1)
1)Fundamentele psihologiei.(Golu, M. Bazele psihologiei
generale,Ed.Univ., Buc., 2002, p. 91-122;Golu, M. Bazele
psihologiei generale,Editura Universitar, Bucureti, 2002, p.
645-712; CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN
Psihicul uman
parte integranta din continuumul general al psihicului
un moment de discontinuitate evolutiva.
Trasaturi si determinatiile psihicului
-natura informationala, functie a sistemului nervos, se
constituie in procesul comunicarii organismului cu mediul extern,
-are --functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in
dinamica organismului cu mediul.
-un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria
evolutiei
-aparitia psihicului este legata de desprinderea din seria
animala si de constituirea unui nou mod de existenta, cel
sociocultural.
Caracteristicile psihicului :
-este un sistem dinamic,hipercomplex,autoreglabil cu capacitate
de autoorganizare, relativ
stabil, evolutiv i finalist. dinamismul evolutiv: -constituirea
organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric,
multistadiala
-spre deosebire de seria animala unde patternul de baza al
organizarii psihocomportamentale ramane relativ acelasi, in seria
evolutiva umana acesta va suferii modificari de la o etapa istorica
la alta iar sursa acestei schimbari o constituie dinamica mediului
sociocultural
-ritmul si amplitudinea schimbarilor in configuratia mediului
sociocultural au sporit in progresie geometrica, imprimand
restructurari profunde in sfera vietii psihice a noilor
generatii
-in plan biologic evolutia omului este considerata incheiata, in
plan psihic evolutia ramane permanent deschisa amplificandu-si
spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala.
complexitatea SPU:- deosebeste psihicul uman de cel animal,psihicul
uman fiind cel mai complex sistem dintre toate sistemele reale
cunoscute pana acum; complexitatea se realizeaza in plan
structural-arhitectonic si in plan functional
In plan structural-arhitectonic: (SPU) poseda cea mai mare
eterogenitate modala
cea mai intinsa plaja de variabilitate valorica a componentelor
de baza in plan interindividual;
In plan functional SPU are la baza:
( gandirea logica( bazata pe principiul generalizarii,
abstractizarii si formalizarii)
( imaginatia creatoare
( emotii si sentimente superioare de ordin estetic si socio
cultural
( complexe structuri aptitudinale de executie si creatie
( memoria istorica
( vointa deliberativa
( trasaturi caracteriale
( limbajul articulat
( motivatie socioculturala
(functia decizionala
( functia de valorizare axiologica
-complexitatea SPU reiese si din schema logica de organizare
interna a lui
-schema se dispune pe verticala (ierarhic) dar si pe
orizontala
Dimensiunea verticala:-ne dezvaluie caracterul plurinivelar al
organizarii interne, delimitarea principalelelor susbsisteme dupa
criteriul inferior-superior, primar-secundar,
-facand o sinteza a punctelor de vedere din evolutia psihologiei
vom ajunge la trei niveluri esentiale ale organizarii SPU: nivelul
inconstient, nivelul subconstient si nivelul constient.
-ideea organizarii ierarhice multinivelare in forma ei elaborata
apartine scolii psihanalitice si anume lui S. Freud care introduce
cele trei instante: sinele (id-ul), supraeul (sperego), eul
(ego)-aceasta notiune de organizare multinivelara se aplica
functiilor si proceselor particulare de la senzatie la gandire
Exist urmtoarele forme ale vieii psihice incontientul,
subcontientul i constientul.1)Inconstientul= rezervorul tendintelor
refulate, innabusite, al frustrarilor-Freud
Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale
inconstientului:
inconstientul colectiv (Jung) - este alcatuit din elemente de
ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental
adica scheme interne de raspuns si comportament constituite in
cursul evolutiei istorice a speciei umane si conservata in
straturile profunde ale memoriei
-la nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei,
inascuta si o memorie individuala formata in ontogeneza
-dupa Jung arhetipurile sunt elemente ale vietii psihice
ancestrale la niste tipare care vor ghida din interior, in sens
imperativ procesul plamadirii personalitatii de fatada a
individului
-arhetipul este format din interactiunea fortelor constructive
ale vietii si cele distructive ale mortii; arhetipul este baza
vietii psihice si se asociaza cu destinul inconstientul individual
(Freud).-se compune din doua segmente cu rol si continut diferit in
dinamica personalitatii
inconstientul primar(sau innascut)- exprima natura biologica a
omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea
supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului
este structurat dupa principiul placerii si al reducerii
neconditionate a starilor interne de tensiune si fustratie
in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul
libidoului
libidoul este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor
de dezvoltare si organizare a personalitatii
in sfera inconstientului primar se mai includ si starile onirice
sau visele, lapsusurile, actele ratate, inversiunile si
aglutinarile verbale acestea reprezinta software-ul sau latura
functionala cotidiana a inconstientului
trasaturile specifice inconstientului primar sunt incarcatura
energetica deosebita si inaltul dinamism care reflecta
periodicitatea starilor de necesitate ale organismului
inconstientul primar corespunde sinelui
inconstientul secundar (dobandit)
corespunde supraeului; este constiinta morala a societatii
dupa Freud inconstientul primar si cel dobandit sunt structuri
stabile ale personalitatii ele neevoluand si nemodificandu-se
semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitatii;
deci si conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent
solutionarea fiind interventia celei de-a treia instante a
aparatului psihic : instanta Eului.
2)Subconstientul: este parte a psihicului care tinde s revin n
contiin i preseaz n mod continuu asupra contiinei omului.
continutul memoriei de lunga durata care nu se afla in
constiinta
cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri,
tonusul emotional etc.
este mai intins decat inconstientul si decat constientul;
elementele sale sunt in stare latenta si alcatuiesc rezervorul
activitatii constiente curente
in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile,
automatismele, obisnuintele
contine informatii care provin din constiinta dar si care vin
din inconstient
o latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o
pot constitui fenomenele de reproducere selectiva si de reproducere
fabulatorie a unor experiente anterioare
poseda o anumita autonomie functionala si dispune de mecanisme
propii de autointretinere si autoconservare
aceste mecanisme sunt stimulate prin functiile constiintei in
stare de veghe luand forma activitatii orientate spre scop si in
stare de somn prin starile de ebrietate si cele provocate de
narcotice
visele se finalizeaza si se depoziteaza in sfera
subconstientului ceea ce face posibila constientizarea si relatarea
continutului lor imediat dupa trezire.
Importanta subconstientului:
1.Subconstientul asigura continuitatea in timp a eului si
permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii
de sine a trecutului, prezentului si viitorului.
2. Subconstientul da sens adataptiv invatarii permitand stocarea
informatiei si experientei pentru uzul ulterior.
3. Subconstientul asigura consistenta interna a contiintei,
durabilitatea ei in timp.
Caracterristicile subconstientului:
Latenta si potentialitatea(continuturile se mentin intr-o stare
latenta pana vor fi reactivate si disponibilizate de catre
constiinta)
Coexistenta cu constiinta (continuturile subconstientului sunt o
alta expresie a continuturilor constiintei)
Facilitatea , servirea constiintei (subconstientul se pune in
slujba constiintei,)
Filtrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in
altul( continuturile constiintei raman o perioada in
subconstient)
3)Constientul:
este vazut ca o componenta , o forma sau un nivel al organizarii
psihice generale.
este cea mai noua componenta din punct de vedere
filogenetic.
este cea mai complexa in ordine structurala si functionala si
cea mai puternic dezvoltata si afirmata la om.
Caracteristicile constiintei sunt:
discriminarea,
disocierea,
decentrarea (raportarea la sine de pe pozitia altuia),
evaluare-autoevaluare,
orientarea spre scop stabilit anticipat,
atribuirea si creearea de semnificatii,
realizarea si afirmarea entitatii si identitatii eului prin
crearea si mentinerea controlului asupra coordonatelor orizontului
temporar.
Diferite definitii:1.Abordarea determinatiei structurale
arhitectonice:
definesc constiinta sumativ: ansamblul functiilor si proceselor
psihice particulare, cognitive, afective si motivationale
definesc rezumativ-selectiv acorda ponderea principala
proceselor superioare ale gandirii sau structurilor sau functiilor
axiologice sau structurilor si functiilor morale.
Definitie structurala: constiinta este un nivel specific,
calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat printr-o
emergenta integrativa ireductubila si atingand coeficientul de
complexitate cel mai inalt la om.
Din punct de vedere genetic structura constientei are un
caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura dezvoltarii
functiilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii
mediului sociocultural si se elaboreaza individual in ontogeneza.
Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si
evolutie al psihicului uman.
Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si
sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza rolul de
factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat
in dezvoltarea psihica generala a omului. La omul ocidental
predomina in constiinta componentele cognitiv-instrumentale, cele
de ordin afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o
detin componentele afectiv-morale si axiologice, cele
cognitiv-instrumentale fiind subordonate.
Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a
structurii interne a constiintei individuale sunt comune pentru
toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele
lor difera in limite de la un cadru sociocultural la altul si de la
un individ la altul.
Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda atat
eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o gama de
comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat
si o unitate de ansamblu, supraordonata care face ca fiecare proces
particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede
atributul esential de a fi fapt de constiinta.
In interpretarea derminatiei functionale a constiintei sunt doua
orientari:
1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o
scena iluminata cu zone de claritate diferita (Wundt, K.
Buhler)
2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si
temporalitatea constiintei (W. James, H. Wallon).
Punctul de vedere dinamic-constructivist.
Din punct de vedere structural constiinta se desfasoara
printr-un factor mediator denumit semn, si se concretizeaz in
construcia unor sisteme de semnificatii. La baza construciei
acestor sisteme stau conexiunile, interaciunile si
interdependentele dintre procesele psihice particulare.
Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei
sunt indisociabile si interdependente: structura pune in evidenta
coordonatele de definitie ale constiintei ca organizare reala,
ontologic ireductubila. Latura functionala evidentiaza rolul
adaptativ al constiintei, esenta ei ca forma suprema a vietii de
relatie. In abordarea laturii structurale trebuie sa se puna in
evidenta, pe de o parte, diversitatea si eterogenitatea modala a
comportamentelor-continuturi si procese informational-cognitive si
afectiv motivationale; iar pe de alta parte, schema logica de
articulare si interactiune a acestor componente. Latura functionala
trebuie interpretata ca unitate dialectica intre stare si
transformare, intre statica functionala si dinamica functionala.
Functiile constiintei
a) funcia cognitiv (de cunoatere)- se realizeaz la niveluri
diferite de complexitate prin intermediul senzaiilor, percepiilor,
imaginaiei i gndirii susinute i obiectivabile prin limbajul verbal
(coduri lingvistice). Ea este primordial i determinant, subordonnd
pe celelalte.
b) funcia proiectiv- const n elaborarea de proiecte, modele i
scheme mentale de producere a unor obiecte noi, de transformare
creatoare a realitii.
c) funcia de planificare-anticipare- const n elaborarea
planurilor i programelor mentale ale aciunilor ce urmeaz a fi
efectuate n vederea atingerii scopurilor propuse.
d) funcia de autoreglare- const n analiza-evaluarea rezultatelor
aciunilor executate i n corectarea eventualelor erori
(perfecionarea i optimizarea aciunilor viitoare pe baza evalurii
critice a aciunilor anterioare).\
Indicatori comportamentali pentru evaluarea existentei si
functionalitatii constientului la om:
-raspund la intrebarea ce inseamna a fi constient, in ce se
concretizeaza acest atribut. ---valorile acestor indicatori ne
permit sa facem inferente despre gradul de organizare si
functionarea)Starea de veghe (vigilenta):
-este primul indicator comportamental al constientei
-se exteriorizeaza in doua forme: pasiva (stare de repaus
static, privire absenta) si activa (exploreaza campul vizual, in
miscare)
Forma pasiva are 2 semnificatii: absenta unui flux concret al
constiintei si stare de meditatie, fara exteriorizari motorii.
Inregistarile biochimice: la pasiv domina ritmul alfa iar in
starea activa domina ritmul beta.
-in somn sau coma constatam absenta psihicului constient
b)prezenta de sine are mai multe elemente:
-identitatea eului- cum te cheama, ce varsta ai, ce sex
esti?
-orientarea in propria persoana-corectitudinea executarii unor
comenzi: ce culoare are parul tau? Ce inaltime ai?
-orientarea in spatiu- cum ajungi acasa? Unde este sudul?
-pregnanta traiectoriei biografice-capacitatea de reamintire a
cat mai multor evenimente din viata
c)orientarea relationala interpersonala- este un indiciu
esential al prezentei si functionarii normale a constientului
d)orizontul informational- defineste statutul de model cognitiv
intern al lumii externe
-constiinta un sistem inchegat de cunostinte elaborate si
asimilate in ansamblul dezvoltarii ontogenetice, prin intermediul
limbajului
-permite stabilirea volumului general al cunostintelor unui
subiect despre lumea fizica si societate
e)capacitatea rezolutiva-indice pentru evaluarea nivelului
functional al structurilor cognitive ale constiintei
Modalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive:
-a fi constient inseamna a reflecta obiectele si fenomenele
externe prin prisma principiului si legii determinismului, a
cauzalitatii
-a fi constient inseamna a fi capabil sa realizezi generalizari
si sa operezi cu concepte
-formularea legilor generale ale obiectelor si fenomenelor din
experienta senzoriala
-rezolvarea problemelor
-realizarea de conexiuni corecte intre notiuni si judecati in
vederea obtinerii unor informatii noi
-intelegerea decodificarea informatiilor noi
-interpretarea-stabilirea unor legaturi intre cunostinte si
motivatii
-previziunea unor evenimente pornind de la starea lor
actuala
-constructivitatea proiectiva-creearea
f)orizontul motivational
-organizare constienta are un nivel mai inalt cu cat este mai
dezvolatat subsistemul motivatiei secundare (socioculturale) si cu
cat acesta subordoneaza mai deplin din punct de vedere functional
subsistemul motivatiei primare de natura biologica
g)autoguvernarea-autoorganizare
exprima functia de comanda- control a constiinte asupra
dinamicii relatiei omului cu lumea externa si cu sine insusi
-asigurarea echilibrului este data de functia de reglare
(comanda-control) a constiintei careia i se subordoneaza funcita
informational cognitiva si cea de proiectie-creatie
(generativa).
Autoreglarea:
-de tip inconstient-feedback-ul negativ
-de tip constient- feedback-ul pozitiv antientropic; -feebefore-
conexiune reglatoare de prospectare, anticipare
Forme de autoreglare a constiintei:
-autoreglare dinamica- sta la baza finalitatii eficiente a
actiunilor
-autoreglare de transferare-actiuni externe directe sau actiuni
mentale interne
-autoreglare proiectiva sau de creatie unirea intr-o schema
functional unitara a verigii mentale si a celei senzorio-motorii
externe si apoi transpunerea schemei in realitate
-autoreglarea de optimizare-sta la baza procesului de
perfectionare
-autoreglarea de dezvoltare- asigura prin feedback pozitiv
trecerea de la organizari elementare la organizari complexe
-autoreglarea de interactiune interpresonala- asigura controlul
si modelarea comportamentului propriu, are doua forme cooperarea si
competitia
-autoreglarea de anticipare- analiza mentala a unei actiuni
inainte de efectuarea practica a acesteiah)planificarea actiunii si
stabilirea scopului
Este o functie adataptiva instrumentala esentiala a constiintei
si consta in :
-inregistrarea motivului si stabilirea gradului de urgenta
-formularea scopului, ce trebuie sa faca pentru a dobandii
obiectul
-adoptarea mijloacelor bune pentru dobandirea obiectului
-prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii
-analiza critica a rezultatelor
Dintre cele cinci verigi enumerate mai sus ultimele doua sunt
mai putin evaluate.
Concluzie: Evolutia constiintei ca forma superioara a psihicului
nu poate fi considerata incheiata, ea continund atata timp cat va
exista omul ca fiinta si categorie istorica.
i)modul de interactiune si coordonare a constiintei de sine si a
constiintei lumii obiective
-este un indicator al organizarii si integrarii generale a
constientului individual
-o trasatura distinctiva a constiintei consta in opunerea activa
a eului lumii externe si in structurarea eului in constiinta de
sine si in constiinta lumii obiective.
Constiinta de sine:
-include cunostintele , pe care subiectul le dobandeste despre
sine (bioconstitutional si psihic) si autoestimarea care este
realista, hiper-supraestimare, hipo-subestimare
-evolutia constiintei de sine are doua surse principale:
realitatea bioconstitutionala si realitatea externa
Din punct de vedere genetic etapele structurarii constiintei de
sine sunt: cenestezia care are doua parti, incepe de la nastere si
devine fondul pe care se construiesc celelate doua etape si
ansamblul informational despre mediul intern al organismului
-constiinta de sine primara- integrarea fluxurilor
informationale
Etape de interactiune- presupun comunicarea individului cu lumea
externa si consta in:
-individualizarea perceptiva- contine operatii de discriminare,
combinare, identificare prin care individul se delimiteaza de
ceilalti oameni
-autoportretizarea-consta in detasarea din grup sau din multime
ca entitate distincta; are si functie proiectiva de cautare a unui
model
-sinteza interioara este stadiul de integrare sistemica a
functiilor si proceselor psihice legate de propia persoana intr-o
formatiune psihologica superioara eul subiect care se opune
formatiunii inferioare eul obiect; orice eu are o dimensiune
istorica el fiind expresia experientelor traite si acumulate pana
la momentul prezent
-rationalitatea este rationamentul despre noi insine; este etapa
si nivel integrativ specific al devenirii constiintei de sine
-emergenta tensionala- asigura activarea si punerea in priza a
continuturilor si structurilor psihice pentru a face individul apt
pentru executarea si finalizarea actiunii indreptate spre scop;
tensiunea este forta care transforma constiinta de sine in forta
motrica interna care da personalitatii atributul activismului
teleonomic: a exista pentru a actiona
-autocontrolul-mecanism specific de gestionare a intregului
potential atitudinal-aptitudinal al personalitatii si ii imprima in
relatiile cu lumea forta sau slabiciune, independenta, eroism sau
lasitate
Concluzie: constiinta de sine este o complexa formatiune
psihologica prin intermediul careia ne delimitam de cei din jur si
ne manifestam ca euri individuale si personalizate
ireductibile.
Constiinta lumii obiective:
Are o componenta cognitiva care consta in date despre insusiri,
relatii ale obiectelor externe si socioculturale care in plan
comportamental se concretizeaza in indicatori ai capacitatii de
discriminare
O componenta axiologica sau structura operatorie
O componenta motivationala-nevoi si trebuinte
O componenta afectiva-emotii
O componenta volitiva de mobilizare
Corelarea celor doua constiinte:
-din punct de vedere genetic dezvoltarea constiintei lumii
obiective precede si devanseaza aparitia si dezvoltarea constiintei
de sine
-constiinta lumii obiective-dupa 6 luni de viata
-constinta de sine-dupa 2-6 ani
Optima este aceea formula de organizare a constientului care
asigura o interactiune de adaptare si corectare reciproca a
constiintei de sine si constiintei lumii obiective.
Organizarea pe orizontala a sistemului psihic uman:
-ne dezvaluie eterogenitatea modala si intramodala a
componentelor sale dupa continut, rol instrumental adataptiv si
mecanism completand tabloul complexitatii lui
-cele trei niveluri ale psihicului nu au un caracter omogen,
monobloc ci prezinta diferentiere structurala fiind alcatuita din
elemente inascute si dobandite
Interactiunea constient-inconstient:
-in abordarea sistemica organizarea psihica pe verticala apare
ca relatie de comunicare si interactiune in ambele sensuri intre
cele trei niveluri, care in sens ascendent difera unul de altul iar
in sens descendent se modeleaza si se restructureaza evolutiv si
optimizant unul pe celelalt
-in organizarea sistemica toate nivelurile ierarhice sunt
importante, fiecare are rolul sau, ireductibil in asigurarea si
mentinerea emergentei si unitatii structural-functionale a
sistemului; alterarea unui nivel va duce la alterarea sistemului in
ansamblu sub aspectul identitatii sale
-sistemul dobandeste caracteristici calitative noi, de
integrare, pe baza interactiunii nivelurilor particulare
constitutive
In structura schemelor comportamentelor si actiunilor ce stau la
baza vietii de relatie a omului, gasim ordonate dupa o anumita
logica elemente apartinand celor 3 niveluri ierarhice ale
sistemului psihic uman: inconstientul, subconstientul, constientul.
Locul si ponderea acestor elemente variaza in functie de timp, de
situatie si frecventa.
Relatii intre constient si inconstient:
a. Relaii circulare, n cadrul crora, coninuturile contientului
trec n incontient, ca apoi, printr-un proces germinativ, s revin,
nu neaprat integral, napoi; acelai lucru este valabil i pentru
coninuturile incontientului, graie mai ales mecanismului reprimrii
i celui al amnrii. O activitate mintal nceput la nivel contient i
nefinalizat poate fi transferat i continuat ntr-o form specific la
nivel incontient, unde este posibil gsirea soluiei, revenind ca
terminat n contiin.
b. Relaii de subordonare, care constau n dominana funcional a
unui nivel integrativ asupra celuilalt, respectiv, a contientului
asupra incontientului sau a incontientului asupra contientului. In
mod normal, ntr-un sistem unitar, multinivelar, subordonarea se
exercit de jos n sus; legea de baz este cea a controlului
incontientului de ctre contient. In virtutea acestei legi, definim
omul ca fiin contient, al crei comportament principal (de
relaionare cu lumea extern) este contient. De o subordonare n sens
invers nu se poate vorbi dect n situaii speciale, episodice i
improprii modului de a fi al omului. Atunci, contientul este
temporar abolit, (n starea de somn (visele, comportamentele
somnambulice), n starea de ebrietate avansat sau n starea de
explozie afectiv negativ.
c. Relaii de coordonare sau de echilibru, n care cele dou
niveluri se coreleaz i se balanseaz reciproc sub aspectul forei
funcionale. Intr-o astfel de relaie, componentele motivaionale
aparinnd structurii contientului i cele aparinnd structurii
incontientului posed o semnificaie egal sau apropiat, subiectul
acordndu-le aceeai recunoatere i preuire. Rezultatul este o formul
comportamental echilibrat, ambivert.
Contiina este formaiunea a crei dezvoltare rmne n continuare
deschis i putem presupune c influena sa modelator-reglatoare asupra
incontientului se va amplifica i intensifica, n pofida unor
descrcri i rbufniri periodice, n comportamentele individuale i
sociale, a unor tendine i instincte ancestrale (agresivitate,
fanatism, sexualitate).
n ultima sa teorie, privitor la structura psihicului, Sigmund
Freud a descris trei instane.
1. Sinele ( id) care ar fi principalul sediu al incontientului,
imaginat ca un rezervor unde clocotesc dorinele noastre,
instinctele.
Freud a caracterizat dou instincte eseniale:
- instinctul vieii tendina spre plcere ( Libido), pe care mereu
a identificat-o cu tendinele sexuale
- instinctul morii ( Thanatos), tendina spre distrugere.
Ambele instincte ncearc mereu s treac la aciune
2. Supraeul superego acesta este alctuit din normele,
imperativele morale, din idealul eului. El se formeaz datorit
interveniei prinilor, care nfrneaz tendinele copiilor neconforme cu
moralitatea;
3 .Eul ( ego) principalul sediu al contiinei. El ine cont de
dorinele prezente n sine, de interdiciile supraeului, cutnd un
compromis ntre ele, n funcie de realitate. Acest compromis oblig
eul s alunge n incontient (sinele) toate tendinele,aspiraiile care
nu se pot realiza (fenomen numit de Freud refulare).(Golu,
p.645-712) PSIHOLOGIA PERSONALITII ASPECTE TEORETICE I
METODOLOGICE
Termenul personalitate isi are radacina rdcina n latinescul
persona care, iniial, nsemna masc, aparen.
Personalitatea edificiu central al psihismului uman
conceptul de personalitate denumeste fiinta umana considerata in
existenta sa sociala si inzestrarea ei culturala. Totodata si un
sistem bio-psiho-social-cultural ce se constituie fundamental in
conditiile existentei si activitatii din primele etape ale
dezvoltarii individuale in societate.
Ca si structura, personalitatea tridimensionala, exprimand
astfel:
subiectul pragmatic al actiunii (homo faber)
subiectul epistemic al cunoasterii (homo sapiens)
subiectul axiologic, purtator si generator al valorilor (homo
valens)
Personalitate e intotdeauna unica si originala, deoarece fiecare
individ, deoarece fiecare individ porneste de la o zestre ereditara
unica si paseste in spatiul existentei sociale, concrete, incercand
o serie de experiente, intrand in anumite interactiuni, cu diferite
efecte asupra cursului si construirii edificiului
personalitatii.
Cu alte cuvinte, se poate spune despre personalitate ca exprima
o organizare dinamica a aspectelor cognitive, afective, connative
(ale activitatii), fiziologice si morfologice ale individului.
Aceasta organizare dinamica a tuturor trasaturilor psihofiziologice
se manifesta prin conduita omului in societate, personalitatea
formandu-se numai in cadrul societatii.Psihologul Maria Mamali pune
accentul pe rolul societatii in formarea personalitatii, mentionand
ca personalitatea e organizarea dinamica a tuturor trasaturilor
psihologice, fiziologice si morfologice ale individului si se
manifesta prin conduita omului in societate.* Pentru a putea
cunoaste personalitatea unui individ e necesara cunoasterea
trasaturilor caracteristice si a modului cum sunt ele organizate,
precum si structura lor. Trasaturile personalitatii se clasifica in
trei mari categorii: temperament, aptitudini si caracter.
Temperamentul reprezinta latura dinamico-energetica a
personalitatii, aptitudinile, latura instrumentala, posibilitatile
omului, iar caracterul e latura relational-valorica sau
etico-sociala, indicand semnificatia si scopul activitatii
umane.
Trasaturile de temperament au o baza fiziologica, de aceea sunt
cele mai stabile dintre trasaturile de personalitate. Aptitudinile
si caracterul se modifica sub actiunea factorilor de mediu si
educatie.
Termenul de individ desemneaz acea totalitate a elementelor i
nsuirilor fizice, biochimice, biologice i psihofiziologice nnscute
sau dobndite care se integreaz ntr-un sistem pe baza mecanismului
adaptrii la mediu (M. Golu, A. Dicu,). Termenul individ se aplic
tuturor organismelor vii. Omul este primordial un individ.
Persoana am legat-o de manifestarea actual a omului ntr-o
situaie social dat, manifestare care se subordoneaz unui anumit
rol.
Personalitatea am asociat-o cu mecanismul i logica general de
organizare i integrare n sistem generic supraordonat a
componentelor bioconstituionale, psihice i socio-culturale.
Persoana i personalitatea sunt determinaii pe care le atribuim
exclusiv omului.
Abordarea problematicii legate de personalitate include trei
secvene interdependente, i anume: secvena general-abstract, secvena
analitic-concret
secvena sintetic-integrativAceste secvene se succed strict n
aceast ordine.n cazul nostru, cele trei secvene se prezint
astfel:
secvena general-abstract s-a referit la definirea i prezentarea
psihicului n general, a contiinei n general, din perspectiv pur
teoretic, metodologic, fr a dezvlui structura i organizarea lor
intern, secvena analitic-concret a constat n trecerea la dezvluirea
structurii interne a vieii psihice a omului, la diferenierea i
identificarea unor funcii i procese psihice specifice senzaii,
percepii, reprezentri, memorie, gndire, afectivitate, motivaie,
voin etc. i la investigarea lor n profunzime,
secvena sintetic-integrativ trebuie s constea n refacerea unitii
iniiale a psihicului, prin relevarea interaciunilor i conexiunilor
dintre prile componente i prin desprinderea unor entiti integrative
supraordonate fa de funciile i procesele individuale. Aceast din
urm secven se realizeaz n seciunea despre personalitate.
Accepiuni ale termenului de personalitate Conceptul de
personalitate apare ca integrator semantic de ordin superior, el
coordonnd i corelnd funcional-dinamic coninuturile noiunilor
referitoare la multitudinea componentelor bioconstituionale, a
proceselor, strilor i condiiilor psihice particulare, i a
componentelor socio-culturale. Percepia, memoria, gndirea etc., nu
sunt realiti sui generis, de sine stttoare, ci manifestri i
dimensiuni ale unui sistem integral supraordonat
personalitatea.
Deosebirile semantice , in ceea ce priveste termenul de
personalitate, se evideniaz n cadrul principalelor discipline
socio-umane care i-l includ n sistemul lor conceptual: sociologia,
politologia, etica, istoria, pedagogia, psihologia. Psihologia
opereaz cu termenul de personalitate n referirea sa la orice om
normal: fiecruia dintre noi, ea ne atribuie calificativul
personalitate. Dar, dei exist un consens n ceea ce privete sfera
noiunii, ntlnim mari diferene ntre autori n ceea ce privete
coninutul. Diferenele sunt generate att de perspectiva metodologic
din care se abordeaz personalitatea ct i de natura coninuturilor
prin intermediul crora, se definete noiunea ca atare.
Divergene metodologice
O prim divergen a fost generat de modul de nelegere i rezolvare
a problemei raportului particular (individual, concret)/general
(universal).
Apare, ca urmare, marea divergen metodologic dintre
orientarea idiografic (idiospropriu, specific), potrivit creia
cercetarea personalitii trebuie s se centreze pe evidenierea,
analiza i explicarea individualului, a omului concret n situaii
concrete orientarea nomotetic (nomoslege, norm,
nomothetikospromulgare de legi) potrivit creia psihologia
personalitii, trebuie s se ocupe exclusiv de dezvluirea generalului
i de formularea unor legi cu aplicabilitate general.
Solutia cea mai transanta este aceea care propune ca generalul
sa apartina stiintei, iar individualul, artei.
O alt soluie este aceea de a admite existena a dou psihologii
distincte: una nomotetic, i alta ideografic. Prima a fost declarat
o tiin a elementelor,bazndu-se pe metoda analizei i explicaiei
cauzale, iar cea de a doua o psihologie a structurii, bazandu-se pe
metoda nelegerii
Soluia pe care rebuie s-o adopte psihologia personalitii, este
cea a mpletirii demersului individual-concret cu cel general.
Aceast direcie s-a conturat sub denumirea de ideografic (ideo ceea
ce este vzut, form, unitate complex).
Kluckhohn, Murray i Schneider au propus o alt cale pentru ieirea
din dilema general-particular. Astfel, fiecare om este sub anumite
aspecte:
l. ca toi ceilali oameni (norme generale);
2. ca unii oameni (norme de grup);
3. ca nici un alt om (norme idiosincratice).
Psihologia personalitii trebuie s opereze cu toate aceste trei
categorii de norme. Intr-o personalitate concret nu exist trei
sisteme distincte (general, tipic, individual), ci unul singur,
care integreaz n manier emergent toate cele trei genuri de
determinaii. Psihologia personalitii trebuie s accepte i existena
psihologiei difereniale. Diferenele interindividuale au caracter
obiectiv i legic ca i universalele i ele constituie veriga de
legtur dintre unicitate i generalitate.
O a doua divergen important a fost generat de modul de abordare
i rezolvare a raportului de determinare, condiionare n cadrul
sistemului personalitii dintre factorii biologici (primari,
naturali) i cei sociali i istorici (secundari, culturali). Astfel,
n psihologia personalitii, s-au confruntat:
orientarea biologist,-atribuie rolul determinant att n
structurarea personalitii, ct i n desfurarea activitii i
comportamentului factorilor biologici (treb. biologice primare,
instinctelor),
orientarea sociologist-culturologic, potrivit creia
personalitatea trebuie considerat exclusiv produsul aciunii sau
motenirii condiiilor i factorilor socio-culturali generai
istoricete.
Orientarea biologist este reprezentat de freudism , prin teoria
despre incontient i despre sine, n opoziie cu supraEul, i,
ulterior, de biopsihologie, care ncearc s derive trsturile de
personalitate din gene
Orientarea sociologist-culturologic are originea n psihologia
mulimilor care postula existena unor pattern-uri
psihocomportamentale ancestrale, tipice comunitilor umane, i n
antropologia culturala.
Ac. orientri pctuiesc prin absolutizare i exclusivism; se impune
gsirea unei noi paradigme, si anume:
Metodologia interacionist-sistemic. care exclude absolutizarea
unor componente sau determinaii n detrimentul celorlalte, punnd n
prim plan relaia de interaciune i condiionare reciproc
nonlinear.
Sub aspect dinamic evolutiv, paradigma interacionist-sistemic
admite caracterul stadial i ierarhic al procesului de devenire i
integrare a personalitii, cu modificarea periodic a raporturilor de
pondere i dominan dintre factorii biologici i cei socio-culturali.
Personalitatea rmne o unitate bio-psiho-social (cultural). Dar, n
virtutea principiului subordonrii i integrrii inferiorului de ctre
superior (n plan evolutiv), n explicarea personalitii trebuie s
admitem introducerea treptat a controlului legilor socio-culturale
asupra legilor biologice. Aceasta nseamn c, explicarea adevratei
esene a personalitii umane trebuie fcut prin prisma legilor
istorico-socio-culturale.
A treia divergen important n modul principial de abordare a
personalitii o consemnm ntre orientarea atomar-descriptivist i cea
sintetic structuralist.
orientarea atomar-descriptivist deriv i se subordoneaz
paradigmei asociaioniste, potrivit creia explicarea unei organizri
psihice de nivel superior trebuie s constea n descompunerea ei n
elemente i n studiul acestora separat;
orientarea sintetic structuralist i are originea i se
subordoneaz paradigmei gestaltiste, potrivit creia orice organizare
are un caracter predeterminat i integral, studiul ei trebuind s
dezvluie specificul acestei integraliti i legile interne de
structur.
Pt. ca cele dou orientri s-au delimitat pin absolutizarea
termenilor raportului parte-ntreg, ele nu pot fi acceptate ca
atare. Corect, din punct de vedere metodologic, nu poate fi dect
tot o paradigm interacionist-sistemic, n care se recunoate i se
opereaz att cu partea, ct i cu ntregul, Ca organizare sistemic,
personalitatea se subordoneaz definiiei generale a sistemului: un
ansamblu de elemente distincte aflate ntr-o relaie nonntmpltoare,
din care deriv o emergen de structur ireductibil.
A patra divergen metodologic deriv din modul de a concepe i
prezenta organizarea intern a personalitii. S-au constituit astfel
dou tendine: tendina plan i tendina ierarhic
tendina plan concepe organizarea intern a personalitii n mod
liniar, echipotenial, toate elementele componente fiind la fel de
importante i nirndu-se unele lng altele precum mrgelele pe a. Ea
i-a gsit concretizarea n teoria i a modelul trsturilor (G. Allport,
Cattell, Murray). Personalitatea este un inventar liniar al
trsturilor, fr determinarea ponderilor sau a gradului lor de
intensitate.
tendina ierarhic se bazeaz pe admiterea raportului
inferior-superior i a principiului subordonrii, pe vertical. Ea
concepe i prezint organizarea intern a personalitii printr-un model
multinivelar, supraetajat: niveluri bazale, niveluri intermediare,
niveluri terminale sau supraordonate. ntre niveluri se instituie
diferenieri de ordin genetic i funcional. Astfel, se delimiteaz
nivelurile de natur ereditar, nnscut, i nivelurile de natur
secundar, dobndite; apoi, dup importan funcional, se disting
niveluri inferioare i niveluri superioare sau niveluri auxiliare i
niveluri principale (determinante).
Aceste orientari procedeaz de o manier dihotomic, lundu-se o
singur dimensiune a organizrii orizontal sau vertical i
absolutizndu-le. n realitate, procesul integrrii sistemice a
personalitii se realizeaz att pe orizontal (n plan), obinndu-se
structurile monomodale, ct i pe vertical (ierarhic), rezultnd
structurile plurimodale i transmodale nglobante (unitatea n
diversitate).
A cincia divergen este legat de dimensiunea temporal a
personalitii, care a delimitat i opus orientarea static i
orientarea dinamic.
Orientarea static i are rdcinile n concepia nativist i
frenologic care considera funciile i capacitile psihice ca
datum-uri nnscute, predeterminate, care rmn ca atare de-a lungul
timpului. Un pdv similar l are coala gestaltist. (structura = o
entitate imanent i invariant, lipsit de genez i de evoluie).
Preocuparea principal a orientrii statice va fi aceea de a dezvlui
constantele organizrii interne a personalitii i de a demonstra c ea
rmne identic, egal cu sine nsi, de-a lungul succesiuni a momentelor
temporale.
Orientarea dinamic se ntemeiaz pe admiterea caracterului devenit
i evolutiv al organizrii interne a personalitii i a principiului
variabilitii temporare intraindividuale. Esenial pentru psih. Este
s pun n eviden legitile dinamicii situaionale i temporale a
comportamentului. Spre deoseb. de cea static, orientarea dinamic nu
este omogen, n cadrul ei delimitndu-se cel puin trei variante:
Varianta internalist pornete de la teoria instinctualist a lui
McDougal i este reprezentat de psihanaliz. Ea localizeaza sursa
dinamicii personalitii exclusiv n descrcrile energetice spontane,
care se produc n interiorul incontientului. Acestea fac s se
actualizeze pulsiuni, tendine i trebuine diferite, care modific
orientarea comportamental actual a sistemului personalitii. Nucleul
dinamogen cel mai important este, dup S. Freud, instinctul
erotico-sexual (complexul libidoului).
Varianta proiectiv-externalist a fost formulat i dezvoltat de
ctre K. Lewin, pe baza teoriei cmpurilor. Dinamica personalitii
este imprimat din afar de aciunea forelor cmpului extern, n care
individul poate s-i identifice anumite obiecte-scop, asupra crora
s-i proiecteze tendina determinant actualizat. n interiorul
spaiului fizic, se delimiteaz i se individualizeaz spaiul
psihologic, care se msoar n intensitatea tensionrii interioare,
care, la rndul ei, este proporional cu dificultatea sau cu numrul
sau complexitatea obstacolelor (barierelor) ce trebuie surmontate
pentru atingerea obiectivului.
varianta interacionist realizeaza depirea unilateralitii celor
dou variante. Dinamica unui sistem, indiferent de natura lui este o
funcie de timp [f(t)]: sistemul i modific starea sa iniial ca
simplu rspuns sau efect al scurgerii timpului. Toate sistemele
reale sunt dinamice, mulimea sistemelor statice (independente de
timp) fiind vid.
Cu ce fel de sistem dinamic avem de a face? Se delimiteaz dou
subclase:
subclasa sistemelor cu organizare dat, neevolutive
subclasa sistemelor cu autoorganizare, evolutive (toate
organismele vii).
Rezult c personalitatea este un sistem dinamic cu
autoorganizare, evolutiv. Ca atare, analiza ei reclam, n primul
rnd, situarea n interiorul unuia din cele trei segmente care compun
traiectoria dinamicii generale: ascendent (evolutiv), staionar
(relativ stabilitate n planul organizrii interne i al manifestrii
comportamentale) sau descendent (involutiv).
Cea de a doua categorie de dispute i divergene ine de coninutul
si sfera noiunii de personalitate i de modul de a defini
propriu-zis personalitatea. Trebuie s remarcm, de la nceput,
existena unui numr foarte mare de definiii.
1.n lucrarea sa Structura i dezvoltarea personalitii G. Allport
ntreprinde un efort de sistematizare a definiiilor care se confrunt
pe scena tiinific. Pornind de la criteriul coninutului, el mparte
aceste definiii n trei grupe:
definiii pin efect extern,
definiii prin structur intern i
definiii pozitiviste sau formale.
Definiiile prin efect extern se centreaz pe latura fenomenologic
a personalitii, identificnd i reinnd acele caliti i trsturi prin
care o persoan concret oarecare determin o anumit impresie sau un
anumit efect (pozitiv sau negativ) asupra celor din jur. Smburele
relaional al acestui gen de definiii rezid n faptul c numai prin
judecile altora despre noi personalitatea noastr este cunoscut ca
atare. Definiiile prin efect extern confund personalitatea cu
reputaia i cineva poate avea mai multe reputaii (n contacte
relaionale diferite).
Definiiile prin structura interna se ntemeiaz pe consideraia c
personalitatea trebuie s fie o entitate obiectiv, existent cu
adevrat, indiferent de modul n care influeneaz sau este perceput de
alii.
W. Stern este primul autor care ncearc a defini personalitatea
ca : o unitate multiform dinamic, Psihologii occidentali prefernd
definiii de genul: personalitatea este: suma total a tuturor
dispoziiilor, impulsurilor, tendinelor, dorinelor i instinctelor
biologice nnscute ale individului, precum i a dispoziiilor i a
tendinelor dobndite prin experien
O definiie mai structural este cea propus de H. C. Warren i L.
Carmichael: Personalitatea este ntreaga organizare mental a fiinei
umane n orice stadiu al dezvoltrii sale. Ea mbrieaz fiecare aspect
al caracterului uman: intelect, temperament, abilitate, moralitate
i fiecare atitudine care s-a format n cursul vieii cuiva
ncheiem seria definiiilor prin structura intern cu formularea pe
care ne-o propune nsui G. Allport: Personalitatea este organizarea
dinamic n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determin gndirea i comportamentul su caracteristice
Aceast formulare pune n eviden urmtoarele aspecte eseniale care
nu pot lipsi dintr-o teorie generalizat a personalitii:
personalitatea nu este nici un conglomerat, nici o sum static de
elemente n sine independente, ci o organizare dinamic emergent
personalitatea nu este nici pur psihic, nici pur biologic
(nervoas), ci o unitate complex psihofizic,
ca organizare sistemic supraordonat personalitatea include
sisteme particulare, difereniate i la rndul lor integrate
deprinderi, sentimente, concepte, stri de motivaie etc.
personalitatea se manifest, se dezvluie n ceea ce gndete, simte
i face omul.
Definiiile pozitiviste au la baz convingerea c structura intern
este inaccesibil tiinei. Nu putem cunoate unitatea multiform
dinamic existent cu adevrat acolo. Chiar dac exist, structura
intern pur i simplu nu poate fi studiat direct. Cele ce tim despre
personalitate sunt numai operaiile noastre. Cel mai bun lucru pe
care putem s-l facem este s formulm ipoteze i s conceptualizm
rezultatele msurtorilor efectuate. Printre reprezentani ai
orientrii pozitiviste se numr Mc Clelland, care d urmtoarea
definiie: Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvat a
comportamentului unei persoane n toate detaliile sale, pe care omul
de tiin o poate da la o un moment dat
Personalitatea este redus la un construct, la ceva ce poate fi
gndit, dar nu exist ca atare acolo undeva.
2. Dup criteriul sferei personalitatii, se delimiteaz astfel nc
dou categorii de definiii:
reducionist-unidimensionale multidimensional-globale.
Definiiile reducionist-unidimensionale reduc personalitatea la
una din componente, de cele mai multe ori la componenta
dispoziional (afectiv-motivaional), la temperament sau la caracter
(atunci cnd se face distincie ntre acestea dou). Majoritatea
chestionarelor i probelor proiective care se folosesc pentru
investigarea i diagnosticarea personalitii sunt axate pe
evidenierea factorilor dispoziionali sau
temperamental-caracteriali.
Definiiile multidimensional-globale prezint personalitatea ca
entitate complex, eterogen, dup natura substanial-calitativ a
elementelor care o compun. Un ex. definiia propus de G. Allport (de
mai sus) . au, urmtoarele : Personalitatea este unitatea
bio-psiho-social constituit n procesul adaptrii individului la
mediu i care determin un mod specific, caracteristic i unic de
comportare n diversitatea situaiilor externe (Mischel, Wiggins ) i:
Personalitatea este un sistem hipercomplex, cu autoorganizare,
teleonomic, determinat biologic i socio-cultural, cu o dinamic
specific, individualizat(M. Golu).
TEMPERAMENTUL Definiie si caracterizare general Integrarea
nsuirilor i trsturilor de ordin dinamico-energetic ale proceselor
psihice i actelor motorii, precum intensitatea, pregnana,
acuitatea, modalitatea, echilibrul etc., d structura temperamental
a personalitii.
Insuirile dinamico-energetice ca atare sunt nnscute, determinate
genetic, iar integrarea lor n plan psiho-comportamental, se
realizeaz n ontogenez.
Aceste nsuiri bioenergetice se imprim pe tabloul comportamental,
ce se elaboreaz stadial n cursul vieii individului, a.i. structura
temperamental i, respectiv, tipul temperamental este nnscut
reprezentnd astfel, alturi de predispoziii, elementul ereditar n
organizarea intern a personalitii.
Temperamentul reprezint modul n care variabilele
bioconstituionale i bioenergetice se psihizeaz (adic, se implic n
organizarea i desfurarea proceselor psihice percepie, memorie,
gndire, afectivitate) i se reflect n comportament.
Cnd vorbim de temperament n plan psihologic, ne gndim la modul
cum reacioneaz i se manifest individul, sub aspect
dinamico-energetic, n diferite situaii externe:
rapiditatea percepiei, a rspunsurilor verbale la ntrebri, a
reaciilor motorii;
intensitatea tririlor emoionale i durata lor; intensitatea sau
fora aciunilor voluntare;
echilibrul sau impulsivitatea rspunsurilor la succesiunea
stimulrii externe;
gradul de impresionabilitate la semnificaia stimulilor;
direcia orientrii dominantespre lumea extern (extraversie) sau
spre lumea interioar (introversie);
locul controlului (dependena de stimularea extern sau dependena
de activismul intern propriu);
disponibilitatea la comunicare interpersonal;
ascendena sau obediena relaional; capacitatea general de lucru i
rezistena la solicitri ;
rezistena la frustraii, la stres, la situaii afectogene i
conflictuale.
Temperamentul, dei are o condiionare biologic direct i ereditar,
dobndete valene i sens real numai n plan psihocomportamental. El
reprezint, astfel, pecetea i dimensiunea dinamico-energetic a
oricrei uniti psihocomportamentale.
Temperamentul se manifest n orice situaie, fiind prima
determinaie a personalitii care se impune nemijlocit
observaiei.
Temperamentul este propriu nu numai omului, ci i animalelor,
Depinznd direct de structura biologic. I. P. Pavlov i-a elaborat
teoria sa despre temperamente prin cercetri efectuate pe
animale.
Temperamentul ine de latura formal, de suprafa, a personalitii,
iar nu de cea intern, de coninut. El nu are o semnificaie
axiologic, nereclamnd o mprire a oamenilor n buni sau ri, n
superiori sau inferiori.
Dpdv biomedical, se poate afirma doar c o formul temperamental
este mai avantajoas dect alta n ceea ce privete rezistena la stres
i gradul de predispunere la anumite tulburri de ordin
psihiatric-nevrotic sau psihotic.
Dpdv educaional, nu se poate evidenia un temperament ca fiind
absolut favorabil sau superior, iar altul, ca fiind total
nefavorabil, inferior.
n principiu, tipurile temperamentale sunt echipoteniale: pe
fondul unor scheme temperamentale diferite, n ontogenez, se pot
edifica profiluri de personalitate asemntoare din punct de vedere
aptitudinal i caracterial, dup cum pe fondul aceleiai formule
temperamentale se elaboreaz profiluri de personalitate
diferite.
temperamentul nu este o variabil neutr din punct de vedere
adaptativ. Dimpotriv, structura comportamental este o interfa ntre
persoan i lume i ndeplinete rol de mediator ntre intensitatea,
durata t semnificaia influenelor externe i efectele n sfera
psihocomportamentala O importan special dobndesc trsturile
temperamentale n cadrul relaiilor interpersonale, atraciile i
respingerile, simpatiile t antipatiile dintre membrii unui grup
fiind condiionate de ele.
Clasificarea temperamentelor n ceea ce privete criteriile care,
au stat la baza schemelor de clasificare, ele pot fi mprite n trei
categorii:
criterii morfologice sau bioconstituionale;
criterii fiziologice i
criterii psihologice.
Criteriul legat de numrul dimensiunilor dup care se delimiteaz i
se identific tipurile temperamentale permite dou genuri de
clasificri:
multidimensionale, care opereaz cu un numr mai mare de dou
dimensiuni i
binare sau dihotomice, care se limiteaz la doar dou dimensiuni,
de regul, polare sau antagonice.
A. Tipologiile morfologice sau bioconstituionale Hippocrate a
delimitat
tipul corporal ftizic, caracterizat pin aspect scheletic,
fragil, alungit, temperamental rece, calculat, tcut, reflexiv;
medical, predispus la tuberculoz,
tipul apoplectic, caracterizat prin aspect musculos-obez,
abdomen dezvoltat, statur mijlocie sau mic, temperamental jovial,
afectuos, impulsiv, instabil, emoional, necontrolat; medical,
predispus la tulburri circulatorii i digestive.
S-a pus n eviden faptul c, n interiorul unui tip rasial, exist o
variabilitate notabil a indivizilor, de unde s-a dedus
posibilitatea de a determina, n ordine secund, morfotipuri.
Tipologia lui E. Kretschmer. Kretschmer a sesizat o coresponden
frecvent ntre simptomatologia psihocomportamental i aspectul
bioconstituional extern.
a. Tipul picnic ciclotim, din punct de vedere morfologic se
caracterizeaz prin: constituie orizontal, abdomen voluminos,
obezitate, piele ntins, fa moale, sistem osos fragil.
b. Tipul leptosom (astenic)-schizotim se distinge prin:
constituie vertical, trunchi cilindric, cutie toracic plat(turtit),
umeri apropiai i nguti, cap mic i rotund, muchi i oase subiri
(aspect scheletic), nas lung i ascuit, paloarea feei, trsturi
feminine la brbai i masculine la femei.
c.Tipul atletic-vscos se deosebete printr-o constituie fizic
proporionat, dezvoltare robust a sistemului osos i muscular, umeri
lai i bazin ngust.
Ca tip accesoriu este menionat tipul displastic, care reunete
numeroase varieti dismorfice i este mai puin individualizat n plan
caracterial (temperamental).
Din punct de vedere medical, tipurile delimitate se asociaz cu
predispoziii psihopatologice diferite:
tipul picnic-ciclotim predispune la tulburri maniaco -
depresive;
tipul leptosom (astenic)-schizotim predispune la tulburri de
natur schizoid (schizofrenic.);
tipul atletic-vscos i cel displastic predispun la epilepsie.
Pe baza combinaiilor n interiorul tipurilor morfologice picnic i
astenic, Kretschmer a obinut 6 tipuri temperamentale: 3 ciclotimice
i 3 schizotimice.
Temperamente ciclotimice:
1. Hipomaniac, caracterizat prin dispoziie euforic, mobilitate,
sociabilitate, comunicativitate exagerat;
2. Sintonic, caracterizat prin spirit realist, pragmatism, simul
umorului, toleran;
3.Greoi, caracterizat prin lentoare, inerie, praguri senzoriale
ridicate, timpi de reacie mari.
Temperamente schizotimice: .
1.Hiperestezic, caracterizat prin nervozitate, iritabilitate,
idealism, interiorizare, delicatee, circumspecie;
2. Schizotimic intermediar, rece, calm, energic;
3. Anestezic rece, nervos, logic, sistematic, obtuz, lene,
inaccesibil pasiunilor, indolent.
Kretschmer a ncercat s arate c tipologia sa care se definea
iniial prin structura morfologic i predispoziia ctre anumite
psihoze corespundea, de asemenea, diferenelor fiziologice i
diferenelor psihologice n diverse alte sfere dect cea emoional.
Tipologia kretschmerian continu s fie folosit pe scar larg n
medicin, ndeosebi n rile de limb german.
Biotipologia italian. biotipurile reprezint n sine faze ntr-o
singur dimensiune, fiind unimodale, bimodale i trimodale.
Distribuia frecvenelor lor se supune legii lui Gauss.
Mijlocul suprafeei de distribuie cuprinde normosplahnicii
(constituie normal, proporionat);
la stnga mediei se situeaz, cu 16%, reprezentnd microsplahnicii
(constituie redus submijlocie);
la dreapta mediei, se situeaz tot cu 16% reprezentnd
macrosplahnicii (constituie nalt, torace proeminent i picioare
subiri).
G. Viola nu trece ns mai departe de aspectele biotipologice.
Acest lucru l va face elevul su N. Pende. La criteriul morfologic,
Pende adaug i pe cel fiziologic, identificnd patru tipuri
biopsihice:
longilin stenic, cu temperament hipertiroidian armonic cu o
funcie normal sau exagerat a glandelor genitale, puternic, energic,
stpn pe sine;
longilin astenic, cu temperament hipertiroidian i hipogenital,
fatigabil;
brevilin stenic, cu temperament hipergenital i hipersuprarenal,
hipotiroidian, euforic, expansiv;
brevilin astenic, cu temperament hipotiroidian i hipo-hipofizar,
lent, fatigabil, deprimat.
Biotipologia francez. Cercettori precum Rostan i Sigaud, au
elaborat o biotipologie n care se introduce importana mediului i se
iau n consideraie cele patru sisteme ale organismului. ( digestia,
respiraia, fora muscular i activitatea creierului.)
Sigaud delimiteaz patru biotipuri:
tipul respirator, caracterizat prin dinamism, mobilitate;
tipul digestiv, caracterizat prin sedentarism, lentoare;
tipul muscular, caracterizat prin for, energie,
agresivitate;
tipul cerebral, caracterizat prin activism intelectual,
interiorizare.
Biotipologia american. Ca element de baz pentru delimitarea
biotipurilor, Sheldon a luat cele trei membrane embriogenetice (din
care deriv organele interne, esutul muscular i osos, organele de
sim i sistemul nervos): endoderma, mezoderma i ectoderma, pe seama
crora au fost delimitate cele trei biotipuri principale: endomorf,
mezomorf i ectomorf. Interpretarea lor se supune principiului
continuitii. Ca urmare, cele trei tipuri reprezint, n sine, faze de
dezvoltare n curba de variaie, fiind unimodale.
Endomorful se difereniaz prin modul su de a fi metodic i prin
constituie dezvoltat pe orizontal, sferic: dezvoltarea sub medie a
muchilor i oaselor i un coeficient redus al suprafeei
corporale.
Mezomorful este greu i rectangular, cu o dezvoltare superioar a
oaselor i a muchilor, dispune de un echipament adecvat pentru
licitarea efortului fizic. Dintre acestia se recruteaz atleii,
soldaii de profesie.
Ectomorful se distinge prin predominarea liniei verticale de
dezvoltare asupra celei orizontale; este, aadar, nalt, fragil, cu
coul pieptului turtit, slab, cu muchii puin dezvoltai; la el ntlnim
predominarea greutii asupra suprafeei corporale i greutatea cea mai
mare a creierului n raport cu masa corpului; constituia sa general
este slab pentru efortul fizic.
Prin urmare, biotipul va fi definit prin:
precumpnirea trsturilor proprii i slaba exprimare a trsturilor
nespecifice;
modul de articulare-organizare structural a componenelor;
gradul de dezvoltare a trsturilor corelative celor trei
componente.
Unul dintre acestea este cel displastic, depistat i de
Kretschmer.
Altul este cel masculin-feminin, care exprim ntregirea reciproc
a sexelor. Brbatul este preponderat mezomorf i apoi ectomorf, n
vreme ce femeia este cu precdere endomorf sau ectomorf.
Al treilea biotip este cel hipodezvoltat, ( tip
infantiloid).
Dup determinarea biotipului, Sheldon a procedat, n continuare,
la stabilirea psihotipului corespunztor. El a apelat la datele
psihologiei tiinifice, obinute pe cale experimental, prin msurtori
riguros controlate. Au fost identificate i reinute 650 de trsturi
pe care le coreleaz cu fiecare biotip. n final, s-a ajuns la
obinerea a trei constelaii psihice, care coreleaz cu cele
biotipologice; fiecare constelaie cuprinde 22 de trsturi din lista
iniial.
Prima constelaie cuprinde: dorina de odihn i relaxare, preferina
pentru confort, plcerea digestiei, dependena de aprobarea social,
somnul profund, nevoia de consolare la necaz, nevoia de afeciune i
suport social. Asemenea trsturi coreleaz cu endomorful
(visceroton).
A doua constelaie include: atitudinea asertiv, sigurana n
afirmare, energia n vorb i fapt, nevoia de exerciiu, maniera
deschis, direct, fr reineri de a se purta n relaiile
interpersonale, nevoia de aciune imediat la necaz, nevoia de a prea
mai n vrst, vocea sigur, neinhibat. Aceste trsturi coreleaz cu
mezomorful (somatoton).
A treia constelaie cuprinde: reinerea n atitudini, mod nervos de
a reaciona, sociofobia, inhibiie relaional, reinere vocal,
persistena n maniere i deprinderi, somn nervos, nevoia de
singurtate, proiecii i reverii de compensaie. Trsturile respective
coreleaz cu ectomorful (cerebroton)
n plan medical, biotipurile au dat corelaii relevante cu anumite
tipuri de maladii psihice: endomorfia d o corelaie+ cu boli
afective; mezomorfia d o corelaie+ cu tulburri paranoide;
ectomorfia d o corelaie+ cu tulburri heboide.Noutatea care apare
aici n raport cu datele lui Kretschmer i Pende o constituie
corelaia pozitiv a mezomorfului cu schizofrenia paranoid i
paranoia.
Displasticul predispune la complexul de inferioritate i reacii
isterice n cazuri uoare, i la schizofrenie, n cazuri grave.
Inversiunea masculinitii i feminitii sau gynandromorfia inversat
d predispoziie la homosexualitate.
ncercnd s facem o apreciere global asupra biotipologiei, putem
formula urmtoarele idei principale:
1. Legtura dintre som (respectiv, constituia fizic) i structura
psihocomportamental nu poate fi pus la ndoial. Aceast legtur nu
este ns de natur cauzal sau genetic, ci de natur corelativ: cele
dou variabile constituia fizic i structura psihic covariaz
mpreun
2. n ceea ce privete temperamentul, trebuie s ne limitm numai la
corelaiile i trsturile genotipice, cele fenotipice (care presupun
influena factorilor externi, inclusiv a celor educaionali) innd de
structura caracterului.
3. ncadrarea biotipului pe o curb de variaie unimodal reprezint
o simplificare. n realitate, biotipul nu este o mrime scalar, ci o
configuraie complex, plurimodal.
4. Determinarea i interpretarea matematic a biotipurilor nu ne
ofer nici o informaie despre semnificaia i direcia de evoluie, n
plan individual, a diverilor parametri. Ca urmare, psihologia
personalitii este obligat s apeleze i la analiza logic funcional
(calitativ).
5. Legtura dintre biotip i psihotip fiind condiionat i mediat
att genetic, ct i onto i sociogenetic, devine necesar introducerea
unor criterii suplimentare pentru identificarea i evaluarea
trsturilor temperamentale.
B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice
Tipologia lui Pavlov n elaborarea schemei sale de clasificare,
Pavlov a pornit de la principiul nevrismului, (rolul principal n
reglarea raporturilor organismului cu mediul extern i a funcionrii
organelor interne, inclusiv a sistemului endocrin, l joac
creierul), precum i de la teza de baz a neuropsihologiei i
psihologiei tiinifice, potrivit creia psihicul este funcie a
creierului.
Astfel, se presupune c funcionarea creierului, respective
proprietatile celor dou procese nervoase fundamentale, excitaia i
inhibiia, reprezint principalii factori care condiioneaz tipul
temperamental. Pe baza datelor de laborator, obinute prin metoda
reflexelor condiionate, Pavlov a reuit s desprind i s evalueze,
trei proprieti naturale, care mpreun alctuiesc ceea ce el a numit
tip general de sistem nervos sau tip general de activitate nervoas
superioar . Acestea sunt: fora, mobilitatea i echilibrul.
Fora este proprietatea primordial i determinant, ea reflectnd
ncrctura energetic a neuronului. Aceasta este determinat genetic i
definete att excitaia ct i inhibiia.
Indicatorii comportamentali dup care putem evalua fora
sist.nervos sunt: capacitatea general de lucru, (ca funcie de durat
i de gradul de dificultate a sarcinilor); rezistena la aciunea
factorilor stresani i afectogeni; rezistena la experienele dure i
dramatice ale vieii; nivel ridicat al pragurilor senzoriale .n
funcie de valorile pe care le iau aceti indicatori, se delimiteaz
dou tipuri generale de sistem nervos:
tipul puternic
tipul slab.
Mobilitatea definete dinamica proceselor nervoase fundamentale,
respectiv viteza i durata instalrii lor, rapiditatea trecerii de la
unul la cellalt. Ea se va exprima n uniti de timp i va fi evaluat
pe baza unor indicatori, precum: rapiditatea formrii noilor legturi
temporare si a frnelor condiionate; rapiditatea trecerii de la o
activitate la alta; rapiditatea i uurina adaptrii la schimbare. Dup
valorile acestor indicatori, au fost delimitate dou tipuri de
sistem nervos:
mobil
inert. Echilibrul este proprietatea care rezult din raportul de
for dintre excitaie i inhibiie i se obiectiveaz n trei tendine:
tendina spre impulsivitate (predominarea forei excitaiei asupra
forei inhibiiei),
tendina spre inhibare (predominarea forei inhibiiei asupra forei
excitaiei) i
tendina spre echilibru (fora excitaiei aproximativ egal cu cea a
inhibiiei, i invers).
Tipul de probe prin care se testeaz echilibrul : stimularea la
rspuns sau ripost ntr-o situaie n care consemnul sau regula este
abinerea le la orice rspuns; crearea unei situaii antagonice,
dilematice, n care subiectul trebuie s ia o decizie n timp dat;
expunerea la situaii frustrante i nregistrarea raportului dintre
calm i irascibilitate. Pe baza acestei nsuiri, au fost delimitate
dou tipuri de sistem nervos:
echilibrat i
neechilibrat, n cadrul celui neechilibrat, exist dou
subtipuri:
neechilibrat excitabil
neechilibrat inhibabil.
Cele trei proprietati interac. i se combin, formnd patru tipuri
genale de activitate nervoas superioar:
tipul puternicechilibratmobil, caracterizat prin valori ridicate
ale tuturor celor trei nsuiri;
tipul puternicechilibratinert, caracterizat prin valori ridicate
ale forei i echilibrului i prin valori sczute ale mobilitii;
tipul puternicneechilibratexcitabil, caracterizat prin valori
ridicate ale forei i prin valori sczute ale echilibrului, cu
predominarea excitaiei asupra inhibiiei;
tipul slab, valori sczute ale forei i insuficienta
individualizare a mobilitii i echilibrului: sensibilitate emoional
crescut, emotivitate, tensiune prelungit , pruden, rezisten sczut
la stres i frustraie.
Pavlov a pus n coresp. tipurile generale de sistem nervos, cu
cele patru temperamente din antichitate. Astfel:
tipul puternicechilibratmobil are drept corespondent
temperamentul sangvinic: vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil,
controlat;
tipul puternicechilibratinert are corespondent temperamentul
flegmatic: calm, tcut, nesociabil, lent, greu adaptabil la situaii
noi, puin impresionabil, rezistent la stres i frustraii;
tipul puternicneechilibratexcitabil are corespondent
temperamentul coleric: rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil,
impulsiv, imprudent, exploziv, instabilitate comportamental, tendin
de dominare , saturaie i plictiseal rapid la monotonie.
tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic:
interiorizat, retras, sensibil, delicat.
Cele patru tipuri considerate pure se combin ntre ele, dnd 16
tipuri mixte, singurele care se ntlnesc n realitate, tipul pur
fiind o entitate teoretic. Pavlov a elaborat o tipologie valabil
numai pentru om. Drept criteriu a ales raportul dintre cele dou
sisteme de semnalizare: Astfel, predominarea funcional a :
a primului sistem (legturi temporare bazate pe stimulii fizici,
obiectuali) s-a asociat cu diferenierea i afirmarea tipului special
artistic (impresionabil, imagistic, intuitiv, afectiv), iar
a celui de al doilea sistem de semnalizare (legturi temporare
formate pe baza cuvntului) s-a asociat cu diferenierea i afirmarea
tipului special gnditor (abstract, critic, obiectiv, calculat,
neimplicat afectiv).
ntre ele a introdus tipul intermediar, caracterizat printr-un
echilibru funcional al ambelor.
Clasificarea potrivit grupelor sanguine. grupei sanguine A i
corespunde temperamentul armonic;
grupei sanguine 0 i corespunde temperamentul melodic;
grupei sanguine B i corespunde temperamentul ritmic;
grupei sanguine AB i corespunde temperamentul complex.
Subiecii aparinnd temperamentului armonic se caracterizeaz prin
cutarea permanent a armoniei cu anturajul lor, neputndu-se dezvolta
i realiza dect n aceast condiie. Subiecii aparinnd temperamentului
melodic se afl ntotdeauna n consonan cu mediul extern, adaptndu-se
fr dificultate la situaii. Subiecii aparinnd temperamentului ritmic
sunt slab sensibili la mediu, trind i exprimndu-se n ritmul lor
propriu, rmn relativ independeni la variaiile ambianei. Subiecii
aparinnd temperamentului complex reunesc trsturile contradictorii
ale celorlalte trei temperamente, avnd, n consecin, dificulti n
gsirea unui echilibru satisfctor.
Clasificarea bazat pe asimetria funcional a emisferelor
cerebrale.Ned Hermann a utilizat drept criteriu de clasificare
gradul de folosire a celor dou emisfere cerebrale, n rezolvarea
sarcinilor.
tipul cortical stng (C. S.), organizat, logic, determinat,
stabil, conservator;
tipul cortical drept (C. D.), ingenios, intuitiv, emoional,
creativ, instabil, deschis;
tipul limbic stng (L. S.), sigur pe sine, rezistent la
frustraii, activ;
tipul limbic drept (L. D.), serviabil, amabil, comunicativ,
afectuos.
C. Tipologiile psihologiceSub motivul c un fenomen trebuie
identificat i analizat pe baza unor dimensiuni de aceeai natur
calitativ, s-a trecut la elaborarea unor tipologii temperam.
specific psihologice.
Tipologia olandez Heymans i Wiersma. Este o tipologie cu
caracter tranzitoriu, cei doi autori olandezi au pornit de la o
ipotez neurofiziologic, formulat de psihiatrul Otto Gross: orice
fenomen psihic declaneaz o activitate a celulelor nervoase care
persist i dup terminarea lui, influennd incontient activitile
ulterioare ale spiritului. Gross opunea astfel subiecii cu
activitate mental superficial, la care funcia primar este rapid,
subiecilor cu funcionare mental profund, la care funcia secundar
este mult prelungit, de unde dificultatea de integrare a
fenomenelor psihice. Heymans i Wiersma, i-au propus s descrie
personalitatea, sub raport temperamental, pe baza a trei dimensiuni
pe care ei le-au identificat cu ajutorul unor scri de evaluare.
Cele trei dimensiuni (trsturi) sunt:
emotivitatea sau instabilitatea emoional,
activitatea sau fora pulsional general i
primaritate-secundaritate, determinat dup predominarea uneia
dintre cele dou funcii identif. de Gross
Tipologia francez: R. Le Senne, G. Berger. clasificarea propus
se bazeaz pe analiza i evaluarea unui set de nou trsturi, incluznd,
pe lng cele trei utilizate de Heymans i Wiersma,
lrgimea sau ntinderea cmpului contiinei
polaritatea,
aviditatea,
interesele senzoriale,
tandreea
pasiunea intelectual.
Tipologiile psihanalitice. Freud a elaborat o tipologie, pornind
de la stadiile evoluiei sexualitii. Astfel el a stabilit urmtoarele
tipuri de baz: oral, anal, uretral, falic i genital.
Tipul oral caracterizat prin nevoia de a depinde excesiv de alii
pentru a-i putea menine respectul de sine. Aceast atitudine
fundamental pasiv-dependent este acompaniat de trsturi care pot fi
opuse, dar care se raporteaz la aspectul a da - a primi
(generozitate-avariie, volubilitate-tcere obstinat).
Tipul anal se distinge prin trei trsturi principale: parcimonie,
iritabilitate i pedanterie (ordine).
Tipul uretral are ca trsturi ambiia i dorina de competiie, care
se afl n raport invers cu ruinea.
Tipul falic are un comportament caracterizat prin temeritate,
determinare, siguran, ceea ce reprezint n mare msur realizarea
dorinei n raport cu angoasa de castrare.
Tipul genital corespunde normalitii ideale a personalitii. El
este ntruchipat numai de subiecii care parcurg fr probleme i stri
remanente toate stadiile evoluiei libidinale.
Karen Horney ia ca premise direciile principale pe care le poate
lua copilul n relaiile sale cu anturajul: de a se apropia de
oameni, de a se opune sau de a se ndeprta. Ea deduce trei tipuri de
temperamente:
complezent,
agresiv detaat.
E. Fromm: interaciunea cu prinii determin tipul de orientare
special, de unde deriv cinci tipuri de orientri principale:
orientare receptiv, n care subiectul ateapt tot ceea ce dorete
de la o surs extern;
orientare de exploatare, n care individul ncearc s ia totul de
la alii prin for;
orientare cumulativ -subiectul i fondeaz securitatea pe
economisirea i conservarea a ceea ce posed
orientare comercial,subiectul consider propria persoan ca o marf
care poate fi cumprat i vndut
orientare productiv care face ca individul s-i foloseasc
aptitudinile sale i s-i realizeze potenialitile care-i sunt
proprii.
Jung
In timp ce tipologiile analitice culturaliste iau ca baz
relaiile cu celelalte persoane, alte tipologii apeleaz la
orientarea spre lume. Astfel au procedat, C. G. Jung i H.
Rorschach. Aspectul principal al tipologiei lui Jung
privete tendina pe care o respectiv energiile instinctuale ale
individului (care pentru Jung nu sunt de natur exclusiv sexual), de
a se orienta preponderent fie spre lumea extern, fie spre lumea
interioar;
spre obiecte (extravertit) acord valoare lumii externe, el caut
aprobarea social, tinde s fie conformist, este sociabil, iubete
activitatea exterioar, schimbarea. Emoiile sale sunt uor de
activat, dar sunt superficiale, de moment. Are inhibiii puine.
spre sine (introvertit). Introvertitul se caracterizeaz prin
trsturi opuse, interesul su esenial situndu-se n sfera
ideilorTipologia lui Rorschach servete ca baz pentru cel mai
utilizat test proiectiv de personalitate. Ea se ntemeiaz pe opoziia
ntre:
extratensiv (corespunztor n mare parte extravertitului) i
introversiv (corespunztor introvertitului). La cele dou tipuri,
Rorschach a adugat un al treilea
coartat, care corespunde slbiciunii energiilor instinctuale, n
absena unei orientri, fie spre obiecte, fie spre viaa interioar.
(Astzi, n medicin, coartat se ia n sens de retractat).
Efortul cel mai intens n vederea elaborrii unei tipologii
perceptive l datorm lui E. R. Jaensch i W. Jaensch. Aplicaiile
ideologice, de-a dreptul delirante, deduse de aici, au fcut ca
lucrrile elaborate de cei doi autori s fie sever repudiate.
Tipologia lui Jaensch are la baz trei trsturi: integrarea variabil
fundamental, care oscileaz ntre integrarea absolut i dezintegrare,
diferenierea (care corespunde sensibil
introversiunii-extraversiunii lui Jung) i polaritatea
sentimente-gndire. Combinaiile ntre cele trei trsturi au permis
stabilirea a apte tipuri de personalitate:
patru tipuri zise integrate (B exagerat integrat, J1 normal
integrat, J2 parial i ocazional integrat, acestea orientate spre
lumea exterioar, i J3 normal integrat, dar orientat spre lumea
interioar,
un tip S/vital, ocup o poziie intermediar ntre integrate i
neintegrate.
dou tipuri dezintegrate i considerate ca degenerate: (S1
dezintegrat pur i S2) la care exist o compensaie, inteligena
hipertrofiat ocupnd locul primordial n raport cu afectivitatea.
D. Tipologiile clinice Tipul hipertimic, sau hipomaniac,
caracterizat printr-o stare deviat spre euforie hiperactivitate
maniac. Dei este vorba de o stare permanent, cu hipomanie la limita
inferioar, aceasta nu este o psihoz.
Tipul depresiv, caracterizat printr-o umoare permanent deviat
spre depresie i durere moral. Ca i n cazul precedent, este vorba de
o stare permanent, prezentnd la minimum trsturile melancoliei.
Tipul nelinitit. Cuprinde dou subtipuri
subtipul senzitiv caracterizat printr-o sensibilitate crescut
pentru toate experienele trite, fiind incapabil de descrcare,
anancastic, adesea denumit obsesional sau compulsiv, sinonim dac
nu chiar identic cu tipul anal descris de psihanaliti.
Tipul fanatic, adesea denumit paranoic, caracterizat prin triada
rigiditate, hipertrofia Eului (orgoliu), paralogism (raionament
hiper-logic pe baza unor premise false, falsitatea spiritului,)
Tipul isteroid, histrionic sau mitomaniac, egocentrism,
superficialitatea sentimentelor contrastnd cu aspectul zgomotos al
expresiei lor, tendin spre fabulaie i mitomanie.
Tipul instabil, caracterizat prin oscilaie emoional, antrennd de
obicei o instabilitate n plan social i ducnd frecvent la delincven
minora. n forma sa patologic, tipul instabil corespunde sensibil
dezechilibrului mintal, aa cum a fost descris el n literatura
psihiatric francez.
Tipul exploziv, caracterizat prin reacii emoionale violente,
agresive numite de scurt-circuit Tipul apatic, are drept trstur
fundamental insensibilitatea i rceala afectiv. Corespunde unor
trsturi ale tipului schizoid. n expresia sa patologic, ar
corespunde unor varieti ale nebuniei morale i perversiunii
constituionale.
Tipul abulic, definit prin trstura influenabilitii i prin
maleabilitatea voinei (uor manevrabil )
Tipul astenic, caracterizat prin fragilitate neuropsihic la
influena situaiilor tensionate, afectogene, i prin
fatigabilitate.
Concluzii asupra tipologiilor temperamentale. Numrul
tipologiilor, diversitatea termenilor folosii, multiplicitatea
abordrilor pot da impresia de confuzie. Vom constata, totui, c
exist numeroase corespondene n schemele de clasificare. O tipologie
veritabil ar trebui s ia n considerare, simultan, componentele
morfologice, fiziologice i psihologice. Unificarea tipologiilor
pariale, secveniale, ntr-o tipologie integratoare,
multidimensional, rmne o sarcin a viitorului.
CARACTERUL
Definiie i descriere general n psihologie, se ntlnesc dou
curente:
1.Unul care include n sfera noiunii de caracter att nsuirile
genotipice determinate biologic, ct i pe cele fenotipice dobndite
sub influena mediului natural i social; (reprezentanii orientrilor
biologizante i fiziologizante)
2.Un altul care raporteaz noiunea de caracter numai la
personalitatea uman, n care se includ nsuirile fenotipice de esen
socio-cultural, etico-axiologic, (reprezentanii orientrii
socio-antropo-culturologice).
-caracterul ca entitate distinct a sistemului personalitii,
ireductibil la temperament
- caracterul reprezint o dimensiune (structur) esenial care, pe
de o parte, definete orice personalitate individual n contextul
relaiilor sociale, iar pe de alt parte, difereniaz mai mult sau mai
puin semnificativ personalitile individuale ntre ele.
- caracterul exprim schema logic de organizare a profilului
psihosocial al personalitii, considerat din perspectiva unor norme
i criterii valorice. n acest caz, el include:
a) concepia general despre lume i via a subiectului;
b) sfera convingerilor i sentimentelor socio-morale;
c) coninutul i scopurile activitilor;
d) coninutul aspiraiilor i idealurilor.
Toate aceste elemente sunt corelate i integrate ntr-o structur
funcional unitar, prin intermediul unui mecanism de selecie,
apreciere i valorizare.
Luat n sens restrns, noiunea de caracter desemneaz un ansamblu
nchegat de atitudini, care determin un mod relativ stabil de
orientare i raportare a omului la ceilali semeni, la societate n
ansamblu t la sine nsui.
Spre deosebire de temperament, care se implic i se manifest n
orice situaie natural sau social caracterul se implic i se manifest
numai n situaiile sociale. El se structureaz in interaciunea
individului cu mediul socio-cultural, ca mecanism specific de
relaionare i adaptare.
Din punct de vedere psihologic, orice individ ct de ct normal,
nscut i crescut ntr-un mediu social, n comunicare i interaciune cu
ali semeni, cu membrii familiei, cu colegii de coal, cu dasclii, cu
cercul de prieteni etc. i structureaz pe baza unor complexe
transformri n plan cognitiv, afectiv, motivaional, un anumit mod de
raportare i reacie la situaiile sociale, adic un anumit profil
caracterial.
Caracterul apare ca mod individual specific de relaionare i
integrare a celor dou mulimi de solicitri. El poate pune individul
n urmtoarele trei ipostaze:
a) de concordan deplin cu societatea (toate solicitrile sociale
sunt acceptate i integrate ca norme proprii de conduit i toate
solicitrile proprii se ncadreaz n limitele normelor i etaloanelor
societii)
b) de respingere reciproc total (cele dou mulimi de solicitri nu
concord n nici un punct); i aceast situaie trebuie considerat ca
avnd doar o semnificaie teoretic, nentlnindu-se ca atare n
realitate;
c) concordan parial-discordan parial (cele dou mulimi de
solicitri intersectndu-se pe o plaj mai ngust sau mai ntins);
aceasta este situaia real, care reflect natura raportului
individ-societate.
Cnd plaja de intersecie se ngusteaz pn la un anumit prag,
societatea declar individul ca lipsit de caracter, iar individul
declar criteriile i etaloanele impuse de societate ca
inacceptabile, Cnd plaja de intersecie se lrgete, societatea declar
individul ca avnd caracter, iar individul consider criteriile i
etaloanele societii ca fiind i ale lui.
Caracterul se structureaz prin integrarea n plan cognitiv,
afectiv, motivaional i volitiv a ceea ce este semnificativ pentru
individ n situaiile, evenimentele i experienele sociale. Ca urmare,
el se manifest numai n asemenea mprejurri, semnificative. De aceea,
dezvluirea trsturilor de caracter este incomparabil mai dificil
dect a celor temperamentale. Semnificativul se poate mpri n
individual i general. Cnd caracterul se structureaz pe dominanta
semnificativului individual, va fi etichetat ca mrunt, mercantil;
cnd se structureaz pe dominanta semnificativului general
(supraordonat), va fi etichetat ca mare, nobil.
Rezult, aadar, c modalitatea cea mai eficient de cunoaterea l
evaluare a caracterului o reprezint analiza actelor de conduit n
situaii sociale nalt semnificative pentru individ.
Structura psihologic a caracterului Caracterul trebuie
considerat rezultatul unui ir de integrri a funciilor i proceselor
psihice particulare din perspectiva relaionrii omului cu semenii i
a adaptrii sale la mediul socio-cultural. La vrstele mici,
integrarea caracterial se realizeaz preponderent pe dimensiunile
afectiv i motivaional; vrstele mai mari, ncepnd mai ales cu
adolescena, integrarea caracterial se realizeaz cu precdere pe
dimensiunile cognitiv i volitiv.
Putem afirma, aadar, c n structura caracterului se regsesc
elemente
de ordin afectiv (emoii, sentimente),
motivaional (interese, trebuine, idealuri),
cognitiv (reprezentri, concepte, judeci) i
volitiv (nsuiri, trsturi), care in de existena social a
individului i mediaz raporturile lui cu ceilali semeni i cu
societatea n ansamblu.
Ponderea celor patru tipuri de comportamente n structura
caracterului este diferit la diferii indivizi, ea putnd constitui
criteriu de clasificare tipologic.
Gradul de elaborare a structurii caracteriale nu este acelai la
toi oamenii. Lewin a demonstrat gradualitatea structurilor
personalitii. Structura caracterului se poate afla la unul din cele
trei niveluri de elaborare:
incipient (elementar),
mediu sau
superior (nalt difereniere i integrare a tuturor
componentelor).
Ca structur, caracterul presupune o anumit stabilitate, existena
anumitor invariani Structura caracterial trebuie s posede i un
anumit coeficient de flexibilitate, care s-i permit perfecionarea,
corecia, reorganizarea. n principiu, caracterul este modelabil pe
toat durata vieii individului. n plan social, se apreciaz att
stabilitatea/constana caracterului, ct i flexibilitatea,
maleabilitatea lui n funcie de criteriile i etaloanele
valorice.
Spre deosebire de temperament, caracterul reflect latura de
coninut, de esen a personalitii ca subiect social i ne impune
valorizarea etic a comportamentului.
Din punct de vedere funcional, structura caracterial include dou
blocuri:
blocul de comand sau direcional, n care intr scopurile mari ale
activitii, drumul de via ales, valorile alese i recunoscute de
individ, si care cuprinde urmatoarele elemente esentiale.
o structur cognitiv de receptare, filtrare, identificare i
evaluare a situaiilor sociale;
o structur motivaional de testare, prin care se stabilete
concordana sau discordana dintre valenele situaiei i starea de
necesitate actual sau de perspectiv a subiectului;
o structur afectiv, care genereaz trirea pozitiv sau negativ a
modelului cognitiv i motivaional al situaiei i, potrivit acesteia,
starea de set fa de situaie.
blocul de execuie, care cuprinde mecanismele voluntare de
pregtire, conectare i reglare a conduitei n situaia concret. Din
punct de vedere psihologic, acest bloc include:
operatorii de conectare, care primesc i proiecteaz starea de set
pe repertoriul comportamental;
operatorii de activare, care realizeaz stabilirea atitudinii fa
de situaie;
operatorii de declanare, care actualizeaz i pun n funciune
aparatele de rspuns (verbale i motorii);
operatorii conexiunii inverse, care extrag i retransmit blocului
de comand informaia despre efectele comportamentului sau
aciunii.
n mod obiectiv, activitatea blocului de comand se impune a fi
corelat cu activitatea blocului de execuie.
ATITUDINILE
Observm c interfaa ntre structura intern, profund a caracterului
i conduita manifest o constituie subsistemul atitudinal. Atitudinea
este poziia intern adoptat de o persoan fa de situaia social n care
este pus. Ea se constituie prin organizarea selectiv, relativ
durabil, a unor componente psihice diferite cognitive, motivaionale
afective i determin modul n care va rspunde i aciona o persoan
ntr-o situaie sau alta. De aici, putem deduce i caracteristicile
principale ale atitudinii:
direcia sau orientarea, dat de semnul pozitiv (favorabil) sau
negativ (nefavorabil) al tririi afective fa de obiect (situaie):
(si care determina tendina de a se apropia de obiect, sau tendina
de ndeprtare)
gradul de intensitate, care exprim gradaiile celor dou segmente
ale tririi pozitiv i negativ trecnd prin punctul neutru 0 (zero);
valorile gradului de intensitate care depind de mrimea semnificaiei
obiectului (situaiei) i care determin intensitatea tririi.
Dinamica atitudinii este condiionat de caracteristicile
obiectului de referin,
dimensionalitatea, constnd n numrul i varietatea elementelor
care-l compun, mergnd de la stimuli unidimensionali pn la cei mai
compleci, cum sunt cei socio-umani;
suprafaa sau ntinderea comprehensibil a obiectului, constnd n
numrul de nsuiri accesibile observaiei i nelegerii, fa de care
subiectul a reuit s-i formeze o atitudine definit i
generalizat;
centralitatea psihologic a obiectului pentru subiect, care
nseamn c unele obiecte se situeaz aproape permanent n prim-planul
contiinei, n timp ce altele rmn, psihologic, ndeprtate de subiect,
principala surs a diferenei de centralitate aflndu-se n sfera
motivaional;
socialitatea, care rezid n aceea c obiectele sociale (ndeosebi
celelalte persoane) reprezint principala surs de formare a
atitudinilor.
Expresia extern a atitudinii o reprezint opinia i aciunea.
Opinia este forma verbal-propoziional de exteriorizare a
atitudinii, constnd din judeci de valoare i de acceptare (acord)
sau de respingere (dezacord) n legtur cu diferitele situaii,
evenimente i sisteme de valori. Opinia este o modalitate
constatativ-pasiv de raportare la lume, care nu introduce nici o
schimbare n situaie.
Aciunea reprezint intrarea subiectului n relaie direct
(senzorial i motorie) cu situaia i efectuarea unor demersuri
(transformri) de integrare n situaie, de modificare a ei sau de
ndeprtare. Gradul de angajare psihologic n cadrul aciunii este cu
mult mai ridicat dect n cadrul opiniei; aciunea devine mai relevant
pentru dezvluirea esenei caracterului unei persoane dect opinia
Graie funciei reglatorii a contiinei, n structura caracterial se
elaboreaz un mecanism de comutare, care face posibil disocierea
ntre planul intern (al convingerilor i atitudinilor) i planul
extern (al opiniilor i aciunilor). Apare astfel dedublarea,
subsumat fie conformismului (opinia sau aciunea subiectului se dau
n concordan cu ablonul), fie negativismului (dei semnul atitudinii
concord cu etalonul social, opinia i aciunea vor fi de semn contrar
din plcerea de a nu fi la fel cu ceilali). n limite rezonabile,
dedublarea are o valoare adaptativ de necontestat, ea realiznd acel
compromis convenabil ntre individ i societate. Dar atunci cnd se
impune ca trstur dominant, se transform ntr-o frna.
Dup obiectul de referin, atitudinile se mpart n dou
categorii:
a) atitudinile fa de sine i b) atitudinile fa de societate.
Atitudinile fa de sine reflect caracteristicile imaginii de
sine, elaborate pe baza autopercepiei i autoevalurii, pe de o
parte, i a percepiei i evalurii celor din jur, pe de alt parte. Ele
se difereniaz i se structureaz la dou niveluri:
unul segmentar , caz in care vom avea
atitudinea fa de Eul fizic,
atitudinea fa de Eul psihic (nivelul diferitelor funcii i
capaciti intelectuale, afective, motivaionale)
atitudinea fa de Eul social (efectele conduitelor i reuitelor n
cadrul relaiilor noastre cotidiene n cadrul profesional, familial,
civic).
altul global. Si este vorba de poziia global pe care o adoptm fa
de propria personalitate n unitatea componentelor sale
bio-psiho-sociale. n mod normal, atitudinea global fa de sine este
de semn pozitiv. Dar, la diferii indivizi, ea se poate structura pe
grade de autoevaluare diferite:
autoevaluare obiectiv-realist, asigur cele mai bune premise
psihologice de relaionare;
autoevaluare n hiper (supraestimare), induce trsturi etichetate
de cei din jur ca negative arogan, dispre, complex de superioritate
i creeaz serioase probleme de adaptare la grup;
autoevaluare n hipo (subestimare), favorizeaz trsturi
caracteriale nefavorabile pentru subiect modestie exagerat,
nencredere n sine, complexe de inferioritate.Atitudinile fa de
societate se difereniaz i se individualizeaz potrivit diversitii
obiectelor i situaiilor generate de realitate. Astfel, putem
delimita
atitudinea fa de munc (n sens larg, ca ansamblu de sarcini i
solicitri impuse social);
atitudinea fa de norm