1 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA FACULTATEA DE MEDICINĂ TEZĂ DE DOCTORAT REZUMAT RECUPERAREA RESPIRATORIE ÎN BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ Conducători de doctorat: Prof. Univ. Dr. ROXANA POPESCU DR. CRISTIAN DIDILESCU Cercetător Ştiinţific Principal Gr. I Doctorand: ARDELEAN DAMARIS LIDIA CRAIOVA 2012
18
Embed
recuperarea respiratorie în bronhopneumopatia obstructivă cronică
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
RECUPERAREA RESPIRATORIE ÎN
BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ
Conducători de doctorat:
Prof. Univ. Dr. ROXANA POPESCU
DR. CRISTIAN DIDILESCU
Cercetător Ştiinţific Principal Gr. I
Doctorand:
ARDELEAN DAMARIS LIDIA
CRAIOVA
2012
2
RECUPERAREA RESPIRATORIE ÎN BRONHOPNEUMOPATIA
OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ
Rezumat
BPOC-ul este o afecţiune caracterizată prin obstrucţia parţial reversibilă a căilor
respiratorii, conform ghidului GOLD. Obstrucţia este de obicei progresivă, cu un răspuns
inflamator anormal la particulele de noxe şi gaze asociându-se cu manifestări sistemice. BPOC-ul
reprezintă un grup de boli cronice ireversibile ce determină dispnee prin obstrucţia bronşică
(bronşită cronică sau emfizem). Mecanismul obstrucţiei este diferit pentru fiecare entitate.
Bronşita cronică: prezenţa tusei cu expectoraţie cel putin trei luni pe an doi ani consecutiv.
Emfizemul presupune distrucţia alveolelor cu predominanţa dispneei ca şi simptomatologie
clinică. În prezent BPOC-ul este considerat ca: boala cu prevalenţă în creştere la nivel global ,
mult subdiagnosticată şi raportată, cauză majoră de mortalitate şi invaliditate. [1],[2]
Conform OMS: BPOC afectează în prezent 210 mil. oameni în lume. Estimativ- 4-6% din
populaţia adultă la nivel mondial prezintă BPOC relevantă clinic. Anual se inregistrează 3 mil.
decese prin BPOC în lume, (5% din totalul deceselor). Se estimează că până în 2020 va deveni a
treia cauză de mortalitate în lume şi a cincea cauză de invaliditate până în 2020.[3],[4],[5]
Principala cauză a BPOC-ului este tutunul. Un fumător din 7 poate face BPOC în timpul vieţii
[6]. Alte cauze sunt deficitul de alfa 1 antitripsină, expunerea prelungită la pulberi şi gaze,
predispoziţia genetică, greutate mică la naştere şi infecţii pulmonare repetate. OMS estimeaza ca
în prezent sunt 1,1 miliarde fumători în întreaga lume, numărul acestora putând ajunge la 1,6
miliarde până în 2025. [4][7]. Conform statisticilor furnizate de OMS, România se situează în
fruntea ţărilor europene în ceea ce priveşte prevalenţa bolilor pulmonare.
Bolile pulmonare cu incidenţă crescută în Romania sunt: bolile pulmonare obstructive cronice
(BPOC), astmul, cancerul pulmonar, bronşiectaziile , tuberculoza. În Romania se estimează că
numărul persoanelor care sufera de BPOC este de 1 milion, dar dintre acestea doar 100000 sunt
diagnosticate şi tratate. Fumatul omoară aproximativ 33 000 români/an. Anual în ţara noastră sunt
peste 80 000 de internări pentru exacerbările BPOC , în 2006 reprezentand 1, 76% din totalul
internărilor (DRG). În medie sunt 2,3 exacerbări /caz într-un an iar două treimi dintre acestea
necesită internare în spital. [8]. Deficitară este aderenţa la tratament a bolnavilor cu BPOC în
Romania . În acest sens cităm rezultatele unui chestionar pentru pacienţii cu BPOC publicat în
Pneumologia 2006 de Strâmbu I şi colaboratorii: “ Majoritatea pacienţilor cu BPOC fac în medie
tratament cronic doar 6 luni pe an , numai 25 % dintre ei urmeaza un tratament constant ( corect ).
Conform Global Strategy for the Diagnosis Management and Prevention of COPD (dec 2011)
se previzionează că BPOC care în 1990 era a şasea cauză de deces în lume, [9],[10] va deveni,
până în anul 2020 , a treia cauză de deces la nivel mondial. “Farmacoterapia actuală a BPOC este
utilizată doar pentru a scădea simptomele şi/sau complicaţiile (Evidence A)”. “Exacerbările şi
comorbidităţile sunt factori care influenţează severitatea bolii”. “Prevenirea exacerbărilor este un
obiectiv major recunoscut ca un element cheie în farmacoterapia BPOC”.
3
Conform aceluiaş ghid revizuit în 2011 evaluarea BPOC se bazeaza pe : intensitatea
simptomelor, riscul de exacerbări viitoare, severitatea valorilor spirometriei şi identificarea
comorbidităţilor.[11],[12],[13] Se insistă pe aspectul: “exacerbările şi comorbidităţile sunt factori
care influenţează severitatea bolii”. Ghidul GOLD subliniaza că VEMS-ul (FEV1) este un
parametru insuficient pentru stadializarea complexă a bolii şi în acelaş timp defineşte noţiunea de
exacerbări frecvente ca cel puţin două exacerbări pe an.
Multi autori printre care şi Soler-Cataluna JJ . et al atenţionează asupra creşterii mortalităţii în
BPOC proporţional cu frecvenţa exacerbărilor.[25]
Comorbidităţile sunt factori de risc pentru exacerbările frecvente putând influenţa mortalitatea
şi spitalizările . Comorbiditătile frecvente în BPOC sunt : bolile cardiovasculare, cancerul
pulmonar, osteoporoza, depresie şi anxietate, disfuncţii ale musculaturii scheletului, sindrom
metabolic. [24]
Din aceste motive, este justificat pe deplin interesul crescut pentru studiul terapiilor de
reabilitare respiratorie cât şi pentru noi perspective în acest domeniu.
Astăzi, tratamentul medicamentos nu mai este suficient pacientului cu infirmitate
respiratorie. Acesta are nevoie de un ansamblu de măsuri complementare şi progresive, care să
vizeze ameliorarea condiţiei clinice şi a condiţiei fizice globale.
Ne-am propus să conducem activitatea de cercetare în două direcţii principale:
- încercarea inovatoare de a spori eficienţa terapiilor complexe de reabilitare respiratorie pentru
menţinerea unei capăcităţi de efort cât mai bună a pacientului şi studierea unor noi metode de
recuperare.
- împiedicarea apariţiei exacerbărilor sau ameliorarea simptomatologiei, pentru îmbunătăţirea
calităţii vieţii şi menţinerea pacientului în activităţile zilnice pe o perioadă cât mai îndelungată.
În tot acest context al BPOC-ului se impune recuperarea respiratorie cu toate
componentele ei : program de kinetoterapie, educaţie, suportul psihosocial, comportamental si
nutriţional.
Recuperarea respiratorie este un program multidisciplinar de ingrijire a pacienţilor cu
afecţiuni respiratorii cronice ce are drept scop creşterea calităţii vieţii pacientului prin creşterea
activităţii fizice , reintegrarea în societate şi recâştigarea autonomiei. Programele de recuperare
pot să fie folosite de la pacienţii cu risc de BPOC pana la BPOC sever.
Rădăcinile terapiei de recuperare respiratorie îşi au originea în istoria îndepărtătă. În
scrierile popoarelor antice: la asirieni, egipteni, evrei, greci şi romani se găsesc dovezi despre
folosirea în scop terapeutic a agenţilor fizici naturali: aerul, apa, căldura, lumina. Dintre pionierii
medicinei antice, îl menţionăm pe Hippocrate (460-377 î.e.n.), care a manifestat o deosebită
preocupare în aprofundarea terapiilor de recuperare în diverse patologii, printre care şi cele
respiratorii.
Conceptul reabilitării pătrunde şi în ţara noastră în 1969, statistica Ministerului Sănătăţii
aprecia că 3% din forţa activă de lucru şi-a pierdut capacitatea de muncă şi se impuneau măsuri de
recuperare şi reintegrare. În anul 1974 la a cincea sesiune a Academiei de Ştiinţe Medicale din
România s-au trasat primele orientări către recuperarea respiratorie . În ultimii ani asistăm la o
4
explozie a serviciilor de recuperare respiratorie, a diverselor tehnici şi aparaturi utilizate în
recuperarea bronhopaţilor.[15],[16],[17]. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii (OMS),
reabilitarea (recuperarea) reprezintă: “folosirea tuturor mijloacelor cu scopul de a reduce
impactul condiţiilor generatoare de dizabilităţi şi handicap şi de a permite acestora să reuşească
să se integreze optimal în societate“ [18].
Recuperarea respiratorie are trei componente principale:
Multidisciplinară - orice program de reabilitare cuprinde experienţa mai multor discipline
medicale adaptate nevoilor individuale ale pacientului;
Individualizată - având la bază unicitatea fiecărui pacient cu stabilirea de obiective
realiste.
Abordare psihosocială - cu implicare fizică, psihosocială, emoţională şi socială.
Obiectivele recuperării respiratorii sunt:
-Diminuarea simptomatologiei
-Încurajarea participării în activităţi fizice şi sociale
-Renunţarea la fumatul activ şi pasiv
-Schimbarea stilului de viaţă prin modificări cu efect benefic pe termen lung
-Prevenirea invalidităţii respiratorii
-Creşterea calităţii vieţii
Recuperarea respiratorie presupune o abordare multidisciplinară, prin utilizarea
informaţiilor şi tehnicilor de diagnostic şi terapie din cadrul mai multor discipline medicale. Ea se
încadrează în conceptul de “ îngrijire integrată” definită de OMS ca un concept care pune laolalta
începutul, distribuirea, managementul şi organizarea serviciilor legate de: diagnostic, tratament,
îngrijire, reabilitare şi promovarea sănătaţii [19] [21],[22].
Tipul studiulu: studiu observaţional, prospectiv de tip lot martor, desfăşurat în perioada
01.01.2010-31.12.2011. Evaluarea parametrilor clinici şi paraclinici s-a realizat pentru fiecare
pacient înainte de programul de recuperare respiratorie cât şi după terminarea programului de
recuperare respiratorie.
Constituirea loturilor:
Lotul expus: s-au luat în lucru 100 de pacienţi suspicionaţi cu BPOC din cadrul spitalului
clinic „Victor Babeş” Craiova din care 87 au fost confirmaţi spirometric. Din diverse motive lotul
de studiu în final a fost alcătuit din 71 pacienţi confirmaţi spirometric cu BPOC în cadrul
spitalului clinic „Victor Babeş” Craiova. Pacienţii au fost potriviti după sex, vârsta, mediu de
provenienţă.
La evaluarea iniţială s-a realizat: anamneza pacienţilor; evaluarea paraclinică: saturatia în
oxigen cu ajutorul pulsoximetrului; spirometria; chestionarul St George; chestionarul CAT;