SUB PATRONAJUL MINISTERULUI EDUCATIEI SI CERCETARII INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE PENTRU CHIMIE SI PETROCHIMIE - ICECHIM organizează Simpozionul internaţional PRIORITATILE CHIMIEI PENTRU O DEZVOLTARE DURABILA Bucureşti, 20-21 octombrie 2005 REZUMATELE LUCRǍRILOR SPONSORI ABL & E-JASCO ROMANIA COMERT SI SERVICII S.R.L.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
SUB PATRONAJUL
MINISTERULUI EDUCATIEI SI CERCETARII
INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU CHIMIE SI PETROCHIMIE -
ICECHIM
organizează
Simpozionul internaţional
PRIORITATILE CHIMIEI PENTRU O
DEZVOLTARE DURABILA
Bucureşti, 20-21 octombrie 2005
REZUMATELE LUCRǍRILOR
SPONSORI
ABL & E-JASCO ROMANIA COMERT SI SERVICII S.R.L.
PRIORITATILE CHIMIEI PENTRU O
DEZVOLTARE DURABILA
Bucureşti, 20-21 octombrie 2005
2
Simpozionul are în vedere domeniile prioritare ale tematicii de cercetare a Uniunii
Europene PC-6, cu impact asupra dezvoltării economiei naţionale şi a integrării României în
Uniunea Europeană:
- Stiinţa vieţii, genomica şi biotehnologii pentru sănătate;
- Nanotehnologii, nanoştiinţe şi materiale multifuncţionale;
- Dezvoltare durabilă, schimbări globale şi ecosisteme.
Simpozionul se va desfăşura pe următoarele secţiuni:
1. Bioresurse şi biomateriale
2. Protecţia şi ingineria mediului
3. Materiale multifuncţionale şi nanocompozite
4. Chimia medicală şi terapeutică
Considerăm că simpozionul va fi la un înalt nivel ştiinţific prin participarea specialiştilor
din România şi din străinătate, având următoarele obiective:
- deschiderea/dezvoltarea de noi direcţii de cercetare;
- identificarea de noi proiecte de colaborare internaţională;
- stimularea cererii pentru cercetare, dezvoltare, inovare;
- diseminarea şi promovarea rezultatelor şi prezentarea cercetărilor ştiinţifice
româneşti;
- cunoaşterea celor mai noi realizări în domeniul tematicii desfăşurate;
- realizarea de noi parteneriate;
- menţinerea contactului şi integrarea specialiştilor români în activităţile
comunităţii ştiinţifice internaţionale, precum şi creşterea capacităţii de a oferi
Validarea metodelor are ca scop crearea unui cadru în care să se studieze şi să se
rezolve toate posibilele surse de erori şi să se introducă sisteme de control pentru a detecta
introducerea unor astfel de erori. Lucrurile se complică dacă se măsoară parametrii biologici, şi
în particular organisme vii sau parametrii pentru care activitatea este aspectul de interes.
Substanţele biochimice pentru care este suficientă cunoaşterea concentraţiei, urmează de obicei
aceleaşi reguli şi cerinţe ca şi parametrii chimici. Apar însă probleme deoarece în acest
domeniu SI de unităţi nu este (încă) util şi parametrii abordaţi sunt dependenţi de metodă. În
toate cazurile un concept necesar de trasabilitate rămâne, în particular, existenţa unei referinţe
fundamentale comune (de exemplu microb de referinţă, substrat de referinţă, etc.). Erorile ce
apar in faza analitică a testului se datorează în principal impreciziei şi lipsei de acurateţe.
Măsurarea şi identificarea acestor erori se poate realiza prin procedee ale controlului intern al
calităţii (IQC) şi ale asigurării externe a calităţii (EQA). In bioştiinţe, măsurările sunt mult mai
complexe decât în fizică sau chimie fiind necesară multă muncă înainte de a stabili principiile
generale, se încearcă măsurarea unei cantităţi de substanţă dintr-o matrice complexă. Analiza
este supusă interferenţei altor substanţe astfel încât poate fi necesară extracţia analitului înainte
de măsurare. Este recunoscut că progresele în biologie s-au bazat în mare parte pe observaţia
însoţită de măsurări calitative, decât pe unele cantitative utilizând standarde metrologice, acest
lucru a împiedicat dezvoltarea bioştiinţelor. Standardizarea metodologiei de a determina
identitatea compusului este necesară suplimentar pentru a-i definii şi cantitatea.
În bioanaliză, principiul „măsurat o dată acceptat peste tot” ar da încredere în comerţ,
protecţia mediului, sănătate şi transfer tehnologic, iar dezvoltarea infrastructurii pentru
metrologie în bioştiinţe ar începe să şteargă prăpastia dintre bioştiinţe şi practicile metrologice.
BIBLIOGRAFIE1. Ray P. Clark, European Standardisation in Biotehchnology, BioSafety Journal, Vol. 2, paper 2 (BY6002) May
22nd 1996.
2. Roy Dietz, International Biometrology in MEASUREMENTS FOR BIOTECHNOLOGY ,C Limited, April
2003.
5
2. BIOSENZORI BAZAŢI PE MEMBRANE ELECTROPOLIMERIZATE.
MODELE EXPERIMENTALE
Mihaela Badea a, Mihaela Carmen Cheregi b, Andrei Florin Dăneţ b,
Giuseppe Palleschi c
a Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie – ICECHIM –
Bucureşti, Spl. Independenţei nr. 202, sector 6, Bucureşti, ROMANIAb Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Chimie, Centrul pentru Metode Automate de
Analiză, Sos. Panduri 90 – 92, sector 5, Bucureşti, ROMANIAc University of Rome ‘Tor Vergata’, Dipartimento di Scienze e Tecnologie Chimiche,
Via della Ricerca Scientifica, 00133 Rome, ITALY
Se propune asamblarea unor biosenzori bazaţi pe imobilizarea componentei biologic
active într-un film extrem de subţire sintetizat prin electropolimerizare direct la suprafaţa unor
electrozi pastă de cărbune obţinuţi prin tehnologia serigrafierii (screen-printed technology).
O serie de monomeri folosiţi anterior cu succes de către autori pe electrozi de Pt 1, au
fost testaţi pe electrozi pastă de cărbune serigrafiaţi. Printre monomerii utilizaţi se numără: 2,6-
dihidroxinaftalina (2,6-DHN) şi 2-(4-aminofenil)-etilamina (AP-EA). Sinteza filmelor a fost
realizată prin voltametrie ciclică, prin imersarea electrozilor în soluţii apoase ale monomerilor.
Filmele rezultate sunt de tip neconducător, fiind permeabile doar pentru specii neîncărcate
ionic, cum ar fi apa oxigenată.
Senzorii rezultaţi au fost testaţi amperometric, la potenţialul de oxidare al apei
oxigenate (+0.65 V vs. Ag/AgCl). Cele mai bune rezultate, în ceea ce priveşte
permselectivitatea pentru apă oxigentă, rezistenţă mecanică, timpul de răspuns au fost obţinute
pentru senzorii bazaţi pe co-polimerul (2,6-DHN – AP-EA). Au fost testate diverse metode de
imobilizare a unor enzime din clasa oxidazelor (glucozoxidaza, lactat oxidaza şi L-aminoacid
oxidaza) pe/în co-polimerul ales ca fiind optim. Cele mai bune rezultate au fost înregistrate la
imobilizarea prin înglobarea enzimelor în filmul polimeric în timpului procesului de
electropolimerizare.
Senzorii asamblaţi au fost caracterizaţi prin stabilirea performanţelor analitice şi a
timpului de viaţă în condiţii operaţionale.1 Mihaela Badea, Antonella Curulli, Giuseppe Palleschi, “Oxidase enzyme immobilisation through
electropolymerised films to assemble biosensors for batch and flow injection analysis”, Biosensors &
Bioelectronics, 18, p. 689 – 698 (2003)
6
3. BIOMATERIALE INLOCUITOARE DE TESUTURI SEMIRIGIDE
DESTINATE RECONSTRUCTIEI PERETELUI TORACIC
Ene Alexandra - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Textile si Pielarie,
Strada Lucretiu Patrascanu nr.16, sector 3, Bucuresti;
Nicodin Alexandru - Universitatea de Medicina si Farmacie, Strada Aradului nr.25,
Timisoara;
Mihai Carmen - Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Textile si Pielarie,
Strada Lucretiu Patrascanu nr.16, sector 3, Bucuresti.
Stabilizarea peretelui toracic impreuna cu reconstructia partilor moi reprezinta cele
doua componente esentiale ale reconstructiei parietale toracice, dupa realizarea unei
parietectomii. In scopul asigurarii unui suport structural eficient al peretelui toracic, cu impact
direct in evitarea respiratiei paradoxale si a herniei pulmonare, au fost proiectate si realizate
variante complexe de produse, cu stabilitate dimensionala conferita dominant prin tipul
legaturii si parametrii de structura precum si prin utilizarea unor materii prime adecvate ca
natura chimica, structura si grad de biocompatibilitate corespunzatoare.
La realizarea cu success a acestor produse a contribuit unitatea echipelor de cercetatori
formate din: chimisti, fizicieni, anatomopatologi, farmacisti, ingineri textilisti precum si medici
specialisti ai Universitatii de Medicina si Farmacie– Bucuresti si ai Spitalului Militar Central –
Bucuresti.
In prezent, aceste produse sunt utilizate cu succes, in interventii chirurgicale care
vizeaza tumori maligne osoase (primitive si secundare), tumori maligne de parti moi, tumori
benigne etc.
Referatul prezinta realizarile INCDTP in corelatie cu evolutia pe plan mondial in
domeniul acestor tipuri de sisteme de protezare, nivelul de performante biomedicale si
biofunctionale ale acestora, conditii de admisibilitate impuse de legislatia internationala in
domeniu pentru producerea si comercializarea implanturilor medicale cu structuri textile.
7
4. SOLVENŢI ECOLOGICI DIN ULEIURI VEGETALE
Emil Stepan, Sever Şerban, Sanda Velea, Cristina Emanuela Adam
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie ICECHIM,
Bucureşti,Splaiul Independenţei 202
În prezent, majoritatea solvenţilor utilizaţi la scară industrială provin din materii prime
având la bază surse neregenerabile, de tipul combustibililor fosili: ţiţei, gaze naturale,
epuizabile într-un viitor apropiat.
În plus, solvenţii clasici folosiţi în prezent sunt în general inflamabili, volatili, toxici,
periculoşi pentru sănătate (cancerigeni) şi poluanţi pentru mediul înconjurator.
S-a abordat o clasă de solvenţi ecologici, cu structură de esteri alchilici ai acizilor graşi.
Faţă de solvenţii clasici de natură petrochimică, aceştia prezintă urmatoarele avantaje:
o biodegradabilitate 100% (nu polueaza apele, nici solul);
o punct de fierbere ridicat, respectiv presiune de vapori foarte scazută (nu poluează
atmosfera);
o punct de inflamabilitate >130oC;
o capacitate de solvatare mare;
o stabilitate mărită în formulări;
o nu afectează stratul de ozon;
o nu sunt cancerigeni;
o nu sunt toxici;
o nu sunt corozivi;
o au la bază materii prime provenite din surse regenerabile, inepuizabile în timp;
o materiile prime sunt în totalitate din producţie internă.
Se prezintă un procedeu original de fabricare a unor solvenţi ecologici, prin
transesterificarea trigliceridelor din uleiurile vegetale.
8
5. OPTIMIZAREA MULTICRITERIALĂ A BIOPROCESULUI DE
PREPARARE A ALCOOLOXIDAZEI DIN DROJDII
Mihai Dan Caramihai*, Ana Aurelia Chirvase**, Raluca Misleanu*,
Christian Fonteix***, Ivan Marc***, Frantz Fournier***
* Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti, Splaiul Independenţei 313, Sector 6, 060042
** Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie, Bucureşti,
Splaiul Independenţei 202, Sector 6, 060021
*** Laboratorul de Ştiinţe ale Ingineriei Chimice-CNRS, ENSIC (Şcoala Naţională
Superioară de Industrii Chimice), Nancy, Franţa
În general, criteriile generale de cost (productivitate, randament, etc.) şi propietăţile ce
definesc calitatea produselor (puritate, activitate şi selectivitate metabolică, etc.) au cerinţe
contrare: reducerea costurilor conducând la descreşterea calităţii şi reciproc. Aspectul
multicriterial al optimizării unor asemenea procese este rareori utilizat. Chiar şi atunci când el
este folosit, subiectivitatea preferinţelor expertului uman şi riscurile induse prin fluctuaţiile de
piaţă sau de conjunctură nu sunt niciodată evocate.
Lucrarea îşi propune dezvoltarea şi utilizarea unor aplicaţii software ce permit, în
primul rând, o informare mai bună a decidentului asupra structurii optimului global în sensul
lui Pareto(1), identificarea preferinţelor acestuia şi în final, realizarea unei “liste scurte” a
compromisurilor acceptabile în raport cu care poate fi luată decizia finală. În fapt, această listă
reprezintă o informaţie nouă, ce poate întări şi/sau modifica preferinţele decidentului, altfel
spus, poate fi selecţionată o soluţie care nu se află pe primele locuri ale “listei scurte”.
Aplicaţia software dezvoltată a fost testată pe un set de date de creştere a unei drojdii pe
metanol (Hansenula polymorpha) şi formare a enzimei alcooloxidaza şi a fost evaluată pe un
mediu virtual (Matlab / Simulink) în cadrul unui proiect finanţat prin programul Brâncuşi de
colaborare ştiinţifică România – Franţa (2002 – 2004).
(1) Viennet R., Fonteix C., Marc I.: International Journal of Systems Science, 27 (2), 255-260, 1996
9
6. PROFESSIONAL FORMATION OF YOUNG TECHNICAL SPECIALISTS IN
BIOTECHNOLOGY FIELD:
ROMANIAN LEONARDO DA VINCI PILOT PROJECT ACHIEVEMENTS
Ana Aurelia Chirvase*, Luiza Maria Jecu*, Mihai Dan Caramihai**
* Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie, Bucureşti,
Splaiul Independenţei 202, Sector 6, 060021
** Universitatea POLITEHNICA Bucureşti, Splaiul Independenţei 313, Sector 6, 060042
The Human Resources Training Centre from POLITEHNICA University co-ordinated
the project designed to enhance the employability of young people in the labour market by
using the European competencies in vocational guidance oriented towards this research,
technological, and industrial sector.
The specific aims of the project were:
Development of an identification methodology used for monitoring the bioscience
companies labour demands and evaluation of the trend characteristics in the field;
Elaboration of reference work instruments: Word Glossary for the Bioscience Field; The
competencies characterisation in the bioeconomic field; Guide for demanded jobs;
Curricula and training modules: Productive Systems in the Bioscience Field; Ecological
SC OVM ICCPET SA, Bucuresti, Sos Vitan 236, sector 3, tel 3465229; fax 3464370
Tehnologiile “biomasa pentru energie” si “energie din reziduuri” sunt singurele resurse
energetice regenerabile, care concureaza direct cu combustibilul fosil, de aceea dezvoltarile
viitoare in procese inovatoare, tehnologii si sisteme pot ajuta biomasa sa patrunda pe piata
combustibililor solizi.
De la inceputul anilor ’90 biomasa a suscitat un viu interes in lumea intreaga, ca o
resursa de energie regenerabila care poate avea o larga contributie la dezvoltarea rurala si in
implementarea sistemelor de alimentare cu energie durabila la nivel local, regional si global.
Caracterul neutru al carbonului, distributia geografica relativa si costul atractiv fac din biomasa
o resursa energetica promitatoare in multe regiuni din lume. Din punct de vedere tehnologic,
doua tipuri de reziduuri de biomasa sunt principale in schemele energetice: utilizarea
reziduurilor combustibile uscate ( produse agricole: paie, tulpini, etc sau produse din
silvicultura si reziduuri rezultate din procesele indutriale de producere a cherestelei si de
asemenea reziduuri animale uscate) si a reziduurilor umede (noroi de la ferma si reziduuri de la
recoltele agricole verzi).
Principalul avantaj pentru mediu, care rezulta din folosirea reziduurilor din agricultura
si silvicultura pentru producerea energiei este inlocuirea sau evitarea emisiilor asociate cu
producerea de energie electrica pe cale convetionala. Contributia biomasei poate fi
semnificativa pentru cresterea cantitatii de caldura si energie electrica produsa cu ajutorul
resurselor regenerabile in concordanta cu strategiile europene si globale si cu politicile de
mediu. Deseurile agricole nu au fost utilizate drept combustibil in ultima perioada, ci doar in
scop agricol.
Tehnologiile primare actuale pe plan mondial de conversie a energiei conţinută în
biomasă sunt următoarele: arderea directă ; gazeificarea; piroliza; fermentaţia biologică.
Gazeificarea ofera o flexibilitate deosebita cu privire, atat la materiile prime biomasice
folosite, cat si la utilizarile ulterioare de generare de energie.
Au fost dezvoltate diferite tipuri de gazogene ce utilizeaza biomasa drept materie
prima ce pot fi clasificate in patru categorii principale:in strat fix cu circulatie ascendenta; in
strat fix cu circulatie descendenta; in strat fluidizat;in strat fluidizat circulant. Diferenta intre
aceste procedee se bazeaza pe mijloacele acestora de sustinere a biomasei in interiorul
34
reactorului, de directia de curgere atat a biomasei, cat si a agentului de oxidare si de modul in
care caldura este transmisa in reactor.
Lucrarea prezinta aspecte generale ale procesului de gazeificare; descrierea
principalelor tipuri de biomasa; utilizarea biomasei in procesul de gazeificare; definirea
solutiei tehnice privind o instalatie de gazeificare a unor tipuri de deseuri agricole. Soluţia
tehnică aleasa constă din aplicarea procedeului de gazeificare în strat fix in contracurent. Acest
procedeu se caracterizează prin circulaţia in contracurent a materialului cu gazul de gazogen.
Acest gaz intra in categoria gazelor sarace este utilizabil pentru producere de agent termic, aer
cald, apa calda menajera. O astfel de instalatie s-ar constitui intr-o adaptare a activităţilor
desfăşurate in domeniile agricol si al echipamentelor termice la cerintele si exigentele pietei -
reciclarea unor deseuri agricole prin intermediul unei instalatii de producere a unui
combustibil, gazul de gazogen, ieftin si curat, utilizabil in scopuri termice, fara impact asupra
mediului.
Prin urmare prezentul material prezinta informatiile tehnico stiintifice legate de stadiul
realizarii unei instalatii pentru valorificarea unor deseuri agricole.
Biomasa este un termen generic care cuprinde o varietate de resurse, incluzand pe
langa materiale lemnoase si reziduuri rezultate din procesele industriale de prelucrare a
cherestelei, recolte energetice, reziduuri agricole, si reziduuri agroalimentare, ingrasaminte
naturale precum si fractii organice de la deseurile solide municipale, deseuri din gospodarii
individuale si noroi din apele menajere.
In mod traditional, marea majoritate a acestor reziduuri au fost fie lasate sa putrezeasca
in mod natural, fie au fost mutate si imprastiate direct pe pamant, unde aduceau ceva beneficii
ca ingrasamant chimic. Pentru unele din aceste reziduuri, cea de a doua cale putea duce la
probleme de mediu (de exemplu – poluarea apelor). O alternativa care creste ca importanta este
recuperarea energiei existente in aceste reziduuri prin utilizarea lor ca sursa de combustibil
regenerabila.
In prezent biomasa contribuie semnificativ la alimentarea cu energie la nivel mondial,
in jur de 10-14% din intreaga alimentare cu energie pe plan mondial. Bioenergia este
utilizabila pentru a produce electricitate, caldura sau combustibil pentru transport. In plus,
unitatile de producere pot fi de la marimi mici pana la marimi de ordinul megawatilor.
Cea mai mare contributie – o medie de 33% - se gaseste in tarile in curs de dezvoltare
(unde aplicatia dominanta o reprezinta folosirea lemnelor de foc pentru gatit si incalzit) in
timp ce in tarile industrializate contributia biomasei are o medie in jurul a 3%. In total, in
prezent, biomasa furnizeaza circa 40-55 EJ pe an pentru consumul mondial de energie.
35
Din analiza critică a tehnologiilor primare actuale pe plan mondial de conversie a
energiei conţinută în poate fi biomasă, rezultă următoarele:
Arderea directă poate fi realizată la scară redusă în instalaţii cu grătar; utilizarea
sistemelor de ardere în pat fluidizat sunt instalaţii care au ajuns acum la performanţe foarte
ridicate caracterizate şi de un cost relativ redus dar sunt foarte avantajoase la puteri mai mari
decât cele solicitate de aplicaţiile la scară redusă care sunt avute în vedere în cadrul acestui
proiect.
Gazeificarea reprezintă evident o tehnologie primară mult mai pretenţioasă decât
precedenta datorită caracteristicilor variabile ale calităţilor de deşeuri agricole, cum sunt
conţinutul iniţial de umiditate şi dimensiunile caracteristice, care afectează foarte mult
compoziţia gazului obţinut. Cele mai utilizate gazogene pe plan mondial la ora actuală pentru
aplicaţii la scară redusă, sunt cele de tip descendent datorită simplităţii lor constructive deşi
caracteristicile combustibilului primar trebuie menţinute în limite destul de strânse. Cea mai
mare unitate de acest gen produsă până acum este limitată la puterea de 1 MWe , dar utilizarea
unor instalaţii modulate este foarte indicată de cele mai multe ori. Tipurile principale de
gazogene utilizate pentru conversia energiei conţinute în deşeurile de lemn sunt prezentate
schematic în fig.2. Pe baza acestor două tipuri sunt concepute şi diverse sisteme derivate cum
este cel în curent încrucişat. Este cunoscut faptul că sistemul de gazogen ascendent (b) este
mai flexibil din punctul de vedere al combustibilului utilizat gazul produs fiind mai puţin
sensibil la caracteristicile acestuia. Doar în anul 2001 s-au comercializat în Noua Zeelandă
circa 600 de unităţi de gazogen în sistemul descendent, la puteri de sub 1 MWt, funcţionând cu
reziduuri din lemn.
Piroliza se găseşte în prezent într-o fază de dezvoltare foarte apropiată de cea
comercială, însă cu observaţia că este foarte propice pentru conversia biomasei cu un conţinut
ridicat de cenuşă. Tehnologia cea mai adecvată pentru piroliză acestor tipuri de biomasă este
aceea a patului fluidizat circulant, iar avantajul major al acestei tehnologii foarte avansate este
acela că bio-gudronul rezultat poate fi foarte uşor stocat, transportat şi prelucrat chimic ulterior
pentru a se extrage diverse componente petroliere. Tot din acest motiv se pot constitui şi
rezervoare pentru momente de vârf în exploatarea instalaţiilor de ardere clasice. Utilizarea la
scară redusă a acestor instalaţii însă, nu poate fi luată în consideraţie în acest moment din cauza
costurilor foarte ridicate.
Fermentaţia biologică implică un timp mult prea îndelungat pentru producerea gazelor
combustibile respective încât dezvoltarea la scară redusă nu se poate concepe din lipsa
spaţiului necesar, precum şi costul ridicat al utilajelor de stocare care ar fi absolut necesare.
36
Deseuri de la exploatarile forestiere si din sectorul de industrializare a lemnului.
Principalele caracteristici fizico-chimice ale lemnului care se au in vedere la
caracterizarea comportarii acestuia in diferitele procedee de valorificare sunt: umiditatea,
puterea calorifica, compozitia elementara si substantele minerale.
Umiditatea lemnului viu este in functie de diferiti parametri, cum ar fi: specia, zona de
exploatare, data masurarii, varsta, diametru. Padurile de rasinoase s-au dezvoltat pe soluri
brune, acide, in formare, deci soluri biologic inactive, pe substrat silicios, nestructurate, foarte
acide, cu indelunga blocare a substantelor nutritive in resturi organice. De obicei, aceste soluri
apar sub forma rocilor de cuart.Substantele minerale din sol provin din rocile pe care s-a format
solul, iar substantele organice se formeaza neincetat din partile moarte ale plantelor si
animalelor care se descompun sub actiunea bacteriilor din sol.
Rasinoasele au radacini lemnoase puternice, care nu patrund adanc in pamant, ci se
intind mai mult la suprafata, absorbind repede apa de ploaie. Deoarece traiesc in mediu cu
multa umezeala, la acesti copaci se intensifica transpiratia, deoarece abundenta de apa din sol
blocheaza circulatia sarurilor minerale in plante, tulburandu-le functia de nutritie. Rasinoasele
nu au nevoie doar de sarurile minerale absolut necesare hranirii. Pentru o serie intreaga de
procese intime sau pentru sintetizarea unor produse organice de mare insemnatate pentru viata
lor, plantele asimileaza si elemente dispersate in sol. Daca planta traieste pe un sol unde
concentratia unor astfel de elemente este mare si daca manifesta selectivitate pentru aceste
elemente, le asimileaza, indiferent de ponderea lor fata de celelalte saruri minerale. Neputand
consuma pentru nevoile ei interne intreaga cantitate, planta le depoziteaza pe acestea in
tesuturile sale. De regula, la rasinoase sarurile minerale se aglomereaza in coaja copacului.
Analiza chimica a unei plante confirma existenta acestor elemente.
Umiditatea lemnului verde la rasinoase este, in medie, 55%, in timp ce la foioase este
de 45%.Lemnul este foarte higroscopic, iar cantitatea de apa retinuta de lemn la starea de
echilibru depinde de umiditatea si temperatura aerului ambiant, precum si de presiunea
atmosferica.
Diversitatea procesului de prelucrare a lemnului genereaza o gama larga a procedeelor
prin care rezulta deseuri de lemn fara alta intrebuintare pentru obtinerea produselor finite.Dupa
debitarea arborilor, o cantitate mare de desuri de lemn rezuta din taierea ramurilor si eventuale
decojiri. Lemnul obtinut (busteanul) este trimis spre prelucrare, in urma careia rezulta
deseuri,astfel:
a) Fabrici de cherestea
37
In afara capetelor de busteni si a marginilor rezultate din retezare si tivire se obtine si o
mare cantitate de rumegus dar si praf.
Umiditatea este ridicata avand valori intre 60-70% iar granulatia este de 1-7 mm (se
considera ca atat marimile cat si capetele sunt maruntite prin tocare).
b) Fabrici de PAL
In urma obtinerii aschiilor pentru realizarea placilor de PAL rezulta atat rumegus cat si
praf, dar in cantitati mici, dimensiunile particulelor fiind de maxim 5 mm.
Cantitatea mare de deseuri de lemn utilizabila la cazane rezulta din procesul de slefuire,
formatizare, calibrare. Aceste deseuri sub forma de praf si rumegus au dimensiuni de
maxim 2 mm si o umiditate de maxim 8%.
c) Fabrici de PAF
La aceste fabrici ca si la cele de PAL deseurile rezultate sunt in principal praful si
rumegusul dar si intr-o cantitatea redusa fibrele lemnoase.
Granulatia acestora variaza de la maxim 5 mm pentru fibre, pana la 1 mm pentru praf
si rumegus. Umiditatea lor nu depasete 4-5%.
d) Fabrici de placaj
In principal de la masinile de formatizat si slefuit rezulta praf cu granulatie de maxim 1
mm si umiditate 8%.
e) Fabrici de mobila
In urma masivelor prelucrari: debitari, taieri, prelucrari fine, slefuiri, croiri, finisari de
la aceste fabrici rezulta o cantitate importanta de deseuri. Aschiile de lemn, astfel
obtinute, nu depasesc 10 mm, iar praful, talasul, rumegusul pot atinge maxim 1 mm
(frecvent 0,06-0,05); umiditatea nu depaseste 10%.
Deseuri din sectorul de productie agricola.
Plantele de camp, aflate in prezent in sfera de activitate a fitotehniei, sunt acele plante
cultivate pe suprafete mari. ele asigurand cea mai mare parte din produsele necesare
alimentatiei oamenilor si a furajarii animalelor precum si materia prima pentru diverse ramuri
industriale producatoare de bunuri de consum.
Productia vegetala totala realizata de o cultura (productia primara neta) reprezinta
intreaga masa vegetala realizata la unitatea de suprafata, cuprinzand totate organele aeriene si
subterane ale plantelor ce o compun.
Din productia primara neta ( productia vegetala totala) numai o parte este utila omului,
reprezentand productia agricola sau recoltabila. In functie de specie, cca 10 -70 % din
38
productia vegetala reprezinta produs agricol ( mai mare la radacinoase, mai mic la cereale,
floarea soarelui,etc.).
Productia agricola, la randul ei este formata din produsul principal si produs secundar,
in raport diferit de la planta la alta. De exemplu, din productia primara neta realizata la grau o
parte importanta ramane pe teren ( radacini, miriste) iar o parte reprezinta produsul util,
constituind productia agricola ( boabe, pleava, paie). La grau din produsul obtinut, boabele
reprezinta produsul principal, iar paiele si pleava produse secundare. Raportat la productia
primara neta, recolta economica reprezinta cel mult 30%, diferenta de 70% constituie din punct
de vedere economic productie secundara care in multa cazuri se confunda cu deseurile.
Datorita faptului ca sursele de combustibili fosili existente sunt intr-o continua
scadere se considera sursele de biomasa ca fiind o solutie alternativa, viabila. O serie de
experimente au aratat faptul ca biomasa, in urma unor procese tehnologice bine stabilite,
poate fi transformata intr-un purtator de energie gazos, lichid sau alta forma utila.
Principala tendinta pentru o ulterioara dezvoltare a tehnologiilor de generare a energiei
pe baza biomasei este aceea de a imbunatati eficienta energetica, de a scadea costurile
si a reduce emisiile de noxe in mediul inconjurator. Aproximativ 13 % din cererea de
energie globala poate fi acoperita de combustibilii gazosi rezultati din biomasa.
Dintre procesele tehnologice disponibile, gazeificarea ofera o flexibilitate deosebita
cu privire, atat la materiile prime biomasice folosite, cat si la utilizarile ulterioare de
generare de energie.
Gazeificarea biomasei reprezinta un proces termochimic care transforma biomasa
intr-un gaz cu caracteristici combustibile. Gazul obtinut in urma gazeificarii contine 70 –
80 % din energia prezenta in materia prima biomasica si este compus in principal din :
monoxid de carbon, hidrogen, vapori de apa , dioxid de carbon, substante organice volatile
si particule de cenusa.
Combustibilii biomasici disponibili pentru gazeificare cuprinde mangalul, lemnul
si deseurile lemnoase ( crengi, radacini, scoarta de copac, talas si rumegus) turba si o
multitudine de reziduuri agricole ( ciocalaii de porumb, coaja de la nuca de cocos, paie
de cereale, reziduuri rezultate in urma prelucrarii trestiei de zahar, tulpini si palarii de la
floarea soarelui ).
Din punct de vedere tehnologic posibilităţile care se întrevăd la ora actuală pe plan
internaţional de a utiliza resursele energetice regenerabile aflate sub formă de biomasă, sunt
prezentate sintetic în fig.1 şi se pot clasifica în tehnologii primare de conversie a energiei şi
tehnologii secundare
39
8. EVALUAREA IMPACTULUI POLUÃRII ASUPRA BIOCENOZELOR ACVATICE
PRIN ABORDAREA INTEGRATÃ A ANALIZELOR
CHIMICE, BIOLOGICE SI A BIOMARKERILOR
Sandu Cristina1, Triebskorn Rita2,3, Farkas Anna4, Ionicã Doina1, Musa Renata1,
ZineviciVictor1 , Parpalã Laura1, Dobre Doru1, Radu Mihail5, Telcean Ilie6, Presing
Matyas4, Casper Heidi2, Segner Helmut7, Stan Gheorghe8 , Köhler Heinz-R2
1 Institutul de Biologie, Academia Romana, Splaiul Independentei no 296, sect. 6,
060031, Bucuresti 2 Universitatea Tübingen, Germania3 Centrul de Transfer pentru Ecotoxicologie si Ecofiziologie, Rottenburg, Germania4 Institutul de Cercetãri Limnologice Balaton, Tihany, Ungaria.5 ICECHIM, Bucuresti.6 Facultatea de Biologie, Universitatea Oradea7 Universitatea Berna, Elvetia8Facultatea de Biologie, Universitatea de Vest “Vasile Goldis”, Arad, Romania.
Lucrarea analizeazã gradul de poluare a râului Mures prin abordarea integratã a
analizelor chimice si biologice clasice cu metode moderne de analizã a efectelor biologice
(incluzând biomarkeri) pentru evaluarea efectelor ecologice ale poluãrii la nivelul biocenozei
acvatice.
Pentru a putea include atât influenta poluãrii induse de afluenti, cât si cea datoratã unui
oras cu un numãr ridicat de locuitori, în cadrul studiului a fost investigat sectorul cuprins între
localitãtile Zam si Pecica (km 586 si 714), punctele de prelevare fiind amplasate în amonte si
în aval de municipiul Arad. În mediul acvatic, majoritatea poluantilor tind sã se acumuleze în
sediment si la nivelul organismelor, astfel încât analizele chimice s-au concentrat asupra
sedimentului (evaluând cantitatea de substantã organicã, poluanti organici - PAH, PCB - si
metale grele) si asupra tesuturilor pestilor (prin evaluarea continutului de metale grele).
Rezultatele analizelor chimice clasice ale coloanei de apã s-au încadrat în valorile acceptate de
standardele de calitate; pentru sedime nt s-a înregistrat un continut relativ redus de PAH, PCB,
dar valori ridicate ale Cd si Cu, care au fost regãsite si în ficatul pestilor. Parametrii biologici
investigati în mod curent în programele de monitoring a calitãtii apei (fito si zooplancton) nu
au înregistrat nici ei valori deosebite. Analizele microbiologice si cele cu biomarkeri (hsp70,
histopatologia ficatului si branhiilor pestilor) au indicat însã Zam ca fiind punctul cel mai
afectat de poluare, fapt resimtit printr-o alterare semnificativã a structurii tisulare a celor douã
specii reprezentative de pesti investigate (Leuciscus cephalus si Chondrostoma nasus).
40
Studiul evidentiazã necesitatea unei asemenea abordãri integrate chimice-biologice-
biochimice la nivelul analizelor curente de monitoring al calitãtii apei.
9. BLOC-COPOLIMERI STIREN-BUTADIENICI PENTRU RECIRCULAREA
POLIETILENEI DE INALTA DENSITATE RECUPERATE
Ghioca Paul*, Buzdugan Emil*, Cincu Corneliu**, Spurcaciu Bogdan*, Iancu Lorena*,
Zaharia Catalin**
* Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie
“ICECHIM”, Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 202, sector 6, cod postal 060021.
** Universitatea “POLITEHNICA” din Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 313, sector 6.
Polietilena de inalta densitate este una din cele mai utilizate materiale plastice datorita
proprietatilor fizico-mecanice deosebite, usoarei prelucrabilitati si pretului de cost redus.
Volumul deseurilor rezultate ca urmare a iesirii din uz a diferitelor obiecte si repere
polietilenice a crescut exponential in ultimul timp, constituind un poluant de lunga durata,
deoare ce poliolefinele nu sunt biodegradabile. Din aceste motive, pe plan mondial, exista o
preocupare deosebita pentru eliminarea acestor deseuri, mai ales prin reintroducerea lor in
circuitul economic, reusindu-se in anul 2000 sa fie recirculata 12,1 % din cantitatea anuala
totala de diverse tipuri de poliolefine vindute.
Este cunoscut faptul ca majoritatea sortimentelor polietilenei de inalta densitate prezinta
rezistente la soc deficitare in special la temperature sub 0 oC, fenomenul accentuindu-se in
cazul polietilenei de inalta densitate recuperate, datorita degradarii termo-oxidative care are loc
in timpul exploatarii fabricatelor. In scopul ameliorarii acestor proprietati deficitare, in
comunicare se prezinta un studiu de modificare prin aliere in topitura a polietilenei de inalta
densitate recuperate cu bloc-coplimeri stiren-butadienici.
Bloc-coplimerii stiren-butadienici au fost sintetizati prin polimerizarea anionica
secventiala a monomerilor in solutie toluenica, utilizind drept initiator de polimerizare n-butil-
litiul. Prin sinteza anionica dirijata, s-au obtinut bloc-coplimeri stiren-butadienici care au
prezentat o comportare reologica in topitura apropiata de a polietilenei de inalta densitate
recuperate, respectindu-se astfel criteriul optim de aliere in topitura a polimerilor incompatibili
sau cu o compatibilitate redusa.
S-a studiat influenta masei moleculare si a compozitiei bloc-coplimerilor stiren-
butadienici asupra gradului de modificare a polietilenei de inalta densitate recuperate pina la un
dozaj maxim de 30% de elastomer termoplastic din materialul compozit.
41
Studiul efectuat a condus la concluzia ca bloc-coplimerul stiren-butadienic cu o masa
moleculara de 180.000 g/mol si un continut de 30% polistiren prezinta un efect de modificare
maxim pe tot domeniul de aliere, permitind obtinerea compozitelor polietilenice antisoc cele
mai performante.
10. CONTAMINAREA CHIMICĂ A UNOR ALIMENTE DIN ROMÂNIA, 2001 – 2004
Carmen Hura, Iliana Palamaru, B.A. Hura
Institutul de Sănătate Publică Iaşi, str.V.Babeş nr.14, 700464Iaşi
Obiectivul acestui studiu corespunde obiectivului din Programul Naţional “Mediul şi
Sănătatea” de protejare a populaţiei împotriva contaminării chimice a alimentului, protejarea
populaţiei împotriva riscurilor legate de calitatea nutritivă necorespunzătoare a alimentului şi
care face obiectul unei sinteze la nivel naţional.
Lucrarea de faţă este prima sinteză naţională privind “Contaminarea chimică a
produselor alimentare din România”, elaborată în colaborare cu specialiştii din cele patru zone
teritoriale ale României, Ardeal, Banat, Moldova şi Muntenia.
Realizată în perioada 2001 - 2004 - ca o continuare şi extindere firească la nivel
naţional a unor preocupări care, în Moldova şi în Institutul de Sănătate Publică Iaşi, datează de
20 de ani , lucrarea de faţă este întocmită pe baza rezultatelor unor determinări de specialitate
în laboratoare de profil din Direcţiile de Sănătate Publică din 37 judeţe ale ţării.
Această lucrare cuprinde aspecte ale contaminării chimice a alimentelor din România,
în anii 2001, 2002, 2003 şi 2004, cu nitraţi/nitriţi, metale grele, aflatoxine şi reziduuri de
pesticide organoclorurate, pe baza unei metodologii unice propuse de autor (pe indicatori
GEMS/Food).
11. EVALUAREA UNOR METALE GRELE IN PĂRUL ŞI URINA UNOR ELEVI DIN
IAŞI, RISC IN BOALA CANCEROASĂ
Carmen Hura, I.Palamaru, B.A. Hura
Institutul de Sănătate Publică, Str.V.Babeş nr.14, 700464 Iaşi
Introducere
Părul uman poate fi utilizat pentru monitorizarea biologică şi chimică a urmelor de
metale toxice. Părul, unghiile şi dinţii sunt ţesuturi în care urmele de minerale sunt izolate şi
stocate. Concentraţia elementelor toxice (Pb, Cd, Cu, Zn) din păr pot fi de câteva sute de ori
42
mai mare decât în urină şi sânge, dar există o mare corelaţie intre aceste concentraţii în păr şi
concentraţiile în organele interne. Astfel că, determinarea urmelor de metale în păr este mai
uşor de studiat. Scopul acestui studiu a fost evaluarea conţinutului de metale grele în păr şi
urină recoltate de la elevi (15 –18 ani), care locuiesc în zona Iaşi, din România.
Material şi metodă
Studiul prezintă rezultatele obţinute în 2002-2003 a unor metale grele [Pb, Cd, Zn, Cu,
Mn] în probe de păr şi urină recoltate de la elevi, din zona Iaşi, din România. La acest studiu au
participat 126 elevi (15-18 ani). Concentraţia urmelor de metale a fost analizată utilizând un
spectrofotometru cu absorbţie atomică (Carl Zeiss Jena, Model AAS-1N), cu flacără aer-
acetilenă.
Rezultate
Prezentul studiu a inclus un grup de 126 elevi (61fete şi 65 băieţi) cu vârste de 15 – 18
ani, care locuiesc în Iaşi. Tot grupul a fost examinat medical şi s-a determinat conţinutul de
metale grele (Pb, Cd, Cu, Zn, Mn, Ni) în probe de păr şi urină. În toate probele analizate au fost
găsite aceste metale. În general, s-a observat o variaţie între probele individuale.
1.Păr uman
Nivelele medii de metale în probele de păr de la fete a variat între 3.02 µg/kg Cd şi 9.49
µg/kg Pb iar nivelele medii de metale din părul băieţilor, a variat între 3.6 µg/kg Cd şi 17.6
µg/kg Pb.
Nivelele medii de Cu n probele de păr a variat între 3.8 µg/kg fete şi 2.4 µg/kg băieţi
(Liceu Teologic); nivelele medii de Zn în probele de păr au variat între 85.0 µg/kg fete şi 47.5
µg/kg băieţi (Liceul Agricol).
2. Urină
În probele de urină de la fete şi băieţi nu s-a detectat plumb. Nivelele medii de Cd din
urină a variat între 0.038 µg/l [fete] and 0.4 µg/l [băieţi].Nivelele medii de Cu urinar a variat
între 0.08 µg/l [fete] şi 0.03 µg/l [băieţi] şi nivelele medii de zinc urinar au variat între 0.5 µg/l
[fete] şi 3.7 µg/l [băieţi Liceul Agricol].
Concluzii:
♦ Influenţa fumatului poate fi observată cel mai bine prin concentraţiile de Cd şi/sau Pb
ridicate în organism, ex.păr şi urină. Rezultatele noastre au arătat, cele mai mari
concentraţii de Cd şi Pb, la fete şi la băieţi care au fumat.
♦ Concentraţiile medii de cupru şi zinc în probele de păr de la fete este mai ridicat decât
conţinutul mediu de cupru şi zinc în probele de păr de la băieţi, probabil datorită
conţinutului de metale din vopseaua de păr folosite de fete..
43
12. COLORANTI LICHIZI ECOLOGICI PENTRU SUPORTURI PROTEICE
Anca Angela ATHANASIU1, Loti Cornelia OPROIU1, Constantin ALIFANTI1 ,
Elena IONITA1, Catalin FILIPESCU1, Iulian STANCIU1 , Mihai Cosmin COROBEA1 ;
Constantin CRACIUN2, Lucian Barbu-TUDORAN2 ;
Carmen GAIDAU3
1Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie-ICECHIM
Bucuresti ; 2Centrul de Microscopie Electronica, Universitatea Babes Bolyai Cluj-Napoca ; 3Institutul National de Cercetare Dezvoltare Textile Pielarie- ICT-ICPI
Scop : Prin activitatea de cercetare din cadrul acestui proiect ne-am propus realizarea
unui procedeu nou si ultramodern de microincapsulare a colorantilor sub forma de liposomi,
avand drept scop realizarea unor forme comerciale ecologice, cu rol de protectie a mediului
inconjurator si a personalului cu risc ocupational din industriile producatoare si/sau
aplicatoare de materiale colorante si nu in ultimul rand, imbunatatirea considerabila a
caracteristicilor aplicative si implicit a performantelor economice ale acestora.
Materiale si metode : Studiul nostru are ca domeniu aplicativ al liposomilor cu
coloranti, suporturile proteice, respectiv lana si pielea naturala.
S-au preluat in studiu doi coloranti acizi, din categoria celor specifici suporturilor
proteice, respectiv :
♦colorantul CI Acid Blue 80, din clasa colorantilor antrachinonici si,
♦colorantul CI Acid Blue 83, din clasa colorantilor trifenilmetanici,
ca fiind coloranti cu proprietati de difuzie si cu rezistente umede corespunzatoare
standardelor de calitate.
Metodele de preparare ale liposomilor, cunoscute in special din domeniul medical sunt:
dispersia mecanica a unei solutii organice de fosfolipide , dispersia de micelii mixte sau
incapsularea activa. Alegerea metodei de preparare a liposomilor s-a facut in functie de mai
multe criterii: stabilitate, neafectarea proprietatilor substantelor incapsulate, masa
moleculara a compusului incapsulat, precum si de reproductibilitatea, eficienta economica si
posibilitatea transpunerii la scara industriala a procedeului de obtinere.
Ceea ce am observat atat din literatura de specialitate aferenta domeniului medical, cat
si din propria noastra activitate este faptul ca aplicarea unei singure tehnici dintre cele
mentionate mai sus, nu conduce la rezultatele dorite, fiind nevoie de o combinare a mai multor
operatii, functie de scopul aplicativ urmarit.nta.
44
In acest sens si colectivul nostru a imaginat 4 procedee, discontinue, de preparare a
liposomilor cu coloranti, prin combinarea anumitor tehnici/ operatii, tinand cont atat de dotarea
existenta cat si de posibilitatea realizarii unui procedeu care sa poata fi transpus in perspectiva
la scara semi/industriala. Rezultatele obtinute prin aplicarea unor procedee combinate sunt
bune si foarte bune, obtinandu-se in final nanoparticule cu diametrul cuprins intre 100 si 150
nm.
De asemenea s-a efectuat caracterizarea materiilor prime utilizate si in special a
liposomilor cu coloranti obtinuti, atat prin metode analitice fizico-chimice cat si prin metode
aplicative specifice suporturilor proteice (lana si piele naturala). Aceasta activitate este in curs
de desfasurare dar rezultatele obtinute pana in prezent sunt incurajatoare.
REZULTATE : ♦Realizarea unui procedeu de laborator prin care se efectueaza
microincapsularea colorantilor acizi, solubili in apa, sub forma de liposomi, respectiv sub
forma comerciala lichida, neprafuibila, in conformitate cu standardele europene de protectie a
mediului si a personalului cu risc ocupational.
♦ Realizarea unui procedeu eficientizat de vopsire a lanei, ce reduce considerabil agentii de
egalizare si retardantii folositi in procedeele clasice .
♦ Realizarea unui procedeu eficientizat de vopsire a pieilor naturale, prin reducerea timpului
de operare si a consumului energetic.
13. DEGRADAREA AEROBA A PRODUSILOR BIFENIL POLICLORURATI
Marica Eugen ( 1), Plopeanu Vasile(1), Vasilescu Gelu(1), Ghineraru Mariana(2)
(1) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM
Bucuresti,Splaiul Independentei nr.202;
(2) Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului I.C.I.M. Bucuresti,
Splaiul Independentei nr.294
Familia compusilor bifenil policlorurati (PCB) contine teoretic 209 configuratii
moleculare numite congeneri. Fiecare congener reprezinta o molecula de bifenil substituita cu
unul pana la 10 substituenti reprezentati de atomii de clor.
Compusii bifenil policlorurati sint folositi curent si pe scara larga in industrie( fluide
dielectrice, fluide pentru transfer de caldura, fluide hidraulice, plastifianti ). Sint caracterizati
prin presiune de vapori scazuta, solubilitate scazuta in apa, au stabilitate chimica si sunt inerti.
Natura hidrofoba a PCB cauzeaza acumularea lor in tesuturile adipoase la animalele
expuse, iar consumarea lor de catre om este o prima cale de patrundere a PCB in corpul uman.
PCB pot fi absorbiti de piele, sau inhalati ca vapori sau particole de praf contaminate.
45
Pe plan international au fost efectuate numeroase cercetari pentru tratamentul biologic
al materialelor contaminate cu PCB. In general cercetatorii au urmarit stimularea activitatii de
cataliza microbiana cu adaugare de substante nutritive, inginerie genetica, bioaugumentare,
adaugare de cometaboliti ( ex. bifenil ) si imbogatirea microbiana.
Problema remedieri PCB este realizarea unui echilibru intre cerintele nutritionale si
metabolismul fungilor pe suport, pentru a asigura supravietuirea lor in sol.
Specia de fungi albi de putregai Phanerochaete chrysosporium degradeaza in mod
substantial PCB atit cu concentratie redusa cit si cu concentratie crescuta de clor.
BibliografieAbramowicz DA(1990) Aerobic and Anaerobic Biodegradation of PCBs.Rev.Biotechnology, 10,241-251
J.S.Yadaf,J.F.Quensen,J.M.Tiedje(1995).Degradation of Polychlorinated Biphenyl Mixtures (Aroclors 1242, 1254
and 1260) by the White Rot Fungus Phanerochaete chrysosporium . Appl.Environ.Microbiol. 61 (7) 2560-2565
D.Dietrich and col. (1995) Degradation of 4,4’-diclorobiphenil,3,3’,4,4’- tetraclorobiphenil and 2,24,4’5,5’-
hexachlorobiphenil by the White Rot Fungus Phanerochaete chrysosporium. Appl. Environ.Microbiol. 61(11)
3904-3909.
J.F.Quensen and col.(1995). Degradation of Polychlorinated Biphenyl Mixtures (Aroclors 1242,1254 and 1260)
by the White Rot Fungus Phanerochaete chrysosporium as Evidenced by Congener – Specific Analysis
.Appl.Environ. Microbiol. 61(7) 2560-2565
14. OBIECTIVELE PROIECTULUI EUROPEAN “PROMOVAREA FOLOSIRII
BIOMASEI AGRICOLE ŞI FORESTIERE PENTRU ÎNCĂLZIREA LOCUINŢELOR,
PRODUCEREA ELECTRICITĂŢII ŞI PRODUCEREA DE CARBURANŢI”
Diana Dragotă
CHIMINFORM DATA, Str. Calea Plevnei, nr. 139, sector 6, Bucureşti
Ce le mai importante obiective sunt:
Mobilizarea unui puternic potenţial de biomasă de la micii proprietari de pădure şi de
terenuri agricole prin sprijinirea cooperării între aceştia;
Stimularea schimbului de experienţă local şi trans-naţional; stimularea transferului de
know-how;
Integrarea sectoarelor agricol şi forestier într-o singură piaţă energetică, în calitate de
furnizor de biomasă ( lemne de foc, aşchii, pelete) şi chiar de energie ( biocăldură,
biocombustibili, electricitate) după cum urmează:
o Căldură:
Încălzirea spaţiilor din fermă cu bioenergie;
Fermierii ca furnizori de lemne de foc şi pelete;
46
Cooperativele agricole şi forestiere pentru livrarea căldurii confortabile
bazată pe produse lemnoase;
o Electricitate;
Fermierii ca furnizori de biomasă drept materie primă pentru
cogenerarea căldurii şi electricităţii;
Cooperarea fermierilor pentru producerea electricităţii, folosind
biomasă, biogaz sau biocombustibili lichizi,
o Carburanţi:
Fermierii ca furnizori de biomaterie primă pentru producerea
biocarburanţilor ( sămânţă de rapiţă, sfeclă de zahăr, cereale ş.a.)
Biocarburanţii produşi de fermieri, inclusiv în asociere ( bioetanol, ulei
vegetal crud, biogaz).
15. DOUĂ PROCEDEE PENTRU OBŢINEREA H2 DIN BIOMASĂ
Iosif Tripşa, Diana Dragotă, Dana Marinescu
CHIMINFORM DATA, Str. Calea Plevnei, nr. 139, sector 6, Bucureşti
Procesarea biomasei în hidrogen se face fie prin intermediul biogazului, fie prin
intermediul gazului de sinteză.
Ambele procedee presupun creşterea rapidă a biomasei vegetale (în bazine descoperite)
în prezenţa unui exces de CO2, eventual pe ape municipale conţinând substanţe nutritive şi pe
care dorim să le epurăm.Sursele de CO2 le reprezintă gazele de ardere de la termocentrale, CO2
separat din biogazul rezultat din fermentarea biomasei şi din reformarea catalitică a metanului,
cât şi CO2 reciclat în tehnologia integrată propusă. Această tehnologie reprezintă o metodă de
reducere a conţinutului de CO2 din atmosferă, dar şi o metodă de tratare a acestor tipuri de ape.
Prin fermentarea biomasei se obţinere biogaz, din care se poate separa CH4, după
îndepărtarea, cu amine, a CO2-ului. Metanul este parţial folosit ca atare (ca sursă de energie
pentru acoperirea necesarului tehnologiei integrate), iar cea mai mare parte este supusă, în
continuare, unei reformări catalitice, cu obţinerea hidrogenului şi a CO2-ului.
Prin gazificarea biomasei se obţine gazul de sinteză, din care se separă chimic
hidrogenul.
Prin integrarea celor două procedee are loc o reducere a tuturor costurilor. Ca urmare,
produsele şi efectele obţinute constau în:
biocombustibil,
47
tratamentul apelor reziduale,
apă recirculată,
bioîngrăşăminte chimic,
hrană pentru animale,
reducerea emanaţiilor gazelor cu efect de seră.
16. HYVOLUTION – O NOUĂ BIOTEHNOLOGIE EUROPEANĂ PENTRU
PRODUCEREA DESCENTRALIZATĂ A HIDROGENULUI DIN BIOMASĂ ÎN
FERMELE AGRICOLE ROMÂNEŞTI
Iosif Tripşa şi Daniela Mihaela Mihăilescu
CHIMINFORM DATA, Str. Calea Plevnei, nr. 139, sector 6, Bucureşti
Strategiile avansate pentru producerea hidrogenului din biomasă studiate în prezent
sunt: procesele termice de tipul gazificării sau gazificării în apă supercritică; procesele non-
termice (biologice sau fermentative) din care îşi trage originea noua tehnologie europeană
intitulată HYVOLUTION.
Ca oricare proces de fermentare, biotehnologia europeană, HYVOLUTION, are
avantaje specifice pentru conversia eficientă a biomasei cu conţinut ridicat de umiditate în
hidrogen pur. În al doilea rând, toate procesele fermentative nu necesită instalaţii mari, ceea ce
permite economii importante. Astfel, instalaţiile de mici dimensiuni pot fi construite, în
fermele agricole româneşti, la un bun raport cost – conversie a biomasei produse local eficient.
În plus, se economiseşte şi energie pentru transportul ce este evitat.
Noua abordare a tehnologiei HYVOLUTION se concentrează pe utilizarea bacteriilor
termofile care cresc la temperaturi de 70oC sau mai ridicate. Aceste bacterii produc, într-o
primă fază, hidrogen împreună cu acid acetic. În această fază, cantitatea de hidrogen produsă
pe unitatea de biomasă este de circa două ori mai ridicată comparativ cu fermentaţia la
temperatura ambiantă. Mai mult, acidul acetic rezultat ca produs secundar este transformat în
hidrogen în faza a doua a procesului tehnologic printr-o foto-fermentaţie, ceea ce asigură
creşterea cantităţii finale de hidrogen rezultată pe unitatea de biomasă. Combinarea
fermentaţiei termofile cu foto-fermentaţia permite conversia completă a biomasei în hidrogen
cu cea mai mare eficienţă posibilă teoretic. Demonstrarea fezabilităţii principiului acestui
bioproces combinat a fost dovedită în proiectul BIOHYDROGEN în cadrul Programului Cadru
5 al Uniunii Europene.
48
Actualul consorţiu , în curs de finalizare pentru noul proiect european HYVOLUTION
s-a format pentru exploatarea cunoştinţelor acumulate şi cu scopul de a dezvolta o industrie
producătoare de hidrogen la un preţ de cost de 10 euro / GJ. Preţul propus va fi obţinut prin
reducerea costurilor pentru pretratarea biomasei, prin optimizarea eficienţei şi vitezei
fermentaţiei cu termo – şi foto – bioreactoare cu preţ scăzut, prin dezvoltarea de proceduri
speciale şi ieftine de purificare a gazului şi prin integrarea sistemelor optime pentru utilizarea
energiei şi căldurii.
17. REGLEMENTĂRI ALE UNIUNII EUROPENE PRIVIND
TRATAREA APELOR REZIDUALE URBANE
Daniela Mihaela Mihăilescu
CHIMINFORM DATA, Str. Calea Plevnei, nr. 139, sector 6, Bucureşti
Netratarea sau tratarea parţială a apelor urbane reziduale a ridicat numeroase probleme
la nivelul Comunităţii Europene. Din aceste motive a apărut Directiva 271/1991 care
reglementează la nivel european problema tratării apelor precum şi a subproduselor
(nămolurilor) ce rezultă în urma epurării.
Directiva 271/1991 stabileşte reguli precise precum şi termene până la care toate statele
membre trebuie să se conformeze. Aplicarea directivei de către statele membre a făcut obiectul
unor analize atente.
În perspectiva aderării României în 2007 la Uniunea Europeană, ţara noastră va trebui
să adopte, în totalitate, acquis-ul comunitar. În acquis intră şi reglementările privind mediul
înconjurător care fac parte din capitolul de negociere nr. 22 "Protecţia mediului înconjurător"
aflat în proces de negociere cu Uniunea Europeană.
Lucrarea va cuprinde principalele reglementări ale Uniunii Europene referitoare la
apele urbane orăşeneşti, modul în care aceste reglementări au fost aplicate în ţările comunitare
precum şi preluarea legislaţie de către România în cadrul procesului de negociere.
49
Postere
1. DEGRADAREA POLUANTILOR ORGANICI FOLOSIND TULPINI DE
BAZIDIOMICETE
Amalia Gheorghe, Luiza Jecu
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie si Petrochimie – ICECHIM
Spl. Independentei 202, sector 6, Bucuresti
Biodegradarea si bioremedierea ofera posibilitatea de a distruge sau de a diminua
diferiti contaminanti utilizand activitati biologice naturale. Pentru un proces eficient este
nevoie ca microorgansimul sa atace enzimatic poluantul; fenomen ce se realizeaza in conditiile
in care sunt permise cresterea si manifestarea activitatii microbiene.
Compusii halogenati sunt cunoscuti ca fiind printre cei mai agresivi agenti xenobiotici
poluanti, proveniti din utilizarea pesticidelor, ierbicidelor si agentilor de conservare a
materialelor lemnoase. Printre microorganismele de interes un loc important il ocupa asa
numitii «white-rot fungi», caracterizati prin abilitatea de a degrada lignina la radicali liberi prin
implicarea peroxidazelor. Datorita caracterului nespecific al depolimerizarii ligninei folosit de
fungi, acestia pot sa degradeze o gama larga de poluanti ai mediului. Fungii nu necesita pre-
conditii speciale unui anumit poluant, sistemul de degradare este indus de privarea de nutrienti,
limitarea sursei de nutrient (glucoza sau azot) poate initia degradarea. Cel mai studiat
mecanism asociat sistemului de degradare a ligninei, apartine fungului Phanerochaete
chrysosporium, si cuprinde peroxidaze, laccaza, enzime producatoare de apa oxigenata,
celobiozo chinona oxidoreductaza si celobiozo dehidrogenaza. De asemena tulpinile de
Lucrarea isi propune o selectie a unor tulpini de bazidiomicete capabile sa degradeze
compusi organici halogenati. Au fost analizate toleranta la contaminant si nivelul maxim pe
care il suporta microorganismul, astfel incat sa nu-i fie afectata viabilitatea.
1. Cameron si colab., 2000, Appl. Microbiol. Biotechnol., 54, p. 751-758
2. Dua si colab., 2002, Appl. Microbiol. Biotechnol., 61, p. 1-17.
3. Pointing, S., 2001, Appl. Microbiol. Biotechnol., 57, p. 20-33
50
2. REDUCEREA CONCENTRATIEI DE POLUANT DIN APELE CONTAMINATE
FOLOSIND MICROORGANISME
Amalia Gheorghe1, Luiza Jecu1, Anicuta Stoica2
1- INCDCP-ICECHIM, Spl. Independentei, 202, Bucuresti, Romania2 - Universitatea “Politehnica” Bucuresti, Departamentul de Inginerie
Chimica, Str. Polizu nr. 1, Romania
Metodele biologice de epurare a apelor contaminate s-au impus drept alternative
nepoluante si cu selectivitate ridicata la variantele clasice. Biomasa microbiana provenita de la
cultivarea anumitor specii microbiene este capabila sa retina cantitati relativ ridicate de metale
grele si radioactive. Biomasa poate fi cultivata in mod specific pentru un astfel de proces sau
poate rezulta din alte operatii industriale ca deseu. Un aspect important in realizarea unei
metodologii de epurare bazata pe utilizarea microorganismelor il reprezinta cunoasterea
necesitatilor nutritionale ale tulpinilor de interes. Conditiile de cultura care sa asigure
maximum de masa celulara sunt specifice tulpinii si sunt rezultatul unor investigatii ample care
cuprind formula mediului nutritiv, pH, temperatura, necesar de oxigen etc. Obiectivul lucrarii a
constat in investigarea capacitatii unor tulpini fungice si bacteriene de a reduce continutul de
metale grele si radioactive. In acest scop s-au realizat experimente vizand selectia de tulpini
microbiene prin cultivari statice pe placi Petri si in sistem batch, stabilirea valorilor optime ale
parametrilor ce conditioneaza procesul de cultivare (pH, temperatura, inocul, sursa de carbon si
azot), elaborarea matricei in care se imobilizeaza biomasa microbiana. Sursele de uranium si
molibden au fost solutii apoase provenite de la ape de mina si de iaz, diferite prin nivelul
concentratiei de contaminanti (ape de mina cu 0,0376 mg/l uranium si 0,2348 mg/l molibden;
ape de iaz cu 6,5 mg/l uranium si 2,704 mg/l molibden). Imobilizarea biomasei microbiene
reprezinta o cale eficienta si usor de aplicat, ce permite recircularea si refolosirea
biosorbentului. Au fost testate diferite materiale suport, in conformitate cu particularitatile
organismului utilizat, cele mai bune rezultate obtinandu-se pe colagen, fibra naturala proteica
hidrofila, la care mecanismul de imobilizare a celulelor implica interactiuni ionice, legaturi de
hidrogen si forte Van der Waals. S-au inregistrat diminuari ale concentratiei de molibden de 64
% (pentru 100 g/l biomasa microbana imobilizata); si de 44 % (pentru 20 g/l biomasa fungica
imobilizata). In conditiile ambelor concentratii de biomasa imobilizata (100 si 20 g/l),
concentratia de uranium a scazut sub nivelul de detectie al metodei.
51
3. CONCENTRAREA Mn(II) PE COPOLIMERI ACRILICI
Adriana Bârsănescu1, Viorica Dulman 1 , Rodica Buhăceanu1, I. Bunia2
1 Universitatea “Al. I. Cuza” , Facultatea de Chimie, Bd. Carol I nr.11,Iaşi, 7005062Institutul de Chimie Macromoleculară “P. Poni”, Aleea Gr. Ghica Vodă nr 41A, Iaşi
În prezent există date referitoare la concentrarea Mn(II) pe diverşi schimbători de ioni1
şi la utilizarea unor copolimeri acrilici funcţionalizaţi cu amine în concentrarea Cu(II), Ni(II),
Co(II) şi Zn (II)2-6.
În studiul de faţă s-au folosit răşini acrilice funcţionalizate cu etilendiamină (EDA),
trietilenamină (TETA) şi dimetilaminopropilamină (DMAPA). S-a urmărit posibilitatea
reţinerii Mn(II) din soluţii 10 – 100 ppm şi s-a studiat influenţa unor factori care intervin în
procesul de sorbţie: temperatura, timpul de contact, concentraţia şi pH-ul soluţiei iniţiale,
natura aminei, gradul de reticulare.
Determinarea Mn(II) s-a făcut prin spectroscopie de absorbţie atomică.
Temperatura nu influenţează reţinerea în domeniul 7 – 36 oC, iar pH-ul optim este 6,3.
Au fost calculaţi parametrii care determină reţinerea din izotermele Freundlich şi Langmuir: KF
= 6,97; n= 2,58 - ceea ce presupune o sorbţie favorabilă.
Reţinerea are loc printr-un proces de complexare iar rolul aminei este esenţial. Astfel,
în timp ce copolimerul funcţionalizat cu DMAPA are capacitate maximă de reţinere ( 58,28
mg/g), ceilalţi copolimeri nu reţin Mn (II). Proprietatea poate fi utilizată în vederea separării lui
de Cu (II), Co(II), Ni (II), Pb(II) şi Zn(II).
Bibliografie1. S. Nakamura, M. Amano, Y. Saeguna, T.Tato, J. Appl. Polym. Sci. , 45, 265, (1992)
2. S. Maxim, A. Flondor, I. Bunia, C. Luca, Eur. Polym. J., 34, 1379, (1998)
INSEMEX Petroşani, str. G-ral Vasile Milea nr. 32-34, cod 332047
Toth Lorand
Universitatea Petroşani, str. Institutului nr. 2
Lucrarea se încadrează în secţiunea ,,Protecţia şi ingineria mediului” şi se referă la
protecţia mediului minier.
Ca urmare a introducerii metodei de exploatare cu banc subminat la exploatările din
Valea Jiului, s-a amplificat şi factorul de risc datorat combustiilor spontane prin cantitatea de
cărbune pierdut în spaţiul exploatat.
Metodele clasice de prevenire a combustiilor spontane nu satisfac în totalitate situaţia
actuală /2/.
Având în vedere progresele înregistrate în domeniul inhibării proceselor de oxidare la
substanţele organice, s-a elaborat baza teoretică şi practică de prevenire a combustiilor
spontane prin procedeul de inhibare /1/.
În baza determinărilor s-a desprins concluzia că inhibitorul (clasa fosfat) reduce
degajarea căldurii din procesul de oxidare (autooxidare), nepermiţând procesului să treacă în
faza de autoaprindere, deşi procesul de oxidare are loc.
S-au elaborat 2 metode de prevenire a combustiilor spontane în minele de cărbuni.
Prima metodă vizează introducerea inhibitorului sub formă de aerosoli în spaţiul
exploatat prin curenţii de aer care circulă în acel spaţiu /3/.
Metoda constă în principal în obţinerea aerosolilor dintr-o soluţie apoasă de fosfat
trisodic în concentraţie de 0,5 %. Instalaţia (fig. 1) este de construcţie simplă şi se compune
dintr-un pulverizator de apă-aer tip CCSM, furtune de legătură (pentru aer comprimat şi
soluţie) şi recipientul cu soluţia inhibitoare. Sub acţiunea aerului comprimat pulverizatorul
absoarbe soluţia din recipient, transformând-o în particule foarte fine denumite aerosoli, ce sunt
purtaţi de curenţii de aer în spaţiul exploatat.
Metoda a II-a a vizat introducerea în spaţiul exploatat în sistem local a inhibitorului
folosind şi spumant pentru legarea pe suprafaţa cărbunelui a acestuia /4/.
Amestecul de substanţe chimice utilizată pentru reducerea temperaturii şi inhibării
53
cărbunelui din spaţiul exploatat este compusă din fosfat în amestec cu spumanţi de tip
„Spumogen lichid” sau „Spumant cu coeficient mic de înfoiere”. Aceste substanţe în amestec
cu apa sunt introduse în spaţiul exploatat cu ajutorul instalaţiei prezentate în fig. nr. 2.
Instalaţia din fig. 2 se compune din următoarele părţi principale:
- reţea de apă industrială sau potabilă;
- amestecător de linie;
- vas de 100 l pentru realizarea amestecului;
- ţeavă generatoare de spumă;
- agregat de spumă chimică ASC-3, compus dintr-un motor electric de 15 kw, motor pneumatic
şi o pompă centrifugală tip SADU.
fig. 2
Concluzie: prevenirea combustiilor spontane în minele de cărbuni se poate realiza cu
rezultate bune prin folosirea metodelor cu inhibitori anorganici de tip fosfat, protejând astfel
mediul minier.
Bibliografie1. Herdan, J.M. - Antioxidanţi, Editura Tehnică Bucureşti, 19952. Matei, I. - Aeraj şi protecţia muncii în minerit, Universitatea Petroşani, 19913. Matei, I., Toth, I., Cioclea, D., Purcaru, I.S., Vochiţoiu, H. - Combustiile spontane la minele de cărbuni,
54
fig. 1
Editura Print Everest, 20034. Toth, I. - Creşterea eficienţei metodelor şi tehnologiiloe de profilaxie a focurilor endogene din minele
de huilă din Valea Jiului, Teză de doctorat, 1998
5. MONITORIZAREA CALITĂŢII AERULUI
ÎN ZONA INDUSTRIALĂ ZALĂU
Vasile Iovan, Vasile Fekete-Novak, Ciprian Iovan
Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie, specializarea Farmacie,
Oradea, str. Nicolae Jiga nr. 29, tel. Privat 0259-243672, e-mail [email protected]
Analizând perioada 1996-2002, sub aspectul calităţii aerului, se desprind următoarele
concluzii: valorile concentraţiilor poluanţilor gazoşi, determinaţi zilnic de laboratorul IPM
Zalău, conform STAS 12574/1987, nu depăşesc CMA, decât în mod sporadic1, 2, 3.
Indicatorii pulberi în suspensie şi O3 depăşesc valorile limită prevăzute în normative, în
special în punctul de prelevare APM, situat în centrul municipiului Zalău, în zona cu trafic
intens, dar concentraţiile maxime s-au situat doar cu puţin peste nivelul admis.
În perioada 1996-2002, s-au inregistrat depăşiri semnificative la indicatorul pulberi
sedimentabile la punctul de prelevare din aproprierea SC Salimob SA.
Prin activitatea de reglementare şi control desfăşurat de compartimentele din cadrul
IPM Zalău, s-a impus societăţilor care nu se conformau cu cerinţele legislaţiei din domeniul
protecţiei atmosferei, dotarea cu echipamente de depoluare, retehnologizări, introducerea
automonitorizării.
Ca urmare al acestui proces, calitatea aerului, atât în municipiul Zalău, cât şi în judeţul
Sălaj, a cunoscut în 2002 o înbunătăţire apreciabilă, CMA a poluanţilor a fost depăşită doar de
două ori, concentraţia maximă de pulberi sedimentabile a fost de 33,8 g/mp/lună.
Bibliografie:[1] V. Iovan, V. Fekete-Novak, Sanda Rodica Bota, “Îndrumător pentru lucrări practice de chimie sanitară”
Ediţia Universităţii din Oradea, 2003.
[2] ***** STAS 12574/1987
[3] M. Negulescu, R. Antoniu, G. Rusu, E. Cuşa „Protecţia calităţii aerului”, Ed. Tehnică, 1982
Analiza prin spectrometrie RMN a produşilor obţinuţi a condus la determinarea conţinutului în
glicoli liberi al acestora, distribuţiei moleculare orientative a oligomerilor , repartiţiei
diferitelor tipuri de unităţi glicolice şi acide în fracţiile glicolice si esterice cu mase moleculare
diferite ale produşilor de reacţie.
Poliester-poliolii au fost testaţi la obţinerea spumelor poliuretanice rigide pentru panouri
sandwich – procedeu discontinuu, în formula elaborată de ICECHIM. Experimentările
efectuate au evidenţiat faptul ca poliester – poliolii pot fi utilizaţi pentru obţinerea spumelor
poliuretanice rigide, cu rezultate pozitive în privinţa proprietăţilor acestora.
Suportul financiar al acestor lucrări a fost asigurat de programul MENER, în cadrul
contractului nr.490 / 2004.1. Frisch, K.C. în Polyurethane technology, Bruins, P. F. Ed., Wiley-interscience, New-York, 1969, 1-38
2. Tersac, G.; Hubert, F.; Durand, G.; Quillerou, J.; Rivero, Jeanine şi Marechal, J. C. , Cellular Polymers, 1995,
14,14-40.
3. Vaidya, U.R. şi Nadkarni, V.M. , Journal of Applied Polymer Science 1988, 35, 775-785
Vaidya, U.R. şi Nadkarni, V.M. , Journal of Applied Polymer Science 1989, 38, 1179-1190
Bilian-Loreau, M.; Durand, G. şi Tersac, G., Polymer, 2002, 43(1), 21-28
65
16. COMPOZITE POLIMERICE PE BAZĂ DE POLIETILENĂ DE JOASĂ DENSITATE ŞI PUDRETĂ DE CAUCIUC BUTADIEN-STIRENIC VULCANIZAT
Zuga Daniela, Berechet Daniela
Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Textile si Pielarie, Sucursala Institutul de Cercetare Pielarie Incaltaminte,str. Ion Minulescu nr. 93, sectror 3, Bucuresti,
1Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie –ICECHIM,
Splaiul Independenţei nr. 202, sector 6, 060021, Bucureşti, România;2Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Chimie Industrială, Str. Polizu
nr. 1, 011061, Bucureşti, România.
Obţinerea şi utilizarea pe scară largă a aşa numiţilor “coloranţi universali’’ constituie o
abordare îndrăzneaţă a unei linii de demarcaţie din domeniul fabricării coloranţilor şi în
comunitatea ştiinţifică internaţională există deja părerea unanim acceptată că cel mai bine se
potrivesc acestui scop coloranţii de dispersie, dacă se modifică în mod corespunzător fibrele
care urmează a fi vopsite.
Coloranţii de dispersie sunt utilizaţi intens pentru colorarea fibrelor sintetice fiind
disponibili în orice cantitate la preţuri mult mai mici decât alte clase de coloranţi, acoperă o
gamă foarte largă de nuanţe şi au proprietăţi tinctoriale adaptate tipului de aplicaţie, ei fiind de
aceea interesanţi pentru aplicare pe fibrele naturale modificate chimic1-5.
Prezenta lucrare ilustrează datele experimentale referitoare la 10 noi compuşi organici
cu structură 1,3,5-triazinică sintetizaţi prin bicondensarea clorurii de cianuril cu amine
1Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie –ICECHIM,
Splaiul Independenţei nr. 202, sector 6, 060021, Bucureşti, România2Universitatea Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Chimie Industrială, Str. Polizu
nr. 1, 011061, Bucureşti, România
Pornind de la particularităţile structurale deosebite întâlnite în cazul complecşilor
organocuprici cu proprietăţi termocrome1-4 au fost sintetizaţi şi caracterizaţi cinci compuşi noi
complecşi ai cuprului cu diamine alifatice (etilendiamină, piperazină, hexametilentetramină,
1,4-diazabiciclo[2.2.2]octan şi trietilentetramină) care prezintă tranziţie termocromă
ireversibilă.
Compuşii supuşi studiului au fost caracterizaţi din punct de vedere structural prin
spectrometrie de absorbţie în domeniul infraroşu, atât în starea fundamentală, cât şi după
excitare observându-se în primul rând conservarea particularităţilor structurale şi deci
excluderea degradării termice a compuşilor.
În cazul compuşilor sintetizaţi se poate afirma că schimbarea de culoare produsă la
încălzire se datorează în principal slăbirii tăriei câmpului ligandului ca urmare a producerii
unei dezorganizări dinamice a ciclurilor chelatice. Există un echilibru între energia de
stabilizare a câmpului cristalin, repulsiile ligand-ligand, interacţiile ionice şi/sau prin legături
de hidrogen cu ionii de compensare şi forţele de împachetare în cristal. Astfel de echilibre pot
fi perturbate prin creşterea agitaţiei termice şi au ca efect schimbarea bruscă a culorii
compuşilor la o anumită temperatură. Mai mult, manifestarea proprietăţilor termocrome în
cazul percloraţilor poate fi asociată cu o interconversie conformaţională a ciclurilor metal-
79
chelat mai accentuată din cauza existenţei legăturilor de hidrogen cu diaminele alifatice,
mişcarea moleculară fiind de natură dinamică.
Diferenţele de culoare obţinute la tranziţia termocromă au fost evaluate prin
spectrometrie de reflexie şi măsurători de culoare în sistem CIELAB, stabilindu-se corelaţii
structură-culoare pentru toţi compuşii studiaţi.
Bibliografie1. A. Taha, W. Linert şi Y. Fukuda, J. Coord. Chem., 1993, 30, 53
2. S. Koner, M. Tsutake, I. Nagasawa, R. Ikeda, P.K. Saha, A.K. Mukherjee şi S. Banerjee, J. Mol. Struct.,
2002, 608, 63
3. D.R. Bloomquist, M.R. Pressprich şi R.D. Willett, J. Am. Chem. Soc., 1988, 110, 7391
4. D. Aitken, S.M. Burkinshaw, J. Griffiths şi A.D. Towns, Rev. Prog. Coloration, 1996, 26, 1
Postere
1. UNELE ASPECTE PRIVIND OBTINEREA COMPOZITELOR ADEZIVE
ECOLOGICE PENTRU ACOPERIRI DE PODELE
Sarbu Andrei, Iancu Stela, Beda Mariana, Duldner Monica, Sarbu Liliana
Institutul national de cercetare-dezvoltare pentru chimie si petrochimie- ICECHIM Bucuresti,
Splaiul Independentei nr. 202, sector 6, Bucuresti
In ultima perioada, preocuparea pentru protectia mediului si protejarea sanatatii
populatiei a condus la dezvoltarea unor noi adezivi, ecologici. Acestia sunt realizati fara
solventi toxici si inflamabili, pe baza de dispersii polimerice apoase. Conferirea proprietatilor
adezive se realizeaza printr-o combinatie de mai multi compusi (de regula peste 6), fiecare cu
rolul sau specific. De fapt avem de-a face cu noi materiale compozite.
Principalii componenti ai unui compozit adeziv ecologic sunt:
- dispersia apoasa polimerica de baza;
- ingrosatorul;
- emulgatorul;
- plastifiantul;
- agentul de lipiciozitate (rasina de tack)
- umplutura cu rol de si de modifictor reologic.
80
Lucrarea de fata prezinta influenta naturii si concentratiei componentelor prezentate
mai sus, asupra reologiei compozitului polimeric adeziv ecologic precum si asupra
proprietatilor adezive, estimate prin rezistenta la jupuire.
2. INTERFERENŢELE SPECTRALE ÎN ANALIZA ICP-AES A BRONZURILOR ŞI
ALIAJELOR PE BAZĂ DE NICHEL
C. Bercu, F. Rugină, I. Gorincu
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Chimie şi Petrochimie - ICECHIM
Spl. Independenţei 202,060021 Bucureşti, sector 6
Plasma cuplată inductiv este acum o sursă de excitare în spectrometria atomică de
emisie. Tehnica acoperă o gamă largă de aplicaţii, dar cele mai spectaculoase sunt legate de
analiza aliajelor.
Prezenţa în aliaje a unor metale în concentraţii foarte mari, la nivelul procentelor,
alături de elemente la nivel de ppm, conduce la dificultăţi în determinarea acestora din urmă
(impurităţilor) ca urmare a interferenţelor spectrale.
Interferenţele spectrale induse de matricea aliajului pot fi eliminate, sau măcar
diminuate şi controlate, printr-un studiu minuţios şi mai ales prin selectarea liniilor spectrale ce
urmează a fi utilizate. Interferenţele spectrale sunt dictate de compoziţia fiecărei probe şi limita
de detecţie pentru fiecare element ce se determină, în cadrul fiecărei probe analizate.
În studiul de faţă vom prezenta două cazuri de aliaje comercializate în ţara noastră
(bronzuri şi aliaje pe bază de nichel), evidenţiind pentru fiecare interferenţele spectrale induse
de elementele matricei.
În cazul bronzurilor, analiza elementală prin ICP - AES a evidenţiat o matrice extrem
de încărcată: P = 20000 ppm, Cu = 17000 ppm, Al = 500 - 2000 ppm, Zn = 700 - 5000 ppm, Sn
= 200 - 700 ppm şi Fe = 100 - 300 ppm. În cazul bronzurilor citirea acestor elemente matriciale
pe liniile analitice a 36 de elemente a condus la concluzia că cele mai multe interferenţe se
datorează unei creşteri a background-ului, ceea ce poate conduce la o analiză cantitativă
eronată, dacă se utilizează, ca metodă analitică, citirea directă, fără să se ţină cont de corecţia
liniei de bază (background-ului).
În cazul aliajelor pe bază de nichel analizate, matricea este formată doar din 2 elemente
ce pot induce interferenţe majore: Fe = 20000 ppm, Ni = 1000 - 4000 ppm.
Citirea acestor elemente matriciale pe 36 linii analitice (36 elemente) a condus la
concluzia că în cazul acestor probe,comparativ cu bronzurile, se induc efecte mult mai mari
81
prin apariţia de interferenţe spectrale semnificative, care impun nu numai corecţii de
background dar şi selecţii atente ale liniilor spectrale analitice, precum şi metode analitice
corespunzătoare.
3. PROCEDEU DE NANOSTABILIZARE IN AGREGATE DE MICELE INVERSE DE
1 National Institute of Research and Development for Optoelectronics INOE 2000, Bucharest2 INCDCP – ICECHIM, Splaiul Independentei 202, 060021-Bucharest
Photodynamic therapy is a local treatment modality of cancer, based on the
administration of photosensitizer, which is selectively retained al tumoral level, which after the
optical radiations exposure lead to the tumoral tissue destruction.
The application of the photodynamic therapy in clinical practice presentes certain
problems about: choice of the photosensitizer type, establishment of it administration,
modalities of drug preparation (depending of administration), determination of therapeutic
concentration of photosensitizer, establishment the expecting period of time from the
photosensitizer administration moment till the laser irradiation of the tumor, choice of the laser
source (continuous or pulsed emission), establishment of the laser radiation parameters
98
(wavelength, energy, pulse duration, pulses frequency, irradiation time, etc.) Till now, there
were founded solutions at some problems of these and the researches in this domain have been
continued aiming to elaborate an efficient method for the cancer treatment. This is also the goal
of the present study based of the correlation of the refraction indexes of the certain
photosensitizer solutions with the cellular components into that photosensitizer has been
preferentially localized and optical radiation distribution at tumoral level.
Thus, we have been used the diffuse reflection spectroscopy and molecular absorption
spectrophotometry for the characterization of the optical properties of certain photosensitizer
and the Kramers-Kronig relation for the determination of the refraction indexes of the
analyzing solutions.
4. THE EFFECT OF PHOTODYNAMIC THERAPY WITH PORPHYRINS ON SOME
CELLULAR AND MOLECULAR PARAMETERS OF TUMOR CELL LINE K562
Scop : Cercetările desfăsurate au vizat obţinerea, unor compuşi organici cu structură
tetrazolică (TTC; NBT; NeoT) dedicaţi domeniului medical, la un nivel de performanţă similar
produselor comercializate de firmele consacrate pe piaţa europeană de profil. Compuşii sunt
utilizaţi într-o gama largă de tehnici specifice domeniului biomedical : histochimie,
imunohistochimie (revelarea fosfatazei alcaline indicator al reacţiei antigen/anticorp),
microscopie electronică, determinarea spectrofotometrică a nivelelor activitătii metabolice în
teste de citotoxicitate şi în studii de viabilitate asupra sitemelor celulare in vitro.
Material şi metodă : Obţinerea compuşilor a constat în : (1) sintetizarea hidrazonelor
aromatice, prin efectuarea reacţiei de condensare între fenil-hidrazonă şi benzaldehidă sau 3-
104
nitro-benzaldehidă; (2) obţinerea sărurilor de diazoniu ale anilinei, o-dianisidinei şi benzidinei;
(3) sintetizarea produşilor formazanici; (4) ciclizarea oxidativă a acestora, şi (5) izolarea şi
purificarea compuşilor tetrazolici.
Rezultate şi discuţii : Sinteza compuşilor hidrazonici s-a realizat la temperatură de 80-
900 C, în mediu apos (benzaldehidă) sau etanol (3-nitrobenzaldehidă), urmată de purificare.
Produşiii formazanici s-au obţinut prin cuplarea diazoderivaţilor aromatici cu compuşii
hidrazonici, în mediu de solvent organic (piridină) la temperatura ambiantă. Obţinerea
sărurilor de tetrazoliu a constat în ciclizarea oxidativă a formazanilor, la temperatură ambiantă,
în mediu de CHCl3, în prezenţă de HNO2 generat in situ. Purificarea produselor s-a efectuat cu
solvent organic polar si tratare cu cărbune activ. Monitorizarea cantitativă si calitativă a
sintezelor s-a realizat prin metode cromatografice şi prin spectrometrie de IR şi UV-VIS.
Biocomportamentul produselor s-a testat prin utilizarea lor în evaluarea statusului redox prin
metode biochimice (determinarea SDH si LDH seric), histochimice (fosfataza alcalină, SDH,
LDH tisulare) precum şi prin aplicarea în testele in vitro (viabilitate celulară, citotoxicitate).
Concluzii : Produsele rezultate din sinteză prezintă o calitate similară – caracteristici
fizico-chimice respectiv aplicare pe biosuporturi – produselor comercializate de firme
producătoare prezente pe piaţa europeană a reactivilor pentru laboratoarele medicale.
11. USE OF HA FILMS AS DELIVERY SYSTEM FOR PROTEINS WITH
THERAPEUTIC POTENTIAL
Florica Chelu*, Daniela Cioacă*, Camelia Ioneşti*, C. Moroşanu**, Anca Roşeanu*,
Ştefana Petrescu**Institutul de Biochimie, Spl. Independenţei 296, 060031Bucharest
**INCDFM, Bucuresti
Hydroxyapatite(HA) is a major component of hard tissues, bones and teeth. Synthetic
HA has long been used in chromatographic separation of proteins and DNA 1-2. It is also an
useful drug delivery system , being compatible, bioresorbable and having high binding affinity
for a variety of molecules 3.
The aim of our studies was to obtain HA films containing biomolecules of therapeutic
interest. Two proteins with anti-inflammatory and antioxidant properties were choosen for this
purpose i.e, lactoferrin(Lf) and superoxyde dismutase(SOD).
Different methods for Lf and SOD immobilization on HA films have been performed.
Detection of Lf adsorbed to HA films has been achieved by ELISA method. The efficency of
105
SOD immobilization process was estimated by measuring its enzymatic activity. In both cases
the amount of protein bound on HA films was over 100 ug/cm2. We have also investigated the
release of the proteins in solutions with composition similar to biological fluids. None of the
methods used for immobilization of Lf and SOD affected their biological properties,
suggesting that they are good candidates for the future biotechnologies.
Biocompatibility test performed in cell culture with fibroblasts demonstrated the
absence of the toxicity for HA films, as well as for HA films containing either Lf or SOD.
Furthers studies are in progress to characterize all these devices which can be used as
implantable drug delivery system.1 Schröder E., Jönsson T., Poole L., Analytical Biochemistry, 313, 176-178, 20032 MJ Mura-Galelli, J.C. Voegel, S. Behr, E.F. Bres, P. Schaaf, Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 88, 5557-5561, 19913 L. Morris, PK. Bajpai Development of resorbable tricalcium phosphate (TCP) amine antibiotic composite. In :
JS. Hanker BL. Giammara, eds. Biomedical Materials and Devices. Pittsburgh PA: Materials Research Society,
S-au ales pentru studiu doua extracte vegetale (din: tuia, măcese) a căror corelatie
dintre compozitia chimica si efectele terapeutice nu a fost pina in prezent, pe deplin elucidata.
Dupa identificarea compusilor bioactivi (prin cromatografie in strat subtire si reactii
specifice), s-au concentrat in extractele analizate prin tehnici membranare dar si printr-o
combinatie originala, de mentinere in cimpuri de ultrasunete si radiatii gama. Extractele
vegetale astfel prelucrate au fost utilizate in realizarea de creme si membrane transdermice, cu
efect terapeutic in cosmetica si medicina.
Produsele au fost testate pe subiecti umani si animale si s-a constatat ca au actiuni:
cicatrizante, antiseptice, dermoregenerative.
109
1 H.G. 730/10.11.1997 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea limitelor de incarcare cu poluanti a apelor uzate evacuate in resursele de apa2, Martin, R. I., Brown, P. W. – Equilibria among acid calcium phosphates in the H3PO4-
Ca(OH)2-H2O ternary sistem. J. Am. Ceram. Soc. 80, 1263-1266, 1997