RESPONSABILITATE PENTRU EDUCAȚIE! Importanţa investiţiei în educaţie Dacă în trecut educația reprezenta un mecanism prin care clasele sociale privilegiate își mențineau puterea în societate prin limitarea accesului transmiterii și dobândirii de cunoștințe, evoluția societății a făcut ca în prezent educația să fie văzută ca unul din drepturile fundamentale ale omului, prin prisma impactului pe care ea îl poate produce la nivelul fiecărui individ, fiind considerată bun public și responsabilitate publică, datorită beneficiilor recunoscute pe care le aduce la nivel societal. Odată cu evoluția societății au evoluat și nevoile acesteia, dezvoltându-se tot mai multe activități și locuri de muncă care necesită mai multă pregătire și cunoștințe, dezvoltându-se totodată nevoia de emancipare a omului și de democratizare a statelor, nevoi care nu pot fi susținute fară sisteme educaționale de calitate, capabile să răspundă acestor provocări. Pentru ca educația să nu rămână în continuare un mecanism de păstrare a puterii în interiorul anumitor categorii sociale este nevoie ca aceasta să fie incluzivă și să garanteze accesul echitabil tuturor categoriilor sociale, eliminând orice posibilă barieră care ar putea sta în calea unui tânăr în primirea educației pe care și-o dorește. Existența unui sistem educațional de calitate care să fie accesibil pentru toți este cea mai importantă condiție pentru dezvoltarea coerentă a unui stat și reducerea inechităților în rândul populației, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social. Pentru ca această condiție să fie indeplinită, este important ca educația să fie considerată o prioritate pentru toți decidenții unui stat și să o trateze cu responsabilitatea cuvenită. Unul dintre cei mai buni indicatori ai responsabilității cu care aceștia tratează educația este finanțarea acesteia, întrucât aceasta influențează toate procesele educaționale din sistemul de învățământ, influențând direct calitatea și echitatea educației. Educația nu trebuie privită ca un cost pe care un stat trebuie să îl suporte pentru garantarea unui drept, ci ca o investiție pe termen lung care generează venituri viitoare și contribuie la dezvoltarea societății. Conform unui studiu al OECD 1 , un stat câștigă zeci de mii de dolari de pe urma fiecărui absolvent de studii superioare (s-a calculat că statele analizate de OECD în 2011 câștigă, în medie, o sumă de 91 036 de dolari de pe urma fiecărui absolvent de sex masculin), la care se adaugă noi locuri de muncă create de absolvenți și dezvoltarea generală a economiei prin inovațiile aduse. Mai mult, strategia Comisiei Europene ”Europa 2020” 3 arată faptul că până în 2020 circa 16 milioane de noi locuri de muncă vor necesita calificări superioare, în timp ce cererea de personal necalificat va scădea cu aproximativ 12 milioane. Prin urmare devine tot mai clară nevoia de educație superioară în rândul populației, întrucât cunoștințele
19
Embed
RESPONSABILITATE PENTRU EDUCAȚIE - anosr.ro · PDF fileRESPONSABILITATE PENTRU EDUCAȚIE! Importanţa investiţiei în educaţie Dacă în trecut educația reprezenta un mecanism
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
RESPONSABILITATE PENTRU EDUCAȚIE!
Importanţa investiţiei în educaţie
Dacă în trecut educația reprezenta un mecanism prin care clasele sociale privilegiate își
mențineau puterea în societate prin limitarea accesului transmiterii și dobândirii de
cunoștințe, evoluția societății a făcut ca în prezent educația să fie văzută ca unul din
drepturile fundamentale ale omului, prin prisma impactului pe care ea îl poate produce la
nivelul fiecărui individ, fiind considerată bun public și responsabilitate publică, datorită
beneficiilor recunoscute pe care le aduce la nivel societal.
Odată cu evoluția societății au evoluat și nevoile acesteia, dezvoltându-se tot mai multe
activități și locuri de muncă care necesită mai multă pregătire și cunoștințe, dezvoltându-se
totodată nevoia de emancipare a omului și de democratizare a statelor, nevoi care nu pot fi
susținute fară sisteme educaționale de calitate, capabile să răspundă acestor provocări.
Pentru ca educația să nu rămână în continuare un mecanism de păstrare a puterii în
interiorul anumitor categorii sociale este nevoie ca aceasta să fie incluzivă și să garanteze
accesul echitabil tuturor categoriilor sociale, eliminând orice posibilă barieră care ar putea
sta în calea unui tânăr în primirea educației pe care și-o dorește. Existența unui sistem
educațional de calitate care să fie accesibil pentru toți este cea mai importantă condiție
pentru dezvoltarea coerentă a unui stat și reducerea inechităților în rândul populației, atât din
punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social.
Pentru ca această condiție să fie indeplinită, este important ca educația să fie considerată o
prioritate pentru toți decidenții unui stat și să o trateze cu responsabilitatea cuvenită. Unul
dintre cei mai buni indicatori ai responsabilității cu care aceștia tratează educația este
finanțarea acesteia, întrucât aceasta influențează toate procesele educaționale din sistemul
de învățământ, influențând direct calitatea și echitatea educației. Educația nu trebuie privită
ca un cost pe care un stat trebuie să îl suporte pentru garantarea unui drept, ci ca o
investiție pe termen lung care generează venituri viitoare și contribuie la dezvoltarea
societății.
Conform unui studiu al OECD1, un stat câștigă zeci de mii de dolari de pe urma fiecărui
absolvent de studii superioare (s-a calculat că statele analizate de OECD în 2011 câștigă, în
medie, o sumă de 91 036 de dolari de pe urma fiecărui absolvent de sex masculin), la care
se adaugă noi locuri de muncă create de absolvenți și dezvoltarea generală a economiei
prin inovațiile aduse. Mai mult, strategia Comisiei Europene ”Europa 2020”3 arată faptul că
până în 2020 circa 16 milioane de noi locuri de muncă vor necesita calificări superioare, în
timp ce cererea de personal necalificat va scădea cu aproximativ 12 milioane. Prin urmare
devine tot mai clară nevoia de educație superioară în rândul populației, întrucât cunoștințele
și informațiile stau la baza societății moderne actuale, reprezentând cea mai importantă
resursă de dezvoltare a unui stat.
Pe lângă beneficiile economice pe care educația le produce, aceasta contribuie și la
dezvoltarea socială, culturală și tehnologică a societății, prin multiplele dimensiuni pe care le
abordează în general. Educația superioară contribuie la creșterea stării generale a sănătății
unui stat, îmbunătățește participarea activă a cetățenilor la problemele societății și are
legătură directă cu scăderea criminalității și a violenței de orice fel. Un alt studiu OECD2
arată că în statele analizate în ianuarie 2013 speranța de viața a unui bărbat de 30 de ani
care a absolvit un ciclu de învățământ superior este cu 8 ani mai mare decât în cazul unui
bărbat de aceeași vârstă fără studii superioare. Mai mult, studiul arată că participarea la vot
în rândul populației cu studii superioare este mai mare cu 15% decât în cazul populației fără
studii, acestă diferență crescând chiar până la 27% în cazul tinerilor cu vârste cuprinse între
25 și 34 de ani. Inclusiv nivelul de satisfacție asupra vieții este influențat de nivelul de
educație, datele studiului arătând că diferența în acest sens între populația cu studii
superioare și populația fără studii este de 18%.
Pe lângă acestea, educația superioară contribuie la dezvoltarea spiritului critic și formează
gânditori, oameni orientați spre identificarea soluțiilor, creând astfel contextul propice pentru
dezvoltarea societății și rezolvarea unor probleme generale cu care aceasta se confruntă.
Caracterul incluziv al educației este cu atât mai important cu cât pentru dezvoltarea coerentă
și sutenabilă a societății este nevoie să fie abordate și rezolvate problemele tuturor
categoriilor sociale de către oameni bine pregătiți în acest sens.
Asumări privind finanţarea educaţiei
Încă de la reuniunea Miniștrilor Educației din Franța, Marea Britanie, Italia și Germania
desfășurată la Sorbona, premergătoare celebrei întâlniri care a dat naștere celui mai mare
set de reforme educaționale din Europa - ”Procesul Bologna”, Miniștrii Educației și-au
asumat răspunderea față de relevanța sistemului de învățământ superior – ”Le datorăm
studenților și întregii noastre societăți un sistem de învățământ superior care să le ofere
tinerilor cele mai bune șanse de a-și găsi propriul domeniu de performanță”4. În anul 2001,
odată cu a doua Conferință Ministerială a statelor care și-au asumat Procesul Bologna,
Miniștrii Educației menționează pentru prima dată într-un comunicat ministerial european
faptul că ”învățământul superior trebuie considerat bun public și este și va rămâne
responsabilitate publică”5. În Comunicatul Ministerial de la Berlin din 2003, miniștrii fac
precizări directe asupra necesității susținerii financiare a reformelor educaționale de către
guverne – ”Miniștrii înțeleg faptul că există obstacole în realizarea acestor scopuri și ele nu
pot fi rezolvate singure de către instituțiile de învățământ superior. Se cere un sprijin
puternic, inclusiv financiar, și un set de decizii adecvate din partea guvernelor”6, iar în
Comunicatul din 2007 de la Londra se precizează importanța finanțării corespunzătoare a
universităților – ”Subliniem importanța unor instituții de învățământ superior solide, care să
fie diverse, finanțate corespunzător, autonome și responsabile”7. În Comunicatul Ministerial
din 20098, finanțarea învățământului superior și păstrarea educației ca bun și
responsabilitate publică rămân priorități ale miniștrilor educației pentru următorul deceniu, iar
în ultimul Comunicat Ministerial, cel de la București din 2012, aceștia reafirmă importanța
investiției în educației și securizarea finanțării publice a învățământului superior în contextul
crizei economice – ”Europa trece printr-o criză economică care produce efecte la nivel
societal. În ceea ce privește învățămâtul superior, criza economică afectează
disponibilitatea unei finanțări adecvante și perspectivele de găsire a unui loc de muncă
pentru absolvenți. Învățământul Superior reprezintă o parte importantă a soluției pentru
depășirea crizei financiare. Sistemele de educație puternice și relevante sunt baza
societăților bazate pe conoaștere. Învățămâtul Superior ar trebui să fie în centrul eforturilor
noastre de depășire a crizei – acum mai mult ca niciodată. Ținând cont de acestea, ne
asumăm să securizăm cel mai ridicat nivel posibil de finanțare publică a învățământului
superior și să identificăm noi surse de finanțare, ca investiții în viitorul nostru”9.
Aplecându-ne atenția asupra datelor furnizate de OECD10 cu privire la investiția statelor în
educație, putem observa că în cele 21 de state membre ale Uniunii Europene care au fost
analizate au existat creșteri ale procentului PIB alocat educației în medie de la 5,2 în 2000 la
5,9 în 2010, reieșind astfel că statele au înțeles importanța investiției în educație și
beneficiile pe care acestea le generează. Mai mult, datele sugerează și faptul că acestea și-
au respectat per ansmblu asumările făcute în legătură cu responsabilitatea publică a
finanțării educației, astfel încât finanțarea publică este predominată în valoarea finanțării
generale.
Investiția statelor UE21 în educație – procent din PIB (conform OECD)
Odată cu criza economică globală, care a dus după sine măsuri de austeritate în majoritatea
statelor din Uniunea Europeană, valoarea PIB-ului alocat educației de către guvernele din
UE a intrat într-un trend descendent, media alocată scăzând de la 5,5 în 2009 la 5,3 în 2011
la nivelul tuturor statelor UE, conform datelor furnizate de Eurostat11. Chiar dacă PIB-ul
alocat educației a scăzut, valoarea efectivă a investiției alocate a crescut. Țările care au
alocat cel mai mare procent din PIB alocat educației în 2011 au fost Islanda (7,9%),
Danemarca (7,8%) și Cipru (7,2%), în timp ce cele mai mici valori în acest sens s-au
înregistrat în Bulgaria (3,6%), Slovacia (4,1%), Grecia și România (ambele cu 4,4%). În
România, procentul mic alocat a venit chiar în contextul unei creșteri substanțiale a bugetului
alocat educației, PIB-ul alocat educației în 2010 fiind de 3,4%.
În acest context, Strategia Europa 2020, cel mai important document strategic lansat de
Comisia Europeană pentru următoarea decadă, definește educația ca una din prioritățile
necesare pentru sprijinirea potențialului de creștere economică a UE și pentru
4,6
4,8
5
5,2
5,4
5,6
5,8
6
2000 2005 2010
Investiția totală în educație (procent din PIB)
Investiția publică în educație (procent din PIB)
Evoluția investiției publice în educație din 2002 până în 2011 în statele UE27
sustenabilitatea socială a statelor – ”Pentru a sprijini potențialul de creștere economică a UE
și sustenabilitatea modelelor noastre sociale, consolidarea finanțelor publice în contextul
Pactului de stabilitate și de creștere implică definirea unor priorități (...). Structura și calitatea
cheltuielilor publice este, de asemenea, importantă: programele de consolidare bugetară ar
trebui să acorde prioritate „posturilor generatoare de creștere”, cum ar fi educația și
competențele, cercetarea, dezvoltarea și inovarea (...)”3.
Asumările făcute de România la nivel internațional privind finanțarea educației sunt reflectate
la nivelul Legii Educației Naționale12 în doua prevederi importante. Pe de o parte educația
este considerată prioritate națională, iar învățământul superior este considerat
responsabilitate publică – Art. 222 (3) Finanțarea învățământului superior de stat se asigură
din fonduri publice, în concordanță cu următoarele cerințe: a) considerarea dezvoltării
învățământului superior ca responsabilitate publică și a învățământului, în general, ca
prioritate națională, iar pe de altă parte legea prevede alocarea unui procent de minimum
6% din PIB pentru educație – Art. 8 Pentru finanțarea educației naționale se alocă anual din
bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern
brut al anului respectiv.
Mai mult, în 2008 reprezentanții partidelor politice parlamentare și-au asumat aceeași
alocare de minimum 6% din PIB pentru educație în cadrul Pactului Național pentru
Educație13, document ce definește 8 obiective prioritare pentru educația din România pe o
perioadă de 5 ani (2008-2013) – ”Asigurarea în perioada 2008-2013, din alocarea bugetară
anuală, a minimum 6% din PIB pentru educație și a minimum 1% pentru cercetare ”.
Analizând însă datele legate de procentul din PIB alocat pentru educaţie în ultimii 5 ani,
observăm că această asumare de 6% pentru educaţie nu a fost respectată nici măcar o dată
pe întreaga perioadă asumată.
Anul 2009 2010 2011 2012 2013
Procentul din PIB alocat
educaţiei
4,24%13 3,53%13 4,13%11 3,5%14 3,6%14
Pradoxal este faptul că odată cu criza economică, moment în care investiţia în educaţie a
devenit şi mai importantă datorită rolului recunoscut pe care aceasta îl poate juca pentru
ieşirea din criză, trendul alocării PIB-ului pentru educaţie a devenit unul descendent, în
contextul în care existase un trend ascendent din 2001 până în 2008.
2. Investiții direcționate către reducerea abandonului universitar prin oferirea de servicii
de consiliere și orientare de calitate care să faciliteze o alegere corectă a universității și să
contribuie la integrarea studenților în mediul academic și pe piața muncii și totodată prin
susținerea reală a grupurilor dezavantajate prin îndepărtarea barierelor de ordin financiar ce
stau în calea accesului acestora la învățământul superior
- propunem crearea unei metodologii naționale privind normele de calitate ale
funcționării centrelor de orientare în carieră, care să prevadă un set de standarde de
calitate ale activității acestor centre, inclusiv raportul numărului de studenți la numărul de
angajați din centre sau calificarea acestora, secondată de o finanțare corespunzătoare în
acest sens pentru atingerea standardelor de calitate definite
- stabilirea unui procent minim de 40% din fondul total de burse cu direcție clară către
bursele sociale, cumulat cu creșterea investiției către aceste burse, astfel încât acestea să
fie suficiente pentru toți cei care necesită acest sprijin financiar pentru parcurgerea studiilor
și să aibă o valoare care să acopere cel puțin cheltuielile minime de cazare și masă,
conform legislației în vigoare
- creșterea subvenției cămine-cantine care să acopere creșterile înregistrate în ultimii 6 ani
(de la ultima creștere a subvenției) cu privire cheltuielile imputate de serviciile pentru care
aceste subvenții au fost create – o creștere de 30% ar putea acoperi această diferență
pentru moment și ar însemna o alocare suplimentară de 0,03% din PIB
Referințe:
1. OECD, Education at a Glance 2011: OECD Indicators, OECD Publishing, Indicatorul A9, pag. 166, 2011 2. OECD, Education Indicators in Focus, 2013/01 (January), 2013 3. Comisia Europeană, Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, 2010 4. Declarația comună privind armonizarea structurii sistemului european de învățământ superior a celor patru miniștrii în funcție pentru învățământul superior din Germania, Franța, Italia și Marea Britanie, Paris, Sorbona, 1998 5. Comunicatul întâlnirii miniștrilor europeni responsabili cu învățământul superioar, Către un Spațiu European al Învățământului Superior, Praga, 2001 6. Comunicatul Conferinței Miniștrilor pentru Învățământul Superior, Formarea Spațiului European al Învățământului Superior, Berlin, 2003 7. Comunicatul Miniștrilor responsabili pentru Învățământul Superior, Spre un Spațiu European al Învățământului Superior: răspunsuri la provocările unei lumi globalizate, Londra, 2007 8. Comunicatul Miniștrilor responsabili pentru Învățământul Superior, Procesului Bologna 2020 – Spațiul European al Învățământului Superior în noul deceniu, Leuven și Louvain-la_neuve, 2009 9. Comunicatul Miniștrilor responsabili pentru Învățământul Superior, Consolidarea Spațiului European al Învățământului Superior, București, 2012 10. OECD, Education at a Glance 2013: OECD Indicators, OECD Publishing, 2013 11. Comisia Europeană, Eurostat – Statistics in focus 12/2013, 2013 12. Monitorul Oficial al României, Legea Educației Naționale nr.1/2011, 2011 13. Comisia Europeană Eurostat – Database: Expenditure on education as % of GDP or public expenditure, accesată în 20.07.2013 14. Ministerul Finanţarelor, Raportul Bugetului 2013, 2013 15. Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Raport public anual 2012 – Starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun, 2013 16. Ministerul Educației Naționale, Raport privind starea învățământului superior din România, 2011 17. Remus Pricopie, Valeiu Frunzaru, Nicoleta Corbu, Loredana Ivan, Alina Bârgăoanu, Acces și echitate în învățământul superior din România – Dialog cu elevii și studenții, editura Comunicare.ro, 2011 18. Alianța Națională a Organizațiior Studențești din România, Studiul privind implementarea Procesului Bologna în România – perspectiva studenților 2012, 2013 (http://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2012/07/Studiu-Procesul-Bologna-2012-Revizuit.pdf) 19. Comisia Europeanp, Comunicat de presă din 11 Aprilie 2013