MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE Ing. Dan DUMITRESCU CERCETĂRI PRIVIND RĂSPÂNDIREA, REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA ARBORETELOR DIN ZONA DIG-MAL A LUNCII INFERIOARE A DUNĂRII TEZĂ DE DOCTORAT RESEARCHES ON THE DISTRIBUTION, REGENERATION AND TENDING OF STANDS FROM THE RIVER BANK-DIKE AREA OF THE LOWER DANUBE FLOODPLAIN SUMMARY OF DOCTOR’S DEGREE THEESIS Conducător ştiinŃific, Prof. dr. ing. Ion FLORESCU BRAŞOV, 2010
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ŞI EXPLOATĂRI FORESTIERE
Ing. Dan DUMITRESCU
CERCETĂRI PRIVIND RĂSPÂNDIREA, REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA ARBORETELOR DIN ZONA DIG-MAL
A LUNCII INFERIOARE A DUNĂRII
TEZĂ DE DOCTORAT
RESEARCHES ON THE DISTRIBUTION, REGENERATION AND TENDING OF STANDS
FROM THE RIVER BANK-DIKE AREA OF THE LOWER DANUBE FLOODPLAIN
SUMMARY OF DOCTOR’S DEGREE THEESIS
Conducător ştiinŃific,
Prof. dr. ing. Ion FLORESCU
BRAŞOV, 2010
MINISTERUL EDUCAłIEI ŞI CERCETĂRII UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV
B-dul Eroilor nr. 29, 500036,Braşov, România Tel. +40 268 413000, Fax. +40 268 410525, E-mai. [email protected]
D-lui (D-nei)……………………………………………………………… În cadrul FacultăŃii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Şirul Beethoven, nr. 1, Braşov, la data de , în sala S.I.2, va avea loc şedinŃa publică de susŃinere a tezei de doctorat ”Cercetări privind răspândirea, regenerarea şi îngrijirea arboretelor din zona dig-mal a luncii inferioare a Dunării” elaborată de domnul ing. Dan DUMITRESCU în vederea obŃinerii titlului ştiinŃific de Doctor în domeniul Silvicultură.
COMPONENłA COMISIEI DE DOCTORAT numită prin Ordinul Rectorului UniversităŃii „Transilvania” din Braşov
nr. 3943/18.12.2009
PREŞEDINTE: Prof. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ Prodecan al FacultăŃii de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Universitatea „Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC: Prof. dr. ing. Ion FLORESCU Universitatea „Transilvania” din Braşov Membru titular A.S.A.S.
REFERENłI: Prof. dr. ing. Ioan Vasile ABRUDAN Universitatea „Transilvania” din Braşov
Conf. dr. ing. Mihai Liviu DAIA Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti
Dr. ing. Iovu-Adrian BIRIŞ Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, Cercetător ştiinŃific gradul I
Eventualele aprecieri sau observaŃii asupra conŃinutului lucrării pot fi trimise în timp util pe adresa UniversităŃii „Transilvania” din Braşov
1
CUPRINS PrefaŃă 1. INTRODUCERE.......................................................................................................................1.1. ConsideraŃii generale................................................................................................................1.2. Scopul si obiectivele cercetărilor .............................................................................................1.3. Locul cercetărilor ..................................................................................................................... 2. STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINłELOR ................................................................2.1. Stadiul cunoştinŃelor privind gospodărirea pădurilor de pe malul românesc al Dunării................................................................................................................................2.1.1. Cu privire la vegetaŃia forestieră .......................................................................................2.1.2. Cu privire la cultura plopilor şi a sălciilor selecŃionate ....................................................
2.2. Cadrul legislativ privind gospodărirea pădurilor din zone umede ………………. 3. METODE DE CERCETARE ................................................................................................ 4. PARTICULARITĂłI STAłIONALE ŞI FITOCENOTICE ALE LUNCII
4.4. ParticularităŃi hidrologice................................................................................................4.4.1. Caracteristicile regimului hidrologic înainte de îndiguirea Dunării ................................4.4.2. Caracteristicile regimului hidrologic după îndiguirea Dunării ………………..
4.5. CondiŃii edafice şi staŃionale ................................................................................................4.5.1. CondiŃii edafice .................................................................................................................4.5.2. Tipuri de staŃiuni ................................................................................................
4.6. Caracterizarea fitocenotică a Luncii Dunării ................................................................4.6.1. VegetaŃia forestieră naturală specifică Luncii Dunării, înainte de îndiguire 4.6.2. VegetaŃia forestieră introdusă în Lunca Dunării, înainte de îndiguire ..............................4.6.3. VegetaŃia forestieră introdusă în zona dig-mal, după îndiguire ................................
4.7. Zonarea ecologică a Luncii Dunării ......................................................................................... 5. CERCETĂRI ÎNTREPRINSE ŞI REZULTATE OBłINUTE................................5.1. GeneralităŃi ...............................................................................................................................5.2. Arborete care trebuie promovate în zona inundabilă a Luncii Dunării................................5.2.1. Arborete naturale constituite din specii indigene de esenŃă moale (salcie, plop alb, plop negru) ...........................................................................................................................5.2.2. Arborete constituite din specii de esenŃă tare................................................................5.2.3. Arborete constituite din specii indigene de esenŃă tare în amestec cu specii de esenŃă moale ................................................................................................................................5.2.4. Arborete constituite din specii exotice, de esenŃe tari (nuc negru, salcâm, glădiŃă)................................................................................................................................
5.2.5. Culturi uniclonale în masiv sau în perdele de protecŃie ....................................................5.2.6. Culturi multiclonale de plopi hibrizi .................................................................................
5.3. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de regenerare în zona dig-mal a Luncii Dunării................................................................................................................................5.3.1. Regenerare artificială ................................................................................................5.3.2. Regenerare naturală................................................................................................
5.4. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de îngrijire şi de conducere a arboretelor din zona dig-mal..............................................................................................................................5.4.1. Tehnica lucrărilor de îngrijire în arborete artificiale.........................................................5.4.2. Tehnica lucrărilor de îngrijire în arborete naturale ...........................................................
5.5. Măsuri de gospodărire adoptate pentru pădurile din zona dig-mal................................5.5.1. Măsuri referitoare la domeniul hidrologic favorabil pentru speciile forestiere ................5.5.2. Măsuri referitoare la extinderea speciilor valoroase de esenŃă tare ................................5.5.3. Măsuri referitoare la speciile autohtone de esenŃă moale (plop alb, plop negru, plop cenuşiu) ...............................................................................................................................5.5.4. Măsuri referitoare la culturile de plopi hibrizi ................................................................5.5.5. Măsuri referitoare la protecŃia (consolidarea) malului românesc al Dunării
5.6. Perspective privind gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării ................................ 6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUłII PERSONALE................................................................6.1. Concluzii ................................................................................................................................6.2. ContribuŃii personale ……………………………………………………………
CONTENTS Foreword Summary Thesis 1. INTRODUCTION................................................................................................1.1. General considerations................................................................................................1.2. Research aim and objectives ................................................................................................1.3. Research area .......................................................................................................................2. STATUS OF KNOWLEDGE............................................................................................2.1. Status of knowledge on the forest management on the Romanian side of the
Danube floodplain ................................................................................................2.1.1. With regards to the forest vegetation ................................................................2.1.2. With regards to the silviculture of selected poplar and willow species.......................
2.2. Legal framework regarding the forest management in wet areas ................................3. RESEARCH METHOD ................................................................................................4. FOREST SITE AND VEGETATION CHARACTERISTICS OF THE DANUBEFLOODPLAIN ................................................................................................
4.3.1. Temperature conditions ..............................................................................................4.3.2. Rainfall conditions................................................................................................4.3.3. Wind conditions................................................................................................
4.4. Hydrological conditions............................................................................. 4.5. Soil and forest site conditions ................................................................................................
4.5.1. Soil conditions ................................................................................................4.5.2. Forest site conditions ................................................................................................
4.6. Phytocenotic characteristics of the Danube floodplain.......................................................4.6.1. Natural forest vegetation found in the Danube floodplain, before
the embankment ................................................................................................4.6.2. Forest vegetation planted in the Danube floodplain, before the
embankment ................................................................................................4.6.3. Forest vegetation planted in the river bank-dike area, after
embankment ................................................................................................4.7. Distribution of ecological zones in the Danube floodplain ................................
5. UNDERTAKEN RESEARCH AND RESULTS ................................................................5.1. Introductory notes................................................................................................................................5.2. Stands to be established in the flooding area of the Danube floodplain................................
5.2.1. Natural stands of native softwood species (willow, white poplar, black poplar) ................................................................................................
5.2.2. Stands of hardwood species........................................................................................5.2.3. Stands of native hardwood species mixed with softwood species..............................5.2.4. Stands of exotic hardwood (black walnut, black locust, honey
locust) .......................................................................................................................5.2.5. Uniclonal stands in woodlands and shelter-belts........................................................5.2.6. Multiclonal hybrid poplar plantations................................................................
5.3. Characteristics of stand regeneration techniques in the river bank-dike area of the Danube floodplain................................................................
5.3.1. Stand regeneration ................................................................................................5.3.2. Regeneration of natural forests ................................................................
5.4. Characteristics of stand tending techniques and silviculture in the river bank-dike area……………………………………………
5.4.1. Tending techniques in artificial stands................................................................5.4.2. Tending techniques in natural stands ................................................................
5.5. Forest management in the river bank-dike area ...............................................................5.5.1. With regards to the hydrological conditions favorable to the forest
species. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5.5.2. With regards to the expansion of the valuable hardwood species............................5.5.3. With regards to the native softwood species (white, black and grey
poplar) ....................................................................................................................5.5.4. With regards to the hybrid poplar plantations ..........................................................5.5.5. With regards to the Romanian Danube bank protection................................
5.6. Future perspectives for the forest management in the Danube floodplain.......................
6. CONCLUSIONS AND PERSONAL CONTRIBUTIONS................................6.1. Conclusions......................................................................................................................6.2. Personal contributions................................................................................................
47 47 48 49 50 51 53 53 56
124 131 135
135 137
138 141 142 144 148 148 153
Bibliography English summary
1
PREFAłĂ
Cercetările întreprinse au urmărit, pe de o parte, analiza specificului condiŃiilor
naturale din Lunca Dunării şi tendinŃele de evoluŃie a acestora pentru a fundamenta
măsuri de gospodărire adecvate, iar pe de altă parte, posibilităŃile de extindere a
speciilor indigene valoroase de esenŃă tare şi de esenŃă moale, precum şi unele tehnici
moderne de valorificare mai bună a potenŃialului terenurilor (staŃiunilor) apte pentru
culturi, având în vedere noile orientări privind managementul pădurilor din zonă.
Aceste noi orientări, având în vedere starea şi structura lor actuală, ca şi nevoile
privind consumul de lemn, sunt evident de trecere de la un sistem de gospodărire
bazat pe „artificializarea” excesivă a pădurilor, la cel bazat pe principii strict
ecologice. Această trecere, însă, nu se poate face brusc, ci în timp, procesul putând
dura câteva decenii.
Teza de doctorat a fost întocmită sub coordonarea ştiinŃifică a profesorului dr.
ing. Florescu Ion, membru titular al A.S.A.S., căruia îi mulŃumesc pentru sprijinul
ştiinŃific şi moral acordat permanent şi pentru înŃelegerea dificultăŃilor cu care m-am
confruntat pentru a reuşi să îmbin activitatea de producŃie cu cea ştiinŃifică şi să
finalizez această lucrare destul de complexă şi interesantă sub raportul noilor orientări
care se prefigurează pentru gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării.
In acelaşi timp, mulŃumesc domnului dr. ing. Filat Mihai pentru sprijinul efectiv
pe care mi l-a dat, pentru materialele ştiinŃifice puse la dispoziŃie în ceea ce priveşte
cultura plopilor hibrizi şi pentru permisiunea de a lucra în suprafeŃele experimentale
instalate în raza de activitate a DirecŃiei Silvice Giurgiu.
Aduc un omagiu de pioasa recunoştinŃă, amintire, mulŃumire şi respect celui care
a fost unul dintre cei mai pasionaŃi şi perseverenŃi specialişti în cultura plopului si
salciei din zonă, ing. Nicolae Costică, pentru datele privind regimul hidrologic al
Dunării, pe care mi le-a pus la dispoziŃie.
Călduroase mulŃumiri adresez cadrelor didactice din catedra de silvicultura
pentru exigenŃa şi pentru sugestiile pe care mi le-au dat cu prilejul susŃinerii
examenelor şi a referatelor planificate în perioada de stagiatură. De asemenea, adresez
mulŃumiri călduroase celor care au avut răbdarea să-mi analizeze teza şi să-mi facă
2
observaŃii şi sugestii de îmbunătăŃire a conŃinutului acesteia, atât cu ocazia
dezbaterilor de la catedră cât şi ulterior.
MulŃumesc şi pe această cale domnului conf. dr. ing. Roşu Constantin, pentru
sprijinul generos acordat în ceea ce priveşte cunoaşterea unor aspecte importante
privitor la solurile şi staŃiunile forestiere din Lunca Dunării, cu atât mai mult cu cât
unele dintre ele au caracter inedit. De asemenea, mulŃumesc domnului dr. ing. Boroş
Ioan de la ICAS Bucureşti, pentru materialele documentare referitoare la ostroavele
din Lunca Dunării pe care mi le-a oferit cu multa bunăvoinŃă.
Aduc mulŃumiri colegilor şi personalului tehnic de la DirecŃia Silvică Giurgiu, de
la DirecŃia Silvica Călăraşi, precum şi celor de la Ocolul Silvic Giurgiu, Mitreni,
Călăraşi si Feteşti pentru sprijinul organizatoric şi tehnic pe care mi l-au dat în
culegerea datelor de teren.
Totodată mulŃumesc familiei, prietenilor şi altor colegi care mi-au fost alături şi
m-au susŃinut moral în momentele dificile.
O vie recunoştinŃă este firesc să o exprim autorilor de articole, cărŃi dedicate
problemelor din Lunca Dunării, din care m-am inspirat, pe care m-am sprijinit, fără de
care nu aş fi putut răzbate în complicata problemă a gospodăririi pădurilor din zona
abordata.
Dar, înainte de toate, mulŃumesc bunului Dumnezeu pentru sănătate şi pentru
reuşitele mele în viaŃă.
Autorul
3
1. INTRODUCERE
1.1. ConsideraŃii generale
Datorită creşterilor rapide şi volumului mare de material lemnos realizat la vârste
relativ mici, încă înainte de cel de-al doilea război mondial, când se întrezărea o acută
lipsă de lemn pentru industria prelucrătoare, silvicultori de frunte ai Ńării (Drăcea M.,
Constantinescu N., ChiriŃă C. ş.a.) considerau plopii „de Canada” (sau plopii
euramericani, cum au fost numiŃi mai târziu), ca o salvare a economiei forestiere
româneşti în zonele joase. Se vorbea chiar de o „silvicultură rapidă în regiuni
inundabile” plopii de Canada, fiind consideraŃi „molidul regiunilor inundabile”
(ChiriŃă 1943).
Nu după mult timp preocupările silvicultorilor s-au concentrat spre creşterea
productivităŃii pădurilor din lunci, urmărindu-se plantarea terenurilor goale şi
substituirea arboretelor degradate sau slab productive cu plopi hibrizi şi sălcii
selecŃionate. Diversificarea necesităŃilor şi a posibilităŃilor de utilizare a lemnului de
plop hibrid şi de salcie a încurajat crearea de plantaŃii specializate, folosind principii
agrotehnice care s-au perfecŃionat de la o etapă la alta şi care au urmărit producerea de
sortimente aducătoare de câştiguri suplimentare cultivatorilor şi utilizatorilor.
Urmare a acŃiunilor antropice de mare amploare desfăşurate într-o zonă de
maximă sensibilitate ecologică, aşa cum este Lunca Dunării, vegetaŃia forestieră din
acest teritoriu a avut evoluŃii diferite, în acest sens evidenŃiindu-se două mari perioade
(Filat, et al., 2009):
- o primă perioadă încheiată la începutul deceniului al şaptelea, în care vegetaŃia
forestieră era formată în cea mai mare parte din sălcete şi plopişuri naturale, din
zăvoaie amestecate de salcie şi plop asociate adeseori şi cu specii de esenŃă tare
(frasin, ulm, stejar ş.a.) şi în care apele Dunării curgeau liber inundând tot teritoriul
din cuprinsul unei lunci neîndiguite, care ocupa o suprafaŃă de cca. 560.000 ha;
- cea de-a doua perioadă, care începe odată cu declanşarea lucrărilor de
îndiguire a Dunării (anul 1962), în care pădurile naturale au fost substituite cu
ligniculturi de plop sau salcie şi în care regimul hidrologic al Dunării s-a modificat
profund prin îndiguire (cca. 900 km de diguri construite de la Calafat şi până în
4
Deltă), acŃiuni în urma cărora suprafaŃă inundabilă a Dunării s-a redus la cca.110.000
ha.
În ultima perioadă, în afara obiectivelor de producŃie, se remarcă tot mai clar şi
obiective care privesc protecŃia mediului înconjurător, conservarea cadrului natural,
protejarea habitatelor şi creşterea biodiversităŃii.
1.2. Scopul si obiectivele cercetărilor
Scopul principal al cercetărilor efectuate se subordonează dezideratului de
trecere treptată de la Ńelul de gospodărire care a vizat în principal creşterea
productivităŃii arboretelor şi producerea lemnului de calitate superioară pentru
satisfacerea nevoilor industriale, la cel de conservarea şi de creştere a diversităŃii
biocenozelor naturale şi asigurarea protecŃiei pădurilor, concomitent cu menŃinerea
unei suprafeŃe relativ însemnate cu păduri cu rol de producŃie, care, treptat, trebuie să
fie şi ele convertite, luând în considerare si tendinŃele de evoluŃie ale climatului şi al
regimului hidrologic din Lunca Dunării.
În acest sens, obiectivele care s-au avut în vedere în cadrul preocupărilor privind
abordarea acestei lucrări, se referă la următoarele aspecte principale:
- identificarea şi răspândirea ecosistemelor naturale, artificiale şi mixte;
- cunoaşterea specificului şi evoluŃia staŃiunilor forestiere înainte şi după
îndiguire;
- clarificarea caracteristicilor regimului hidrologic şi a tendinŃelor de evoluŃie,
cunoscând faptul că existenŃa, distribuŃia şi dezvoltarea diferitelor biocenoze
din Lunca Dunării este indisolubil legată de gradul de aprovizionare cu apa;
- descrierea şi clasificarea staŃiunilor forestiere capabile să menŃină şi să
promoveze diferite tipuri de biocenoze;
- analiza modalităŃilor de menŃinere (conservare) şi extindere a biocenozelor
naturale, în primul rând a celor care cuprind specii valoroase de esenŃă tare
(stejar, frasin, ulm);
- analiza posibilităŃii de practicare a unei plopiculturi mai eficiente, economic şi
silvicultural, pentru producerea de lemn necesar economiei, cunoscând faptul
că cerinŃele de lemn de plop sunt din ce în ce mai mari;
- analiza măsurilor silvotehnice privind instalarea, îngrijirea şi conducerea
arboretelor în zona studiată;
5
1.3. Locul cercetărilor
Scopul şi obiectivele principale propuse prin teza de doctorat au orientat
cercetările cu precădere către zona dig-mal din cuprinsul DirecŃiei Silvice Giurgiu, dar
cercetările efectuate în cadrul lucrării de faŃă s-au extins şi în alte zone, adiacente,
respectiv din Ocoalele Silvice Călăraşi şi Mitreni (fig.3).
In contextul obiectivelor propuse, subordonate scopului menŃionat, cercetările s-
au desfăşurat în arborete naturale, artificiale şi mixte, a căror localizare administrativ
teritorială, suprafaŃă, compoziŃie şi mod de regenerare se prezintă în tabelul 1.
După cum se poate constata din acest tabel, în timpul pregătirii doctoratului s-au
efectuat lucrări de cercetare în trei ocoale silvice, şase U.P. şi 43 u.a., cu o suprafaŃă
de peste 128 ha.
Fig. 3. Lunca Dunării pe teritoriul românesc (prelucrare după Clonaru 1967) Romanian side of the Danube Valley (processing upon Clonaru 1967)
GIURGIU
6
Tabelul 1. Localizarea administrativ teritorială a categoriilor de arborete, suprafaŃa şi compoziŃia acestora pe unităŃi amenajistice Territorial administrative location of the stand categories, surface and stand composition on compartment units
Categoria de arboret
DirecŃia silvică
Ocolul Silvic
U.P. u.a. SuprafaŃa
(ha) CompoziŃia arboretului Mod de regenerare
17B 2,1 10Fr (diseminat St) Regenerări naturale (sămânŃă)
19B 5,1 7St 3Fr Plantatie
21E 1,7 7ST 3Fr Plantatie
5B 1,8 6St 4Fr (dis. Ul, Pă, Pla) PlantaŃie
7B 2,3 8St 2Fr (dis. Ul, AŃ, Pla) PlantaŃie
9B 2,1 9Fr 1St(dis. Ul, Vj, Pla) PlantaŃie
11B 3,2 10Fr (dis. Pl, Ul, Vj) Regenerări naturale (sămânŃă)
solului în suspensie apoasă (raport sol–apă 1:2,5), humus, prin metoda Walckley-
Black, azotul total, prin metoda Kjeldahl, fosforul mobil, în lactat de calciu, potasiul
asimilabil în clorură de amoniu şi conŃinutul pe fracŃiuni granulometrice (nisip
grosier, nisip fin, praf şi argilă).
4. PARTICULARITĂłI STAłIONALE ŞI FITOCENOTICE ALE LUNCII DUNĂRII
4.1. Localizare, limite
Lucrările de cercetare care privesc prezenta teză de doctorat se referă la
segmentul de luncă cuprins între Giurgiu şi Feteşti, dar referiri de ordin
16
geomorfologic, climatic şi staŃional se vor face pentru întreg teritoriul Luncii Dunării
de la Cetate şi până în Delta Dunării.
4.2. CondiŃii geologice şi geomorfologice
Pe teritoriul vast de unde îşi adună Dunărea apele, diversitatea de climate şi
formaŃiunile geomorfologice ale terenurilor pe care le traversează până
ajunge în Marea Neagră, se disting o multitudine de forme specifice şi
anume:
- grinduri înalte şi foarte înalte, cunoscute şi sub numele de grinduri de mal sau
grinduri litorale, situate în imediata apropiere a malului albiei, cu cote de peste
8,5 - 9,0 hidrograde;
- grinduri înalte şi mijlociu-înalte, situate atât în apropierea malurilor, cât şi în
interiorul luncii, cu cote între 7,5 - 8,5 hidrograde;
- grinduri de privaluri mijlocii şi mijlociu-joase, situate în apropierea
privalurilor, cu cote între 6,5 - 7,5 hidrograde;
- grinduri joase sau întinsuri între privaluri, situate la cote de 6,0-6,5 hidrograde;
- japşe înalte, situate la 6,0-6,5 hidrograde, deschise la diferite cote;
- japşe mijlocii, situate la 5,0-6,0 hidrograde, închise sau deschise la diferite
cote;
- japşe joase situate la 4,5-5,0 hidrograde, închise sau deschise, aflate la diferite
cote ale terenurilor;
- privaluri şi gârle mai mici ce servesc la alimentarea bălŃilor cu apă în timpul
viiturilor, care uneori sunt destinate alimentării cu apă a lacurilor;
- bălŃi (ghioluri), situate la 4,5-5,0 hidrograde, care reprezintă terenuri acoperite
permanent cu apă;
- zone de halaj, formate din terenurile mai înalte ale albiei minore dinspre
grindul litoral;
- ostroave, unele mari şi mai vechi, iar altele mai mici şi relativ recente, care
sunt insule apărute în albia Dunării, fiecare dintre ele cu un microrelief
specific: pe cele mai mari se găsesc de regulă toate formele descrise mai sus,
iar pe cele mici şi mijlocii, formele respective se găsesc doar parŃial, în funcŃie
de gradul lor de evoluŃie;
- iezere si lacuri, formate mai ales la gura afluenŃilor;
17
După îndiguirea Dunării a fost creată o zonă, denumită generic zonă dig-mal,
formată din teritoriul Luncii Dunării cuprins între albia minoră (zona de halaj) şi dig.
În acest spaŃiu se disting: lunca de lângă albie şi lunca centrală (care înainte de
îndiguire se întindea până sub terasa înaltă a Dunării).
Lunca de lângă albie cuprinde partea cea mai înaltă a teritoriului (până la 8-9
m înălŃime), respectiv grindul litoral sau grindul de mal, cu acumulări mari de
material grosier (grinduri nisipoase).
Lunca centrală (limitată în întindere de construcŃia digului) cuprinde terenuri
de înălŃime mijlocie (grinduri), părŃile mai joase din interiorul luncii (întinsuri de
grind), dar şi privaluri, japşe (mai mult sau mai puŃin colmatate), gropi de împrumut
(create la construcŃia digurilor), privaluri antropice.
Din punct de vedere litologic, lunca precum şi ostroavele, au caracter
eminamente aluvial, fiind de vârstă holocenă. Unele ostroave mari, care s-au format
prin difluenŃă, îşi menŃin în mare parte caracterul materialului de origine.
Depozitele aluvionare pleistocene se află de regulă la adâncimi mai mari.
Depozitele holocene, care reprezintă şi materialul parental al solurilor,
sunt constituite din nisipuri, nisipuri argiloase, argile nisipoase, mâluri, uneori şi
resturi de materie organică slab descompusă, dispuse în spaŃiu, corespunzător cu
formele de microrelief menŃionate.
4.3. ParticularităŃi climatice
4.3.1. Regimul termic
Din analiza datelor cu privire la regimul termic, rezultă că temperatura medie
anuală oscilează între 10,5°C (la GalaŃi) şi 11,7°C (la Turnu Severin). La celelalte
staŃii valoarea medie se menŃine între 11,0°C şi 11,5°C.
Amplitudinile lunare cele mai mari se înregistrează iarna şi la începutul
primăverii (decembrie, ianuarie, februarie, martie), iar cele mai mici valori ale
amplitudinii se înregistrează în lunile de vară (iunie, iulie) când se produc şi maximele
termice lunare.
DiferenŃa dintre temperatura maximă absolută şi minimă absolută
(amplitudinea maximă), care arată saltul termic la care este supusă vegetaŃia,
înregistrează valori destul de mari, ceea ce confirmă gradul ridicat de
continentalism al zonei. Cele mai mari amplitudini se înregistrează în sectorul
18
Corabia - Călăraşi (71,4°C la Turnu Măgurele şi Călăraşi, 73,0°C la Giurgiu, 74,0°C
la Corabia). DiferenŃele se atenuează în amonte de Corabia, unde fluviul străbate
zona de influenŃă mediteraneană (climat balcanic), şi în aval de Călăraşi, unde
scăderea amplitudinii nu poate fi explicată decât prin influenŃa Mării Negre.
Un element climatic, demn de luat în seamă în zona inundabilă din Lunca
Dunării, îl reprezintă frecvenŃa apreciabilă a temperaturilor negative din timpul
iernilor, respectiv a îngheŃurilor, care pot provoca daune semnificative culturilor
tinere, dar şi plantaŃiilor mai în vârstă.
ÎngheŃurile, ca şi zăpoarele, sunt cunoscute în zona luncii Dunării ca fenomene
de iarnă. Intensitatea fenomenelor de îngheŃ creşte din amonte spre aval. Intr-un
interval de 40 ani (între 1921-1960), numărul anilor în care au avut loc fenomene de
iarnă manifestate prin scurgeri de sloiuri, zăpezi sau poduri de gheaŃă a fost de 62%.
Zăpoarele se formează în perioada de rupere a podurilor de gheaŃă şi
avansează din amonte spre aval. Ele iau naştere ca urmare a îngrămădirii sloiurilor,
transportate de ape, în zonele unde podul de gheaŃă nu s-a rupt încă. Prin
îngrămădirea sloiurilor, atât sub podul de gheaŃă, cât şi deasupra acestuia, se
micşorează secŃiunea de scurgere a apelor Dunării, nivelul apelor creşte puternic în
amonte. Ruperea podului de gheaŃă antrenează sloiurile, care devin foarte
periculoase, atât pentru vegetaŃie, cât şi pentru diguri.
4.3.2. Regimul pluviometric
Cantitatea medie anuală de precipitaŃii, în Lunca Dunării este destul de scăzută
şi creşte, în general, din aval (dinspre Marea Neagră) spre amonte (Turnu Severin).
In anotimpul cald, în Lunca Dunării, cad cca. 400 mm precipitaŃii în
defileul carpatic, 300 mm între OlteniŃa şi GalaŃi, 200 -250 mm între GalaŃi şi Tulcea
şi sub 200 mm între Tulcea şi vărsarea Dunării în Marea Neagră.
CantităŃile maxime de precipitaŃii căzute în Lunca Dunării nu au influenŃă
negativă asupra proceselor biologice din complexul de luncă (inclusiv asupra
culturilor de plopi şi sălcii) şi nici asupra regimului hidrologic al Dunării, însă pot afecta
culturile de esenŃă tare (cazul salcâmului). În schimb, lipsa precipitaŃiilor, coroborată
cu nivele scăzute ale Dunării, determină şi coborârea drastică a pânzei freatice, din
care cauză, în perioadele respective, culturile forestiere, situate pe terenurile cu cote
mai înalte şi cu soluri predominant nisipoase, sunt expuse uscării.
19
4.3.3. Regimul eolian
In ceea ce priveşte frecvenŃa vânturilor pe direcŃii, rezultă că aceasta diferă în
mod evident de la o zonă la alta. La Calafat predomină vânturile din direcŃia sud-est şi
direcŃia vest, iar la Turnu Măgurele predomină cele din direcŃia vest şi cele din est.
Dacă în aceste zone, predominante sunt vânturile din direcŃiile vestice, în cazul zonei
Brăilei predominante sunt vânturile din nord şi din nord-est.
Exceptând staŃiile Calafat şi Tulcea, unde timpul calm înregistrează un procent
destul de ridicat (50,3% şi respectiv 42,2%) la toate celelalte staŃii meteorologice
timpul calm înregistrează valori mai mici de 20%. Cele mai scurte perioade de timp
calm se înregistrează la Brăila (8,5%) şi la Sulina (11,7%).
Viteza medie a vânturilor oscilează în jur de 3 m/s. In ceea ce priveşte
frecvenŃa zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s) rezultă că, la 4 din cele 7 staŃii
meteorologice de pe malul Dunării, frecvenŃa zilelor cu vânt tare depăşeşte sau se
apropie în medie de 50 zile/an şi anume: la Turnu Severin (57,9), la Turnu Măgurele
(69,4), la Călăraşi (70,3) şi Sulina (49,3), la celelalte staŃii numărul zilelor fiind sub 30.
* *
*
În sinteză se poate aprecia că din punct de vedere al condiŃiilor climatice,
determinante pentru vegetaŃia forestieră a zonei, se remarcă în principal următoarele
aspecte:
- după sistemul de clasificare a climatelor elaborat de Köppen, zona ce face cu
preponderenŃă obiectul tezei de doctorat (sectorul Giurgiu – Călăraşi), face parte din
provincia C.f.a.x., climat temperat umed cu veri calde şi ierni mai blânde.
- sectorul cercetat (Giurgiu – Călăraşi) se caracterizează printr-un plus
semnificativ de precipitaŃii faŃă de sectoarele învecinate, din amonte şi mai ales din
aval, ceea ce face ca indicele de ariditate de Martonne anual să fie ceva mai mare (Iar
= 26), reflectând condiŃii de silvostepă internă;
- deficitul de precipitaŃii necompensat este, de asemenea, semnificativ mai mic
(Σ∆Pm = -178 mm) decât cel din Câmpia Română;
- în concordanŃă cu deficitul de precipitaŃii necompensat (Σ∆Pm), indicele de
compensare hidrică este ceva mai mare (Ich = 0,45) decât cel din sectoarele învecinate.
20
Atât aspectele menŃionate cât şi alte aspecte climatice sunt sugestiv reflectate
în climadiagrama de la fig. 5.
4.4. ParticularităŃi hidrologice
ExistenŃa şi creşterea vegetaŃiei forestiere din Lunca Dunării este determinată,
în regimul climatic stepic şi silvostepic al zonei, de posibilitatea aprovizionării
suplimentare cu apă din inundaŃii şi/sau din pânza freatică. În aceste condiŃii foarte
importantă pentru vegetaŃia forestieră este cota terenului, respectiv gradul de
inundabilitate. Întrucât forma secŃiunii de scurgere a apelor Dunării diferă de-a lungul
Fig.5. Diagrama climatica pentru zona Giurgiu (după ChiriŃă 1977) Clime diagram of Giurgiu area f – excedent de precipitaŃii fata de evapotranspiraŃia potenŃială (ETP) h – deficit de precipitaŃii compensat prin excedent acumulat anterior i – deficit de precipitaŃii necompensat j – perioada de uscăciune Tma – temperatura medie anuală (
oC) Pa – precipitaŃii medii anuale (mm), P1/5 - scara 1/5 şi P1/3 - scara 1/3 Ich – indice de compensare hidrică Iar – indice de ariditate de Martonne Σ∆Pm – suma deficitelor de precipitaŃii faŃă de evapotranspiratia potenŃială
cursului, diferă şi valoarea hidrogradului*, care în general descreşte din amonte spre
aval (tabel 7).
Tabelul 7. Niveluri minime şi maxime extreme şi valoarea hidrogradului pe posturi hidrometrice (date prelucrate de Nicolae C., citat de Filat et al. 2009) Lowest and highest levels and hydrograd values per hydrometric posts
Nr. crt.
Postul hidrometric
PoziŃia kilometrică a postului
Cota absolută a apelor la nivelul
„zero” faŃă de M. Neagră
(m)
Panta medie a apelor la nivelul „zero” (‰)
Niveluri minime extreme („m”) (cm)
Niveluri maxime extreme („M”) (cm)
Valoarea unui
hidrograd (cm)
0 1 2 3 4 5 6 7 1. Calafat 795 26,683 0,0401 -1164) 8612, 5) 97,7 2. BistreŃ 725 23,875 0,0380 -933) 8092, 5) 90,2 3. Bechet 679 22,083 0,0400 -1064) 8452, 5) 95,1 4. Corabia 630 20,123 0,0302 -1324) 8001, 5) 93,2 5. T. Măgurele 597 19,125 0,0676 -713) 7901, 5) 86,1 6. Zimnicea 554 16,218 0,0518 -963) 8391, 5) 93,5 7. Giurgiu 493 13,060 0,0484 -1443,4) 8221, 5) 96,6 8. OlteniŃa 430 10,010 0,0416 -1103) 8031, 5) 91,3 9. Călăraşi 365 7,306 0,0375 -1413,4) 766 90,7 10. Cernavodă 300 4,866 0,0372 -2373,4) 7395) 97,6 11. Hârşova 252 3,080 0,0244 -1253,4) 7641, 5) 88,9 12. Brăila 172 1,070 0,0108 -603) 6975) 75,7 13. GalaŃi 150 0,861 0,0049 -483) 659 70,6 14. Isaccea 102 0,628 0,0023 -213) 542 56,3 15. Tulcea 72 0,559 - -453) 5225) 56,7 1 - valori modificate în urma inundaŃiilor mari din anii 1967 şi 1970; 2 - valori modificate, în urma inundaŃiilor mari din anul 1981; 3 - valori modificate în urma nivelurilor scăzute din anii 1990, 1992; 4 - valori modificate ca urmare a nivelurilor scăzute din anul 2003; 5 - valori modificate ca urmare a inundaŃiilor foarte mari din anul 2006.
4.4.1. Caracteristicile regimului hidrologic înainte de îndiguirea Dunării
Înainte de îndiguire, în configuraŃia generală a reliefului Luncii Dunării se
impuneau marile „bălŃi", cea a IalomiŃei şi cea a Brăilei şi alte întinsuri de ape
adiacente, atât ca formă cât şi ca întindere. Acestea înmagazinau cantităŃi enorme de
apă, constituind adevărate „supape hidrologice” pentru întreaga zonă din aval, având
totodată şi influenŃe pozitive asupra climatului din vecinătate.
Pe de altă parte, perioada de succesiune a anilor secetoşi era mult mai lungă.
In acest sens, minimele absolute ale nivelurilor apelor Dunării se produceau cu o
periodicitate mare, de cca. 30 de ani (1894, 1921, 1947). În prezent minimele absolute
se produc din ce în ce mai des, periodicitatea fiind de cca. 10 ani (1992, 2003).
* Hidrogradul este o unitate convenŃională, folosită pentru a exprima gradul de creştere a
nivelului apelor râurilor. Un hidrograd este a zecea parte din amplitudinea maximă de variaŃie a nivelurilor apei râurilor: 1 Hg = M-m/10, în care M - nivelul maxim maximorum înregistrat; m - nivelul minim minimorum înregistrat.
22
In urma analizei regimului hidrologic al Dunării se poate spune că şi înainte de
îndiguire regimul inundaŃiilor a avut caracter imprevizibil, în ceea ce priveşte
periodicitatea, frecvenŃa, durata şi înălŃimea apelor de inundaŃie. Din aceste motive şi
înainte de îndiguire inundaŃiile reprezentau o piedică serioasă în organizarea şi
executarea lucrărilor de instalare, conducere şi exploatare a arboretelor, mai ales pe
terenurile cu cote joase şi mijlocii. In ceea ce priveşte însă aprovizionarea cu apă a
vegetaŃiei (din inundaŃii şi din pânza freatică), aceasta era mai bine asigurată în trecut,
ceea ce a şi făcut ca limitele inferioare de cultură (hidrogradele) recomandate pentru
cultura plopilor şi sălciilor să fie mai ridicate şi să se menŃină la aceleaşi valori timp
îndelungat.
4.4.2. Caracteristicile regimului hidrologic după îndiguirea Dunării
Analiza efectuată privind evoluŃia şi dinamica regimului hidrologic al Dunării,
pe baza observaŃiilor şi datelor obŃinute într-o perioadă foarte lungă de timp, respectiv
1962 – 2000 (Nicolae et. al. 2001), pune în evidenŃă următoarele trăsături noi:
- a crescut valoarea hidrogradului în intervalul 1965-2006 (tabelul 7);
- s-a amplificat caracterul oscilant al cotelor apelor: au crescut cotele maxime
(1970, 1981, 2006) şi au coborât cele minime (1990, 1992, 2003);
- a scăzut durata şi frecvenŃa inundaŃiilor, acest fapt putându-se remarca ca o
tendinŃă generală, dar mai accentuată în sectorul mijlociu al Luncii Dunării;
- s-a accentuat caracterul imprevizibil al inundaŃiilor;
- a coborât nivelul apelor freatice, existând o tendinŃă generală în acest sens, în
strânsă legătură, în primul rând, cu nivelurile minime din ce în ce mai frecvente ale
Dunării.
4.5. CondiŃii edafice şi staŃionale
4.5.1. CondiŃii edafice
Solurile caracteristice acestei zone aparŃin aproape în exclusivitate clasei
solurilor neevoluate (protosoluri şi soluri aluviale) şi clasei solurilor
hidromorfe (soluri gleice şi lăcovişti)*.
Ca trăsături generale, comune acestor soluri, se remarcă următoarele:
* Denumiri conforme cu clasificarea SRCS-1980, întrucât staŃiunile forestiere nu au fost amendate cu denumiri corespunzătoare sistemului nou de clasificare a solurilor (SRTS – 2003)
23
- reacŃie slab-moderat alcalină (pH cuprins între 7,2 şi 8,3);
- grad de saturaŃie în baze, în general ridicat, peste 70-80%;
- conŃinutul de carbonaŃi alcalino-pământoşi de regulă sub 10 - 11%, până la
1 m adâncime;
- conŃinutul de săruri solubile de regulă mic, sub 0,100 - 0,200%;
- conŃinutul de humus variabil, care creşte de la solurile grindurilor înalte
(aluviuni şi protosoluri aluviale) spre solurile de întinsură sau poale de
grind (soluri aluviale) cu conŃinut de humus de la 0,5 la 5% (în orizonturile
de suprafaŃă) şi cele de japşă (lăcovişti, soluri gleice) unde conŃinutul de
humus depăşeşte frecvent 5-7% (în solurile turboase şi mlăştinoase);
- textura care variază, de la nisipoasă la argiloasă, pe aceeaşi direcŃie;
- troficitate potenŃială diferită, fiind în strânsă legătură cu conŃinutul de
- 5 clone de plop deltoid (RO-684/4, I-69/55, PC 74-081, S-333 x 336, CL-172);
- 1 clonă de plop interamerican (Donk);
- 1 hibrid P. nigra x P. laurifolia (D-1092).
După provenienŃă/origine clonele sunt după cum urmează: 7 din Italia, 3 din SUA, 2 din
Germania, 2 din Austria, 2 din România, 1 din Olanda şi 1 din Ungaria.
PlantaŃia a fost declarată cu reuşita definitivă după patru ani de la instalare. Până la
vârsta de 9 ani elagajul artificial s-a făcut de trei ori şi nu a fost cazul de răritură.
Valorile diametrului mediu, a înălŃimii medii, volumul unitar, volumul la ha, precum
şi creşterea medie anuala în volum, înregistrate la vârsta de 9 ani (anul 2007) se prezintă în
tabelul 19. Din acest punct de vedere se diferenŃiază trei categorii de clone şi anume:
- clone cu creştere de peste 14 m3/an/ha, între care primele sunt I-45/51, S 333, I-214
41
şi I-69/55;
- clone cu creştere între 10-14 m3/an/ha - 8 clone;
- clone cu creştere sub 10 m3/an/ha - 3 clone.
Tabelul 19. Caracteristici dendrometrice şi auxologice la clonele de plop din plantaŃia comparativă Gostinu, în vârstă de 9 ani Chimical and physical properties of the poplar clones in the Gostinu comparative culture, at the age of 9 years
D 1,3 (cm) H(m) Volum (mc) Nr. crt.
Cultivar/ Clona
Proveni-enŃă D med Limite
H med
Limite unitar pe ha
Creşterea medie
(m3/an/ha)
1 1-45/51 Italia 28,2 19-32,5 20,8 18-22,7 0,569 142 15,8
2 S-333x336 SUA 27,5 22,5 - 32 21,5 19,7-23,6 0,56 140 15,6 3 1-214 Italia 28 18-37,5 19,7 14,7-24,4 0.550 138 15,3 4 1-69/55 Italia 27,8 23,5 - 33 19,7 17,1 -22 0,541 135 15 5 Sacrau 79 Austria 28,4 18,5-35,5 20 16,3-23,6 0,536 134 14,9 6 PC 74-081 SUA 27,5 18,5-34 19,7 17,3-22,8 0,529 132 14,7 7 RO-684/3 România 26,8 21,5-36 20,6 18-23,5 0,516 129 14,3 8 Boccalari Italia 26,3 18-32 19 16,1 -22,7 0,449 112 12,5 9 CL-172 Sua 25,8 17-25,8 18,6 15,8-20,3 0,445 111 12,4 10 RO-16 România 26,5 21 -35,5 18,1 15,2-22,4 0,436 109 12,1 11 C. Bigliona Italia 25,2 21,5-28 18,6 15,9 - 20,5 0,402 101 11,2 12 1-488 Italia 24,7 16-29,5 18,8 15,6-21,5 0,389 97 10,8 13 Philipsburg Austria 24,4 17,5-28 19,1 17,4-21,3 0,385 96 10,7 14 H 490/1 Ungaria 24,2 20,5 - 24,2 19,4 17-21.8 0,38.4 96 10,7 15 Donk Olanda 24 20-28 19,7 18-21,7 0,383 96 10,6 16 1-154 Italia 22,9 17,5-27 18,2 15,3-20,8 0,341 85 9,5 17 D-1092 Germania 21,5 17-25,5 17,2 13,3-18,5 0,288 72 8 18 Milkel 81 Germania 21,6 17-21,6 17,8 14-20,8 0,278 70 7,7
5.3. ParticularităŃi privind tehnica lucrărilor de regenerare în zona dig-mal a Luncii Dunării
Lucrările de regenerare presupune în primul rând exploatarea vechiului arboret prin
aplicarea unor tratamente specifice. În cazul arboretelor de plop hibrid şi plop negru,
precum şi a sălciilor cu „scaunul” epuizat se aplică tratamentul tăierilor rase pe suprafeŃe
mici (maximum 3 ha). În aceste cazuri se aplică lucrări de regenerare artificială prin
plantaŃii.
În cazul arboretelor de salcie cu „scaun” viabil, exploatarea se face prin aplicarea
tratamentului crângului cu tăiere în scaun şi regenerarea din lăstari, iar în cazul arboretelor
de plop alb exploatarea se face prin aplicarea tratamentul crângului simplu cu regenerare din
drajoni. Tot în cadrul regenerărilor naturale se includ şi renişurile de salcie, plop alb, plop
negru sau amestecuri cu aceste specii, care se instalează din sămânŃă, ocupând de regulă
terenurile „crude”, apărute după marile inundaŃii.
42
5.3.1. Regenerări artificiale
PlantaŃii cu plopi hibrizi
Instalarea plantaŃiilor cu plopi hibrizi presupune lucrări de pregătire a terenului şi de
prelucrare a solului, de plantare propriu-zisă, de întreŃinere a culturilor tinere până la
încheierea stării de masiv, combaterea bolilor şi dăunătorilor, lucrări obligatoriu de executat
pentru a se obŃine reuşită cât mai bună a plantaŃiilor şi pentru realizarea reuşitei definitive
într-un termen cât mai scurt.
Pregătirea terenului şi prelucrarea solului. Metoda clasică de pregătire a terenului
pentru plantare a constat în dislocarea cioatelor cu defrişoare, evacuarea lor şi nivelarea
terenului cu lama de buldozer, formarea unor martoane distanŃate la cca. 100 m unul de altul
şi scarificarea prin două treceri în aceeaşi direcŃie la adâncimea de 60 cm. Prelucrarea
solului presupune executarea unei arături adânci (35 – 40 cm) după scarificare şi două
discuiri pe direcŃii diferite înainte de plantare Tehnologia clasică de pregătire a terenului
este practică învechită, păguboasă şi distructivă fiind abandonată parŃial o dată cu
introducerea tehnologiei de tocare a cioatei cu ajutorul unor utilaje purtate pe tractoare de
mare putere. Mai nou însă pregătirea terenului se execută cu ajutorul unor freze de mare
capacitate care printr-o singură trecere execută atât distrugerea cioatei şi a rădăcinilor, a
vegetaŃiei lemnoase arbustive care s-a instalat, cât şi prelucrarea parŃială a solului. Aceasta
ar putea constitui cea mai bună practică în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de pregătire
a terenului în vederea plantării.
Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Plantarea clasică constă în folosirea puieŃilor de
un an (1/1 an) sau a puieŃilor cu tulpină de un an şi rădăcina de doi ani (1/2 ani), care
corespund din punct de vedere calitativ prevederilor normativelor în vigoare. In ceea ce
priveşte plantarea, aceasta se face în gropi circulare cu diametrul de 60 cm şi adâncimea de
60 – 70 cm, executate mecanizat cu ajutorul unui burghiu acŃionat de tractor sau în gropi cu
dimensiuni de 60 x 60 x 60 cm executate manual.
Schema de plantare folosită foarte multă vreme a fost de 4 x 4 m, însă în ultimul timp
s-a adoptat schema de 4 x 5 m şi 5 x 5m. Experimental, pe suprafeŃe mici, se plantează la 6
x 6 m şi chiar 7 x 7 m.
În plantaŃiile tinere, până la realizarea stării de masiv, este obligatoriu să se execute
lucrările de întreŃinere prevăzute în documentaŃiile tehnice pentru că aceste lucrări sunt
43
benefice plantaŃiei pe de o parte, iar pe de altă parte, împiedică instalarea speciilor lemnoase
invadatoare, iubitoare de lumină, câtă vreme există mult spaŃiu neumbrit.
StaŃiuni indicate. Cultivarurile/clonele de plop valorifică bine şi foarte bine staŃiunile
de grinduri mijlociu înalte situate la peste 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „c”), staŃiunile de
grinduri mijlocii situate între 6,5 – 7 hidrograde (staŃiuni de tip „d”) şi staŃiunile de întinsuri
de grind situate la 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „e”), unde se pot obŃine arborete din clase
superioare de producŃie.
Având în vedere că s-au înregistrat secete tot mai frecvente din ultima perioadă şi că
plantaŃiile tinere de plopi hibrizi au suferit pierderi, a fost adoptată o tehnologie care se
bazează pe utilizarea sadelor de plop de mari dimensiuni (5–7 m înălŃime) confecŃionate din
lăstari de 1 an sau de doi ani, în locul puieŃilor. Tehnologia de plantare constă în
introducerea sadelor în gropi circulare de 15 – 20 cm diametru şi adâncimea de 1,5 – 2,0 m
şi tasarea permanentă a pământului în jurul sadei cu ajutorul unui bătător din lemn.
Utilizarea sadelor de plop are efecte silviculturale deosebite, atât în ceea ce priveşte
procentul de reuşită, vigoarea de creştere, cât şi de reducere a perioadei până la realizarea
stării de masiv.
Un astfel de experiment a fost realizat la Ocolul Silvic Giurgiu în u.a. 38 A din U.P. III
Gostinu, în anul 2002, pe suprafaŃa de 1,0 ha, la schema de 5 x 5 m.
CondiŃii staŃionale. Din punct de vedere staŃional, experimentul este amplasat în aria
tipului de pădure „zăvoi amestecat de plop alb şi plop negru de productivitate mijlocie-
superioară”, corespunzătoare descrieri staŃiunii de tip "c" din prezenta lucrare, respectiv pe
teren relativ ridicat, rar inundabil, cu protosol şi sol aluvial molic periodic freatic umed, cu
apă freatică în sezon de vegetaŃie la 2–5 m.
PlantaŃii cu sălcii selecŃionate
Ca şi în cazul plantaŃiilor de plop, la instalarea culturilor de salcie se utilizează numai
specii/clone care au statut de admis în producŃie, statut atribuit de Normele tehnice pentru
cultura şi protecŃia plopilor şi sălciilor, ediŃia 1993.
Pregătirea terenului şi a solului pentru plantare se execută la fel ca şi pentru
plantaŃiile cu plopi hibrizi, cu sublinierea că trebuie abandonată tehnologia prin care se scot
cioatele şi se formează martoane, şi să se generalizeze tehnologia cu mărunŃirea cioatei şi a
rădăcinilor.
StaŃiuni indicate. Cele mai indicate staŃiuni pentru cultura salciei sunt staŃiunile de
grinduri joase sau mijlociu înalte, situate între 5,5 – 6,5 hidrograde (staŃiuni de tip „d”), cele
44
de întinsuri de grind sau grinduri joase situate între 5 – 6,3 hidrograde (staŃiuni de tip „e”) şi
staŃiunile de locuri joase - întinsuri de grind situate între 5 – 6 hidrograde (staŃiuni de tip f),
unde varietăŃile clonale admise în producŃie realizează arborete din clase superioare de
producŃie.
Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Plantarea se face folosind puieŃi cu tulpina de un
an pe rădăcină de un an (1/1 an ) sau cu tulpina de un an pe rădăcină de doi ani (1/2 ani),
care au diametrul măsurat la 5 cm de la colet de minimum 15 - 17 mm, din cât mai multe
clone admise în producŃie. Schema de plantare se adaptează pentru întreŃinerea mecanizată a
plantaŃiei, asigurând densitatea de 1 200 – 1 600 plante la ha. Se pot utiliza cu mult succes şi
sadele de salcie, de 3 – 4 m lungime, mai ales pe terenurile mai joase, pe marginea japşelor,
unde frecvenŃa inundaŃiilor este mai mare şi unde de obicei nu se mai face pregătirea
terenului. ÎntreŃinerea plantaŃiilor tinere se face timp de 4 – 5 ani, până la realizarea stării
de masiv; în primii 2-3 ani se execută 2-3 întreŃineri pe an, iar în următorii 2 ani câte 1 – 2
întreŃineri. Aceste lucrări au scopul de a crea condiŃii optime pentru o dezvoltare mai
viguroasă a puieŃilor, dar şi pentru a înlătura posibilitatea de instalare a amorfei câtă vreme
nu este realizată starea de masiv.
Îngrijirea şi conducerea plantaŃiilor. Lucrările de îngrijire constau din curăŃiri şi
rărituri. Sunt necesare câte 2 intervenŃii pentru fiecare lucrare, iar intensitatea extragerilor
trebuie să fie moderată astfel încât să nu se creeze condiŃii pentru instalarea amorfei. După
aceste intervenŃii, la vârsta de exploatare rămân un număr de 400 – 500 exemplare pe ha.
PlantaŃii cu plopi indigeni
StaŃiuni indicate. Plopii indigeni (plopul alb, plopul negru) se pot planta în staŃiunile
în care condiŃiile pedo-hidrologice le sunt favorabile şi unde plopii hibrizi nu realizează
clase superioare de producŃie. Astfel de situaŃii se întâlnesc în staŃiunile de tip „b” pentru
plopul alb, iar pentru plopul negru staŃiunile de tip „d” şi „e”.
Pregătirea terenului şi a solului. Se face cu toată gama de lucrări, aşa cum s-a descris
în cazul plopilor hibrizi.
Plantarea şi întreŃinerea culturilor. Materialul de plantare este format din puieŃi de 1
sau 2 ani obŃinuŃi din sămânŃă recoltată din arborete sursă de seminŃe sau resursă genetică
valoroasă precum şi pe cale vegetativă (din butaşi) din provenienŃe selecŃionate. Schema la
care se face plantarea, adoptată în funcŃie de utilajele folosite pentru întreŃinerea mecanizată
a culturii, trebuie să asigure densitatea de 1667 puieŃi/ha.
45
PlantaŃii cu alte specii
De regulă aceste plantaŃii se realizează pe terenuri cu cotă înaltă, situate la peste 8
hidrograde (excepŃie glădiŃa, care poate fi introdusă de la 7,5 hidrograde şi frasinul de la 7
hidrograde). Regenerarea acestor arborete se face prin plantaŃii cu puieŃi produşi în
pepiniere şi numai experimental s-a realizat regenerarea prin semănătură directă a stejarului.
PlantaŃiile cu salcâm instalate chiar pe terenurile cele mai ridicate din zona
inundabilă nu sunt recomandate din cauza faptului că nu suportă inundaŃiile, nici cele de
scurtă durată. Acolo unde au fost făcute încercări, inundaŃiile mari au determinat uscări
înainte de vârsta exploatării şi înlocuirea salcâmului cu alte specii.
5.3.2. Regenerări naturale
O suprafaŃă destul de mică cu păduri naturale se găseşte, mai ales în ostroave. Ele sunt
constituite din renişuri de salcie sau de amestec de salcie cu plopi indigeni, din zăvoaie de
salcie, plop alb şi plop negru sau zăvoaie amestecate de salcie cu plopi.
StaŃiuni indicate. Renişurile se instalează în mod natural din sămânŃă, pe terenurile
crude, formate în urma depunerilor de aluviuni. SeminŃişul de salcie, plop alb sau plop
negru instalate pe astfel de terenuri sunt în fapt primele formaŃiuni vegetale.
a) Zăvoaiele de salcie sunt tratate în crâng cu tăiere în scaun, tratament descris în
cazul plantaŃiilor cu sălcii selecŃionate. Regenerarea în acest caz se face vegetativ, în primul
an după executarea tăierii, când din scaunul rămas după exploatare pornesc numeroşi lăstari.
b) Zăvoiului de plop alb i se aplică tratamentul crângului simplu la vârsta de 30 - 40
de ani, cu regenerare vegetativă din drajoni, având în vedere capacitatea mare a acestei
specii de a drajona.
c) Zăvoiului de plop negru ajuns la vârsta de 30 – 40 ani i se aplică tratamentul
tăierilor rase pe suprafeŃe mici (maximum 3 ha) cu regenerarea acestuia prin plantare de
puieŃi. Sunt cazuri, deşi puŃine, când regenerarea se poate realiza pe cale vegetativă, din
lăstari.
Pentru a avea o imagine unitară asupra ariei de răspândire a speciilor forestiere în
zona inundabilă a Dunării, pe baza observaŃiilor şi datelor proprii realizate în zonă, precum
şi a informaŃiilor din literatura de specialitate, s-a întocmit „schema orohidrologică” a
răspândirii speciilor (clonelor) forestiere importante în spaŃiul cercetat ( fig.20).
46
Fig. 20. Schema oro-hidrologică a răspândirii speciilor forestiere în spaŃiul cercetat (original) Oro-hydrological scheme of the distribution of the forest species in the research (original)
SALCÂM
GLĂDIłĂ
DUD
NUC NEGRU
STEJAR BRUMĂRIU
STEJAR PEDUNCULAT
FRASIN DE PENSILVANIA
FRASIN COMUN
PLOPI NEGRI HIBRIZI
PLOP CENUSIU
PLOP ALB
PLOP NEGRU
ULM DE CÂMP SI MINOR
VÂNJ
SĂLCII 5,5 6 6,5 7 7,5 8 8,5 9 9,5 10 hidrograde
interval hidrologic optim
interval hidrologic suboptim - pessimum
47
5.5. Măsuri de gospodărire adoptate pentru pădurile din zona dig-mal
5.5.2. Măsuri referitoare la extinderea speciilor valoroase de esenŃă tare
În afara stejarului pedunculat (eventual a stejarului brumăriu), specia principală
de amestec existentă întotdeauna în apropierea stejarului sau în amestec cu acesta este
frasinul comun (uneori ulmul). Aceste specii se regenerează bine şi foarte bine, pe cale
naturală, ceea ce este deosebit de important pentru această zonă, însă, creează şi probleme
în cazul amestecurilor intime, frasinul fiind întotdeauna o ameninŃare pentru stejar în
situaŃia unei astfel de asocieri. De aceea, în plantaŃiile ce se fac cu cele două specii,
trebuie ca amestecul să se realizeze întotdeauna în mod grupat (în fâşii, benzi). Între cele
două specii, se introduc specii “izolatoare”, de regulă păr sau ulm, în funcŃie de specificul
pedohidrologic, precum şi arbuşti (păducel şi/sau sânger).
În regenerările naturale tinere, unde întotdeauna frasinul este foarte abundent şi
copleşitor pentru stejar, sunt necesare lucrări de degajare a stejarului pentru a-i crea
spaŃiu de creştere.
PlantaŃiile foarte reuşite efectuate cu aceste specii, cu 50 – 60 de ani în urmă, dar
şi cele realizate recent (ex. U.P. VII Musaid, U.P. II Chiciu, U.P.VIII Bala – din O.S.
Călăraşi) reprezintă o dovadă în plus că extinderea culturilor cu specii autohtone
valoroase de esenŃă tare este pe deplin posibilă.
Vânjul, se dovedeşte, cel puŃin în sectorul cercetat, o altă specie deosebit de
importantă din punct de vedere ecologic, având o amplitudine relativ largă care dă
posibilitatea să fie folosită (promovată) cu succes, atât în arboretele cu stejar şi frasin, cât
şi în cele de plopi autohtoni.
Din păcate, salcâmul, care este o specie potrivită pentru staŃiunile cu soluri
nisipoase (mai sărace) de pe grindurile înalte şi foarte înalte, s-a dovedit vulnerabil în
aproape toate staŃiunile situate mai jos de 8,5 – 9 hidrograde. Apreciem însă că în ceea ce
priveşte prezenŃa salcâmului în Lunca Dunării, în contextul hidrologic ce se prefigurează,
rămâne încă oportună, mai ales dacă se are în vedere ciclul scurt de producŃie al acestei
specii, precum şi faptul că la hidrograde mari şi foarte mari, pe soluri sărace şi foarte
sărace, nu sunt multe specii care se pot folosi. În schimb glădiŃa, care nu este evident de
valoarea salcâmului, introdusă pe terenuri sărace, situate la 6,5 – 7 hidrograde, s-a
48
dovedit a fi rezistentă la inundaŃii relativ îndelungate, rămânând redutabilă şi în staŃiuni
cu soluri sărace (staŃiuni de tip „a”).
5.5.3. Măsuri referitoare la speciile autohtone de esenŃă moale (plop alb, plop negru, plop cenuşiu)
Ponderea acestor specii în compoziŃia pădurilor din sectorul cercetat este sub 10
%, preponderent în arborete tinere cu vârste sub 20 de ani.
Dată fiind suprafaŃa mică ocupată de plopi indigeni, este necesar ca arboretele
valoroase, în special cele cu vârsta mai mare, să fie conduse prin lucrări de conservare.
În ceea ce priveşte plopul cenuşiu, deşi aceasta este dorit şi necesar, nu a fost
identificat în sectorul cercetat. Însă, cerinŃele ecologice ale acestei specii o fac
compatibilă cu staŃiunile situate la cote ridicate (peste 8 hidrograde), cu soluri cu
troficitate mai slabă, care de altfel sunt frecvente pe grindurile înalte.
Dacă în ceea ce priveşte plopul negru, ca şi plopul cenuşiu, extinderea în cultură
este mai dificilă, necesitând material de împădurire care se produce mai greu în pepinieră,
în ceea ce priveşte plopul alb acesta este mai uşor de a fi extins.
În acest sens, în raza de activitate a Ocolului Silvic Giurgiu s-au aplicat două
procedee cu rezultate bune:
•• procedeul aşa-zis al „culturilor mozaicate” de plopi
•• procedeul crângului simplu (cu tăierile de jos) a arboretelor care conŃin plop alb,
urmat de stimularea drajonării
Procedeul „culturilor mozaicate”
Culturile mozaicate pot fi considerate ca fiind o particularitate a culturilor
multiclonale. Astfel, în terenurile în care există succesiuni frecvente de grinduri şi
microdepresiuni, se diferenŃiază şi microzone cu specific ecologic diferit, care obligă la
schimbarea speciei (clonei) pentru a pune mai bine în valoare fiecare microstaŃiune. Spre
exemplu, în zona de cultură a plopilor hibrizi, unde apar astfel de situaŃii, grindurile cu
soluri mai sărace sunt mai indicate pentru plopi indigeni (plopul alb sau amestec de plop
alb cu plop negru în funcŃie de gradul de inundabilitate al terenului) decât pentru plopii
hibrizi (aceştia fiind preferabil de introdus în locurile mai joase, unde solurile sunt ceva
mai bogate şi mai bine aprovizionate cu apă). În microstaŃiuni cu troficitate ridicată se
49
plantează şi plopi hibrizi din clone de productivitate ridicată, însă cu exigenŃă mai mare
faŃă de troficitatea solului.
Schema de plantare la plopii indigeni (plop alb) trebuie să fie mai deasă (2 x 1,5
m). Ca lucrări de îngrijire, în cazul plopului alb chiar şi la această desime, ar fi necesare
lucrări de corectare a coroanei (tăieri în coroană).
La maturitate, va rezulta un arboret mozaicat, iar în următoarea generaŃie un
arboret în care speciile indigene pot să deŃină o pondere însemnată (din regenerare
naturală, din drajoni şi/sau lăstari, în urma tăierilor rase), ceea ce însemnă un pas
înainte în sensul creşterii biodiversităŃii, dar şi al eficienŃei economice.
Tratamentul tăierilor în crâng simplu, urmat de stimularea drajonării
La Ocolul Silvic Giurgiu acest procedeu s-a aplicat mai ales în arboretele
derivate, care au compoziŃia şi consistenŃa necorespunzătoare, dar care conŃin într-o
proporŃie cât de mică plop alb. Exemplul de astfel de lucrări sunt cele din U.P. VII
Flămânda, u.a. 2N, 8C, unde arboretului i s-a aplicat o tăiere de jos, după care s-a făcut
stimularea drajonării, prin scarificarea solului. După 2 – 3 ani, în funcŃie de caz, s-au
executat lucrări de depresaj şi/sau degajare, iar la vârsta de 5-6 ani curăŃiri. Rezultatul, în
ceea ce priveşte compoziŃia arboretului după executarea primei curăŃiri se prezintă în
tabelul 29.
Tabelul 29. CompoziŃia arboretelor cu plop alb, înainte şi după executarea tăierii în crâng
simplu Composition of the white poplar stands, before and after the regeneration felling
CompoziŃia arboretului
U.P. u.a. SuprafaŃa (ha)
Cota terenului (hidrograd)
Înainte de exploatare După executarea primei curăŃiri
5.5.4. Măsuri referitoare la culturile de plopi hibrizi
În cazul plantaŃiilor de plopi hibrizi Ńelul de gospodărire trebuie să fie producerea
de lemn gros, în special pentru derulaj, deci obŃinerea produselor cu valoare economică
ridicată. Pentru realizarea acestui Ńel trebuie să fie folosite cultivarurile/clonele cu cel mai
mare randament, cum sunt: 1-214, Sacrau 79, Lux (=I-69/55), Triplo, Toropogritzki,
Turcoaia.
50
Având în vedere costurile de producŃie reclamate de tehnologiile de cultură
recomandate prin normele tehnice în vigoare şi recuperarea în mică măsură a acestor
costuri, opinăm pentru instalarea culturilor de plopi hibrizi la scheme largi, pentru că în
acest fel se evită executarea elagajului la un număr mare de exemplare şi nu mai este
necesar a se interveni cu rărituri. S-a ales ca variantă experimentală instalarea de culturi
cu scheme de plantare de 6 x 6 m sau 7 x 7 m. În acest caz, la o desime variind între 278
şi 204 arbori la ha, răriturile nu mai sunt necesare, dar elagajul artificial este
indispensabil, cu cel puŃin două reprize, începând de foarte timpuriu, când ramurile de la
baza coroanei nu depăşesc 3 cm. RenunŃând la răritură, dar executând elagajul, însă la un
număr redus de arbori, se reduc costurile, se scontează pe creştrea procentului de lemn
gros realizat într-un termen mai scurt, se elimină vătămările produse arborilor prin rărituri
şi se lasă linişte pădurii.
În situaŃia în care specificul staŃional impune fixarea ca Ńel de gospodărire
obŃinerea lemnului mijlociu şi subŃire, pentru celuloză, PAL, PFL, construcŃii rurale,
biomasă energetică etc., cu cicluri scurte de producŃie, se pot utiliza clone de plop cu
exigenŃe moderate faŃă de condiŃiile staŃionale cum sunt cele de tipul Robusta (RO-16,
RO-118, I-45/51 etc.). Schema de plantare care se adoptă (3 x 2 m, 3 x 3 m, 4 x 2 m)
conduce la un număr mai mare de exemplare pe ha.
Practica gospodăririi culturilor de plopi hibrizi în zonă a demonstrat că în ambele
situaŃii trebuie evitate culturile monoclonale, care pot fi afectate într-o mai mare măsură
de factorii adverşi.
5.5.5. Măsuri referitoare la protecŃia (consolidarea) malului românesc al Dunării
O problemă care afectează integritatea fondului forestier şi care din păcate nu este
îndeajuns luată în considerare, este aceea a eroziunii malurilor Dunării. O analiză
efectuată în acest sens la nivelul Ocolului Silvic Giurgiu, având ca termeni de referinŃă
anii 1992 şi 2000, arată că în această perioadă au dispărut din fondul forestier, ca urmare
a eroziunii malurilor, o suprafaŃă de cea. 150 ha. În acest sens, din punct de vedere
silvicultural, pe baza cercetărilor de până acum (Lupe, Latiş 1968, Nicolae 1975, Popescu
2001), ca şi a observaŃiilor proprii, se pot face câteva precizări.
51
Diminuarea rolului vegetaŃiei forestiere de consolidare a malurilor fluviului Ńine în
mare măsură şi de modul de gospodărire a acesteia în Lunca Dunării. Una dintre greşelile
care se fac frecvent constă în faptul că se plantează plopi hibrizi până la malul Dunării,
fără a avea în vedere protejarea benzii formate din sălcii sau amestec de sălcii cu plopi
hibrizi. Datorită unui sistem radicelar foarte bogat, mai ales salcia are un rol determinant
în menŃinerea şi consolidarea malului Dunării. Plopii hibrizi, indiferent de clonă sau
cultivar, datorită sistemului radicelar superficial, specific, nu asigură consolidarea
malurilor. Pe de altă parte, prin creşterile rapide pe care le realizează plopii hibrizi, prin
portul lor zvelt şi mai ales datorită fototropismul accentuat, dezvoltă presiuni puternice
asupra malurilor (mai ales pe timpul viiturilor), chiar de la vârste mici, ceea ce grăbeşte
surparea malurilor.
O altă greşeală de gospodărire este aceea că exemplarele de salcie aflate la malul
Dunării se taie în scaun, dar înălŃimea scaunului este sub nivelul maxim al apelor de
inundaŃie şi se distruge atât cioata cât şi sistemul radicelar de care solul se desprinde apoi
foarte uşor, fiind antrenat de apă în timpul inundaŃiilor.
Se pare că lupta împotriva acestui fenomen este foarte dificilă. Prin mijloace
silviculturale se poate doar favoriza stabilitatea terenului prin crearea şi menŃinerea unei
benzi continue formată din salcie sau amestec de salcie cu alte specii autohtone. Malurile
surpabile trebuie să fie continuu ocupate cu astfel de arborete. Tot pe aceste maluri,
supuse eroziunii, se poate favoriza instalarea şi păstrarea răchitelor, specii de talie mică
care prin coronamentul lor uşor, dar foarte bogat, diminuează fenomenul de tălăzuire,
prin spargerea valurilor.
O măsură de siguranŃă aplicabilă în zonele cele mai vulnerabile este aceea prin
care, în afara lucrărilor de constituire a benzii de protecŃie formată din specii forestiere, să
se execute concomitent şi lucrări hidrotehnice de protecŃie şi consolidare a malurilor.
5.6. Perspective privind gospodărirea pădurilor din Lunca Dunării
Orientările actuale, mai ecologice, care îşi fac loc din ce în ce mai mult şi în
România, precum şi evenimentele ce s-au produs după anul 1960 în spaŃiul geografic al
Dunării (inundaŃii, îndiguiri – desecări, secete), ridică noi probleme, în primul rând de
ordin conceptual, care vor influenŃa desigur şi politica forestieră din acest spaŃiu
52
geografic. În această ordine de idei, având în vedere dinamica de evoluŃie a regimului
hidrologic în Lunca Dunării (la care se adaugă cele mai recente modificări), necesitatea
creşterii stabilităŃii pădurilor din zonă pe baza respectării, mai mult decât până acum, a
principiului ecologic şi a creşterii biodiversităŃii arboretelor, apar ca importante
următoarele preocupări şi măsuri cu caracter mai general:
• regândirea structurii arboretelor în Lunca Dunării, a speciilor şi clonelor ce
urmează a fi utilizate, în strânsă legătură cu noile condiŃii, în vederea realizării
unor ecosisteme forestiere cât mai stabile, a ridicării productivităŃii arboretelor şi
a asigurării unei protecŃii mai eficiente a digurilor şi malurilor;
• identificarea, conservarea şi gestionarea corespunzătoare a resurselor genetice de
plopi autohtoni (plop alb, plop negru, plop cenuşiu), ca şi a unor arborete
constituite din specii de esenŃă tare sau amestecuri ale acestora şi totodată
reconsiderarea utilizării speciilor/cultivarurilor valoroase, existente în Lunca
Dunării, dar subestimate până în prezent;
• continuarea acŃiunii de identificare, testare şi selecŃionare de noi clone, mai
rezistente şi mai productive în condiŃii staŃionale deosebite: inundaŃii prelungite,
fluctuaŃii mari ale regimului hidric, soluri cu textură fină (compactă) sau soluri cu
textură grosieră – nisipoasă (necoezive şi sărace), soluri cu diferite grade de
sărăturare, punând în acest sens accentul pe provenienŃele indigene şi renunŃarea
la clonele ce s-au dovedit incerte;
• organizarea unui centru pentru producerea şi difuzarea în producŃie a materialului
de reproducere certificat din punct de vedere al identităŃii clonelor şi din punct de
vedere fitosanitar; punerea de acord a necesarului de material de împădurire cu
producerea acestuia (în pepiniere);
• microzonarea spaŃiului geografic de răspândire a plopilor, sălciilor şi a speciilor
de esenŃă tare, în funcŃie de modificările (actuale şi probabile) ale regimului
hidrologic din Lunca Dunării, precum şi de exigenŃele speciilor (clonelor) faŃă de
factorul pedohidrologic, Ńinând seama de ultimele date existente în acest sens
inclusiv a informaŃiilor de teren;
• stabilirea în teren, pe baza unor metode mai fezabile şi sigure şi înscrierea în
amenajamente a cotelor relative ale terenurilor (hidrograde) pentru fiecare unitate
amenajistică;
53
• acŃiunea de extindere a speciilor autohtone valoroase trebuie să înceapă cu
identificarea, caracterizarea şi cartarea habitatelor respective;
• executarea lucrărilor de pregătire a terenului şi de prelucrare a solului, de
întreŃinere, îngrijire, conducere a arboretelor şi aplicarea măsurilor de prevenire şi
combatere a dăunătorilor în conformitate cu specificul condiŃiilor, starea
arboretelor şi prevederile normelor tehnice în vigoare; în cazul culturilor de plopi
hibrizi de mare productivitate plantarea trebuie să se facă în teren cu pregătire
integrală, la scheme largi şi să se execute elagajul artificial;
• intensificarea colaborării cu Ńările riverane Dunării (şi în primul rând cu Bulgaria),
precum şi cu alte Ńări cu experienŃă în domeniu, inclusiv prin realizarea de acŃiuni
comune, în primul rând în cadrul realizării Programului Coridorul Verde al
Dunării de Jos.
6. CONCLUZII ŞI CONTRIBUłII PERSONALE
6.1. Concluzii
Rolul aprovizionării suplimentare cu apă în ce priveşte creşterea şi distribuŃia
vegetaŃiei forestiere a fost foarte bine pus în evidenŃă înainte de îndiguire, dar şi după
îndiguire, când tot ce s-a întâmplat în legătură cu pădurile din acest spectru geografic Ńine
în primul rând, de regimul hidrologic.
Ca specii autohtone, în zona studiată, ponderea o deŃine încă salcia (cu
preponderenŃă în părŃile cele mai joase ale reliefului) şi plopii (plopul alb şi plopul
negru), după care urmează vânjul, frasinul, ulmul, stejarul pedunculat, stejarul brumăriu,
dudul ş.a.
Introducerea, în ultimii 40 de ani, a plopilor hibrizi şi a sălciilor selecŃionate a
modificat puternic tabloul răspândirii speciilor în zonă, iar în prezent, aceste culturi ocupă
cea mai mare suprafaŃă în Lunca Dunării.
În ceea ce priveşte regimul hidrologic din Lunca Dunării pe o perioadă lungă de
timp (1962 – 2006), ca factor determinant în evoluŃia şi distribuŃia vegetaŃiei forestiere
din zona inundabilă a Dunării, se evidenŃiază următoarele trăsături mai importante:
54
• amplificarea caracterului oscilant al nivelurilor apelor Dunării (creşterea
nivelurilor maxime şi coborârea nivelurilor minime), ceea ce a dus la
modificări sensibile ale valorii hidrogradelor, la aproape toate staŃiile
hidrometrice, fapt ce a obligat la cartări staŃionale repetate;
• accentuarea caracterului imprevizibil al inundaŃiilor (exemplul anilor
2005/2006 este edificator);
• scăderea duratei şi a frecvenŃei inundaŃiilor la acelaşi hidrograd, aspect ce
se conturează mai atenuat în sectorul inferior al Dunării;
• coborârea nivelului apelor freatice, existând o tendinŃă generală în acest
sens, ceea ce se corelează cu nivelurile cotelor minime din ce în ce mai
frecvente ale Dunării.
Studiul regimului hidrologic evidenŃiază că în perspectivă aceste tendinŃe se vor
menŃine sau se vor amplifica, având în vedere modificările ce s-au produs ca o
consecinŃă, nu numai a intervenŃiilor antropice, ci şi a schimbărilor climaterice la nivel
regional şi global.
Din prezentarea principalelor staŃiuni, se remarcă anumite legităŃi (reguli) care
guvernează distribuŃia şi specificul staŃiunilor forestiere din Lunca Dunării şi anume: cu
cât ne deplasăm spre hidrograde joase (5 – 6), cu atât regimul de umiditate al solului se
află în domeniu favorabil pentru salcie, solurile sunt mai bogate în humus, iar textura este
mai fină; pe grindurile mijlociu – înalte, condiŃiile staŃionale devin mai favorabile pentru
plopi indigeni, dar şi pentru plopi hibrizi în funcŃie de microrelief şi de regimul de
scurgere a apei de inundaŃie (pe întinsurile de grind se întâlnesc soluri cu textură mijlocie,
fină, mai bogate în humus şi regim de umiditate favorabil, pe grindurile mijlocii se găsesc
soluri cu textură mai grosieră, mai slab humifere, care se drenează mai uşor, iar pe
grindurile înalte şi foarte înalte, la peste 8 – 8,5 hidrograde, se accentuează deficitul de
umiditate ca urmare a duratei mai mici a inundaŃiilor sau a lipsei acestora, solurile devin
predominant luto-nisipoase sau nisipoase şi se creează condiŃii pentru speciile de esenŃă
tare stejar, frasin, ulm).
Având în vedere această realitate, determinarea repetată a hidrogradului este de
mare importanŃă practică, dar nu este singura necesară, întrucât în afara acestuia trebuie
cunoscute şi alte caracteristici staŃionale, ce Ńin de însuşirile fizice şi fizico-chimice ale
solului, precum şi de regimul de scurgere a apelor.
55
Având în vedere atât aspectele care Ńin de regimul hidrologic şi cel climatic, pe de
o parte, cât şi principiile ecoprotective şi de producŃie, pe de altă parte, în lucrare a fost
abordată şi problema trecerii treptate de la un mod de gospodărire la altul.
În acest sens, în planul reconstrucŃiei ecologice şi al refacerii unor arborete cu
specii de esenŃă tare cu bază de stejar, frasin la care să participe în măsură destul de
însemnată şi alte specii de amestec (ulm, vânj) sau de ajutor (în primul rând părul) şi
arbuşti (păducel, sânger) există posibilitatea, plecând de la modele actuale mult mai larg
reprezentate în teritoriu decât se arată în amenajament, ca acestea să fie extinse prin
plantare, dar şi prin lucrări de ajutorarea regenerării naturale. Amestecul de stejar cu
frasin necesită încă din faza de plantare o mare atenŃie, în sensul că, aceste specii trebuie
să se introducă grupat (izolate, cu specii de amestec, ajutor şi arbuşti).
În ceea ce priveşte refacerea sau extinderea plopilor indigeni, plopul negru şi
plopul alb, şi în acest caz există posibilităŃi şi oportunităŃi reale. Plopul negru, care se
întâlneşte, de regulă, pe terenuri mai joase, până la contactul cu salcia (hidrogradul 6 –
6,5 ) trebuie avantajat prin lucrări de întreŃinere pentru că la început se instalează destul
de abundent şi viguros, iar după oarece timp intra în criză din lipsă de apă. În schimb, în
terenurile ceva mai joase (sub hidrogradul 6 – 6,2), unde există un plus de umiditate,
proliferează salcia şi-l poate elimina. Plopul alb trebuie promovat peste hidrogradul 6,5,
la contactul cu frasinul comun şi stejarul pedunculat, mai ales că majoritatea arboretelor
exploatate ras, în crâng simplu, se pot regenera prin drajonare.
O practică utilizată cu succes de DirecŃia Silvică Giurgiu pentru promovarea
plopilor autohtoni este cea de creare a aşa-ziselor culturi „mozaicate”.
O atenŃie deosebită trebuie acordată plopului cenuşiu care nu s-a întâlnit în
sectorul cercetat, dar care apare destul de frecvent pe luncile nisipoase din Delta Dunării.
O specie foarte importantă pentru creşterea diversităŃii arboretelor amestecate de
salcie şi de plop negru, dar şi de plop alb, este vânjul, din păcate prea mult neglijată.
În ceea ce priveşte plopii hibrizi şi sălciile selecŃionate este de reŃinut importanŃa
constantă ce se acordă pe plan mondial acestor specii, pentru posibilităŃile mari de
combinare intraspecifică, pentru uşurinŃa de multiplicare, pentru creşterile deosebit de
rapide pe care le realizează şi a multitudinii de utilizări, atât pentru producŃia de masă
lemnoasă, cât şi pentru protejarea mediului înconjurător pentru fixarea carbonului, pentru
filtrarea ecologică a unor poluanŃi din sol, pentru culturi juvenile energetice folosite
56
pentru producerea de combustibili neconvenŃionali ş.a. Se remarcă totuşi că în culturile
existente au proliferat pe spaŃii mari unele boli, precum şi combinaŃii între atacurile de
boli şi de dăunători. In acest sens, se constată că în unele Ńări avansate nu se mai cultivă
clone de tip Robusta, datorită productivităŃii modeste, dar mai ales a sensibilităŃii mari la
cancerul bacterian.
In plan tehnologic se tinde spre realizarea de culturi de plopi hibrizi la scheme
largi (6 x 6 m, 7 x 7 m), cu cicluri mai scurte de producŃie, în care nu se mai fac rărituri,
dar se execută elagaj pe o porŃiune mai mare a trunchiului. De asemenea, la înfiinŃarea
unor astfel de culturi se utilizează o diversitate mare de clone, foarte productive, care
conduc la obŃinerea de profit considerabil.
În ceea ce priveşte tehnologiile de pregătire a terenului şi a solului s-a
experimentat folosirea de utilaje performante, care toacă cioatele şi rădăcinile şi nu mai
este necesar a se forma martoane cu cioate, pentru că tocătura respectivă se împrăştie
uniform pe teren şi contribuind la refacerea fertilităŃii solului.
Tot în acest sens, de perfecŃionare a tehnologiei de instalare a culturilor, s-a trecut
la procedeul de plantare cu sade nu numai la salcie, ci şi la plopii hibrizi, cu precădere în
staŃiunile cu regim fluctuant de umiditate.
Se impune monitorizarea zonei costiere a Dunării şi luarea de măsuri eficiente de
combatere a eroziunii malului românesc în anumite segmente ale acestuia, unde apele
Dunării înaintează periculos către dig. Mijloacele de combatere a acestui fenomen activ şi
periculos sunt complexe. Pe lângă adaptarea corespunzătoare a compoziŃiei vegetaŃiei
forestiere, în sensul utilizării de specii cu efect protectiv mai mare (sălcii, răchite Ńi alte
specii de talie mică, tratament adecvat ş.a.) trebuie să se ia şi alte măsuri de natură
hidrotehnică pentru combaterea acestui proces.
6.2. ContribuŃii personale
Dintre contribuŃii personale mai importante, care se asociază cu rezultatele
obŃinute, se menŃionează următoarele:
• Deşi pădurile naturale din zonă au fost foarte mult restrânse şi influenŃate
57
antropic, mai ales după începerea construcŃiei digurilor, s-a reuşit a se face un
inventar aproape complet şi o descriere analitică a tipurilor de pădure naturale, a
tipurilor de culturi instalate, insistându-se asupra diversităŃii fizionomice şi
structurale a vegetaŃiei forestiere în trecut şi în prezent.
• S-a demonstrat (chiar în lipsa interpretărilor de ordin hidrologic), pe bază de
observaŃii directe, efectuate în teren asupra răspândirii (naturale sau prin cultură) a
speciilor de stejar, frasin, ulmi, ca şi a plopilor indigeni, că arealul lor este mai
coborât decât cel menŃionat în literatura de specialitate şi că salcia este în
retragere de pe formele de relief relativ înalte pentru această specie (6,3 – 6,5
hidrograde).
• Pentru a facilita determinarea valorii hidrogradului, în zona Giurgiu, s-a realizat
un tabel în acest sens, pornind de la înălŃimea de la sol a urmei lăsate pe arbori (la
inundaŃiile din 2005/2006) şi de la cota apelor Dunării la acel moment. Deşi sunt
şi alte metode de determinare a hidrogradului, un astfel de procedeu poate fi uşor
extins şi pentru alte zone de pe cursul Dunării.
• Pentru a putea avea o privire sinoptică a răspândirii diferitelor specii (clone)
forestiere în spaŃiul cercetat şi implicit în scopul determinării posibilităŃii de
asociere a speciilor, s-a întocmit o schemă, „orohidrografică”, a răspândirii
diferitelor specii forestiere importante, posibil a fi plantate pentru reconstrucŃia
ecologică a pădurilor din spaŃiul cercetat (desigur, în acest sens este necesar să se
facă apel şi la alte date staŃionale – relief, sol, regimul de scurgere a apelor).
• În ceea ce priveşte răspândirea în cultură a speciilor indigene de esenŃă moale,
îndeosebi a plopului alb, s-a practicat şi lansat ca un procedeu viabil, cel numit „
culturi mozaicate”, plopul alb fiind introdus în masa culturilor de plopi hibrizi, în
staŃiuni de bonitate inferioară spre mijlocie, acolo unde culturile de plopi hibrizi
nu dau rezultate satisfăcătoare, urmând ca după exploatarea arboretului, prin tăieri
în crâng, să se ajungă (ca urmare a drajonării puternice a plopului alb) la
arboretele cu compoziŃie majoritară sau integrală de plop alb.
• S-a confirmat, pe baza culturilor experimentale realizate, faptul că procedeul
plantării cu sade este viabil şi foarte indicat să fie folosit, mai ales în staŃiuni cu
nivel oscilant al apelor freatice, iar în ceea ce priveşte clonele, I-214, Sacrau 79 şi
58
I-69/55 s-au dovedit a fi cele mai performante şi indicate şi pentru zona studiată,
desigur Ńinând seama şi de specificul condiŃiilor staŃionale.
• Pe baza observaŃiilor efectuate a perioadă relativ lungă de timp s-a arătat că zona
costieră a Dunării, în sectorul Giurgiu, prezintă o dinamică foarte activă, care se
concretizează prin micşorarea suprafeŃei fondului forestier, înaintarea periculoasă
a apelor către dig şi că este necesară monitorizarea acestui fenomen şi luarea de
măsuri complexe, silvice şi hidrotehnice, de stopare a acestui proces.
• Prin cercetările efectuate în ultimii 10 ani şi prin prelucrarea unui însemnat volum
de date, s-a dovedit că regimul hidrologic al Dunării prezintă modificări
importante, în ceea ce priveşte caracterul puternic oscilant şi imprevizibil al
inundaŃiilor, scăderea duratei inundaŃiilor la acelaşi hidrograd, coborârea nivelului
apelor freatice şi mai ales faptul că aceste aspecte este posibil să se accentueze în
viitor.
• Întrucât existenŃa diferitelor biocenoze în acest spaŃiu geografic este strâns legată
de aportul suplimentar de apă, din inundaŃii sau pânza freatică, s-a reliefat că
modificările menŃionate atrag după sine reaşezarea diferitelor tipuri de ecosisteme
în spaŃiul Luncii Dunării, în sensul că limitele de existenŃă a biocenozelor
constituite din specii indigene de esenŃă tare, cât şi a celor de esenŃă moale (plopi
indigeni şi sălcii) coboară cu cca. ½ de hidrograd.
• S-au făcut precizări şi recomandări foarte utile pentru producŃie privind adoptarea
şi diversificarea tehnicilor de regenerare, de îngrijire şi de conducere a arboretelor
naturale şi artificiale din zona dig-mal a luncii Dunării, aspecte care sunt cuprinse
în capitolele şi subcapitolele lucrării.
BIBLIOGRAFIE
Antipa Gr., 1910: Regiunea inundabilă a Dunării, starea ei actuală şi mijloace de a o pune în valoare. Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, Bucureşti
Armăşescu S., Tănăsecu St., 1964: ContribuŃii la studiul dendrologic comparativ al arboretelor de plop euramerican, plop alb şi plop negru indigen. Revista Pădurilor nr. 10.
Avramovici C., 1992: Resistance progenies and clones of black poplar to Melampsora ssp. in years of hearwy attacks. Proc. IPC, 19-th.Ses., Spain.
Banu A. C., Boisnard J., MociorniŃa C., Stănescu V., ş.a., 1967: Limnologia sectorului românesc al Dunării. Studiu monorafic, Editura Academiei Române.
59
Beldie Al., 1953: Plopii negri hibrizi. Cunoaştere, cultura şi protecŃia lor. Editura de stat pentru literatură ştiinŃifică.
Benea V., 2001: „EvoluŃia suprafeŃei şi masei lemnoase a arboretelor şi plantaŃiilor în masiv de plop şi salcie, în perioada 1984 – 1999”. Rev. Pădurilor nr.2
Benea V., 2002: Necesitatea protejării şi conservării resurselor genetice de plopi autohtoni în contextul mondial. Revista pădurilor nr.6.
Benea V., Coroş Al, 2000: „Strategia pe termen mediu a structurii şi ponderii specifice şi clonale a plantaŃiilor de plopi şi sălcii din Lunca Dunării şi luncile râurilor interioare din România”. Rev. Pădurilor nr.6
Benea V., Filat M., 1999: PerformanŃe cantitative ale speciilor indigene şi hibrizilor artificiali, testate în ecozone specifice de vegetaŃie. Revista pădurilor nr.6.
Benea V., Nicolae C. şi colab., 1988: SecŃia şi tehnologii de cultură şi protecŃie a plopilor şi speciilor pentru producerea de lemn industrial (celuloză, derulaj, gater etc.) pe zone ecologice. Referat ştiinŃific, final tema 1.3a (D), I.C.A.S.
Bondar C., 1970: Date hidrologice noi rezultate din măsurătorile şi observaŃiile directe efectuate pe sectorul românesc al Dunării în perioada apelor mari din aprilie – iunie 1970. În Hidrotehnica nr.12, Bucureşti.
Broekhuizen J.T.M., 1972 Morfological description and identification of a number of new commercial poplar clones. Mededeling nr.126, Wageningen, Netherlands.
Catrina I., 1996: Etudes écophysiologique dans les cultures des oisier et des peuplier. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary.
Catrina I., Plebian R., Latachet B., Gagnair J., 1972: La nutrition azotatée du pleuplier et les interactions ioniques étudiees par les traceurs radioactifs 45Ca, 59Fe, 35S. Centre d’Etudes Nucléaires de Grenoble, France.
ChiriŃă C., 1943: „Probleme fundamentale ale culturii pădurilor în cadrul aşezărilor de viitor ale României”. Comunicare prezentată la cel de-al 15-lea Congres A.G.I.R, Imprimeria C.F.R.
ChiriŃă C. ş.a., 1977: StaŃiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti. Clonaru Al., 1967: Cultura plopului şi salciei în Lunca Dunării. Editura Agrosilvică, Bucureşti. Constantinescu N., 1957: Perspectivele culturii plopilor în România. Revista pădurilor nr.5 Cortizo S., et al. 1996: Identification of poplar and wilow clones resing RAPD markers. Proc. IPC, 20-th.Ses. Daia M., 2003: Silvicultura. Editura Ceres, Bucureşti. Dănescu Fl., Nicolae C., 1992: Cercetări privind tehnologia de cultură a plopilor euramericani în regim
hidrologic oscilant din Lunca Dunării şi luncile râurilor interioare. Referat ştiinŃific tema 4.1 R.A./1993, I.C.A.S
Dediu A., 1955: ContribuŃii la ameliorarea arboretelor degradate din lunca inundabilă a Dunării şi luncile râurilor interioare. Revista Pădurilor nr. 5, Bucuresti.
DoniŃă N. şi colab., 1980: Zonarea şi regionarea ecologică a pădurilor din R.S. România. M.E.F.M.C. – I.C.A.S. DoniŃă N, 1990: Tipuri de ecosisteme din România. RedacŃia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bucureşti.
DoniŃă N. ş.a., 1992: VegetaŃia României. Editura Tehnică – Agricolă, Bucureşti. DoniŃă N. şi colab., 2005: Habitatele din România. Editura Tehnică Silvică. Bucureşti. DoniŃă N., Biriş I, Filat M., Roşu C., Petrila M., 2008: Ghid de bune practici pentru managementul pădurilor din
Lunca Dunării. Editura Tehnică Silvică, Bucureşti. Drăcea M., 1943: „Plopul în silvicultura românească”. Comunicare la Societatea Inginerilor Silvici. Filat M., Benea V., Coroş A.M., Szinatovici D., 1994: „SelecŃia fenotipică a arboretelor de plopi autohtoni (alb,
cenuşiu, negru, tremurător). Referat ştiinŃific final, I.C.A.S. Filat M., Coroş A.M., Benea V., 1997: „Cercetări privind ameliorarea şi conservarea fondului genetic la plop şi
salcie”. Referat ştiinŃific parŃial, I.C.A.S Filat M., 2002: „Metode de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari”. Rev. Pădurilor nr.5.
Filat M., 2002: Metode de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari. Revista pădurilor nr.5. Filat M., Dumitru I., Daia M., Benea V., NuŃescu Cornelia, 2004: „Culturi comparative şi demonstrative de
plopi şi sălcii, în Lunca Dunării”. Rev. Pădurilor nr.3. Filat M., Roşu C.,Daia M.,Moise R.,Greavu M. 2006: ConsecinŃe ale modificării regimului apelor în Lunca
Dunării, Delta Dunării şi marile râuri interioare asupra vegetaŃiei forestiere. Silvobiologie, vol. V. Editura Academiei Române.
Filat M, Benea V, Nicolae C, Roşu C, NeŃoiu C, Chira D, 2009: Cultura plopilor, a sălciilor şi a altor specii forestiere în zona inundabilă a Dunării. Editura Silvică. Seria II, Bucuresti.
Florescu Gh., Abrudan I.V., 2003: Tehnologii de instalare a culturilor forestiere. Editura Universitatea Transilvania Braşov.
60
Florescu I., 2004: Silvicultura. Editura Universitatea V. Goldiş, Arad. Florescu I., Nicolescu N., 1998: Silvicultura. Vol.II, Editura Universitate Transilvania, Braşov. Haralamb A.M., 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura agro-silvică, Bucureşti Hâncu S., 1966: Probleme ale scurgerii apelor mari pe Dunăre, în regim îndiguit (I + II). În Hidrotehnica,
Gospodărirea apelor, Meteorologie. Vol.XI, nr.9 şi 10, Bucureşti. Iliescu M., 1991: Combaterea integrată a principalilor agenŃi vătămători din plantaŃiile de plop şi salcie.Editura
tehnică Agricolă, Bucureşti. Iliescu M., Benea V., Nicolae C., 1993: Norme tehnice pentru cultura şi protecŃia plopilor şi sălciilor.
ROMSILVA R.A., I.C.A.S. Ionescu A., 1968: Cercetări staŃionale privind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării. Centrul de
documentare tehnică pentru economia forestieră, Bucureşti. Ionescu O., Roşu C., Geambaşu N., IonuŃ C., 2002: Reabilitarea, conservarea şi dezvoltarea ecosistemelor cu
valoare deosebită din Lunca inundabilă a Dunării. Referat ştiinŃific parŃial, I.C.A.S. Koster R., 1972: Eleven new poplar clones: an introduction. Medelinng nr.126, Wageningen Lupe I., Latiş L., 1968: Apărarea taluzului digurilor din luncile inundabile cu ajutorul vegetaŃiei. Editura E.D.F.,
Bucureşti.
Marcu M., 1983: Meteorologie şi climatologie forestieră. Editura Ceres, Bucureşti. Mehard M., Steenackers M., 1996: Futher data on differetial interactions berween strains of Xanthomonas
populi and clones of poplar. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Mickiels B., et al. 1996: Two news Belgian poplar clones. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Muşat I., 1985: Rezultate ale cercetărilor în domeniul culturilor intensive pentru producerea de biomasă în
scopuri energetice la staŃiune IC.A.S. Bucureşti. Revista pădurilor nr.2. Nef F., 1992: Poplar and wilow resistance to insects. Proc. IPC, 19-th.Ses., Spain. Nef L., Janssen F., 1982: Les insectes nuissables au peuplier en Belgique et en Europe occidentale. Agro-Efor,
Belgique. Nicolae C. şi colab., 1967: Cercetări staŃionale privind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării. Editura
C.D.F., Bucureşti. Nicolae C., 1967: Cercetări privind influenŃa condiŃiilor hidrologice rezultate în urma îndiguirilor asupra
culturilor forestiere din zona dig – mal. Referat ştiinŃific final, tema nr.16/1967, I.C.A.S. Nicolae C., 1975: ConcepŃii actuale privind culturile forestiere de protecŃie a digurilor şi a malurilor din Lunca
Dunării şi luncile râurilor interioare. Referat ştiinŃific, A.S.A.S., Bucureşti. Nicolae C., 1975: Regimul hidrologic din Lunca Dunării înainte şi după îndiguire şi influenŃa acestuia asupra
condiŃiilor de dezvoltare a speciilor forestiere. Referat ştiinŃific, A.S.A.S, Bucureşti. Nicolae C., 1975: Regimul hidrologic din Lunca Dunării, înainte şi după îndiguire şi influenŃa acestuia asupra
condiŃiilor climatice de dezvoltare a speciilor forestiere. Referat ştiinŃific, Academia de ŞtiinŃe Agricole şi Silvice.
Nicolae C., Clonaru Al., Manta I., 1975: Cercetări privind tehnica de instalare a culturilor de salcie. Studii şi cercetări I.C.A.S. seria I., vol.XXX, Bucureşti.
Nicolae C., Dănescu Fl. şi colab., 1988: SelecŃia şi tehnologii de cultură a plopilor şi sălciilor pentru producerea de lemn industrial pe zone ecologice. Referat ştiinŃific final, I.C.A.S, Bucureşti
Nicolae C., Marcu Gh., Lupuşanschi Şt., Mănescu Mihaela, 1985: ContribuŃii la stabilirea metodelor de regenerare a sălciilor în lunca inundabilă a Dunării. Revista Pădurilor nr.2.
Nicolae C., Oprica A., Clonaru Al., 1969: Cercetări privind influenŃa dimensiunii puieŃilor şi adâncimile de pregătire a solului asupra dezvoltării culturilor de plop euramerican. Studii şi cercetări în silvicultură, seria I, vol.XXVIII, Bucureşti, Editura Ceres.
Nicolae C., Roşu C., Dumitrescu D., 2001: ConsideraŃii privind reconstrucŃia ecologică a pădurilor din Lunca Dunării. Revista pădurilor nr.6.
Nicolae C., şi colab., 1987: Caracteristicile hidrologice ale Dunării. Revista pădurilor nr.3. Obrejanu G. et al., 1958: Metode de cercetare a solului. Editura Academiei R.P.R. Ocskay S., Clonaru A., 1971: Cercetări referitoare la ameliorarea plopilor şi sălciilor de interes economic –
ICSPS, Seria I Ocskay S., Mile I., 1976: Ameliorarea speciilor de plop şi salcie de productivitate ridicată şi rezistenŃă la factorii
biotici şi abiotici, ICAS, Seria a II-a. Parascan D., Danciu M., 1983: Morfologia şi fiziologia plantelor lemnoase cu elemente de taxonomie vegetală.
Editura Ceres, Bucureşti. Paşcovschi S., Leandru V., 1963: Tipuri naturale de păduri din Delta Dunării. Hidrobiologia, IV. Petrescu L., 1971: Îndrumar pentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, Bucureşti.
61
Pinon J., Frey P., 1999: Breeding Poplar for disease resistance as seen by pathologists . Int.Popl.Symp. II, France.
Pinon J., Valadon A., 1995: Comportament des cultivars des peupliers commercialisables dans l’Union Européenne vis-à-vis des quelques parasites majeurs. Revue no. 54.
Popescu – Zeletin I., 1967: VegetaŃia forestieră din Lunca şi Delta Dunării. În Limnologia sectorului românesc al Dunării, Editura Academiei Române, Bucureşti.
Popescu C.I., 1965: Cultura plopilor. Editura Agrosilvică, Bucureşti. Popescu R.I., 2001: Cultura plopilor şi sălciilor în sectorul inferior al Luncii Dunării. Manuscris, D.S. Brăila. Popescu R.I., Lupuşanschi Şt., 1988: Îndiguirea marilor bălŃi ale Brăilei şi IalomiŃei, consecinŃe ale regimului
hidrologic al Dunării. Revista pădurilor nr.4. Purcelean St., Pascovschi S, 1968: Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure din
România. CDTEF, Bucureşti Radu Şt., 1968: Cercetări privind culturile de plop şi salcie în zonele dig – mal. Editura C.D.F., Bucureşti. Rădoi D., 1966: Cercetări privind vătămările produse de factorii abiotici la plopi. Manuscris I.C.A.S. Rădoi D., Nicolae C., Benea V., 1983: Informare privind starea de vegetaŃie a arboretelor de plopi euramericani
cu privire specială asupra fenomenelor de uscare. Referat ştiinŃific, I.C.A.S. Rădoi D., Nicolae C., Benea V., Roşu C., Iliescu M. şi colab. 1982: Îndrumări tehnice – cultura şi protecŃia
plopilor şi sălciilor. I.C.A.S. Roşu C., 1996: The specific of the principal forest station of the space existance of poplars in Romania. IPC 20
– th. Session, Budapest. Roşu C., Dănescu Fl., Surdu Aurelia, Dudu Maria, 1998: Cercetări privind caracterizarea şi clasificarea
forestieră în arborete afectate de uscare, în vederea reconstrucŃiei ecologice din Lunca inundabilă a Dunării în regiunea de câmpie. Referat ştiinŃific final, tema A-5, I.C.A.S
Roşu C., Dănescu Fl., 2001: În problema staŃiunilor transformate. Revista pădurilor nr.3. Roşu C. et al., 2003: Specificul condiŃiilor fizico – geografice (cu deosebire al celor hidrologice) din zona dig –
mal a Luncii Dunării şi unele măsuri de gospodărire durabilă a pădurii. Revista pădurilor nr.2. Roşu C., Nicolae C. şi colab., 2002: „Studiu privind reintroducerea speciilor forestiere autohtone în Lunca
Dunării, în vederea refacerii ecologice”. Referat ştiinŃific, Arhivă I.C.A.S Roşu C., Nicolae C., Dănescu Fl., 2002: Stabilirea evoluŃiei regimurilor hidrologice şi hidrogeologice ale Luncii
Dunării, în perioada 1960 – 2002 şi a efectelor asupra plantaŃiilor de plop şi salcie. Referat ştiinŃific final, IC.A.S.
Sabău V., 1964: Despre rezistenŃa unor specii forestiere la inundaŃii. Revista pădurilor nr.10. Stănescu V., 1967: Dunărea, între Baziaş şi Cetatea Ismail. Monografia hidrologică, Bucureşti. Stănescu V., MociorniŃă C., Boismard J., 1967: Caracterizarea hidrologică. În, Limnologia sectorului românesc
al Dunării. Editura Academiei Române. Stoiculescu C.D., Benea I.V., 1987: Conservarea şi reconstrucŃia ecologică a ecosistemelor forestiere de luncă
sub impact antropic. Revista Pădurilor nr. 2. Şofletea N., Curtu L., 2000: Dendrologie – Determinarea şi descrierea speciilor. Editura “Pentru viaŃă”, Braşov. Şofletea N., Curtu L.,2007: Dendrologie. Editura Universitatea Transilvania, Braşov Steenackers V., 1996: Poplar breeding and photoperiodism. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Stettler R.F., Bradshaw H.D., Heilman P.E., 1996: Biology of Populus and its implication for Management and
Conservation. Proc. IPC 20-th. Ses., Hungary. Târziu D., 1992: Pedologie şi staŃiuni forestiere. Litografia UniversităŃii, Braşov. Târziu D., 1994: Ecologie. Litografia UniversităŃii, Braşov. Toplu F., 1996: Breeding and consevation of genetic resources of black poplar (Populus nigra L. ) in Turkey.
Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Toplu F. et al. 2008: Selecting poplar Clones for Temperate Regions. Worging Paper IPC/5, FAO, Rome, Italy. Triest L., et al. 1996: Use of RAPD to estimate hybridation in Salix alba and S. viminalis. Proc. IPC, 20-th.Ses.,
Hungary. Ujvári I., 1972: Geografia Apelor României. Editura ŞtiinŃifică Bucureşti. Vlad I., Clonaru Al., 1966: Modificarea regimului hidrologic prin îndiguirea în Lunca Dunării şi influenŃelor
asupra vegetaŃiei forestiere. Revista pădurilor nr.6. Wang K., et al. 1996: Genetic variation in growth and wood proprities and multiple traits selection of poplar
clones. Proc. IPC, 20-th.Ses., Hungary. Wron N., et al. 1996: Biodegradable plastic production from poplars by biotechnology. Proc. IPC, 20-th.Ses.,
Hungary. * * * 1980: Peupliers et saules dans la production du bois et l’utilization des terres. FAO, Colection forest. * * * 1986: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Silviculturii, Bucureşti
62
ABSTRACT
Researches on the distribution, regeneration and tending of stands from the
river bank-dike area of the lower Danube floodplain
The PhD thesis contains the results of the research which aimed at the analysis of the
natural conditions particularities and their evolutions, and on the other hand,
opportunities for expansion of the valuable domestic hardwood and softwood species. It
was also envisaged the implementation of modern technics for capitalization of the soil
potential, while considering the new principles for forest management in this area.
The actual structure of the forest can be summarised as 48 % hybrid poplars, 37%
willows, 11% domestic poplars, 4% hardwood forest species. This structure shows that
artificial hybrid poplar stands and selected willows are the vast majority (75%) while the
natural forests counts for 11% only. This is the direct consequence of the forest
management approach over the last 50 years, when the Danube area has been exploited as
a producer of softwood.
The new forest management trends in the Danube flooding area obviously pass from an
old forest management based on the forest excessive „artificialisation” to an ecological
based one. This passage needs to be undertaken in stages and takes time.
Any important intervention measures in the life of the forests from the Danube Valley (in
the sense that good management should be achieved)needs to consider the specific
vegetation conditions, stands structure and present and future requirements of the forest
from this area.
The work undertaken within this thesis is in line with the above mentioned trends.
63
CURRICULUM VITAE 1. DATE PERSONALE
Nume şi prenume: DUMITRESCU DAN Data şi locul naşterii: 15 februarie 1955, Giurgiu, jud. Giurgiu Starea civilă: căsătorit, doi copii Locul de muncă: DirecŃia Silvică Giurgiu, str. 1 Decembrie1918, nr. 12, Localitatea
Giurgiu, jud. Giurgiu Domiciliul: Giurgiu, str. Şelari, nr. 13
2. STUDII LICEALE 1971 – 1976, Liceul teoretic Nr. 2, Giurgiu
3. STUDII UNIVERSITARE 1976 – 1981, Universitatea Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatarea
Pădurilor
4. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ DirecŃia Silvică Giurgiu: 2004 – prezent, director DirecŃia Silvică Bucureşti: 2001 – 2004, director Inspectoratul Silvic Giurgiu: 1990 – 1999, director Ocolul Silvic Giurgiu: 1999 – 2001, sef ocol
1986 – 1990, şef ocol 1985 – 1986, inginer
S.F.E. Giurgiu: 1981 - 1985, inginer
5. SPECIALIZĂRI A.S.E. Bucureşti: Cursuri de formare continuă în domeniul managementului University of Maryland – College of Agriculture & Natural Resources: Popuarea
ecosistemelor forestiere şi acvatice Iowa State University – College of Engineering: Ecosisteme poluate
6. ACTIVITATE ŞTIINłIFICĂ Lucrări publicate: 3 Lucrări prezentate la manifestări ştiinŃifice: 5
7. LIMBI STRĂINE CUNOSCUTE Engleza, franceza
64
CURRICULUM VITAE 1. PERSONAL DATA Surname and first name: DUMITRESCU DAN Birth date and place: 15 February 1955, Giurgiu, Giurgiu district Civil status: married, two children Office address: DirecŃia Silvică Giurgiu, str. 1 Decembrie1918, nr. 12, jud. Giurgiu Home address: Giurgiu, str. Şelari, nr. 13
2. SECONDARY ACHOOL 1971 – 1976, General High School Nr. 2 Giurgiu
3. UNIVERSITY STUDIES 1976 – 1981, University of Braşov, Faculty of Silviculture and Forest Engineering
4. PROFESSIONAL ACTIVITY 2004 – Present Director of Forest Direction Giurgiu 2001 – 2004 Director of Forest Direction Bucharest 1999 – 2001 Head of Forest District Giurgiu 1990 – 1999 Director of Forest Direction Giurgiu 1986 – 1990 Head of Forest District Giurgiu 1985 – 1986: Engineer of Forest District Giurgiu 1981 – 1985 Engineer of S.F.E. Giurgiu
5. SPECIALISATIONS Academy of Economic Studies - Bucharest – Long life learning courses in
management University of Maryland – College of Agriculture & Natural Resources: Pollution of
forest and aquatic ecosystems Iowa State University – College of Engineering: Polluted ecosystems
6. SCIENTIFIC ACTIVITY Published papers: 3 Papers presented to the scientific events: 5