortalităţii la
copii cu vârsta sub 5 ani;
28
5. Îmbunătăţirea sănătăţii materne – reducerea cu ¾ a numărului
femeilor care mor la naştere;
6. Combaterea HIV/Sida, a malariei şi altor boli – stoparea răspândirii
HV/Sida şi asigurarea accesului universal la tratamentul medical;
7. Asigurarea sustenabilităţii mediului – Înjumătăţirea numărului de
persoane care nu au acces la apă potabilă şi la servicii de bază de
canalizare; îmbunătăţirea vieților a cel puţin a 100 000 000 de locuitor
ai mahalalelor;
8. Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare – reducerea taxelor
comerciale şi datoriilor pentru ţările cele mai sărace, creşterea
ajutoarelor acordate ţărilor în curs de dezvoltare, creşterea numărului
de slujbe pentru tineri în ţările în curs de dezvoltare, creşterea
accesului la medicamente la preţuri acceptabile şi asigurarea accesului
la tehnologie pentru un număr mai mare de oameni – UE colaborează
cu partenerii săi în cadrul unui parteneriat global pentru Dezvoltare.
Schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai mari amenințări
economice, sociale şi asupra mediului cu care ne confruntăm în prezent şi, dacă
nu luăm măsuri, consecinţele asupra lumii noastre vor fi foarte grave.
În ultimii 100 de ani, temperatura medie a crescut cu 0,74 grade Celsius,
poate nu pare mult dar în deceniul 1990-1999 sau înregistrat cele mai mari
temperaturi din ultimii 1000 de ani, iar 12 din ultimii 13 ani se numără printre
anii cu cele mai ridicate temperaturi înregistrate vreodată. Din această cauză
O.N.U a creat Grupul Interguvernamental pentru Schimbările climatice care
reuneşte experţi în domeniul climei din toată lumea – a previzionat că este
probabil că temperatura medie globală să crească cu 1,8 grade Celsius până la 4
grade Celsius şi cu 6,4 grade Celsius în cel mai rău caz, până în anul 2100. Ceea
ce a dus deja la creşterea frecvenţei şi gravităţii fenomenelor meteorologice
extreme, cum ar fi inundaţiile, furtunile, seceta şi valurile de căldură, de
29
asemenea calotele glaciare se topesc şi dacă stratul de gheaţă din Groenlanda se
topeşte în întregime, ceea ce se poate întâmpla în câteva sute de ani, e posibil ca
nivelul mării să se ridice cu până la 7 metri, inundând astfel multe oraşe de-a
lungul continentului european şi nord-american. Schimbările climaterice ce se
produc în lume, pot genera conflicte armate regionale şi pot provoca foametea şi
migraţia unui număr mare de refugiaţi în căutarea de mâncare şi apă potabilă.
Suplimentar rezervele de apă dulce concentrate în gheţarii Antarcticii şi în
Groenlanda, odată cu topirea acestora se vor diminua considerabil, provocând
insuficienţa apei potabile pentru 2,4-3,1 miliarde de oameni, pe lângă cele 1,2
miliarde care se confruntă deja cu această problemă. Animalele şi plantele nu
pot face faţă temperaturilor înalte, astfel cercetătorii europeni au concis, că
schimbările climaterice ar putea duce la dispariţia unei treimi din speciile de pe
Terra până în anul 2050. Astfel Fenomenul schimbării climaterice s-a remarcat
ca o problemă globală ce atentează la siguranţa întregii omeniri dar şi florei şi
faunei pe Pământ.
Consider că ambele probleme enunţate în cadrul studiului „Schimbarea
climaterică şi fenomenul combaterii sărăciei: priorităţi şi necesităţi pentru
comunitatea mondială”, sunt necesare de soluţionat, într-un pachet comun de
acţiuni, din partea tuturor factorilor implicaţi, în special de către ţările înalt
industrializate, căci bogăţiile acestor state au fost asigurate anume prin poluarea
excesivă a mediului. Totuşi efortul comun al tuturor naţiunilor lumii este
necesar în procesul de stoparea a celor două probleme, iar cheia pentru aceste
constă într-un parteneriat între statele lumii şi elaborarea unui plan de acţiuni
comun, un „front de luptă” împotriva celor mai mari provocări a mileniului III.
Fiecare cetăţean în parte ar trebui să contribuie prin atitudinea sa civică la
fortificarea unei ţări-verzi, iar ţara ar trebui să-i acorde cetăţeanului o viaţă