MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE FILOSOFIE REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ - CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. Vasile MORAR DOCTORAND: Elena Stanca ENE (CERNOIU) BUCUREȘTI 2014
64
Embed
Rezumat Momente Semnificative În Evoluția Conceptului de Morală
Momente Semnificative În Evoluția Conceptului de Morală
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE FILOSOFIE
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ
PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ -
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT: Prof. univ. dr. Vasile MORAR
DOCTORAND:
Elena Stanca ENE (CERNOIU)
BUCUREȘTI
2014
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
2
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
3
CUPRINS
Cuvinte cheie /4
I. Argument /5
II. Metodologia cercetării /8
III. Cuprinsul tezei de doctorat /13
IV. Structura tezei de doctorat /18
V. Concluzii /24
VI. Contribuții personale /34
VII. Limitele cercetării și direcțiile viitoare de cercetare /36
VIII. Bibliografie selectivă /37
IX. Curriculum vitae și lista de lucrări /56
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
4
MULȚUMIRI
Cu deferență, aduc mulțumiri domnului prof. univ. dr. Vasile Morar pentru
îndrumarea științifică acordată, pentru sugestiile și indicațiile domniei sale, pentru
deschiderea sufletească și susținerea morală cu care a avut bunăvoința să mă
însoțească în demersul realizării acestei teze.
Neprețuite mulțumiri le adresez și domnilor profesori univ. dr. Romulus
Brâncoveanu și Valentin Mureșan pentru tot sprijinul oferit pe parcursul pregătirii
doctorale.
Recunoștința mea se îndreaptă, de asemenea, spre domnii profesori univ. dr. –
referenți - Mihaela Pop, Gheorghe Ceaușu și Constantin Aslam pentru amabilitatea de
a face parte din comisia de susținere publică a tezei de doctorat, pentru sprijinul și
pentru ideile valoroase oferite.
Adresez sincere mulțumiri colectivului de cadre didactice din cadrul Facultății
de Filosofie - Universitatea din București - pentru sprijinul competent pe care mi l-au
oferit pe parcursul celor trei ani de pregătire doctorală.
Tuturor doamnelor și domnilor prof. univ. dr. menționați, le ofer cele mai bune
gânduri și recunoștință pentru ideile și sfaturile oferite, cu deosebită competență și
noblețe spirituală.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
5
CUVINTE CHEIE
Morală
Adolescență
Virtuți
Modele de rol
Eul narativ
Datorie
Tradiție
Binele
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
6
I. ARGUMENT
Prezenta teză pleacă de la câteva premise pe care dorim, încă de la început, să
le evidenţiem. Astfel, pe urmele unor eticieni iluştri, considerăm că a surprinde
conceptul de morală în evoluţia sa istorică reprezintă un pas necesar şi important
pentru orice încercare în domeniul eticii filosofice.
În acelaşi timp, oricine îşi propune să radiografieze notele de conţinut ale
acestui concept nu va putea evita principalele teorii etice din orizontul universal, în
care un asemenea concept apare în variate ipostaze. Simplu spus, atât în cuprinsul
eticilor filosofice de sistem - al căror obiect este Binele, cât şi în cazul ştiinţelor
particulare (sociologia, psihologia, etc.) - care-şi propun să cerceteze, nu ideea de
Bine, ci viaţa şi experienţa morală, se ajunge să fie dat un răspuns la o întrebare
fundamentală precum cea devenită celebră, prin Platon (care o pune pe seama lui
Socrate ca personaj): Cum trebuie sa trăim? Deci, ce condiţii trebuie îndeplinite de o
fiinţă umană pentru ca aceasta să poată fi apreciată ca fiind o persoană morală?
Altfel spus, fie că interesul cognitiv s-a îndreptat cu precădere asupra ideii de
Bine, fie că investigaţia s-a orientat, în chip dominant, asupra a ceea ce cercetarea
ştiinţifică a statuat ca fiind moral - după criterii obiective şi impersonale - inevitabil se
va da un răspuns despre ce este moral şi ce este imoral, atât pentru om ca fiinţă
generică, cât şi pentru om aflat în circumstanţe particulare de viaţă.
Se poate obiecta imediat că există, în istoria doctrinelor morale, o diversitate
atât de mare a concepţiilor despre ce înseamnă să fi moral încât expunerea
principalelor teorii etice ar fi, mai degrabă, descumpănitoare. Şi totuşi, o cale sigură
pentru a vizualiza constantele (şi variaţiile) conceptului de morală o reprezintă tocmai
gândirea etică universală, cea încapsulată în opere de durabilă valoare. Ca atare,
nutrim convingerea că o selecţie riguroasă din cărţile şi studiile eticienilor şi
moraliştilor iluştrii ne va da cheia potrivită pentru a deschide conţinuturile conceptului
de morală - de la Socrate și Platon, trecând prin doctrinele stoică şi epicureică, prin
accepţiile conferite acestui concept de etica creştină, dar şi de semnificaţiile relevante
din gândirea modernă - pentru ideea de fiinţă morală, până la noile conţinuturi ataşate
ideii de morală în contemporaneitate, într-o perioadă, etichetat adesea ca fiind „al
post-moralităţii”, „al post-datoriei” sau „al post-virtuţii”.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
7
Demersul nostru, extins poate prea mult, s-a concentrat asupra:
Importantei majore a sinonimiei Binelui şi Adevărului - în paradigma
socrato-platoniciană.
Relaţiei fericirii cu viaţă virtuoasă - în cuprinsul eticii aristotelice şi
post-aristotelice, inclusiv în etica creştină.
Noilor semnificaţii - evidenţiate de gânditori precum Descartes, Pascal,
dar şi Montaigne - ale moralei (dacă sunt luate în consideraţie atât părţile
raţionale, cât şi cele iraţionale ale psihismului uman).
Modului în care morala şi viaţa morală au fost radiografiate în
cadrul celor două viziuni complementare - prin Rousseau şi Hobbes -
ale omului bun de la natură şi ale omului rău de la natură.
Felului în care morala a fost expusă ca datorie pură, necondiţionată -
în cuprinsul eticii kantiene.
Unii moraliști lipsesc din demersul de sistematizare şi interpretare a
perspectivelor existente, fapt explicabil, fie prin suprapunerea concepţiei lor cu alte
concepţii analizate, fie prin dificultatea de a le integra concepţia în direcţiile foarte
evidente de evoluţie ale gândirii morale şi etice.
În acest context, am dezvoltat - într-un capitol de legătură între partea întâi a
tezei şi cea de a doua - în mod explicit, două idei:
Kant, prin sinonimia dintre libertate şi moralitate, se dovedeşte a fi
important, nu numai ca teoretician al acestui concept (pentru el
«practicul este tot ceea ce este posibil prin libertate»), ci şi ca îndemn şi
reper moral pentru educaţia întregii umanităţi.
Perioada actuală stă, în mare măsură (aşa cum evaluează MacIntyre în
După virtute), sub semnul emotivismului şi al subiectivismului, ceea
ce ridică, ştim bine, foarte multe probleme şi dificultăţi pentru educaţia
morală.
Din cei doi autori, considerăm că pot fi accentuate, pentru tema educaţiei
morale, în genere, şi pentru tema educaţiei morale a adolescenţilor, două idei:
Din Kant, importanţa datoriilor şi a obligaţiilor, în acord cu stadiile
ultime din schema lui Kohlberg.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
8
Din MacIntyre, ideea că este necesar ca în educaţia morală să se ţină
seama de faptul că omul actual trăieşte în cadrul unor tradiţii
morale extrem de eterogene, de neunitare.
Progresul în cunoaşterea modalităţilor de abordare a conceptului de morală şi a
conceptelor conexe acestuia a condus la nevoia de stabilire a unui model empiric de
cercetare a lor, model care să autentifice principalele aserţiuni teoretice analizate în
partea I a tezei.
Plecând de la aceste considerente teoretice, în partea a doua a tezei am
întreprins o cercetare empirică aflată atât în prelungirea ideilor filosofico-etice
(semnificaţiile Binelui, statutul virtuţilor şi al viciilor omeneşti, problema fericirii,
relativismul şi subiectivismul etic), cât şi în continuarea studiilor de sociologie morală
(identificarea virtuţilor şi a viciilor, rolul prejudecăţilor în comportamentul moral şi
civic al adolescenţilor, studiul opiniilor referitoare la influenţele venite din familie,
şcoală, mass-media asupra comportamentului şi conturării conştiinţei morale).
Am apreciat că momentul cel mai potrivit din dezvoltarea umană - pentru
construirea şi testarea unui asemenea model empiric - este adolescenţa deoarece, la
această vârstă, moralitatea este supusă celor mai profunde provocări. La această
vârstă, pe lângă oportunităţile imense de progres în plan moral, există, proporţional,
riscuri imense. Cunoaşterea factorilor care maximizează potenţialul de dezvoltarea în
plan moral şi minimizează riscurile este nu doar o problemă extrem de interesantă sub
aspect teoretic, ci şi un imperativ al sistemului educativ-instructiv actual, indiferent de
forma şi cadrul în care se desfăşoară (familie, comunitate, mediul academic, mediu
social larg). În plus, moralitatea şi profilul moral al adolescenţilor constituie o
problemă de stringentă actualitate, nu numai pentru cunoaşterea ştiinţifică, dar şi
pentru politicile educaţionale.
Motivaţia subiectivă a realizării unei cercetări empirice asupra problematicii
morale a adolescenţei este reprezentată de interesul personal pentru această
problematică, interes configurat de experienţa profesională de cadru didactic care
predă disciplinele socio-umane la nivel liceal, iar motivaţia obiectivă rezidă în
realităţile epocii contemporane, caracterizate prin profunde transformări în moralitatea
şi, consecutiv, în profilul moral al omului contemporan.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
9
II. METODOLOGIA CERCETĂRII
Prezenta cercetare empirică se bazează pe modelul teoretic al virtuţilor,
propus de MacIntyre1 şi pe conceptualizările şi modelul de investigare a virtuţilor,
promovate de psihologia pozitivă. Reprezentanţii psihologiei pozitive se afirmă adepţii
conceptualizărilor filosofice ale noţiunii de virtute, pe care însă o operaţionalizează
(fără să se îndepărteze prea mult de direcţiile trasate de filosofi – mai ales de
Aristotel) pentru a o studia cu metodele proprii psihologiei.2
Scopul şi obiectivele cercetării
Cercetarea empirică asupra calităţilor şi virtuţilor morale ale adolescenţilor are
ca scop general conturarea unui profil moral al adolescenţilor din zilele noastre, din
perspectiva modelelor teoretice avansate de teoriile morale, teoria virtuţii şi etica virtuţii
- ultimele „două având în comun faptul că explorează rolul şi relevanţa trăsăturilor de
caracter pentru viaţa morală.”3
Un scop specific al studiului a fost analiza complexei relaţii dintre dimensiunile
profilului moral al adolescenţilor şi specificul activităţilor în care se formează,
exersează/antrenează acestea (definite prin caracterul laic sau religios al domeniului
studiilor), pe de o parte şi influenţele mediului social, ca expresie a unor tradiţii
specifice (reprezentate de structuri sociale specifice, respectiv familia restrânsă,
familia lărgită, comunitatea, mediul academic şi mediul moral ideologic al mesajelor
transmise impersonal prin mass media), pe de altă parte.
1 A. MacIntyre, Tratat de morală. După virtute, trad. de C. Pleşu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998. 2 V. Negovan, Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la adolescenţii separaţi de familiile lor, în I. Neacșu, V. Negovan, M. Nica (coord.), Copiii şi mediile socio - educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pp. 133-141 3 D. Carr, Character education as the cultivation of virtue, in L. P., Nucci & D. Narvaez, (Eds.), Handbook of moral and character education, 2008, pp. 100 – 102.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
10
Acestui scop general i-au fost subordonate următoarele obiective:
O.1. Identificarea sistemului de valori al adolescenţilor - Sistemul de
valori al adolescenţilor.
O.2. Identificarea ierarhiei valorilor finale şi instrumentale ale
adolescenţilor - Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale
adolescenţilor.
O.3. Identificarea măsurii în care adolescenţii acordă importanţă
calităţilor morale şi virtuţilor generale care caracterizează un bun
caracter - Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi.
O.4. Identificarea măsurii în care adolescenţii recunosc în propriul
profil moral prezenţa virtuţilor generale care caracterizează un bun
caracter - Autopercepţia de către adolescenţi a prezenţei în propriul profil
moral a virtuţilor fundamentale (Eul narativ).
O.5. Identificarea modelelor de rol de care consideră adolescenţii că au
beneficiat pentru învăţarea virtuţilor generale care caracterizează un
bun caracter - Modele de rol de care au beneficiat adolescenţii pentru
4 C.I. Gulian, Axilogie şi istorie în Gândirea contemporană, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1991, p. 8.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
12
Metoda convorbirii colective şi individuale.
Metoda compunerii pe o temă morală
Tehnica propoziţiilor incomplete
Comentariul unor maxime
Investigarea nivelului de cunoaştere a valorilor situate pe primele locuri
Ancheta pe bază de chestionar
Chestionarul cu privire la valorile adolescenţilor.
Inventarul de valori Rokeach
Inventarul atributelor cu rol de virtuţi autopercepute şi al
modelelor de rol în învăţarea virtuţilor morale la adolescenţi.
Inventarul valorilor în acţiune pentru tineret (The Values in
Action Strengths Inventory for Youth/VIA- Youth.5
Procedură
Culegerea datelor s-a realizat în anul 2012-2013, în cele patru licee, la ora
alocată consilierii şi orientării (dirigenţie), în sala de clasă a elevilor, sub
supravegherea cercetătorului şi a profesorului consilier.
Elevii au fost instruiţi în ceea ce priveşte modul de completare a
chestionarelor şi au fost informaţi cu privire la faptul că participarea lor la cercetare
este voluntară şi că au în orice moment dreptul de a se retrage.
Pe lângă acestea, elevii au mai fost informaţi şi în legătură cu faptul că niciun
profesor, inclusiv dirigintele clasei, din incinta liceului, nu va avea acces la
chestionarele completate, astfel încât să fie evitate posibile temeri ale elevului în
privinţa evaluărilor pe care le-ar putea face anumiţi profesori. Consimţământul
informat, privind participarea la studiu, a fost acordat în scris, de către elevi, prin
completarea unui formular.
5 N. Park, C. Peterson, & M. E. P. Seligman, Strengths of character and well-being. Journal of Social and Clinical Psychology, 23, 2004, pp. 603-619, tradus şi adaptat de V. Negovan, Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la adolescenţii separaţi de familiile lor, în Copiii şi mediile socio - educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008, pp. 133-141.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
13
Rezultatele cercetării empirice asupra profilului moral al adolescenţilor
Subordonate celor șapte obiective specifice ale cercetării, rezultatele obţinute
se referă la:
Sistemul de valori al adolescenţilor.
Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale adolescenţilor.
Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi.
Autopercepţia de către adolescenţi a prezenţei virtuţilor fundamentale, în
propriul profil moral (ca expresie a eului narativ).
Modele de rol de care au beneficiat adolescenţii pentru învăţarea
Diferenţe în profilul moral al adolescenţilor în funcţie de profilul studiilor
(laic vs religios) în ceea ce priveşte:
valorizarea calităţilor morale şi virtuţilor;
măsura în care se percep adolescenţii ca înțelepţi, curajoşi,
umanişti, drepţi, cumpătaţi, spirituali (expresie a eul narativ);
măsura în care adolescenţii apreciază modelele de rol de care au
beneficiat pentru învăţarea celor șase virtuţi (corespondentul
tradiţiei).
Relaţii între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor:
între valorizarea virtuţilor de către adolescenţi;
între dimensiunile eului narativ cu un conţinut moral (autopercepția
prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor);
între dimensiunile percepţiei de către adolescenţi a spaţiului social
imediat, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor
(recunoaşterea rolului jucat de actorii mediului social imediat al
adolescenţilor, în învăţarea virtuţilor);
între autoaprecierea adolescenţilor cu privire la deţinerea virtuţilor
şi modelele de rol în învăţarea lor.
Valorizarea virtuţilor şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei virtuţilor în
profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii sociale (profilul
studiilor şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor).
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
14
III. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT
ARGUMENT/8 Partea I/11 CONCEPTUL DE MORALĂ/11 CAPITOLUL I /11 IDEEA BINELUI ŞI VIAŢA MORALĂ/11 1. Binele în accepţia socrato-platoniciană /11
1.1. Sinonimia Binelui şi Adevărului (Socrate)/11 1.1.1. Filosofia greacă. Începuturi/Principii structurale/11 1.1.2. Doctrina morală socratică/14 1.1.3. Schema de valori a lui Socrate /28 1.2. Semnificaţiile Kalokagathiei (Platon)/32 1.2.1. Teoria ideilor lui Platon/33 1.2.2. Conceptul de morală în opera platoniciană/34 1.2.3. Virtutea – conduită umană/44 1.2.4. Ideal moral şi ascetism./58
CAPITOLUL II/64 2. Etica virtuţii şi morala fericirii (Aristotel)/64
2.1. Morala aritotelică/64 2.2. Despre suflet/65 2.3. Virtuţile etice şi dianoetice/66 2.4. Principiul „căii de mijloc”/71 2.5. Virtuţile şi emoţiile/72 2.6. Educaţia morală/74 2.7. Teoria aristoteliană a fericirii şi plăcerii /84 2.7.1. Fericirea/84 2.7.2. Plăcerea/87 2.8. Eupraxia: acţiunea frumoasă şi utilă/89 2.9. Fericirea contemplării/90
CAPITOLUL III/93 3. Raţiune şi virtute în concepţia stoică/93 3.1. Coerenţă, stăpânire de sine şi viaţă fericită în stoicismul grec şi roman/93
3.1.1. Portretul înţeleptului (Zenon)/97 3.1.2. Libertate şi înţelepciune (Epictet)/108
3.1.2.1. Clasificarea realităţilor naturale /108 3.1.2.2. Lucrurile care nu depind de noi/109 3.1.2.3. Lucrurile care depind de noi/109 3.1.2.4. Acordul opiniilor si al evenimentelor/110 3.1.2.5. Contemplarea/112 3.1.2.6. Tehnica stoică/113
3.1.3. Morala şi datoriile omului. (Cicero)/116 3.1.4. Rolul virtuţii în viaţa comunitară. (Seneca)/122 3.1.5.Sineitate şi moralitate. ( Marc Aureliu)/125
CAPITOLUL IV/137 4. Morala şi plăcerea (Epicur)/137
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
15
CAPITOLUL V 1/49 5. Accepţii ale ideii de Bine şi de viaţă morală în creştinism /149
5.1. Morală şi credinţă (Sfântul Augustin)/149 5.1.1. Pasiunile/156 5.1.2. Greşelile/159 5.1.3. Credinţa/160 5.1.4. Convertirea/163 5.1.5. Dragostea/166 5.1.6. Teoria graţiei divine/Vita beata/167 5.1.7 Actualitatea gândirii morale a Sfântului Augustin/169 5.2. Legea naturală, virtuţile creştine şi starea de beatitudine (Sfântul Toma)/171 5.2.1. Principii structurale/171 5.2.2. De la legea naturală la cea divină/174 5.2.3. Actele umane, virtuţile intelectuale şi morale /177
5.2.3.1. Calea de mijloc a virtuţilor morale şi intelectuale/182 5.2.4. Virtuţile şi viciile/183 5.2.5. Beatitudinea şi Binele suprem /187
CAPITOLUL VI/193 6. Morală şi raţiune. Absolut (definitiv) şi relativ (provizoriu) – Descartes /193
6.1. Moralitatea şi noua metodă/195 6.2. Ce sunt pasiunile?/202 6.3. Clasificarea pasiunilor/206 6.3.1. Pasiunile primitive/206 6.3.2. Pasiunile particulare/209 6.4. Rolul pasiunilor/211 6.5. De la fericire la binele suveran şi beatitudine/220
CAPITOLUL VII/224 7. Conceptul de morală între „logica minţii” şi „logica inimii” (Pascal) /224
7.1. Antropologie şi morală creştină /224 7.2. Cele două naturi sau cele două infinituri/226 7.3. Condiţia umană şi cunoaşterea/230 7.3.1. Dualitatea naturii umane/230 7.3.2. Ordine şi dezordine. Căutarea ordinii /231 7.3.3. Voinţa şi pasiunile/235 7.3.4. Puterile înşelătoare/239 7.3.5. Eşecul fericirii lumeşti /247 7.3.6. Eşecul moral al raţiunii/250 7.3.7. Ordinea credinţei/254
CAPITOLUL VIII/256 8. Moralitatea în registrul tipologico-antropologic (Montaigne) /256
8.1. Arta de a trăi/256 8.2. Mesajul eseurilor/262 8.3. Principalele virtuţi/269 8.4. Înţelegerea vieţii ca fundament al moralei la Montaigne/274 8.5. Originalitatea lui Montaigne/276
CAPITOLUL IX/281 9. De la omul natural la cel moral (Hobbes şi Rousseau)/281
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
16
9.1. Thomas Hobbes/281 9.1.1. Legile naturii/281 9.1.2. Fundamentele teoriei fericirii/287 9.1.3. Teoria fericirii sau subversiunea lumii scopurilor/290 9.1.4. Aparatul generator al Cetăţii: omul individual „Homo homini lupus”/294 9.2. Jean-Jacques Rousseau/296 9.2.1. Virtutea ca auto-determinare/296 9.2.2. Fericirea individuală şi colectivă/312 9.3. Contractul social ( Hobbes şi Rousseau)/317
CAPITOLUL X /320 10. Demnitatea de a fi fericit (Kant) /320
10.1. Demnitatea de a fi fericit/320 10.2. Voinţa bună / Bunăvoinţa/321 10.3. Legea moralei ca absolut/322 10.4. Fericirea, demnitatea şi religia în limitele moralei/323 10.5. Binele/327 10.6. Conceptul de libertate/333 10.7. Imperativul categoric/334 10.8. Reguli, sfaturi şi legi/337 10.9. Imperiul scopurilor/340 10.10. Autonomia/343 10.11. Conceptul datoriei/344 10.11.1. Caracteristicile esenţiale ale datoriei/346 10.12. Respectul/347 10.13. Postulatele raţiunii practice/348 10.14. Actualitatea /importanţa eticii lui Kant/349
CAPITOLUL XI/350 11. Resemnificările tradiţiilor morale în post-modernitate /350
11.1. Etica post virtuţii: amurgul datoriei ( G. Lipovetski)/350 11.2. Legitimarea moralităţii (MacIntyre)/356 11.2.1. Practica/366 11.2.2. Eul narativ/370 11.2.3.Tradiţia/372
Partea a II-a/376 PROFILUL MORAL AL ADOLESCENŢILOR /376 STUDII DE CAZ/376 CAPITOLUL I/377 PROBLEMATICA MORALĂ A ADOLESCENŢEI/377 CAPITOLUL II/389 CALITĂŢI ȘI VIRTUŢI MORALE: O CERCETARE EMPIRICĂ/389
2.1. Scopul şi obiectivele cercetării /389 2.2. Variabilele cercetării/390
2.2.1. (I) Variabilele care descriu profilul moral al adolescenţilor/391 2.3. Etapele cercetării/393 2.4. Descrierea loturilor de participanţi la cercetare/394 2.5. Metode, tehnici şi instrumente de culegere a datelor/398
2.5.1. Metoda convorbirii colective şi individuale/398
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
17
2.5.2. Metoda compunerii pe o temă morală/399 2.5.3. Tehnica propoziţiilor incomplete/399 2.5.4. Comentariul unor maxime/399 2.5.5. Investigarea nivelului de cunoaştere a valorilor situate pe primele locuri/399 2.5.6. Ancheta pe bază de chestionar/400
2.6. Procedură/404 2.7. Rezultatele cercetării empirice asupra profilului moral al adolescenţilor/405
2.7.1. Sistemul de valori al adolescenţilor/406 2.7.2. Ierarhia valorilor finale şi instrumentale ale adolescenţilor/413 2.7.3. Calităţi morale şi virtuţi valorizate de adolescenţi/414 2.7.4. Autopercepția de către adolescenți a prezenței virtuților fundamentale în propriul profil moral – Eul narativ/416 2.7.5. Modele de rol de care au beneficiat adolescenții pentru învățarea comportamentelor specifice virtuților valorizate/416 2.7.6. Diferențe în profilul moral al adolescenților, în funcție de profilul studiilor (laic vs. religios)/418
2.7.6.1. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în valorizarea calităţilor morale şi virtuţilor/418 2.7.6.2. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în măsura în care se percep adolescenţii ca înţelepţi, curajoşi, umanişti, drepţi, cumpătaţi, spirituali (expresie a Eului narativ)/426 2.7.6.3. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în măsura în care adolescenţii apreciază modelele de rol de care au beneficiat pentru învăţarea celor șase virtuţi (corespondentul tradiţiei)/431
2.7.7. Relaţii între dimensiunile profilului moral al adolescenţilor/432 2.7.7.1. Relaţii între valorizarea virtuţilor de către adolescenţi/433 2.7.7.2. Relatii între dimensiunile eului narativ cu un conţinut moral (autoperceptia prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor)/434 2.7.7.3. Relaţii între dimensiunile percepţiei de către adolescenţi a spaţiului social imediat, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor (recunoaşterea rolului jucat de actorii mediului social imediat al adolescenţilor, în învăţarea virtuţilor)/435 2.7.7.4. Relaţii între autoaprecierea adolescenţilor cu privire la deţinerea virtuţilor şi modelele de rol în învăţarea lor/442 2.7.7.5. Diferenţe în funcţie de profilul studiilor (laic versus religios), în relaţiile dintre dimensiunile profilului moral al adolescenţilor/448
2.7.8. Valorizarea şi autoaprecierea sub aspectul prezenţei virtuţilor în profilul moral al adolescenţilor, în raport cu domeniul practicii sociale (profilul studiilor) şi modelele de rol în învăţarea virtuţilor/453
2.7.8.1. Părinţii (familia restrânsă) - ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/454 2.7.8.2. Familia lărgită ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/458 2.7.8.3. Comunitatea - ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/461 2.7.8.4. Profesorii - ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/464 2.7.8.5. Personajele din filme şi cărţi, ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi valorizarea virtuţilor în adolescenţă/467
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
18
2.7.8.6. Părinţii (familia restrânsă), ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autopercepţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/471 2.7.8.7. Familia lărgită, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor, sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/473 2.7.8.8. Comunitatea, ca sursă de modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor, sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/475 2.7.8.9. Profesorii, ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autopercepţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/478 2.7.8.10. Personajele din filme şi cărţi ca modele de rol pentru învăţarea virtuţilor şi autoperceţia adolescenţilor sub aspectul prezenţei virtuţilor în propriul profil moral/480
2.8. Concluzii/482 CONCLUZII/495
BIBLIOGRAFIE:/505 LISTĂ TABELE/526 LISTĂ GRAFICE/529 ANEXE/534 Partea I/535 Partea a II-a/550 LISTĂ ANEXE /625
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
19
IV. STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT
Jalonată de reperele metodologice prezentate anterior, prezenta cercetare științifică
este structurată în două părţi, prima parte - cu unsprezece capitole de analiză pozitivistă a
literaturii de specialitate şi a doua parte - cu două capitole de analiză constructivistă a
profilului moral al adolescenților.
Prima parte a tezei este focalizată pe evoluţia, în timp, a conceptului de morală şi a
noţiunilor subordonate acestui concept. Astfel, primul capitol - „Ideea Binelui şi viaţa
morală” tratează conceptul de bine, în perspectiva socrato-platonicină; sinonimia binelui şi
adevărului şi semnificaţiile Kolokagatiei. În primul subcapitol sunt analizate accepţiunile
noţiunii de bine la Socrate, raportarea binelui la lege, existenţă, acţiune, frumos şi virtuozitate,
precum şi distincţiile dintre bine individual şi universal, bine exemplar, suprem şi absolut. În
cel de-al doilea subcapitol este subliniată concepţia lui Platon cu privire la bine, ca fiind nu
„ceea ce-şi doresc oamenii”, ci ceea ce merită să urmărească şi să dorească, ca fiind “în
acelaşi timp, cel al Omului şi cel al Întregului”.
Cel de-al doilea capitol abordează etica virtuţii şi morala fericirii la Aristotel. Este
subliniat faptul că, în teoria fericirii (eudaimonia) avansată de Aristotel, fericirea este afirmată
ca ultimul bine şi ţel necondiţionat al fiinţelor umane şi include rolul virtuţilor în atingerea
acestui ţel. De asemenea, sunt subliniate concepţia lui Aristotel - cu privire la dependenţa
eudaimoniei de exerciţiul virtuţilor intelectuale şi morale şi opiniile exegeţilor - cu privire la
acest concept, ca fiind unul „radical moralizat”. Este subliniată concepţia lui Aristotel
conform căreia virtutea nu este înnăscută şi nu poate fi achiziţionată din cărţi, ci doar din
practicarea ei.
Capitolul al treilea abordează problematica raţiunii şi virtuţii în concepţia stoică, sub
următoarele aspecte: coerenţa stăpânirii de sine şi viaţa fericită - în stoicismul grec şi roman;
portretul înţeleptului (Zenon); libertatea şi înţelepciunea (Epictet); morala şi datoriile omului
(Cicero); rolul virtuţii în viaţa comunitară (Seneca); sineitate şi moralitate (Marc Aureliu).
În acest capitol este subliniat faptul că stoicismul oferă o etică a stăpânirii
reprezentărilor şi judecaţilor, a disciplinei imaginaţiei, a dorinţei, impulsurilor şi acţiunii, care
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
20
culminează în bucurie - semn al perfecţiunii acţiunii. De asemenea, este detaliat conceptul de
«înţelept», reluat de stoici, sub forma prezentată de cinici şi subliniat faptul că Înţeleptul poate
fi considerat un pur simbol, o ficţiune mistică, o raţiune (logos) personificată. În acest context,
este subliniată concepţia lui cu privire la relaţia dintre stăpânirea de sine şi fericire, precum
şi dintre bine şi rău. În același timp, este sublinită distincţia lui Epictet între ceea ce stă, de
ceea ce nu stă în puterea omului.
În subcapitolul referitor la concepţia lui Cicero cu privire la morală şi datoriile omului
sunt analizate ideile expuse de Cicero în lucrarea sa, De officiis, şi este subliniat efortul său de
a alinia virtutea stoică cu virtutea romană. Este subliniată contribuţia lui Cicero la analiza
raportului dintre moral şi util, dintre faptul moral, izvoarele moralităţii şi virtuţi, dar şi
identificarea îndatoririlor ce rezultă din cele patru izvoare ale moralităţii. În ce priveşte
contibuţia lui Seneca la stabilirea rolului virtuţii în viaţa comunitară, sunt subliniate
consideraţiile acestuia asupra direcţiilor de dezvoltare a unei conduite superioare, bazate pe
precepte şi reguli morale, precum şi asupra omul virtuos şi asupra înţeleptului (care este liber,
chiar dacă este în lanţuri). Subcapitolul „Sineitate şi moralitate” (Marc Aureliu) prezintă
sistemul filosofic al împăratului Marc Aureliu - ca şi cosmogonie, psihologie şi etică.
Capitolul patru tratează problema moralei şi plăcerii la Epicur. Sunt subliniate
convergenţele şi divergenţele ideilor lui Epicur cu doctrinele lui Platon şi Aristotel, dar şi cu
concepţia cirenaicilor. De asemenea, este discutat scopul oficial al epicurismului, care nu este
nici plăcerea, nici absenţa durerii, ci „independenţa faţă de tulburare''. Aceasta notă distinctă
în etica lui Epicur este apreciată ca o promisiune de a oferi fericire prin îndepărtarea
principalelor cauze ale nefericirii.
Capitolul cinci al tezei se focalizează pe ideile de bine şi de viaţă morală în creştinism,
cu problematica moralei şi credinţei - la Sf. Augustin şi cea a legii naturale, virtuţilor creştine
şi stării de beatitudine - la Sf.Toma. Este subliniată încercarea Sfântului Augustin de a îmbina
credinţa cu raţiunea, soluţia propusă vizând înţelepciunea, ca răsplată a credinţei. De
asemenea, sunt prezentate principalele nuanţări ale Sfântului Augustin:
Distincţia între natura entităţilor neraţionale (care îşi realizează doar înclinaţiile
fireşti) şi fiinţele raţionale (cu natură duală, pentru că nu doar că au o serie
întreagă de înclinaţii fireşti, dar au şi capacitatea de a le alege pe acelea care
trebuie urmate).
Distincţia între credinţă şi raţiune (ştiinţă), relevată de faptul că nu tot ceea ce e
crezut înseamnă imediat şi a fi ştiut.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
21
În plus, sunt analizate relaţia moralei naturale tomiste cu viaţa spirituală, concepţia cu
privire la natura virtuţilor şi conceptul de beatitudine, care integrează antropologia etică a lui
Aristotel, constituind astfel cea mai vastă sinteză de filosofie morală creştină.
Capitolul şase tratează relaţia dintre morală şi raţiune, cu conceptele de absolut
(definitiv) şi relativ (provizoriu), la Descartes. Sunt nuanţate relaţia pe care o stabileşte
Descartes între morala definitivă, binele suveran, virtute, dorinţă şi fericire; distinţia pe care o
aprofundează, între pasiunile primitive şi pasiunile particulare.
O atenţie specială este acordată contribuţiei lui Descartes la dezbaterea relaţiei dintre
raţiune şi pasiune, cu concepţia lui cu privire la geneza cauzală şi apariţia pasiunilor, care este
intim legată de evenimentele corporale, în feluri care adeseori fac forţa emoţiei rezultate,
opacă la raţiune.
Capitolul şapte abordează conceptul de morală, „logica minţii" şi „logica inimii", la
Pascal. În acest capitol este prezentată contribuţia lui Pascal la înţelegerea principiilor ce
întemeiază conduita morală, în funcţie de preferinţele voinţei. De asemenea, sunt prezentate
principalele lui idei cu privire la:
Starea de inocenţă şi de justiţie originală a omului, ca adevărata sau prima sa
natură,
Căutarea adevărului şi fericirii, ca expresie a dorinţei omului de a îşi recăpăta
adevărata sa natură,
Opoziţia «măreţie-mizerie» în fiinţa umană şi la raportul minte-inimă, în aceste
demersuri;
Problema cooperării între înţelegere şi voinţă, cu contribuţia originală de a arăta
în ce caz cooperarea funcţionează şi în ce caz ea este împiedicată sau pur şi
simplu inversată.
Capitolul opt tratează abordarea lui Montaigne cu privire la moralitatea, în registru
tipologico- antropologic. Sunt discutate reflecţiile lui Montaigne - Eseuri - asupra moralei, ca
artă de a trăi. De asemenea, sunt analizate concepţiile lui morale despre Eu, descoperirea pe
care o face, că în spatele tuturor constructelor abordate există personalitatea omului, care
asigură consistenţă şi stabilitate, în condiţiile schimbărilor cameleonice ale Eului. Este
subliniată concepţia lui Montaigne cu privire la virtute, în acord cu idealul său şi cu opinia
despre înţelepciune.
Capitolul nouă tratează concepţiile lui Hobbes şi Rousseau, cu privire la morală şi
contractul social, la omul natural şi omul moral. În acest capitol este subliniată semnificativa
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
22
deplasare în domeniul gândirii morale, produsă odată cu Hobbes şi mai ales concepţia lui cu
privire la faptul ca adevărata filozofie morală nu constă în teoria fericirii, ci în ştiinţa legilor
naturii. Sunt discutate ideile lui Hobbes cu privire la Legea naturii sau legea morală,
autentificată de Dumnezeu, Monarhul Universului, imuabilă şi eternă, plasată deasupra
tuturor legilor pozitive şi aproape identică cu legea evanghelică şi cu privire laconceptele de
bine secund, natură pre-socială a vieţii umane, viaţa socială şi contractul social„ca sistem de
obligaţii, reprezentat de reguli şi legi care sunt făcute să constrângă natura umană dezlănţuită.
De asemenea, este prezentată critica lui Hobbes, a scopurilor ultime, transformând morala
spontană a omului într-o morală a utilităţii.
În ce priveşte concepţia lui Rousseau, sunt prezentate cele trei axe ale gândirii lui
morale, aşa cum expuse în Discurs asupra inegalităţii dintre oameni, Emil şi Contractul
Social. Sunt prezentate ideile avansate de Rousseau cu privire la morală (în special în relaţie
cu omul natural pre-civilizat), la contract social, virtute şi fericire. Este subliniată analiza pe
care o face filosoful, a relaţiei dintre virtute şi natură, înţeleasă în contextul a două aspecte:
„omul în starea pură a naturii” sau „omul în devenire” şi omul civilizat.
Capitolul zece (Demnitatea de a fi fericit) abordează contribuţia lui Kant, la evoluţia
conceptului de morală şi a conceptelor conexe acesteia. În acest capitol este subliniată
reînvierea de către Kant a raţionalismului, evidenţerea - de către filosof - a universalităţii
umane, a dispoziţiei faţă de moralitate, diferită de universalitatea abstractă a legilor
speculative. Sunt trecute în revistă concepte precum imperativul categoric, Eu fenomenal şi
absolut, legea moralei - ca absolut, regula morală, distincţia dintre două forme ale Binelui
Suveran: Binele Suveran suprem şi Binele Suveran complet. Este, de asemenea, analizată
supunerea de către Kant la canonului raţiunii, a sensului tradiţional al fericirii şi ratificarea
judecăţii spontane a conştiinţei morale populare care consideră fericirea ca o recompensă a
virtuţii. În plus, este analizat conceptul de demnitate în gândirea lui Kant, concept legat de
personalitatea morală.
Capitolul unsprezece (Resemnificările tradiţiilor morale în post modernitate) tratează
două concepţii reprezentative pentru postmodernitate: concepţia lui Lipovetski cu privire la
amurgul datoriei şi concepţia lui MacIntyre cu privire la legitimarea moralităţii.
Sunt trecute în revistă, ca principale direcţii de dezvoltare recentă în filosofia morală:
Analiza unor probleme sociale şi politice reale, ca avortul, etica ecologică,
războiul drept, tratamentul medical, etica afacerilor, drepturile animalelor,
situaţia femeilor şi a copiilor.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
23
Revenirea la viziunea aristotelică asupra moralei, ca problemă de virtute - mai
degrabă decât de principii abstracte, cu o viziune comunitariană asupra
personalităţii morale şi a fundamentelor moralei (prin Alasdair MacIntyre şi
Bernard Williams).
Creşterea interesului pentru probleme care afectează grupurile sau comunităţile,
comparativ cu interesul pentru explicarea şi validarea existenţei individului
autonom din punct de vedere moral.
De asemenea, sunt consemnate opiniile cu privire la traseul dezvoltării eticii - „De la
etica tradiţională la etica post-moralistă”, cu concepte precum al „treilea tip de etică“ - ce nu-
şi mai găseşte modelul - nici în morala religioasă tradiţională, nici in cea modernă a datoriei
laice, rigoriste şi categorice, ceea ce nu implică nici absenţa interesului pentru morală, nici
ideea că „se poate face orice“. Prin urmare, „etica de al treilea tip“ înseamnă dotarea cu un
„giroscop etic“, capabil să dea sens unor activităţi precum cele economice, de muncă,
asociate in mod curent doar cu obţinerea profitului sau cu „disciplina supusă”.
Teze ale culturii postmoraliste ca înlocuirea eticii binelui şi a datoriei - cu civilizaţia
bunăstării şi a consumului; continuarea procesului de secularizare a moralei; scăderea
interesului pentru pedagogia austeră a voinţei; asocierea cu o etică minimală (in opoziţie cu
maximalismul rigorist al datoriei pure) şi cu o relativizare a valorilor morale; caracterul de
„total“, în sensul că nici un aspect al vieţii (relaţiile cu natura, relaţiile de muncă, relaţiile
cotidiene şi de afaceri) nu rămane neafectat.
Apoi este analizată perspectiva lui Gilles Lipovetsky asupra eticii post-moraliste - ca
etica minimală, nedureroasă a noilor timpuri democratice, dominată de neo-individualismul
postmodern.
În cel de-a doilea subcapitol este prezentată poziţia lui MacIntyre, care oferă o
alternativă reală la emotivism şi la liberalism. De asemenea, este trecută în revistă concepţia
lui cu privire la sinele modern - numit sine emotivist şi este prezentată alternativa filosofului,
a eului ca purtator al unei identităţi sociale, moştenitorul unei tradiţii.
În continuare este prezentată etica virtuţii promovată de autor, bazată pe practicile şi
tradiţia socială în care virtuţile asigură, prin conferirea unui sens al vieţii, prosperitatea
societăţilor.
Partea a II-a a tezei de doctorat („Profilul moral al adolescenţilor: studiu de caz”)
tratează problematica morală a adolescenţei şi prezintă o cercetare empirică asupra calităţilor
şi virtuţilor morale în adolescenţă.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
24
Primul capitol al acestei părţi - care abordează problematica morală a adolescenţei -
este o trecere în revistă a accepţiunilor şi definiţiilor existente în literatura de specialitate, cu
privire la conceptele conexe temei profilului moral al adolescenţilor. Este prezentată succint
adolescenţa, ca perioadă importantă pentru configurarea profilului moral. De asemenea, sunt
trecute în revistă principalele aspecte ale moralităţii, moralei şi sistemului de valori ale
adolescenţilor (două subcapitole sunt focalizate pe problematica calităţilor şi virtuţilor morale
ale adolescenţilor şi pe contextul social în care se configurează problematica morală a
adolescenţei).
Adolescenţa este discutată ca moment esenţial în dezvoltarea umană, un moment extrem
de complex, o vârstă a crizelor, dar şi a oportunităţilor. Problema moralităţii în adolescenţă
este abordată din perspectiva accepţiunilor noţiunii, a structurii (componentelor ei), a
dezvoltării ei şi a relaţiilor ei cu mediul social şi cu identitatea morală a adolescenţilor.
Cel de-a doilea capitol al părţii a doua a tezei prezintă o cercetare empirică asupra
calităţilor şi virtuţilor morale ale adolescenţilor, care a avut ca scop general conturarea unui
profil moral al adolescenţilor din zilele noastre, din perspectiva modelelor teoretice avansate
de teoriile morale, teoria virtuţii şi etica virtuţii.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
25
V. CONCLUZII
Analiza momentelor semnificative în evoluţia conceptului de morală, din
antichitate până în epoca noastră, relevă câteva puncte de focalizare care pot fi considerate ca
aspecte esenţiale ale noţiunii de morală, decelabile în toate perioadele istorice.
Sistematizarea contribuţiilor la dezvoltarea cunoaşterii în privinţa moralei a
evidențiat că printre cele mai importante preocupări ale gânditorilor au fost:
clarificarea conceptului de morală în sine (prin delimitarea lui de conceptul
de filozofie morală, etică etc);
ideea de bine şi de viaţă morală;
etica virtuţii şi morala fericirii.
O altă preocupare, care apare în gândirea filosofilor şi a eticienilor contemporani, este
cea a resemnificărilor tradiţiilor morale în post-modernitate.
Cu privire la doctrina morală, incursiunea în istoria abordării acestei probleme a
permis identificarea primelor contribuţii la statornicirea unei doctrine morale: doctrina lui
Socrate (caracterizată prin antropocentrism), sistemele filosofice morale şi ştiinţifice ale lui
Platon şi Aristotel, doctrinele morale din perioada elenistă. În ceea ce priveşte ultimele
doctrine menționate, sunt demne de reţinut doctrinele morale ale stoicilor şi cea a lui Epicur.
Morala stoicilor exprimă concepţia că natura este cea mai măreaţă operă de artă şi
organizarea conduitei umane trebuie să fie o imagine în miniatură a ei. Aceasta conduce către
un naturalism estetic, dar şi raţionalist: moralitatea se identifică cu natura, în virtutea unui
fel de devoţiune intelectuală, fondată pe o cunoaştere a principiului ei şi a ceea ce, genetic, o
leagă de acest principiu.
Morala lui Epictet propune restrângerea experienţei mentale şi concentrarea
exclusivă a spiritului.
Un moment important în evoluţia conceptului de morală este reprezentat de stoicismul
latin. Morala lui Cicero, fondată în întregime pe ideea de respectabilitate – honestium, este
bogată în vederi libere, înalte, ridicând problema etică a raportului dintre moral şi util.
Stoicismul roman are faţă de stoicismul grec o nuanţă care-l apropie de creştinism.
Apare datoria faţă de alţii, ce ia forma de caritate. Stoicismul ia astfel forma sa cea mai
umană.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
26
Moraliştii mai târzii dau modele a ceea ce înseamnă să ai o sensibilitate morală.
Stoicismul roman târziu - Seneca, Epictet - spre deosebire de stoicismul originar grec, în care
latura teoretică, doctrinară (logică sau filosofie a naturii) este dominantă, are un accentuat
caracter de filosofie practică. Stoicismul lui Seneca este o concepţie care insistă asupra
posibilităţilor omeneşti realizabile şi permite filosofului să desprindă direcţiile unei conduite
superioare, formulând precepte şi reguli morale valoroase.
Regula principală a moralei stoice este : «Trăieşte conform naturii». Acest principiu,
atât de elenic încât am putea găsi forme în toate etapele gândirii greceşti, fusese în stoicism
regula principală a lui Zenon. Marc-Aureliu a exprimat-o cu o măreţie care i-a marcat un
caracter religios. Această viaţă conformă naturii este, încă dinainte ca morala să ia cunoştinţa
de ea, destinaţia noastră esenţială. Originalitatea eticii stoice, ca şi alte concepţii morale
antice, constă în a nu putea fi separată de o concepţie cosmologică şi fizică. Dar nu am putea
să o înţelegem fără a preciza câteva date metafizice şi antropologice ce privesc timpul,
libertatea, reprezentarea şi tendinţa.
Platon şi Aristotel investigaseră şi ei acest lucru, dar etica lor, în special a lui Aristotel,
presupune un context politic care era insuficient de internaţionalist şi deschis pentru lumea
elenistică. Astfel, morala, ca disciplină distinctă a dobândit o independenţă relativă. La Platon
ea nu se izola de Politică, iar la Aristotel abstracţia «etică» nu se termină într-un mod
complet şi asta din cauza faptului că maestrul şi discipolul au rămas plasaţi în punctul de
vedere al Polisului.
Toate moralele din această perioadă, numită „elenistică”, au acelaşi scop: a da acţiunii
oricărui individ o orientare generală, astfel încât acesta să fie capabil în viaţă să se ferească,
cât mai mult posibil, de relele unei existenţe omeneşti obişnuite; să nu se lase învins de cele
pe care nu le poate evita.
Etica lui Aristotel este, mai degrabă, o reflecţie sistematică despre ce este viaţa bună
sau raţională, în general. Dar viaţa bună, viaţa fericită nu este doar viaţa morală, virtuţile
intelectuale jucând un rol important, dacă nu chiar esenţial, în definirea ei. Această teorie
etică nu oferă un cod moral sau un standard de evaluare morală a acţiunilor.
Un alt moment al evoluţiei gândirii asupra moralei este morala creştină, în care se
regăsesc trei teorii esenţiale:
Teoria carităţii.
Teoria libertăţii.
Teoria societăţii.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
27
Dintre toate moralele creştinismului, morala Sf. Augustin este cea care, fără a
contesta drepturile inteligenţei şi adevărului, a făcut din iubirea pentru Dumnezeu şi pentru
oameni vârful şi izvorul vieţii. Morala filosofică şi etica promovată de Sf. Toma sunt
intelectualiste în esenţă: esenţa omului şi libertatea lui rezidă în raţiune.
La începutul modernităţii, Descartes propune ca principale puncte ale unei morale
definitive, binele suveran şi virtutea. Insistenţa asupra importanţei intuiţiei îl apropie pe
Descartes de subiectivismul moral.
Pascal a observat că din prima jumătate a secolului al XVII-lea a apărut tendinţa care,
fără a separa morala religioasă de morala naturală, înţelegea să permită celei de-a doua să
se afirme în căutarea unei fericiri mondene. Pascal a observat că ateismul şi indiferentismul
luau proporţii prin răspândirea cartezianismului, a moralei libertine şi a progresului ştiinţific,
iar mai apoi din cauza luptelor confesionale dintre biserici, a ţinutei morale a multora dintre
ecleziaşti - care nu era de natură să încurajeze credinţa, dar încerca să păstreze
responsabilitatea moralei umane şi să-l facă pe om dependent de graţia divină.
Montaigne, ca moralist, condamnă amoralismul şi consideră că orice om trebuie să ia
atitudine la nenorocirile şi tulburările din viaţa sa. În Eseuri sunt evidente aventurile unui Eu
ce se întreabă asupra unora din temele clasice ale filosofiei, despre teoria cunoaşterii şi mai
ales despre morala devenită, la el, arta de a trăi. Aşa cum imaginea Eului rămâne perfect
distinctă de altele, tot aşa, în mintea lui Montaigne, concepţiile morale pe care le construieşte
despre Eu, nu valorează deplin decât pentru Eul său.
Cu Hobbes are loc o deplasare semnificativă în domeniul gândirii morale, el
considerând că adevărata şi singura filozofie morală nu constă în teoria fericirii, ci în ştiinţa
legilor naturii. Legea naturală, fiind autentificată de Dumnezeu - Monarhul Universului, a
devenit o lege veritabilă. Cele douăzeci de legi, deduse din necesităţile păcii, se regăsesc în
Biblie. Critica lui Hobbes, a scopurilor ultime transformă morala spontană a omului într-o
morală a utilităţii. Spre deosebire de Aristotel, care considera că omul este o creatură
raţională şi socială, Hobbs consideră exact contrariul şi înfăţişează o condiţie pre-socială a
existenţei umane - pe care a numit-o «stare a naturii».
Rousseau inversează judecata lui Hobbes despre relaţia dintre starea umană sălbatică
şi viaţa sălbatică civilizată. Astfel, dacă pentru Hobbes - starea naturală se putea îmbunătăţii
prin impunerea de reguli şi regulamente de viaţă civilizată, pentru Rousseau - natura umană
care este binevoitoare şi bine intenţionată, în urma tranziţiei către societatea civilă, este
predispusă la corupţie şi pervertire. Dacă natura umană, prin intrarea în starea civilă, este
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
28
coruptă, atunci soluţia pe care o dă Rousseau este aceea de reîntoarcere la starea precivilă a
«sălbaticului nobil», dar într-un fel de evoluţie umană morală.
Kant pune în evidenţă universalitatea umană a dispoziţiei, faţă de moralitate,
îndepărtându-l de universalitatea abstractă a legilor speculative şi reînvie raţionalismul,
considerând maximele particulare ale acţiunii ca sugestii ale sensibilităţii; imperativul
categoric va servi la a dezvălui în centrul Eului fenomenal, un Eu absolut.
Şi în gândirea cu privire la ideea de bine, s-au conturat câteva momente distincte.
Astfel, la Socrate, binele rezultă dintr-o acţiune corectă şi, deşi include utilizarea corectă a
bunurilor materiale, el nu este material; iar la Platon, binele trebuie să fie ceea ce merită să
urmăreşti şi să doreşti, trebuie să fie un posibil şi deosebit obiect al dorinţei. Aristotel
consideră că pentru a fi virtuos nu este suficient să cunoşti binele, cum credea Platon, ci şi să-l
practici. Odată dobândită, deprinderea poate schimba firea omului, chiar și atunci când, din
naştere, acesta nu are dispoziţii spre bine.
Pentru Zenon, «Binele, în general, este lucrul care are un folos şi, mai special, este
sau identic, sau ceva apropiat cu folosul». Pentru Seneca, binele este virtutea prin care se
îndeplineşte fericirea vieţii. După Marcus Aurelius, binele absolut este binele moral. Pentru
stoici, binele este mereu profitabil, oportun, meritându-şi preţul, util, frumos, avantajos, de
dorit şi just.
Analizând formarea conceptului de bine, adică de bine suveran, de bine prin
excelenţă, Cicero explică că această noţiune comună se formează în orice om, la vârsta
raţiunii, plecând de la o experienţă comună, prin analogie sau prin comparaţie raţională şi nu
prin argumentare sau comparaţie cu altceva decât el.
Pentru Sf. Augustin, binele suprem este înţelepciunea (summum bonum sapientiam),
iar pentru Toma d' Aquino, binele şi adevărul nu se deosebesc în realitate, ele au fost
diferenţiate doar din raţiuni de înţelegere şi analiză. Binele moral este cel care se acordă cu
raţiunea şi este legat de conceptul de beatitudine. Descartes defineşte binele suveran prin
perfecţiune, iar Pascal arată că binele adevărat nu constă în lucruri particulare, în care ce
câştigă unul, pierde celălalt, adevăratul bine al omului fiind binele universal, care transcende
şi include binele fiecărui individ.
Binele pentru Hobbes nu este decât o relaţie cu un subiect al evaluării, ceea ce
înseamnă că ar putea fi identificat utilul. Pentru Rousseau, doar Dumnezeu este bun, el n-are
nevoie de efort ca să facă binele. Pentru Kant, important este ca binele să cadă sub un
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
29
principiu obiectiv şi astfel sub un concept. Înţelegerea binelui este însoţită de o satisfacţie
emoţională – de aprobare sau stimă sau chiar de veneraţie, în cazul binelui moral:
Prima dintre aceste concepţii ale binelui este dată de ceea ce numim raţiune
practică empirică nerestrânsă. Kant distinge două forme ale Binelui Suveran:
Binele Suveran suprem şi Binele Suveran complet.
A doua împlinirea a binelui este ceea ce Kant numeşte «adevăratele nevoi
omeneşti».
A treia concepţie a binelui este binele ca şi împlinire în viaţa de fiecare zi a
scopurilor care respectă limitele legii morale.
O altă direcţie în care a evoluat gândirea asupra conceptului de morală a fost cea a
definirii conceptelor de virtuţi şi fericire, precum şi a relaţiei dintre virtute şi fericire.
Epicur identifică fericirea cu plăcerea şi cu absenţa durerii. Socrate critică
identificarea fericirii (sau a „Binelui”) cu plăcerea şi introduce conceptul de bunuri morale -
în doctrina sa, a unităţii virtuţilor. Bunurile non-morale, pentru Socrate (banii, reputaţia,
prestigiul), au o valoare mult inferioară valorii celui mai preţios lucru din viaţă, perfecţiunea
sufletului.
Platon subliniază unele aspecte ale teoriei virtuţii, care o disting de etica virtuţii
contemporane, precum: obiecţia auto-centrismului şi obiecţia ghidării acţiunii/emoţiei, care
lasă astfel teoria aristoteliană a virtuţii neatinsă. Cu privire la natura «virtuţii» , Platon
distinge între virtutea iluzorie - a moralei tradiţionale (care constă, când a se priva de un
lucru pentru a obţine unul asemănător şi care nu valorează mai mult; când a face un lucru
pentru a evita un altul asemănător, de exemplu a risca moartea pentru a evita a fi ucis de
duşman sau adus de el în sclavie) și virtutea adevărată – care constă în a schimba plăceri şi
necazuri, valori individuale, echivoce, instabile, pe un lucru a cărui valoare este universală,
sigură, permanentă - gândirea (phrônêsis) - atâta vreme cât ea este legată la imuabila realitate
a Ideilor eterne. Platon se întreabă dacă virtutea este un accident fericit, un dar natural, un
privilegiu al anumitor indivizi? Sau există mijloace pentru a o dobândi?
Perspectiva lui Platon asupra fericirii, expusă în Republica II-10 şi în Philebos, nu se
conturează la fel de complet şi de explicit precum în lucrările lui Aristotel. În Etica
Nicomahică, Aristotel propune o teorie a fericirii (eudaimonia), ca ultimul bine şi ţel
necondiţionat al fiinţelor umane. Etica lui Aristotel se bazează pe ideea că o viaţă bună şi
înfloritoare se obţine prin exersarea virtuţilor. «Cucerirea fericirii» sau eudaimonia depinde în
mod crucial de exerciţiul virtuţilor intelectuale şi morale şi de îndeplinirea celorlalte capacităţi
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
30
fizice şi mentale. Aristotel este de părere că virtutea nu este înnăscută, chiar dacă natura nu
este potrivnică ei.
Pentru stoici, cele patru virtuţi cardinale tradiţionale erau: prudenţa, curajul,
temperanţa şi justiţia. Prudenţa avea un rol fundamental, din ea derivând celelalte trei. Cicero
consideră că virtuţile derivă din cele patru părţi ale actului moral: înţelepciunea şi prudenţa
(din cercetarea adevărului), dreptatea şi binefacerea (din sociabilitate), curajul şi bărbăţia (din
calităţile sufleteşti) şi, în sfârşit, modestia și cumpătarea (din ordinea şi măsura în vorbe şi
fapte).
Seneca consideră virtutea drept cea mai înaltă treaptă a vieţii morale, în timp ce, după
Epicur, plăcerea din care este făcută fericirea este plăcerea fizică, rădăcina oricărei plăceri
este corporală, iar, dacă este în mod autentic o plăcere de acest fel, ea este binele suveran.
Morala Sf. Augustin se rezumă în totalitate la definiţia virtuţii: ordo est amoris. Ea
îşi manifestă gândirea, care nu înseamnă a nega inteligenţa, ci a arăta, în cunoaştere, calea
prin care omul - în căutarea lui Dumnezeu - poate să se ridice la beatitudinea care o transcede
pentru că ea se confundă cu dragostea însăşi, intimitate comună cu cel care cunoaşte şi cu cel
care poate să comunice datorită cunoașterii. Dragostea este cea care le dă bunătate virtuţilor:
astfel, virtutea teologală a forţei nu este decât dragostea, atunci când ea suportă totul pentru
ceea ce iubeşte; dreptatea se orientează şi se proportionează după dragoste.
La Toma d' Aquino, virtuţile naturale rămân întotdeauna ceea ce sunt, schimbându-se
doar cei care le au. Virtutea înţelepciunii este culme a vieţii intelectuale şi a vieţii morale.
Această virtute se bazează pe faptul, omeneşte imprevizibil şi imposibil, că omul trebuie să
împărtăşească beatitudinea veşnică a lui Dumnezeu.
Descartes menţionează bunurile care dau mulţumirea sufletească: pe cele care depind
de noi, ca virtutea şi înţelepciunea şi pe cele care nu depind de noi, ca onorurile, bogăţia,
sănătatea. Virtutea este definită de Descartes ca efortul voinţei.
Pascal, urmându-l pe Sf. Augustin, în credinţa că atingerea fericirii constă în viziunea
adevărului, accentuează dorinţa umană pentru adevăr şi fericire. Ideea de virtute s-a modificat
la Montaigne în acelaşi timp cu idealul său şi cu ideea de înţelepciune.
După Hobbes, întotdeauna vor rămâne virtuţi şi vor fi lăudabile modestia,
recunoştinţa, blândeţea, în timp ce orgoliul, ingratitudinea, cruzimea vor fi blamate. Exterior,
sentimentele se manifestă prin acţiuni care nu mai cad sub legea naturală pentru că legile
civile și circumstanţele fac să varieze la infinit actele noastre. Spre deosebire de filosofii
antici, care considerau fericirea ca o bucurie calmă şi senină a Binelui suveran, la Hobbes,
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
31
fericirea este încredinţată unei griji perpetue de a dobândi bunuri şi puteri, unui progres
cumulativ ce ignoră scopurile ultime, binele suprem şi grija înţelepciunii.
După Rousseau, etica nouă permite individului şi societăţii să ia în considerare
fericirea, iar virtutea să permită accesul la fericire. La el, definiţia virtuţii reprezintă de fapt o
concepţie modernă, care reconciliază trei perspective asupra virtuţii (de exemplu, asocierea cu
facultatea milei, definirea, ca şi conformarea voinţei particulare cu cea generală - a societăţii).
Pentru Kant, conţinutul noţiunii de fericire nu este stabil, nu este universal, întrucât
ea depinde de circumstanţele vieţii, de gusturile oamenilor, de hazard, de acţiunile altora, de
cursul evenimentelor. Pentru a fi fericit, regulile sunt imprecise şi nesigure, situate la nivelul
prudenţei empirice, sunt «imperative ipotetice» (dacă vrei să fii fericit, atunci fă asta şi nu fă
asta). Spre deosebire de stoici, unde fericirea reprezintă satisfacţia conştiinţei, la Kant, ea
reprezintă satisfacţia înclinaţiilor sensibilităţilor noastre. Kant constată că între virtutea
indivizilor şi fericirea lor nu este nicio corespondenţă. Această discordanţă este inevitabilă, ea
reprezintă ecartul dintre natură (regat al necesităţii) şi libertate (care este implicată de morală).
O concepţie actuală asupra virtuţii, care merită o deosebită atenţie, este cea a lui
MacIntyre, bazată pe practicile şi tradiţia socială, în care viaţa bună este asigurată de
28. Higgins, C., MacIntyre's moral theory and the possibility of an Aretaic ethics of teaching,
in Journal of Philosophy of Education, 37(2), 2003.
29. Ică, I. I., Doctrina Fericitului Augustin despre Sfânta Treime după tratatul De Trinitate, în
revista Studii Teologice, nr. 3-4/1961.
30. Jemna, D. V., & Curelaru, M., Reception of values among students în Analele Stiintifice
ale Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi-Stiinte Economice, 56,
2009.
31. Lapsley, D. K., Moral self-identity as the aim of education, In Handbook of moral and
character education, Mahwah, NJ: Erlbau, 2008.
32. Mela, L., MacIntyre on Personal Identity, in Public Reason, 3(1)/2011.
33. Mitchell, M. T., Michael Polanyi, Alasdair MacIntyre, and the role of tradition. Editura
Humanitas, Bucureşti, 19(1)/2006.
34. Moisiu, Pr. prof. A., Din preocupările biblice ale Fericitului Augustin, revista. M.A. nr. 9-
10/1965.
35. Moore, G., On the implications of the practice-institution distinction: MacIntyre and the
application of modern virtue ethics to business, in Business ethics
quarterly, 12(1)/2002.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
54
36. Moore, G., Re-imagining the morality of management: a modern virtue ethics approach în
Business ethics quarterly, 18(4)/2008.
37. Morar, V. Năstase, N. (Editori), Filosofie. Analize şi interpretări, Editura Antet,
Bucureşti, 1996.
38. Moreschini, C. E. N., Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. II/2, De la
Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, traducere Hanibal
Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
39. Mureşan, V., Este etica aplicată o aplicare a eticii?, în Revista de Filosofie Analitică, I(1)
/2007.
40. Muscă, A., Clasificarea valorilor, în Consilierea carierei. Compendiu de metode şi
tehnici, redactor M. Jigău, Editura Sigma, Bucureşti, 2007.
41. Narvaez, D., & Lapsley, D. K., Moral identity, moral functioning, and the development of
moral character in Psychology of Learning and Motivation, 50/ 2009.
42. Negovan, V., Importanţa virtuţilor morale şi sursele percepute de suport social la
adolescenţii separaţi de familiile lor, în Copiii şi mediile socio -
educaţionale vulnerabile Editura Universitară, Bucureşti, 2008.
43. Nobis, N., Ayer and Stevenson’s epistemological emotivisms in Croatian journal of
philosophy, vol. 4 (10)/ 2004.
44. Noica, C., Semnificaţia culturală a categoriilor lui Aristotel. Categoriile caracteristice
organicului, în Revista de filosofie, Editura Academiei, 1/1968.
45. Norris, R. A., God and World in the Early Christian Thought, Editura A. & C. Black,
London, 1966.
46. Olaru, B., Postmoralism bioetic? Spre o etică minimală a justei măsuri şi a
compromisului obţinut pe calea dialogului (II), în Revista Romana de
Bioetica, 5 (3), 2013.
47. Park, N., Building strengths of character: Keys to positive youth development in
Reclaiming Children and Youth, 18(2)/ 2009.
48. Park, N., Character Strengths (VIA). in S. J. Lopez (Ed.), The Encyclopedia of Positive
Psychology (Vol. 1), Oxford: Wiley-Blackwell. 1.a.Encyclop of Positive
Psychology - Shane J. Lopez, 2009.
49. Park, N., Peterson, C., & Seligman, M. E. P., Strengths of character and well-being.
Journal of Social and Clinical Psychology, 23, 2004.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
55
50. Pavel, C., Condiţiile colaborării raţiunii cu credinţa în opera Fericitului Augustin, în
revista Studii Teologice nr. 9-10/1955.
51. Pavel, C., Creştinismul şi filosofia antică în gândirea Fericitului Augustin, în revista
Studii Teologice nr. 2/1990.
52. Peillaube, E., Initiation a la Philosophie de Saint – Thomas, Librairie des science
politiques et sociales, Marcel Riviere, 31 Rue Jacob et. 1, Rue Saint-
Benoit, 1933.
53. Pop, M., Semnificaţii ale imaginii în gândirea lui Platon, în Buletin ştiinţific,
Universitatea din Piteşti, anul VI, nr. 1 (9).
54. Popescu-Neveanu, P., O abordare teoretică şi i metodologică a etnopsihologiei poporului
român, Revista de psihologie, 3-4, 1997.
55. Rest, J., Morality, in Handbook of child psychology, Vol. 3. Cognitive development, P. H.
Mussen (Series Ed.) & J. Flavell & E. Markman (Vol. Eds.), Wiley, New
York, 1983, 4th ed.
56. Ross, Sir D., Translation of Nichomachean Ethics in the Works of Aristotle Translated
into English, vol. 9, Oxford, 1925.
57. Rousseau, Jean-Jacques, Collected Writings of Rousseau, Vol. 1: Rousseau, Judge of
Jean-Jacques; Dialogues, C. Kelly and R. Masters, eds. Hanover:
University Rousseau, Press of New England, 1990.
58. Rusu, M., Dezvoltarea morală în adolescenţă, în Sympozion – de Ştiinţe Socio-Umane,
Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Academia
Română, Filiala Iaşi, Tomul VII, Nr. 2 (14), 2009, Editura Academiei, p.
586.
59. Suciu, Timotei, Aspecte dogmatice ale concepţiei augustiniene” după Manualul către
Laurenţiu, Revista Ortodoxia nr.2/1959.
60. Vasiliu-Scraba, I., Tradiţie platonică în spiritualitatea creştină, în Viaţa
Românească, Anul XCIV, Ian.-Febr., nr. 1-2, 1999.
61. Vlăduţescu, Gh., Despre sistemul aristotelic al categoriilor, în Revista de filosofie,
6/1983.
62. Voinescu, A., Blaise Pascal, în vol. Filosofie. Analize si interpretări, V. Morar, N.
Năstase, (Editori), Editura Antet, Bucureşti, 1996.
63. Watras, J., Emotivism and the Preparation of Educational Leaders, în Philosophy of
Education Archive/ 2012.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
56
64. Watson, Gary Free Agency, in Journal of Philosophy 72, 1975.
65. Wiggins, D., Weakness of Will, Commensurability, and the Objects of Deliberation and
Desire, Proceedings of the Aristotelian Society, n.s. 79, (1978 - 79).
66. Wilson, M., Values and Political Ideology: Rokeach’s Two-Value Model in New Zealand
Journal of Psychology, 33(3), 2004.
67. Wollheim, R., The Good Self and the Bad Self: The Moral Psychology of British Idealism
and the English School of Psychoanalysis Compared, Proceedings of the
British Academy 61, 1975.
68. Wringe, C., Reasons, rules and virtues in moral education, in Journal of philosophy of
education, 32(2)/1998.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
57
IX. RAPORT DE ACTIVITATE ȘI LISTA DE LUCRĂRI
Informaţii personale
Nume / Prenume Adresă
Telefon/ Fax
E-mail Naţionalitate
Educaţie şi formare
Perioada Numele şi tipul
organizaţiei de educaţie şi formare
Cursuri urmate în întregime:
Ene Elena Stanca (Cernoiu) Str. Mr. E Brezișeanu, nr. 40, Târgovişte, Judeţul Dâmboviţa 0723990556 [email protected] Română 2011-2014: Doctorat – Facultatea de Filosofie, Universitatea din București 2009-2011: Masterat - Facultatea de Filosofie, Universitatea din București
„Istoria şi Circulaţia Ideilor Filosofice” 2005-2007: Masterat – Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
Consiliere şcolară şi consultanţă în carieră Socio-psiho-pedagogie
1998-2002: Licență - Facultatea de Psihologie și Științe Cognitive, Universitatea din București 1990 – Definitivatul în învățământ, media 10 1992 – Gradul didactic II, media 10 1996 – Gradul didactic I, media 10 Tehnici de interpretare ale textului filosofic vechi susţinut de
Prof. Univ. Dr. Bansoiu I. – calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)
Etici ale secolulu XX: Holocaustul si terorismul susţinut de Prof. Univ Dr. Morar V - calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)
Etica secolului XX: Violenta in istorie - Holocaustul si terorismul susţinut de Prof. Univ Dr. Morar V calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)
Ratiune publica si dreptate globala susţinut de Prof. Univ Dr. Brancoveanu R. calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)
Etica Nicomahica susţinut de Prof. Univ Dr. Muresan V. calificativ/notă obţinută – foarte bine/10 (zece)
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
58
Experienţă profesională
Funcția sau postul ocupat Activități și
responsabilități principale
Numele angajatorului
Abilităţi şi competenţe personale
Limba maternă
Alte limbi
Abilităţi şi competenţe sociale
Abilităţi şi
competenţe organizaţionale
Abilităţi şi competenţe
tehnice
Permis de conducere
Profesor Învăţământ preuniversitar şi universitar Colegiul Național „Constantin Cantacuzino” Târgoviște Colegiul Economic „Ion Ghica” Târgoviște Liceul de Arte „Bălașa Doamna” Târgoviște Universitatea „Valahia” Târgovişte Română Engleză și franceză Predau discipline socio-umane şi în fiecare zi comunic cu oamenii (elevi, colegi, părinţi ai elevilor, autorităţile educaţionale). În profesia mea, munca în echipă este esenţială Sunt obişnuită să muncesc mult atunci când este necesar şi-mi place să-mi ajut colegii. Sunt o persoană sociabilă şi adesea elevii mei vin să rezolvăm împreună diverse probleme sau mă invită să iau parte la activităţile lor. Persoană dinamică, ambiţioasă, deschisă la nou, interesată de a continua formarea şi dezvoltarea personală şi profesională cu competenţe de relaţionare şi comunicare „interpersonale, aptitudini pedagogice, mnezice. Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European. Am participat la acţiuni de voluntariat iar la nivelul liceului sunt responsabil proiectului ecologic „Let’s do it” Capacitatea de a comunica cu persoane din medii
diferite Abilitatea de a interacţiona eficient cu alte persoane Capacitatea de adaptare rapidă la situaţii neprevăzute Spontaneitate şi imaginaţie Spirit analitic
- Capacitate de operare PC Categoria B – obținut în anul 1981
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
59
Informații
suplimentare
Participări la Proiecte/Granturi:
2014 - Am participat la Conferinţa naţională pentru doctoranzi şi tineri cercetători: „Comunicare şi limbaj – dimensiuni morale şi politice” Facultatea de Filosofie București, unde am susţinut lucrarea intitulată „Ipostazele psihicului. Psihanaliza”. 2014 - Am participat la întâlnirile Grupului Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, al Facultății de Filosofiei București, de un prezentat tema de cercetare „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi”. 2014 - Am organizat cu ocazia zilei Holocaustului, Sesiunea de Comunicări Stiințifice: Holocaustul European și Românesc 2013-2014 - Am derulat, în calitate de coordonator, numeroase programe/ proiecte educaționale: „Tineri împotriva violenței”, „Alcoolul nu te face mare”, „Modalități de cunoaștere, autocunoaștere, intercunoaștere în perspectiva dezvoltării personale, având ca teme ale activității: „Stima de sine”, „Încrederea de sine”, „Rolul comunicării”, „Bariere în comunicarea eficientă” „Comunicarea asertivă, pasivă și agresivă”, „Cariera mea”, „Șanse egale pentru toți”, „Acceptă sau schimbă”, „Spune NU drogurilor”. 2013 – Diplomă de participare la Conferinţa Internaţională „Education and Creativity for a Knowledge Based Society” organizat de NBCC şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei 2013 - Participare la programul Job Shadow Day susţinut de Junior Achievement Young Enterprise 2013 - Diplomă de participare la evenimentul Competenţele IT – o şansă în plus pentru un viitor mai bun organizat de S.M.Y.L.E. „Social Media & Youth – Learning for Employment”. 2013 – Diplomă de participare „Education and Creativity for a Knowledge Based Society” 2013 – Centrul Naţional de Evaluare si Examinare România - Studiul internaţional OECD privind Procesul de Predare-Învăţare-Talis 2013 – Proiectul Comenius Regio- „Voluntariat pentru o viaţă mai bună” 2013 – Project meeting „Learning to learn by teaching” in Riga 2013 – Certificat de participare la Studiul internaţional OECD privind Procesul de Predare-Învăţare-Talis organizat Centrul Naţional de Evaluare si Examinare România 2012 – ASE Bucureşti, Proiect POSDRU – Perfecţionarea cadrelor didactice, din învăţământul liceal, care predau discipline economice 2012 –Programul de perfecţionare P. 3 conform Art. 11,
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
60
Categoria II din metodologia CNFP acreditat de MECTS, prin ordinul 6170/07.11.2011, Proiect POSDRU 87/1.3/S/63908 – pe care l-am absolvit cu calificativul excelent 2012 – Proiect internaţional implementat de Stiching KPC Onderwijs Innovatie Centrum, Olanda – „Learning for living: Innovations in career education” implicând un număr de patru ţări România, Italia, Finlanda şi Anglia 2012 - Am atins standardele profesionale în domeniul dezvoltării carierei obţinând calitatea de consultant în carieră – gcdf (CCE Europe) 2012 – Certificat – Utilizare proiect e-şcoala, implementat prin Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului 2012 – Am organizat sesiunea de Comunicări Ştiinţifice a zilei Holocaustului 2012 –Proiect strategic POSDRU – Parteneriat activ pentru o integrare reuşită pe piaţa muncii 2011 – Înscriere doctorat, Universitatea Bucureşti 2011-Seminarul cu tema ’’Combaterea violenţei in şcoli - o mai bună comunicare între şcoală-copii-părinţi’’din cadrul proiectului Tinerii împotriva violenţei 2010 – Certificat de absolvire a programului de specializare pentru ocupaţia - mentor 2010 – Participare la „Conferinţa Asociaţiei Consilierilor Români” 2010 – Workshop-ul’’Your Process of Development as a Counselor:You Didn’t Get Here by Accident’’ 2010 – Obţinerea certificatului „Certified Supervision Professional” (CCE -Europe) 2010 – Am obţinut certificarea - International Professional Supervision (NBCC International) Menţionez că sunt membru NBCC 2010 – Am obţinut certificarea International Professional Training NBCC 2010 – Cursul de’’Consiliere în carieră’’respectiv Global Career Development Facilitator 2010 – Education and Culture proiect COMENIUS – Projekt „Verte in meinen Leben” 2009 – Am participat la conferinţa cu tema „The Status of Counseling Profession in Romania, Global Perspectives” unde am prezentat lucrarea „Aspecte practice ale activităţii de consiliere şcolară” 2009 – Am participat la proiectul „Deliberarea în democraţie” (DID) 2009 – Am fost coordonator la programul internaţional Junior Achievment 2009 – Sunt formator în proiectul „Centrul Român de Muzicoterapie”, proiect de colaborare dintre Reninco şi
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
61
Activităţi didactice desfăşurate:
Centrul International de Musicotherapie din Paris 2009 – „Programul Naţional de Dezvoltare a Competenţelor de Evaluare a Cadrelor Didactice”(DeCee)obţinând certificarea de evaluator 2009 – Seminarul’’The social risk of crisis’’susţinut de Dr.J.Scott Hinkle în cadrl conferinţei’’Interviu cu criza’’ 2008 – Participare la simpozionul internaţional „Reflecţii cu privire la cetăţenia democratică” 2008 – Casa Corpului Didactic Dâmboviţa, cursul „Diversitate/Multiculturalitate’’ 2008 – Participarea în „Solution focused aproach in career counseling: Focusing on strenghts and solutions” 2008 – Curs de formare în cadrul Programului „Proiectul de la idee la finalizare” 2007 – Atestat de formare continuă a personalului didactic – Instruirea în societatea cunoaşterii 2007 – Certificate of Attendance NBCC International Professional Supervision Training 2007 - Curs de formare în cadrul Programului’’Apreciează diversitatea’’. 2007 –Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European 2007 – Certificate of Attendance NBCC International Professional Supervision Trening 2007 - GCDF International-Consultant în carieră Menţionez că sunt membru GCDF 2007 - Centre International de Musicotherapie 2007 - Curs de formare în cadrul Programului „Apreciează diversitatea’’. 2007 – Sesiunea de instruire pentru potenţialii beneficiari de proiecte cofinanţate din Fondul Social European 2006 – Simpozion Internaţional „Teorie şi practică” în profesionalizarea psihologului-o provocare pentru Mileniul III 2006 – Workshop’’Grupul experienţial centrat pe dezvoltarea identităţii de sine/identităţii de sex-rol la adolescenti’’ 2006 - Casa Corpului Didactic Dâmboviţa,stagiu de formare aria curriculară „Consiliere şi orientare” Am participat la întâlnirile Grupului CCEA al Facultății de Filosofiei București prezentând, în luna ianuarie 2014, lucrarea de cercetare „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi”. Cu ocazia zilelor de Comemorare a Holocaustului (9 octombrie/27 ianuarie) – evenimente dedicate comemorării victimelor Holocaustului și, în special rolului României în acest episod al istoriei – am organizat și am prezentat- în cadrul Sesiunilor de Comunicări Ştiințifice - lucrarea cu tema
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
62
„Holocaustul” (Evenimentele având ecou în presa şi televiziunea locală). Având calitatea de consultant internaţional în carieră; cu certificare oferită de Center for Credentialing and Education (CCE Europe), - Certificate of attenndance oferit de NBCC International am elaborat instrumente didactice pentru studenți și am coordonat grupul de cercetare „Învățare pentru viață. Inovație în educația pentru carieră”. Am atins standardele profesionale în domeniul dezvoltării carierei obţinând calitatea de consultant în carieră – GCDF (CCE Europe) Am desfășurat activități şi am elaborat instrumente didactice/practice cu studenții (practică pedagogică). Am desfășurat activități complexe cu valoare instructiv-educativă concretizate în rezultate deosebite obținute în pregătirea elevilor în raport cu standardele curriculare de performanță derulând în calitate de coordonator: a. valorificarea unor metode didactice moderne, atât în procesul de predare – învățare, cât și în cel de evaluare, fiind verificabile în rezultatele elevilor la clasă raportate la testările iniţiale sau aplicate în acest timp; b. inițierea unui grup de dezbatere destinat elevilor: „Grupul de dezbatere, libertate și responsabilitate social-politică”; c. elaborarea unor programe alternative și a unor instrumente didactice pentru cursurile opționale de profil din liceu:- „Valoarea”; „Fiinţă şi existenţă”; d. elaborarea programelor educaționale de sprijin pentru elevi; Am derulat – în calitate de coordonator – proiectul educaţional cu tema „Modalităţi de autocunoaştere, intercunoaştere în perspectiva dezvoltării personale”.
MOMENTE SEMNIFICATIVE ÎN EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE MORALĂ PROFILUL MORAL AL ADOLESCENȚILOR - STUDII DE CAZ
63
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE
1. Elena Ene (Cernoiu), „Ipostazele psihicului”, Revista de filosofie HETERO.ro, ISSN
2344-1224, Bucureşti, în curs de apariţie.
2. Elena Ene (Cernoiu), „Profilul moral al adolescentului”, Revista de filosofie
HETERO.ro, ISSN 2344-1224, Bucureşti, în curs de apariţie.
3. Elena Cernoiu, „Particularităţi ale asimilării valorilor morale la adolescenţi” – lucrare
prezentată în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată al Facultății de Filosofie
București, 15.01.2014, disponibilă la adresa www.ccea.ro/reuniunile-de-miercuri-
program-semestrul-i-2013-2014
4. Elena Ene (Cernoiu), „Cosmologia pitagoreicilor”, Revista de filosofie HETERO.ro,
Nr .3, octombrie-decembrie 2013, ISSN 2344-1224, Bucureşti, pp. 23-56.
5. Elena Stanca Cernoiu, „Paradigma Heracliteană a logosului: reprezentări, contradicţii
şi echilibru”, Revista de filosofie HETERO.ro, Nr.1, aprilie-iunie 2013, ISSN 2344-
1224, Bucureşti, pp. 41-50.
6. Elena Stanca Cernoiu (Ene), „Psihanaliza şi explorarea inconştientului”, Imaginarul.
Teorii și aplicații, Editura Universităţii din Bucureşti, ISBN 978-606-16-0033-5,
2011, pp. 219-249.
7. Elena Cernoiu, „Asimilarea valorilor morale la adolescenţi”, Revista Graiul
Dâmboviţei, ISSN 1583-249X, 2010.
8. Elena Cernoiu, „Prevenirea consumului de droguri un deziderat”, Revista „Accent”,
Liceul de Arte Bălaşa Doamna, 2009.
9. Elena Cernoiu, ”Aspecte practice ale activităţii de consiliere în învăţământul
preuniversitar”, articole Revista „Accent”, Liceul de Arte Bălaşa Doamna, 2009.
10. Elena Cernoiu, „Adolescentul şi Impactul Mass-Media”, Revista „Raze de lumină”,