MIEREA Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al îmbogățirii acestuia de către albine (Apis melifera L) cu substanțe proprii, prin acțiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
MIEREA
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al îmbogățirii acestuia de către albine (Apis melifera L) cu substanțe proprii, prin acțiunea sucului secretat de glandele acestora. Albinele produc frecvent și miere de mană, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare. Producția mondială de miere variază de la an la an, cantitatea medie în prezent este in jur de 700.000 t.
1
Este o soluţie apoasă bogată în substanţe zaharoase - până la 80% - reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul floral, extrafloral, mană şi alte surse, recoltate de albine şi depozitate în faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc în nectar, au însuşirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces durând ani îndelungaţi. Transformarea nectarului de către albine în miere este însoţită apoi de preschimbarea şi înlocuirea conţinutului de acizi nefolositori, odată cu eliberarea surplusului de apă. Valoarea pH-ului dintr-o miere maturizată variază de la 3-5-5,5, după provenienţa ei floristică.
Căpăcirea mierii cu o pojghiţă de ceară la suprafaţa celulelor din fagure contribuie la menţinerea calităţi ei iniţiale, căpăcirea având rolul de a izola mierea de influenţa umezelii din mediul înconjurător.
Cu ocazia invertirii nectarului în miere sunt încorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substanţe minerale (fosfaţi de calciu, fier, săruri de aluminiu, stronţiu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, iridiu etc. în cantităţi infinitezimale), substanţe funcţionale de origine organică (enzime, catalaza, inulaza, inhibina), vitamine, antibiotice naturale, hormoni şi polen, mierea neputând fi egalată de nici un preparat farmaceutic sintetic căci ea este o substanţă vie şi direct asimilabilă.
Din punct de vedere fizic, mierea este un lichid vâscos care se poate cristaliza foarte ușor, parțial sau total, căpătând în acest caz o consistență solidă din care poate fi readus la cea lichidă prin încălzire până la 30 de grade Celsius, temperatură care nu trebuie depășită pentru a nu i se altera calitățile (se știe că temperatura în stupul albinelor este în jur de 35 de grade Celsius).
Din punct de vedere chimic, mierea este un anumit amestec de substanțe organice deosebit de complexe, în care s-au identificat până în prezent peste 70 de componente. Printre acestea, se numără glucoza, fructoza și alte forme de zahăr invertit (70-80% in mierea nectar si 60-70% in mierea de mană). Substanțele nezaharoase (2-5% în mierea de nectar si 4-12% în mierea de mană) reprezentate prin proteine, acizi organici, săruri minerale, hormoni, vitamine, enzime, antibiotice si zaharoză (valoarea maximă admisă în România este de 5% în mierea de nectar floral și 10% în mierea de mană).
Starea fizică diferă foarte mult după condițiile de păstrare (lichidă, semisolidă sau solidă cristalizată) și după condițiile de conservare. Compoziția chimică diferă însă și mai mult de la un sortiment la altul. Compoziția biologicp ajunge sp difere chiar de la o zi la alta, pentru același eșantion de miere, în funcție de condițiile de conservare. În afara stupului, acest lucru este foarte evident, dar chiar în interiorul stupului mierea poate diferi în funcție de diferitele ei grade de maturare. Mierea folosită în consumul obișnuit se face întotdeauna dintr-un amestec, mai mult sau mai puțin omogen, de miere din mai multe flori, din zile diferite, din mai muti stupi, regiuni și recolte. Așadar, în prepararea mierii se fac mai multe omogenizări: o dată în stup, de către albine (prin recoltarea, prepararea și depozitarea nectarului în faguri), iar a doua o fac apicultorii la extracția mierii.
2
Extragerea mierii
Mierea extrasă este pusă direct în bidoane înalte, unde după ce se limpezeşte va fi curăţată
de resturile de ceară. Mierea filtrată pierde 20-40% din substanţele valoroase (în special
particulele fine de polen aflate în suspensie) şi de aceea se recomandă doar maturarea, decantarea
şi raclarea cu o lingură sau o spatulă după 3-4 zile de repaus. Pentru a se grăbi maturarea mierii,
mai ales dacă extracţia s-a făcut pe timp umed, se aşează în camera de maturare 7-8 kg de var
nestins, care absoarbe umiditatea produsă de evaporarea surplusului de apă din miere. După
câteva zile, operaţia se va repeta, până când observăm că mierea din maturatoare are vâscozitatea
normală. Cea mai bună maturare se face la o temperatură de peste 25 oC, o cantitate mai mare de
miere necesitând circa 2 săptămâni pentru încheierea cu succes a maturării. Spuma ridicată
deasupra mierii va fi raclată cu o lingură, astfel ca suprafaţa mierii din maturator să rămână în
contact direct cu aerul cald al camerei de maturare şi depozitare. Spuma se ridică şi mai bine
folosind un prosop umed, dar stors de apă, care se pune deasupra ei, lăsându-l acolo 6-7 ore; în
acest timp spuma cu toate impurităţile se lipesc de prosop, după ridicarea prosopului suprafaţa
mierii rămânând curată. Dacă mai rămân impurităţi operaţia se repetă, de data aceasta folosind o
pânză de tifon. După limpezire şi maturare, mierea se trage în vase şi se comercializează.
3
Mierea de calitate
Producerea mierii de calitate este o problemă de prestigiu, criteriul principal de clasare a
muncii apicultorului trebuind să devină tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare,
pe sorturi şi pe sortimente, consumatorii ştiind să aprecieze seriozitatea apicultorilor ce ştiu să-i
păstreze calităţile naturale.
Pentru obţinerea unei mieri de calitate un rol important îl joacă maturarea naturală în
faguri, maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o căpătă după căpăcire. Un
alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri clădiţi
de calitate, cu precădere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea
culorii mierii.
Nu este permisă hrănire familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în ajunul
culesului, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul adus ulterior va fi depozitat
în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de
zahăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului din cuib în magazine. Zaharul trebuie
folosit doar în perioada de toamnă pentru completarea rezervelor de hrană.
Nu se recomandă livrarea mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De
asemenea, extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe sorturi
de floră care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.
Mierea posedă o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fara spuma, fara
corpuri straine vizibile), culoare (de la slab incolor pana la galben-deschis, galben-auriu, galben-
portocaliu, galben-inchis, rubiniu, galben-brun, brun-inchis), miros si gust (specific mierii, cu
aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust dulce), consistenta (omogena, fluida, vascoasa,
cristalizata).
Caracteristicile fizico-chimice ce conferă calitatea fizico-chimică a mierii sunt prezentate
in tabelul de mai jos.
4
Caracteristicile fizico-chimice ale mierii
Caracteristica Miere mono- si polifloră
Miere de pădure
Apa, % max. 20 20
Densitatea relativa la 20oC, min. 1,417 1,417
Cenușă, % max. 0,5 1,0
Aciditate, grade max. 4,0 5,0
Zahar direct reducător, in zahar invertit 70-80 60-70
Zaharoza:
a) miere de salcâm si de pădure: calitate superioara, % max. calitatea I, % max.b) alte feluri de miere, % max.
5
6
6
10
10
10
Substanțe nezaharoase, % 1,5-5 4-12
Indice diastazic, min.
- la mierea de salcâm se admite min. 6,5
10,9 10,9
Granule de polen de salcâm (la mierea monoflora de calitate superioara) raportate la numărul total de granule examinate, % min.
30 -
Hidroxilmetilfurfurol (HMF) (la mierea de calitate superioara), % max.
1,5 1,5
5
Cristalizarea sau granularea mierii
Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modifică proprietăţile
biologice şi medicinale ale produsului. În funcţie de dimensiunile cristalelor se disting trei sorturi
de miere cristalizată: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) şi miere de
consistenţă cremoasă (sub 0,04 mm). Cantitatea şi dimensiunile cristalelor sunt influenţate în
special de granulele de polen: cu cât sunt mai mari aceste granule cu atât sunt mai mari
aglomerările de cristale şi cu atât mai mici sunt cristalele. Temperatura necesară pentru completa
solubilizare a mierii cristalizate este de 35-45 grade C.
Stratul mai deschis la culoare, mai sfărâmicios şi mai puţin dulce de la suprafaţa unei
mieri constă din cristale de glucoză neacoperite de lichidul intercristalin, format în principal din
fructoză, apă liberă şi substanţe solubile în apă; acest fenomen este normal pentru sorturile bine
maturate, cu conţinut ridicat de glucoză şi scăzut în apă. Prin conservare la temperatura camerei,
acest strat dispare. Mierea trecută prin filtre de nisip sau argilă nu mai are polen sau alte substanţe
proteice şi deci se menţine necristalizată mult timp.
Păstrarea mierii
Mierea nu se păstrează decât în ambalaje perfect spălate şi uscate din sticlă sau aluminiu.
Nu puneţi miere în ele pe considerentul că au conţinut tot miere. Pelicula veche de miere de pe
pereţii vasului conţine germeni de fermentaţie care însămânţează mierea nouă şi aceasta va
fermenta la rândul ei, schimbându-şi gustul şi mirosul.
Dacă vasul a mai fost folosit şi pe pereţii săi există resturi de miere cristalizată, acestea
vor declanşa procesul cristalizării şi în mierea nouă pusă la păstrare. Mierea nu se va păstra
niciodată în vase confecţionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece, sub acţiunea
acizilor din miere se formează compuşi chimici ce pot da intoxicaţii grave. Nici ambalajele din
fier nu sunt indicate, deoarece în urma corodării fierului la contactul prelungit cu acizii conţinuţi
de miere, aceasta va căpăta un gust şi un miros neplăcut. Mierea se poate păstra în vase din tablă
albă cositorită sau în vase emailate, sau date la interior cu un strat gros de vopsele sintetice.
6
Borcanele cu miere nu trebuie păstrate la un loc cu recipientele ce conţin substanţe ce
Este importantă cunoaşterea acestor parametri de calitate dar şi a cauzelor care determină
modificarea valorilor lor şi care conduc la nerespectarea unor clauze contractuale � datorită
deprecierii calităţii acestui produs apicol.
Tabelul 2
Cauzele şi efectele negative posibile pe care le pot produce asupra calităţii mierii
Cauza Efecte negative posibile asupra calităţii mierii
Extracţia mierii din faguri necăpăciţi sau incomplet căpăciţi
Conţinut mare de apă în miere (peste 20%)
Alterarea fermentativă a mierii
Modificarea caracteristicilor organoleptice (culoare, gust, miros) şi caracteristicilor fizico �chimice (apariţia unor compuşi nespecifici compoziţiei naturale a mierii)
Extracţia mierii din faguri în condiţii de umiditate atmosferică excesivă (timp ploios sau după ploaie)
Depozitarea mierii în recipiente defectuos închise, sau în spaţii de depozitare umede şi neaerate
Depozitarea mierii în recipiente defectuos închise, sau în spaţii de depozitare umede şi neaerate, nerespectarea condiţiilor igienice din timpul extracţiei, condiţionării şi ambalării mierii
Falsificarea mierii prin adăugare de apă, ceaiuri, arome sau/şi siropuri concentrate de fructe
Depozitarea mierii în ambalaje improprii, murdare sau în care s �au păstrat alte substanţe
Modificare caracteristici organoleptice (culoare, gust, miros) şi caracteristici fizico �chimice (apariţia unor compuşi nespecifici compoziţiei naturale a mierii)
Depozitarea recipienţilor cu miere în bătaia soarelui, în apropierea surselor de căldură � pe timp îndelungat
Modificare caracteristici organoleptice (culoare, gust, miros) şi fizico �chimice (conţinut mare de HMF, conţinut mic de enzime, concentraţiile de fructoză şi glucoză)
Nerespectarea parametrilor optimi de lichefiere a mierii
Extracţia mierii din faguri necăpăciţi
Modificare concentraţie de fructoză, glucoză şi zaharoză
Falsificarea mierii cu sirop de zahăr invertit artificial, glucoză industrială, sirop de porumb industrial, arome de fructe, ceaiuri, siropuri concentrate de fructe
Nerespectarea parametrilor optimi de lichefiere a mierii
Folosirea de faguri vechi în timpul culesului Închiderea culorii mierii
Depozitarea mierii ce conţine impurităţi (cadavre albine) în cantitate mare
Folosirea de materiale improprii pentru afumarea famiilor de albine (în timpul lucrului în stup)
Modificarea caracteristicilor organoleptice (miros, culoare) şi fizico �chimice (compuşi noi)
19
Tabelul 3
PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE contaminanţii mierii�
Parametrul analizat
EU Standard
(European Honey Directive of the European
Honey Commission)
International Standard
(Codex Alimentarius Standard of
F.A.O. / O.M.S Commission)
Reziduuri de pesticide organoclorurate, mg/kg, maxim
α HCH � 0,01 0,01
β HCH� 0,01 0,01
Lindan 0,01 0,01
DDT total� 0,05 0,05
PCB Absent / (0,20) Absent / (0,20)
alte pesticide (Aldrin, Dieldrin, Endrin, Hexaclorbenzol)
0,20 0,20
Reziduuri de pesticide organofosforice*, mg/kg, maxim
Compuşi a căror concentraţie în miere este sever restricţionată şi controlată.
Tabelul 4 �PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE contaminanţii mierii�
Parametrul analizat
EU Standard
(European Honey Directive of the European Honey
Commission)
International Standard
(Codex Alimentarius Standard of F.A.O. / O.M.S Commission)
Reziduuri de substanţe medicamentoase (antibiotice), μg/kg, maxim
Cloramfenicol, μg/kg, maxim
Absent Absent
Nitrofuran* (metaboliţi), μg/kg, maxim
Absent Absent
Streptomicină, μg/kg, maxim
Absent / (20) Absent / (20)
21
Tetraciclină, μg/kg, maxim
Absent / (10) Absent / (10)
Sulfonamide, μg/kg, maxim
Absent / (10) Absent / (10)
Eritromină, μg/kg, maxim
Absent Absent
Penicilină V, μg/kg, maxim
Absent Absent
Penicilină G, μg/kg, maxim
Absent Absent
Oxacilină, μg/kg, maxim Absent Absent
Naffcilină*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Dicloxacilin*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Cloxacilin*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Ampicilină, μg/kg, maxim
Absent Absent
Amoxicilină, μg/kg, maxim
Absent Absent
Clindamycină*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Kitasamycină*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Spiramycină*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Ciprofloxacină*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Piperacilin*, μg/kg, maxim
Absent Absent
Dapson*, μg/kg, maxim Absent Absent
Tylosin*, μg/kg, maxim Absent Absent
22
Și în situaţia substanţelor cu potenţial nociv pentru miere este importantă cunoaşterea
cauzelor care conduc la contaminarea mierii cu reziduurile unor astfel de substanţe.
Tabelul 5
Cauzele şi efectele negative posibile pe care le pot produce asupra calităţii mierii
Cauza Efecte negative posibile asupra calităţii mierii
Amplasarea stupilor în apropierea zonelor urbane, cu trafic auto intens, sau zone industrializate
Contaminarea mierii cu metale grele, prezente în concentraţii posibil dăunătoare sănătăţii ● din aer � circuit: plantă (nectar/mană/polen) → albine → produs finit: miere; ● din recipienți (reacţii chimice componente material � acizii din miere).
Folosirea pe întreg circuitul mierii de obiecte sau recipiente confecţionate din materiale improprii (inacceptabile)
Amplasarea stupilor în apropierea culturilor agricole, plantaţiilor de pomi fructiferi şi/sau viţă de vie, pădurilor tratate cu pesticide
Contaminarea mierii cu pesticide ● din aer � circuit: plantă (nectar/mană/polen) → albine → produs finit:miere; ● din sol; ● din apa din apropierea stupinei.
Folosirea repelenţilor în timpul operaţiei de scoatere a fagurilor cu miere din stup
Folosirea substanţelor organice de sinteză de tipul: naftalinei, etilen bibromidului, para �diclorbenzolului pentru protecţia fagurilor pe durata depozitării acestora (împotriva moliei cerii)
Contaminarea mierii cu substanţe chimice de sinteză (din faguri în miere)
Folosirea antibioticelor în hrănirile de stimulare a dezvoltării albinelor
Contaminarea mierii cu reziduuri de substanţe medicamentoase de uz veterinar
Folosirea preventivă a substanţelor medicamentoase de uz veterinar pentru prevenirea unor boli ale albinelor
Folosirea de alte produse medicamentoase de uz veterinar decât cele autorizate a se folosi pentru combatera bolilor albinelor
Nerespectarea instrucţiunilor de folosire din pliantul produsului (perioada de administrare, doza, timpul de aşteptare)
Amplasarea stupilor în apropierea unor culturi agricole, plantaţii pomicole tratate cu produse pe bază de antibiotice, pentru combaterea unor boli ale acestora � cazul produselor pe bază de streptomicină folosite pentru combaterea �focului mălurii �, o devastatoare boală a pomilor fructiferi (mai ales în perioada de înflorire) provocată de Erwina amylovora)
23
CERINŢE ESENŢIALE PRIVIND MIEREA NATURALĂ
Regulamentul nr. 1221/97 a urmărit îmbunătățirea producției de miere. Aceasta din urmă este sprijinită prin acordarea de asistență tehnică, raționalizarea transhumanței, măsuri de sprijinire a laboratoarelor și a cercetării pentru creșterea calității produselor. O atenție deosebită este acordată asociațiilor apicultorilor cu care statele membre cooperează în punerea în aplicare a planurilor naționale referitoare la producția de miere. Regulamentul nr. 2300/97 stabilește conținutul programelor naționale și modul de acordare a ajutoarelor financiare de către Uniune, iar statele membre au responsabilitatea întocmirii studiilor din apicultură referitoare la producții, structuri de marketing și formarea prețurilor. Producătorii de miere naturală sunt obligaţi să asigure utilizarea bunelor practici, să întreprindă măsuri performante pentru realizarea calităţii, siguranţei alimentare, formelor de prezentare şi etichetare conforme normelor Codex Alimentarius. Calitatea şi siguranţa alimentară a mierii presupune asigurarea respectării şi conformării cerinţelor prescrise, igienei alimentare pe durata procesului de producţie, de la materia primă până la consumator. Calitatea şi siguranţa alimentară trebuie obţinute şi monitorizate prin sisteme de management al calităţii producţiei şi prin metode, care să asigure o tratare sistematică a pericolelor potenţiale şi să prezinte informaţii, care permit trasabilitatea pentru identificarea întreprinderii, echipei de producţie, data fabricării, lotul de produs, cantitatea şi calitatea produsului. Producătorii de miere trebuie să asigure menţinerea în paşaportul stupinei a înregistrărilor cu privire la executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine şi combatere a bolilor şi a dăunătorilor, a preparatelor utilizate, care permit trasabilitatea pentru identificarea produsului până la obţinerea confirmării calităţii şi, după caz, să ofere dovezi documentare ale respectării cerinţelor de calitate şi siguranţă alimentară prescrise în prezenta Reglementare tehnică. Clădirile destinate pentru iernarea şi pentru fazele de repaus ale albinelor, pentru extracţie, şi/sau condiţionare a mierii trebuie să fie amplasate în zone distanţate de surse de mirosuri nocive, ferme de creştere a animalelor şi alte locuri poluate, care pot afecta albinele şi produsele rezultate din activitatea acestora. Clădirile şi anexele unităţilor de întreţinere a albinelor trebuie să permită amplasarea echipamentului tehnologic în aşa mod încât să asigure practicile de bună igienă pe durata procesului tehnologic. Practicile de bună igienă trebuie utilizate pentru a evita crearea unui mediu favorabil bolilor şi dăunătorilor: curăţenia exemplară minimizează probabilitatea infectării şi astfel se va limita necesitatea utilizării materialelor de combatere specifice. Stupii, echipamentul şi recipientele, care vin în contact cu mierea şi alte produse apicole, trebuie să fie executate în conformitate cu cerinţele actelor normative şi legislative în vigoare. Pe durata colectării mierii, stupina trebuie să fie amplasată în aşa mod, încît să asigure cantităţi suficiente de nectar, polen, mană, precum şi acces la sursele de apă sigure. Personalul din unităţile de întreţinere a albinelor, care vine în contact direct cu produsele apicole, trebuie să respecte regulile stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii.
24
Mierea naturală destinată consumului uman, trebuie să corespundă cerinţelor de calitate, siguranţă alimentară, formelor de prezentare, depozitare, transport şi de informare a consumatorului prescrise de prezenta Reglementare tehnică. Mierea naturală, în funcţie de origine, se clasifică în: a) miere de flori; b) miere de mană. Mierea de flori, în funcţie de numărul speciilor de plante de la care predominant a fost colectat nectarul, se clasifică în: a) miere monofloră; b) miere polifloră. Mierea, în funcţie de destinaţie, se clasifică în: a) miere destinată direct consumului uman; b) miere destinată industriei alimentare. Denumirea sub care se comercializează mierea naturală trebuie să corespundă definiţiilor menţionate mai sus, sau unuia din denumirile enumerate: a) miere în faguri; b) miere cu bucăţi de fagure; c) miere scursă; d) miere extrasă; e) miere presată. Mierea naturală nu trebuie să conţină alte adaosuri, inclusiv aditivi alimentari, corpuri organice sau neorganice străine compoziţiei sale, cum ar fi: mucegai, insecte, fragmente de insecte, puiet sau impurităţi. Mierea nu trebuie sa fie modificată artificial sau să fie încălzită la o temperatură înaltă, încât enzimele sale naturale să fie distruse sau inactivate, şi nu trebuie să fie adusă la condiţii de fermentaţie sau fierbere. Condiţiile privind calitatea şi indicii organoleptici ai mierii de albine trebuie să corespundă valorilor specificate în anexă nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică. Pentru mierea destinată industriei alimentare indicii organoleptici pot avea abateri neînsemnate, care se prevăd în contractul de achiziţionare. Mierea naturală nu trebuie să conţină reziduuri de substanţe medicamentoase şi elemente toxice peste limitele valorilor stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Condiţiile privind compoziţia şi indicii fizico-chimici ai mierii naturale trebuie să corespundă valorilor specificate în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică. Pentru mierea destinată industriei alimentare indicii fizico-chimici pot avea unele abateri neînsemnate, care se specifică în contractul de achiziţionare. Depozitarea mierii trebuie efectuată în condiţii ambientale, compatibile calităţii şi siguranţei alimentare, în încăperi uscate şi curate, răcoroase ( la temperatura de 0 - 25°C) şi întunecate. Depozitarea mierii se va face în încăperi lipsite de mirosuri străine care pot afecta mirosul natural al mierii şi siguranţa alimentară. Mierea naturală se depozitează în ambalaje de inox sau din alte materiale, conform prevederilor actelor normative, stabilite de organul central de specialitate al administraţiei
25
publice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Ambalajele de păstrare a mierii trebuie să fie închise etanş. Termenul de valabilitate a mierii naturale în ambalaje de peste 2 kg se stabileşte de producător, în baza cerinţelor stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Termenul de valabilitate a mierii de albine în ambalaje din sticlă sau din polimeri închise ermetic se stabileşte de producător, în baza cerinţelor stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii, însă nu poate depăşi 2 ani de la data îmbutelierii mierii. Termenul de valabilitate a mierii de albine în ambalaje de desfacere din hârtie parafinată se stabileşte de către producător, în baza cerinţelor stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Transportarea mierii se efectuează în conformitate cu cerinţele stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul ocrotirii sănătăţii. Mierea destinată pentru consum uman trebuie să fie ambalată în ambalaje de desfacere, marcate în conformitate cu cerinţele actelor legislative şi normative în vigoare, să conţină informaţii depline şi corecte, necesare consumatorului la momentul cumpărării acesteia. Verificarea indicilor de calitate, a siguranţei alimentare, a formelor de prezentare, marcare şi etichetare se efectuează de către producător, inclusiv: a) indicii organoleptici se determină pentru fiecare lot; b) indicii fizico-chimici se determină pentru fiecare lot. Mierea naturală neconformă cerinţelor prezentei Reglementări tehnice nu poate fi comercializată pe piaţă în scopul consumului uman.
CONCLUZII:
■ este foarte important să se cunoască parametrii de calitate ai mierii
(reglementaţi la nivel naţional şi european);
■ este foarte important să se cunoască cauzele care conduc la modificarea
valorilor normale ale respectivilor parametri şi efectele negative asupra calităţii
mierii;
■ este foarte important să se respecte:
metodele de creştere şi tratare a familiilor de albine;