Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al unei bune guvernanţe în cazul firmelor românești agricole cotate participante la securitatea alimentară Drd. Grazia-Oana Petroianu Academia de Studii Economice din Bucureşti Rezumat Criza financiară actuală a determinat entităţile să-şi întărească guvernanţa pentru o mai bună gestionare a riscurilor cu acţiuni corelate şi evoluţii progresive. Anticiparea, diminuarea sau eliminarea riscurilor sunt condiţii ale eficienţei şi eficacităţii – ipoteze ale continuităţii activităţii, ce conferă o imagine fidelă, durabilă şi transparentă pentru toţi participanţii la jocul social. Prezentul obligă managementul prin instrumentul său – auditul – să ofere mai mult decât o simplă asigurare a continuităţii şi o susţinere ştiinţifică prin metodele analizei şi metodele moderne statistico-financiare ale riscului de faliment. Coroborând aceste metode şi utilizând un plan strategic bine definit, se obţin output-urile necesare demonstrării unei funcţionări sănătoase, rentabile şi chiar performante a entităţii. Scopul acestui studiu este analiza evoluţiei rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate la BVB. Pentru a găsi demersul și judecata logică, care să ofere informațiile necesare pentru a construi un model ”going concern” util firmelor agricole pentru a verifica calitatea guvernanței entității. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 10 de firme agricole cotate la BVB, în perioada 2011- 2013 și a fost analizat impactul soluției strategice - strategia tehnologică asupra rentabilităţii unei firme din eşantionul studiat, pe o perioadă de 5 ani de la realizarea investiţiei. Rezultatele studiului indică o creştere a eficienţei economice cât și o îmbunătățire a calității producției agricole, care creează premiza participării la asigurarea securității alimentare în care trebuie să se înscrie orice firmă agricolă, cu impact pozitiv asupra rezultatelor economice ale firmei studiate cât și asupra calității produselor și în general asupra dezideratului - securitatea alimentară. Cuvinte cheie: rentabilitate, risc, continuitate, sectorul agricol, securitate alimentară 1. INTRODUCERE Rentabilitatea este o condiţie sine qua non a însăşi existenţei întreprinderilor 1 şi rezultatul corelaţiei profesionalismului managementului, a resurselor economice investite, pe fondul progresului tehnico-ştiinţific şi a exigenţelor pieţei concurenţiale. Toate variabilele interne şi externe care participă la dinamica rezultatelor, trebuie să asigure entităţii performanţa financiară necesară şi de durată care să demonstreze continuitatea activităţii. Continuitatea activităţii apare ca un element absolut necesar în garantarea informaţiilor financiare. Pentru utilizatori trebuie să fie clar de ce se consideră că o entitate economică îşi va continua activitatea, care sunt ipotezele care au condus la această concluzie şi care sunt riscurile ca evenimentele reale să fie diferite de estimări. Rentabilitatea activităţii unei entităţi nu trebuie disociată de riscurile la care este supusă aceasta. Scopul demersului ştiinţific este de a sublinia impactul adoptării strategiilor de creştere a rentabilităţii entităţilor agricole asupra performanţelor economice ale acestora, cu implicaţii directe asupra continuităţii afacerilor acestor entităţi. O dată demonstrată continuitatea variantei strategice abordate pentru a asigura sustenabilitatea activității în vi itor, de fapt firma agricolă și-a redus și eliminat riscurile de funcționare și mai ales și cel de faliment. Mai mult, culturile agricole capătă valoare și îmbunătățesc potențialul agricol atât la nivel micro cât și macro iar disponibilitatea alimentelor depinde de sectorul agroalimentar și de comerțul agricol dar și de accesul la hrană ce rezultă din veniturile și puterea de cumpărare a oamenilor, de accesul fizi c al acestora la alimente. Toate aceste premise contribuie la asigurarea securității alimentare, concept care, după cum am 1 Constantin C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Editura Economică, Bucureşti, 2000, pag. 229
13
Embed
Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al ...ijhe.faa.ro/wp-content/uploads/2015/08/Oana-Petroianu_Rentabilitatea-–-condiţie-a... · atingerea unui „echilibru”
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Rentabilitatea – condiţie a continuităţii şi rezultat al unei bune guvernanţe în cazul firmelor
românești agricole cotate participante la securitatea alimentară
Drd. Grazia-Oana Petroianu
Academia de Studii Economice din Bucureşti
Rezumat
Criza financiară actuală a determinat entităţile să-şi întărească guvernanţa pentru o mai bună
gestionare a riscurilor cu acţiuni corelate şi evoluţii progresive. Anticiparea, diminuarea sau
eliminarea riscurilor sunt condiţii ale eficienţei şi eficacităţii – ipoteze ale continuităţii activităţii, ce
conferă o imagine fidelă, durabilă şi transparentă pentru toţi participanţii la jocul social. Prezentul
obligă managementul prin instrumentul său – auditul – să ofere mai mult decât o simplă asigurare a
continuităţii şi o susţinere ştiinţifică prin metodele analizei şi metodele moderne statistico-financiare
ale riscului de faliment. Coroborând aceste metode şi utilizând un plan strategic bine definit, se obţin
output-urile necesare demonstrării unei funcţionări sănătoase, rentabile şi chiar performante a
entităţii. Scopul acestui studiu este analiza evoluţiei rentabilităţii firmelor agricole româneşti cotate
la BVB. Pentru a găsi demersul și judecata logică, care să ofere informațiile necesare pentru a
construi un model ”going concern” util firmelor agricole pentru a verifica calitatea guvernanței
entității. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 10 de firme agricole cotate la BVB, în perioada 2011-
2013 și a fost analizat impactul soluției strategice - strategia tehnologică asupra rentabilităţii unei
firme din eşantionul studiat, pe o perioadă de 5 ani de la realizarea investiţiei. Rezultatele studiului
indică o creştere a eficienţei economice cât și o îmbunătățire a calității producției agricole, care
creează premiza participării la asigurarea securității alimentare în care trebuie să se înscrie orice
firmă agricolă, cu impact pozitiv asupra rezultatelor economice ale firmei studiate cât și asupra
calității produselor și în general asupra dezideratului - securitatea alimentară.
Rentabilitatea este o condiţie sine qua non a însăşi existenţei întreprinderilor1 şi rezultatul
corelaţiei profesionalismului managementului, a resurselor economice investite, pe fondul
progresului tehnico-ştiinţific şi a exigenţelor pieţei concurenţiale. Toate variabilele interne şi externe
care participă la dinamica rezultatelor, trebuie să asigure entităţii performanţa financiară necesară şi
de durată care să demonstreze continuitatea activităţii.
Continuitatea activităţii apare ca un element absolut necesar în garantarea informaţiilor
financiare. Pentru utilizatori trebuie să fie clar de ce se consideră că o entitate economică îşi va
continua activitatea, care sunt ipotezele care au condus la această concluzie şi care sunt riscurile ca
evenimentele reale să fie diferite de estimări.
Rentabilitatea activităţii unei entităţi nu trebuie disociată de riscurile la care este supusă
aceasta.
Scopul demersului ştiinţific este de a sublinia impactul adoptării strategiilor de creştere a
rentabilităţii entităţilor agricole asupra performanţelor economice ale acestora, cu implicaţii directe
asupra continuităţii afacerilor acestor entităţi. O dată demonstrată continuitatea variantei strategice
abordate pentru a asigura sustenabilitatea activității în viitor, de fapt firma agricolă și-a redus și
eliminat riscurile de funcționare și mai ales și cel de faliment. Mai mult, culturile agricole capătă
valoare și îmbunătățesc potențialul agricol atât la nivel micro cât și macro iar disponibilitatea
alimentelor depinde de sectorul agroalimentar și de comerțul agricol dar și de accesul la hrană ce
rezultă din veniturile și puterea de cumpărare a oamenilor, de accesul fizic al acestora la alimente.
Toate aceste premise contribuie la asigurarea securității alimentare, concept care, după cum am
1 Constantin C. Cojocaru, Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, Editura Economică,
Bucureşti, 2000, pag. 229
prezentat anterior, a evoluat de la considerații mai degrabă cantitative și economice, spre o definiție
care ține cont de calitatea alimentelor și de dimensiunea umană. Baza asigurării securității alimentare
este fundamentată pe producția agricolă iar rolul esențial în asigurarea producției revine utilizării
rațioanle a resurselor.
Conceptul privind siguranţa alimentelor conduce la creşterea încrederii consumatorilor faţă
de produsele alimentare. Consumatorul, pe de o parte, şi firmele agricole, pe de altă parte, trebuie să
înţeleagă că pentru „noii parametri” ai securității alimentare sunt necesare cheltuieli suplimentare,
cheltuieli care sunt cu mult mai mici decât cele sociale, sau de asistenţă medicală. Este necesară
atingerea unui „echilibru” obţinut din optimizarea costurilor pe care calitatea produselor agricole o
aduce pe lanţul alimentar în vederea participării la securitatea alimentară. Mai mult, globalizarea
afacerilor recomandă şi obligă managementul firmelor agricole la implementarea guvernanţei
corporative necesare pentru crearea unor valori și practici în ceea ce priveşte siguranţa alimentară.
Toate sectoarele industriei alimentare trebuie să participe la securitatea alimentară iar pentru ca acest
deziderat să fie îndeplinit şi firmele agricole trebuie să ofere produse agricole de calitate.
Cercetarea se dorește a realiza conexiunea între strategia de creștere a afacerii agricole –
rentabilitatea sporită și durabilă - diminuarea/eliminarea riscurilor – modelul scoring specific
domeniului agricol, care, coroborate, să ofere elementele ”sănătoase” pentru o bună guvernanță a
afacerilor agricole participante la securitatea alimentară.
2. REVIZUIREA LITERATURII DE SPECIALITATE ŞI DEZVOLTAREA IPOTEZELOR
DE LUCRU. RENTABILITATEA – PREMISĂ A CONTINUITĂŢII, RĂSPLATĂ A
RISCULUI ASUMAT Eficienţa şi eficacitatea unei entităţi depind de calitatea activităţii managementului, de
instaurarea unei bune guvernanţe. Peter Drucker considera că „managementul este echivalent cu
persoanele de conducere”. Afacerile prezentului sunt în etapa în care afirmaţia lui Peter Drucker este
fundamentul pe care se implementează diverşi piloni: continuitatea, managementul, riscul,
guvernanţa, auditul.
Riscul poate fi privit ca reprezentând „incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi la cel
mai mic cost la modificările de mediu”2.
Într-o altă accepţiune, riscul reprezintă „posibilitatea de a obţine rezultate favorabile într-o
acţiune viitoare exprimată în termeni probabilistici”.3
Compensaţia riscurilor este profitul. Cu cât riscul este mai mare, profitul este mai mare, la
risc mic profitul este redus.
Noţiunea de profit a cunoscut, în teoria şi practica economică, numeroase accepţiuni şi
aprecieri cristalizându-se că o caracteristică esenţială a oricărei activităţi este raţionalitatea, pusă în
evidenţă prin profit.
Începând de la mercantilişti şi până la opiniile moderne se desprinde ideea că profitul este
venitul net al întreprinderii.
Dimensiunea, structura şi dinamica profitului sunt influenţate de acţiuni ale managementului,
cum ar fi: modernizări şi investiţii; ameliorarea bunurilor economice; organizarea ştiinţifică a muncii
şi producţiei, producţia de flux; ameliorarea punctelor slabe şi a ameninţărilor, respectiv fructificarea
punctelor forte şi oportunităţilor pe care entitatea le absoarbe din mediul extern.
Profitul – recompensă a întreprinzătorilor pentru riscul asumat – este şi sursă a investiţiilor în
aceeaşi industrie sau în industrii noi, mai avantajoase. Beneficiile nu trebuie privite doar ca expresie
a raţionalităţii economice, ci şi ca o expresie a raţionalităţii sociale şi a raţionalităţii ecologice.
Analiza profitului poate oferi informaţii cu privire la rentabilitatea întreprinderii. Dicţionarul
de economie defineşte rentabilitatea ca fiind „capacitatea unei firme de a obţine profit, ca diferenţă
pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie,
de comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”.4
2 Cristian Păun, Laura Păun, Riscul de ţară, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 18 3 Alexandru Puiu, Management în afacerile economice internaţionale, Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2008 4 Coralia Angelescu (coordinator), Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pag. 378
Profesorul Constantin Cojocaru leagă indubitabil noţiunea de rentabilitate de cea de profit,
prin faptul că rentabilitatea reflectă capacitatea unităţilor de a obţine profit „ca diferenţă pozitivă
între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, de
comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”, adică “de a-şi acoperi cheltuielile din
venituri proprii şi totodată de a realiza şi un venit sub forma profitului”.5
După alt autor, rentabilitatea reprezintă „reflectă capacitatea firmei de a produce profit,
oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii”.6
Mai mult, rentabilitatea este „mâna vizibilă” a progresului, echităţii şi protecţiei mediului:
Figura 1
Rentabilitatea – „mână vizibilă” a progresului într-o lume care guvernează „mâna invizibilă”
MEDIUL EXTERN
MEDIUL EXTERN
Sursa: Geanina-Gabriela Tudose, „Analiza şi strategia rentabilităţii industriei de morărit, panificaţie şi produse
făinoase”, Teză de doctorat, 2004
În economie se manifestă două categorii de interese, unele care nasc impulsul acţiunilor
întreprinderilor şi altele care determină comportamentul consumatorilor în condiţiile unor resurse
limitate, a incertitudinilor şi riscurilor pe care le generează activitatea economică. Ştiinţa economică
a stabilit anumite reguli generale şi comune în comportamentul producătorilor şi al clienţilor7,
respectiv principiul raţionalităţii, principiul optimalităţii, principiul eficienţei. Din analiza acestor
principii se desprind soluţii spre care tind entităţile şi din rândul cărora se va alege varianta ce are
drept efect o activitate eficace şi eficientă.
Relația dintre rentabilitate și risc își pune amprenta asupra desfășurării activității unei entități.
Mai mult, rentabilitatea este considerată punctul de plecare în asigurarea continuității activității
entității. Conceptul de continuitate a activităţii porneşte de la premiza că entitatea îşi va continua
activitatea pe o perioadă de minimum douăsprezece luni de la data raportării situaţiilor financiare, în
condiţii normale de activitate, fără a intra în lichidare sau faliment. Cadrul de raportare financiară
prevede că situațiile financiare anuale sunt elaborate, de regulă, pornind de la ipoteza că entitatea
raportoare își va continua activitatea în viitorul previzibil. În acest fel, se presupune că entitatea nu
are intenția și nici nevoia de a lichida sau de a-și reduce în mod semnificativ activitatea.
Evaluarea continuității activităţii se realizează prin diferite metode aplicate situaţiilor
financiare anuale, metode contabile (analiza lichidităţii, solvabilităţii şi echilibrului financiar) și
metode scoring de predicție a riscului de faliment. Printre metodele scoring regăsim Modelul
Altman, Modelul Conan & Holder, Modelul Centralei Bilanţurilor din Banca Franţei, Metoda
”credit-man” sau ”security analysis”, Modelul B-Băileșteanu, Modeluol Bilanțurilor din Banca
5 Constantin C. Cojocaru, op. cit., pag. 228 6 Alexandru Gheorghiu, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004,
pag. 189 7 Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie-manual universitar, Editura Economică, Bucureşti, 2001,
pag. 58
Întreprinderea Rentabilitate Progres
Cheltuieşte mai puţin decât
veniturile obţinute şi foloseşte
raţional rezervele interne
Foloseşte creativitatea şi
asigură distribuirea justă a
bogăţiei create
Cheltuieşte împrumutându-se la
viitor, deci trebuie să investească
în prezent pentru a consuma şi în
viitor
Franței, Modelul A-Ion Anghel. Aceste metode scoring permit aprecierea riscului de faliment pe
baza corelaţiei stării de sănătate cu o serie de rate financiare semnificative.
3. OBIECTIVELE CERCETĂRII
În vederea realizării acestui demers s-a urmărit atingerea următoarelor obiective:
aprofundarea suportului ştiinţific existent privind rentabilitatea – premisă a continuităţii
activităţii agricole, instrument al riscului asumat;