AncistrusCategorie: Apa dulce - Pesti
Ancistrusii sunt unii dintre cei mai populari pesti de acvariu,
sunt indragiti datorita naturii lor pasnice, datorita faptului ca
sunt consumatori de alge. Ancistrus este un gen al familiei
Loriicaridae care cuprinde peste 60 de specii diferite de pesti.
Toate aceste specii sunt originare din bazinul Amazonului, in
Brazilia, in special in zona Rio Negro, iar prima oara acestia au
fost introdusi in Europa in anul 1911.In mod evident, dupa
achizitionarea unor astfel de pesti, ne vom gandi ca si in alte
cazuri la reproducerea acestora. Exista mai multe modalitati de
inmultire a Ancistrusilor, fiecare acvarist abordand metoca mai
potrivita pentru el. Una dintre metodele de reproducere a
Ancistrusilor va fi detaliata in articolul de fata.In vederea
reproducerii Ancistrusilor este in mod evident necesara o pereche
viabila, cum majoritatea Ancistrusilor se comercializeaza la
dimensiuni mici, este aproape imposibil ca sexul acestora sa fie
determinat. Se recomanda achizitionarea unui grup de Ancistrusi
restrans, 4-6 indivizi, si cresterea lor impreuna pentru a se
acomoda unii cu altii. Cresterea Ancistrusilor nu este dificila,
mai ales ca acestia sunt pasnici, vegetarieni si pot fi crescuti
impreuna cu multe alte specii pasnice de pesti fara a exista
incidente intre acestia. Pe masura ce cresc, sexul acestora va
deveni mai evident si cu cat grupul este mai mare cu atat sansele
ca in grup sa se regaseasca si masculi si femele sunt mai mari.
Masculii prezinta mustati ramificata in varful rostrului, mustati
absente in cazul femelelor.Din cauza faptului ca icrele
Ancistrusilor si nu numai sunt vulnerabile in fata atacurilor altor
pesti, se recomanda ca reproducerea sa aiba loc intr-un acvariu
dedicat. Acvariul de reproducere nu trebuie sa fie mare,
majoritatea acvaristilor preferand acvarii de 50-70 de litri. In
acest acvariu trebuie sa se regaseasca obiecte de decor care vor
oferi pestilor securitate si un refugiu in cazul in care se vor
simti amenintati. Ca si piese de dcor se pot folosi atat bucati de
lemn, radacini sau crenci cat si nucu de cocos gaurite sau chiar
bucati scurte de tevi din PVC. In interiorul acestora femela va
depune icrele iar masculul le va fecunda. Dup ace femela depune
icrele, rolul ei ia sfarsit iar masculul se va ingriji mai departe
de bunastarea icrelor, femela in acest moment poate fi scoasa din
bazinul de reproducere si reintrodusa in acvariul comunitar. In
continuare masculul va curata icrele, le va pazi si le va ventila,
asigurandu-se ca primesc suficienta apa oxigenata.Acvariul de
reproducere trebuie sa aiba o apa curata, la o temperatura de
23-27C. PH-ul apei trebuie sa fie neutru sau slab acid, undeva
intre limitele de 6,5-7, duritatea apei trebuie sa se regaseasca
intre 4-10 dGH. Pentru a se mentine calitatea apei sunt necesare
schimbari partiale de apa frecvente. Dupa circa cinci zile, icrele
vor ecloza si pot fi observate acum micile larve de Ancistrus,
in
continuare masculul se va ingriji de bunastarea lor, pazindu-i
si chiar va readuce la locul de depunere acele lareve ce se
aventureaza prea departe. Masculul se va ingriji de larva pana cand
acestea vor putea inota liber in apa, din acest moment masculul
poate fi scos si el din acvariu si reintrodus in acvariul
comunitar. Micile larve sunt sensibile la calitatea apei si vor fi
necesare schimbari pariale de apa. Schimbarile de apa se vor
realiza folosind un furtun si o plasa pentru a ne asigura ca nici o
larva nu va fi absorbita de furtun. Filtrarea in acvariu de
reproducere, si mai tarziu in acvariul de crestere a puilor poate
fi asigurata de un simplu burete conectat la o linie de aer. In
primele zile hranirea larvelor nu va fi necesara deoarece acestea
se vor hrani din sacul vitelin, dar dup ace acesta se va absorbi
complet, puii pot fi hraniti cu Frunze de salata oparita si apoi,
dup ace mai cresc putin cu nalupi de Artemia. Pe masura ce cresc
puii, si marimea larvelor de Artemia trebuie sa creasca pentru a
face fata necesarului lor caloric. Dupa ce se va renunta la
hranirea cu nalupi de Artemia, puii pot fi hraniti cu hrana din
comert, pe baza de extract de alge sau plante.Initial de culoare
pala, pe masura ce cresc, puii se vor inchide la culoare, ajungand,
dupa circa doua saptamani la un maron inchis semanand astfel cu
adultii.In libertate, Ancistrusii se reproduc la inceperea
sezonului polios. Venirea sezonului polios aduce o serie de
schimbari in mediul acvatic al Amazonului astfel, cantitatea de apa
creste, lumina patrunde mai greu, pH-ul scade, etc. Exista cateva
trucuri ce pot fi aplicate si in acvariu in vederea imitarii
efectului sezonului polios astfel se:-poate ridica nivelul
oxigenului dizolvat in apa;- se poate scadea usor nivelul pH-ului-
temperature apei poate scadea, cu 4-5C insa in natura, scaderea
temperaturii apei poate avea loc chiar si cu 10C;- creste inaltimea
coloanei de apa;- se poate diminua usor intensitatea luminii- se
pot introduce in acvariu mai multe bucati de lemn, nuci de cocos si
alte obiecte ce reprezinta potentiale locuri de depunere a pontei;-
se poate instala la acvariu un sistem de picurare, sunetul produs
de caderea picaturilor de apa poate declansa depunerea
icrelor.Aceste sfaturi sunt utile si este indicat sa se tina seama
de ele pentru ca Ancistrusii sa fie convinsi sa depuna icre, desi
singulare nu reprezinta un avantaj, cumulate aceste sfaturi
reproduc destul de bine sezonul ploios din libertate si pot stimula
perechea de Ancistrusi sa depuna.
Corydoras panda Categorie: Apa dulce - Pesti
Corydoras panda, este o specie de Corydoras raspandita in Peru,
mai ales in bazinul raului Ucayali. Numele de Panda provine de la
dungile negre ce se gasesc pe cap si trec peste ochi insa acestia
mai prezinta dungi negre si pe inotatoarea dorsala si pedunculul
caudal. Aceste dungi negre sunt pe fondul roz spre portocaliu al
corpului, este o specie destul de mica, ajungand la maturitate la
doar 4,5 centimetri. Ca toate speciile de Corydoras, Panda este o
specie foarte sociabila si trebuiesc tinuti in grupuri de cel putin
sase exemplare. Asocierea mai multor exemplare nu numai ca ofera
pestilor o mai mare incredere, siguranta si comfort dar cresc si
sansele de a avea atat masculi cat si femele. Raportul ideal de
sexe pentru Corydoras este de 2:3 M:F, deci daca doriti inmultirea
acestora se recomanda sa aveti acest raport sau sa aveti un grup
mai numeros de pesti. Un grup cu mai multi masculi are mai mare
sanse de a depune icre decat unul cu mai putini sau chiar cu un
singur mascul. Acvariul de reproducere pentru Corydoras panda nu
trebuie sa fie mai mare de 50 de litri insa acesta trebuie sa fie
plantat intens si in acest sens se poate folosi Java moss sau
Echinodorus amazonicus. Acesti pesti sunt pesti timizi si necesita
spatii in care sa se retraga in cazul in care se simt amenintati,
deci in acvariu trebuie sa se regaseasca mai multe ascunzatori
pentru acestia. Se pot folosi pe post de ascunzatori nuci de cocos
gaurite, ghivece rasturnate, scorburi, adaposturi formate prin
suprapunerea unor pietre si multe altele. Pentru a creste sansele
ca puii sa supravietuiasca, este bine ca pe substrat sa se plaseze
mai multe bile de sticla, acestea vor oferi puilor spatii mici in
care sa se retraga in cazul in care sunt agresati de catre parinti.
In acest acvariu, apa trebuie sa fie curata, substratul curat iar
parametrii apei trebuie sa se incadreze in urmatoarele limite: pH
6-8, dH 10-12 iar temperatura intre 24-25C. Aceste conditii sunt
considerate conditiile de reproducere, desi ei suporta o variatie
mai mare a parametrilor principali ai apei. Inainte de depunerea
icrelor, pestii trebuiesc hraniti cu hrana din abundenta, cu hrana
nutritiva precum Artemia, viermi, larve de Chironomus dar si cu
granule sau fulgi de calitate. Schimbarile partiale de apa sunt de
asemenea importante in aceasta perioada, ideal acestea
trebuiesc realizate la patru zile, in proportie de 25% din
volumul util de apa din acvariu. Aceste schimbari de apa sunt
foarte importante atat pentru a simula sezonul ploios cat si pentru
a preveni deteriorarea calitatii apei datorita hranei in exces.
Daca sunt respectate cu strictete conditiile de mai sus, grupul de
Corydoras panda ar trebui sa depuna, depunerea va incepe atunci
cand masculii vor urmari femelele fertile si le vor da tarcoale.
Icrele vor fi mici, in jur de 1,5 mm si pot fi lipite pe plante,
sticla acvariului sau pe suport de depunere. Spre deosebire de alte
specii de Corydoras, acestia nu vor depune foarte multe icre,
uneori chiar sub 10. Numarul mic de icre este datorat faptului ca
acestia depun in grupuri mari in libertate, astfel canitatea de
icre devine apreciabila. In functie de preferintele fiecaruia,
icrele pot fi separate de adulti sau tinute impreuna. Separarea
puilor implica necesitatea folosirii albastrului de Metilen in apa
pentru a preveni dezvoltarea fungilor. Dupa circa 4-5 zile icrele
vor ecloza la o temperatura de 25C. La acest moment puii au in jur
de 6 mm si vor incerca sa se adaposteasca in diferite ascunzatori
pana ce vor mai creste. Dupa cateva saptamani vor fi suficient de
increzatori incat sa se aventureze si sa inoate liber prin acvariu.
In aceasta perioada ei pot fi hraniti cu microviermi apoi cu nalupi
de Artemia salina, pe masura ce cresc se pot hrani cu Artemia din
ce in ce mai mare si apoi pot fi gradual obisnuiti cu hrana uscata.
Hranirea nu este necesara in primele doua zile deoarece acestia isi
vor lua necesarul caloric din sacul vitelin. Dupa doua saptamani,
adica in momentul in care acestia se vor plimba linistiti prin
acvariu se pot observa mici pete negre, ce aduc aminte de coloritul
lor la maturitate. Dupa aproximativ doua luni, acestia vor avea in
jur de doi centimetri si vor prezenta coloritul adultilor. Datorita
faptului ca exista numeroase specii de Corydoras, acest tip de
inmultire poate fi aplicat mai multor specii iar cu mici
modificari, tuturor speciilor. Unele sunt mai usor de inmultit,
depunand imediat ce apa a fost schimbata iar altele vor fi mai
dificil de stimulat sa depuna icrele.
DANIO RERIO(PETELE ZEBR)
Taxonomie: Nume validat: Danio rerio; Descriere initiala:
Hamilton, 1822 Sinonime: Brachidanio Rerio, Cyprinus rerio,
Perilampus Striatus Familie : Cyprinides; Gen: Danio. Din acelasi
gen mai face parte un peste foarte raspandit in acvarii: jandarmul
(Danio malabaricus= Danio aequipinnatus). Zona de origine: Estul
subcontinentului Indian. In prezent specia este semnalata (fara a
fi nativa) si in unele rauri din USA, Japonia, Columbia etc. Se
pare ca a ajuns in apele acestor state pornind din acvarii. Biotop:
Nativ, zebrele ocupa un areal care cuprinde nu numai o zona intinsa
geografic ci si o varietate mare de ape: de la ape sarace in
oxigen, stagnante, cum sunt orezariile, pana la ape repezi,
curenti, fiind comuna in paraiele din zonele cu dealuri joase.
Aceasta adaptabilitate o face lipsita de pretentii deosebite si in
acvaristica. In mediul natural hrana preponderent este alcatuita
din zooplancton, viermi, mici crustacee, larve. Parametrii apei:
Plaja de temperaturi optime se intinde intre 22-26 C dar suporta o
plaja mult mai larga (5-30 C). Pentru reproducere se recomanda o
temperatura in jur de 24 C. Aciditatea preferata este in jurul
celei neutre, pe o plaja larga, pH: 6,5 7,5 dar suporta o plaja si
mai larga a Ph-lui: 68. Nici asupra duritatii ape nu sunt probleme,
avand o plaja larga: Gh= 5-18 ceea ce corespunde unei duritati de
la mica la mare pe scara uzuala (neomologata) cu cinci valori
(foarte mica, mica, medie, mare, foarte mare). Descriere; Varietati
Danio rerio, asa cum se gaseste in natura, are caracteristicile
obisnuite ale mrenelor: corpul aerodinamic, suplu (cu abdomenul
usor mai bombat la femela), usor turtit pe laterala, cu un raport
lungime:latime de cca 5:1 cu inotatoarele relativ scurte, cu gura
orientata in sus (tradand o hranire la suprafata apei), cu mustati
scurte (abia vizibile). Coloristic, are 5 dungi longitudinale,
albastre, pe un fond argintiu, cu o tenta mai galbena la mascul. Nu
are linie mediana. In acvaristica mai sunt intalnite cateva
varietati ale acestei specii si combinatii ale acestora. Prin
selectie dirijata s-a obtinut o varietate voalata . Din pacate
voalurile, ca si la varietatile voalate ale altor specii, impiedica
miscarea si face pestele sa oboseasca mai repede. Ca o consecinta,
deseori, exemplarele voalate sunt mai putin vioaie decat
exemplarele nevoalate si
mai sensibile la agresivitatea mediului. Se pare, dar nu este
dovedit, ca varietatea frankei , care in loc de dungile
longitudinale are mici pete de culoare albastra (puncte) de unde si
numele de leopard, s-a obtinut in urma unor mutatii spontan.
Initial s-a crezut ca este vorba de o specie noua si a primit chiar
numele Danio frankei dar dupa ce s-a constatat ca ea nu se gaseste
in natura, ca se poate incrucisa cu Danio rerio rezultand urmasi
nesterili si ca din punct de vedere genetic ea nu se deosebeste de
Danio rerio intr-atat incat sa se poata vorbi de o alta specie, s-a
decis ca este o varietate a speciei Danio rerio. Din incrucisarea
cu varietatea de baza poate rezulta o varietate hibrida, avand atat
dungi cat si puncte. Albinismul, cu varietatea albino , rezultat al
unui defect genetic, este mai rar intalnit decat la speciile de
somni (catfish, welse). Varietatile GloFish rosie, galbena, verde
etc. sunt obtinute (incepand cu anul 1999) prin inginerie genetica
si fac obiectul unor patente inregistrate de National University of
Singapore. De altfel, lipsa de pretentii deosebite in ceea ce
priveste calitatea mediului, rezistenta mare la medii adverse
(comparativ cu alte specii), numarul mare de descendenti si viteza
mare de crestere a lor, printre alte particularitati, au facut din
Danio rerio o vedeta a cercetarilor in domeniul geneticii, facand o
reala concurenta drosophilei si cobailor. Cresterea acestor
varietati in acvarii este controversata, ca de altfel tot ce tine
de domeniul organismelor modificate genetic (OMG), de asta data cu
un plus de indreptatire generat de lipsa ratiunii economice
(prezenta in alte situatii). Dimensiuni: Lungimea la care ajunge
Danio rerio este de cca 5 cm SL (lungime standard, fara coada)
respectiv 6 cm TL (lungime totala, de la varful botului la
varfurile cozii) sau ceva mai mult la varietatile voalate. Hrana:
Fiind un omnivor nativ are nevoie de o hrana variata ca origine
(vegetala si animala) pentru a-si prelua si asimila toate
componentele necesare. Manaca cu placere hrana uscata care se
gaseste uzual in comert (fulgi, granule, chipsuri) si care are in
compozitie (de obicei) toate componentele necesare (incepand cu
faina de peste si continuand cu zooplacton si fitoplancton,
vitamine, minerale). Apreciaza si alte tipuri de hrana uscata cum
ar fi tubi linofilizati, larve de chironomide, pastile de spirulina
etc. care pot fi administrate periodic pentru o mai mare variatie a
meniului. Artemia congelata este de asemena apreciata. Desigur,
hrana vie este de preferat (artemia, larve de tantari, rame, etc.)
dar in ceea ce priveste tubifexul, avand in vedere riscurile de
inbolnavire, multiplele precautii necesare pentru a evita acest
aspect si, pe de alta parte, lipsa de pretentii a zebrelor, nu sunt
de parere ca este bine sa fie administrat ca hrana. Practic nu
exista vreun sortiment de mancare care sa nu atraga atentia
zebrelor. Voracitatea zebrelor le face uneori greu de tinut cu
pesti lenti si pentru ca acestia nu apuca sa ajunga la mancare din
cauza zebrelor.
Comportament: Comportamental este un peste vioi, mereu in
alegare dintr-o parte in alta a acvariului, mereu pus pe joaca si
pe sacairea celorlalti pesti din specie. Este un peste pasnic dar
daca intamplator in acvariu sunt pui mici ai propriei specii sau ai
altor specii nu se sfieste sa-i manace. Totusi, faptul ca este atat
de vioi il fac neindicat ca partener de acvariu cu specii foarte
linistite, care ar ajunge sa fie stresate de permanenta vanzoleala.
Fiind un peste rapid este folosit uneori ca partener de acvariu cu
pesti in general agresivi; in aceasta situatie este folosita cu
succes doar varietatea nativa (din motive usor de inteles nu se
preteaza la asa ceva varietatile voalate sau cele viu colorate).
Vioiciunea pestelui, cumulata cu faptul ca este un peste care se
simte bine in grup de minim 6 exemplare (unii cunoscatori recomanda
chiar minim 10 exemplare) il fac recomandabil pentru acvarii cu
spatii largi de inot, de minim 60 cm lungime dar de preferat 1m.
Totodata, ii place sa aiba in acvariu zone bine plantate, in
special cu plante cu frunze fine, printre care se furiseaza in mare
viteza sau, altadata, zabovesc cateva minute. Desi preponderent se
hraneste la suprafata apei nu ezita sa faca o concurenta la hrana
nici sanitarilor sau altor specii care manaca la fundul apei.
Practic, bancul de zebre nu lasa palier liber pentru specii
complementare fiind o prezenta activa in toate cele trei zone
clasice ale acvariului: suprafata, masa apei si fundul acvariului.
Varsta: Durata vietii poate atinge 5 ani. La maturitatea sexuala se
ajunge la 3-4 luni. Reproducerea: Poate pentru nici o alta specie
de ovipari inmultirea nu este mai usoara ca la zebre. Nu sunt
pretentii deosebite legate de calitatea apei, temperatura ei,
lumina etc. Frecvent, si aceasta este de fapt regula, zebrele depun
icre in acvariul comun dar rareori supravietuiesc pui si asta doar
in acvariile foarte bine plantate, in care unii puii se ratacesc
printre plante in zone nefrecvantate de pesti; chiar si cand au 1
cm lungime si puii inca nu sunt in siguranta in acvariul comunitar.
Pregatirea acvariului pentru reproducere Pentru a impiedica pestii
sa manace icrele sau pui se foloseste un acvariu maternitate, de
mici dimensiuni, uzual cu 15-20 l de apa. Pe fundul acvariului se
amplaseaza o plasa care poate fi usor confectionata de fiecare.
Plasa trebuie sa aiba ochirile de 3-4 mm (o astfel de plasa se pune
deasupra polistirenului cand se izoleaza casa si se gaseste la
magazinele de constructii; plasa pentru tantari are ochiurile prea
mici). Ea se fixeaza pe un cadru de sarma din inox sau chiar sarma
de 2-3 mm folosita la instalatia electrica (din aluminiu sau cupru
izolat cu platic). Se confectioneaza mai intai rama exact pe
dimensiunile interioare ale acvariului, acordand o atentie marita
unghiurilor de la colturile acvariului, incat sa nu fie lasat loc
de trecere pentru pesti. Zebrele sunt pesti foarte curiosi si daca
gasesc o gaura incat sa le incapa capul prin ea sigur o vor
explora, cu riscul fie de-a ajunge la icre fie de-a ramane blocate
in plasa. Peste
rama se coase cu guta de pescuit plasa dupa care se taie partile
din plasa care sunt inutile, evident, avand grija sa nu fie taiata
si guta. Intreaga plasa se va sprijini pe patru picioruse facute
din sarma indoita incat ea sa fie la 2-3 cm de fundul acvariului.
Acvariu nu are nevoie de substrat. Pentru o mai usoara acomodare a
pestilor se vor introduce in acvariu cateva plante care fie vor fi
prinse de plasa fie vor fi lasate sa plutesca in apa (o idee buna
este Ceratophillum demersum); prezenta plantelor nu este
obligatorie dar este recomandata. Apa folosita este de preferat sa
fie din acvariul in care au stat pestii, in felul asta evitand un
stres suplimentar datorat trecerii de la un chimism al apei la
altul. Pregatirea pestilor pentru reproducere Cei mai multi
descendenti se obtin daca sunt tinuti separat femelele si masculi
cam o saptamana. In acest fel se impiedica depunerea spontana in
acvariul comunitar incat odata ajunsi impreuna vor fi mai multe
icre de depus. Chiar si in lipsa acestei masuri se obtin rezultate
bune. Pentru depunere se tine seama ca zebrele depun icrele in grup
astfel incat este bine sa fie puse mai multe femele si masculi cam
in raportul de o femela la 2-3 masculi. In lipsa unui numar mare de
exemplare se poate si cu mai putine dar si numarul descendentilor
va fi mai mic. Pestii este de preferat sa fie introdusi de seara in
acvariu. Depunerea icrelor Dimineata, la cca. o jumatate de ora
dupa ce lumina ajunge in acvariu, are loc dansul nuptial! In timpul
acestuia femela depune icrele imprastiate pe substrat sau plantele
din acvariu, iar masculii le fecundeaza. Icrele (sau cea mai mare
parte a loc) cad printre ochiurile plasei fiind astfel aparate de
voracitatea genitorilor. Depunerea poate dura intre si 2-3 ore in
functie de numarul de pesti pusi la reprodus. O femela poate depune
de la cateva zeci la 200 de icre. Pestii pot ramane 24 ore in
acvariu de reprodus, in eventualitatea unei depuneri si in ziua
urmatoare. Apoi, pestii sunt mutati in acvariul comun iar plasa
este scoasa de asemenea. Evolutia de la icre la pui Pentru apararea
icrelor de ciuperci este recomandata punerea a 3-4 picaturi de
albastru de metil la un litru de apa, desi exista pareri asupra
inutilitatii acestei precautii, argumentand o imunitate naturala a
icrelor la atacul ciupercilor. Durata de eclozare difera functie de
temperatura dar se incadreaza intre 2-3 zile. La inceput alevinii
stau pe fundul acvariului dar curand vor urca pe peretii acestuia
iar dupa 3-4 zile incep sa inoate. Cand incep sa inoate, puii au
cca 5-6 mm lungime. Abia cand incep sa inoate trebuie hraniti. La
inceput ei trebuie hraniti cu infuzori, hrana speciala pentru
alevini sau, in cel mai nefericit caz, cu galbenus de ou.
(Galbenusul, bine fiert, trebuie sa fie administrat in cantitati
mici deoarece resturile neconsumate deterioreaza proprietatile
apei!) Un filtru cu burete bolborositor poate functiona permanent
dar in nici un caz nu trebuie folosite filtre care creeaza presiuni
la absortie sau curenti in apa; puii sunt foarte fragili si aceste
si nu rezista acestora. Nici macar pompa de aer
nu trebuie lasata sa introduca mult aer care sa formeze curenti.
Prezenta incalzitorului in acvariu este recomandata chiar si in
lunile de vara; acvariul fiind mic se pot produce rapid modificari
de temperatura care afecteaza in mod negativ puietul. Se pot pune
la reprodus impreuna si varietati diferite de zebra! Pestii
obtinuti pot avea atat culoarea unuia dintre parinti, cat si
amestec de culori. Descendentii nu sunt sterili.
Paracheirodon innesi Pestele neonby g_sorin Specia:
Paracheirodon innesi (Myers, 1936) Sinonime: Hyphessobrycon innesi
[Neon tetra] Familie: Characidae Ordinul: Characiformes Clasa:
Actinopterygii Origine: America de Sud, cursul superior al
Amazonului si afluentii regiunilor peruviene si columbiene Marime:
3.5-4cm Tip Inmultire: Icre Hrana: omnivor Intretinete: medie
Reproducere: posibila Tip Bazin: lung, min. 60cm Nivel inot:
pelagic Temperatura: 20-25 grade C T. Reproducere: 20-22 grade C,
constanta Duritate apa: 1-2 dGH PH: 5-7 Volum minim de apa: 5 litri
pentru un peste Dimorfism: Femela este mai corpolenta decit
masculul si ceva mai mare Descriere Este unul dintre cei mai
frumosi si mai raspinditi pesti de acvariu. Neonul este un peste
robust, foarte sociabil, de talie mica si este recomandat sa fie
tinut de preferinta cu alte caracidae. Corpul este subtire,
fusiform si usor comprimat lateral. Botul este scurt cu gura mica
asezata oblic. Inotatoarea anala este alungita cu marginea usor
scobita. Inotatoarea dorsala are baza scurta. In spatele dorsalei
se afla inotatoarea adipoasa, insa este putin dezvoltata. Baza
inotatoarei codale este lipsita de solzi. Partea dorsala este verde
oliv deschis. Pe laturile corpului se distinge o linie orizontala
albastru-verzui fosforescenta care se intinde de la partea
superioara a irisului pina in zona inotatoarei adipoase. Sub ea, in
partea inferioara a corpului exista o dunga rosu ciclamen care se
prelungeste pe pedunculul codal pina la radacina inotatoarei
codale. Ventral culoarea este albicioasa sau usor galbuie.
Inotatoarele sunt translucide, incolore sau usor cu tente fumurii.
Inotatoarele dorsala si anala au prima radie alb laptos. Din
pacate, speranta de viata a acestui peste este de numai 2 ani.
Comportament si intretinere In mod gresit acestui peste i s-a dus
faima de pretentios. In realitate nu este deloc mai pretentios
decit alti pesti, ba din potriva. Acest peste este bine sa fie
tinut in grupuri de minim 6 exemplare dar se simte mult mai bine
cind sut mai multi. Este complect nepasator fata de ceilati
colocatari ai bazinului. Acvariul trebuie sa fie bine plantat, cu o
apa foarte curata si cu fundul de culoare mai inchisa. Zonele
umbrite nu trebuie sa lipseasca. Plantele vor fi sadite in asa fel,
incit sa permita pestilor care se aduna in cirduri, sa aiba un
spatiu suficient de inot. Este de preferat sa se tina in bazin cu
pesti de talia sa care sa accepte conditiile de apa si de
temperatura. De exemplu Hemigrammus erythrozonus. Apa acvariului nu
ar trebui sa depaseasca o duritate de 4 dH cu un pH neutru sau usor
acid. Daca avem in vedere reproducerea acestui peste este de
preferat sa fie tinut intr-o apa cit mai moale si la o temperatura
care sa nu depaseasca 22-23 grade C. Apa va fi filtrata prin turba
iar debitul de filtrare va fi minim volumul acvariului pe ora.
Reproducerea Este un peste dificil de reprodus. Daca va tenteaza
reproducerea neonilor, va sfatuiesc sa incercati mai intii
reproducerea pestilor Hemigrammus erythrozonus (neon roz) care este
mult mai usoara. In caz de reusita puteti ataca si reproducerea
pestilor neon tetra. Principala problema care apare la reproducere
este faptul ca genitorii au fost tinuti in apa cu duritate prea
mare. In acest caz femelele au ovarele sclerozate si sunt
incapabile de depunere. S-a constatat ca tinnuti intr-o apa de 8 dH
femelele nu vor mai fi bune de reprodus in proportie de 100%. Deci
una din conditiile necesare este procurarea pestilor in faza de
puiet si cresterea lor intr-o apa cu duritatea de 4-5 dH cu un pH
de 5.5-6 si o temperatura de 22 grade C. Dupa o perioada de aprox.
10 luni (dupa unii autori 6-7 luni) pestii sunt apti pentru
reproducere. De regula, o pereche imatura, va depune putine icre,
20-30, dar obisnuindu-i cu un ciclu regulat, la 30 de zile, se vor
obtine intre 100 si 200 de icre. O alta problema este hranirea
genitorilor, care trebuie sa se faca cu hrana vie: tubifex spalat
si sterilizat, cladocere, copepode, etc., cu cel putin o luna
inaite de a se incepe depunerea. - amenajarea unui bazin pentru
reproducere: un bazin de cca. 10 litri cu o inaltime a coloanei de
apa de 12-15 cm este suficient. Plasa de fund, realizata pe un
cadru de sticla lipit, la o inaltime de cca. 2 cm de fundul
bazinului este indispensabila pentru a feri icrele de voracitatea
depunatorilor. Rama respectiva trebuie sa intre cit mai fest in
interiorul bazinului de reprodus pentru a nu exista riscul ca
pestii sa intre intre rama si peretii de sticla ai basinului si sa
nu mai poata iesi.Deasupra plasei vom pune un ghem nu prea des din
fibre sintetice de culoare verde unde practic se va realiza
depunerea. Unii autori recomanda folosirea unor tufe de Vesicularia
dubyana ca suport pentru depunerea icrelor si pentru stimularea
depunerii, dar plantele naturale sunt mult mai greu de sterilizat.
Apa bazinului va avea urmatoarele caracteristici: 1.5-2 dH,
pH=5.8-6.5, iar temperatura intre 20 si 22 grade C. Apa va trebui
sa aiba o usoara tenta maronie ceea ce se realizeaza printr-o
filtrare domoala prin turba si sa fie foarte limpede. Pentru a
evita intrarea alevinilor in filtru inveli filtrul intr-o plasa
fina de perlon. Bazinul de reproducere se va lumina cu un bec cu
incandescenta de putere mica, max. 15W. Bazinul precum si toate
materialele folosite vor fi riguros curatate si dezinfectate,
aceasta reprezentind una din conditiile de baza pentru succesul
depunerii. - reproducerea: bazinul de care vorbeam mai sus se
pregateste cu 7-8 zile inainte de lansarea genitorilor. Perioada
optima de depunere este septembrie martie. Toate fetele bazinului
se vor acoperii cu hirtie neagra mai putin fata acvariului pe care
o vom acoperii putin mai tirziu. Genitorii se vor lansa in bazin
seara si vor fi urmariti in permanenta. In mod normal depunerea
trebuie sa se produca in 1-3 zile. Daca nu se produce vom inlocui
perechia. In general depunerea are loc seara, iar cind pestii incep
sa depuna se intrerupe lumina. Imediat dupa depunere perechea va fi
scoasa se va acoperi cu hirtie neagra fata si partea superioara a
acvariului, pentru a se obtine un intuneric aproape total. Bazinul
va sta astfel acoperit 5 zile dupa care incepem sa-l dezvelim
treptat. Icrele si alevinii sunt foarte sensibili la lumina.
Totusi, pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la aparitia
alevinilor, putem sa luminam cu o mica lanterna si pentru scurt
timp bazinul, dar nu este recomandat. Eclozarea icrelor are loc
dupa 24 de ore iar alte 4 zile alevinii se hranesc exclusiv din
sacul vitelin. Incepind cu a 5-a zi se va incepe hranirea. In
primele 4 zile se vor hrani cu infuzori pe care trebuie sa-i
cultivam din timp. INFUZORII NU SE VOR DISTRIBUI CU APA DE CULTURA.
In urmatoarele zile se vor distribui micro si abia incepind cu a
9-a zi naupli de artemia. Tot acum se poate indeparta total hirtia
care a acoperit bazinul. Pe toata aceasta perioada hrana va trebui
data in portii foarte mici iar curatirea bazinului va trebui sa fie
riguroasa. Dupa 15 zile se poate administra hrana sub forma de
pudra sau alt tip de hrana vie potrivita ca marime. Dupa circa 3
saptamini incep sa se coloreze dar perioada grea trece abia dupa 3
luni cind se incepe adaptarea treptata la trecerea intr-un alt
bazin. Adaptarea se va face lent, prin schimburi mici
de apa intre bazinul de reproducere si bazinul de crestere, pina
la echilibrarea parametrilor apei din cele doua bazine. Hranirea
Neonii se hranesc din masa apei si in faza adulta nu sunt
pretentiosi. Prefera hrana vie, care nu trebuie sa lipseasca, dar
maninca cu aceiasi pofta hrana sub forma de fulgi sau granule.
Boala specifica a neonului Plistoforaza Este impropriu spus boala
neonilor, pentru ca aceasta parazitoza se intilneste la foarte
multi pesti, atit dulcicoli cit si marini. Ca agent parogen, la
pestii de acvariu, a fost identificata specia Plistophora
hyphessobryconis. Specia Plistophora hyphessobryconis este un
microsporid care se localizeaza in fibrele musculare si uneori in
tesutul conjunctiv al pestilor. Pestii parazitati prezinta pe
suprafata corpului pete alburii sau ulceratii. Mussculatura
invadata devine palida si capata un aspect sticlos. In parazitari
masive pestii se recunosc dupa inotul dezordonat in pozitie
verticala si izolare fata de cird. Moartea survine prin epuizarea
pestilor. Din pacate boala este fatala si nu se cunoaste nici o
metoda eficienta de tratament. Pentru a stopa epidemia pestii se
eutanasiaza iar bazinul se dezinfecteaza cu formalina 10%. Pina in
prezent, in genul Paracheirodon, au fost catalogate pe linga
Paracheirodon innesi inca doua specii: Paracheirodon axelrodi
(Schultz, 1956) [Neon rosu, Cardinal tetra] si Paracheirodon
simulans (Gry, 1963) [Green neon tetra].
Gymnocorymbus ternetzi Petele tetra negru
Generaliti. Mai este cunoscut i sub numele de vduva. Este o
specie nalt, puternic aplatizat pe flancuri. Aripioara anal este
rotunjit i se ntinde pe toat parte de jos a corpului. Partea din
spate (ceafa) nu este acoperit de solzi. Femela este mai mare dect
masculul, atingnd 5,5 cm. n S.U.A. a fost obinut forma voal, ntlnit
i la noi. Corpul este argintiu strlucitor, cu o nuan de negru, care
se poate ntinde i pe aripioara dorsal, pe aripioara adipoas i pe
anal, zon care la exemplarele tinere este neagr, ajungnd la gri.
Parte din fa are trei dungi transversale negre, din care prima
trece peste ochi, iar celelate dou sunt dispuse la punctul unde
ncep pectoralele i dorsala. Masculii au vrful dorsalei alb.
Reproducerea. Se reproduc relativ uor, dar puii sunt mai dificil de
crescut. Este nevoie de un acvariu de 12-15 l cu ap mai cam de 5-6
zile, cu plas de protecie pe fund i cteva tufe de plante, gen
Ceratopteris. Seara se introduce femela, iar dimineaa masculul. Dar
la fel de bine putem introduce 2 femele cu 4 masculi. Femela se
deosebete uor de mascul fiinc are zona abdominal umflat. Depun cam
3-400 de icre, dup 24-30 de ore eclozeaz. temperatura optim este de
25-26 C. Dup 3-4 zile n care larvele stau atrnate de geam sau
plante, alevinii ncep s nnoate. La nceput se vor hrni cu
microviermi. Dup 2 saptamni i vom hrni cu nauplii de Artemia,
eclozai de o zi. Puii cresc foarte repede.
Petii Labirint: Gurami i petele paradis
Denumirea de peti labirint au primit-o n amintirea Labirintului
Minotaurului, deoarece aceste specii de peti au un aparat
respirator auxiliar numit labirint. Acest aparat s-a dezvoltat
datorit faptului c aceti peti triesc adesea n ape cu coninut sczut
de oxigen.Anabantidele i-au primit numele de la specia Anabas
scadens, peti care au proprietatea de a respira i nafara apei -
anabainein- a iei n afar. Iar denumirea de pete labirint au
primit-o n amintirea Minotaurului, deoarece aparatul respirator
auxiliar este n form de labirint. Pentru a evita lipsa de oxigen,
cu ajutorul acestui organ sunt capabili s respire i aerul
atmosferic. Aceast proprietate trebuie sa o avem n vedere i atunci
cand construim i populm acvariul, ntruct dac nu pot respira i cu
acest organ, acesta se va umple cu ap i petele se poate sufoca.
De ce sunt deosebii petii labirint ?Ei provin din Asia de
Sud-Est, Africa i Indonezia i sunt peti de ap dulce. Conformaiei
corpului poate fi alungit la bondoc, aplatizat lateral, avnd cu
botul scurt, gura mic i buzele groase, pronunate. Petii labirint au
solzii de pe spate, care acoper capul i brbia, mediu dezvoltai.
Dorsala i anala se mpart n dou pri, una mai lung cu radii tari i
cealalta mai scurt cu radii moi. n zona pectorala se afl i
aripioarele abdominale, la unele specii fiind foarte alungite, avnd
forma de antene pe care sunt dispuse celulele gustative. Petii
labirint au cavitatea abdominal foarte mare iar anusul este
poziionat n partea anterioara a corpului.
Se simt bine n acvariuPetii labirint se pot crete i eventual
reproduce cu succes i n acvarii. Creterea lor ns este condiionat de
civa factori. Unul din factori este asigurarea respiraiei i nafara
apei. Alt condiie
este acoperirea acvariului deoarece, pe de-o parte aceti peti
sunt foarte activi, iar pe de alt parte dac respir direct aerul
rece rcesc foarte uor.
Ce mnnc petii labirint?Nu sunt pretenioi dei prefer hrana
proaspt n locul celei artificiale. Unele subspecii accept doar hran
proaspt. Dup observaiile acvaritilor profesioniti, specia Betta nu
prea consum hrana artificial uscat. n relaiile cu alte specii din
acvariu este destul de panic, ceea ce nu putem afirma i despre
relaiile interspecie. n special masculii care se pregtesc de
reproducie prezint o agresivitate sporit fa de femele.
Reproducerea petilor labirintReproducerea lor este relativ
simpl, dac avem n vedere c puii rezultai sunt foarte mici deci este
destul de anevoioas hrnirea lor. n general la unele specii
reproducerea lor are loc n cuiburi de spum, unde dup mbriarea"
femelei , masculul va depune icrele. Depunerea icrelor este un
spectacol fantastic petii avnd culori splendide. Masculul "mbrieaz"
puternic femela, presnd icrele afar din ea, dup care are loc
fecundarea lor. Icrele care cad spre fundul apei sunt strnse de
ctre mascul (rar i de femel) cu gura i duse la cuibul de spum de la
suprafa. Unele soiuri au icrele uleioase, de aceea acestea se ridic
singure la suprafa. Dup fecundare este recomandabil s se scoat
femela din acvariu, deoarece datorit agresivitii masculului,
aceasta nu este n siguran. Cuibul de spum este construit de regul
de mascul prin lipirea bulelor de aer cu saliv. Unele specii
folosesc vegetaia din acvariu pentru construcia cuibului, sau alte
resturi care plutesc la suprafa, cuiburile lor fiind mari i
proeminente. Alte specii au cuiburile mai modeste ca mrime. De
altfel, mrimea cuibului poate varia de la individ la individ i n
cadrul aceleiai specii. Masculul pzete cuibul, adunnd icrele care
cad i punndu-le la loc. Instinctul patern scade i dispare atunci
cnd nu mai poate grupa pui ntr-un loc. Deoarece puii sunt n numr
mare, au nevoie de o cantitate apreciabil de hran, sarcin deloc
uoar pentru mascul. Se recomand ca n acvariu coloana apei s nu
depeasc 12-15 cm nlime. n primele sptmni aparatul respirator tip
labirint nu este dezvoltat destul, de aceea trebuie s asigurm o
ventilaie corespunztoare. La noi speciile mai cunoscute sunt :
Trichogaster leeri, T. Trichopterus, Colisa lalia, Colisa sota,
Betta splendens, Betta smaragdina,Macropodus opercularis,
Macropodus concolor etc.
CyprinidaeBarbus tetrazona
Barbus Tetrazona este unul dintre cei mai jucausi si activi
pesti de acvariu ce are ca si caracteristica esentiala cele 4 dungi
verticale negre asemanatoare celor de tigru. Inotatoarea dorsala si
cele pectorale sunt oranj in timp ce celelalte inotatoare sunt o
nuanta mult mai deschisa de orange.In ultimii ani, datorita
inmultirii selective au fost obtinute numeroase variante
diferentiate prin culoare, printre care se numara s: verde, negru,
rosu si albino. Temperament. Acest peste ajunge la maturitate la o
lungime totala de 7 cm, dimensiune ce ii face suficient de mari sa
nu fie mancati de alti pesti, dar suficient de mici incat sa puteti
sa ii pastrati in grupuri de minim 6 exemplare chiar si in
acvariile de mici dimensiuni.Totusi desi acestia sunt foarte
jucausi nu este o decizie prea buna sa ii introduceti in orice
acvariu si mai ales intr-un numar de 2-3 exemplare deoarece acestia
vor incepe sa terorizeze ceilalti pesti din acvariu si chiar sa le
ciupeasca inotatoarele. Acest lucru poate fi evitat prin pastrarea
lor in grupuri de cel putin 6 exemplare. Astfel ei se vor alerga
reciproc si ii vor lasa in pace pe ceilalti pesti. Chiar daca vor
fi pastrati in grupuri mari, nu este recomandat sa pastrati
Sumatranii impreuna cu pesti blanzi, care se misca lent sau cu
pesti care au inotatoare foarte lungi cum sunt Scalarii sau Betta.
Durata de viata. Daca sunt pastrati in conditii optime, acesti
pestisori pot sa traiasca in unele cazuri chiar si 7 ani.
Parametrii apei. Sumatranii tolereaza o plaja larga de valori ale
pH-ului sau ale duritatii, dar se simt cel mai bine cand sunt
pastrati in acvariile cu apa moale si usor acida. Astfel un pH
ideal ar fi undeva la 6.5, in timp ce acestia tolereaza o duritate
de maxim 10 dGH. Temperatura tolerata de acesti pesti se incadreaza
in intervalul 20-26 C (68 - 79 F). Habitat. Barbus tetrazona are
nevoie de acvarii cu spatii largi de inot, dar in acelasi timp au
nevoie si de multe plante fie ele si artificiale in acvariu. Hrana.
In mod normal acesti pesti tolereaza orice tip de hrana, dar pentru
intarirea sistemulu imunitar este recomandat sa variati tipurile de
hrana administrate. Astfel puteti sa
ii hraniti cu fulgi de inalta calitate, cu hrana vie sau
congelata. Acestia vor infulecta foarte repede nevertebrate mici
sau chiar legume fierte. Dimorfism sexual. Tretrazonele sunt
relativ usor de diferentiat deoarece femelele sunt mai mari decat
masculii de aceeasi varsta, in timp ce acestia din urma sunt mult
mai colorati. Reproducerea. Acesti pesti nu sunt tocmai prietenosi
cu icrele pe care le vor manca daca vor avea ocazia. De aceea
amenajati un acvariu separat special pentru reproducere care va
putea fi folosit pentru dezvoltarea icrelor. Pentru a forma o
pereche este recomandat sa ii pastrati in grupuri de cate 6
exemplare. Pentru a conditiona depunerea puteti sa ii hraniti cu
hrana vie, iar dupa ce perechea a fost formata, acestia trebuie
mutati intr-un acvariu separat. Eu am depus si crescut pui pana la
maturitate fara probleme, nu e greu deloc. Masculii se deosebesc de
femele prin coloritul(rosu-portocaliu) de pe innotatoare mai
intens, mai ales in perioada depunerii, femele au si abdomenul mai
umflat ca la masculi. Pentru depunere iti trebuie un acvariu steril
de vreo 20 litri, ciclat, cu incalzitor la 24-25 grade si burete
bolborositor. Pe fundul acvariului pui o plasa sau niste perii de
curatat sticlele altfel pestii o sa iti manance toate icrele. Cand
observi o femela mai grasuta o prinzi si o pui in acvariul pentru
depunere. Adaugi 1 mascul sau 2 si pui niste albastru de metil in
apa ca sa eviti mucegairea icrelor. Daca e prima depunere a
pestilor poate sa dureze si cateva zile pana depun, dar de obicei
la o zi sau 2 dupa ce i-ai pus in acvariu depun. Cand au terminat
depunerea scoti pestii dar lasi plasa in acvariu ca sunt icrele
lipite de ea. Dupa cateva zile o sa observi niste "fire" pe
geamurile acvariului, aia sunt puii. Mai astepti cateva zile pana
puii incep sa inoate liber prin acvariu si sacul vitelin a fost
absorbit total. Abia acum incepi sa ii hranesti cu hikari first
bites sau pisezi foarte foarte fin mancarea pe care o dai la pestii
mari. Dupa o saptamana poti sa le dai artemia proaspat eclozata ca
sa creasca mai repede. Succes si sper ca nu am uitat nimic.
Acvariu de reproducere. Acvariul de reproducere ar trebuie sa
aia o apa moale, usor acida, plante cu frunze mici si nu trebuie sa
aiba substrat. Unii crescatori folosesc marmura pentru substrat,
aceasta asigurand un loc sigur pentru icrele depuse. Nu uitati insa
ca daca nu veti folosi substrat, este extrem de important sa ii
observati indeaproape, iar dupa depunere sa indepartati imediat
adultii deoarece acestia vor consuma ouale. Depunerea va avea loc
in mod normal dimineata. Daca aceasta nu are loc in maxim doua
zile, o schimbare partiala de apa cu o apa mai calda cu cateva
grade poate favoriza
depunerea. In mod normal femela va depune in jur de 200 de icre
transparente-galbui, ce vor fi imediat fertilizate de catre mascul.
Dupa ce icrele au fost fertilizate, perechea reproducatoare trebuie
indepartata din acest acvariu. Icrele vor ecloza in 36 de ore, iar
puii vor putea inota singuri dupa 5 zile. Puietul poate fi hranit
cu hrana speciala pentru pui sau cu artemia. Denumire stiintifica:
Barbus tetrazona Familie: Cyprinidae Origine: Borneo, Indonezia,
Sumatra Dimensiuni maxime: 7 cm Temperament: Peste foarte activ de
card, ciupeste inotatorile Durata de viata: 6 ani Spatiu in
acvariu: Partea mediana Dimensiuni minime ale acvariului: 70 l
Hrana: Omnivor, tolereaza orice hrana Inmultire: Depunere de icre
Intretinere: usoara spre medie pH: 6.5 Duritate: pana la 10 dGH
Temperatura: 68-79 F (20-26 C)