ANUL I — No. 8 (Număr de Paşti) APRILIE 1932 SATUL SI SCOALĂ REVISTĂ LUNARĂ PENTRU EDUCAŢIE Şl ÎNVĂŢĂMÂNT SUMARUL: Gh. Tulbure. Sate şi dascăli 145 Dimitrie Coga. Şcoala normală 146 Giuseppe Lombardo-Rădice. Pagini autobiografice 149 Victor Lazăr. Ceva despre învăţământul menajer în străinătate şi la noi 152 Dr. Od. Apostol. Miopia şi desenul . 154 I. Moga. Noui linii de orientare în trecutul nostru 156 Dr. B. Trevorrow. Educaţia americană 163 Vasile Bucur. Chemarea dascălului rural în concepţia unui profan . . .165 Lia Gotea. Lectje de Geografie. Clasa 111 167 loan Chelcea. Schiţa monografică asupra Lujerdiului—Someş 170 PAGINA LITERARĂ: I. Constantinescic.Delabaia. Ursul, maimuţa şi porcul . . . . . . . . 174 Nicolae Nistor. Literatură şi educare 174 Ion Dongorozi In ajun de examen 178 CRONICA : "f Emanuil Eremie. — Revistele judeţene. (C. I.) — Nu se mai tin examenele de înaintare pentru învăţători. — Ziua săridii pomilor. — Dimisionarea în- văţătorilor. — Gradaţia de merit. — Definitivarea învăţătorilor. — In- vătătorii-superori. — Unirea Basarabiei. CĂRŢI. — REVISTE. M. Sasu : Învăţământul primar din jud. Alba. — Revista generală a învăţă- mântului. — Viaja şcolară — Observatorul social-economic. — Şcoala noastră. — Şcoala şi viaja. — Tribuna cooperaţiei ardelene- — Traian Gh. Zaharia : Belgia. — I. Lupaş : Anastasia Şaguna. — V. Ciurea : Vechiul ţinut al Sucevei. — Dr. I. Lepşi: Marea Neaga. (C. Iencica). Institutul de Arte Grafice „ARDEALUL" Cluj, strada Memorandului No. 22. 1 9 3 2
44
Embed
SATUL SI SCOALĂdspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53499/1/...ANUL I — No. 8 (Număr de Paşti) APRILIE 1932 SATUL SI SCOALĂ REVISTĂ LUNARĂ PENTRU EDUCAŢIE Şl ÎNVĂŢĂMÂNT
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ANUL I — No. 8 (Număr de Paşti) A P R I L I E 1932
SATUL SI SCOALĂ REVISTĂ LUNARĂ PENTRU EDUCAŢIE Şl ÎNVĂŢĂMÂNT
S U M A R U L :
Gh. Tulbure. Sate şi dascăl i 145 Dimitrie Coga. Şcoala normală 146 Giuseppe Lombardo-Rădice. Pagini autobiografice 149 Victor Lazăr. Ceva despre învăţământul menajer în s t ră ină ta te şi la noi 152 Dr. Od. Apostol. Miopia şi desenul . 154 I. Moga. Noui linii de or ientare în t recutul nostru 156 Dr. B. Trevorrow. Educaţia americană 163 Vasile Bucur. Chemarea dascălului rural în concepţia unui profan . . . 1 6 5 Lia Gotea. Lectje de Geografie. Clasa 111 167 loan Chelcea. Schiţa monografică asupra Lujerdiului—Someş 170
PAGINA LITERARĂ:
I. Constantinescic.Delabaia. Ursul , maimuţa şi porcul . . . . . . . . 174 Nicolae Nistor. Li teratură şi e d u c a r e 174 Ion Dongorozi In ajun de examen 178
CRONICA :
"f Emanuil Eremie. — Revistele judeţene . (C. I.) — Nu se mai tin examenele de înaintare pentru învăţători . — Ziua săridii pomilor. — Dimisionarea î n văţătorilor. — Gradaţ ia de merit. — Definitivarea învăţători lor . — I n -vă tă tor i i - superor i . — Unirea Basarabie i .
CĂRŢI. — REVISTE.
M. Sasu : Învăţământul pr imar din jud. Alba. — Revista genera lă a î nvă ţ ă mântului . — Viaja şcolară — Observatorul social-economic. — Şcoala noastră . — Şcoala şi viaja. — Tr ibuna cooperaţiei ardelene- — Tra ian Gh . Zaharia : Belgia. — I. Lupaş : Anastas ia Şaguna. — V. Ciurea : Vechiul ţ inut al Sucevei . — Dr. I. L e p ş i : Marea Neaga. (C. Iencica).
Inst i tutul de Arte Grafice „ARDEALUL" Cluj, s t rada Memorandulu i No. 2 2 . 1 9 3 2
Satul şi Şcoala
Redactată d e : Constantin Iencica şi Dimitrie Qoga.
R.vista apare lunar, afară de lunile Iulie şi August. Corespondenta privitoare Sa redacţie se va trimite p e adresa: Diui C. Iencica, Str. Mârzescu No. 21 Cluj. Corespondenţa prvitoare la Administraţia se va trimite pe adresa: Diui D. Goga, Str. Romei Nr. 2 3 Cluj.
*
Abonamentul 120 lei pe an pentru învăţători; 150 lei pentru scoale ş i comi -telele şcolare. Uu număr 15 lei.
Răspândiţi această revistă printre prieteni şi cunoştinţe ; în ea se oglindesc ideile şi acţiunea celor cari doresc ridicarea satelor şi a şcoalei primare.
*
Cine nu înapoiază, în timp de 10 zile delà expediere, primul număr din re vista ce i s'a trimis, îl considerăm abonat şi aşteptăm costul abonamentului.
*
Amintiţi-Va că hârtia, tiparul şi lucrul sunt scumpe ; revista se susţine numai din abonamente. Trimiteţi-ne deci neîntârziat costul abonamentului numai pe adresa Administraţiei.
* in loc de chitanţă, numele abonaţilor se trece pe pagina a 3 - a a copertei.
* Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoează.
* Lucrările şi revistele primite la Redacţie vor fi amintite la Bibliografia acestei
Ita tânăr învăţător mi se spoYedià t u n în felul acesta:
— N u ştiu cum să vă spun ca eă mă Înţelegeţi Dar a m să fiu sincer ca să-mi 4escarc tot ce am pe suflet. De câţiva ani, •unt ia catedră şi totuş nu-mi găsesc rostul. Am ieşit din şcoala normală ca \m copil a l nimănui. MB-am cerşit un post pe la toate uşile autorităţilor şd cu ebiu, cu vai, l-am primit. Când am ajuns în sat, aveam impresia C a m căzut dintr'un aeroplan. M'am trezit aruncat in-tr'un fel de viaţă pentru către nu eram preparat. In şcoala. normală învăţasem de toate, afară de un singur lucru: ce trebuie să ştie şi să facă noul învăţător când îşi începe „apostolatul". Am pornit-o deci deabuşilea ca un copil care învaţă eă meargă. Oamenii din sat mă piiviiau Ja început pieziş şi bănuitor. E u nu ştiam deoe, pentrucă nu supărasem nici un ipui de găină. Mai târziu, am aflat pricina neîncrederii lor. înaintea mea se 5pe*mdaiseră alţi (trei tovăţătord tinferi. Abia au împlinit anul de şcoală şa au dispărut tus-trei, fireşte fără să-şi mai sa rămas bun delà săteni şi lăsând în urina lor doar datorii pela gazde şi pa-tfagină în şcoală. In atrnosferaTaceasta de toaSSeaiaTM" completa solittudine a satului, « n rămas dezarmat. Nu ştiam ce să fac ţS de unde să încep. Izolarea, umilinţa şi «troiţa nu se aşezau pe suflet ca o hru-ÄSi îngheţând tot ce mai era avânt cu-îat în oäine. Siroţiarn că mu mă pat ata-9» de namic. Nu-mi găsîiam un razim de 6Bée să-ini proptesc gândurile şi inima.
şcoală intru pUotisit şi abătut. N'am Miel poftă să m ă ocup de lecţMe copiilor. '4äfc«a, ín odăiţa mea, mă simt pustiu ş5
stingher ca u n om fără căpătâi. Am impresia că sunt o barcă rătăcită pe valuri, care mu găseşte ţărmul să se anine. Adesea ne strângem mai mulţi colegi de seama mea din satele vecine şi ne plângem soarta. Ne răsvrătim contra satului cu ignoranţa şi sărăcia lud, contra mai mal t e noştri, cari ne uită atât de uşor şi contra lumii întregi, care stă mută şi nepăsătoare ia toate durerile noastre. Cu gândul la o altă viaţă, la o altă lume cu alţi oameni, n e detaşem sau n e transferăm mereu dintr'un sat într'altul Căutăm ceva şi nu ştim ce. Alergăm ca nişte fluturi ameţiţi de mirajul unor lumini îndepărtate. îndată ce ne atingem însă de felinar, aripile ni se pârlesc şi cădem la pământ...
I-am ascultat mărturisirea cu toata * -tenţia şi i-am răspuns cam aşa:
— înţeleg sbuciumările prin care ai trecut» pentrucă cunosc bine psihoza tinerilor intelectuali de calitatea d taie. Am fost şi noi copii a i sufeninţiii, dar a m luat lupta cu ea, şi am biruit-o cu răbdarea. Dvoastră, cei de astăzi, sunteţi drumeţi a i răspântiilor de conştiinţă, nişte mucenici ad unei educaţii de mân-tueală. Spuneai că a i plecat din şcoala normală cu mult ideal, dar făr& o bu-&olă morală şi neprepârat pentru ddfU cuîtăţile oare te pândiau în drumul a-postolatului. Ai dreptate! Nici profesorii şi nici cărţile nu te-au învăţat iun lucru foarte important: să-ţd cunoşti munca ta şi s'o faci ! — cum spune un filosof englez. A l pornit în viaţă faţă să I i i deplin Împăcat cu ideia: am să fiu dascăl fi nimic mai mult. Cel ce s'a încadrat in ideologia «ceasta, acela şi-a găsit matca su-
í le tului pentru totdeauna; bineînţeles da-că'n alegerea misiunii a ascul tat şi de g lasu l vocaţiei . Cine n u iabeşte copiii, să n u se i acă dascăl . Cui nu-i place satul ş i săteni i s ă n u se facă educatorul copiilor lor. Să plece pe al t drum. Dupăce ţi-ai e x a m i n a t însă conşt i inţa şi ai răm a s l a p lugul dăscăl ie i , de c u m te aşez: în sat, îţi pui p lugul în brazdă şi-ţi zici a ş a : fiecare o m c u des t inul lud. MiJia fost scr i s să fiu învăţătorul aces tu i sat? Să-m i împl inesc n o r o c u l ! R ă m â n aici . Gândurile transferări i şi detaşerii m i l e a-l u n g din cap ea pe niş te strigoi. Vreau s ă pr ind rădăcin i î n sa tu l aces ta ş i s ă m ă înfrăţesc c u p ă m â n t u l Im pentru toată viaţa, bineînţeles în -cazul c â n d totu l depinde n u m a i d e -dumneata. (Cu a l te cuvinte, iei hotărilrea logică şi firească s ă te consacri satului . Să-ii cunoşt i toate bătăi le in imi i şi toate nevoile c a s ă şt i i s ă 4 fia şi doctor şi grădinar. Cu m u n c a ta de fiecare zi, să trezeşti în lum e a satului setea de l u m i n ă ş i de înaintare, creindu-ţi în ace iaş (timp u n rost a l tău propriu, o gospodărie ş i o căsn i cie care să-ţ i dea t ihnă sufletească şi să fie ptMă -pentru toţi. Cu aceas ta ţi-ai fix a t ţ inta vieţii şi ţi^ai găs i t ogorul de m u n c ă . Ca s ă reuşeşt i şi s ă creiezi ceva :
n u e nevoie să fii nic i mare pedagog, n i c i reformator ş i nici semizeu. Greşaua Dv. este c ă fiecare vă credeţi u n Rousseau, u n Pestalozzi , ori a l t far mondia l de l u m i n ă pedagogică , c â n d la adică, mai d e grabă sunteţ i n iş te s ă r m a n e becuri electrice, care ia cel dintâdu scurt circui t se strică. Dacă n u poţi fi făcl ie de biserică, mulţumeşte- te s ă fii o s i m p l ă lu-mânăr ică , u n m i c opaiţ. Principalul este să nu te simigi niciodată. Să pâ lpâ i mereu în întuner icul sa tu lu i ş i s ă taiprăştii l u m i n ă p â n ă ia ult ima-ţ i răsuflare. Chiar a n o n i m şi u i tat de toată lumea , acolo în u m i l a ta odăiţă din şcoală, l â n g ă cărţile tale, l â n g ă soţ ia ş i copilaşii tăi , s ă citeş t i şi s ă gândeşt i mereu în ceasurile libere. Să -studiezi câte o problemă de interes ş i de folos pentru să ten i i tă i ş i s ă cauţi s'o înfăptuleşt i f P e urmele tale,
vor răsăr i a tunc i aşezăminte noui ş i g e neraţ i i de p lugar i tot m a i luminata ş i tot m a i de ispravă.
Colo, spre bătrâneţe, te vei trezii c ă s ă m â n ţ a t a a rodit ş i faţa sa tu lu i s'a sch imbat cu desăvârşire. Ai creiat o l u m e nouă , u n a l t sa t de o a m e n i ou mad mul tă şt i inţă ş i îndemânare l a toate. Vei aveà atuncá u n sent iment mare ş i puternic: conşt i inţa c ă n'ai trăit in zadar. Vei s imţ i că a i fost u n o m de folos, u n o m de bine. Ai fost u n ferment act iv î n •vastu l laborator de cultură a l poporului tău , u n agent v iu în procesul d e c ivi l izare al n e a m u l u i -tău. Ai fost o valoare culturală.
Cu aceas ta ţi-ai împl in i t rostul de das căl rural. Poţ i -închide ochi i b lând şi resemnat , c u m se s t inge o candelă de là i coană c â n d i s'a isprăvit untde lemnul .
Dar pentru ca s ă a jung i l a cu lmi le a-cestea de gândire şi de satisfacţie, repet, trebuie s ă te contopeşti cu u n sat ş i s ă fii a l lui şi n u m a i al lui , cu trup, c u su flet. Pentrucă satul este o real itate etnică, politică, culturală şi socială, o părt ic ică a neamulu i , încadrează-te -perfect î n real i tatea -asta şi fii s i gur de succes.
„Mie-mi trebuie eatul oare să pr imeas c ă pe învăţător şi învăţătorul care s ă fie însuiş sufletul întrupat a l -acelui sat", spunea Dl Iorga. Şi n u spunea decât u n adevăr s implu şi firesc ca toate adevărurile mari . Exprima u n punct de vedere care este a l nostru a l tuturora, expr ima o veche tradiţ ie soc ia lă şi cultura lă a n e a m u l u i Noi n u n e p u t e m închi pui satul deoparte şi şcoala -de altă parte, fără n ic i o corelaţ iune între ele. N u p u t e m concepe u n dascăl izolat ş i s tră in sufleteşte de satul său . U n ast fe l de dascăl este o anomal ie , u n t ip soc ia l limpo-sibil şi monstruos . Cei cari n u s e identifică cu v ia ţa sa tu lu i ş i se p l imbă c u c u fărul dinjtr'un eat totr'aJtul, fără să l a s e nicăird o u r m ă de faptă hun?., s u n t d a s căli de c&pătoeală şi de aventură . Sunt fluturi rătăcitori, car i n u e păcat -dacă î ş i pârlesc aripile. La noi satu l s e confundă cu dascălul lui, pentru că sunt
părţile componente ale ace lu iaş organ i s m viu. Când (treci printr'un sat , arun-că-ţi ochii ni ţe l a s u p r a lui. U n d e ved ved e a satul părăginit , cu garduri surpate , cu ogrăzi pusti i , c u copii sdrenţăroşi în stradă, s ă ştii c ă ori are dascăl s lab, ori preot netrebnic. Unde însă învăţătorul este o m dirutr'o bucată, oare s'a dedicat pe deplin u m i l u l u i s ă u rost cultural, a-colo găseşt i ş i ş coa lă bună ş i copii buni dar şi u n sat de oameni de ţi-e m a i mare dragul .
Vagabondajul n'a credat nimic , dragul meu! Răbdarea da, s tatornicia î n m u n c ă , deasemenea. Pacostea cea m a r e a şcolii ş i a satelor noastre s u n t caravanele de
învăţătorii transferaţi şi detaşaţi , car i le eu/treieră a n de a n . Cel care v a s târpi d in (lege aces t blestem, oel care va restrânge epidemia as ta , cel puţ in Ia l imita min imală , va fi în ochi i m e i cel m a i mare binefăcător al şcolii româneşt i .
A m nădejdea că se va naşte ş i o m u l acesta.
Atunc i sper că mu v o m m a i întâ ln i tineri învăţători c u sufletul devastat d» ideal ş i cu resorturi le morale frânte, îna inte ch iar de a produce ceva, c u m spui c ă te s i m ţ i d-ta.
Iată sfatul meu ! GH. TULBURE,
inspector general.
ŞCOALA NORMALA.
Impresionat de jalnica situaţi* a şcoalelor normale, am căutat să atragem atenţiunea publicului asupra a-cestei instituţii care, în ultimul timp, a fost neglijată. De aceea am luat cuvântul la adunarea generală a profesorilor secundari (1930), în repetate adunări ale prof. secundari din Cluj §i am scris în două numere consecutive ale ziarului „Mişcarea" (din 10— 11 Martie 1931) — arătând tristele împrejurări în care vieţuesc şcoalele normale.
Avem convingerea că oricât s'ar legifera pentru binele poporului, reformele vor rămâne sterpe dacă satele nu vor fi însufleţite pentru idealuri cie bună stare economică şi de înfrum-seţare a vieţii sufleteşti. Trebue să socotim pe învăţători drept îndrumătorii fireşti ai satelor şi de aceea, ori cât de sporită va fi grija pentru pregătirea lor, ea nu va fi niciodată prea mare .
Din nefericire înmulţirea peste mă
sură a şcoalelor normáié a sporit numărul învăţătorilor — î n multe locuri de o calitate diminuată —. peste posibilităţile de plasare ale timpului, iar condiţiunile mizerabile în care au funcţionat multe i^coli normale — improvizate —- au făcut ca tuberculoza aä fie sinistra tovarăşe de viată a celor mai mulţi dintre tinerii noştri învăţători.
La o anchetă făcută în 1926 s'a constatat la 24104 normalişti: 139 atinşi 4e tuberculoză şi 1186 predispuşi la tuberculoză.
Cifrele erau înspăimântătoare şi, totuş, ele nu corespundeau realităţii. 0 anchetă recentă, făcută de societatea profesorilor de pedagogie, dă 642 tuberculoşi şi 1400 debili, candidaţi la diferite boale.
„Internatele au devenit destul de des vaduri de boală. Un zăbranic negru se întinde peste toate aceste locaşuri, care ar fi trebuit să fie o pildă de bună pază a sănătăţii pentru şcolari"»
(Dr. Irirnescu, în şedinţa Parlamentului la 27 Martie 1932).
Pr in t re pricinile de căpetenie care au făcut să se instaleze tuberculoza în şcoalele normale trebue să amintim: insalubritatea multor şcoli; lipsa de spaţiu în clase şi dormitoare; k rana insuficientă,
Părinţ i i plătesc cu anevoie taxele de întreţinere, iar Statul nu poate da atâta cât trebue. Primăriile şi P re fecturile, care a r trebui să susţină într 'o nobilă emulaţie şcoalele normale, se desinteresează şi le impun la fel de fel de taxe. In Cluj, de pildă, Pr imăria impune şcoalele normale la toate taxele.de apă, de gunoi, de faţadă, etc. şi nu le sprijină cu nici un ban, deşi aceste şcoli, pe lângă folosul pe care-1 aduc ele, mai întreţin, fiecare, şi câte o şcoală pr imară de aplicaţie, pentru care comuna a r trebui să aibă îndatoriri speciale.
Alocaţia de h rană a normaliştilor a fost totdeauna redusă. Astăzi ea este fixată la 12 lei, sumă cu care este peste putinţă să se dea elevilor o cănită cu lapte zilnic, o pane gustoasă şi suficientă, o mâncare substanţială şi a-bondentă, care să favorizeze desvolta-rea mulţumitoare a organismului.
Cu toate acestea, de nicăiri nu poate veni un ajutor şi Statul se vede constrâns să facă noui economii, chiar şi la capitalul şcoalelor normale.
Parlamentul era pe punctul de a hotărî, în actuala sesiune, suprimarea cursului inferior la şcoalele normale. S'au ivit îndată partizani şi adversari ai ideei.
Dacă condiţiunile de viaţă în şcoalele normale nu se pot îmbunătăţi, e-
vident că reducerea cursului la pa t ru ani (cursul superior) se impune. S 'ar primi elevi mai formaţi, cari a r sta mai puţin timp în internat (3—4 ani) deci a r fi mai puţin timp supuşi unu i regim de slabă alimentare. S'ar realiza şi o recrutare mai bună, deoarece tinerii prezentaţi la concurs (absolvenţi de gimnaziu) a r fi mai în măsură să-şi dea seama dacă sunt sau nu înclinaţi spre profesiunea de învăţător.
Singurul argument, care se poate opune unei atar i măsuri , este acela că se vor împuţina elementele ru ra l* în şcoala normală. Dar argumentul nu e fondat. Şcoala normală nu pregăteşte numai învăţători rural i ci şi u r bani; elementul orăşenesc poate furniza elevi admirabili cari, ca învăţători, se vor adapta mediului rura l cu a-ceeaşi uşurinţă cu care se adaptează tinerii săteni vieţii de oraş; e exagerată afirmaţia că sătenii nu-şi vor a-duce copiii la şcoala normală, după terminarea gimnaziului, acum când celelalte cariere s'au închis.
Dacă însă condiţiile de viaţă ale şc. normale se pot îmbunătăţi, atunci e preferabil să rămână şi cu ciclul inferior (s 'ar evita între altele deplasarea profesorilor). In acest caz a r fi dfr dorit să se pună o serioasă bariera la intrarea în cursul superior, pr in t r 'úB examen la care ar trebui admişi şi e-levi din afară şi să fie supuşi şi elevii cari au făcut cursul inferior.
Această dublă iœlecuûnareiprima la clasai şi a doua la clasa. V) a r asigura, întir'adevăr, serii de elevi buai .
O reformă pripite a şc. normate nu" e de dorit. Odată pusă problema şi în
Parlament şi în presă, ea trebue privita pe toate feţele, nu numai de câteva persoane, ci de toţi câţi sunt în măsu ră să aducă un sfat bun.
Toţi avem datoria de a creia şcoa-leior normale o atmosferă de înţelegere, tie grijă, de simpatie generală şi de largă solicitudine pentru viitorii învăţători, ca să ducă cu ei convinge
rea eă ţara îi urmăreşte în activitatea lor, înregistrând cu bucurie fiecare faptă bună pe care o pot îndeplini la postul lor.
Această datorie este în primul rând a conducătorilor ţării, a învăţătorilor şi a profesorilor.
In t imp ce predam pedagogia în şcolile secundare , contactul c u şcoala medie to general m ă făcuse conştient că pentru renaşterea şcolii, e necesar s ă c o m b a t e m tendinţa Asociaţiei profesorilor de a s e ocupa in mod exclusiv de interesele de categorie, de carieră, de lefuri, de liste, •de concursuri şi de administraţie . Erà o acţ iune justă, d a r . . . opriâ respiraţia . Mi-am propus, într'un cuvânt , de a străm u t ă interesele Asociaţiei profesorilor (voi, germani i , îi ziceţi: „Lehreivereini-gungen"), a d u n â n d pe uni i dintre tinerii -cei m a i vioi şi profesorii cei m a i experţi în jurul unui ziar care eră meni t să fie s teagul reformei educative. Dea ceea T a m numit : „Niwvi Doveri" (Datorii noi). P r i m u l n u m ă r a l acestei reviste a a p ă r u t i n 15 Aprilie 1907, la Palermo, la editorul Sandron. T imp de c inc i a n i fură publicate ia fiecare 15 zile fascicole mari, pl ine de discuţii, cu rânduri foarte dese, cu două coloane, pe un loc restrâns.
Erà o muncă s traşnică, pentrueä a m făcut totul s ingur , deşi predam i a şcoală 28 ore pe săptămână. Z iua o consacrasem şcolarilor mei, iar noaptea revistei . Nu aveam un ceas de odihnă. '
,J Nwovi Dovert' era un post foarte bun de observaţie; cu ajutorul lui a m ajuns să descoper care erau cele maâ %une şeoli Italien« şi cei mai buni învăţă
tori; a m început cu toţii o corespondenţă act ivă , iar prin ziar m 'am luptat — puţ in c a m în felul lui Don Quijote — .pentru f rumoasa mea Dulc inea (care pe a-tunci , vai, ce urîtă eră !) : Şcoala medie . Alţi t ineri Don Quijoţi d i n toate părţii» se un iau cu mine; a ic i îş i făcură a r m a t a mul ţ i educatori cunoscuţi; participau ş i scriitori însemnaţ i , a căror operă se desfăşură pe terenuri m u l t m a i importante ca a l meu, şi cu rezultate de o valoare fundamentală . I i amintesc n u m a i pe Cri-velucci, Croce, Fraccoroli , Gentile, ş i a? putea şă numesc p e l â n g ă aceş t ia pe unii dintre figurile cele mai s trăluci te al« înaltei culturi italieneşti din acele timpuri. Unul singur Mpsià, cel care erà mai apropiat de mine: Giuseppe Prezzoli-ná, ş i lipsià numai pentrucă in acelaş t imp publica şi el revista lu i : „La Voce", z iar de revizuirea culturală a Italiei, care susţinea ideile revistei „La Critica" a lui Croce, însă avù şi meritul său particular: acela de a revela ItaKeii « a grup de scriitori tineri, spontani, curajoşi şi neînfrânţi, pe drept chemaţi „vociano" în perioada literatúrai noastre dintre 1909 şi 1920, şi iscălit de Prezzolmi, Papiöi, Soffiei, Sîatoper, Jahier, Bödme, Cecchi: o pleiadă de poeţi şi literaţi.
y>La Voce" cu marea „Critica" şi micuţa „Nuovi Dover?1 (pe terenuri diferit».
dar comunicând intre ele), impl in ià în mod măreţ, ba câteodată chiar cu prea mul tă vivacitate, m i s i u n e a s a de a smulge măşt i , de a desveli răn i si de a biciui lenevia.
„Nuovi Doveri" şiwi, văzut tr iumfând programul în 1Ô09, l a „Congresul profesorilor de şcoli medii" Ia Firenze, consacrat definitiv n u m a i pentru discutarea reformei şcolii; a in i ţ iat o colecţiune de studi i pedagogice prin opera lui Galletti şi Salvemini: „La Riforma della scuola media", prin opera lud Gentile „Şcoală şi fHosofie" ş i printr'o culegere ale scrierilor mele „Saggi di propaganda politica e pedagogica"; a întemeiat o colecţie de „Pedagogi şi educatori vechi şi noi", care făcuse cunoscută în Ital ia pedagogia lui Basedow, a lui Herder, Fichte, Schel l ing, Tolstoi, şi publ ică clin nou, într'o ediţie n o u ă şi frumoasă, pe Comenius.
Pentru ce fel de idei didactice se luptase această revistă, în ce priveşte învăţământu l din şcoala medie şi e lementară? N u s e poate spune pe scurt. Lupta cea mai înverşunată a fost cea în contra „Compunerii" (exerciţii de nesinceritate) şi î n ganeral în contra a c a d e m i s m u l u i şi a spiritului burocratic. Aici se pot regăsi şi primele germinări a le ideilor mele ş i ale altora, expuse apoi în cărţile me le de pedagogie. Intre cărţile „altora" se gă-s iau scrierile aceleia, care a devenit soţ ia mea în 1910, a le Gemmei Haras im, din Fiume, care a reuşit, în şcoala unde erà învăţătoare, să armonizeze pe propria ei socoteală, experienţa ei într'o consonanţă fericită cu Estet ica lui Benedetto Croce. Ne l ipsià aproape orice colaborare a învăţătorilor i tal ieni supuş i guvernulu i austriac, cu cari eu eram în cont inuă legătură, însă ne venia delà ei cevà mai preţios: crearea unei reviste surori c u „Nuovi Doveri": „La Voce degli insegnan-ti", care apăruse la Triest. Titlul deosebit, dar sufletul acelaş . Adevărată fiică a trNuovi Doveri". In 1912 „Nuovi Doveri" 8'a transformat în „Rassegna di Pedagogia e di politica scolastica", ce trăi doi ani: îj urmă. până la 192G, o colecţie de
volume (cam 50) întitulate „Scuola e Vita". In 1 9 1 9 — d u p ă răsbodu — a m î n temeiat o revistă nouă: „Educaţia Naţională", care există încă azi şi despre care n u e nevoe să vă spun nimic , căci >D-v. gent i la m e a colegă, o urmăriţ i de câţ iva ani. N u peste mult , aşadar, se vor î m plini douăzeci de a n i de când eu s u s ţ i n u n „cerc'' cu mi i de prieteni învăţători şi profesori, fără altă întrerupere decât r ă s -boiul.
Deahià ajuns pe catedra univers i tară din Catania, începui în „Rassegna" reculegerea rezultatelor „experienţei didactice", pe care în 1913 o publ icasem î n cartea „Lezioni di didaMiaa", din care s'au t ipărit până a c u m zece ediţii.
In ele se găseşte după părerea mea, „tot ce se poate concepe m a i v iu în şcolile comunale" ; în vasu l vechiu e u ara turnat v in nou. Lucrarea aceea reprezenta, în acord perfect cu ideal i smul l u î Croce şi a lui Gentile, şi un program d e m u n c ă pentru generaţ ia nouă de învăţători, şi, d u p ă o perioadă de neîncredere „oficială" din partea pedagogilor, a fost pr imită cu o căldură, după care se poate judeca cât de mul t a fost preparat terenul în Ital ia pentru o astfel de renovare pedagogică.
D-v. veţi găs i şi azi câteva pagini care v'ar putea plăcea, f i ind î n armonie cu directiva şcolilor n o i şi active. Elevul n u m a i e cons iderat ca imitator, ci ca observatorul şi judecătorul învăţătorului ; v iaţa une i şcoli e înţe leasă c a o colaborare reciprocă a şcolarilor, colaborarea învăţătorilor; pedagog ia n u e tratată c a cevà „pro/esionai", ci e pusă în funcţ iunea umani tă ţ i i şi bogăţiei spirituale a maestrului; in i ţ iat iva privată e apărată faţă: de şcoala de stat; s e s c a d e valoarea l e c -ţ iumlor formale, şi toată educaţ ia e bazată pe intui ţ ia copilului; învăţătorul e-considerat drept „moderatorul" s tudiului liber. Iar în ce priveşte învăţă mântu l , cartea aceea a mea, după concepţia i ta l iană, care-şi a re or ig inea la Giambatt ista Vico, bazează educaţ ia copiilor pe caracterul esenţial al copilăriei-.
atât al popoarelor, cât şi al individului : pe poezie.
De aic i : 1. Educaţ ia l inguist ică a copilului, c a
o şcoală de sinceritate; învăţă tura l imbi i ca u n proces creativ; m a r e a valoare atribuită dialectului , considerat c a o crea-ţ iune a menta l i tă ţ i i copilăreşti a u n u i popor; scrierile mari lor scriitori populari , ca şi contraotrava gramatic i i .
2. Critica învăţământu lu i tradiţonal intuitiv (în sensul material ist ic) înţe legând intui ţ ia n u ca o i lustrare pr in obiecte s a u tablouri, însă ca viaţa şi desvoltarea ideilor, pe cari copilul le are deja — intuiţia înţe leasă deci ca poezie (ceeace e pr ima filosofie a vieţii).
3. Extinderea conceptului de a preda l imba ,1a toate obiectele, n imic ind conceptul abstract a i une i predări despărţite de aceea a l imbii italiene, înt inderea terenulu i de compoziţi i pe toate câmpuri le de observaţie, de experienţă, de s tudiu; compoziţ ia înţeleasă ca rezultatul observărilor sufletului copilului, care explorează l u m e a sa, ca şi pe s ine însuş i .
4. E l iminarea cărţii în pr ima perioadă a t impulu i de şcoală; scrisul şi cititul, ca o reinvenţie a copilului.
5. Teoria identităţi i valorii, ca l imbaj , a tâ t a cuvântului , cât ş i a literelor, deci o coincidenţă perfectă a didacticii l imbi i cu aceea a desemnului ; desemnul spontan, ridicat la rangul de ocupaţ ia fundamenta lă a copilului; cântecul popular de un caracter spontan introdus ca muz ică şcolară; lucrul de m â n ă ca plastică şi construcţie spontană, excluzând orice formal i sm.
6. Istoria ea istorie - poemă, după ex-perieinţel€( învăţătorulu i Guido Santini , unu l dintre cei m a i profunzi educatori italieni, — c a şi conşt i inţa desvoltări i istorice a m u n c i i (Dewey).
7. Identitatea şti inţei şi a poeziei în cultura copilului , valoarea morală a şti inţelor naturale; lecţ iunile ştiinţifice, ca i lustrări de corelaţii organice vitale, (urm ă r i n d experienţa didactică germană a
lu i bchmei l ) ; copi lul considerat ca cercetător şi o m de şt i inţă.
8. Rel igia copi lului ca aspiraţie l a d u m -nezeesc ş i învă ţământu l rel igios ca .poezie rel igioasă. Deja in pr ima ediţie m'am referit adesea la pedagog ia voastră de a-vantgardă şi a m amint i t de Lander-z iechungsheime, mişcarea din Hamburg , opera lu i Otto Ernst, etc., etc.
Pentru a întăr i în capul educatori lor ideile puse în mişcare de cartea m e a : „Lecţmni de didactică", şi pentru a confirma n o u a practică scolastică, ce s e a-f irmà în ani i din u r m ă ici şi colo (ta 1908 pr ima „Casă de copii'" a Măriei Montessor l precedată de experienţa su rorilor Agazzi ş i Pietro Pasqual i (din 1898—1910), iniţiiarea a „La Scuola Rinno-vata", la Milano; în 1901 se întemeiază Montesca, în 1906 călătoria D-nei F r a n -chetti la Londra pentru a s tud ia ^Nature Study1', în Í907 sosirea a Miss L-Latter la „La Montesca", în 1909 in i ţ iarea inst i tutului lu i Mauriilio Saivoni la Milano, etc., etc.),, publ icasem în „Scuola e Vita'- o serie de volume a diferiţi a u tori, de u n interes foarte mare ! Vouă, Germanilor, vă va face plăcere să af laţ i , că acţ iunea se începu prin „Ftachsmann als Erzieher'' a lui Otto Ernst, carte déjà populară în Ital ia; urmează dintre autori i străini cărţile lui J. iDewey şi A. F e r n e r e ; volumele lui S. Santini: „Pedagogia ca ştiinţa expresiunei didactice" şS „Dincolo de ştiinţă si sistem", două esseuri fundamentale ale lud Gino Ferretti (care azi la noi e cel mai zelos susţ inător a l şcoalei active), despre „N-umărul şi copii" ş i „Alfabetul şi copii", vo lume asupra i n tuitei copilului şi a supra compoziţiei a D-re iHaras im ş i a lui Bevilacque; a s u p r a şti inţei copiilor de Longo; asupra culturii regionale de Crocioni; esseuri de Fazio (unul dintre cei m a i m a r i discipoli a i lui G. Gentile); confidenţe de educatori; de d-ra Errera, de Colombo, de Pico şi diferite lucrări ale mele.
T i n d . de Olţ/a ('«•' •..
C E V A ' D E S P R E ÎNVĂŢĂMÂNTUL M E N A J E R *" ÎN STRĂINĂTATE ŞI LA NOI.
In n u m ă r u l depe Octamvrie 1Ô31 din „il-evue Internationale du Cinéma Educateur", care apare l a R o m a c a organ ai Inst i tutului international de c inematograf educativ în cadrul Societăţi i Naţ iuni lor :
dl P a u l De Vuyst, publ ică u n articol despre Bolid femeii în agricultură. Dl De Vuyst se întemeiază şi pe a n c h e t a făcută sub auspici i le Federaţiei Internaţionale a î n v ă ţ ă m â n t u l u i ménager d i n Fribourg (Şviţera), care a primit numeroase răspunsur i din m a i mul te State europene, între care şi România .
Pentru a înţelege bine rolul femeii în agricultură, dl De Vuys t constată , pe baza datelor care i-au s tat la dispoziţie :
că femeia contribuie c u cel puţ in 30% la producţ ia agricolă mondia lă , că în cele m a i multe cazuri ea poartă pe deaînfcre-gul toate greutăţi le menaju lu i şi că ea supraveghează pentru cel puţ in 70% întrebuinţarea mijloacelor de trahi ale gos-podărieâ rurale şi ale menajului .
Urmează din toate acestea, c ă femeia delà ţară trebuie pregăt i tă a n u m e pentru această m u n c ă grea şi a t â t d e hotărîtoare pentru progresul material , dar şi moral al săteni lor noştri.
In străinătate , interesul pentru învăţăm â n t u l şi educaţia menajeră creşte mereu. Acest interes n u se manifes tă n u m a i
•de către cei ce conduc dest inele Statului, ci şi de către Societăţi înfi inţate a
- n u m e , care toate se ara tă preocupate de î n v ă ţ ă m â n t u l menajer agricol postşcolar, pe care îl discută î n congrese loca le ş i i n ternaţionale pentru a afla mij loacele cele rnad potrivite pentru înfăptuirea lui, porn i tă d i n necesităţ i reale.
Iată ce cerea, î n priv inţa aces tu i Înv ă ţ ă m â n t menajer rural, Congresul a l I l I - lea Internaţional d in Anvers-Liège:
1. Şcoala rurală menajeră s ă p u n ă p e • t â n ă r a fată î n fa ţa vieţii practice rurale " eu toate îndatoriri le ei.
„ 2. Să- i a tragă a tenţ iunea asupra ocu ; paţ-iunilor care să-i poată cre ià u n v&nit t
urmăr ind totodată şi cultura ei inte lectuală.
3. P r o g r a m a acestor scoale rurale să cuprindă u n î n v ă ţ ă m â n t general, m e n a jer şi agricol , iar acesta să fie m a i alea practic, teoria având să intervină numai pentru a lămuri partea practică.
4. Se impune crearea de cursuri post-şcolare agricole ş i de menaj în localuri înzestrate cu tot ce trebuie acestor fel d e c u r s u r i
5. Autorităţi le publice, îndeosebi Corporaţi i le profesionale a le Agricultorilor, s u n t datoare s ă a s igure pe toate căile o frecventare regulată a acestor cursuri .
6. P r o g r a m a secţ iunilor să corespundă rolului pe care t â n ă r a fată va avea să- l îndepl inească; instrucţia să fie înainte de toate practică.
7. Metoda acţiunii personale s ă fie obişnui tă peste tot şi dacă cer împrejurările , să ne s erv im de m e t o d a demonstrat ivă .
8. Acest î n v ă ţ ă m â n t s ă fie continuat ş i completat în cercurile agriculturi lor şi secţii le lor de juni.
9. Mediul în care trebuie s ă in i ţ iem t i ner imea delà ţară să fie rural şi famil iar , în spirit şi fapt.
10. Adminis trarea unei scoa le menajer* agricole să se facă după metode raţionala moderne.
1 1 . î n v ă ţ ă m â n t u l menajer agricol ar» s ă d e a o educaţie profes ională şi să a-jute t iner imea de a-şi câştiga deprinderi bune.
12. F e r m a acestor scoale s ă fie exploatată , încât să dea m a x i m u l de venituri fără a primejdui ţ inta finală.
13. Aceste scoale prepară pe ţinerile feto pentru miisiumiea lor de educatoare ş i I« formează din punct de vedere s o c i a l
14. Localurile, în care se face practicat s ă fie c â t m a i apropiate d e d imens iuni i* şi dispoziţi i le normale ale locuinţe lor Mirale.
C u m s t ă m la nod cu pregăt irea pentru menaj? Dacă a v e m în vedere masse le , m a i in tâ iu cele rurale, s t ă m s lab din cauza l ipsei d e pregăt ire ş i de pricepere. Adevărat că i iecare m a m ă deprinde pe fiicele ei cu menajul , dar întreagă a lcătuirea acestuia e cea obişnuită din bătrâni , iar dacă se introduc înoiri luate delà oraşe, acestea sunt m a i mul t manifes tăr i de lux. Feme ia rurală, cu toate că are destule mater i i pr ime, m a i ales a l imentare, n u ş t ie s ă le întrebuinţeze c u m trebuie şi e de o neg l igenţă păgubitoare s ă n ă t ă ţii, mai ales în t impul lucrului la câmp.
La oraşe, priceperea pentru ale menajulu i e m a i desvoitată, dar şi aici suntem încă departe de idealul dorit.
Scăderile .amintite au fost recunoscute de uni i «OEiducători ai ţări i noastre. Mai ales după răsboiu, s'au înf i inţat mul te scoale de m e n a j cu câte 3 clase ş i u n a n de practică, apoi câteva scoale normale pentru formarea de maestre la şcoalele de menaj . Rezultatul şcoalelor inferioare de m e n a j a fost — ca şi l a cele agricole — crearea unor cete n o u ă de a s p i r a n t s la s lujbe. Afară de aceea, n u s'a văzut ni-căiri u r m ă de influenţare spre bine n u a s u p r a ţ inutului î n care e şcoala, dar n ic i ce l puţ in a s u p r a comunei . V ina n u e n u m a i a corpului didactic delà ast fe l de scoale , ci şi a l inspectorilor şi inspectoarelor cari nu-şi dau seamă că scopul a-cestui î n v ă ţ ă m â n t nu e crearea de aspirante l a bugetul Statului , ci e creşterea u n o r bune menajere pentru folosul lor propriu. E greşa la care n e caracterizează : de-a da tuturor inst ituţi i lor noastre cu u n cerc restrâns , proporţii m a r i în ce priveşte personalu l şi programa, pentrucă s ă a j u n g e m l a u n rezultat practic cât s e poate de redus.
Ö dovadă, c ă şi la noi s'a înţeles nevoile educaţie i menajere pentru massele mari, e programa ana l i t i că pentru oase l e Y, VI ş i VII d i n cursu l primar. In eia s e prevăd 3 ore consecutive pentru aospodărie pe săptămână , o u din carte, c i î » m o d practie, Deaeeea s e cere pexi-tra f ieeare şcoală ca loc de dţgjrindere o
casă deosebită, cu bucătărie, în curte eu coteţ pentru porc, paseri, grajd pentru o vacă cu lapte. N u se spune , dar se în ţelege delà aine, că trebuie şi o cămară şi o p ivni ţă pentru păstrarea a l imentelor.
N u cred s ă fie în întreagă R o m â n i a o şcoală astfel înzestrată. Dar nici m ul t — puţ inul cupr ins în programa ana l i t i că n u se face în partea cea m a i mare a şcoa- . lelor, căc i n u s u n t învăţătoare pretut ie -denea, iar în multe , unde sunt, î l f ac n u m a i de mântuea lă , d in carte.
Starea aceas ta trebuie să înceteze. Fe mei le noastre delà sate s u n t dornice de învăţătură într'ale menajului , ch iar ş l ale bucătăriei . Dovadă faptul, că puWí-cându-se î n Biblioteca populară a „As-trei" o cărticică despre Bucătăria gospodinei delà sate d e D-na V. Lazăr, în 6009 exemplare, toate s'au epuizat, c u m p ă r â n -du-se de ţărance din Transi lvania . Multe a u întrebat despre aceas tă carte ş i l a u-nele foi populare m a i răspândite .
Trebuie deci s ă facem ceva. Dar n u scoale de menaj cu cursuri de 3—4 ani, cari nu folosesc n i m i c mul ţ imi i , c i cursuri de durată m a i scurtă.
In privinţa aceasta , ne poate servi 1» Transi lvania , exemplul Saşi lor, popor d e cultură veche, veşnic în legături cu l tura le s trânse c u Germania, de u n d e a u venir la noi. La Saşi , s i s t emul curtsuràîor pentru instrucţ ia ş i educaţ ia menajeră « în floare. Anul trecut s'au ţ inut d o u ă cursuri în felul acesta: unul delà 8 Apri-l e p â n ă l a finele lu i Septemvrie, a l tu l , a -cesta de către Federaţ ia Bănci lor P o p u lare, n u m a i delà 8 Aprilie p â n ă Ja 5 Iulie.
P e noi n e interesează m a i m u l t ee l d ia -tâiu, de aproape şase luni , căc i e'a d a t atenţ iune m a i mul t părţi i practice: cunoaşterea al imentelor, gospodăria casei , găt i tul mâncări lor , îngrij irea c a s e i l u crul de m â n ă , în deosebi ţesutul cănaâa i s'a dat o a tenţ iune deosebită, i g i ena , te-grijirea copiilor sugac i , cunoaşterea viaţii, a poporului g e r m a n ş i a ţ m u t u r ă o r locutte de Germani (Saşi) (Heimat), wri*-
luet ica gospodăriei , educaţ ia civică, grădinari i , poniărit (tufele fructifere m a i a-les) , creşterea pasări lor de curte şi a altor a n i m a l e mici domestice. P r e c u m s e vede, educaţ ia naţională ocupă u n loc de i r u n t e . ş i la cursurile acestea practice.
Part ic ipantele la aceste cursuri a u plăt i t taxe: la înscriere o mie de lei, la fiecare zi întâ i a luni i 1400, l u n a u l t imă 400 l e i Au fost primite fete cu 15 and împl ini ţ i . Intre cursiiste, a u fost fete delà ţară ş i d in oraş. Delà ţară a u fost fete de ţărani eheaburi. Dip loma unu i astfel de curs face — cu drept cuvânt — pentru o fată care vrea s ă fie soţ ie şi m a m ă bună, m a i mul t decât absolvirea unor clase de l iceu sau chiar a l iceului întreg.
Aceste cursuri sunt însă pentru m a i puţ ine fete. Ele rec lamă şi t imp m a i înde lungat şi chel tueală m a i mare. Conducători i Saşi lor a u înţeles că pentru a răspândi cunoştinţele practice ale ţnvăţă-m â n t u l u i menajer, trebuie să meargă ei la sate. De aceasta s 'aThgr i j i t m a i .ales Reuniunea agricolă săsească, care trimite regulat maestre de menaj l a sate, u n d e ţ in cursuri de menaj t i m p de două s ă p tămâni , dar nu cu satul întreg, ci cu 10—15 neveste tinere şi fete mari . Delà aces tea învaţă, m a i curând s a u m a i târziu, şi celelalte femei. P r o g r a m a e c a m tot cea delà cursurile amint i te m a i sus , ou reducerile rec lamate de scurt imea t impului . Şi la cursurile acestea, oricât sunt da scurte, nu e vorba n u m a i de educaţie şi instrucţie menajeră, oi şi de educaţ ia naţ ională , Conferenţele se ţ in în jumăta
De cursuri luxoase , cu cheltueii mari, , n u avem nevoie, mai a les noi , n u !
VICTOR LAZAR.
MIOPIA ŞI
N a m înţeles niciodată dece uni i d in confraţi i mei dau certificate medica le şcolarilor miopi, pentru a fi scutiţ i de d e s e m n l a şcoală.
Dar m a i a l e s n a m înţeles pe părinţi — ş i încă părinţi intelectuali — cari -pretind această scut ire pentru copii i lor. _ Cunosc destui copii miopi , cari dese-
DESENUL.
noază bine şi desenatori şi pictori miopi ; ceva mai mult , cunosc miopi cari desemnează admirabi l î n peniţă .
Fac — după părerea noastră — confraţii medici , u n m a r e rău că d a u certificate medicale pentru aces t scop, iar pă rinţi i o foarte mare greşală, pe care copiii lor o s'o remarce m a i târziu: univers i tate
Am căutot să anal izez cauzele care împing l a cererea aceste i scutiri . Rezultatele «unt de aşa natură că merită să le menţionez:
1. Lenea şcolarului respectiv. Atitudine care cu nici un chip nu tre
bue încurajată , m a i ales c ă desemnul este un obiect foarte instructiv şi recreativ.
2. Simularea din partea şcolarului . In toate împrejurări le vieţei, dar m a i
a les în a c e a şcolară, s imularea trebue pedepsită repede şi sever. In felul aces ta — credem — că se compleotează educaţ ia şcolarului respectiv.
3. Af irmaţia părinţi lor că nu are aptitudine s a u talent la desemn copilul lor.
Orice copil de şcoală poate desemna. Profesorul de desemn niciodată nu se gândeşte ca elevul s ă u să dea o operă pentru expoziţie sau pinacotecă, şl nici n u întrebuinţează mij loace de constrângere să lucreze aşa cum ar putea să facă el. Profesorul îl învaţă să fie atent şi să vadă.
4 Pret insa severitate a profesorului de desemn.
5. Antipatia părinţilor sau şcolarilor faţă de -profesor sau faţă de •desemn. N u d i scutăm a c u m cauzele acestei ant ipat i i .
6. iDorinţa părinţi lor şi şcolarilor vanitoşi de a nu se strica media generală mare, la sfârşit de an. printr'o notă mică ia desemn.
încurajarea acestui lucru aduce după sine ş i invidia camarazi lor cari nu sunt scutiţi .
Ni se povesteşte că o elevă, scut i tă l a desemn, a fost surpr insă lucrând l a în-şirarea unor mărgele extrem de mic i pe un fir de aţă subţire în ora în care a r fî trebuit să desemneze. Eleva era scutită de desemn din cauza miopiei !
In faţa unui şcolar leneş — ne p u n e m totdeauna întrebarea dacă l enea sa nu-i consecut ivă unei stări patologice. Profe-
sorul e obligat, i n colaborare cu m e d i c u l şcolar, să rezolve această chest iune : s ă stabi lească cauza şi origina lenei la respectivul şcolar.
In general, se zice că acuitatea vizuală-— vederea — este normală, a tunc i când: individul recunoaşte la o lumină bună , , literile de 7 m m . înălţ ime, la d i s tanţă de 5 ni.
0 turburare a vederéi, frecventă în m e diul şcolar e şi miopia. Miopia este d a torită lungimi i exagerate a axului an-tero-posterior al globului ocular şi se m a nifestă prin necesitatea de a privi obiectele, etc. de foarte aproape. Cauzele s u n r numeroase: l u m i n a defectuoasă, mobilier-disproporţionat, eforturi continue a le a-comodaţiei , at i tudini vicioase, etc.
Miopia nu-i ereditară. Anumite cauze însă predîispun la miopie şi e frecventă la copii.
Dacă a m cerceta statisticile m e d i c a l e ca de ex. cele de m a i jos, unele l u a t e după Courmont (Précis d'Hygiène, 1925).
La Paris: 20,7% din elevii une i şcoli primare au fost găs i ţ i miopi; 10—72% la. Colegiul Rollin.
La Lyon: 38% la elevii interni a i u n u i ' -l iceu; 18% la elevii externi ai ace lu iaş . l iceu.
La Montpellier: 7,9% la elevii u n e î scoale primare de băieţi ; 6,8% la elevii unei scoale primare de fete; 11,1% l a e l ev i i unei scoale superioare de băieţi ; 9,5% l a elevii unei scoale sup. de fete.
In Elveţia: Stat ist ica arată un p r o c e n t dublu de miopi la şcolarii de rassă germanică, faţă de cei de rassă latină.
In Germania: 5,2% în şcoiue rurale;: 59% în Univers i tate; 20% în şcolile p r i mare; 47% în gimnazi i .
In Ungaria: După Vogel Marton ( î n văţăminte din stat ist ica şcolară a afecţ iunilor oculare, în „Népegészségügy", No. 10—15, Mai 1931, recenzat „Igiena socială". 1931, pag. 911), a u fost găsiiţf 18.13%i şcolari miopi.
Pentru prevenirea m i o p i e i Vogel crede că dezideratele lu i Hisscheberg I n ceeace-
..156 SATUL SI SCOALĂ
priveşte construcţ ia băncilor de şcoală, Arebuie respectate.
Englezul Kelinak d ă importanţă culoa-rei tablei şd a m o d u l u i de luminaire a acestei table. (Vezi şi articolele noastre -din „Lamura" 1925 şi „Satul ş i Şcoala" 1931).
La noi în ţară: Dr. G. B a n u şi colaborat o r i i săi , tăcând cercetări asupra defectelor organice ki copiii de şcoală (Igiena
-socială, pag. 1049, 1932), a găs i t că în .mediul şcolar rural, procentul d e miopi se ridică la 4,3%, iar in cel urban 14,6% şi e frecventă, l a copiii de 9—12 ani . Sta
t i s t i c a se referă l a 2149 copii de vârstă preşcolară şi şcolară. Gândiţi-vă Dv. câţ i copii ar trebui să fie scutiţ i de desemn !
Medicii şcolari sunt obligaţi a e x a m i n a -complet pe fiecare şcolar în parte. Vor neta în carnetul sani tar şcolar acuitatea
'vizuală, vor recomanda ochelari, după •caz, sau aşezarea în bănci. Orice certificat medical trebue luat în seamă din a-cest punct de vedere, cu m u l t ă preocupa-Te pedagogică.
Desemnui are pentru şcolari o foarte •mare importanţă pedagogică. Oricum ar
fi executat clesemnul, are o valoare importantă, prin faptul că prin el poţi să-ţ i dai s e a m a î n ce m ă s u r ă şcolarul a făcut cunoşt inţă c u u n obiect s a u o fi inţă oarecare, ce relaţ iuni spaţiale a remarcat şi fixat şi c u m înţelege s ă reprezinte eeeace vede..
Desemnui trebuie privit c a o formă a limbajului. Desemnui pretinde intervenim centrilor superiori de asociaţie şi favorizează considerabil desvoltarea intelectului.
Desemnui fixează, şi întăreşte memoria. Desemnui e expres iunea gândirii şi ajută la educarea manei ş i a ochiului.
Şcolarul v a reuşi să aibă noţ iunea va-loarei reprezentative a trăsăturilor, raportul de asemănare între un obdeet şi reprezentarea sa grafică şi-şi va concentra toate sforţările în executarea corectă, a munce i propuse.
Noi — credem — că, faţă ele aceas tă valoare a desemnulu i î n educaţ ia şcolarului , scutiri le să se facă foarte rar — în m o d excepţional, n u m a i pentru cei cu miopie forte.
Dr. OD. APOSTOL.
NOUI LINII D E ORIENTARE lN TRECUTUL NOSTRU.
Unul clin fenomenele m a i puţ in zgomo--toase, dar c u atât m a i temeinice , ale vieţii noastre sufleteşti , de după războiu, e interesul accentuat , care se m a n i f e s t ă printre «"ândurile intelectualilor, pentru cunoaş terea cât m a i completă a trecutului nostru, interes isvorit clin nevoia de a pătrunde n u n u m a i instinctiv, ci şi cerebral, s i t u a ţ i a şi rostul noului stat naţional , a m e n i n ţ a t încă de tendinţele revanşarde şi cuceritoare a le unor vecini c u judecata •diformată de rămăş i ţe l e unei istoriografii şovine.
Râvna aceas ta de a în lătura neguri le iîngră'Biădifte artif icial de s tăpânirea strei-
*) k Lupaş: Epocele principate in istovim Românilor. Biblioteca istorică a Astrei 3*o. î . CKij. 192«, ed. II, pp. 144.
n ă peste trecutul istoric şi aspiraţiuîiffl» poporului r o m â n d i n provincii le desrohi-te, pentru c a d i n cunoaşterea temeinică * acestor puteri latente s ă n e precizăm drum u l nos tru î n viitor, a îndemnat pe răposa tu l rege Ferdinand I s ă dea, c u prilejul deschiderii Univers i tăţ i i d i n Cluj, o deosebită atenţie î n v ă ţ ă m â n t u l u i ş i eecetări-lor istorice, pr in fondarea Inst i tutului dt Istorie Naţ iona lă pe l â n g ă aceas tă Universitate, iar m a i târziu să lase pr in testament ridicarea Fundaţ ie i Regele Ferdin a n d I, î n la ţ i .
De aceeaş dorinţă s'au arătat a ö pătrunş i ş i mare parte a intelectual i lor noştri ardeleni, car i prin nevistete istoric» regionale, a p ă r u t e î n n u m ă r Însemna* în ul t imul deceniu, caută s ă afrotesse bogatul material ce-I Oferă arhivele jwîefche şi
«răşeme*M, mani fes tând tendinţa spre cercetări pronunţat locale, cu scopul de a evidenţia partea ce a u avut-o Români i , în sttuaţaund juridice diferite şi î n contact, s a u m a i bine zis conflict c u naţ iunile iconlocuitoare, l a i s toria polit ică şi culturală a acestei provinci i , precum ş i străduinţele de secole a l e aces tu i popor pentru conservarea naţional ităţ i i , a drep-turiioT Iui politice şi a ridicări i lu i economice . ,
AatfeA istorici i ardeleni delà Universi tate şi d i n provincie a u s c o s d i n umbra trecutului nou i figuri istorice, noui momente d i n curgerea neîntreruptă a legă-tur&ca" bisericeşti, culturale şi politice ale Români lor depe cele două laturi a le Carpaţilor şi a u evidenţiat semnif icat ive momente , când neces i tatea imperioasă a t impului , trecând peste pornirile multor principi şi voevozi, le Impunea o at i tudine polit ică comună în faţa primejdii lor înconjurătoare.
Parale l cu aceste cercetări, istoricii delà cele patru universitate d in ţară a u scos la iveală, în an i i de după irăsboiu, lucrăr i fundamentale , cari modif ică şi îmbogăţesc în mare m ă s u r ă rezultatele istorio giraîiei -noastre, a r u n c â n d l u m i n ă a s u p r a celor m a i întunecate t impur i a l e trecutului ijosferu. Rezultatele obţinute prin aceste iucrări şi prin cercetările arheologice şi arhhrôstiee din provinci i le desrobite, înbi-a a u firele, d e m u l t e ord disparate, a le tre-cutafeti nostru, totr'un întreg organic ş i fiu viul adânc şi larg al vieţi i noastre etnie», ta neîntreruptă desfăşurare pe teri-t c s t i celor trei provinci i dunărene , fu des c&tosat d e mul te obstacole care î i acoper i»» cursul»
Din m u l ţ i m e a amănunte lor , ochiul cercetător a l istoricului c u vedere largă şi cuprinzătoare, descifra ritaul general o l istqrieà noastre , care se cerea lămuri tă ţ&iti f ixarea unor nou i l in i i d e orientare, «eşua s ă o facă înţe leasă tuturor celor c u dorinţa de cunoaştere a trecutului scv tru .
Aceste Unii că lăuzi toare le-a trasat pro-fwsörsä Univrs i tăţ i i d in €4uj , dl loan Lu-
pas, m lucrarea s a d e s inteză „Epocale-principale ín Istoria Românilor", p e care-o tăcem cunoscută In rândurile ce urmează .
P o r n i n d delà criteriul organac-naţional 'morfologic), pe care î l ia „ca. p u n c t d e mâmecare ş i ca temeiu a l împărţiri i i s t o riei române in epoce, căutând în ace laş . t i m p o 'concordanţă aproximat iv n u n u m a i cu epooele istoriei universale , dar ş i , cu fazele de desvoltare s incronist ică a . celor trei provinci i româneşti", dl I. L u -paş împarte istoria noastră în :
1. epoca veche., sau epoca formaţiunii^ poporului român (până la 1241);
2. epoca medie, sau epoca organizării politice, culturale, sociale şi economice <t, voevodatelor şi principateloi- române (până la 1593);
3. epoca nouă, sau epoca tendinţelor de. unitate naţională, poUtică, religioasă şi culturală (până la 1821);
4. epoca contemporană, sau epoca înfăptuirii succesive a unităţii naţional* vpână în prezent) .
Epoca veche începe cu apariţ ia î n i s t o rie a seminţi i lor tracice atât în Peninsula , . Balcanică , cât m a i cu seamă în baz inu l carpato-dunărea», l eagănul une i s t răvech i , civil izaţii cu caracter popular în t i m p u rile preistorice. In acest teritor g e t o - d a c u v a penetrat c ivi l izaţ ia grecească din oraşele pontice, g ă s i n d aici n e a m u l eroic ş i . pătruns de un a d â n c spirit d e dreptate al Goţilor, iubitori de nemurire . I n v a z i a Colţilor determină o concentrare a mic i lor regate geto-daoe sub Burebista, c â n d , penetraţia romană) în Balcani a r u n c ă deja s ă m â n ţ a n e a m u l u i nostru $n m a s s a . Tracilor. Unitatea pol i t ică a ge*o-dacfflor~ fi ind zdrobită p e t impul lui Decebal, pr in . cuceririle s i colonizările lu i Traian, to bazinul carpato-dunărean, răsare o î n floritoare c M l i z a ţ i e orăşenească ş i sătească c u caracter roman, s u b ob lăduirea cărate poporul băş t inaş a l Daci lor îşi î n suşeşte l i m b a şi sp ir i tu l practic şi cinată-tor de l ege a l stăpânitori lor. După abia: u n veac şd jum&tate de sitrălucalre, c i v i l i zaţia orăşenească fu distrusă d e besrafe.
15b •SATUL ŞI SCOALĂ
-ucigătoare a năvăl ir i lor barbare. Timp de aprope u n secol Goţii, apoi m a i bine rle patru secole Gepizii îş i înt ind peste p ă m â n t u l Daciei, odinioară fericite, s tă-
j.'âinarea întreruptă de invaziuni le tempo-.rare ale Longobarzilor şi Avarilor, lăs â n d sporadice urme în l imba şi n u m i rile locale. Abia apar Români i , la sfârş i tu l etăpânirei gepide, la suprafaţa isto-
„riei s i invazia turanică a Pecenegilor, ' Cumanilor şi Unguri lor acopere cu vălul
-întunericului vechile organizaţ iuni politice băşt inaşe româneşt i . In t impul când ;?e per indau aceste stăpâniri politice, pătrunse printre noi n e a m u l Slavilor, cari, însă, în afară de bogăţia cuvintelor ră
m a s e în limbă, n'au reuşi t să altereze esenţial structura etnică a poporului no-
V stru, i -au îmbogăţi t doar v iaţa sufletească. Astfel „la idea l i smul transcedental •moştenit delà Geto-Daci, la pract ic ismul sănătos , la spiritul de ordine şi claritate dobândit delà Romani , s'a a d a u s mis t i -
. x i s m u l de provenienţă s lavă." (pag. 42). Invaziunea Tătarilor (1241) a spulberat
stăpâniri le polit ice turanice , de sub ruinele cărora apar a c u m străvechi le noastre organizaţ iuni polit ice şi sociale: cne
z a t e l e şi voevodatele, organizaţ i i patriarhale primitive, cari n'au putut împiedeca
• t imp înde lungat tendinţele de organizare monarhică, central is tă a mari lor voevozi d e a m â n d o u ă laturi le Carpaţuor.
Epoca medie este cea a organizări i voevodatelor şi principatelor române. Cel rtintâiu principe, mai târziu voevod, a-pare în Transi lvania la începutul secolului XII, având a l doi lea loc după palat in în ierarhia statului ungar. Curând însă, tendinţele de emancipare ale principelui sunt atât de manifeste , încât în sec. XIII, după o serie de conflicte cu Regele, principele ardelean a junsese arbitrul s i tuaţiei, d i spunând asupra succesiunei l a tronul Ungariei . Concomitent, s e mani fes tă t e n d i n ţ a de unire şi încorporare a maicilor voevodate d in sudul Carpaţilor (Litovoi, Seneslav) , pornire, căreia îi p u n e capăt marele Basarab-Vodă, prin victoria d i n 1330, l a Posada, când, după c u m se ex
pr imă Henri Grégoire, marele voevod „a salvat naţ ional i tatea r o m â n ă de -Tura-nieni" şi a scos „un mare popor din întunecimea sc lavie i îin l u m i n a istoriei" (pag. 49).
Pornir i le şi m a i pronunţate spre Independenţă ale lu i Vlaicu-Vodă, Regele Ungariei, Ludovic caută , în nădejdea unor înlesniri pentru ext inderea propagandei catolice în Muntenia, să le atenueze prin cedarea ca feude Domnului m u n t e a n a banatului severinean şi a ducatelor F ă g ă raşului şi Amlaşului . Mircea, căru ia î i reveniau a c u m aceste stăpânirii dincoace de Garpaţi ca moştenire, dupăce cau iă să se pună la adăpost d e tendinţele cuceritoare ale Regelui S ig i smund , a l ü n -du-se cu Polonii , î n faţa pericolului turcesc, caută o apropiere de vecinul s ă u din Ungaria , cu care încheie Ia Braşov al ianţă.
S iguranţa dinspre Ungur i şi victorii le obţinute contra Turcilor dau posibi l i tatea lui Mircea s ă desăvârşească organizarea internă a ţării , observându-se m a i cu seamă în v iaţa delà curte şi în cancelar ia domnească o influenţă la t ină apuseană .
Ofensiva catolică a Regilor unguri , după ce t i m p de trei secole n'a reuşit să pătrundă printre Români , nici s ă le suprime vechile dat ine de a alege liber pe şefii lor bisericeşti , l a mij locul secolului XIV, intensif icându-se m a i c u s e a m ă în nordul Ardealului , provoacă u n mare
exod al Români lor maramureşeni , cari trecând sub conducerea lui Bogdan Car-paţii , se aşează în Moldova vasa lu lu i unguresc Dragoş şti resping î n repeţite rânduri , cu armele , pretenţii le de suzerani
tate, ce le ridică Ludovic, Regele Ungariei , împotr iva acestuia , urmaş i i lui Bogdan găsesc ajutor la Poloni , p â n ă ce Alexandru cel Bun, sprijinindunse legături le bune c u Poloni i ş i cu Mircea cel Bătrân, reuşi să ţ ină în frâu poftele cuceritoara ale Regelui ungur , dedicându-ş i întreagă domnia organizări i polit ice şi bsericesti a Moldovei pe care o lărg i p â n ă l a Nistru. Urmaş i i lui , prin desele certuri ş i lapte pentru domnie , s lăbiseră ţara tocmai te
Lupta delà Mohács (1526) prăbuşi regat u l Ungarie i şi dădu nou avânt puterii turceşt i , a v â n d grele repercursiiuni ş i a--supra domnii lor m u n t e n e şi moldovene. Ttivalitatèa famil i i lor mari boiereşti, a căror orgol iu găs ia instrumente î n mul ţimea pretendenţilor cari v â n a u scaunul domnie i , tu lbură şi s lăbi mul t ce le d o u ă ţ ă r i române, .a junse s ă fie aruncate de aceş t i aventurierii sub suzeranitatea oricui -le-<ar fi putut da sprij in pentru cucerirea -şi păstrarea tronului . Luptele pentru ^domnie, în spri j inul cărora s e recurse de -cele m a i multeori la Turci, a v u r ă ca urinării măr irea nesăbui tă a harac iu lu i către Poartă şi ru inarea ţăranilor cari n e -mai p u t â n d suporta greutatea birurilor, îşi vândtiră l ibertatea boieriilor s a u m â -
-năstirilor, devenind „rumâna" s a u „vec in i" . .
' D e c a d e n ţ a aceas ta polit ică şi economică compensată întru câtva, în aceas tă e-
pocă; de progresele culturale realizate p r i n á*tövitatea lui Neagoe B a s a rab, a
cronicarilor Macarie, Eít imie şi Azarie şi prin răspândirea tipografiilor ş i a cărţilor ieşite de sub teasc. In acelaş t i m p Români i contribuiau şi la cultuna apuseană prin act ivi tatea umaniş t i lor Nicola« Olanul şi Mih. Valahul .
Epoca nouă, cea a tendinţelor de uni ta te naţ ională , o inaugurează domnia lu i Mihai Viteazul, care, dupăee umplu creşt inătatea e u f a i m a biruinţelor lui î m potriva Turcilor, într'un fulgerător a v â n t real iză unirea Munteniei, Ardealului ş î Moldovei sub o s ingură domnie, împl i n ind astfel pentru un momeat — d u p * c u m spune cronicarul ungur — ..legea inevi tabi lă a destinului". Semnif icaţ ia a-cestor cuceriri o ara tă într'o scr isoare Saşi i cari se t emeau că Mihai v a c u r ă ţ a a c u m Ardealul de Ungurii ş i Saşi , dându-1 pe mani le Românilor. Şi s taturi le ardelene fură nevoite să cedeze voinţei hotă-rîte a Domnului , dând Români lor locur i de păşunat .
Perf idia şi ura nobi l imii ardelene şi invidia lui Basta însă au pus capăt a-cestei domni i creatoare de epocă. Uciderea lui Mihai des lănţui seria luptelor pentru tron în cele trei provincii dunărene, p â n ă ce în Ardeal Gavral Bethlen, în Munten ia Matei Basarab, iar î n Moldova Vasi l» Lupu reuşesc să i m p u n ă domnii de l u n g ă durată, cu binefăcătoare r e p e r c u s i u n i p e teren economic şi cultural î n cele d o u ă principate. Matei Basarab m a i c u s e a m ă , prin politica s a creştină, awând legături cu împăratu l Ferdinand şi a l i anţa c u Gh. Rákóczi din Ardeal, reuşi s ă se ridice l a atâta autoritate polit ică, încât creşt ini i d in Balcani vedeau în el pe viitorul lor l iberator de sub s tăpânirea turcească , menit să fie ridicat în scaunul împăraţ i lor b i zant in i Luptele cu Vasi le Lupu însă, vecinul a cărui „hire împărătească" n'o încăpea Moldova, l-au împiedecat î n s ă delà acţ iuni mari politice. Rival i tatea între cei doi vecini a dat în s ch imb bogate rezultate pe teren cultural , prin întemeierea dé şcoli şi tipografii , t ipărirea de cărţ i bisericeşti ş i juridice şi ridicarea mul tor mănăst ir i . Un însemnat, spor cultural s e
naatiză şi în Ardeal pr in t ipărirea Noulu i Tes tament în româneş te ş i a cărţilor protopopului l o a n Zoba d i n Vinţ . Această act ivitate cul turală s'a cont inuat sub Şer-hsa Cantacuzino, care n e d ă în româ-«eş te Biblia d in 1688, carte dest inată tuturor Români lor „cari tot dintr'o fântână «ură".
Pol i t ica lui Minai Viteazul, de a elibera ţfcrUe române de sub suzeranitatea turcească cu ajutorul creştinilor din apus , a fost u r m a t ă de toţi voevozii m a r i a i Munteniei în secolul XVII, a j u n g â n d a •e mani fes ta într'o formă superioară in-
t»nesele româneşt i prin Şerban Canta-•ueâno şi Constantin Brâncoveanu, cari nevoind a sch imba suzeranitatea tur
cească cu u n a ş i m a i periculoasă creştină, a u ş t iut s lăbi pe cea dintâ iu , îndepărt â n d î n acelaş t imp pe c e a d i n u r m ă . Ajutau în a s c u n s pe Austriaci şi ceilalţi erest inţ împotr iva Turcilor, fără a l e permite însă intrarea oşt i lor î n ţară, dar n o se rupeau formal nici de Turci, pentru a n u transpune teatrul răsboiului pe pă-«sântul nostru. Totuşi C. Brâncoveanu trebui s ă p lătească cu moartea legături le l u i cu creştinii , iar vecinul s ă u d i n Mol-«krvs, Dimitrie Cantemir c u pribegia l a Buş i până l a sfârşi tul vieţii .
Sub ult imele domni i delà s fârş i tu l secolu lu i XVII şi începutul seco lu lu i XVIII cultura î n ţările r o m â n e a a j u n s l a o
jssare înflorire. F a ţ ă de curentul polon, care domina to Moldova prin personal i tă ţ i ca Miron Costin, î n Muntenia se re-*iroţi inf luenţa i ta l iană prin aportul cul tural şi pcûitic ce-1 a d u c e a Sto ln icul Con-«tamtin Cantacuzino, umblat pr in şcoli le dSH Italia, l a s tăru inţa căru ia fu întemeia ta c e a dintâi şcoală superioară „acade-arîe", după modelul cetei d in Padova. Dărnic ia lui Brâncoveanu a s e m ă n a t ă d e Ä&tiao Ivireanul cu u n „râu cu curgeri le
de aur", care a d a t m u l ţ i m e d e t ipărituri Românilor , Giwcüor, Arabilor şi Ivaruor, * d a t u n puternic a v â n t ş i arh i tec ture i pria c lădir i le to s t ű brâncovenesc şi chiar *i artelor plast ice. Mărin&nia i u i s e re-•ăTBâ s t asupra Bisericii Români lor arde
leni, într'un t i m p c â n d aceas ta se d ă u n a sub ofensiva catol ică a Hababurgüoc, da* n u putu împiedeca pe Austriaci , s t ă p â n i delà 1691 în Ardeal, să n u r u p ă pr ia promis iun i şi teroare o parte a Româniftor transi lvăneni delà Biser ica ortodoxă.
In acest tâmp, grele pe3»ae«ţ#o»i raH-gioaee,. polit ice ş i -economice sufer iau ş t Români i ardeleni , cari insă conştH f ik id că Ardealul e ţară românească ş i « a p t i a -tarM lui, nobil i i ungur i , a 'au ce căuta eL î ş i s tr igară dreptul lor l a l iheftate rel igioasă, polit ică şa economică p r i a « e v o lu ţ ia lu i Horia, Cloşca ş i Ceişan.
In a c e a s t a epocă s e m a a i f e s t * a n progres m a i m u l t p e ca le culturală, t a if a s tenia, Moldova- ş i Tr&nsăvaaia, amsat-ul şco&aor ş i a i tipăriturUor. sporeşte, se mani fes tă tendinţe de a ţnma bacei» eta-risticei româneşt i { l oan Műinar Piu*rk»>
şi conşt i inţa originii noastre cu corolarul ei politic: dorinţa unei vieţ i libere, ne-a i â m a t ă de elementele străine, fu răspândită prin act iv i tatea unor o a m e n i ca Sava Popovici , l o a n Micu, Gh. Şincai , Petru Maior, P. Jorgovici, Gh. Lazăr. ş. a.
Epoca modernă, a înfăptuirii succes ive a unităţ i i naţionale-politice, începe cu mişcarea lui Tudor Vladimirescu la 1821, când tendinţele de libertate socială şi naţ ională germinate de revoluţia franceză; bântuiau -toate ţări le apusene . Ele băteau şi i a u ş a Ardealului şi Guvernatorul BánJfy, tenoându-se să, n u s e răspândească şi printre Români „primejdioasele principii a le l ibertăţii ga l ioane ' , ceru la Viena oprirea l u i Jorgovici şi P iuariu -de a m a i t ipări gazete româneşt i . Revo-auţia izbucni însă î n Munten ia sub conducerea lu i Tudor Vladimirescu şi după •ca aceasta fu înfrântă, idei le moderne •căutară a fi valorif icate prin neizbutita ta cercare de reformă const i tuţ ională din 188Z. Peste u n deceniu, Regulamentul Organic i m p u s de Ruşi , deschidea, adevărat , perspective pentru desvoltarea constituţio-na lă şi naţ iona lă în viitor; e l r ă m â n e a totuş a lcătui t în spirit ol igarhic. Trecând peste scopul politic urmări t de Regulament , o ple iadă de tineri (Russo, Asachi, Kogălniceanu, Eliade, Bălcescu, Maiorescn, Laurian, ş. a.), pregătesc terenul pentru realizarea l ibertăţii şi unităţi i naţionale , pe cari cau tă să le realizeze pr in revoluţia d in 1848. Mişcarea fu înfrântă. Idealurile ei însă propagate prin şcoală, presă şi asociaţ i i culturale pătrunseră în conşt i inţa tuturor Români lor si prin act iv i tatea desfăşurată de exilaţii
revoluţiei prin străinătate, fu câşt igat sprij inul puterilor streine, în special a l Franţei lui Napoleon al IlI- lea. Astfel după iabucnirea răsboiului în Grimée, cu a jutorul î m p ă r a t u l u i francez, se făcu pr imul pas spre realizarea unităţ i i noastre na ţionale, scoţftndu-se l a congresul din P a ris Principatele R o m â n e de sub protectoratul rusesc ş i redând Moldovei cele 3 judeţe de sud ale B-asarablei.
Patr iot i smul luminat al principilor
Barbu Ştirbei şi Grig. Ghiea înlesni şi pregăti terenul ca în Divanurile ad-hoc Români i să rostească dorinţa lor de a uni cele două Principate într'un s i n g u r stat sub u n principe ereditar, dintr'o dinast ie europeană, garantându-i i -se auton o m i a internă. Convenţia delà Par i s admite deocamdată o unire parţ ială (vamală, poştală, etc.), dar protagonişt i i revoluţiei din 48 împing lucrurile spre unirea grabnică şi efectivă a celor două Princ i pate prin a legerea î n Ian. 1859 a l u i Cuza ca D o m n al celor două ţări. Alegerea fu ratificată şi de puteri le s trăine şi la 24 Ian. 1862 unirea fu întreg i tă pr in î n trunirea celui dintâiu pa lament comun a l celor două p r o v i n c i a l a Bucureşti . Opera aceas ta fu încununată de reformele soc ia le (împroprietărirea ţăranilor, secular izarea averi lor mănăst ireşt i , etc.), prin -cari Cuza şi Kogălniceanu puneau bazele R o m â niei moderne. Peste două decenii, u n i r e a fu consf inţ i tă prin tributul de sânge , p e care R o m â n i a îl dădu î n războiul d e l à 1877—78, câştigându-işi sub Domni toru l Carol I independenţa.
Evenimente le din Principate e r a u de a -proape urmărite de Români i ardeleni . L a 1859, când izbucni răsboiul între Austr ia şi Italia, Pap iu I larian sa lută urcarea p e tron a lui Cuza, văzând în el u n a l do i l ea Minai Viteazul, sub sab ia căruia Români i ardeleni sunt ga ta a-şi vărsa sângele pentru Domnul ales şi pentru unirea pol it i că a celor trei provinci i româneşt i .
Cu aceste nădejdi în suflet s e făceau m a r i sforţări, sub conducerea,lui Şaguna, pentru organizarea unei vieţi bisericeşti şi cul turale autonome şi pentru câş t igarea drepturilor politice. La 1861 se înf i inţează „Asociaţiunea pentru l i teratura rom â n ă ş i cultura poporului român". La 1864 datorită lui Şaguna se reînf i inţează mitropol ia ortodoxă română autonomă ş l independentă de legături le anterioare cu cea sârbească, s'a legiferat s tatutul organic al lui Şaguna, iar în dieta ardelean ă din 1863—64 delà Sibiu, s'a legiferat egala îndreptăţire a naţ iuni i române cu celelalte naţ iuni privilegiate prin vechea
•constituţie ardeleană. Cu toate acestea, gândul Români lor ar
deleni se îndrepta spre cei d in Principate. Ambasadorul francez, Thouvenel încă înainte de 1859 s p u n e a că unirea Principatelor va atrage şi un irea c u ele a provinci i lor româneşt i de sub s tăpânirea a u s triacă, aceas ta d i n motivele constatate la 1856 de călătorul englez Boner că privirile Româoiilor ardeleni se îndreaptă spre răsări t nădăjduind, pr in unirea tuturor provănciilor, s ă realizeze u n mare s ta t naţional .
Pentru aceea ambasadoru l aus tr iac Prokesch-Osten sus ţ inea că unirea Principatelor nu trebue îngădui tă f i indcă ea ar ameninţa Austria până în m ă d u v a oaselor.
Această unire se consol ida î n s ă prin urcarea pe tron a Domnitorului Carol I l a 1866 şi Unguri i , temându-se de urmările ce le-ar putea a v e a asupra Români lor
ardelenii abrogară l a 1867 toate legi le votate de dieta din Sibiu.
Procesul istoric început l a 1600 îş i urm a însă cursul peste aceste piedeci şi e l se împl ini la 1918, c â n d căderea ţar is m u l u i rusesc şi a imper ia l i smului habs-Jjurgic, p r e c u m şi ajutorul Antante i ne-a în lesni t realizarea definitivei un i tă ţ i pol i t ice a tuturor Românilor .
Autorul s e opreşte aici c u expunerea directivelor generale, cari străbat istoria noastră . Cu toate că autorul dest ină a-ceastă carte intelectual i lor „cărora şcoala s tră ină le-.a împărtăş i t cunoşt inţe i s torice sumare şi adeseori tendenţioase m a i a les cu privire la trecutul românesc", precum şi corpului didactic pr imar şi secundar, l ipsit de o bibliotecă istorică corespunzătoare, ea se impune şi î n lu m e a specialişt i lor prin valoarea şti inţif ică ia împărţ ir i i noui ia i storiei noastre .
împărţ irea în epocii, dată de dl Lupaş , s e desprinde f irească şi logică, cuprinzând întreg complexul pol it ic-cultural şi social al vieţi i noas tre istorice d i n cele trei provincii dunărene , pe c a r i evo luţ ia istorică şi uni tatea geografică le-a destinat clin cele m a i vechi t impur i a forma
statul uni tar al naţ iuni i băşt inaşe . B a r în a fară de trasarea acestor noui
epoci în trecutul nostru, evidenţierea individualităţ i i istorice a Ardealului, a v â n d l a începuturi le lui inst i tuţ iuni le creiate de poporul românesc şi păs t rând tendinţe separatiste de regatul ungar , precum şi integrarea trecutului Români lor depe acest p ă m â n t în r i tmul larg a l istoriei noastre naţ ionale , d a u lucrări i d l u i Lup a ş o incontestabi lă importanţă atât pentru n o u a l u m i n ă ce o a r u n c ă .asupra desvoltări i noastre istorice, câ t ş i pentru contribuţia ce o aduce l a închegarea unităţii noastre sufleteşti .
Povest irea clară, şt i inţif ică a evenimentelor, ţ i n â n d s e a m a de ul t imele scrieri istorice indigene ş i străine, Cu m u l t e contribuţii personale, împlet ind firele i s toriei noastre naţ ionale în curentele mari ale istoriei universale , s e termină cu vibrante cuv inte despre conşt i in ţa noas tră naţ ională , forţa d i n a m i c ă a mar i lor noastre real izări istorice, cuvinte pe care peotru valoarea lor etică ş i f rumuseţea literară le r e d ă m în întregime:
„Această conşt i inţă naţ iona lă s ă ardă ca o f lacără pururea vie î n suf letul tuturor fuior naţ iuni i române! L a l u m i n a ei să se înfrăţească toate cugetele, de căldura ei s ă se pătrundă toate inimile, la chemarea ei s ă se încordeze toate braţele spre luptă şi m u n c ă românească tr iumfătoare! Astfel c lădirea l ibertăţ i i şi unităţi i naţ ionale polit ice — începută la 1609 prin Mihai Viteazul, cont inuată de-alun-gul secolelor pr in toţi luminător i i poporului , s f inţ i tă la 1784 pr in trupul frânt pe roată al ţărani lor ardeleni, iar l a 1821 pr in cel sfârtieat de ia tagane , a l Domnulu i Tudor Vladimirescu, stropită apo i cu botezul de s â n g e a l ani lor 1848—49, înfăptuită /parţial l a 1859 pr in unirea principatelor şi desăvârşi tă l a 1918 — va deveni pr in virtutea fiilor patriei r o m â n e atât de trainică şi resistentă, încât n ic i porţile iadulu i n u o vor birui pe dânsa "
' ' •" I. MOGA.
EDUCAŢIE A
P r i n educaţ ia amer icană v o m Înţelege e d u c a ţ i a din Statele-Unite.
In Statele-Unite 1k d in populaţie se -află i n şcoli ş i anume: ^1,000.000 elevi în şcolile primare;
27.25WÍ00. Pentru educarea acestui t inereţe ex is tă
1.000.000 de profesori ş i învăţători . Valoarea clădiri lor s i a instalaţ i i lor şcola
re se r idică l a 5 mi l iarde de dolari (825 mi l iarde de lei) şi a n u a l s e eheltueşte p e n t r u î n v ă ţ ă m â n t 3 mil iarde de dolari.
Atâta importanţă se d ă şcoalei î n S t -Lnite , încât n ică ir i pe l u m e n u se chel-
s iueşte m a i m u l t ş i nuni n i c i o ţară î n Europa a cărei che l tu ia lă generală, să ega leze bugetul înv. d i n St.-Unite.
Deaeeea naţ iunea a m e r i c a n ă trebue să fie socotită c a o naţ iune ideal istă, căreia vi itorul îi rezervă u n loc important .
Toate instituitele de educaţie din Ame-"rica urmăresc ace laş scop: să facă d in •elevi cetăţeni buni ş i activi , oameni cari s ă se respecte ş i s ă se s i m t ă onoraţ i că •fac parte dintr'o naţ iune nobilă.
Educaţ ia amer icană n u prepară pe oam e n i p e n t r u a fi bogaţi , c i- i prepară pentru a fi act ivi , î n mij locul societăţii . De aceea mul te ocupaţi i oare p â n ă a c u m nesocoteau educaţia, rec lamă astăzi oam e n i efectivi educaţi .
Ţintele educaţiei amer icane sunt: Educaţia fizică. Viaţa omulu i este o
-experienţă activă. Ba cere cont inuu u n •efort creativ. Oraşele amer icane nu s u n t
NOTĂ. Dl Prof. Dr. Robert Ttrevorrow, rector de là „Centenary Collegialle Inst i tute" U, S. A., a ţ inut l a Univers i tatea d i n Cluj (31 Martie a. c.) o interesantă conferinţă despre educaţ ia amer icană (tălm ă c i t ă în româneşte de Dl Prof. P. Gr imm). Credem c ă facem u n serviciu .«ititoBilor noştri comunicându-le-o.
»1ERICANA. de Dr. Ii. Trevorrow.
gata; idrumurile n u s u n t construi te î n întregime; mine le nu-s exploatate toate; câmpii le nu-s desţelenite peste tot . Noui ţ inutur i aş teaptă o a m e n i harnic i şi pricepuţi, care s ă l e însufleţească pr in m u n c a lor, gonind foametea ş i sărăc ia . America are nevoie încă de pioneri p l in i de îndrăzneală ş i de putere, în vederea sforţărilor m a r i pe oare le cere Victoria. Deaeeea cel d intâ i scop a i educaţ ie i f izice este crearea u n u i corp s ă n ă t o s şi puternic, capabil Ia o contribuţie tootărîtă pentru progresul american. Crearea u n u i corp sănătos şi a r m o n i c desvoltat, nu- i n u m a i un idea l exclusiv amer ican , c i este î m p r u mutat de là Europa» delà care America are încă m u l t de î n v ă ţ a t
(America urmăreşte ou interes ins t i tuţ ia socolilor ceho-slovaci) .
O întreagă reţea d e organizaţ i i funcţionează pentru promovarea sănătă ţ i i elevilor (clinică, grădini , cant ine , etc.), pe care o completează u n s i s t em de h ig iena mintală, pentru a-i ţ ine p e t ineri cu m i n t e a s ă n ă t o a s ă ş i întreagă.
Metodele folosite pentru desvoltarea fizică s u n t de trei feluri:
a) Exerciţ i i de g imnas t i că formală î n soţ i tă de muzică .
b) Jocurile» exerciţii le şi întrecerile, care a u l u a t o a ş a desvoltare, încât trebuesc stăvilite.
c) Dansul , pentru .fete, bine înţeles dansu l r i tmic .
Oricare ar fi s i s temul de educaţ ie fizică, el impl ică o griijă deosebită pentru desvoltarea une i a n u m i t e at i tudini m i n tale, care trebue s ă însoţească jocul.
Astfel tânărul a m e r i c a n e m a i bucuros să peardă o part idă de joc, pe cale c inst i tă , decât e'o câş t ige în m o d viclean. E l caută s ă fie c u toţi u n b u n camarad .şl acceptă înfrângerea c u aceeaş i l inişte ca ş i victoria. Americanul caută m a i bucuros să joace a lături decât î n contra.
Avantajele acestor .atitudini î n joc sunt recunoscute şî menţ inute şi dincolo de şcoală.
A doua ţ intă a educaţiei americane este de a descoperi şi e d u c a însuşiri le tânărului , în vederea unor anumite rezultate. Acest postulat se bazează pe pre-s u m ţ i a că, chiar când e vorba de fraţi, fiecare are puterea s a minta lă şi apt i tudi-neie sale.
Tânăru lu i american îi s u n t deschise toate drumurile . întrebarea este pe oare poate merge cu mai mul t succes? In vederea acestuiî DRUM, însuş ir i le sale s u n t desvoltate, prin educaţie, la m a x i m u m .
Aici a v e m de observat două feluri de act ivitate: a profesorului şi a elevului . In America educaţ ia este bazată pe auto-desăvârşire, sub o conducere pricepută. Regula nescr isă este ca profesorul să n u facă nimic pentru elev din ceeace poate face el s ingur. Pornind delà izvorul lucrurilor, tânărul american a j u n g e prin cercetări proprii la rezultatele dorite. Aşa se face că el păstrează ş i î n v iaţa de dincolo de şcoală obişnuinţa de a cerceta, de a coordona datele, de a prevedea rezultatele eforturilor sale. Tinerii devin conştienţi de puteri le şi de s lăbiciunile lor şi deaceea. ei vor căuta totdeauna să facă lucrul pe care-l pot face, ea să-ş i câştige pâinea. N u se omoară în felul acesta ambiţia, oi i luz ia deşartă, căci tinerii s e deprind cu credinţa că .adevăratul succes şi fericirea în viaţă, e să facă bine u n lucru, fie mare, fie mic.
însuş ir i le mintale ale tânărului sunt descoperite şi cultivate pentru a face din
el un " cetăţean util, imr'o mare r e publică.
Educaţ ia a m e r i c a n ă doreşte să dea t â nărului posibil itatea unei desvoltării continui, care să se prelungească şi dincolo de şcoală, printr'o cât m a i mare d r a goste de cultură; să- i dea u n m a x i m u m de abil i tate de gândire, ca să poată g ă s i s ingur elementele faptelor şi să a j u n g ă s ingur la concluziile cele m a i bune.
Mintea s tudentului nu-i considerată c a u n element static, ci ca u n e lement activ,, cu atât spirit de observaţie şi c u atâta, judecată clară câtă e necesară ca să - ş i poată pune în valoare ideile şi simţirile" sale. Bl trebue să fie în s tare să dea expresie creaţiunitor propr i i Deaceea e t cunoaşte artele şi în m o d perfect e l c u noaşte l i m b a sa, şi (literatura naţiei sale.-
Şcoala dă tânărulu i amer ican puterea de a face în viaţă u n lucru folositor şi^ ceeace este esenţial, î i dă convingerea că m u n c a este preţul pe care el î l p lăteşte pentru privilegii le sale,, c ă c i toţi trebue-să-şi dea , într'o formă act ivă, contr ibuţ ia pentru propăşirea naţ iunei americane;-Speranţa cea m a r e a patriei este ca fiecare să muncească n u n u m a i în vederea u n u i c â ş t i g material , oi pentru a-şi expr ima astfel mul ţumirea că e AMERICAN..
St.-Unite n'au oa ideal suprem banul . Ele ar trebui s ă fie judecate n u după comerţul lor, ci după fi lantropia lor. D a r cineva trebue s ă aibă, ca s ă poată da.
Educaţ ia se încoronează prin desvolta-rea dorinţei de a fi membrul activ a l comunităţ i i . Sent imentul sol idarităţi i în societate se desvoltă prin cursuri, c o n f e rinţe, publicaţii , vieite şi oricare a l te m i j loace, care arată Amer icanulu i c ă este membrul unui grup social şi că pe umeri i săi apasă o parte din răspunderea publică.
Tânărul amer ican ştie că trebue să facă orice sacriffcilu oa ţara s a să devină m a i bună.
Delà datorii le cetăţeneşti n imeni n u s e poate eschiva şi deaceea Americanul n u se mul ţumeşte n u m a i să voteze, ci cunoaşte toate problemele sociale şi t oa te soluţi i le şi-şi dă seama de valoarea celor
SATUL SI SCOALĂ 16ă
« a r e le r e p r e z i n t ă . Civi l iza ţ ia a m e r i c a n ă , c a să se a p e r e ,
dă o deosebi tă g r i j ă f o r m ă r i i c a r a c t e r u l u i , a s t f e l . î n c â t v i i t o r u l c e t ă ţ e a n n ă n u .fie o p ied ică p e n t r u r e a l i z a r e a i d e a l u l u i . a m e r i c a n . El t r e b u e să se d e p r i n d ă să respec te d r e p t u l a l t u i a , să s e m u l ţ u m e a s c ă î n a f ace r i c u p ro f i t u r i rezonabi le , s ă fie corect , în ce p r iveş te r e c l a m a , s ă înche ie t r a n s a c ţ i i oare s ă n u pre jud ic ieze p ă r ţ i l e c o n t r a e t an te, să fie c u r t e n i t o r , m a n i e r a t . ; p l in de b u n ă c u v i i n ţ ă . El t r ebu ie s ă şt ie c u m să-ş i folosească t i m p u l l iber , căci ,
rgra ţ ie m a ş i n i l o r , dm ce î n ce es te m a i m u l t t i m p l iber.
E d u c a ţ i a -ca m e r i c a n ă . d u p ă ce a da t a t e n ţ i e cunoş t in ţ e lo r , c a u t ă să desvol te şi g u s t u l p e n t r u t o t ce e f r u m o s . I n p r i v i n ţ a a c e a s t a i d e a l u l a m e r i c a n es te c a o m u l să rezerve o b u n ă p a r t e a c â ş t i g u l u i s ă u pen-
i r u ce e f rumos . (Cine câş t igă două p â i n i , să , dea p r e ţ u l u n e i a p e n t r u flori).
Deaceea A m e r i c a n i i t i n d s ă a i b ă o r a ş e f rumoase , p o d u r i şi c â m p u r i p l ine de fermée şi iscot pe t i n e r i î n n a t u r ă , c a s 'o c u n o a s c ă ş i s'o i ubească .
E d u c a ţ i a a m e r i c a n ă socoteş te f r u m o s u l o ce ta te d e a p ă r a r e a suf le tu lu i .contra t o t ce-1 p o a t e a t i n g e p r i n bogă ţ i e o r i s ă r ă c i e .
F ă r ă să ignoreze i n f l u e n ţ a cons ide ra bi lă a re l ig ie i î n f o r m a r e a c a r a c t e r u l u i ,
Amer ica ; a a j u n s l a cea m a i d e s ă v â r ş i t ă l i b e r t a t e confes iona lă .
A m e r i c a c rede î n idea lu r i l e f ixa te d e e d u c a ţ i a a m e r i o a n a : c rede c ă v a p u t e a c rea p r i n şcoală o a m e n i s ă n ă t o ş i ; î n d r u m a ţ i sp r e car ie re le , s p r e c a r e a u î n c l ina ţ i i ; m â n d r i că s u n t ce tă ţen i a m e r i c a n i ; de u n nob i l c a r a c t e r , oare s ă facă t i t lu l de g lor ie &i ş coa le i a m e r o a n e .
Aces te i d e a l u r i s u n t d i n ce î n c e m a i a c t u a l e şi m a i f avor iza te de c o n d u c e r e a S t a t u l u i şi de î n t r e a g a soc ie ta te .
(D. G.)
C H E M A R E A DASCĂLULUI RURAL IN CONCEPŢIA UNUI PROFAN.
Cu ajutorul facultăţii miraculoase a Îantaziei. sunt mai bine de un sfert de veac învăţător într 'un sat oarecare de pe Câmpia Ardealului, sau dintr 'un alt «colţ mai puţin înapoiat în cultură şi ma i pitoresc al acestei vaste şi fermecătoare ţări, aşa cum am visat în •copilărie că voiu deveni odată. Am toate posibilităţile morajé şi materiale pentru a mă dedica cu trup, cu suflet misiunii mele nobile, pentru care simt un adânc şi sincer devotament. Am o -viaţă familiară fericită, o situaţiune materială mulţumitoare; un salar potrivit,, care se achită prompt şi o apreciere dreaptă a muncii mele din partea superiorilor, cum şi din partea sătenilor.
In timpul şcoalei, mă. străduesc cu drag să deprind pe micii copilaşi cu a r t a scris-cititului; îi fac să-şi aproprie cele mai elementare cunoştinţe pent ru viaţa lor viitoare; îi învăţ să-
raţioneze şi să simtă corect şi mai presus de toate trezesc în ei dragostea pentru învăţătură. Timpul liber îl folosesc, parte pentru a-mi augmenta capitalul de cunoştinţe profesionale, parte pentru a mă pune la curent şi a deslega multiplele şi complicatele probleme ale lumii în care am fost sortit să trăiesc. Acumulez cunoştinţele cele mai variate, nu pentru a-mi forma un capital de exploatare sau tezaur improductiv, ci pentru a le răs pândi pretutindenea unde ar putea fi lipsă de ele. Predispoziţia mea didactică e pururea vie şi imboldul de a. împărţi bunurile mele spirituale, morale şi chiar şi. materiale cu cei lipsiţi, e irezistibil. F ă r ă aceste calităţi n 'aşi fi avut curajul a mă consacra unei cariere atât de sublime. Ideile şi sentimentele ce mă frământă şi care cred că ar putea fi de un folos societăţii umane, le aştern pe hârtie şi ticluite
166 SATUL ŞI SCOALĂ
în formă de articole le public în cutare ziar sau revistă. Dar dorinţa ce arde în mine de a fi folositor omenirii mi-o astâmpăr mai des şi mai eficace, transmiţând cunoştinţele mele, câştigate cu multă trudă, consătenilor mei ţărani, atât de dornici de lumina adevărului. Sunt de părerea, că unui învăţător şi mai ales învăţătorului rural, nu îi e permis să se mărginească la activitatea strict şcolară; el trebuie să fie educator şi instructor şi al celor mari , căci ţăranii noştri, ca de altfel mai toţi ţăranii din lume, -sub raportul cunoştinţelor despre lume şi viaţă, sunt tot minori încă.
Ia tă un mic exemplu de cum înţeleg eu să luminez pe consătenii mei adulţi :
E Duminică după amiază. Oamenii trecuţi peste vârsta zvăpăiată a tinereţii sunt adunaţi la Casa Culturală a comunei, unde citesc sau discută diferite chestiuni de ordin obştesc. Vin şi eu să mă mai întreţin o oră, două cu ei. La o masă, un grup de oameni mai tineri discută despre cea mai actuală şi mai dureroasă problemă a timpului acesta: despre criza economică mondială. Mă ataşez la ei şi ascult părerile ce se emit de unul şi de altul, păreri, poate simpliste dar destul de judicioase. Pr imarul satului, care încă face parte din acest grup, fie pentrucă a rămas nedumerit de părerile expuse, fie pentrucă şi de astă dată vrea să-mi dovedească cât de mult mă preţueşte şi ţine la mine, a-dresându-se celorlalţi, zice: ia să auzim şi părerea Domnului învăţător despre cauzele acestei crize care ne paşte de atâta vreme şi atât de cumplit! A mă eschiva delà răspunsul ce mi se cere de către primar, care mă are în mare vază, poate fiindcă eu l-am învăţat buchile, a r însemna să mă cobor mult în ochii lui şi ai celorlalţi, ba poate să-mi pierd orişice prestigiu înaintea lor. De aceea, după o foarte scurtă căutare prin tainiţele memoriei mele, unde sunt îmagazinate fel de fel de in
formaţii economico-financiare culese de prin cele ziare, reviste şi cărţi de specialitate, le spun oamenilor, na tural, pe înţelesul lor, cam următoarele :.
Apoi, iată unde văd eu izvorul c r i zei economice în care ne zbatem şi set zbate cu noi împreună aproape toata, lumea civilizată de" azi:
Omul este o fiinţă imperfectă. Creatorul 1-a dăruit cu o cunoştinţă a binelui şi a răului prea opacă şi cu o p u tere de înfăptuire a binelui prea limitată faţă de dorinţa de inai bine ce i-a sădit în suflet şi care nu cunoaşte nici o margine. Din clipa când a ajuns sa poată deosebi cât de cât binele de rău-şi a încolţit în el dorinţa de mai bine, omul încontinuu a fost în căutarea mai binelui. I se întâmplă însă adesea, că nemulţumit cu răul de acum,, care e mai binele dorit mai înainte, dat fiind că vederea lui nu e perfectă, '" să-1 schimbe nu cu un mai bine ci crj un mai rău; cu alte cuvinte, omul adesea confundă binele cu răul. Ba i ser mai întâmplă şi aceea că ştie şi vede-ce şi cum ar trebui să facă ca să fie mai bine, dar puterile nu-1 ajută. E un defect congenital al omului, care-i aduce multe neajunsuri în viaţă.
Din cauza acestui defect al său, o-mul adesea preferă frumosul, utilului. Dar dorinţa omului nu e numai să-şi-facă viaţa mai uşoară, dar şi mai p lăcută, mai frumoasă. Oricine îndră*-geşte plăcerile şi dă întâetate frumosului faţă de util, e fatal să sărăcească. După părerea mea, omul de azi a căzut în acest grav păcat economic. Puterea lui de producţiune e îndreptată azi mai mult spre industriile de-automobile, aeroplane, submarine ş i mii şi mii de feluri de obiecte ele lux, a căror întrebuinţare folositoare e-disparentă. Aşa se explică ruina tot mai mare a omenirii. Popoarele agr i cole, cum suntem şi noi, ar trebui sa se mărginească, pe cât e posibil, n u mai la acele obiecte de lux, pe care-înşi-le le produc, sau cel mult atâtea-
N.I77 7. Şl SCOALĂ 167
produse streine, de lux, să întrebuinţeze câte le permit escedentele economiei lor, altfel riscă să sărăcească. Asta e lege.
Al doilea mare defect din naştere al omului şi care e unul din germenii crizei economice de azi, e mândria lui exagerată. Observând superioritatea lui asupra celorlalte făpturi ale naturii, el s'a decretat pe sine, coroana tuturor creaturilor, un fel de semizeu sau chiar zeu. In mândria lui bolnavă, el uită că nu e un scop în sine ci numai o unealtă slabă în mâna Aceluia care 1-a făcut şi 1-a zidit, şi nu se -mulţumeşte să subordoneze numai
fiinţele fără raţiune, dar tinde să supună, prin forţă, chiar şi pe semenii săi. Ori, omul în sine nu poate fi un scop; scop poate fi numai totalitatea oamenilor, marea societate umană. Gât de costisitoare sunt îna rmăr i le care servesc acest orgoliu nebun al neamurilor, o simţim amar cu toţii. Desigur însă, înarmarea popoarelor mici, cum suntem şi noi, este pe deplin justificată, atâta timp cât cele mar i nu renunţă la ea.
Deci numai o fortificare a intelectului şi o îmblânzire a firii omeneşti ne poate face viaţa mai fericită.
Y asile Bucur .
LECŢIE DE GEOGRAFIE. Clasa III.
Subiectul l ec ţ i e i : Muntenia (margini şi rel ief) .
Copii, vă aduceţ i amanite, c â n d î m i po-vesHaţi c u m aţi petrecut î n vacanţa Cră-eiuţnudui, î m i tot cercaţi să vă s p u n şi eu c u m a m perecurt, d a r n 'am a v u t t imp .
Ş i -aveam atâtea s ă vă s p u n ! . . . căci, ştiţi , eu a m plecat dan Cluj cu trenul şi m'am dus destul de departe d e a i c i ! De acoloj, de departe m ' a m gândit mereu l a voi. Ştiţi , dece?
..Acolo erà aşa de frumos, aşa de m i n u nate erau toate în juru m e u , că aş fi vrut să vă bucuraţ i şi voi împreună c u mine ! Poate vreţi să ştiţi unde a m fost ! Ca s ă vă povestesc, trebuie să m ă întorc cu g â n d u l înapoi prin toate locuri le pe care le-am văzut. Dar d e data aceasta , n u vreau s ă fac drumul s inugră. Vreţi să veniţ i şa vo i cu mine? Atunci, haideţi să p l e c ă m împreună, ta Muntenia, la Predeal, unde a m fost eu l a Crăciun.
TRATAREA. De unde plecăm? In ce ţi-But este Clujul? S ă arate cineva Transi l v a n i a ! Spre ce ţ inut pornim? (Muntenia). Spire ce punct cardinal — faţă de Transi l van ia se af lă Muntenia? Să arate c ineva eâit se înt inde Muntenia! In care parte a tăr i i noastre se află ţ inutul acesta? (Co
pi i i spun hotarele, felul lor şi vec inătăţ i le). Le prezint harta Munteniei decupată şi l ip i tă pe u n fond de culoare înch i să . Copiii observă harta aceasta , p r e c u m ş i harta m a r e şi stabilesc forma ţ inutului : m a i m u l t lungă , spre Apus mail l a tă d e cât spre Răsărit . întorc şi tabla pe oare este desenat conturul Munteniei ş i . c o p i i i î n s e a m n ă hotarele.
S ă m e r g e m a c u m l a gară. Trenul p leacă seara i a ora 9 fără 10 minute . Ne scoatem bilete, ne uircăm în tren ş i după puţ in t i m p trenul suflă greu, dar î ş i i a viteză tot maâ mare ş i sboară c u n o i . . . Ce păcat că-i noapte! Câte n 'am p u t e a s ă vedem! Dar -uite, lumir.a în vagon se face m a i mică ş i putem aţ ipi ca s ă f im odihniţi pentru mâine dimineaţă, când v o m avea ca s ă privim. A c u m voi dormiţ i şi eu vă păzesc. Când se vor ară ta zorile, a m s ă vă deştept. Vom fi aproape de Braşov. Să arate c ineva la har tă pe u n d o trece trenul cât voi dormiţi . Aşa ! . . .
Ei, s e face ziuă, sculaţ i a c u m ! Ca s ă vă treziţi bine, să fugă s o m n u l delà voi, facem puţ ină g imnast ică (cu braţele, plecare trupului şi morişca). Acum, cu ochii
i a g e a m u r i ! i a u i t a ţ i -vă , şi deopa r t e ş i d e a l t a , c u m este p ă m â n t u l ? P r i n ce c â m p i e a m t r ecu t? (a Bâr se i ) . Copiii obs e r v ă t o t t i m p u l h a r t a . C u m m e r g e t r e n u l p e câmpie? D e - a c u m începe s ă sufle g r e u , to t m a i g r e u . . . A p r o a p e de Bra şov ş i-apoi d u p ă Braşov , p ă m â n t u l se to t r i d i că , se r i d i c ă iu t e de tot . Och iu l n u m a i p o a t e s ă p r i v e a s c ă p r e a d e p a r t e , că n i ş te z i d u r i î n a l t e îi s t a u în cale. Ce s u n t oa re aces t e z idur i? (Munţ i i Ca rpa ţ i ) . P r iv i ţ i , la Braşov , o r i d i c ă t u r ă m a r e ! Se n u m e ş t e T â m p a .
M e r g e m m a i d e p a r t e . T r e n u l u r c ă c u g r e u , tocul se s t r â m t e a z ă d i n ce în ce, s t ânc i l e s u n t a şa de a p r o a p e de noi , c ă denam î n t i n d e mama a m a j u n g e cet ini le b r az i l o r depe ele. Ui ta ţ i -vă , ce b l a n ă a l b ă şi f r u m o a s ă a u ! I a t ă că începe să n i n g ă ! Ce tiare n i n g e ş i ce deş i s u n t fulg i i ! Nici n u poţ i vedea p r e a d e p a r t e de n i n s o a r e . C u m ne-a r p l ă c e a s ă n u f im în t r e n , oi s u b fulgii de z ă p a d ă ! D a r u i t e ce a p r o a p e es te s t â n c a de g e a m u l n o s t r u . H u r u i t u l r o a t e l o r se a u d e î n ă b u ş i t . . . m a ş i n a f lu ieră p r e l u n g şi î n t u n e r i c u l n u 'lig n i t e ! Ce s ă fie? ( tunel) . Un i i v ' a ţ i a s t u p a t ochii , a l ţ i i vă ţineţi? b a t i s t a i a mas şi l a g u r ă , de ce? O, de - a r t r ece m a i iu t e ! D a r e c a m lung .
Ei, iartă că a t r ecu t ! N i n g e î n t r ' u n a şi a c u m . S t ânc i l e î n c e p i a r s ă se depăr t eze d e t r e n , d a r n u p r e a m u l t . I a p r i v i ţ i jos , c ine şe rpu ieş t e a l ă t u r i d e noi? ( şoseaua) . Ui te , începe să s e v a d ă ici-colea c â t e o ca să . Sunt. n i ş t e s a t e muci, d e m u n t e . Mai a v e m p u ţ i n ş i a j u n g e m .la P r e d e a l .
Ce-a t ă i a t l i n i a ferată, p â n ă aici? C u m se chi .amă locul p e u n d e s e p o a t e t r ece d i n t r ' o p a r t e a m u n t e l u i în cea la l tă? P r i n e e t r e c ă t o a r e a m t r e c u t noir? Şi în i s to r ie se vorbeş te d e trecătoairea .aceasta. Şt ie cin e v a , dece? Le vorbesc de sp re l u p t e l e d i n 1916. Ne a p r o p i e m de P r e d e a l !
î n t r ' o p a r t e ş i a l t a s e v ă d t u r n u l e ţ e l e v i le lor a s c u n s e î n t r e b r a z i . . . A c u m se v ă d în î n t r e g i m e v i l e l e . . . s o s i m în g a r ă . Ne cobor îm. D in f a ţ a g ă r i i începe şos e a u a p r i n c i p a l ă , desu l de l a r g ă . Din şos ea p o r n e s c s t r ă d u ţ e ca r e se t e r m i n ă a-
po i în c ă r ă r i , ce u r c ă s u s pe m u n t e . D in p a r t e a u n d e se e p r e s e t e r enur i l e , pornesc, c ă r ă r i l a fel, c a r e u r c ă s u s pe deal , a p o i pe m u n t e . P e u n a d in aces tea p l e c ă m noi . Merge ţ i cu m i u e ia v i la u n c h i u l u i m e u . Uite-o! E c a m m a r e u r c u ş u l d .n s t r ă d u ţ ă p â n ă la ea. A m a j u n s . . . I n t r ă m în c a s ă , s a l u t ă m , d a r ce să s t a i î n ă u n t r u ? Ochii vor s ă v a d ă f r u m u s e ţ i l e dea fa r ă . H a i d e ţ i î n ba l con! P a r c ă v ă a u d s p u n â n d : Or i u n d e t e ui ţ i , n u m a i m u n ţ i vezi! Ce vâr fur i a s c u ţ i t e a u ! Ce golaşe s u n t ! Spune ţ i ' voi, ce m u n ţ i s u n t ? De ce c a r e s u n t golaşe vâ r fu r i l e lor?
C â n d le p r iveş t i de jos, p a r a s cu ţ i t e vâ r furi le . Să ş t i ţ i î n să , că o d a t ă a j u n s o m u l s u s pe Bucegi . n u se m a i găseş te pe u n vârf a s cu ţ i t , c u m se vede d e jos, ci pe u n p o d i ş m ic .
De ce se vor fi făcut în aceş t i m u n ţ i a t â t e a v â r f u r i , a t â t e a văi? (Sun t f ăcu ţ i d i n p i a t r ă de va r , p r i n ca r e a p a p ă t r u n d e cu u ş u r i n ţ ă şi îi m a c i n ă ) . Ce vâr f este a c e s t a m a i m a r e , î n t r e a b ă P a t i . ( 0 -mu!) . Dar acolo, n m i d e p a r t e cu o c ruce pe el, ce vârf este? (C a r a i m anu l ) . Ce ş t i ţ i desp re vâ r fu r i l e Omul şi C a r a i m a n u l ? (Dint re t o a t e vâ r fu r i l e , ca re le vedem, ele s u n t m a i î n s e m n a t e în Buceg i ş i a t r a g p r i n f r u m u s e ţ e a lo r m u l ţ i c ă l ă t o r i ) . Crucea aceea n u se vede pe C a r a i r n a n de m u l t ă v r e m e ! Vă d a ţ i voi cu socotea la , de ce s 'a r i d i c a t acolo o c ruce?
D a r p r i v i ţ i Buceg i i de là poa le s p r e vârf ! Ce p ă d u r i f r u m o a s e de fag. a n i n i , p a l t i n i şi b r a d ! Cu c â t u r c i m a i s u s ce se n . t â m p l ă cu b raz i i ? (devin to t m a i mic i ) . V ' aduce ţ i a m i n t e d e b u c a t a „Bucegi i ' 1 . Ce c r e s c a p r o a p e de vâr f? (.Tne-pen i , a p o i i a r b ă ca p e r i a şi f lori î n mi i do cu lo r i ) .
C ine p o p u l e a z ă în t i m p u l ver i i î nă l ţ i m i l e aces to r m u n ţ i ?
I a r n a , cine p a r e c 'au r ă m a s s ă p ă z e a s c ă p u s t i e t a t e a ? (Babele). Să n e p l i m b ă m p u ţ in p r i n P r e d e a l . S t răz i le c a r e se desfac d in şosea , c u c â t u r c i p e ele, s u n t c a n i ş t e a le i de b raz i , cu vile a s c u n s e în des i şu l lor.
D a r eu n ' a m s t a t tot t i m p u l la P r e d e a l ,
m a m d u s p e n t r u câ teva zile l a B reaza , to t pe v a l e a P r a h o v e i , m a i jos. Să c a u t e c ineva B r e a z a pe h a r t ă . I n t o v ă r ă ş i ţ i - m ă şi voi. P l e c ă m d in n o u ou t r e n u l . T re cem to t p r i n t r e m u n ţ i , p r i n Azuga , B u ş teni , S i n a i a . L a Sinaia,, e g a r ă m a r e şi f r u m o a s ă şi t r e n u l s t ă m a i m u l t . Ştie vreu n u l , de ce? Ce c u m p ă r ă oa r e că l ă to r i i de là bă ie ţ i i ven i ţ i l a .scara v a g o n u l u i ? (Int r e al tele , veder i ) . Vă voiu a r ă t a şi eu cele p e ca r e l e - a m c u m p ă r a t . Ce v â r f u r i se văd maá b ine ca la P r e d e a l ? Ma i m e r g e m d o u ă s t a ţ i i . P r i v i ţ i l a h a r t ă ! Ce s e 'mtâmplă cu î n ă l ţ i m e a m u n ţ i l o r ? Delà C o m a r n i c p r i n ce r e g i u n e t r ecem? (delur o a s ă ) . M a i a v e m o g a r ă de là C o m a r n i c şi .apoi n e c o b o r î m în Breaza . Case le n u p r e a se v ă d peate tot, d e ce o a r e ? Da, de là g a r ă t r ebu ie s ă u r c ă m u n ş i r des tu l d e l u n g d e s c ă r i ş i-apoi . a jungem în s a t u l -ascuns p e n t r u cei d i n t r en , de d e a l u r i . I n a c e a s t ă loca l i t a t e , och iu l î n t â l n e ş t e de jur- f tmprejur dea lu r i , c u m la P r e d e a l în -ţ â l n i a m u n ţ i . Ş i - a c u m s u n t f r u m o a s e în h a i n a lor a l b ă d e z ă p a d ă , clar p r i m ă v a r a şi v a r a , vi le ' închipuiţi c u m s u n t ? C â n d eu e r a m a ş a c a voi, a i c i în Breaza .am înv ă ţ a t şi î n v ă ţ ă t o r u l m e u me vorbi à m e r e u de f rumuse ţ i l e ţ ă r i i n o a s t r e . Oda tă n e - a f ăcu t o b u c u r i e m a r e . A p l e c a t c u no i î n excu r s i e l a B u c u r e ş t i . C ine a r a t ă l a h a r t ă o r a ş u l a ce s t a? De ce este a ş a m a r e î n s e m n a t ? A l t ă d a t ă o să vă s p u n ce-am v iz i t a t în B u c u r e ş t i . A c u m u i t a ţ i -vă l a h a r t ă , c a s ă ş t i ţ i b ine c u m e p ă m â n t u l p â n ă l a B u c u r e ş t i .
Dealurc'Ce s c a d d i n oe î n ce, p ă d u r i l e se r ă r e s c , d a r c u m scap i de p ă d u r e a ve rde , ce te ' nso ţeş te p â n ă l a C â m p i n a , te pomeneş t i d e o d a t ă 'n fa ţă c u o p ă d u r e de cop a c i neg r i . Ce s u n t . o a r e aceş t i copac i? •{sondele). I n ce s e p ie rd apo i dea lu r i l e ?
Şi p r iv i ţ i , a c e a s t ă c â m p i e p â n ă u n d e se i i -tiiiide? ( p â n ă l a D u n ă r e ) . Noi c u m a m s t r ă b ă t u t M u n t e n i a ? D a r i a u i t a ţ i - v ă c u m se m a i î n t i n d e c â m p i a ? U n d e este m a i l a t ă? Ce n u m e p o a r t ă ? D a r f ă ş i a d e a l u r i lor, u n d e c o b o a r ă m a i jos?
T r e c â n d din A r d e a l î n M u n t e n i a , c e m u n ţ i a m s t r ă b ă t u t ? P e h a r t a m a r e a i c i s u n t î n s e m n a ţ i . Să-i î n s e m n ă m şi n o i p e h a r t a depe t a b l ă .
Vedeţ i că z idu l de m u n ţ i se ' n t i n d e p e t o a t ă p a r t e a de M i a z ă n o a p t e a M u n t e n i e i . C u m se n u m e ş t e î n t r e g l a n ţ u l ?
PAUZĂ: Se c â n t ă „ Ţ a r a m e a " . RECAPITULARE. Să v e d e m a c u m d a c ă
ţ i n e ţ i m i n t e to t ce-am v o r b i t d e s p r e ţ i n u t u l c a r e l -am î n v ă ţ a t a c u m ! Copiii r e p r o d u c l ec ţ i a a j u t a ţ i d e î n t r e b ă r i l e me le .
ÎNCHEIERE. Copii i d e s e n e a z ă şi color e a z ă h a r t a M u n t e n i e i ( con tu r ş i re l ief) . L a l u c r u l m a n u a l vor l u c r a d i n p l a s t i l i n ă rel ieful Mun ten ie i , o vo r d e s e n a , d e c u p a şi o vor l ipi p e h â r t i e de c u l o a r e înch i să .
Lec ţ ia t r a t a t ă dn a c e a s t ă f o r m ă , n u s 'a t e r m i n a t în o s i n g u r ă o r ă . A fost c o n t i n u a t ă ş i î m b o g ă ţ i t ă cu a d a u s u r i a s u p r a f r u m u s e ţ i l o r d in m u n ţ i , d e a l u r i , c â m p i a fa ţă de a c u m 50 an i .
A m cit i t copi i lor desp re P e ş t e r a şi Cheile Dâmbov ic ioa r e i şii Argeşu lu i , P e ş t e r a l a l o m i c i o a r e i . Diferi te i l u s t r a t e cu vederii d i n aces te l ocu r i a u fost p r i v i t e şi a p o i a şeza t e î n a l b u m u l cu veder i d i n ţ a r a n o a s t r ă .
S'a m a l făcut l e c t u r ă d i n „Zâne le d i n Va lea C e r b u l u i ' de N. Urech ia . I n o r a de c â n t s'a î n v ă ţ a t : ,.Mi-e do r de m u n ţ i , de G a m i m a n " .
LIA GOTEA, înv. xc. de aplicaţie, Cluj.
SCHIŢĂ MONOGRAFICĂ A S U P R A LUJERD1ULUI — SOMEŞ. (In amintirea unor dragi „scinteuţe")
(Continuare) Material folcloric. Fentru a găsi pe oameni în cetace au ei permanent,,
îi cauţi în viaţa de toate zilele. Capitolele precedente t u arătat, atât cât permitea o „schija", ce aspecte principale de viaţa ere satul şi în funcţie de ce factori hotărâtori se desvoltă. Rămâne să prezentăm partea care se leagă de sentimente.
Şi la ţară ca şi la oraş, viaţa se scurge între necaz şi bucurie — întie greu şi uşor — între bine şi rău. Complexitatea vieţii acesteia merge dele obiecte şi rolul lor social {civilizaţie) — până la sentimente (cultura)20). Delà gestul brutal al unei siluete de crâşmă până Ia supleţea următorului sentiment de dragoste strecurat în cuvir.te.
„Iaca badea trece deaiu Că-i cunosc frîu şi calu. Calu-i sur, badea-i singur, l-aş sudui nu mă-ndur. D a batir atit oi zice : badea di pă cal să pkice —
ş-aşa rău să să lovască, sínjeié să-l năpădească: şi nime să nu-l oprească; numa luna şi trei stele şi cornu năfrămii mele"21).
In această ordine de idei, înainte de-a urma materialul folcloric propriu1
zic, se impun unele otservaţiuni : materialul ce prezint este picpn'u pentru toate satele ce ocupă această vale — este cunoscut şi din alte părţi. Are îi s ä armatoarele proprietăţi specifice: 1. credinţele privitoare la uriaşi, mai bogate ca oriunde. 2. nici piesele mari de literatură populară nu lipsesc: balade, col inde; ele însă apar în parte fragmentate (Mioriţa) — altele conservate de memoria celor mai bătrâni cu sfinţenie (Gruia lui Novac). Cântecele scurte, închid sentimente într'o formă delicată iar „piuiturile" oglindesc foate bine o* anumită mentalitate : cochetăria rustică, ce merge până la forme de expresie airectă. Toate acestea le arată materialul cat în forma de mai jos. 2?)
I. „Aşa, cîmd o fost potopu, a p ă i a tunc i o r ă m a s , e înd o perit l u m e a d ă apă • r ă m a s uriaşii, ş i o r ă m a s apoi, o r ă m a s dealmrili şi pietre — ş^apăi uriaş i i o r ă m a s , o trăit p in pietre. S-o-mbulzdt pietrile ş-o r ă m a s urmele lor. Şî astăzii s tat .
s o ) Dinst ineţ ia dintre civilizaţie şi cultură vezi-o î n cea m a i b u n ă carte apărută to ul t imul t i m p asupra acestei probleme : I. Mehedinţi, Coordonate Etnogra fice. Civilizaţir. şi Cultura. Buc. 1930.
2 1 ) De là Maria Játnan, de 19 and, d i n Lu jerdiu - Someş . _ : 2 2 ) In redarea textelor ş i a folclorului, m ă aprop iu de exprimare, fără s ă între
buinţez transcrierea fonetică. Pa la la l izarea o a v e m ca fenomen general . Tot aşa de des se înâ lneste e deschis c a in „pune", „cărtice". Lucrarea s e prezintă c u caracterul ei de „schiţă" şi s e adresează m a i mul t mvăţător i lor pentru eventuale î n cercări de prezentare monograf ică a sate lor noastre. In acest scop, pentru mate rialul folcloric se recomandă călduros broşura d lu i Ion M/uşlea „ învăţătorul şî Folclorul (Extras din „învăţătorul" IX 1928) Cluj. Pentru partea etnografică iindi-caţ iuni pract ice n'avem. Avem î n s ă ca imbold o cărt ic ică de c ă p ă t â i pentru o r i cine, G. Vdlsan: „O şt i inţă nouă: Etnografia" Cluj, 1927. O l u m i n ă d e tota l a d u c e apoi dl Rorrwl Vuia, cu „Etnografie, Etnologie, Folclor". Definiţ ia şi domeniul"' („Extras diin Lucrări le Inst, de Geograf, a l Univ . d in Cluj IV, 1930) unde p e n t r u p r i m a dată la noi s e expune p u n c u l de vedere pur etnograf ic (în mod teoratic> a s u p r a celor trei aspecte ale domeniulu i respectiv: etnografie, etnologie, folclor.
u r m e de ei. Auzi, să ierta... o m şez e u a ş a - n cur, i a a ş a o şezut — c u m şez eu ca pá s caun . Ş-acuma să vede c u m o răzmat capu, şi l a cap să cunoaşte bolovanu Iu Pietri (KétTÏ)".
II. „D-apăa, în Pătrimi încă ş t iu domnule , că uriaşii o avut acolo casă — şură dă piatră; da n u că o clădit, i a r ă nuima că o-mbulzit cu puterea lor. O i e ş i t , d-asupra pă Babii2i) — ş-o a d u s u n bolovan c u braţele,, da mare . Acela o-am apucat ş i e u d in /ùiee ia ei s-o prăpădit di p-aici. Oamenii n u o lăsa t s ă să p r ă p ă dească; comand^aceia ş i şura lor ş i as tăz i trăeşte. Ar şi tat ş e s să n u ş'i ţ inută ei., dealu Băbai; tăt s ă put i ia -n jos. Di pă Băbi, el p ă ş e pă Belhedi la Dej ş i di p ă •Belehedi, mînce-1 sărăc ia , în dea lu Curtxduşului. De-acolo, păşea în Dealu-Mare
III. Când s-o răsipit Băbiu, o r ă m a s omu-acolo, cu iosagu , adică cu jituţele-— o văzut înt-o groapă: ce suna, ce suna? o săpat î n rîsipitura-ceea — n u m a i d-un fărtai dă cot o săpat , ş-o găs i t o că ldare dă bani dă două mierţe — n u m a i aur şi arjint. Iacob l-o chemat din Igriţie. Tătă fami l ia lui î s în r înd bun".
IV. „Int-o pr imăvară s-o hîit o r îpă ş i s-a aflat u n ciont de n u l-o putut judeca nime, că ce-o fost, şi l-o a d u s aoas şi l-o ţ ipat în gunoi ş i n u l-o putut judeca n i m e c ă de ce fel de animalăni. D-apăi, l-o scos după doi ani : <o fost alb -aşa,, ca hîrtia-ceea" (Indrei ilenei, „cioban" din Igriţia).
V. „O adus u n p lug c u şase boi, fata de uriaşi, în zadie, şi di p ă va lea M o dului . Ş-apăi d-aici 1-0 adus, o zis tată-so, o zis: tu, d u J înapoi , c-aieştia o s ă m o ş t e nească pământu .
V-a. (variantă). „O coborît două uriaşe — fouwi — ş-o luat u n p l u g c u j.ite "cu tăt ş i cu p luguri c u tăt; două urience le-o l u a t în zade — cu p lug c u jite cu tăt: şi le-o dus la părinţ i i lor a c a s ă unde-o fost a ş e z ă m â n t u lor.
— Ia ta tă ş i m a m ă , ce jermuţi s c u r m ă pământu. . . O zîs părinţi i lor: „Duceţi-L acolo unde-o scurmat , c ă aeş t ia au să moştenească pământu . Ş-apăi, le-o a d u s . înapoi. Ş-apoi uriaş i i s-o prăpădit di p-iaici P ă ş e a din deal î n deal; d in Kerengiot păşea-n Dîmbu cel gol; din Făjet în Ploptiş".
VI. ,;D-apoi, acolo şedea uriaşii, să juca de a „lopta", ş-apăi mergea d u p ă sare-n Cluj; d-acuş punea oa la la foc după m ă m ă l i g ă . Acolo şedea ei î n Băbi;-cînd o fost lupta în 48, — a icea înc-o fost măgurice, în Măguricea Cir ja ş i-n Băbiu. Aici este muma o Ţiţîoairă* Zice c-aioaa a s ă p a t ormeghea (ţara) şi s ă facă u n şanţ — ş-apăi n-a putut sapa la el, că.... careen colo s^a trezit, aşa-mprăşt iat . O fos buţa cu toate bunătăţ i le: Ţuţîomră — drapai u n u de l a noi a găs i t o toci lă ş-ura ciocan. Aicea să sape ar găs i ceva acolo. Ş-<a<colo o s tat uriaşii , e pusă d&ai-ă-n c ă r ţ i Gcie-acolo pk iar uriaş şedea. O fost cetate''. (Ciceo Ambrozie d in Sigăm).
Astfel este înstărită credinţa în uriaşi. In această privinţă, în această parte*, credinţa aceasta este adânc înrădăcinată 2 5 . Dealungul văii se mai păstrează: urme materiale sau în îmaginajia poporului, urme de foste întărituri. De ex. Kendra, la Băbiu, Şigău. Uriaşi trăesc ca oameni, se hrănesc ca ei, numai:? că au o mărime ce întrece cu mult pe a lor. Aşa se explică oasele, ciolanele găsite în pământ şi cari sunt puse pe seama lor. Aşa se explică chiar unei-
2 4 ) Băbiu, (Băbi) — d â m b înalt ce predomină împrejuriniea. unde ţărani i in secolul XV, s'au a d u n a t ş i -au protestat contra nobili lor. Crezând că prin aces te locuri găsesc tmdiţmni istorice rfeeritoare l a aceste mişcăr i revokuiouai deplasat la faţa locului, unde a m găs i t exclusiv astfe l de credinţe.
2 5 ) Asupra aceloraşi credinţe, pentru locuri m a i apropiate v. între altele şfc Ei. S igMarteu: Colinele şi Cetatea Ciceu lu i Cluj, 1928, p. 43, 44, cu legend«? a semănătoare .
^ele caznice găsite în pământ, cum spre ex. la Şigău, în punctul „Ţîţîora* — unde se zice c'a fost o întăritură, s'a găsit în pământ o răjnită şi un ciocan {pe care le-am văzut şi eu). Nu mai vorbim de înălţimi. Spre marea mea dezamăgire, referitor la Băbiu, n'am putut culege decât asemenea credinţe, în
imp ce urmăream tradiţiuni istorice cu privire Ia revoluţia ţăranilor din sec. XV, întâmplată în aceste părţi. î Tot în acesta parte a locului, populatja mai cultivă amintirea unor figuri istorice — sau reminiscenţe ale unui trecut nu prea îndepărtat. 1848, (anul)
Kossuth „Loayoş"2^), „Orban" (Urban) — (Troian, Dacii, Arpad) — acestea din urmă prin mijlocirea cărţii, deşi mi-au fost spuse aceste lucruri şi de neştiutori de carie.
E interesant că Avram Iancu ne e cântat. Se păsirează în memoria vie a celor mai bătrâni, vremurile de iobăgie şi pretutindeni, modernismul de astăzi ai ceîor mai tineri, este asupra criticat.
Poezia epică e încă — actuală — la bătrâni. Aci am putut culege balada cunoscută prin lungimea ei : „Gruia lui Novac". O altă baladă care se bucură de trecere în regiune, e „Vălean". încetul cu încetul vor pieri şi aceste reminiscenţe ce alcătuiau altădată — poate — întreguri şi erau pentru popor partea vieţii lor ideale alături de munca zilnică. Cel mai frumos exemplu de îmbucătăţire a întregurilor populare o oferă fragmentele din „Mioriţa", aflate de mine pe această vale. Afară de acestea, putem aminti multe „oiuituri" — fie între fete şi băeţi la joc, fie cântece — de moment, în cari se strecoară sentimentul iubirii discret.
In sfârşit, am reuşit să surprind şi am amintit bucuros şi nota caracteristică a acestui sat, mulţumită unei bătrâne care astăzi nu mai este pe lume, ş t care conserva aşteptându-mă poate. Acesta caracteristică am şi dat-o ca motto.
*
„Cînd am fost eu fată, atunci, au scăpat oamenii de domni. Din bătrîni <işa am auzit că taţi împăraţii să bat după Ardeal; în Ardeal îi sarea, în Ardeal îi aoru, în Ardeal îi, şi ţară bună ca Ardealu nu-i, şi sat ban ca Lujerdiu.
— D-apăi ţucu-te nu ştiu, nu-s ieu de cînd lumea, de cînd o foiuriaşii — c-apoi o fost din deal în deal de mart ; n-o rămas decît hîrburi. O pierit lăţi, cînd o pierit lumea din p/oaie — c-apoi cînd o mai pieri, o pieri de foc.
(Satul) „Numai delà pod încolo, pînă la cela pod" erau case. Astăzi s'au înmulţit încă pe pe-atâtea în sus şi în josul acestor extremităţi, iar cele două poduri rămân în centrul satului. In legătură cu înmulţirea popoIaţ :ei : „pe moşiia tati, şapte caşi sînt".
„Mai dămult, n-o fos d-aişte ţucu-te, umbla oamenii la domni, tot trei zile-n săptămînă, d-apăi cine să şi mers la şcoa lă?" (Şcoala).
„Aşa am auzit din bătrîni, o fată a făcut bese r i ca . . o fos pădure mare, acoîea, ş-o pus icoana Maicii precistii p-un lemn, pîntu-aceia o făcut-o acolo . . Tăi cu celşag o fost lumea de cînd-i. Duminica Mare i-o slobozit, şi le-o rămas care cum o apucat, — porunca— mpăratului să dăduse cu trizeci de ai înainte, da a ţînut vlădica Ia u n g u r u . . . Patru case au fost făcute de domni. Asta unde şade Briia Ilisie făcută de domni, Florian, a fost gazdă ţucu-te — itătă e cioplită în pădurea Nidahazii, (acolo Iîngă Dragu); a lu Moraşart Teodor ş-a Borului Jucan Nichita ş-a Kişului — cine-o fos gazdă".
-*•) V. p e n t r u toa te aces tea m a t e r i a l u l folcloric ce u r m e a z ă .
„Rîşneam pînă nu mai vedeam bine, — mă!aiu-n focu-1 coceam, nu umbla lumea p-ales ca amu. Mai de mult dragu mieu, nu să făcea grîu de toamnă,, — numa de primăvară şi oveaze — iera imaş delà Temeteu şi pînă-n Morău :: Continitu iera inuş tătă vara" (astăzi desţelenit).
Asupra uriaşilor aceeaş bătrână spune : „punea pkisăliţa la foc şi merea-n Cluj după kiperi — aşa iera de mari" — Mai departe se miră „că cum pot" să reproduc din scris cele spuse de ea. In altă parte aduce complectări Ia cele spuse : „Ţară bună ca Ardealu şi sat de omenie ca Luzcrdiu" . . adaugă cu ocazia unei întrebări, dacă nu cumva satele să „ciufulesc între ele".
In această privinţă, Maria Jiman (fată tânără) spune despre comunele din sus : „pădureţii" — " că - s proşti ca pădurenii ; de au linguri n'au furcuţe, dn au; furcuţe n'au linguri, ş-aşa".
Printre alte jocuri de copii : „de-a calu-n curechi": sus pe cal e s tăpânul şi păgubaşul. Aceştia se iau Ia ceartă : — calu fiind trei înşi puşi — dedesubt..
Şi s'apucă şi se bat — să „trînte" — şi care e dat jos, „stă el cal în c u rechi" sunt 5 ; 3 cai şi 2 oameni. Apoi „de-a lopta" — joc cunoscut, care,, după o credinţă din Şigău, şi uriaşii jocau „lopta" acolo pe ricicătura ce se= zice „Băbiu".
Stăpânul: — „de ce-ai lăsat calu-n curechi? — să mînee. — ce-mi plăteşti? — ouă de cal. — dacă nu-mi plăteşti Irai să
[ne luptăm. — h a i d a . . . "
P ă cea coastă oi să pască — da l a turmă cui i-ş umblă?
,umblă-ş doi trei păcurari — da unu- i mai streinei. ca o lume de inel; a la oile-ntorcea — pînă oile-ntorcea, ala le jea i-o făcea — o tă iată o puşcată , Iei din grai aşa grăia: voi dacă mi-ţi omorî, voi pă m i n e mă-ngropaţi , în s trunguţa oilor şi-n jocuţu miei lor; fluieru mi-1 puneţi cruce — că cîn vîntu o sufla, f luieru m-o cînta: cele oi mfndre bălai, mindru m-a cînta pă văi;
I. cele oi mîndre cornute, mândru m-a cînta pă munte ; cele oj mîndre s-oine, niîndru m^a cînta pă mine .
IL
Trec şi se petrec, colo l ingă mare,
de voinici cu cai pogăniici — înainte-o m a i c ă bătrână: da voi n^aţi văzut, drag şiuţ a l mieu? — da de l -am văzut, nu l-am cunoscut. —• ş iu mieu e cunoscut, că puşcuţa lui, e tunuţ de vară — fluier de cu sară.
Ü74 SATUL SI SCOALĂ
URSUL, MAIMUŢA ŞI PORCUL.
Un biet urs, prins nu ştiu unde In ce codru şi 'n ce ţară Îndură amare chinuri Ca de foame să nu piară.
învaţă astfel să joace Şi să stea în patru labe, Ca să placă 'n mahalale La copii, moşnegi şi babe,
•Care alergau cu toţii Să aducă gologanul
-Şt chimirul să. i-l umple La stăpănu-său, ţiganul.
într'o zi insă, lábosul Ce-şi dădu cu socoteală? Eu am învăţat o artă
..Ştiu să joc pe porunceală.
Joc frumos, că doar vezi bine Cum s'adună lumea toată; Mă admiră şi prostimea .Şi chiar lumea învăţată...
Şi, văzând cum o maimuţă Printre lume loc îşi face Vanitos întreabă ursul: — Ce zici? Joc frumos? Iţi place?
— Ce să-mi placă? Fugi de-acolo, Ii răspunde şugubiaţa. Asta-i joc ? Nu vezi, fârtate Că te râde toată piaţa ?
Ursul, mânios amarnic Bea maimuţei răutate Hotărî ca pe la alţii Să îşi caute dreptate.
întâlnind un porc, în grabă Ursu-i puse întrebare: Ia să-mi spui tu drept, cumetre, -, Jocul meu nu-ţi place oare?
Ba, cum nu, chiar bravo ! bravo ! Nemaipomenit ţi-i jocul, Zise grohăind, grăsunul; De-aş avea şi eu norocul
Ca să pot juca. ca tine N'aşi lăsa ca să mă taie Oamenii, nici să mă radă. Sä mă tundă ca pe-o oaie.
Ursul, când îşi văzu jocul Lăudat peste măsură * De un porc, căzu pe gânduri Şi desprinse 'nvăţătură :
Când mă judecă maimuţa Oricum, nu-mi prea pare bine ... Dar, când mă alintă porcul, Par că mă 'ndoesc de mine.
Morala : Mai bine-o vorbă rea cu rost, De cât o laudă de prost. -
de 1. CONSTANTINESCU-DELABAIA.
LITERATURA ŞI EDUCAŢIE.
Se cunoaşte polemica i scată — a c u m «.red ani — între Minist. Instr. Puhl , şi "Teatrul Naţ ional pe t e m a u n o r piese de
i eatru nepotrivite pentru t inerime. Lucru-srile s'au petrecut astfel: Dir. înv. secundar din M. I. P., Dl Kiriţescu, a s e m n a l a t Minist , că pe s cena T. N. d i n Capitală
— • teatru subvenţ ionat de s ta t — s u n t «reprezentate piese „care jicnesc curăţenia • mfleteascä a tineretului, provoacă su
gestii vătămătoare şi sunt o şcoală de demoralizare şi perversiune".
Raportul acesta , t r imis M. Artelor, a-juns s ă se publice şi prin presă, a stârnit ample discuţ i i şi răfueli care a u ajuns p â n ă la tr ibuna parlamentului . Fostul Min. a l Instrucţiunii , Dl N. Costăcheseu, răspunzând unor interpelări, ai a r ă t a t subiectul câtorva piese d e teatru, eare se joacă în faţa t ineretului: u n bărbat ta-
Ierează adulterul soţiei lui eu şti inţă, p e r m i ţ â n d accesul unu i ofiţer de cavalerie în c a s a sa , în tocmai c u m fac reproducătorii cu animale le pentru încrucişarea rasselor.
Iii altă p iesă , eroina — o descreierată — îşi desvăluie părţi le cărnoase ale cor-.pului şi-şi face o injecţ ie cu morf ină. „Freacă apoi faţa amantulu i ou coca ină pentrucă s ă poată intensif ica plăcerea perversă a sărutului .
In a l ta , u n don Juan î ş i duce l a hotel metresa , s trânge chelnerjţa de guşe ş i - i porunceşte să t ragă perdelele ş i să înch idă uşa .
Ga o urmare firească, M. I. s'a văzut s i l i t să interzică elevilor şcolilor secundare frecventarea reprezentaţi i lor obişnuite ale T. N. ş i -a rugat M. Artelor s ă •organizeze reprezentaţi i sera le şi mat i -n e u r i potrivite pentru tineretul şcolar.
Ches t iunea n u s'a oprit a i c i Dl dir. Kiriţescu, înttr'o l conferenţă ţ i n u t ă ila
.Ateneul român, anal izează u n n u m ă r a-preciabi l de opere apărute d u p ă războiu, i n spec ia l romane , şi scoate în evidenţă superficialitatea şi subiectivismul cu icare s u n t .tratate, în aces te opere, cele m a i delicate sent imente omeneşt i şi persiflate toate aşezăminte le ţării .
D-Sa stabileşte c ă între şcoală ş i ar tă JIU trebuie s ă existe n ic i u n ' a n t a g o n i s m ; c ă opera de artă are u n rol social ş i că r ă u l prezintat într'o l u m i n ă prea putern ică — într'o scriere — are o inf luenţă depr imantă asupra m a s s e i cititorilor, iar opera de ar tă devine o distrugătoare a forţei morale, iar n u o «reatoare a ei.
Literatura n u poate să conţ ină n u m a i icoane triste din sbuc iumata v iaţă omenească: eroi slabi de înger, pe cari î i îngenunchează viaţa, profitori cari ştiu
•să speculeze orice s i tuaţ ie şi s ă s e în-graşe din agoniseala al tora; femei nel iniş t i te , oare n u cunosc curăţen ia cămi nu lu i ş i iubirea de m a m ă , şi tineret pervers care deabià ieşit depe bănci le şcol i i , cade is tovit de boalele venerice s a u e s tăpânit de pat ima sportului .
Literatura nu poate fi în nici o împreju
rare împotriva educaţiei. Ea trebuie să secundeze şcoala I n n ă
zuinţa ei de-a creşte oameni luminaţi, oameni de omenie.
Str. L ă p u ş n e a n u este u n r o m a n din. t impul răsboiului . Acţ iunea se petrece l a Iaşi şi pe front.
Micul cercetaş, Pau l P lopeanu, copi l de prof. univ. din Bucureşti , îş i c a u t ă fratele care luptă p e front, î n Moldova i n vadată de Nemţi . In culori sumbre n i sunt descrise lung i l e coloane de refugiaţ i cari părăsesc capitala , trenurile pline, ca nişte ciorchini, de soldaţi car i îşi caută uni tăţ i le pierdute, ici^coleà trenuri de lux, pl ine c u ca labalâcul boierimii care nu uită să-şi ducă ou ea bonele, căţeluşi i , butoaiele de v in ş i sticlele cu şampanie , iar a lăturea de ca lea ferată, pr in noroiu şi zloată, oetele de cercetaşi, dec imate de foame şi exantematic . Aciuat întrum tren de marfă, P a u l Plopeanai trece dea lungul Moldovei ş i călăuzit de-un mi l i ţ ian , Moş-Avram, care făcea parte din acelaş reg i ment cu fratele .cercetaşului, Adrian, reuşesc să găsească unitatea, să-ş i revadă fratele şi^apoi s ă pornească m a i departe în căutarea famil ie i care se refugiase la Iaşi.
ïami l iâ , dar în l ipsa unui povăţuitor — tată l său murise în preajma răsboiului — a l u n e c ă şi el în noroiul străzii , îndemnat de sugest i i le cumnate i sale.
D-na Eleonóra, în dorinţa de a-şi vedea pe celălalt copil depe front, interveni prin rude s u s puse, c u m se obişnueşte l a noi, şi obţinu repart izarea lu i Adrian la Marele Cartier.
Viaţa curge sgomotoasă . Pe St. Lăpuş-n e a n u forfoteşte aceeaş l u m e e legantă ca şi în Bucureşt iul fericit, dinainte de răs -boiu: ofiţeri eleganţi , 1 i ede ni pudraţi , cuconiţe delicate curg ca u n şivoiu şi î n ochii tuturora citeşti setea ş i plăcerea de a trăi.
Adrian, reîntors, găseşte căminul rece, părăsit . î ş i caută ui tarea în jocul de cărţi. Pierde l a toate ocaziile, s e împrum u t ă cu procente grele şi pierde iarăş . I n saloanele D f ne i Lazaridi, sub m a s c a fericirii, se petrec dramele cele m a i îngrozitoare: Mary fuge la Colonelul Algiu, şeful lui Adrian, iar bietul Adrian, cu nervii înt inşi de grozăvii le văzute pe front, amăr î t de păcătoşenia sufletului omenesc , îşi trage un glonte de revolver în i n i m ă .
R ă m â n e o biată m a m ă sdrobită de durere, c u 'n nepoţel nevrâstnic şi u n fiu dezorientat, în pragul vieţii .
Eroul din roman este un intelectual care a intrat în răsboiu cu entuz iasm şi convingere. Curăţenia lui sufletească se loveşte da păcătoşenia celor mulţi . El vede pe profitorii răsboiului şi-şi dă seam a că a crezut într'o himeră. Dezastrul depe front, care se iveşte în curând din nepriceperea comandanţi lor, îi pietrifică sufletul.
în tors acasă , găseşte ruina: nevastă^sa îl părăseşte , desfrâul curge pe stradă; n u mai poate suporta, se s inucide.
Lectura e depr imantă . La terminarea romanului , s imţi c u m ţi se urcă u n nod în gât şi o mare a m ă r ă c i u n e ţii se aş terne în suflet.
*>
In- Calea Victoriei este redată capitala
după răsboiu — această cocină de gorc\r
c u m a numit-o Dl Iorga. Const. Lipan, magis trat din provincie ,
este avansa t şi adus Consilier de Curte în capitală. Om integru, devotat profes iuni i , este întrebuinţat de către M. d e Justiţie, Gică Elefterescu, fost coleg d e şcoală cu magis tratul , c a o unealtă pol itică, care să-d netezească minis trulu i d r u m u l spre şefia partidului .
Două procese vechi de escrocherie, u n de sunt impl icaţ i o mul ţ ime de politicanL. sunt redeschise de Const. Lipan, c a r e primeşte delegaţia de procuror a l Curţii , şi prin o puternică campanie de presă , a l imentată pe a scuns to t de Ministerul d e justiţe, a junge să s e facă temut în par tid şi să înlăture pe toţi adversarii c a r i v izau şefia.
Magistratul , care n u sesizează s c o p u rile ascunse pe care le urmăreşte Gică Elefterescu şi crede cu tărie în justiţ ie pe oare o consideră ca pe un sacerdoţiu, porneşte c u toată încrederea la lucru ş i se pregăteşte să aresteze pe Hagi-Iordan, capul bandei hoţilor, dar în acelaş timp-unul d in cei m a i cu vază dintre o a m e n i i politici şi mult imi l ionar. Dar Hagi -Iordan păstrează încă din tinereţe nişte scr ier i compromiţătoare de-ale minis tru lu i şi a-meninţă cu publicarea lor, dacă nu se-c lasează procesul pornit de proc. general . Gică Elefterescu intervine pentru clasare,, dar magis tratu l se împotriveşte . Minis trul, o adevărată canal ie , îtmcepe şantajul cel mai ordinar asupra procurorului: u n copil de-al magis tratului , Costea, s tudent: universitar, ajunsese într'un cerc t e r o rist internaţional. Urmărit de s iguranţă , e ameninţat cu arestarea, iar tatăl său e pus în alternativă: sau cedează şi clasează procesul, sau îşi trimite s ingur copilul la Jilava. Tatăl, înfrânt, cedează ca să-şi salveze copilul.
In această dramă sumbră, e înfăţ işată admirabi l coaliţ ia celor răi — a celor mulţi — împotriva celor cinstiţi . I n ro m a n intră o întreagă lume din toate p ă turile sociale a le capitalei , descrisă d e autor cu o m â n ă de maestru : z iar iş t i .
mercenari de-ai ccaidediului), fără de nici o credinţă ş i conrupţi p â n ă î n m ă d u v a oaselor, art işt i demoral izaţ i şi decăzuţi, l iteraţi egoiştii şi perverşi, boieri fal iţ i ş i morifinomaini, t ineret conrupt şi fără caracter, o întreagă vermină putredă şi r ă u mirositoare.
Cele 22 de personagi i , care defiliează în acest r o m a n , privite m a i deaproape ne redau capitala într'o culoare cenuşie, pre-vesititoarea morţi i .
Să-i l u ă m pe rând: Const. Lipan, magis trat integru, venit
din provincie, este înfrânt şi sdrobit su fleteşte de practici le polit icianiste din capitală.
Copiii lui: Costea, u n biet revoltat al societăţii , u n nihi l i s t c u cazier l a s iguranţa generală.
Sabina, o fetiţă curată ca u n crin, în t impul unu i s o m n provocat de morfină, este batjocorită de fiul lui Hagir lorgan şi se sinucide.
Aniie, fata cea mai mare , măr i ta tă din interes cu u n magis trat mediocru, îşi înşeală bărbatul.
Nelu, cel m a i mic copil, sportman şi secătură entuziastă, cunoaş te toate mărcile automobilelor şi erarhizează societatea după aceste mărci .
Mirele Alcaz şi Ion Ozun, jurnalişti , mercenari a i condeiului şi cronicari a i scandatelor mondene .
Bică Tdmesou, actor — f a n f a r o n , min cinos şi pl in de datorii, se m u t ă în fiecare l u n ă şi nu plăteşte nic iodată chir ia; trăieşte din împrumutur i şi expediente.
Sonia Viişoreanu, art istă , 'trebuie s ă se prostitueze cu întreg personalul administrativ al teatrului c a să poată obţine roluri de-a d o u a m â n ă .
Leon Mătăsaru, poet de geniu, dar chinuit de n imicn ic ia vieţii şi răutatea oamenilor, s e a r u n c ă în desfrâu ş i beţie până la animal i tate .
Prinţul Muşat, morf inoman. Gică Eleftenescu, min i s tru parvenit ,
l ichea şi şantazist . Lulu, Lili, Lala, nepoatele ministrului ,
t ipuri excentrice, care dansează tango
cu ţ igareta în g u r ă ş i pract ică iubirea din Lesbos oa să se dispenseze de a bărbaţilor.
Niki , băiatul lui, deasemenea o secătură beţivă, care batjocoreşte, p l in de boli venerice, pe Sabina în t impul s o m nului .
Viorica, fata lu i Hagi-Iordan, o decăzută ş i o cocainomană.
Searlat Bosie curtezan, peşte şi cartofor.
Teofil Sterin, scri i tor celebru, preş. a l Academiei , obed, egoist şi mizantrop.
După lectura acestui roman , suf letul ţi se posomorăşte şi o întrebare chinuitoare ţi s e înfige în creier: V a p u t e a n e a m u l acesta s ă iasă la l iman , dacă cap i ta la ţări i este p l ină de specimenele arătate?
Iată deci, l i teratura de după răshoiu, descri ind societatea r o m â n e a s c ă cu a t â t a brutalitate, încât ţi s e r idică părul m ă ciucă.
Trebuie s ă n e p u n e m întrebarea d a c ă va putea această l i teratură s ă trezească în sufletul cit itorului ide i frumoase, s ă hrănească generaţi i le t inere cu u n idea l al vieţii , a şa c u m a făcut-o l i teratura de-acum 25 de ani .
In special învăţătorul , acel tânăr trim i s la vârs ta de 20 de a n i să ridice u n sat necăjit , va putea s ă scoată d i n această l i teratură neagră — sensul act iv i tăţ i i lui , s ensu l sforţărilor lui pentru scoaterea la lumină a mii lor de analfabeţi daţi Iui spre grije şi orientare? Va putea e l s ă pr imească din aceas tă l i teratură u n rea-z im sufletesc, care să- l înpinteneze l a l u cru, să-i oţetească voinţa, să- i facă să iubească aceas tă carieră spinoasă?
Nici o l egătură — deocamdată — între l i teratură şi educaţie , ci d impotrivă o duşmănie ireductibilă. Aproape toate operele literare, de după răsboiu, n 'au nici o l egătură cu preocupările noastre educative.
Toate personagi i le sunt l ipsite de orice caracter, şi dacă se iveşte ici-coleà câte
u n exemplar a les , societatea î l conrupe şi-1 aruncă în mocir la colectivităţi i . Toate aşezăminte le pe care se sprij ină u n stat s u n t viciate: fami l ia este u n fel de societate oomericializată: fără credinţă şi fără pudoare, biserica u n azi l pentru infirmi ş i bătrâni; generaţ ia t â n ă r ă este M-ber-icugetătoare, şcoala, magis tratura , arm a t a ş i adminis traţ ia viciate de polit ician i s m şi conrupte p â n ă în m ă d u v a oaselor.
E deajuns să v ă gândiţi , pe lângă cele 2 opere pe care l e -am pomenit , la: Roşu, galben şi albastru, Corijent la limba română de I. Minulescu; Hdrdăul lui Satan de E. Todie, In cetatea idealului ş i Flamura Roşie d e Teodorescu; întunecare de C. Petreseu; Diplomatul, Tăbacarul şi Actriţa de Ardeleanu; Ne cheamă pământul şi Oamenii din lună de M. Sadovea-nu, etc. ^
Ce-i de făcut ? ! Educatorul trebuie s ă citească. Scrii
torul n u poate fi oprit delà scris; aceas ta este meser ia lui. Să pr iv im deci aceste opere ca pe niş te scrieri satiricei, care bi-ciuiesc — întocmai c u m făceau în secolul trecut fabulele — urîtele moravur i care s'au încuibat î n rânduri le societăţ i i noastre şi ne servesc nouă, educatorilor, mostre de uriciune suf letească — foarte des exagerate — dându-ne în ace laş t imp şi îndemnul de-a munc i cu râvnă pentru înlăturarea tuturor slăbiciunilor. Cele care n u ne d a u aces t îndemn, trebuiesc evitate ca pe florile cu corola bogată, dar fără parfum.
P e t inerii învăţători de astăz i i-aş compara cu nişte .palmieri din Sahara. In pust iul ace la înt ins , cu soarele arzător, care tăbăceşte pielea dobitoacelor şi a oamenilor, c ine poate s ă înţe leagă de unde î ş i trage seva aces t arbore ş i pr in ce m i n u n e poate să-şi r idice o coroană aşa de bogată? Rădăcini le străbat adânc ta n i s ip şi d in straturile umede îş i culege hrana, iese apoi la suprafaţă în băta ia vântului , cheamă privirea călătorului însetat şi adăposteşte caravana obosită.
Pe înt insul pust iu al vieţi i noastre sociale, aşa c u m îl prezintă scrierile de după răsboiu, învăţătorul să-şi adâncească rădăcini le suf letului s ă u în solul m ă n o s a l trecutului cinsMt $i plin de o-menie. De-acolo, d in scrierile vechi: Emi-nescu, Creangă, Maiorescii, Odobeseu, Vlăhuţă, Cerna, Iasif, Goga ş i a l ţ i i mul ţ i să soarbă puterea de v ia ţă ş i s ă i a s ă l a suprafaţă ca tânăr palmier care îş i întinde robust frunzele ta bătaia vântului .
Cei 40.000 de învăţători a i ţării pot credà tot a tâ tea oaze de verdeaţă .resfirate pe înt insul p u s t i u a l vieţi i noastre sociale. De-acolo se vor r idica eroii vi itorului, cari vor forma preocupările romancierilor de mâine . Ei vor fi soldaţi credincioşi, puş i în s lu jba u n u i ideal de înţelegător patriot ism şi ne înt inată umanitate . P r i n m u n c a noastră s ă le d ă m deci scriitorilor acest mater ia l nou , sfinţit prim truda şi prin avântu l nostru de educatori !
NICOLAE NISTOR. revizor şcolar.
IN AJUN DE EXAMEN. •
intredeschid încetişor pleoapele ş i 4 spionez. In -pătucul lui , cu mani l e în lănţuite pe genunchi , s e gândeşte . Din când
*) Din vo lumaşul d e schiţe: ŢUCU {editura „Scrisul Românesc", i e i 40). Recom a n d ă m aceas tă carte pentru bibliotecile şcolara.
ta când m i ş c ă buzele, d a t i n ă capul ori dă din umeri . P e n d u l a bate 3%.
—• Ce, n'ai dormit , tatule? Tresare, desface mani l e şi-mi zâmbeşte
încurcat . — N'am putut dormi tăticule. — Şi eenaii făcut tot t impul? — M'am gândi t ş i eu .
— Te-ai gândit?! L a ce măi? — L a examen, l a cenai vrea? Răsuceşte capul; oftează. — N u te m a i gândi , m ă i prostule ! . , .
In cinci minute o să fie gata tot examenul !
Dă uşor d i n cap; s e m n că n u e prea convins.
— b e c e ad ică să-ţ i file teamă, c â n d ştii bine l a toate?
— Mergi s i t u e u mine , tăticule? — Sigur c 'iam s ă m e r g ! N u ţ i -am pro
m i s ? — Tăticule ? — Ce m a i vrei? — Cu d o m n u Băjescu o s ă dau exa
men ? — Cu d â n s u l . . . ţ i -am m a i spus-o doar! — B i a i e . . . — Dar dece m ă tot întrebi? — Fiin'că eu n u vreau să dau cu el ! — N u u ? . . . Dar c u cine^ai vrea mătă -
l u ţ ă ? — Cu d- ra Mărăcineanu, — Şi pentruce m ă rog ? — Mi-a spue băieţii că l e dă bomboane
spirtoase şi-i învaţă cântece frumoase. — D o m n u Băjescu mu le dă? — N u u . . . le dă n u m a i l a pa lmă cu
nudlaua ! Tuşesc î n sec ca să-mi ascund zâmbetul.
— Tăticule, e u a m s ă dau premiu cu cunună ?
— Copiii oare n u urmează la şcoală nu ia/u.
— N u dau de fel ? ! —" Nu. — Mironel adică s ă ia premiu şi eu nu? — La a n u l te duci Ia şcoală şa-atuncî
o s ă ied. — Dece n u m'ad dat s'acu, tăticule, c a
să i a u premiu? — Când a u fost a t â t e a bolii, c u m e r a m
să te dau, m ă i tată? — ? — La a n u însă îţ i făgăduesc că te dau...
iaca, zdtc zău c'o să te dau ! — La d-ra Mărăcineanu? — La d-ra Mărăc ineanu, poft im! — Zi p e onoarea ta, tăt icule!
— Pe onoarea mea , dragul tat i i l Aşezat pe m a r g i n e a patului , pnivind
distrat pe fereastră şi dând înteţ i t d in picioare, se gândeşte .
— Dacă n u poţ i dormi, totule, m a i joacă-te şi t u . . . vezi c'am p u s pe birou nişte revis te colorate . . . a u chipuri foarte frumoase !
Tace şi n u se mişcă. —• Vrei să ţi le-aduc aici? — E u m'aşi duce niţel în curtea bi
sericii . . . — P e căldura asta? Ce, vrei să-ţi v ină
r ă u ? —• Nu-d aşa de oald, tă t i cu le ! . . , Ţi se pare ţie că eşt i c u p i j a m a u a
g r o a s ă . . . —" Ba-i ca ld tare, dragul tat i i ! — P'ormă hat° ş'oieacă de v â n t . . . .
s traşnic s'ar m a i înă l ţa aou s m e u l ! — Ei, hai , du- te -atunci d a r s ă n u s ta i
prea mult . — N u m a i u n pic! ' — Fereş te4e de soare ! — Las' tăticule, ce, sunt copi l m i c ? Trebuie s ă fi trecut cu totul oa l a u n
ceas ; poate şii m a i bine. Absorbit de aranjarea cărţilor, aduse
de d imineaţă de là legătorie, u i t a s e m c u totul de b ă i a t Deodată a u d de vizavi, din curtea bisericii , u n răcnet şi văittă-turi :
— Au !'. . . Aoleu, n a s u l . . . n a s u l m e u . . . mor ! ™
Tremurând tot, m ă trudesc se deschid de zor fereastra.
In aceiaş i clipă însă, a u d des luş i t o în jurătură "neaoşă. Costel .al m e u , pr in urmare, ştie şi s ă 'njure. Iată, încă o regulă fără excepţie !
Ţinândn-ş î nasu l cu a m â n d o u ă m a n i l e şi p l â n g â n d cu hohote, tocmai trece drumul.
Cu toate că e frânt din mij loc şi s e fereşte, totuşi sângele i i p icură într 'una pe bluză; bluza c u care va da e x a m e n mâine !
H spăl bine. î l aşez în pătucul lui ş foni t rag u n scaun aproape. Dupăce se m a i potoleşte îl Sau l a descusut.
— Deoe n u te fereşti, dragul tatii? Ai ui tat c u m a i căzut depe bicicletă, de era să-ţi rupi nasul?
— A c u m a n'am căzut. — Nuiu? Dar cum s'a n tâmpla t atunci ? — M'a izbit Mircea. — Cum te^a izbit? — Ne jucam, tăt icule , de-a ascunse lea ,
şi el m'a lovit r ă u peste nas . — N'o fi vrut cred. — O fi vrut, n'o fi vrut, da' ni'o l o v i t . . .
as*a-i ! — Aşa s e 'ntâmplă l a j o c . . . d e ce nu
te-ai ferit şi t u ? — Eu a m spus m ă m i c ă i s ă n u m a i m ă
joc ou M i r c e a . . . d u m n e a e i nu, că nu-i frumos, că ce-o să ziică tant i F l o r i c a . . .
— Şi c a oe n u vrei s ă te m a i joci cu Mircea?
Tace, oftează; tresare odată tot. — Dece, m ă i tatule? — Fi'n'eă-i m a i m i c decât mine . . . — E n u m a i c'un an m a i m i c ! — Şi p'ormă face n u m a i prostii ! — Par'că t u eşti m a i b r e a z . . . — D a c a i şti oe face ! . . . Tiii ! —• Ei, c a m ce face? — Moi bine e u - ţ i epun.... dă-1 naibei!....
Să mi-4 spui m ă m i c ă i că l -am drăcuit , a u z i ?
— N u te spui , bine, dar zitmi ce fel de prosti i face Mircea?
— Tăticule, a m să- ţ i povestesc n u m a i u n a . . . o s ă te saturi !
— Bine , u n a fie. — Odată tant i Florica a v e a musaf ir i
mulţ i . Mircea intră î n isaJon, m u r d a r şi cu 'n că ţe luş găs i t pe s t r a d ă . . . o jigodie de căţel, tăt icule dragă ! . . . 0 poci tanie !
N u zice bonjur, ori s ă r u t m â n a , pune căţelu p'un fotei ş H spune l u i t an t i Florica :
„Măicuţo, ui te ce căţe l frumos a m găs i t eu! Ia vezi m a t a l e ce scrie sub coadă, c ă n u şt iu ce mume să-i p u n !"
P r i n d a râde. P e m ă s u r ă oe m ă gândesc la scana, mi se 'nte ţeş te râsul .
— Haide, închMe ni ţe luş ochii! întorc înadins capul ş i m ă trudesc s ă
n u fac egomot . - -, i » ^ -
— Tăticule I — Cum, n'ai adormit încă? — Tăticule, deoe n 'am dat e x a m e n a s
tăzi ? — Mâine o s ă da i s i g u r . . . h a i închide
ochişor i i . , . . m ă c a r o jumătate de ceas să aţipeşti !
De trei ori p â n ă a c u m s'a a m â n a t examenul .
De grijă n u m a i m ă n â n c ă ş i n u doarme ca lumea . De s'ar termina odată, Doamne !
— Tată ! — Ce mai e aou ? — Cum se c h i a m ă apa ceia mare? — Care apă, m ă i ? — Peste oare-a sburat o zi şi-o noapte
„arioplanu". — Aha ! . . . Óceániul Atlantic, tăticule. — Atlantic ! ? — Da, da, Atlantic. —• Şi c u m , tăt icule , o zi şi-o noapte a
trebuit să sboare ? — O zi şi-o noapte, da, că- i lată. — Intr'una? — Intr'una. — Eu n u cred as ta ! — Şi dece m ă rog, n u crezi? — Cum, fără s ă m ă n â n c e omu? — Fără. — Fără s ă doarmă? — Fără. Se opreşte, zâmbeşte şiret, apoi întoarce
uşor capul. — Fără să facăă . . . pipi ? — Mă hoţule, m ă ! Haide, închide ochi i ocu ! A adormit într'un târziu. S o m n agitat
însă. Se 'mtaarce c â n d pe-o parte, când pe alta; tresare, geme, vorbeşte. U n ţ ipăt scurt, tăios, de -am îngheţat .
— Ce-i tată , ce-i? — Tăticule ! Tăticule ! — Ce-i, pentru Dumnezeu ? — Tăticule, e>u a m visat pe draeu ! —Fii cuminte , dragul tat i i ! -— Zău că l -am visat, zău ! Are pirivirea a iur i tă şi tremură. H şterg
binişor de sudoare, î i pr ind mânuţe le în
dreapta mea , iar ou s t â n g a îl m â n g â i uşor pe frunte.
încep să-,i înşir verzi şi uscate p â n ă se m a i l inişteşte ceva.
— Şi c u m era dracul, prostul tatii , pros t?
— Ca o p is ică mare, neagră. — Şi ce făcea, m ă i fricosule ? — Uite, s tă tea co lo pe sobă ş i s e strâm
ba l a m i n e — Zău măi? — De câte ori deschidea gura, ieşea
fum şi f lacără ! Ochii erau c a două faruri ! ! . . . Zău tăt icule , zău !
Cu c h i u cu v a i l -am l iniş t i t ş i adormit . Mă trag binişor de tot die l â n g ă dânsul , ca n u cumva să -1 trezesc. A c u m doarme profund. Sudoarea î i îmbrobonează fruntea. Când şi c â n d m a i tresare, g e m e ori oftează.
P r i m a grijă mare , grija examenului , te-ia 'încercat, dragul tati i ; c ine ştie ce griji şi cumpene, te-or fi aş teptând şi pe t ine în v ia ţă !
Te-oi putea oare călăuzi şi căl i a ş a cum trebue?
ION DONGOROZI.
C r o n i c a . f EMANÜIL EREMIE. Invăţător imea
din Cluj a avut durerea s ă p iardă pe unul dintre cei m a i harn ic i ş i pricepuţi tovarăşi de m u n c ă . Cine a văzut şcoa la condusă de Bmanui l Eremie şina dat seam a că aces t o m a v e à cultul datoriei ş i înţelegea s ă servească c u tot devotamentul inst i tuţ ia p e care o conducea.
Emianui! Enamie a părăs i t prea devreme locui de c inste oare i se încredinţase. Cei 20 d e lani d e servic iu însă , închinaţ i şcoalei româneşt i , a u fost pentru el prilej: suf ic ient ca s ă amate toată priceperea şi toată dragostea pentru cariera pe care o îmbrăţ işase .
In p r i m a decadă d e v iaţă şcolară, după Unire, el a Jiuiat parte l a toate luptele dăscăleşti , servind c u sinicieiritate şi) desin-tenesare inst i tuţ i i le învăţătoreşt i .
Dornic ide perfecţionare,, dupăce a a j u n s în fruntea şcoale i pr imare Nr. 5 d i n Cluj, n u a încetat s ă se cult ive, d â n d dovada adeseori, î n revistele dăscăleşt i , de această s tăruinţă . In colaboarre cu alţii colegi, a publicat u n m a n u a l de Geografie şi trei m a n u a l e de Aritmetică pentru şcoala pr imară.
Munca grea, d in şcoală şi în an i i d in u r m ă boala nemi loasă , care i^a curmat firul vieţii, l^au Împiedecat s ă lucreze şi
m a i mul t pe terenul l iterar. Şi acest puţin însă, ni -1 a ra tă c a pe u n învăţător oare n u priveşte şcoa la n u m a i ca o m e serie, ci ca u n apostolat , căru ia i-a dedicat toată puterea s a de m u n c ă .
Conducătorii aceste i Reviste regretă s incer pierderea lu i prematură.
* REVISTELE JUDEŢENE. Redactate d e
Revizorii şcolari ş i de condcuătorii Asociaţiilor judeţene, a u menirea s ă s u s ţ i n ă l u p t a pentru Asociaţie şi s ă răspândească cunoştinţe generale şi pedagogice printre învăţători i din judeţ.
Conducători i acestor reviste mer i tă u n cuvânt de laudă, căci orice m u n c ă intelectuală, .pusă î n s lujba şcoalei şi a culturi i româneşt i , trebuie încurajată. Noi cu noaş tem însă d i n experienţă cât es te de grea susţ inerea mater ia lă a luneî reviste, şi ică în vremuri le d e astăzi , c â n d învăţătorii n u a u luat flerurile pe 4—5 lumii, foarte greu pot s ă se achi te de o obligaţie atât de e lementară de a a v e a o revistă, două, de specialitate.
Ceeace a m dori însă s ă subl iniem, c a o recomandare prietenească,, a r f i ca fiecare din aceste reviste s ă aibă u n program de activitate adaptat nevoilor şcolare a le judeţului. In fiecare judeţ există chest iuni
specifice, care trebuie eă găsească loc î n coloanele revistei judeţene. Tot acolo v a trebui să se publice studi i despre evoluţ ia a n u a l ă a învăţământulu i , pentru oa cercetătorul ide mâ ine a l s i tuaţ ie i î n v ă ţ ă m â n tulu i să a ibă mater ia l documentar suficient, c a s ă poată reda în l in i i larg i icoan a învăţământu lu i ş i a culturii d i n ace l judeţ. ' Când în fiecare revistă judeţeană se va pune problema şcolară din punct de vedere a l intereselor looale, a tunc i revis ta va deveni u n organ de îndrumare , care cu vremea va putea s ch imba înfăţ işarea învăţământu lu i s i mental i tatea învăţătorilor î n ce priveşte felul de predare a l diferitelor cunoşt inţe ş i rostul lor în ac t ivitatea şcolară ş i socială .
F ă c â n d aceste constatări , nu u r m ă r i m al tceva .decât s ă v e n i m î n ajutorul şcoalei, deschizând conducătorilor revistelor dăs căleşti nouî perspective în domeniul problemelor şcolare. (C. I.)
NU SE. MAI ŢIN EXAMENE DE ÎNAINTARE PENTRU ÎNVĂŢĂTORI. Ministerul Instrucţ iuni i , î n u r m a aviizului contenciosului său , a hotărît s ă desfiinţeze examenul de înaintare l a gr. II pentru învăţători i cărora M s'a făcut inspecţ ia specială.
I n viitor, înaintarea învăţători lor se v a face pr in acordarea „Meritului cultural".
învăţători lor cărora l i s'a făcut in specţia spec ia lă şd au! ifost admiş i l a
- examenul de înaintare, l i se va ţ ine în s eamă rezultatul aceste i inspecţii . Ei trebuie să înainteze însă Ministerului pr in organele de canitrod, ca s ă poată obţine recompensa „Mieriiul cultural" şi câte u n m e m o r i u a s u p r a îmtregei lor act ivităţ i extras colare.
ZIUA SĂDIRII POMILOR. Cu prilejul mari lor inundaţ i i d in ţară, s'a constatat că într'o mare măsură , ele s'ar datori şi defrişării pădurilor.
Ministerul Instrucţiunii , de acord cu Ministerul de Domenii , a hotărât ea, anul
• acesta, s ă se dea o deosebită extindere
plantări i copacilor. In consecinţă Ministerul Instrucţ iuni i
a tr imis tuturor şcolilor o circulară, prin care le cere să i a contact c u organele ocoalelor si lvice, cu ocazia zilei destinată plantări i pomilor.
Această zi se va f ixa de comun acord c u si lvicultorii . Fiecare ş coa lă îş i va form a -plantaţ ia proprie, pe care o v a îngriji cu şcolari i .
Afară de aceasta , şcoalele vor lucra l a plantări i cu p la tă pe terenuri le fixate de ocoalele si lvice. La .aceste lucrări vor part ic ipa n u m a i elevii d in c lase le a V^a, a VT-a şi a VH-a ale cursurilor compl imentare. P la ta s e v a face de ocoale. U n sfert sau o jumătate d i n .aceşti bani se vor afecta comitetelor şcolare, iar restul v a fi distribuit şcolarilor .cari a u lucrat l a
plantaţi i .
DIM IS ION ARE A ÎNVĂŢĂTORILOR. Considerarea ca demis ionat pentru ab-sentarea nemot iva tă de là post a u n u i funcţ ionar stabil s a u inamovibi l , constitue în realitate o m ă s u r ă discipl inară, echivalând cu punerea în disponibil i tate a funcţ ionarului pentru abater! delà datorie. P r i n Urmare o atare m ă s u r ă n u poate fi lua tă de autoritatea superioară de cât după o prealabi lă judecată a Co-mis iunei discipl inare, inst i tui tă de lege. (Cas. II. 837 din 10 Aprilie 1925 P. S. 1925, pg. 283).
GRADAŢIA DE MERIT. Comfeia pentru acordarea gradaţi i lor de merit cultural ale învăţătorilor s'a întruni t ieri la Ministerul Instrucţiuni i . Comisia s'a ocupat c u acordarea acestor gradaţi i învăţătorilor cari. după vechea lege, trebuiau să se prezinte l a examenul de înaintare gr. II şi celor cari trebuiau s ă fie îna intaţi gr. I.
DEFINITIVAREA ÎNVĂŢĂTORILOR. In conformitate cu legea privitoare l a acordarea gradaţi i lor de merit cultural. Ministerul Instrucţiuni i a luat dispozi-ţ iuni să se întocmească tablouri c ü învă-
tătorii cărora urinează să M se recunoască leafa de învăţător definitiv, pe 1 Ianuarie 1933.
Ministerul Instrucţ iuni i a întocmit u n tablou al învăţătorilor cari n u s'au prezentat, efectiv, de trei ori l a examenul de definitivat, mot ivând neprezentarea cu 'certificat medica l s a u dovedind c ă a u avut concedii în t impul examenului .
Toţi învăţători i d i n aceas tă categorie a u fost menţ inuţ i î n învăţământ .
ÎNVĂŢĂTORII?UPERORI. învăţători i cărora Ii s'a acordat titlul de „învăţător superior" îşi păstrează gradele p e care le-au avut în învă ţământu l primar. Faţă de colegii lor, ei au precădere n u m a i l a numiri le de directorii, î n funcţ iuni le ad-ministrativie ş i de control şcolar şi pot s ă predea l a clasele V—VII primare.
UNIREA BASARABIEI. La 9 Aprilie a. c. s'au împl in i t 14 a n i de là proc lamarea urnirii Basarabiei cu P a t r i a m a m ă .
Regele Ferdinand I, după ce i s'a co
municat ac tu l unirii , a răspuns Sfatului Ţării prin următoarea te legramă: '
„Cu o adâncă emoţie ş i ou i n i m a p l ină de bucurie a m pr imit ştirea despre spontanul act ce s'a săvârşit l a Chiş inău.
Sent imentul naţ ional ce s e deşteaptă atât de puternic în t impul din u r m ă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut, a pr imit prin votul înălţător a l Sfatului Ţării o so lemnă af irmare.
U n vis frumos s'a înfăptuit . Din suflet m u l ţ u m e s c bunulu i D u m n e
zeu, cg, mi^a dat în zile de restrişte, s ă văd după o s u t ă de a n i pe fraţi i hasara-beni venind iarăş la Pâtr ia -mamă. Aduc prinosul m e u de că lduroase mul ţumir i Domnii lor Voastre şi Sfatului Ţării, a căru i patriotică sforţare a fost încoronată de succes .
In aceste m o m e n t e so lemne şi înăl ţătoare pentru patrie, de aci îna inte com u n ă , Vă tritoit l a toţi cetăţeni i din Basarabia de peste Prut regescul m e u salut , înconjurându-vă c u aeeeaş i n i m ă caldă şi iubire părintească".
C ă r ţ i , R e v i s t e . M. SASU: învăţământul primar din ju
deţul Alba' 1919*—4930. In această pr imă fasoicolă dl S a s u se ocupă de învăţământul pr imar d i n judeţul Alba sub s tăpâni rea s t ră ină ş i de şcoli le aflate to 1919.
I n cele 80 pag . a l e acestei broşuri^ se găsesc date foarte importante pentru cunoaşterea 'trecutului apropiat , referitoare la învăţământu l d i n aces t judeţ.
N u p u t e m decât s ă fe l ic i tăm pe dl M. Sasu pentru aceas tă lucrare, dor indmi ca s'o poată t ermina cât m a i curând, căci în calitate de revizor şcolar a l judeţului Alba a a v u t î n cei 10 a n i de activitate rol î n s e m n a t în desvoltaraa î n v ă ţ ă m â n tului românesc .
î n d e m n ă m şi pe ceilalţi revizori s ă a-dune ş i s ă 'publice materialul ce a u despre s i tuaţ ia învăţământu lu i din judeţul lor.
REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI. An. XX, Nr. 1—2, pe Ianuar.— Febr. 1932, aduce larticole s e m n a t e de d l Gh. Antonescu: Orientarea pedagog ică a şcoalei româneşt i ; 1. Gabrea: S tat i s t i ca şi polit ica şcolară şi alte art icole d e s e a m ă . Mai r e m a r c ă m articolul d 4 u i I. Săvă-nescu, inst i tutor i a Iaşi, care publ ică u n articol despre: Decadenţa î n v ă ţ ă m â n t u l u i primar. Cele constatate de d l Săvănescu, a tâ t în ce priveşte s i tuaţ ia mater ia lă a şcoalelor, cât şi controlul învăţămânitului , din păcate, sunt adevărate . Dacă n u s e vor lua măsur i pentru curmarea acestor rele, învăţământu l pr imar v a r ă m â n e o s i m p l ă fiicţitune.
VIAŢA ŞCOLARĂ. An. IX. Nr. 4, April ie 1932, Satu-Mare. Dl Barm Pop publ ică Note pe marginea programei analitice.
OBSERVATORUL SOCIAL-ECONOMIC, An. I. Nr. 2—4. Dl \Dr. Gh. Moroiarm, Rectorul Academiei Comerciale din Cluj, î m preună cu profesorii acestea. I n s t i t u t e publică aceas tă revistă de studi i şi a n chete social-economice cu scopul d e a lămuri opinie i publ ice a tâ tea probleme oare f rământă as tăz i în treagă lumea .
Din n u m ă r u l acesta, care are vreo 300 die pagini , reţinem, s tudiu l d-lui Dr. I. Popa, despre: Industria, casnică a l emnul u i d in Munţii Apuseni .
ŞCOALA NOASTRĂ, No. 3 (Zalău), redactată de Dl D. Mărgineunu, este cea m a i veche revistă judeţeană şi cea m a i bogată în mater ia l local .
ŞCOALA Şl VIAŢA. Revista Asoc. G-le a învăţători lor d i n România . An. III. Nr. 1 . Are ort. de s e a m ă scr ise de d-nii S. Mehedinţi, I. Simanesm, Gh. Bogdan-Duică, D. Teodosiu, D. Toré. Reţ inem îndeosebi art. d-lui S. Mehedinţ i despre Sanderson, a cărui activitate o m relevat-o şi n o i ântr'un art icol publicat în revista noastră.
TRIBUNA COOPERAŢIEI ARDELENE. An. I I I . Nr. 1—2. Revista aceasta , condusă cu m u l t ă pricepere d e d l Prof. Dr. V. tinga, a re u n rol deosebit d e important în pregătirea terenului pentru t â n ă r a cooperaţie (românească dim Ardeal. P e l â n g ă articole de doctaină, î n p a g i n i l e e i învăţători i găsesc foarte imnlte s faturi c u privire l a rolul lor de cooperatori. U n colaborator d e s e a m ă al aceste i reviste este şi Dl Dr. Gh. Dragos, pe care î l c u noaşteţ i din paginiUe revistei noastre.
TRAIAN GH. ZAHAR1A, Belgia (Bib. Cunoşti, folositoare, Ser. C. Nr. 36), l e i 5. In a c e s t n u m ă r s e d ă o succ intă privire a supra acestei ţări, p e oare sub diferite forme vo im să o i m i t ă m ş i noi, fi ind
mândr i când n i s e s p u n e c ă R o m â n i a este o Belgie a Orientului. Citind aceas tă broşurică, ne p u t e m d a s e a m a c ă a v e m tocă de parcurs o ca le l u n g ă p â n ă s ă a-j u n g e m l a forme de v iaţă de stat , econom i c ă şi industr ia lă ipe oare le-a a j u n s a-ceastă ţărişoară.
2. LUP AŞ, Anastasia Şagutna (Bib. Cunoşt inţe folositoare, Ser, C. Nr. 38), le i 5. Dl Lupaş , i s toriograful act iv i tăţ i i marelu i mitropol i t Şaguna , descrie în aceas tă broşură v iaţa Anastas ie i Şagmnaj care din frageda pruncie a săd i t î n sufletul f iului său , Andrei, sent imente a t â t de frumoase ş i 1-a sa lvat pentru biserica s trămoşească , a căru i îndrumător a devenit m a i târziu.
V. CIUREA, Vechiul ţinut al Sucevei (Bib. Gunoşt. folositoare, Ser. C. Nr. 29), i e i 5. — I n aceas tă broşurică se descrie ţ inutul fostei capitale a Moldovei pe t impul lu i Ştefan ce l Mare. Fiecare învăţător trebuie s ă ştie povest i elevilor cât m a i m u l t despre aceas tă cetate, d i n care por-n i a u porunci le de apărare a r o m â n i s m u lui . Cetatea Suceava ş i ţ inutul ei nu trebuie s ă r ă m â n e în m i n t e a elevilor num a i u n s implu n u m e şi u n ioc pe hartă, c i o i coană v iu colorată, care s ă le excite dragostea pentru acel ţ inut ş i ace le vrem u r i
Dr. 1. LEPŞ1, Marea Neagră (Bib. Cunoşt inţe folositoare, Ser. C. Nr. 40), lei 8. In .cele 32 p a g i n i s e descrie c u m s'a form a t Marea Neagră , despre vieţuitoarele d i n aceas tă mare , Insu la Şerpilor ş i în s e m n ă t a t e a măr i i pentru ţara noastră . Dnul Lepşi este u n special ist; c u toate acestea , povesteşte lucrur i folositoare pe înţelesul tuturor. învăţător i i pot uti l iza cu mul t folos cunoşt inţe le d i n această broşurică.
. • (C. IENCICA.)
C a r n e t u l A d m i n i s t r a ţ i e i . A u plătit a b o n a m e n t e l e
Din oraşul şi jud. Cluj : Dr. Pave l Roşea, prof. Acad. Comercială; Dr. Francesco Anelli, lector lu-niv.; Maior Aramă loian; Pant . Macavei; Vasi le Macavei; A. Tămăşaai; Atanas ia Raţ iu; Munteanu S imion; Munteanu loan; Maria Tudo-•rache; August in P o p ; Andrei Dézei.
Din jud. Alba : El. Tătara; Veturia Groza; Scoate; pr imară — Sebeş. Din jud. Näsäud : Dionis ie Maior,, dir . şc. normale . •Din jud. Sălaj : I. Vlaiou; Valeria Lazăr; Teodor Jugariu. Din jud. Târnava-Mare : Maria Dumitriu. Din jud. Caras : Al. Dinu. Din jud. Sibiu : Prof. Victor Lazăr; Nuţ i B á n é i n . :Din jud. Braşov : Szórády Roza; Luca Savu; Elena Taroş. Din jud. Turda : Emil Poruţ iu; Gh. Metea; I. Katona; M. Aitay; Ersijáa Bordán. Din Bucureşti. : Fel ic ia Anastaisiu; Mitica Godrescu.
aoaaaa
D o m n i i a b o n a ţ i , c a r i a u d e f ă c u t î n t â m p i n ă r i în c e p r i v e ş t e e x p e d l r e a r e v i s t e i f s c h i m b ä r i d e a d r e s e , n u m e r e l i p s ă , etic.) s u n t rugaţ i s ă s e a d r e s e z e diui D . G o g g , S t r . R o m a 2 8 Ciul.
ü u g ä m p e a b o n a ţ i s ă b i n e v o i a s c ă a n e t r imi te a b o n a m e n t u L
P a g i n ă r e z e r v a t ă p e n t r u c o m u n i c ă r i l e A d m i n i s t r a ţ i e i r e v i s t e i ş i r e c l a m e .
i*mmmmî i>&mm<mm<i i>mmsmm«i i*mmsmmi immmmsBi - ^ ^ h n Comandaţi-vă cărţile, registrele, rechizitele şcolare şi de cancelarie
de là
Librăria R. €iofle^ Cluj S t r a d a U n i T e r 8 i t ă ţ i i 3
La toate comenzile acordă 20°/ 0
rabat. C e r e ţ i c a t a l o g u l !
î**MRw*5i»SaSî5S st Í'JWÍííHíSSSS W*? **W,i«8MÎSSS38KWt î'MiîMÏÏMMSsSS&Vî íMWBSBBSSÍBWP*! î«AWW8KΫSSfl9MB.**Î pmsB y y »W< iiáji 4»' 'Ilin ~ "mim " nai l i i i 1 * 1 1 ' mi ui ' ty'~'^i~UV ' <tk>< ~ iii " N>' " m< '•>» iii" llir^iimiiiiMilMHiiiiaLiiiiHiMiiHiiUí^ft.iiim»ÍB itHiminaJMiuiiiimW 11 iiiMiMrt#Iuium>raHiUfflafc«Mi^Hmiar«iiimii11h^^
Constantin Iencica Luminătorii satelor (antologie) Lei 30 însemnările unui învăţător Lei SO
S e p o t c e r e d e l à R e d a c ţ i a r e v i s t e i