7/23/2019 Recapitulare 23.06.2015 http://slidepdf.com/reader/full/recapitulare-23062015 1/22 1. Nevoia de a respira – defnitie, maniestari de dependenta, interventiile asistentei. Defniţia respiraţiei: A respira reprezintă nevoia finţei umane de a capta oxigenul din mediul ncon!urător necesar proceselor de oxidare n organism "i de a elimina Dioxidul de #ar$on rezultat din arderile celulare. %rei pro$leme de dependenţă: 1. Alterarea vocii. &oate f cauzată de procese in'amatorii la nivelul căilor respiratorii superioare. Apare disonia (nu poate să vor$ească corect), senzaţia de suocare "i aonia (imposi$ilitatea de a vor$i). *. Dispneea. +n general este determinată de $oli cardiace, aerul pătrunde greu n plămni. -aniestarea de dependenţă sunt: ortopneea, $ratipnee sau tairnee (ritmul scade sau se accelerează). De asemenea se modifcă amplitudinea respiraţiilor. &oate să apară tusea. &acientul se cianutizează(se al$ăstre"te) "i apar zgomotele respiratorii. /radele dispneei +n uncţie de gravitatea dispneei la eort se disting: 1. Dispneea de gradul 0 – constă n mic"orarea amplitudinii "i a cre"terii moderate a ratei respiratorii la exerciţii de difcultate medie (alergări pe distanţe scurte, urcarea ctorva trepte). *. Dispneea de gradul 00 – constă n superfcializarea "i scurtarea ratei respiratorii la plim$ări pe distanţe scurte, n pas normal pe teren plat. . Dispneea de gradul 000 – constă n difcultăţi respiratorii la eorturi medii, n activităţi zilnice o$i"nuite. 2. Dispneea de gradul 03 – constă n apariţia tul$urărilor respiratorii n repaus. 4. Dispneea de gradul 3 – se descrie ca o difcultate n respiraţie n poziţia de decu$it. 0ndividul nu poate respira dect n ortostatism. #ircumstanţele declan"atoare După modul de apariţie "i evoluţie, se ntlnesc două orme de dispnee: acută "i cronică. Dispneea acută – poate apărea spontan (n pneumotorax spontan, "oc anaflactic), la eort ($oli cardiace), la inecţii ($oli respiratorii, $oli e$rile), după traumatisme (traumatism toracic cu volet costal). Dispneea acută accidentală poate f consecinţa unei o$strucţii $ru"te, complete a căilor respiratorii superioare, determinate de unele cauze precum: corpi străini, edem glotic, crup diteric, pneumotorax, inarct
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
1. Nevoia de a respira – defnitie, maniestari de dependenta, interventiileasistentei.
Defniţia respiraţiei: A respira reprezintă nevoia finţei umane de a capta oxigenuldin mediul ncon!urător necesar proceselor de oxidare n organism "i de a elimina
Dioxidul de #ar$on rezultat din arderile celulare. %rei pro$leme de dependenţă:
1. Alterarea vocii. &oate f cauzată de procese in'amatorii la nivelul căilorrespiratorii superioare. Apare disonia (nu poate să vor$ească corect), senzaţia desuocare "i aonia (imposi$ilitatea de a vor$i).
*. Dispneea. +n general este determinată de $oli cardiace, aerul pătrunde greu n plămni. -aniestarea de dependenţă sunt: ortopneea, $ratipnee sau tairnee(ritmul scade sau se accelerează). De asemenea se modifcă amplitudinearespiraţiilor. &oate să apară tusea. &acientul se cianutizează(se al$ăstre"te) "i apar
zgomotele respiratorii.
/radele dispneei
+n uncţie de gravitatea dispneei la eort se disting:
1. Dispneea de gradul 0 – constă n mic"orarea amplitudinii "i a cre"terii moderate aratei respiratorii la exerciţii de difcultate medie (alergări pe distanţe scurte, urcareactorva trepte).
*. Dispneea de gradul 00 – constă n superfcializarea "i scurtarea ratei respiratorii la
plim$ări pe distanţe scurte, n pas normal pe teren plat.. Dispneea de gradul 000 – constă n difcultăţi respiratorii la eorturi medii, nactivităţi zilnice o$i"nuite.
2. Dispneea de gradul 03 – constă n apariţia tul$urărilor respiratorii n repaus.
4. Dispneea de gradul 3 – se descrie ca o difcultate n respiraţie n poziţia dedecu$it. 0ndividul nu poate respira dect n ortostatism.
#ircumstanţele declan"atoare
După modul de apariţie "i evoluţie, se ntlnesc două orme de dispnee: acută"i cronică.
Dispneea acută – poate apărea spontan (n pneumotorax spontan, "oc anaflactic),la eort ($oli cardiace), la inecţii ($oli respiratorii, $oli e$rile), după traumatisme(traumatism toracic cu volet costal). Dispneea acută accidentală poate f consecinţaunei o$strucţii $ru"te, complete a căilor respiratorii superioare, determinate deunele cauze precum: corpi străini, edem glotic, crup diteric, pneumotorax, inarct
5e recomandă cercetarea minuţioasă a stării uncţionale a aparatului respirator,cardiovascular "i a altor aparate "i sisteme responsa$ile de prezenţa dispneei.
+n uncţie de orar se descrie:
Dispneea paroxistică nocturnă 6 treze"te $olnavul din somn "i se traducesu$iectiv printr6o imperioasă 7sete de aer8. După cteva minute ncetează, iar$olnavul adoarme din nou. 9ste expresia clinică a astmului $ron"ic, dar mai ales ainsufcienţei ventriculare stngi.
Dispneea vesperală (de seară) 6 este o dispnee polipneică ntlnită ninsufcienţa ventriculară stngă.
Dispneea matinală 6 este cauzată de constricţia spastică a $roniolelor, cutimpul expirator mult ngreunat.
Dispneea continuă 6 este prezentă n insufcienţa cardiacă.
5e mai nregistrează:
Dispneea de eort
#auze: ventilatorii (aecţiuni pulmonare care modifcă ventilaţia) "i circulatorii(aecţiuni cardiovasculare).
Dispneea de decu$it 6 cauza este circulatorie (circulaţie pulmonarădeectuoasă, procese pleuro6pulmonare). Dispneea cardiacă, spre deose$ire de ceapulmonară, se intensifcă n decu$it "i, recvent, după ce $olnavul a adormit.
După cauza "i mecanismul ei de producere poate f:
Dispnee inspiratorie – se caracterizează prin apariţia tul$urărilor respiratorii n inspir. 5e nsoţe"te recvent de tira!.
Dm: stenoze laringiene, traeale, tumori $ron"ice sau mediastinale.
Dispneea expiratorie – apare ca urmare a reducerii diametrului $roniilor prinspasm, exudat sau pierderea elasticităţii pulmonare. %ul$urarea respiraţiei esteprezentă n expir. 5e nsoţe"te de ;eezing<zgomot expirator cu caracter "uierător.
Dispneea mixtă – se caracterizează prin modifcări ale respiraţiei n am$eleaze ale acesteia. De regulă evoluează cu taipnee.
-=D0>0#?@0 A9 @0%-BB0 @95&0@AC090 6 este adesea expresia iritaţiei centruluirespirator.
+n uncţie de caracteristicile cur$ei respiratorii pot exista mai multe tipuri:
Dispneea #ene65toEes – dispnee de tip neregulat cu polipnee "i apneealternativeF se maniestă prin cre"terea progresivă a amplitudinii "i recvenţei pnăla un punct 7apogeu8, apoi urmează scăderea celor două valori pnă la apnee cudurată de 1G6G sec., după care ciclul se repetă.
Dm: la copii n $ronopneumonii "i este nsoţită de cianoză "i $ătăi ale aripilornasului.
Atitudinea terapeutică n dispnee:
0. #e NB tre$uie ăcut:
6 nu se administrază medicaţie cu potenţial de depresor respirator central(ex.: morfnă)
6 nu se aectuează puncţie pleurală (dect după un examen radiologic
pulmonar)
6 nu se administrază anti$iotice n dispneea e$rilă pnă nu se excludediagnosticul de tu$erculoză miliară sau dispneea de tip laringian6alergică
6 nu se continuă medicaţia cu potenţial iatrogen, generatoare de suerinţerespiratorii (peniciline, aspirină, antiin'amatoare nesteroidiene, $eta$locante).
6 eli$erarea "i menţinerea li$eră a căilor aeriene
6 aerisirea camerei, repaus, poziţionarea corectă a pacientului ("eznd sausemi"eznd)
6 reducerea anxietăţii prin lini"tirea pacientului
6 supravegerea uncţiilor vitale
6 oxigenoterapie "i administrarea medicaţiei la indicaţia medicului
6 măsuri specifce n uncţie de tipul de dispnee "i de cauza acesteia.
*. =$strucţia căilor respiratorii. &oate f produsă de procese in'amatorii la
nivelul căilor respiratorii. -aniestările de dependenţă: secreţii nazalea$undente, respiraţie orală, deormări ale nasului, strănut, tusea "i epistaxis(curge snge din nas).
9M9@#0C00 @95&0@A%=@00
@espiraţia proundă:
6 avorizează oxigenarea "i ventilaţia adecvată la pacienţii anxio"i
6 cre"te volumul curent "i diminuează spaţiul mort
9x.: pacientul eectuează o inspiraţie proundă "i o expiraţie prelungă cu $uzelestrnseF este de preerat să se execute n poziţie "eznd.
@espiraţia diaragmatică:
6 pacientul este a"ezat n poziţie semi"ezndă, cu genuncii 'ectaţi, susţinuţi n regiunea poplitee cu o pătură rulată
6 minile pacientului sunt plasate cu aţa palmară pe a$domen, su$ coaste
6 se roagă pacientul să inspire adnc pe nas, cu gura ncisă, să stea relaxat,să6"i arcuiască spatele, să sesizeze ridicarea a$domenului
6 n timpul expiraţiei pacientul "i va contracta mu"cii a$dominali, va ţine$uzele strnse "i se va concentra asupra co$orrii a$domenului
6 timpul aectat exerciţiului va cre"te progresiv de la 4 min. la 1G min.
6 după nvăţarea exerciţiului, pacientul l poate eectua "i n poziţie "eznd,ortostatică sau n timpul mersului.
0N#0%AC0A 5&0@=-9%@0#?
5pirometrul de de$it:
6 cuprinde una sau mai multe recipiente din plastic, conţinnd $ile colorate
6 pacientul se a"ază n poziţie "eznd
6 se introduce piesa $ucală n gura pacientului care strnge $uzele n !urul ei
6 se solicită pacientul să inspire pround "i lent pentru a ridica $ilele "i a le acesă plutească ct mai mult timp (de la * la J sec.)
6 se scoate piesa $ucală "i se expiră normal
6 nainte de repetarea procedurii, pacientul se va relaxa "i va respira normal.
5pirometru de volum:
6 este prevăzut cu $urdu care se ridică la un volum predeterminat
6 procedura cuprinde etapele prezentate anterior
D@9NAB %=@A#0#Defniţie: reprezintă utilizarea gravitaţiei pentru drenarea licidelor, sngelui sauaerului din cavitatea pleurală cu realizarea unei presiuni negative care să acilitezeexpansiunea plămnului.
#ondiţii esenţiale:
6 sistemul de drenare să fe perect ntreţinut, tu$urile să nu fe o$struate
6 respectarea normelor de asepsie
Asistenta medicală este a$ilitată să indice poziţionarea pacienţilor n uncţie de loculde provenienţă al secreţiilor (dreapta sau stnga, lo$i ineriori sau superiori).
Bneori ciar pacientul 7"tie8 ce poziţie tre$uie să adopte pentru ca eliminarea să sepoată ace cu mai mare u"urinţă. =ricum, poziţia pacientului va direcţiona cătrecăile respiratorii astel nct sursa secreţiilor să fe la un nivel superior aţă de loculde eliminare. De o$icei, poziţia pentru drena! postural, dacă este incomodă, seadoptă de două ori pe zi pentru circa o !umătate de oră. 5ecreţiile vor f colectate n
6 la un pacient cu o idratare adecvată, o tuse sla$ă poate u"or dislocasecreţiile
6 se recomandă aproximativ *GGG ml licideKzi
Bmidiferea
6 constă n adăugarea vaporilor de apă la aerul inspirat
6 păstrează căile aeriene umede "i permite de$arasarea secreţiilor
6 se realizează cu pulverizatoare sau recipiente cu apă a"ezate pe o sursă decăldură
Ne$ulizarea
6 constă n adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat
6 se realizează prin pulverizare (olosind atomizorul) sau cu a!utorulaerosolilor<un amestec de gaz cu un medicament dispersat n particule serice deordinul micronilor (anti$iotice, antialergice, $ronodilatatoare, expectorante).
%apotamentul
6 constă n lovirea peretelui toracic cu mna, ritmic, pe toată supraaţa, timpde 16* min.
6 nceietura minii tre$uie să fe relaxată, iar cotul n 'exie
6 pacientul este rugat să respire lent "i adnc
6 toracele pacientului tre$uie să fe acoperit
6 este contraindicat la pacienţii cu osteoporoză sau coaste racturate "i la ceicu pro$leme de sngerare.
3i$raţia
6 pacientul este rugat să inspire adnc pe gură "i să expire lent pe nas
6 n timpul expiraţiei se aplică cu mna pe peretele toracic o presiune u"oară "ioscilatorie
6 după 4 expiraţii pacientul este ncura!at să tu"ească "i să expectoreze
D9 @9C0NB%O: este contraindicată la sugari "i la copii mici.
Drena!ul postural ($ron"ic)
6 este un procedeu poziţional care permite eliminarea secreţiilor
6 la sr"itul fecărei poziţii pacientul este rugat să respire pround
6 se renunţă la poziţiile n care pacientul prezintă disconort sau dispneeD9 @9C0NB%O: este contraindicat la pacienţii cu leziuni ale măduvei spinării sau cuipertensiune intracraniană.
6 sonda va f curăţată cu ser fziologic după fecare aspiraţie.
%@AQ9=5%=-0A
Defniţie – constă n realizarea unui orifciu la nivelul traeei prin incizie cirurgicală"i introducerea unei canule prin acest orifciu n scopul asigurării respiraţiei peaceastă cale.
#anula introdusă corect n traee va avea ca eect:
6 apariţia 'uxului aerian zgomotos prin canulă
6 aonie
6 apariţia de cele mai multe ori a tusei
6 ameliorarea insufcienţei respiratorii
@olul asistentei n eectuarea traeostomiei
6 pregătirea materialului "i a instrumentarului necesar: 6 canule pentru traeotomie 6 trusă pentru trateotomie
6 casoletă pentru cmpuri sterile
6 casoletă cu comprese sterile
6 materiale sterile: 6 mănu"i sterile
6 seringi "i ace sterile
6 soluţii pentru anestezie locală
6 soluţii antiseptice
6 pregătirea psiică a pacientului prin explicarea procedurii
6 pregătirea fzică a pacientului: a"ezarea n poziţie de decu$it dorsal cu capul niperextensie
6 pregătirea fzică – poziţie semi"eznd, dacă nu este contraindicată
6 asam$larea ecipamentului de aspiraţie
6 umectarea sondei ce urmează a f introdusă prin canulă
6 introducerea sondei cu mi"cări $lnde prin orifciul canulei6 aspirarea secreţiilor timp de cel mult 1G sec. (pentru a nu produce ipoxie)
6 se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului
6 după terminarea procedurii se curăţă canula de traeostomie
D9@9C0NB%O:
6 necesitatea eectuării aspiraţiei poate accentua starea de anxietate a pacientului"i de aceea este necesară o oarte $ună pregătire psiică
6 secreţiile tre$uie considerate contaminate "i de aceea asistenta va lua măsurile cese impun (mască, ocelari "i mănu"i de protecţie n timpul eectuării tenicii):
6 tenica se va eectua n condiţii de asepsie
6 nu se aspiră secreţiile n timpul introducerii sondei
Atunci cnd ţesuturile sunt deprivate de oxigen din dierite cauze, osuplimentare prin aport terapeutic devine necesară. Administrarea oxigenuluipoartă numele de oxigenoterapie "i reprezintă o uncţie delegată a asistenteimedicale.
Qipoxia este determinată de:6 scăderea aerului alveolar
6 diminuarea emoglo$inei
6 tul$urări n sistemul circulator
6 pro$leme care intererează cu diuziunea pulmonară
5urse de oxigen:
6 staţie centrală de oxigen
6 microstaţie
6 $utelie de oxigen
-etode de administrare:
1. #anulaKsonda nazală – este un tu$ de unică olosinţă cu lungimea de 1,4 cm carese inserează la nivelul narinei "i care se asam$lează la sursa de =*. 9ste metodacea mai recvent utilizată. &ermite administrarea oxigenului n concentraţie de *4624U. @ata de administrare este de 46J lKmin. &oate f utilizată pentru o terapie pe
termen lung. Nu poate f utilizată la pacienţii cu aecţiuni ale mucoasei nazale.*. Administrarea prin canule cu ocelari – este o variantă la canula simplă, aceastaavnd două intrări, la am$ele narine "i se fxează după ureci, precum ocelarii. 5eutilizează la copii "i pacienţi agitaţi. 5unt mai $ine toleraţi de pacienţi.
. #ateterul nazal – este olosit mai puţin recvent dect canula din cauzadisconortului produs de aplicarea acestuia. &entru o corectă aplicare, vrulcateterului tre$uie să a!ungă n nasoaringe. 5e va măsura distanţa de la tragus lanarină, aceasta considerndu6se a f lungimea reală care tre$uie introdusă pentru aa!unge la zona nasoaringelui. #ateterul nazal tre$uie scim$at n cealaltă osă
nazală, la fecare V ore, pentru a evita escarele de contact asupra mucoasei (careeste oarte ragilă).
2. -asca simplă de oxigen – este o metodă de urgenţă, de o$icei am$ulatorie. 9steolosită pentru scurt timp pentru că nu există control riguros asupra cantităţii deoxigen administrate. #oncentraţia variază ntre GU "i JGU n uncţie de stareapacientului.
4. -asca etan"ă de oxigen – administrarea oxigenului prin mască asigură ocantitate de =* su$ control riguros pentru că acest tip de mască prezintă o $unăetan"eitate. -asca aplicată etan" pe aţa pacientului este adaptată la o pungă6rezervor. De o$icei se administrază oxigen n concentraţii mari "i cu de$it mare (deex.: n edemul pulmonar acut se olose"te o concentraţie de WGU n de$it de 1G
lKmin.). 5e mai pot administra, n uncţie de necesarul de =* al pacientului,concentraţii de *2U, *VU, 4U, 2GU, cu o rată de 2, J, V "i 1G lKmin., la indicaţiamedicului. -asca etan"ă tre$uie inspectată oarte des. 9ste incomodă datorităsistemului de prindere "i etan"eizare. Accentuează starea de anxietate, mai ales lacopii. &oate cauza iritaţia tegumentelor eţei. Nu se va utiliza la pacienţi cu arsuri lanivelul eţei.
J. 5onda transtraeală – această metodă este olosită atunci cnd tractul respiratorprezintă o$strucţii la nivel superior (ex.: tumori laringiene). &rintr6o mică intervenţiecirurgicală se execută o traeostomă prin care se introduce un scurt cateter direct
n traee. Astel, aerul inspirat va intra direct prin orifciul nou creat.
W. #ortul de oxigen – este recvent utilizat la copii. #oncentraţia =* nu poate depă"i4GU. Are dezavanta!ul că atmosera su$ cort se ncălze"te "i se suprancarcă cuvapori datorită aptului că pacientul inspiră "i expiră n acela"i mediu. =xigenulintrodus n cort nu va f umidifcat, ci trecut prin instalaţii de răcire. #opiii vor fsupravegeaţi permanent pentru a nu disloca cortul.
@eguli de administrare a oxigenului6precauţii:
6 deoarece =* avorizează com$ustia, prezenţa sa tre$uie atenţionată, iarpacienţii "i vizitatorii vor f atenţionaţi asupra pericolului umatului sau a unei 'ăcări
n prea!ma sursei de =*
6 se vor verifca ecipamentele electrice din ncăperea respectivă
6 se va evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică(materiale sintetice) "i a materialelor in'ama$ile (uleiuri, alcool)
6 aparatele de monitorizare sau aspirare vor f plasate n partea opusă surseide =*
6 transportul $uteliilor cu oxigen se va ace pe cărucioare, evitndu6se lovirealor n timpul transportului
6 $uteliile cu =* vor f a"ezate n poziţie verticală, pe un suport "i fxate deperete cu inele metalice, departe de calorier sau alte surse de căldură
6 cunoa"terea de către personalul care manevrează =* a locului de amplasarea excinctoarelor "i a modului de utilizare al acestora
6 amestecul de gaze conţine oxigen n concentraţii dierite, n uncţie deindicaţii, dar nu mai puţin de GU "i nu mai mult de WGU
6 eeeste necesară respectarea concentraţiei "i a dozei recomandate
6 gazul administrat este trecut prin apă pentru a f umezit (cel provenit din
sursa centrală se umidifcă prin $ar$otare. Lar$otarea reprezintă trecerea gazuluiprintr6o soluţie de apă "i alcool).
6 ciar umezit, aerul saturat cu =* are ca eect nedorit uscarea mucoaseirespiratorii
6 pacientul care este su$ oxigenoterapie va f supravegeat continuu pentruprevenirea complicaţiilor, orice modifcare apărută n starea generală va f raportatămedicului
6 lu$riferea canulei sau sondei de oxigen este interzisă pentru că n contact cu
su$stanţe grase oxigenul devine in'ama$il. &entru o mai $ună alunecare sonda va fumezită.
9cipamentul necesar administrării oxigenului
6sursă de =*
6 umidifcator (recipient pentru $ar$otarea =* conţinnd apă sterilă "ialcool<soluţie)
6 sondă nazală, cateter, mască de oxigen sau cort, n uncţie de metoda aleasă
6 material adeziv (leucoplast) pentru fxarea sondei
0N
6pregătirea psiică a pacientului, asigurndu6l de luarea tuturor măsurilor deprecauţie "i a"ezarea lui n poziţie corespunzătoare (dacă este posi$il: poziţiesemi"eznd, care avorizează expansiunea pulmonară)
6 asam$larea ecipamentului
6 dezo$struarea căilor respiratorii
6 măsurarea lungimii sondei, de la nară la tragus
6 umectarea sondei cu apă sterilă pentru acilitarea inserţiei "i prevenirea lezăriimucoasei
6 introducerea sondei n nară "i fxarea acesteia pe o$raz, cu $enzi de leucoplast
concentraţia gazelor din snge coordonează reglarea respiraţiei prin $aroreceptori "icemoreceptorii amintiţi, putnd provoca ciar stop respirator.
Administrarea oxigenului la domiciliu
Bneori este necesară administrarea oxigenului la domiciliul $olnavului, mai
ales cnd terapia este permanentă:
6 prin canulă nazală
6 prin traeostomă.
5e olose"te: =* comprimat, =* licid (tu$uri de oxigen) sau =* concentrat.
&acienţii care $enefciază de oxigenoterapie la domiciliu vor f vizitaţi zilnic depersonal specializat pentru supravegere corectă.
Hemostaza prin fexie ortata.
Q9-=5%APA &@=30P=@09 +N Q9-=@A/09 A N039BAN%9L@ACBB0
X Qemoragia Y pierderea de snge n aara sistemuluivascular.
X Qemostaza Y metodă terapeutică de oprire a uneiemoragii.
Qemostaza provizorie se realizează:
X &rin pansament compresiv.
X &rin compresiune manuală la distanţă pe peretele artereilezate.
X #ompresiunea locală – manuală sau digitală – se poate acepe arterele principale – la nivelul plăgii – mai sus de plagă, pepunctul unde artera este superfcială "i n vecinătatea unui os. 5eindică pnă la aplicarea garoului.
X #ompresiunea la distanţă – se execută manual, cu ligaturăde garou, $andă 9smarcE.
o +n emoragia arterială compresiunea se ace deasupralocului sngerării pentru a opri circulaţia sngelui de la inimă.
o +n emoragia venoasă compresiunea se ace dedesu$tul
plăgii oprind circulaţia sngelui de ntoarcere – către plagă.o +n emoragia capilară emostaza provizorie se ace prinaplicare de pansament compresiv, cu mai multe comprese "i unstrat gros de vată.
Qemostaza prin compresiune directă #ompresiunea localămanuală sau digitală:
X 5e recomandă n emoragiile arteriale sau emoragiile
vaselor a'ate su$ aparat gipsat.
X Asigură ntreruperea 'uxul sanguin către plagă.
X Nu poate f menţinută mult timp.
X 5e aplică o a"ă compresivă la nivelul plăgii.
X ocul compresiunii digitale n dierite cazuri:
o Qemostaza la runte Y artera temporală superfcială.o Qemostaza la cre"tetul capului Y compresiune pe marginilerănii.
o Qemostaza regiunii temporale Y deasupra "i retroauricular.
o Qemostaza la o$raz, $uze, nas Y compresiune pe arteraacială.
o Qemostază la gt, aţă Y compresiune pe carotidă.
o Qemostază la umăr, axilă Y compresiune arterasu$claviculară.
o Qemostază la $raţ, ante$raţ Y compresiune artera umerală
o Qemostază la coapsă Y compresiune pe artera emurală
o Qemostază a$dominală Y compresiune pe aorta a$dominală(cu pumnul).
o Qemostază regiunea poplitee Y compresiune la nivelulregiunii cu sul "i 'ectarea puternică a gam$ei pe coapsă.
#ompresiunea la distanţă Y #ompresiune circulară – cu garou.
X /aroul (tu$ din cauciuc)– se nă"oară circular, de *6 ori n !urul mem$rului accidentat pnă la dispariţia pulsului. = aplicarecorectă a garoului ace ca sngerarea să se oprească,tegumentele iscemiate devin al$6livide datorită excluderii
circulaţiei din zona respectivă.
X +n emoragia arterială – garoul se aplică deasupra vasuluilezat.
X +n emoragiile venoase – garoul se aplică su$ vasul lezat.
X %imp maxim de compresiune prin garou * oreO Dacă duratatransportului se prelunge"te, se desace garoul la fecare Gminute cte 461G minute pentru irigarea ţesuturilor – desacere seace lent pentru a nu se produce "oc prin degarotareF pe duratadegarotării emostaza va f eectuată prin compresiune digitalăpe locul de elecţie corespunzător.
X 5e aplică $ilet cu data "i ora aplicării – la vedere – pe aineO
X +ndepărtarea garoului se ace de către persoane avizate, depreerinţă n unităţi spitalice"ti.
#ompresiune prin 'exie orţată:X Asigură oprirea provizorie a emoragiei prin presiunea pecare o exercită corpul dur interpus ntre segmentele de mem$ruasupra vasului lezat.
&rincipiile unei imo$ilizări corecte: asigurarea uncţiilor vitale are prioritate aţă de altemanevre (de exemplu nu se ace imo$ilizarea racturilor de umărsau a claviculei dacă este asociat "i un traumatism toracic grav)F
se va căuta o$ţinerea unei axări relative a segmentuluide imo$ilizat, prin tracţiune atraumatică "i progresivă n ax nmomentul aplicării imo$ilizăriiF
pentru a avea siguranţa că ractura nu se deplasează nicilateral, nici n !urul axului longitudinal, imo$ilizarea tre$uie săprindă n mod o$ligatoriu articulatiile situate deasupra "idedesu$tul ocarului de racturăF
să fe adaptată relieului anatomic al regiunii accidentateF
să fe simplă, pentru a putea f utilizată "i de persoane maipuţin instruiteF
aparatul gipsat sau atela de imo$ilizare nu tre$uie să fecompresive, pentru a nu ngreuna circulaţia sanguină ntr6unsegment n care există de!a tul$urări circulatorii secundaretraumatismului