UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR" FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI PROIECT DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL Student: Anul II FBC ZI Îndrumător practică: Lector univ. dr.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV
SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI
PROIECT DE PRACTICĂ DE SPECIALITATE
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL
Student: Anul II FBC ZI
Îndrumător practică:Lector univ. dr.
BRAŞOV2012
C U P R I N S
I N T R O D U C E R E..........................................................................................................................1
1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE..........................................................................................31.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE....................................................3
1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale.............................................................................31.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare...................................................................................41.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare.............................................................5
1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE...................................................................71.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii...............................................................71.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă.............................................................................91.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar................................................................................................................101.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu...............................................................................................101.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale...................................................................................111.2.6 Raportul administratorilor......................................................................................................................11
2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL.................................................................................................................17
2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL.................................................................................17
Concluzii şi propuneri..........................................................................................................................29
B I B L I O G R A F I E.........................................................................................................................30
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
I N T R O D U C E R E
Problema gestionării şi administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de
activitate şi de scopul propus este complexă. Aprecierea diferenţelor de performanţă şi poziţie
financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea
patrimoniului.
Pentru a putea supravieţui, orice întreprindere are nevoie de informaţii, fără de care
procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obţine
aceste informaţii este necesară o analiză a situaţiilor financiare anuale care permit aflarea
poziţiei financiare şi a performanţelor acesteia. De aceste informaţii beneficiază atât
întreprinderea (ca factor intern) a căror situaţii financiare sunt analizate cât şi furnizorii,
clienţii, potenţialii investitori şi orice altă persoană care doreşte să afle informaţii despre
întreprindere (ca factori externi).
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului şi
a perioadei şi siguranţei generării lor. În ultimă instanţă de aceasta depinde, de exemplu,
capacitatea ei de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite şi de
a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această
capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informaţii
concentrate asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a
întreprinderii.
Bilanţul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a
generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie de
indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi
informaţional, dar şi model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate patrimonial.
El furnizează informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor de echilibru privind starea şi
mişcarea patrimoniului.
Proiectul este structurat pe trei capitole. El prezintă situaţiile financiare anuale,
modele de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societăţii şi concluziile la
care am ajuns în urma acestei analize.
Primul capitol evidenţiază redactarea situaţiilor financiare, supuse respectării
principiilor de bază ale contabilităţii, legislaţiei naţionale dar şi prevederilor cuprinse în
1
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Standardele Internaţionale de Contabilitate, rolul elementelor cuprinse în situaţiile financiare
în activităţile economice ale întreprinderii, modul acestora de prezentare şi cunoaştere. Am
făcut o analiză a poziţiei financiare, adică bilanţul contabil, bilanţul financiar, bilanţul
funcţional, am analizat structura activului şi pasivului, a lichidităţii şi solvabilităţii. Am arătat
corelaţiile care trebuie să existe între fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria
netă.
Capitolul doi este destinat studiului de caz, unde plecând de la situaţiile financiare ale
SC „CICERO” SRL, am analizat poziţia financiară a entităţii pe perioada anilor 2009-2010,
scoţând în evidenţă mari probleme în special în privinţa lichidităţilor.
În ultimul capitol sunt prezentate concluziile care s-au desprins în urma acestei
analize precum şi propuneri concrete prin care să se îmbunătăţească situaţia patrimonială a
firmei.
2
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
1. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
1.1 ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA SITUAŢIILOR FINANCIARE
Situaţiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin
care informaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea,
întreprinderile îşi publică situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi
înţelese de către cititorul interesat. La nivel global, poziţia şi performanţa financiară a
întreprinderilor este reglementat prin modul cum are trebui întocmite situaţiile financiare cu
ajutorul Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare este elaborat de
Comitetul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate. Acest cadru general nu
constituie un Standard Internaţional de Contabilitate şi prin urmare nu defineşte standarde
privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informaţii.
Prevederile acestui cadru general nu primează în faţa standardului Internaţional de
Contabilitate specific. Cadrul general abordează:
a) obiectivul situaţiilor financiare;
b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din situaţiile
financiare
c) definirea, recunoaşterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite
situaţiile financiare;
d) conceptele de capital şi menţinere a nivelului capitalului.
1.1.1 Obiectivele şi importanţa situaţiilor financiare anuale
Obiectivul principal al situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre
poziţia financiară, performanţele financiare şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii,
în scopul utilizării acestor informaţii de către utilizatorii interni şi externi, în vederea
fundamentării unor decizii economice.
Situaţiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor şi
poziţiei financiare a unei societăţi la sfârşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii utile
unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale
întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi.
3
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le
controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea
şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările
mediului în care îşi desfăşoară activitatea1.
IASC îşi concentrează efortul său de armonizare cu predilecţie asupra situaţiilor
financiare, ce au ca scop furnizarea unor informaţii utile pentru adoptarea deciziilor
economice. Aceasta se datorează faptului că aproape toţi utilizatorii iau decizii economice
pentru:
a hotărî când să cumpere, să păstreze, sau să vândă părţi din capital;
a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;
a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;
a aprecia garanţia ce o oferă întreprinderea faţă de datoriile sale;
a determina politicile fiscale;
a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;
a elabora şi utiliza datele statistice despre venitul naţional;
a reglementa activitatea întreprinderilor.
1.1.2 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare
Informaţia contabilă pentru a fi utilă pentru utilizatori trebuie să îndeplinească
anumite atribute denumite caracteristici calitative. Aşa cum prevede cadrul general IASB
pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare cele patru caracteristici calitative
principale sunt:
1) Relevanţa informaţiei, se referă la capacitatea informaţiei de a fi utilă în ceea ce
priveşte necesităţile de luare a deciziilor de către utilizatori şi este determinată de natura
informaţiei şi de pragul său de semnificaţie. O informaţie este semnificativă dacă omisiunea
sau declararea ei eronată influenţează deciziile economice ale utilizatorului.
2) Credibilitatea, se referă la o prezentare reală, fidelă a tranzacţiilor şi evenimentelor
şi are în vedere: prudenţa, neutralitatea, integralitatea informaţiei, prelevanţa economicului
asupra juridicului în contabilizarea evenimentelor şi tranzacţiilor.
Prudenţa, se referă la incertitudinile care planează asupra multor evenimente şi
tranzacţii ale entităţii impun în mod obiectiv elaborarea unei informaţii prudente. Prudenţa
1 Ristea M., Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 17
4
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
presupune evitarea supraevaluării activelor şi veniturilor, a subevaluării cheltuielilor şi
pasivelor şi luarea în consideraţie a eventualelor pierderi, riscuri şi deprecieri probabile.
Neutralitatea, pretinde ca informaţia să fie nepărtinitoare, lipsită de influenţe.
Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi prezentarea informaţiei influenţează
luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a realiza un rezultat sau un
obiectiv predeterminant.
Integralitatea, pretinde că pentru a fi credibilă orice informaţie conţinută în situaţiile
financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să
inducă în eroare şi astfel să nu mai aibă un caracter credibil devenind defectuoasă din punct
de vedere al relevanţei.
3) Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică importantă a informaţiilor furnizate de
situaţiile financiare în sensul că acestea trebuiesc înţelese uşor de către utilizatori, cu condiţia
ca aceştia să posede cunoştinţe suficiente privind afacerile, activităţile economice şi
contabilitatea. Nu toate informaţiile sunt accesibile pentru orice categorie de utilizatori.
4) Comparabilitatea reprezintă o altă calitate a situaţiilor financiare, deoarece
utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare în timp pentru a determina poziţia
financiară şi performanţele întreprinderii, trebuind totodată să poată compara situaţiile
financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi
modificările poziţiei financiare.
1.1.3 Recunoaşterea şi evaluarea elementelor din situaţiile financiare
Recunoaşterea (încorporarea în situaţiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor
şi veniturilor este pusă în evidenţă prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.
Evaluarea este procesul de determinare a valorii băneşti la care posturile din situaţiile
financiare urmează să fie recunoscute şi înscrise în bilanţ şi contul de rezultate2.
Cadrul general IASB pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare formulează
modelul contabil referinţă de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de
menţinere a capitalului financiar nominal.
Un activ, respectiv o datorie, se recunoaşte atunci când:
este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare,
respectiv să genereze ieşirea acestora;
costul său să fie evaluat în mod credibil.
2 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 26.
5
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare.
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente
trecute şi prin decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care să încorporeze
beneficii economice.
Criteriile cumulative pentru recunoaşterea datoriilor sunt:
probabilitatea unei ieşiri de resurse, purtătoare de beneficii economice;
evaluarea să se poată facă în mod credibil.
Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în
activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii
reprezintă diferenţa dintre activele totale şi datoriile totale, fiind indicatorul esenţial pe care
bilanţul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.
Veniturile sunt creşteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune,
respectiv creşteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creşterea capitalurilor
proprii, sub alte forme decât aporturile la capital. Trebuie făcută distincţia dintre venituri şi
câştig, deşi ambele se regăsesc în contul de profit şi pierdere. Astfel noţiunea de câştig
implică un rezultat net favorabil dint-o tranzacţie, ca urmare a compensării efectelor (sumelor
de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul bunului).
În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a
elementelor patrimoniale3:
evaluarea la data intrării în entitate;
evaluarea la inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ;
evaluare la data ieşirii din entitate.
La data intrării în entitate bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând
aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
3 Ordinul ministrului finanţelor nr.3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 49.
6
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
1.2 CONŢINUTUL ŞI FORMA SITUAŢIILOR FINANCIARE
Conform IAS 1, un set complet se situaţii financiare anuale include4:
a) bilanţul;
b) contul de profit şi pierdere;
c) o situaţie care să reflecte, după caz:
toate modificările capitalului propriu; fie
modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacţiile de
capital cu proprietarii şi distribuirile către proprietari;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar)
e) politicile contabil şi notele explicative.
Directiva a IV- a a UE defineşte situaţiile financiare prin apelaţia de conturi anuale
care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa sau notele la conturile anuale.
Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.
Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formaţia situaţiilor
financiare cuprinde:
Bilanţ;
Cont de profit şi pierdere;
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
Situaţia fluxurilor de numerar;
Notele explicative la situaţiile financiare.
Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile
europene, care la data bilanţului nu depăşesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime (total
active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul
prescurtat, contul de profit şi pierdere, note explicative la situaţiile financiare anuale
simplificate. Opţional ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de numerar.
1.2.1 Bilanţul contabil, imaginea poziţiei financiare a întreprinderii
Bilanţul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ şi
de pasiv grupate după natură, destinaţie şi lichiditate, respectiv provenienţă şi exigibilitate.
4 Ghid pentru înţelegerea şi aplicare Standardelor Internaţionale de Contabilitate, IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, pag. 52
7
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Bilanţul arată poziţia financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la
sfârşitul exerciţiului financiar, însă această poziţie financiară este consecinţa rezultatelor
obţinute de întreprindere de la înfiinţare până la data bilanţului. Bilanţul caracterizează cifric
şi în etalon bănesc relaţiile de echilibru dimensional şi structural dintre mijloacele
economice gestionate de titularul de patrimoniu şi de sursele de procurare a acestor mijloace5.
Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute şi
din care se prevede că se vor obţine beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB şi
Ordinul 3055/2009).
Datoria este o obligaţie actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute şi a
cărei decontare va conduce la o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice
(Cadrul general IASB). Conform Ordinului 3055/2009, o datorie reprezintă o obligaţie actuală
a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o
ieşire de resurse care încorporează beneficii economice6.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după
deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul
rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american şi
Ordinul 3055/2009).
Reglementările contabile naţionale au optat pentru o clasificare a elementelor de
activ in active imobilizate şi active circulante, respectând astfel cerinţele din Directiva a-IV-a.
În bilanţ, elementele de activ şi de datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv
după natură şi exigibilitate, şi deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr.
3055/2009, persoanele juridice din ţara noastră care la data bilanţului depăşesc limitele a două
dintre următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000 euro, cifră
de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 50),
întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
bilanţul;
contul de profit şi pierdere;
situaţia modificărilor capitalului propriu;
situaţia fluxurilor de numerar;
notele explicative de la situaţiile financiare anuale.
5 Suciu G., Analiză economico-financiară, Editura Infomarket, Braşov, 2009, pag. 1206 Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 20, alin 3
8
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime de mai sus întocmesc situaţii financiare simplificate care cuprind: bilanţul prescurtat, contul de profit şi pierdere, notele explicative la situaţiile anuale simplificate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie. Formatul bilanţului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este următorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)
F. Total active minus datorii curente (A + E)
G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat (ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Capitaluri proprii
1.2.2 Contul de profit şi pierdere, indicator de performanţă
Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii
scheme obligatorii pentru stabilirea bilanţului şi contului de profit şi pierdere, fixarea
conţinutului minimal al anexei şi al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a,
9
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor întreprinderii.
1.2.3 Situaţia fluxurilor de numerar
Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar sau echivalente de
numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie
numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea
numerarului unei întreprinderi.
Numerarul se referă la disponibilităţile băneşti existente în casierie sau în conturile
bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum şi la elementele asimilate lor: valori de
încasat, avansuri de trezorerie.
Echivalentele de numerar7 sunt investiţii financiare pe termen scurt extrem de
lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de
numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate
pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt şi nu pentru alte scopuri.
Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări şi plăţi care se derulează în
cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferenţe dintre
încasările şi plăţile efectuate de întreprindere.
Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) este o componentă obligatorie conform
Ordinului MFP nr. 3055/2009, pentru entităţile mari şi opţională pentru întreprinderile mici şi
mijlocii, permiţând o analiză dinamică a echilibrului financiar a celor 3 activităţi: de
exploatare, investiţii şi finanţare.
1.2.4 Situaţia modificărilor capitalului propriu
Situaţia modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variaţiile pe care
le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului
financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi rezultatul final (profitul
sau pierderea).8
Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă
creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor
particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare.
1.2.5 Notele explicative la situaţiile financiare anuale
Notele explicative prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor
financiare şi politicilor contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile
prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de
analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.9
OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:
Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variaţia în timp a valorilor brute şi a
deprecierilor;
Nota 2 „Provizioane” detaliază variaţia naturii provizionului;
Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinaţii;
Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obţinere a rezultatului
din exploatare după destinaţii;
Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, clasificate după lichiditate şi exigibilitate;
Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile” cuprinde abateri şi modificări de la
reglementările naţionale, cu menţionarea naturii şi motivelor, tratamentele contabile
alternative, bază de evaluare, ajustări, influenţă asupra rezultatului;
Nota 7 „Participaţii şi surse de finanţare” detaliază capitalul social şi tipurile de titluri
emise;
Nota 8 „Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere”
cuprinde detalii despre număr mediu salariaţi, credite acordate, avansuri, salarii plătite,
asigurări sociale, contribuţii la pensii;
Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea
unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate);
Nota 10 „Alte informaţii” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri,
relaţiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.
1.2.6 Raportul administratorilor
Consiliul de administraţie (asociatul) pentru fiecare exerciţiu financiar elaborează un
raport care cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţii
entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri şi
incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire şi la
controlul intern al entităţii. Raportul va conţine şi informaţii despre10:9 Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, CECCAR, Bucureşti, 2006, pag. 2210 Ordinul ministrului finanţelor nr. 3055/2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, MO nr. 766 din 10.11.2009, punctul 305
11
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
evenimente importante apărute după sfârşitul exerciţiului financiar;
dezvoltarea previzibilă a entităţii;
activităţi din domeniul cercetării şi dezvoltării;
informaţii privind achiziţiile propriilor acţiuni;
existenţa de sucursale ale entităţii;
utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.
1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
1.3.1 Bilanţul contabil
Poziţia financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le
controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor şi capitalului propriu, de lichiditatea
şi solvabilitatea valorilor economice şi de capacitatea sa de a se adapta la schimbările
mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Bilanţul cuprinde toate elementele de activ grupate după natură, destinaţie şi
lichiditate şi cele de pasiv, grupate după natură, provenienţă şi exigibilitate.
Poziţia financiară reprezintă relaţia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale
întreprinderii, aşa cum sunt raportate în bilanţ.
Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o separare strictă între
elementele financiare şi elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial
desfăşurat de întreprindere.
1.3.2 Bilanţul financiar
Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile sunt ordonate în
funcţie de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de
pasiv). Bilanţul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate şi arată echilibrul
financiar al entităţii.
Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani.
Exigibilitatea reprezintă însuşirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit
termen.
Bilanţul financiar va avea următoarea formă:
Bilanţ financiar
12
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Nevoi = Activ Resurse = PasivI. Activ imobilizat net (> 1an)Imobilizări necorporaleImobilizări corporaleImobilizări financiare > 1anClienţi cu scadenţă mai mare de un anCreanţe cu scadenţă mai mare de un an
III. Capitalurile permanenteCapitalul socialRezerveSubvenţiiRezultat nerepartizatProvizioane reglementate (> 1an)
Datorii pe termen mediu şi lung (> 1an)II. Activ circulant (< 1an)Stocuri Creanţe – clienţi (< 1an)Disponibilităţi băneşti,Imobilizări financiare (< 1an)
IV. Datorii pe termen scurt (< 1an)Financiare (credite bancare curente)
- Nefinanciare,Provizioane < 1an
Fig. 1.1 Bilanţul financiar
1.3.3 Bilanţul funcţional
Concepţia funcţională11 defineşte întreprinderea ca o entitate economică şi financiară
asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcţii cum ar fi:
funcţia de producţie (fabricarea bunurilor, şi serviciilor livrate pieţelor situate în
aval;
funcţia de investire şi dezinvestire (achiziţionarea, crearea şi cesiunea elementelor
de activ imobilizat);
funcţia de finanţare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării
întreprinderii).
Bilanţul funcţional oferă o imagine asupra modului de funcţionare din punct de vedere
economic a întreprinderii, evidenţiind atât utilizările cât şi resursele corespunzătoare fiecărui
ciclu, respectiv de investiţii, de exploatare şi cel de finanţare. Practic pentru retratarea
bilanţului contabil în bilanţ funcţional este necesar să stabilim apartenenţa posturilor bilanţiere
pe unul din cele 3 cicluri: de investiţii, de exploatare, respectiv de finanţare.
Ciclul de investiţii cuprinde achiziţionarea de active imobilizate. Aceste imobilizări
constituie active stabile (aciclice) şi sunt finanţate din resurse stabile (aciclice).
Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producţie şi de desfacere,
atât sub formă de fluxuri fizice, cât şi financiare. Activele circulante de exploatare (stocuri,
creanţe, clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans) trebuie finanţate din surse ciclice
de exploatare (datorii furnizori şi asimilate, venituri din exploatare constatate în avans).
Ciclul de finanţare se referă la ansamblul operaţiunilor dintre întreprindere şi
proprietarii de capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii). Fluxul de finanţare permite
11 Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, pag. 57
13
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
întreprinderii să facă faţă decalajului dintre lichidităţile de intrare şi cele de ieşire, provocat de
ciclul de exploatare.
Activ PasivI. Active stabile (aciclice) AS I. Surse stabile (aciclice) SSII. Active ciclice (temporare) ACActive ciclice aferente exploatării (ACE)Active ciclice din afara exploatării (ACAE)Trezorerie de activ (TA)
II. Surse ciclice (temporare) SCSurse ciclice de exploatare (SCE)Surse ciclice din afara exploatării (SCAE)Trezorerie de pasiv (TP)
Fig. 1.2 Bilanţul funcţional
1.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE
Analiza structurii patrimoniale urmăreşte analiza ponderii diferitelor elemente
patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.
Ratele de structură permit „normalizarea” „situaţiei patrimoniului”, aceasta ajutând
la o comparaţie facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la observarea rapidă
a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului12.
1.4.1 Analiza structurii activului
Ratele de structură ale activului reflectă apartenenţa sectorială a întreprinderii şi
depind de natura activităţii acesteia.
Principalele rate ale structurii activului sunt:
A) Rata activelor imobilizate (Rai):
Această rată măsoară importanţa relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor
întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în măsura în
care evidenţiază componenţa de capital investit în active fixe.
Dacă ţinem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate:
) Rata imobilizărilor necorporale (Rin)
12 Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economica,Bucureşti 2005, pag. 347
14
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
Activele necorporale (intangibile) cuprind brevete, licenţe, mărci, fond comercial. În
România valoarea acestor active este redusă, spre deosebire de SUA, unde acestea pot ajunge
până la 50% din valoarea totală a activelor.
) rata imobilizărilor corporale (Ric):
Ric =
Aic – imobilizări corporale;At – activul total.Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica de
investiţii sau alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizări corporale.
) – rata imobilizărilor financiare (Rif):
Rif =
Aif – imobilizări financiare.B) Rata activelor circulante (Rac):
Rac =
Ac – activele circulante.Rata activelor circulante arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic
în total patrimoniu, depinde mult de specificul activităţii firmei, iar nivelul minim este de cel
puţin 40% din totalul activelor.
Ca rate complementare avem:B1) rata stocurilor (Rs):
Rs =
S – valoarea stocurilor. B2) rata creanţelor comerciale (Rcr):
Rcr =
Cr – nivelul creanţelor.B3) rata disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor (Rdp):
Rdp
1.4.2 Analiza structurii surselor de finanţare
Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a
întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor
15
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
între capitaluri proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenţa)
financiară a întreprinderii.
Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii totale
Datoriile totale cuprind atât datoriile pe termen lung (peste 1 an), cât şi datoriile pe
termen scurt (sub 1 an).
În accepţiunea bilanţului financiar (numit şi patrimonial), suma dintre capitalurile
proprii şi datoriile pe termen lung constituie capitalul permanent, care se reflectă în pasivul
bilanţului:
Pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen scurt
Principalele rate de structură ale surselor de finanţare sunt:
a) Rata stabilităţii financiare (Rsf):
b) Rata autonomiei globale (Rag):
Rag =
c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):
Rdts =
d) Rata datoriilor totale (Rdt):
Rdt =
2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA SC „CICERO” SRL PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL
16
PROIECT PRACTICĂ DE SPECIALITATE
2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL
SC „CICERO” SRL este o societate comercială înfiinţată în anul 2006, de către 2
persoane Ciprian Oprescu şi TS, care sunt asociaţii firmei, dar în acelaşi timp şi salariaţi.
SC „CICERO” SRL are ca număr de înregistrare la Registrul Comerţului J
08/198/2006, iau CUI este RO 1756310. Obiectul Principal de activitate este 4669, adică
„Comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente”. Produsele care fac obiectul activităţii SC
„CICERO” SRL sunt în domeniul transportului aerian.
La constituire capitalul social al firmei a fost de 200 lei, fiecare asociat având câte 5
părţi sociale în valoare de 20 lei/parte socială. Ulterior capitalul social a fost majorat la 1.000
lei.
Sediul social al SC „CICERO” SRL este în Braşov, str. Memorandului nr.8, telefon