ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA REVISTĂ COGNITIV-EDUCATIVĂ ŞI LITERAR- ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI ANUL 1. NR.4 NOIEMBRIE, 2013 George Pârlea- Ghicitoare ……..5 Geo Găletaru-Gospodinele.……..6 Nicolae Rotaru-Zece necuvântătoare pentru nota 10………………............6 Petre Crăciun.Nu-mi răpiţi copilăria………………………….…14 Alexandru Plăcintă-Pomul fermecat…………………………….16 Întâlnire de suflet cu George Stroia…………………………….…21 DIN CUPRINS:
Revista Castelul fermecat nr. 4/2013 - revistă de cultură şi creaţie literară pentru copii şi adolescenţi editată de reţeaua socială "Negru pe Alb"
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA
REVISTĂ COGNITIV- EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ
PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
NR.4
NOIEMBRIE ,
2013, ANUL I
CASTELUL FERMECAT
ROMÂNIA ŞI REPUBLICA MOLDOVA
REVISTĂ COGNITIV-EDUCATIVĂ ŞI LITERAR- ARTISTICĂ
PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
ANUL 1. NR.4 NOIEMBRIE, 2013
George Pârlea- Ghicitoare ……..5 Geo Găletaru-Gospodinele.……..6 Nicolae Rotaru-Zece necuvântătoare
pentru nota 10………………............6 Petre Crăciun.Nu-mi răpiţi
copilăria………………………….…14 Alexandru Plăcintă-Pomul
fermecat…………………………….16 Întâlnire de suflet cu George
Stroia…………………………….…21
DIN CUPRINS:
2
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
C. Nechita
Supărarea lui Grivei
Mi-a spus mie bunicuţa
Că Grivei şi pisicuţa
Nu se prea aveau de bine;
Dar o ştie orişicine.
Grivei era supărat,
Că era mereu legat,
Iar pisica hoinărea
Pe oriunde îşi dorea.
Ar fi vrut şi el, săracul,
Să alerge prin tot satul,
Nu să stea în legătoare
Cât este ziua de mare.
Ea se plimbă dând din coadă
Toată ziua prin ogradă
Şi nimeni nu o opreşte
La vânat când se porneşte.
El priveşte cu necaz
Când ea sare vreun pârleaz
Şi ar vrea măcar o dată
S-o prindă pe răsfăţată
Şi s-o vadă-n legătoare
Cum mai miaună la soare.
Geta Voinea
Micul dar E fragil dar pare tare,
dacă îl dai rostogol
îndată o ia la vale
și se sparge-așa ușor...
Dar, dacă îl pui în apă
fierbe și e tare bun
îi pui doar puțină sare
și-i gata micul dejun.
Face chiar și piruete
dacă îl învârti un pic
iar gustoasele omlete
le-adoră orice pitic.
Nu știi ce-i? O să îți spun.
Mergi degrabă la cuibar
negreșit că un ou bun
ți-a lăsat găina-n dar.
PERLE ALE ELEVILOR:
La romana :
„Moromete plecase în excursie
să vândă cerealele.”
„Datorită faptului că
Lăpuşneanu chinuia pe
boieri,tăindu-le nasul, urechile şi
mâinile, el le-a devenit antipatic
acestora.”
Alt elev a scris :
'Toma Alimoş era viteaz pentru
că cu o mână conducea calul, cu
o mâna îşi ţinea maţele şi cu o
mână se bătea cu Manea.”
„În cunoscuta baladă "Mioriţa",
sunt descrise câteva întâmplări
în care sunt implicaţi doi
criminali, o oaie turnătoare şi un
cioban ce şochează prin prostia
lui.”
La biologie : „Creierul este un organ oarecum
indispensabil capului.”
La istorie
„Romulus si REMUS au fost
doi copii clociţi de o
lupoaică…”
10
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
ELENA VORNICESCU
ACUARELELE COPILĂRIEI
Razele soarelui jucau hora pe pânza finisată cu nume de ,,Mama
pâine albă coace”.
Privesc atentă la lucrare şi un galben zglobiu îmi făcu din ochi
ştrengăreşte.
Mda... Acum şi acuarele am, şi pânză, atunci, însă...
Nu ştia nimeni că sunt pictor . Zile întregi desenam ,,cai verzi pe
pereţi”(vorba bunicului).
Avea mătuşa Irina un şopron al cărui perete dădea în ograda noastră.
Uite acela îmi era şevaletul. Desenam cu un tăciune de lemn ars,
muiat in motorină, căci era mai de calitate în ale desenatului . Când
terminam o lucrare , o chemam pe Maria, prietena mea, şi-i arătam.
Ca să mă laude, îi dădeam din timp bomboane. Era fată pricepută,
de fiecare dată rămânea încântată. Odată m-a întrebat:
-De ce nu desenezi pe pânză cu acuarele ?
Ştia ea ce ştia,căci deja era şcolăriţă.
Da...Bună idee. Pânză aveam, căci mama avea multe prosoape
ţesute, pe care le ţinea în lada bunicului. Mai rău cu acuarelele . De
unde să le iau???
M-a ajutat tot Maria ...cu un sfat .
De luni până vineri am adunat toţi nasturii de toate culorile, pe care
i-am găsit în gospodărie. Cei mai frumoşi erau nasturii galbeni de la
rochia de fată mare a bunicuţei. .
Urma să vină sâmbăta, când mama cocea . Maria mi-a spus că după
ce mama va da în cuptor şi va pune gurarul ,să-l iau şi să pun
cele două tăvăli lungi cu nasturi coloraţi. In cuptor ei se vor înmuia
şi voi avea acuarele din cele mai frumoase.
Zis şi făcut. O oră de aşteptare îmi păru un an. Şi pânza deja era
pregătită, şi pensula. Dar ce mai pensulă...O frumuseţe. Ce-i drept,
de miercuri până sâmbătă tot umbla gânsacul nostru cu aripa lăsată
in jos de durere, în schimb...pensulă de toată frumuseţea .
In sfârşit a trecut ora . Mă apropii fericită de cuptor şi...
O, Doamne, nici urmă de culori !Totul era negru : şi hornul
cuptorului, şi tavanul pe care mama îl văruise cu o zi înainte, ca să
miroase a proaspăt, şi chiar ...pâinea.
Am stat multă vreme sub peretele şopronului cu gândul la ,,Mama
pâine neagră coace”, până a venit bunicul şi mi-a zis:
-Lasă, nepoţico, că -ţi dau eu nişte bani să-ţi cumperi culori de apă.
De-ar şti sărmanul că avea să rămână fără prosoape ...
În seara ceea era trist în ograda noastră. Numai eu mă bucuram în
suflet că voi avea acuarele adevărate şi ..porcii că vor mânca o săptămână pâine coaptă la cuptor…
COLOREAZĂ!
11
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
MIHAELA GUDANA
Bogăţia toamnei Fructele s-au întâlnit
Şi de toate au vorbit:
S-au certat, s-au împăcat,
Ce vă spun, chiar s-a-ntâmplat!
Mărul strigă supărat
"Eu sunt fructul adorat,
De copii şi de adulţi
Ştiu că mă preferă mulţi!"
Strugurele-n boabe strânge
Zeamă multă, negru sânge
Mustul dulce -aromat
De copii e consumat.
De gutui dulci-amărui
Pofta nu ţi-o pui în cui
Gemul dulce pentru iarnă
Iar cămării îi dă iamă.
Perele culese verzi
Ai putea să nu le crezi
Ele galbene se coc
Iarna când suflăm în foc.
Fructele se adunară,
Vor să intre în cămară!
În zacuscă stau legume
De nu le mai ştii pe nume.
SILVIA GAVRILOV
Anotimpurile
,,Fără ploaie, nu se poate
Decretă cu -nverşunare
Toamna foarte supărată,
E normală această stare,,
,,Nu mă placeţi, foarte bine,
Nu îmi pasă chiar deloc
Ştiţi cu toţi,am roade pline
Am adus mereu noroc,,
Iarna iute se încruntă
Scuturându-şi straiul greu
,,Fără mine, nu se poate
Cu Crăciunul, vin doar eu,, !
Mai gingaşă,primăvara
Cu zambile în cunună;
,,Mă aşteaptă toată lumea
Eu aduc o veste bună…”
Vara poartă soare-n plete
Şi zâmbeşte cu-nţeles;
,,Sunteţi toate mândre fete,
Însă, eu sunt fără preţ ,,!
Uite ce pot
face nişte
mâini dibace
din bogăţiile
toamnei
m
12
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
OMBONICA
IOANA ZADIC
Haideți la joacă
Alergăm vioi prin ploaie
Și sărim prin bălţi, desculți,
De ne văd bătrânii casei
Spun că suntem cam prostuți.
Au uitat copilăria?
Au șters-o total din minte?
Voi acum sunteți de-o șchioapă.
Dragi copii, luați aminte!
Nu uitați! Se-ntoarce placa
Și veți crește măricei...
Ce frumoasă este joaca
Dintre doi, trei prichindei!
Soare ieși de după nor
Și cu raza- ţi aurie
Ne alintă printre flori
Și ne dă fluturi o mie.
Toamnă dă-ne fructe coapte
Ca să le mâncăm cu spor,
Iarnă dă omăt cu carul,
De ghețuș ne este dor.
E copilăria salba
Ce-o purtăm la gât o viață...
Haideți dragi copii la joacă!
Nu vă intre alții-n față!
HAIDETI LA JOACĂ!!!!!!!
BOMBONICA CURELCIUC
Visul unui creion Am auzit dintr-un sertar
Scâncetul unui creion,
L-am scos iute din penar,
Întrebând pe-un tandru ton:
„-Ce-ai păţit, drag creionaş,
De plângi cu lacrimi amare?
Vom desena mintenaş
O casă nouă şi mare...
Te-ai temut că te-am lăsat
Singur în întunecime
Şi-n seamă nu te-am băgat?
Haide, spune-mi, ce-i cu tine?”
„-Sunt timid şi mititel,
Iar vârful mi s-a tocit,
Stau de mult timp singurel,
Nimeni nu m-a folosit.
Vreau să-mi împlinesc un vis:
Lumea să mă preţuiască,
Amintindu-şi al meu scris,
Uneori să îmi şoptească:
-Creion, eşti simplu şi decent,
Cu tine scrisu-am învăţat,
Azi sunt profesor eminent,
Iar tu – amicul neuitat!”
VĂ
IUBIM,
CREIOANELOR !!!-
Uite ce
mai pot
face nişte
mâini
dibace din
creioane :
13
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
SINA TELEOR
GRIVEI- dedicată
nepotului meu
FEDERICO BARTOLI (6
ani)
Azi, să vezi ce întâmplare,
A venit pe strada mare,
Un hoț hopa și fuguța,
Să ne fure pisicuța!
Dar nu știe că Grivei,
Un erou între căței,
I-a luat urma și măi frate
L-a prins cu pisica-n brațe!
Stai să vezi, măi cuțu mic,
Am vrut să mă joc un pic!
Dar pisica s-a speriat,
Rău pe față l-a zgâriat!
Iar Grivei, cățel viteaz,
I-a strigat de la obraz:
” Ce-ai pățit, să iei aminte,
Și de azi să te-nveți minte! ”
MARIA NICULESCU
Ochiosul
Stau de vorbă-n poieniţă
Iepuraşii cei mai mici;
Au plecat la grădiniţă,
Sunt la grupa de pitici.
Văr primar cu-a’unui-, mamă
Sărăcuţă şi umilă
Ce nu avea soţ, bag seamă.
Cel fără tătic, Ochiosul,
Avea ochişori ca focul,
N-avea, dragostei, folosul,
Prea îl ocolea norocul.
Cei mai mulţi, din grupa mare,
Îşi râdeau, ades, de dânsul
Îi puneau câte-o-ntrebare
De-l pornea, pe bietul, plânsul.
Ce e el de vină, oare,
Că pe tatăl lui, în vară,
L-a ucis, la vânătoare
Cel cu inima murdară?
Unchiul, cu înţelepciune,
Se va duce să vorbească,
Iepuraşilor spre-a spune
Limba dulce, iepurească.
Voi, copii, luaţi aminte,
Căutaţi îngăduinţă
Pentru oricare fiinţă,
Ascultaţi de-nvăţăminte
De la cei ce vă vor bine,
Inima de e curată,
Fie bună totdeodată-
Alte inimi să aline.
Ghici
care sunt cele mai scumpe
comori pentru bunici?
Corect - NEPOŢII
Comoara
bunicuţei
SINA
Comoara
bunicuţei Maria
14
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
PETRE CRĂCIUN
Nu îmi răpiți copilăria!
-Poveștile sunt în pericol
Se plânge un copil de-o șchioapă
Iar Făt Frumos și Cosânzeana
Într-o tabletă n-or să-ncapă.
-Dar cine vrea pe Făt Frumos
Din manual să-l dea afară?
-Niște adulți care-au uitat
Că eu sunt, încă, la primară.
Ei nu mai știu, de bună seamă,
Că-mi place să ascult povești
Și inventează personaje
Cu nume americănești.
De-aceea bietul Făt Frumos
În manual nu mai rămâne.
Păstrați-l voi pe Spiderman,
Căci vreau poveștile cu zâne
Eu sunt speriat de lumea voastră
Făcută numai pentru voi
Vă rog să vă luați tableta,
Și dați-mi cartea înapoi.
Mi-e dor de slova tipărită
Mi-e dor de basmele frumoase
De împărați și de prințese
De personaje curajoase.
Mi-e dor de straiele din veacuri
Privește ce frumoasă-i ea!
Nu vreau să mă robotizați
Nu îmi răpiți copilăria! CRACIUN
AURELIA OANCĂ
ACOLO UNDE Acolo unde creşte grâul,
În lanuri blonde, unduind,
Acolo unde curge râul,
E ţara mea, e al meu gând.
Acolo unde floarea creşte,
Pe creasta-nalt-a munţilor,
Şi bradul veşnic înverzeşte,
Şi curge apa de izvor,
Acolo unde pruncu-mi creşte,
Şi om devine-ncetişor,
Acolo sufletu-mi doreşte,
Să-şi potolească al său dor.
E locul unde vin acasă,
Când sunt plecat în depărtăre,
Şi doruri grele mă apasă,
E ţara mea, e alinare.
Acolo unde Eminescu,
Îşi cântă versul plin de dor,
Şi unde-şi cântă Porumbescu,
Balada dragă tuturor,
Acolo unde Grigorescu
Pictat-a mândru car cu boi,
Şi unde marele Enescu
Cântat-a şi el pentru noi,
E ţara mea cu râuri multe
Şi falnici munţi apărători.
E ţara pentru care-n lupte,
Murit-au sute de feciori.
E ţara mea, iubită ţară,
E patria ce m-a crescut,
E locul unde mă-ntorc iară
E locul cel de la-nceput.
Acolo unde mi-s străbunii,
Voi reveni mereu, mereu,
Acolo unde mi-s străbunii,
Acolo vreau să fiu şi eu.
Ghici
ghicitoarea
mea:
Cum îl
cheamă pe
magicianul
care adună
copiii în jurul
său?
Aveţi dreptate , magicieni ai
sufletelor copilăreşti sunt
mulţi. Unii din ei au si venit
la CASRELUL FERMECAT
ca să vă bucure cu creaţiile
lor .
Fifi a vrut să vă vorbească
despre PETRE CRĂCIUN
Prieteni!
Magicianul
PETRE CRĂCIUN
vă dă întâlnire
într-un loc
minunat ce se
numeşte
LITERATURĂ
COPII
Adresa întâlnirilor
minunate este :
http://www.literaturacopii.ro
15
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
ELENA SPIRIDON
Copile, nu ţi-am dat
o ţară Copile, eu ţi-am dat de toate pâine , cuţit şi demnitate, dar ţi-am dat nume de ocară şi -am uitat să-ţi dau o ţară. O ţară –n care fiecare să fie om şi nu licoare. Pe lângă munţi, dealuri şi ape să aibă vis şi libertate, să poată vulturii să zboare pe drum deschis peste hotare, să nu mai lase-n urma lor puii plângând , murind de dor. Şi-n lume poate nu mai fie români plecaţi într-o sclavie şi mistuiţi de-un aprig dor să fie robi şi-n ţara lor. Copile, vei putea ierta ce am făcut din ţara ta? Am îndurat poate prea mult, şi am făcut din asta-un cult. Nu vreau să îţi aduci aminte de-aceste vremuri fără minte. Iubeşte-ţi marele trecut şi-acesta să îţi fie scut!
ELENA MIRCA
Ultima melodie
Astăzi rup lanțul temniței de jale
plec fruntea pe altar suspinând
e doar cântarea tot ce mă doare
cu dor o închin lăcrimând…
lnima întinsă pe strunele reci
freamăt suspin din umbrele seci
să ridic struna încă odată
să înțelege-ți melodia cântată
Treptele suferinței ridicate în stele
lacrima prinsă sub genele grele
ascultă cerule ființa ce moare sub umbra de lume neiertătoare
nu foamea și chinul sapă adânc
nu frigul zdrobește degetele când
plâng!
o lume pierdută de dragostea mare
rece, haină,nepăsătoare..
fără iubire, credință, salvare
astăzi eu cânt, cu sufletul meu
sub cer de pribeag
o ultima notă și mă topesc eu.
16
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
POMUL FERMECAT
A fost aşa, ori nu, dar lumea vorbeşte. Vorbele ei, ale lumii, mergând
de la om la om, din gură în gură, au ajuns şi la urechile mele.
Ascultaţi-le şi voi! Cică la marginea unui sat creştea un pom mare şi rotat. El se
deosebea de restul pomilor: fiecare creangă a lui rodea un anumit fel
de fructe. Când sosea primăvara şi afară se încălzea, pomul-minune
înflorea. Erau atâtea flori, încât harnicele albinuţe reuşeau cu greu să
strângă nectarul din ele... Vremea înfloririi pomului era scurtă –
câteva săptămâni. Iar perioada fructelor coapte era destul de mare: de
la sfârşitul primăverii până toamna târziu. În tot acest răstimp, numai
oamenii buni puteau să mănânce şi să culeagă fructe câte doreau. Iar
dacă de pom se apropia vreun om rău, fructele dispăreau – deveneau
invizibile. Mulţi dintre cei care auzeau de pomul-minune nu-şi
credeau urechilor, până nu-l vedeau cu ochii.
De pomul fermecat a aflat şi un negustor de prin părţile locului.
La înfăţişare, negustorul era om ca toţi oamenii, dar se deosebea
printr-un suflet rău. Iar de hapsân şi zgârcit nu-l întrecea nimeni,
întocmai cum spune o vorbă din popor: cu brânza în şip şi cu
mămăliga de-mprejur.
Într-o zi, întorcându-se de la târg cu căruţa şi trecând pe lângă
pom, hotărî să se oprească şi să înfulece din rodul acestuia, cât îi va
încăpea în stomacul său, mare cât un sac şi veşnic nesătul. „Tocmai
acum voi mânca pe săturate din toate fructele din lume! Iar din
poamele mai dulci şi aromate voi lua un coş de căruţă plin şi acasă”,
s-a gândit negustorul.
Fiind încă departe de pom, chiti nişte piersici cât pumnul şi
rumene ca obrajii de fată mare. Îi lăsa gura apă la gândul că aceste
fructe minunate, ca din paradis, degrabă le va culege cu mâna lui.
Dar când s-a apropiat... ia-le de unde nu-s...
Negustorul nu era învăţat să i se refuze ceva. De aceea s-a înfuriat
atât de tare, încât buzele i s-au înălbit, ochii i s-au înroşit şi au ieşit
din orbite, iar mâinile şi bărbia îi tremurau. E cunoscut faptul că pe
mulţi îi îngroapă mânia. Unicul gând care i-a venit prin minte
negustorului, era să distrugă pomul. A alergat într-un suflet la căruţă,
şi-a luat toporul şi, tot atât de repede, s-a întors. A început să taie
pomul cu o cruzime de nedescris. Dar nu reuşi negustorul să lovească
a doua oară cu toporul, că din tulpină îi sări o aşchie drept în frunte.
Lovitura îl făcu să se oprească o clipă. În acel moment, de undeva de
sus, desluşi o voce foarte clară:
– Ce faci, omule? De ce ridici toporul asupra unui pom care dă rod
pentru atâta lume?
-Asta ce-o mai fi însemnând oare? s-a întrebat mirat răufăcătorul.
Negustorul nu-şi termină bine gândul, când auzi glasurile
oamenilor care alergau din răsputeri să salveze pomul. Ştiau că
pomul este în pericol de la doi copii din sat. După ce mâncaseră
fructe pe săturate, ei se jucau prin apropiere şi, înţelegând ce intenţii
are omul acesta înrăit pe toată lumea, au chemat sătenii printr-un
fluierat puternic
Alexandru Plăcintă,
Or. Chişinău
Alexandru Plăcintă a abordat
mai multe genuri şi specii literare:
eseul, schiţa literară, povestirea,
basmul, poezia, dramaturgia. Este
autor al mai multor publicaţii în
limba română şi rusă, precum şi
autorul cărţilor „Dragostea şi
bunătatea schimbă lumea” (2006),
„Răsunet neîntrerupt" (în
colaborare cu L. Beresneva, 2009),
„Soarele ne e prieten” (2009),
„Ghicitori” (2010), „Poezii pentru
copii” (2010), „Tot frumosul este-n
noi” (ghicitori, 2010), „În braţele
universului” (poveşti pentru copii
şi maturi, 2010), „Rădăcina vieţii”
(dramaturgie, 2011), „Pe aripi de
vânt” (poezii pentru copii, 2011),
"O taină, o şoaptă, un vis..." (poezii
pentru copii, 2011), „Colorează,
ghiceşte, citeşte” (culegere pentru
copiii de vârstă preşcolară, 2012),
„Povestea Focului...” (2012),
„Poveşti”
(2013).
Alexandru Plăcintă este şi
pictor cu un stil individual bine
conturat. Paleta desenelor şi
picturilor sale cuprinde o tematică
variată şi o gamă bogată de
culori. Multe dintre cărţi şi le-a
ilustrat el însuşi.
n
17
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
Negustorul, de frică, a lăsat toporul, s-a urcat în căruţă şi, cât ai
clipi din ochi, a dispărut... Însă gândul negru pe care şi-l pusese i-a
rămas în cap...
Sătenii, ajunşi lângă pom, şi-au tras niţel sufletul, apoi au început
să pună la cale ce şi cum să facă mai departe. „Că omul rău şi
invidios, dacă nu azi, apoi mâine, ori poimâine, tot îi va da foc sau îl
va tăia, dacă va prinde momentul...” se gândeau ei.
– Ar fi bine să punem capcane pentru acei ce vor veni cu gânduri
negre asupra pomului nostru, a propus cineva din mulţime.
– Capcane e prea dur, în ele pot cădea şi dintr-acei nevinovaţi, i-a
reproşat cineva. Aici vin oameni diferiţi, vin şi copii...
- Are dreptate, nu putem pune capcane! au căzut de acord ceilalţi.
- Eu am altă idee, şi-a dat cu părerea cel mai înalt şi mai zdravăn
om dintre săteni. Pomul e al nostru, al tuturor! Propun ca fiecare
familie din sat, pe rând, să-l vegheze timp de o zi şi o noapte.
Multă vreme au discutat oamenii… şi multe propuneri au fost...
Auzind acestea, pomul a zis:
– Dragii mei, vă mulţumesc pentru atitudinea binevoitoare pe care
o aveţi faţă de mine! M-am convins încă o dată că sunteţi oameni cu
suflete mari. Dar fiţi pe pace, nu vă faceţi griji. Natura m-a creat
pentru voi, copiii şi nepoţii voştri! E lucru ştiut: Natura este mai
puternică decât omul. De aceea, mă va ocroti şi în continuare de orice
năpastă.
Dând ascultare vorbelor pomului, oamenii s-au întors liniştiţi pe la
casele lor.
Treceau zilele... Treceau săptămânile... Pomul îi bucura în
continuare pe oamenii buni cu fructele sale aromate şi dulci ca mierea.
Numai negustorul hain n-avea linişte... Ticluia în mintea lui planuri
după planuri cum să se răfuiască cu pomul. Şi iată ce hotărâse:
– Am să merg la pom pe la miezul nopţii. Vorba veche: noaptea nu
are ochi. Şi în câteva clipe mă lămuresc cu pomul acesta admirat şi
lăudat.
Aşa a şi făcut. A înhămat caii la căruţă. Şi-a luat un felinar şi alt
topor, pe care îl pregătise din timp, ascuţindu-l cu atâta minuţiozitate,
încât putea să taie cu el şi hârtia, din zbor. A deschis poarta şi a strigat
la cai:
- Di, voinicii mei, la pomul fermecat! Îl tai în bucăţele, iar cu lemnele
lui îmi voi încălzi casa la iarnă.
Aceştia, fiind graşi ca lutul şi puternici ca zmeii, au rupt-o din loc,
de se cutremura pământul pe unde alergau. Ajungând lângă pom,
negustorul a tras de hăţuri şi le-a zis:
– Tru-u-u, căluţilor, am ajuns! Să mă aşteptaţi aici, mă întorc repede.
A sărit iute din căruţă, a deshămat caii, le-a dat să mănânce, şi-a luat
cele pregătite din timp şi, cu paşi grăbiţi, s-a apropiat de pom. A pus
mâna sa grea pe tulpina netedă şi lucitoare a pomului-minune şi, fără
pic de milă, i s-a adresat:
– Iată că ţi-a venit ceasul. Eşti pregătit?
Dar şi de data aceasta negustorul auzi de undeva de sus o voce clară şi
calmă:
– Nu face bine acel care vine la mine cu gânduri rele. Poate avea
doar necazuri. Şi, după cum se ştie, necazul e o boală greu de lecuit.
Imagini din povestea
,,Pomul fermecat”:
18
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
Însă dacă tu ai venit la mine a doua oară cu toporul, mă faci să-ţi
amintesc o vorbă înţeleaptă care spune că orbului degeaba îi spui
că s-a făcut ziuă afară.
– Tu cine eşti? Arată-te, să te văd la faţă, a zis speriat negustorul,
căutând cu lumina palidă şi tremurândă a felinarului în toate
direcţiile.
– Eu sunt, a răspuns pomul destul de liniştit.
– Cine eu? a intrebat negustorul cuprins de teamă.
– Pomul din faţa ta...
– Nu-mi vine să cred… Şi chiar ştii să vorbeşti! s-a mirat
negustorul, luându-se în mâini.
– După cum vezi, eu sunt… Şi, după cum auzi, ştiu şi să vrobesc,
a răspuns pomul.
– Atunci, răspunde, pomule, de unde ai atâta îndrăzneală să
deschizi gura şi să-mi dai sfaturi? Îţi dai seama cine-s eu şi cine
eşti tu? Eu sunt om. Auzi? Om sunt. Iar tu? Tu cine eşti?
– Înţeleg şi văd că ai înfăţişare de om. Dar, totodată, ştiu că
sufletul ţi-e gol, a răspuns pomul cu voce calmă.
-Îmi vine să râd. Îmi eşti cu mult inferior – ai doar nişte crengi cu
câteva frunze. Iar tulpina… se ţine pe o rădăcină ascunsă în beznă.
Cum de îndrăzneşti să-ţi dai cu părerea despre mine, omul, dacă
am sau nu dreptate...?
– Dreptatea n-o fac eu, ci Natura. Ea este mama noastră – a
tuturor. Iar modul tău de viaţă, pe care nu ţi l-a impus nimeni, ţi l-
ai ales singur – să trăieşti minţind, păcălind, furând, înjurând – nu
este lăudabil. De ce atunci vrei să guşti fructe dintr-un pom
deosebit? Meriţi oare?! l-a dojenit pomul.
– Tacă-ţi gura! Nu mai vreau să discut cu tine. Chiar acum te
dobor la pământ! Voi face focul în sobă cu lemne din crengile şi
tulpina ta! Nici cenuşă nu se va alege din tine! Ai înţeles? şi-a ieşit
din fire negustorul.
– Ştiu de ce eşti în stare. Ai mai făcut şi alte rele, pentru care n-ai
fost pedepsit până acum… Dacă mi te consideri superior şi crezi
că-i bine ceea ce vrei să faci – încearcă. Dar să nu uiţi nicicând:
cine seamănă vânt – culege furtună, şi-a continuat vorba pomul.
Negustorul nu înţelegea că Natura doar până la o vreme e
îngăduitoare cu răufăcătorii. El privi încă o dată la toporul său
ascuţit ca briceagul, apoi se repezi cu ferocitate să lovească în
copac. Dar n-a fost să fie! Lemnul acestuia s-a arătat a fi mai tare
şi mai rezistent decât credea negustorul. Din prima lovitură,
toporul a sărit din coadă şi, rotindu-se, a zburat pe deasupra cailor.
Caii, speriaţi, au rupt-o din loc ca arşi. Din această clipă s-au
început neplăcerile negustorului. Acum rămase în miez de noapte
departe de casă, fără topor şi fără cai. Avea lângă el doar căruţa.
Privi îndelung la hăţuri, apoi la cele patru roţi, care trebuiau puse
în mişcare, şi se gândi: „E bine că necazul s-a întâmplat noaptea!
Mă înham repede la căruţă şi, până dimineaţă, hai-hai, ajung
acasă.” Zis şi făcut. Când fu gata înhămat, îşi spuse:
– Di, neghiobule, spre casă!
Înfuriat şi plin de necaz de cele auzite şi întâmplate, a urnit cu
îngenunchere, cap plecat, abdicare-şi câtă negură se mai ascunde
în furtunile sau în fundul unui veac, cel mai adesea abominabil. Lupta pentru limba română ca temelie de voievozi, Dunăre, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi este raţiunea de a învinge sau de a se
34
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
învinge pe sine a oricărui scriitor. Diversificată, această bătălie se poartă pe baricade multiple. Una dintre ele este şcoala. Ce se petrece cu limba română în şcolile generale,, licee, facultăţi? Ea beneficiază până la abuz (să nu zicem saţietate) de declaraţii de dragoste, flori de „nu mă uita”, bezele şi coate-n burtă, coaste, şale, şira spinării. Să ne-nţelegem din capul locului: ca fost normalist, fost profesor suplinitor, ca scriitor în viaţă, eu mă simt dator să nu ocolesc unele mari probleme care tulbură învăţământul nostru. Păstrându-mă între liniile bunei-cuviinţe şi al respectului datorat foştilor mei învăţători şi profesori (de la ei ştiu să pun virgulele acolo unde trebuie), zic că şcoala de azi, prin cei mai buni reprezentanţi ai ei îşi asumă pe deplin conştientă, crezul de a-şi ridica elevii pe treapta înţelegerii ştiinţifice (sau mai bine zis tehniciste) a lumii, dar mult prea puţin şi pe cea a umanismului cultural-această expresie dezvoltându-se lumii nu ca pe un afront, ci ca o pătrundere în spiritul larg, cel ce afirmă şi primeşte tăgadă, cel care caută sufletul, inima şi morala şi crede, crede până-n ultima fibră că şi poezia şi botanica, de exemplu, pot ajuta elevul în afirmarea plenară a personalităţii sale.
Vocabularul elevilor este mult mai gol decât al celor din generaţia
mea-cea din perioada războiului şi imediat următoare. Sfruntată
declaraţie, nu-i aşa? Când mass-media operează azi cu una mie una
sută unşpe mijloace faţă de tabla, creta, biblioteca micuţă,
cinematograful primitiv şi teatrul particular din timpurile
repudiate! Şi totuşi, cumplit de adevărată! Limba română a fost
îngenuncheată de câteva ori pe o perioadă de aproape patru decenii
şi de fiecare dată a înviat sau reînviat în formulări adesea
închistate, prestabilite sau cu aspect de înnoire comandată. În
zonele ei de durabilitate (scrisul, în special) şi de rezistenţă
populară, ea a rămas tot timpul în preajma „Vârfului cu
Dor”. Limba e un fenomen de împotrivire la prostie, la împilare, la
detenţie, ştrangulare sau hăituire; dar e, spre slava şi nemurirea ei,
complice cu trecutul, cu marii ei slujitori şi mai cu seamă cu
viitorul. Timpul ne aparţine fiecăruia în parte într-o proporţie
infimă, ce se dilată imens în vatra vorbirii de acolo luăm puterea de
dăinuire şi, luând, trebuie să aruncăm în vatră sau în şuvoiul de aur
lichid un nou butuc, un vrej de iederă sau măcar o crenguţă.
Familia este instituţia, accepţia, răsfăţul şi durerea unei limbi.
Şcoala este sau trebuie să se instituie în coordonatorul structural al
acestei limbi. Familia poate şi lucrează adesea cu superlative;
şcoala e datoare să cenzureze lauda şi să adopte măsura menită să
instaureze echilibrul. Dar şcoala ajută prea puţin la creşterea limbii
române! Instituţiile tehnice de învăţământ superior nu cunosc la
noi, de foarte mulţi ani, obligativitate examenelor la limba şi
literatura română. Poluarea, sărăcirea sau înjosirea limbajului
elevilor are, ce-i drept, ca plecare o serie de factori externi şcolii.
Enumerăm: stereotipia de limbaj din şedinţe, limbajul uscat de care
uzează presa cotidiană (în bună măsura şi cea literară), vocabularul
foarte redus sau de-a dreptul jignitor de îngust al unor cadre
didactice predând alte discipline (problemă valabilă şi-n
învăţământul mediu şi-n cel superior), limbajul emisiunilor
televizate, traducerea (de multe ori infectă) a filmelor, presa
35
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
sportivă (plină până-n creştetul capului de sughiţuri şi inadvertenţe)
şi nu în cele din urmă de propaganda vizuală stradală.
Şcoala noastră, orientată aproape numai spre domenii abordând
interese tehnice, siluieşte de multe ori limba română şi, când îi vine
la îndemână, nu stă la îndoială s-o sleiască de marile-i bogăţii-moarte
care se petrece lent, în timp circular şi redutabil, căci se repetă zilnic
şi, vai!, ce moarte zilnică nu duce la o moarte eternă!?
Limba noastră-i o comoară. În noaptea de sânzâiene ard flăcări pe
comori. Nu ştiu cât aur ni se prefiră printre degete într-un an sau într-
o viaţă de om. Dar intuiesc şi aş fi în stare să vă fac socoteala cât aur
din istoria neamului românesc vom pierde în viitor dacă vom
continua să răstignim limba română pe scânduri adormite în nămolul
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
37
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
m
38
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
39
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
nn
40
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
m
m
41
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
nn
42
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
SALONUL
OMAGIAŢILOR
,,CEAHLĂUL
LITERATURII
ROMÂNE”
(Geo Bogza)
,,POET AL OMULUI
TELURIC”
(George Călinescu)
Mihail Sadoveanu: Pseudonim: M.S. Cobuz, C. Prisăcaru, C. Săteanu, Ilie Puşcaşu Ocupaţia: scriitor, academician, politician Genuri literare: nuvele, romane, teatru Data naşterii: 05 noiembrie 1880 Zodia: Scorpion Locul naşterii: Paşcani, judeţul Iaşi , Romania Părinţii: Alexandru si Profira Sadoveanu Naţionalitate: Româna Religie: Ortodoxa Stare civila: căsătorit Soţia: Valeria Sadoveanu Copii: 11- Despina-Lia, Dimitrie-Miţi, Profira, Teodora-Didica, Bogdan-Mihail, gemenii Bogdan si Ecaterina -Tincuţa, Mircea, Livia-Lucia, Ligia-Marioara, Mihu Data si locul decesului: 19 octombrie1961, Bucureşti
Liviu Rebreanu: Ocupaţia: scriitor, academician
Data naşterii: 27 noiembrie 1885
Zodia: Săgetător
Locul naşterii: Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud, Austro-Ungaria,
acum in România
Părinţi: Vasile şi Ludovica Rebreanu
Fraţi: 13
Naţionalitate: Româna
Religie: Ortodoxa
Soţia: Fanny Rebreanu
Copii: 1 fiică- Puia-Florica Rebreanu
Studii: Academia militară Ludoviceum din Budapesta
Data si locul decesului: 01.09.1944, Valea Mare, judeţul Argeş
43
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
SALONUL
SCRIITORILOR
CLASICI
ION CREANGĂ
Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837 în Humuleşti, judeţul
Neamţ, într-o familie numeroasă cu 8 copii. În 1847 începe
studiile, sub îndrumarea dascălului din sat, ca mai apoi, încredinţat
bunicului matern să ajungă pentru scurt timp la şcoala din Broşteni.
În 1853, sub numele Ştefănescu Ion, se înscrie la Școala
Domnească din Târgu Neamț unde îl are ca profesor pe Isaia
Teodorescu (Popa Duhul). În 1854 urmează Şcoala de Catiheţi din
Fălticeni, sub numele de Ion Creangă, nume pe care îl va păstra
toată viaţa. După desfiinţarea acesteia, un an mai târziu, îl regăsim
la Seminarul Central de la Socola unde din cauza dificultăţilor
familiale urmează numai cursul inferior.
Revine în Humuleştiul natal iar în 1859 se căsătoreşte cu Ileana,
fiica preotului I. Grigoriu. Profesează ca dascăl şi în decembrie
1859 este hirotonit diacon. Un an mai târziu se naște fiul său
Constantin.
Din ianuarie 1864 frecventează Şcoala Preparandală, prima şcoală
de învăţători din Moldova, unde îl are ca profesor pe Titu
Maiorescu, acesta numindu-l învățător la Școala primară nr. 1 din
Iași. Timp de 12 ani este diacon si institutor ca mai apoi, datorită
unor evenimente considerate a fi incompatibile cu statutul de
diacon, să fie exclus din rândurile clerului, sancţiune urmată şi de
destituirea din învăţământ. Datorită revenirii lui Titu Maiorescu la
minister îşi redobândeşte postul de la catedră.
În 1875 îl cunoaște pe Mihai Eminescu, revizor școlar, la îndemnul
căruia va scrie ulterior cele mai importante opere ale sale. Soacra
cu trei nurori e publicată în Convorbiri literare, urmând apoi
Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani , Dănilă Prepeleac,
Povestea porcului, Moş Nechifor Coţcarul , Povestea lui Stan
Păţitul , Povestea lui Harap Alb, Fata babei şi fata moşneagului,
Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş. Printre alte poveşti şi
povestiri mai amintim Povestea lui Ionică cel prost, Acul şi
barosul, Cinci pâini, Inul şi cămeşa, Păcală, sau Ursul păcălit de
vulpe.
Publică opera lui fundamentală Amintiri din copilărie iar în Album
macedo - român apare Moş Ion Roată, în timp ce în Almanahul
Societăţii Academice Social - Literare "România Jună" din Viena,
Ion Roată şi Vodă Cuza.
Scriitorul moare la 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul
Țicău, înmormântat fiind în cimitirul Eternitatea din Iași.
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
Inul şi camaşa Inul: - Ştii tu, cămaşă dragă, ce erai odată?
- Ce sa fiu? Eram ceea ce mă vezi: cămaşă albă, cu care se
îmbracă oamenii.
- Nu-i aşa! Ai fost o sămânţă, apoi o buruiana, clătinată de vânt,
ca toate buruienile: aşa naltă, subţirea, tocmai de potriva mea;
erai in cu floricica albastră, fata mea. Când ai fost crescut si copt,
cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pământ, te-au legat
în fuioare, te-au pus copăcel, si te-au lăsat la soare, ca sa te usuci.
După aceea te-au culcat pe ţol si te-au bătut cu beţe, ca
să-ţi scoată sămânţa; apoi, bătut şi stâlcit cum erai, te-au dus la
baltă şi te-au pus în topitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te
topeşti, adică sa-ţi putrezească hlujul. După asta, te-au scos şi te-
au pus iarăşi la soare, ca să te usuci, rezemându-te de gardul pe
care eşti întinsă acum. Fiind uscat, te-au meliţat, si hlujul tău s-a
prefăcut în puzderie, iară cojita ta în fuior. Femeile apoi te-au
răgilat, te-au periat si te-au făcut fuior frumos şi moale ca
mătasa; din fuior te-au făcut caier, te-au pus în furcă şi au
început a toarce, prefăcându-te în tort sau aţa. Tortul l-au depanat
pe răşchitor, spre a-l face căleap; călepele s-au fiert cu leşie, sa se
înălbească apoi le-au pus pe vârtelniţă, de pe care au început a le
depăna pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi,
apoi te-au luat şi te-au învelit pe sulul de dinapoi, punând vergele
printre paturi, ca sa nu se hrenţuiasca urzeala; si fuscei printre
rost, ca sa nu se încâlcească natra. După asta te-au nevidit,
trecându-te prin iţe si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al
zăvorului si al lopăţelei, te-au întins in stative, legându-te de
sulul de dinainte, de unde se începe "gura pânzei". Călepele
lăsate pentru bătătura le-au depanat pe ţevi cu sucala, apoi,
punând ţevile în suveica, au început a ţese, adică a trece bătătura
printre urzeala cu ajutorul tălpigilor, al scripilor şi al iţelor. Ca sa
se îndesească firele, bătătura se bate cu vatalele, între care e
aşezată spata. Şi iaca aşa te-au prefăcut în pânză. Când era cald
afara şi frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-au ghilit; apoi te-
au fiert cu leşie si iar te-au ghilit, până te-ai înălbit. Când erai
albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut vălătuc, te-au croit şi au
făcut din tine ceea ce eşti acum.
- Mică buruiană, nu ştiu de unde-ai mai scos atâtea despre mine.
- Ei, draga, dar poate nu ştii ca oamenii mai fac pânza şi din sora
noastră cânepa, şi din fratele nostru bumbac, ba si din
înghimpătoarea urzică mai fac un fel de pânza. Dar în fabrici se
ţes fel - de-fel de pânzeturi, mult mai uşor şi iî timp mult mai
scurt.
- Bre! multe mai auzi! - Mai aşteaptă, că n-am sfârşit încă. Din
cămaşă sau rufă, peste câtva timp ai sa te faci tearfa, din care se
face scama pentru bolnavii din spitale si pentru soldaţi răniţi în
bătălie. Apoi te caută, ca iarba de leac, sa facă la fabrica din tine
hârtie.
- Mare minune mi-ai spus, draga buruiana, zise cămaşa. De-a fi
aşa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci alt ceva au fost
odată, alt ceva sunt acum si alt ceva au sa fie.
45
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
- Tocmai aşa, soro! Gardul, pe care eşti tu întinsă acum, a fost altădată pădure. Ce are sa fie de acum înainte? Mătasă, frunza de dud întrată in pântecele unor gândaci. Vărul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile şi odgoanele? ş.a. Femeile leneşe de la ţară au cântecul acesta: Pusei pânza, când dă frunza, Ş-o gătii la Sân-Vasili Şi-mi păru că mă grăbii Şi de lungă-i ca o pungă Şi de lată toată-i spartă! Pe sulul de dinapoi O sută de lătunoi, Pe sulul de dinainte Cioprea le mai ţine minte. Printre iţe şi-ntre spată Paşte-o iapă deşelată; Printre iţe şi fuscei Paşte-o scroafă cu purcei.
“O carte bine scrisă este asemeni unui covor
fermecat care te poartă într-o lume în care
nu ai putea avea acces în alt fel.”
Caroline Gordon
,,Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi mai
credincioşi prieteni ; ele sunt cei mai
înţelepţi sfătuitori şi cei mai răbdători
profesori.”
Charles W.
“Ca Cărţile iţi deschid mintea , iţi lărgesc
gândirea şi te întăresc precum nimic altceva.”
William
Feather
46
REVISTĂ COGNITIV – EDUCATIVĂ ŞI LITERAR –ARTISTICĂ PENTRU COPII ŞI ADOLESCENŢI
Printre păsări multe-n curte, Un curcan vestit în lupte,
…………………………………… ……………………………………
O furnică se-odihnea,
Dup-o zi de muncă grea,
………………………….
………………………….
…………………………
…………………………..
Un curcan plin de importanță
Elefantul și furnica
Fuga frunzulițelor
De pe crengi, cu indignare, Zboară frunze-n depărtare, …………………………………………. ………………………………………….
Tablou de iarnă
Iarna fulgii şi-a brodat, Pe un veșmânt fermecat, ………………………………………. ………………………………………. ……………………………………… ………………………………………
FORFOTA ALBINELOR
De-ndată ce au zărit Vesel soare aurit, Zeci de-albine lucrătoare, Mici insecte zburătoare, Au pornit din nou s-adune, În coşuleţele brune, Tot nectarul florilor, De pe coama munţilor, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colţuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roşii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare Căutau doar lăcrămioare: Clopoţei dalbi, parfumaţi, Cu frunze late-narmaţi, Iar cele cu aripi scurte, Amatoare de dulci turte, Ades plecau ameţite, Din narcise-ngălbenite. Cele cu roş` papion Zburau ca un avion, Ca s-ajungă fără greş La flori din vârf de cireş, Prinse-n mănunchiuri firave, Emanând miresme suave. Seara căutau polen, Albinuţe cu joben, Prin zambilele albastre Şi-n muşcatele din glastre. Iar cele cu roz mănuşi Adormeau prin corcoduşi.