Raspunderea civila delictuala
Tabloul general al reglementarilor aplicabile raspunderii civile
delictuale este, dupa cum se poate observa, alcatuit din doua
categorii de dispozitii legale: Unele care se afla in textele
noului cod civil, dintre care multe au caracter general Altele care
isi au sediul in legislatia dezvoltatoare care au un caracter
special si derogator de la regimul juridic comunDef. prin delict
civil se intelege orice fapta umana ilicita, care este savarsita,
de regula cu vinovatie si care produce un prejudiciu injust altei
persoane prin incalcarea drepturilor si intereselor sale, cu
exceptia situatiei in care acea fapta consta in neexecutarea
ilicita lato sensu a unui contract.Felurile raspunderii delictuale
si clasificarea lorDaca examinam intregul tablou legislativ in
aceasta materie se constata ca exista mai mult ipoteze sau cazuri
de raspundere civila delictuala. Ele alcatuiesc ceea ce putem numi
sistemul raspunderii delictuale si pot fi clasificate in functie de
mia multe criterii, dintre care retinem:1. Clasificarea dupa sediul
legal al reglementarilor2. Clasificarea dupa fundamentul lorIn
functie de primul criteriu, ipotezele de raspundere delictuala sunt
de doua feluri:a) reglementate de noul cod civil.Noul cod civil
reglementeaza trei ipoteze de raspundere civila delictuala:
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita proprie.
Este regula potrivit careia obligatia de a repara un prejudiciu
cauzat altuia printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie se nsta
direct si nemijlocit in sarcina autorului acestei fapte.
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Codul
civil roman reglementeaza doua cazuri de raspundere pentru
prejudiciul prin fapta altuia, si anume raspunderea persoanelor
care au obligatia de supraveghere a unui minor sau a unui interzis
judecatoresc si raspudnerea comitentului pentru prejudiciul
prepusului. Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale, de
lucruri sau prin ruina edificiului. Codul civil roman reglementeaza
trei ipoteze si anume, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de
animale care se afla in paza omului, raspunderea pazitorului
juridic pentru prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza lui si
raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat
de ruina acelui edificiu.b) Ipteze speciale de raspundere civila
delictuala reglementate de legislatia dezvoltatoare.In functie de
criteriul fundamentului sau, raspunderea civila este tot de doua
feluria) Raspunderea civila delictuala subiectiva. In sistemul
noului cod civil, raspunderea delictuala se fundamenteaza in
principiu pe ideea de vinovatie. Textul reglementeaza raspudnerea
oricarei persoane pentru propria fapta ilicita si
prejudiciabila;aceasta este regula generala si fireasca cu valoare
de principiu. b) Raspunderea civila delictuala obiectivaEste
raspunderea civila delictuala care exista si se angajeaza fara
vinovatia dovedita sau prezumata a persoanei raspunzatoare.Cap 2.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie.
Conditii generale ale raspunderii delictuale.Reglementare:
Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin
fapta proprie a unei persoane este reglementata in art. 1349 si
Art. 1357-1371 CC. Conditii generale ale raspunderii
civile.Articolele citate mai sus instituie in acelasi timp si
implicit, principiul general al raspunderii pentreu prejudiciile
cauzate printr-o fapta umana ilicita. In acest sens, este suficient
sa retinem ca Art. 1357. CC dispune: cel care cauzeaza altuia un
prejudiciu printr-o fapta ilicita savarsita cu vinovatie, este
obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentreu cea
mai usoara culpa. De asemenea Art. 1349 alin 1, 2 , prevede in
sinteza ca cel care avand discernamant, incalca indatorirea de a
respecta legea sau obiceiul locului si de a nu aduce atingere prin
conduita sa drepturilor si intereselor legitime ale altor persoane
raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare
integral.Din analiza textelor legale reproduse mai sus si a celor
redate in sinteza se ajunge la constatarea ca angajarea raspunderii
pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, mia mult, a
intregii raspunderi delictuale presupune existenta cumulata a patru
conditii sau elemente constitutive: Prejudiciul Fapta ilicita
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu Vinovatia
autorului faptei ilicite si prejudiciabileDoua dintre aceste
elemente sunt intotdeauna obligatorii pentru toate situatiile in
care este vorba de angajarea raspunderii civile reparatorii:
acestea sunt prejudiciul si raportul de cauzalitate dintre fapta
ilicita a omului sau alt fapt juriic si acel prejudiciu suferit
injust de persoana careia legea ii da dreptul la reparatie.Proba
conditiilor raspunderii civile delictuale.Victima prejudiciata care
il cheama in judecata pe autorul faptei prejudiciabile sau upa caz
pe persoana raspunzatoare fiind reclamant in proces, conform
principiului actori incubit probatio (reclamantului ii incuba
sarcina probei) pentru admiterea actunii sale, este tinuta sa faca
dovada celor patru conditii ale raspunderii delictuale. Dovada
acestor conditii se poate face prin orice mijloc de proba
reglementat de lege. PrejudiciulNotiunea de prejudiciu.
Clasificarea prejudiciilor.Def. Prin prejudiciu intelegem
rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau morala,
consecinte ale incalcarii sau vatamarii drepturilor si intereselor
legitime ale unei persoane. Prejudiciul este nu numai conditiea
raspunderii reparatorii, ci si masura ei, in sensul ca ea se
angajeaza doar in limita prejudiciului injust cauzat. Literatura de
specialitate a sustinut si sustine fara rezerve ca prejudiciul este
cel mai important element al raspunderii civile, fiind o conditie
esentiala si necesara a acesteia de sine statatoare.
ClasificarePrejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari
in functe de varii criterii. Doua dintre aceste clasificari le
consideram mai importante: Potrivit clasificarii traditionale,
prejudiciile sunt de doua feluri: patrimoniale si nepatrimoniale
Potrivit clasificarii moderne, prejudiciile sunt de trei feluri:
patrimoniale, corporale, morale.Clasificarea clasica:a)
Prejudiciile patrimonialePrejudiciile patrimoniale sunt consecinte
daunatoare care au valoare economica, putand fi evaluate
pecuniar.b) Prejudiciile nepatrimoniale sau daune
morale.Prejudiciile nepatrimoniale sau daune morale sunt
consecintele daunatoare suferite de catre o persoana, consecinte
care nu au valoare economica, si prin urmare nu pot fi evaluate
pecuniar, ele constau intotdeauna in dureri fizice si dureri
psihice ale victimei si sunt urmarea in principiu a incalcarii
drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea
umana, in tripla sa dimensiune: personalitatea fizica,
personalitatea morala si personalitatea sociala. Exista in aceasta
categorie prejudiciu estetic si prejudiciu afectiv.Clasificarea
modernaa) Prejudiciile patrimoniale ( aceleasi ca cele de mai
sus)b) Prejudicii corporaleSunt prejudiciile cauzate cauzate prin
incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale care definesc
personalitatea fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la viata,
dreptul la sanatate dreptul la integritate corporala.c) Prejudicii
morale sau daune morale pureEle constau in dureri psihice cauzate
prin atingerile aduse personalitatii afective ori personalitatii
sociale a unei persoane cum sunt: moartea unei rude apropiate,
atentatele la onoarea, demnitatea cinstea victimei etc.Aceasta
clasificare din urma a fost adoptata si de codul civil.In doctrina
exista si alte importante clasificari ale prejudiciilor dintre care
retinem:a) Prejudicii previzibile si imprevizibileb) Prejudicii
individuale, colective si de masaPrejudiciile de masa sunt
prejudiciile cauzate unui numar mare de victime si rezulta de
obicei din cataclisme, acte teroriste etc.c) Prejudcii instantanee
si prejudicii succesivePrejudiciile succesive constau in acele
consecinte daunatoare care produc continuu sau intr-o perioada
indelungata de timp, cum sunt : o boala cronica, o infirmitate
permanenta.Caracterele prejudiciului pentru a fi reparabilPop
sustine ca pentru a fi reparabil, in principiu orice prejudiciu
este obligatoriu sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa fie cert
Direct Personal Sa rezulte din incalcarea sau atingerea unui drept
ori a unui interes legitimCertitudinea sau caracterul cert al
prejudiciuluiUn prejudiciu este cert atunci cand existenta lui este
sigura, neindoielnica si totodata poate fi stabilita intinderea sa
in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale si prejudiciile
viitoare si sigure. Prin prejudiciu actual se intelege acela care
s-a produs in totalitate pana la momentul in care victima cere
repararea lui. Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele
prejudicii care, desi inca nu s-au produs, este sigur ca se vor
produce , putand fi stabilita intinderea sau valoarea lor, pe baza
de elemente indestulatoare.Prejudiciile viitoare si eventuale a
caror producere in viitor este nesigura sunt lipsite de caracter
cert. ele obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este
sigur ca se vor produce.Codul civil, in contextul reglementarii
intinderii reparatiei, in Art. 1385 prevede expres posibilitatea de
a se acorda o reparatie si pentru un prejudiciu rezultat din
pierderea unei sanse de a obtine un avantaj ori dupa caz de a evita
o paguba daca pierderea in cauza a fost deteriminata de o fapta
ilicita.Pentru ca un prejudiciu rezultat din pierderea unei sanse
sa aiba caracter cert si reparabil trebuie indeplinite urmatoarele
conditii: sansa sa fie reala si serioasa, pierderea sansei sa fie
consecinta directa a faptei ilicite sau a altei imprejurari pentru
care se angajeaza raspunderea delictualal la stabilirea reparatiei
sa se tine cont in mod obligatoriu de marja de incertitudine sau de
faptul alea care afecteaza posibilitatea realizarii sansei de
castig sau evitarii riscului de pierdere.In ceea ce priveste
reparatia, ea va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii
avantajului sau dupa caz a evitarii pagubei tinand seama de
imprejurari si de situatia concreta a victimei.Caracterul direct al
prejudiciuluiPentru a fi direct prejudiciul supune necesitatea
existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si acel
prejudiciu injust cauzat victimei; asadar el priveste un element
obiectiv raportul de cauzalitate iar nu unul subiectiv. In schimb
prejudiciul este indirect in cazul in care itnre fapta ilicita si
acel prejudiciu nu exista niciun raport de cauzalitate. Prin
prejudiciu direct intelegem prejudiciul cauzat printr-o legatura
cauzala directa si nemijlocita, cat si printr-o legatura cauzala
indirecta mediata. Repararea prejudiciilor cauzate victimelor
directe, immediate, nemijlocite nu necesita abordari speciale. In
schimb repararea prejudiciilor cauzate tertelor persoane, adica
victimelor indirecte sau prin ricoseu este o problema care a fost
si este amplu analizata. Aceste prejudicii se numesc prin ricoseu
sau reflectare. Prejudiciul prin ricoseu este in principiu autonom
fata de prejudiciul cauzat victimei immediate. De aceea reparatia
acordata victimei indirecte se stabileste numai in functie de
intinderea si gravitatea prejudiciului prin ricoseu.Caracterul
personal al prejudiciuluiPrin caracterul personal al prejudiciului
intelegem ca doar persoana care a suferit un prejudicu injust
cauzat are dreptul de a pretinde repararea lui.Def. prejudiciile
colective sunt acele prejudicii care sunt cauzate mai multor
persoane de catre unul si acelasi eveniment. Prejudiciile colective
care prin numarul mare de victime sunt de o amploare exceptionala
se numesc prejudicii in masa; ele pot fi rezultatul unui accident
tehnologic major, unui accident nuclear etc.In mod obisnuit in
cazul prejudiciilor colective, fiecare membru al acelei
colectivitati sau al grupului respectiv poate sa ceara repararea
prejudiciului pe care l-a suferit, in schimb el nu are dreptul de a
pretinde repararea prejudiciului cauzat intregii
colectivitati.Prejudiciul sa rezulte din incalcarea sau atingerea
unui drept ori a unui interes legitimAsa cum rezulta din definitia
prejudiciului, pentru ca existenta lui sa dea nastere raportului
juridic de raspundere civila, este necesar ca el sa fie urmarea
incalcarii sau atingerii unui drept subiectiv sau a unui interes
legitim al victimei. Aceasta conitie generala trebuie sa fie
prezenta indferent ca prejudiciul este patrimonial sau moral.
Majoritatea autorilor au apreciat ca atingerea unui simplu interes
rezultat dintr-o situatie de fapt da dreptul la repararea
prejudiciului cauzat daca sunt intrunite doua conditii: Situatia de
fapt sa fi avut caracter de stabilitate Sa fie vorba de vatamarea
unui interes licit si moralFapta ilicitaDef. Prin fapta ilicita
intelegem actiunea sau inactiunea contrara legii care are ca
rezultat incalcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime
ale unei persoane.Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi :
Fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala constand intr-o
conduita ori manifestare umana exteriorizata Fapta este mijlocul
prin care se obiectiveaza un element psihic, subiectiv, vointa
omului care a ales o anumita conduita Fapta este contrara ordinii
sociale si reprobata de societateIn primul rand, fapta este ilicita
in cazul in care conduita in cauza este contrara legii in sensul
larg al cuvantului. De asemenea, o fapta are caracter ilicit si in
ipoteza in care este potrivnica bunelor moravuri.Faptele ilicite se
pot obiectiva in actiuni sau inactiuni contrare legii sau bunelor
moravuri. De asemenea abuzul de drept este o fapta ilicita civila.
Pentru a ramane in sfera licitului, drepturile civile trebuie
exercitate in limitele prevazute de lege sau a celor care decurg
din bunele moravuri si cu buna credinta. Exercitarea drepturilor
prin depasirea limitelor lor juridice ori cu rea credinta, contrar
ordinii publice si exigentelor care rezulta din continutul bunelor
moravuri constituie o conduita ilicita sau un abuz de drept.
Cauzele care inlatura caracterul ilicit al fapteiDef. Sunt anumite
imprejurari in prezenta carora, desi fapta umana savarsita cauzeaza
un prejudiciu altei persoane, raspunderea civila nu se angajeaza,
caracterul ilicit al faptei respective fiind inlaturatAceste
imprejurari sunt: Legitima aparare Starea de necesitate
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
Consimtamantul victimeiLegitima aparareTextul Art. 1360 nu
defineste legitima aparare , insa Art. 19, al 2 din noul cod penal
prevede: Este in legitima aparare persoana care savarseste fapta
pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care
pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, daca apararea este proportionala cu gravitatea
atacului. Din analiza acestui text, se impun urmatoarele conditii
pentru legitima aparare: Sa existe un atac material, imediat,
direct si injust Atacul in sensul de actiune umana, sa creeze un
periocul pentru persoana celui atacat, a altuia, a drepturilor
acestora ori pentru un interes general Sa existe proportionalitate
intre aparare si gravitatea ataculuiStarea de necesitateStarea de
necesitate este definita legal in Art. 20 alin 2 din noul cod penal
ca fiind o cauza care inlatura infractiunea adica inlatura
caracterul penal al unei fapte savarsita in anumite imprejurari.
Pentru existenta starii de necesitate sunt prevazute urmatoarele
conditii: Sa existe un pericol iminent Acest pericol sa ameninte
viata integritatea corporala ori sanatatea proprie a faptuitorului
ori a altuia sau un bun important al sau sau al altei persoane ori
un interes general Pericolul sa nu poate fi inlaturat in al mod Sa
se fi comis o fapta prevazuta de legea penala de catre persoana
care urmareste sa salveze acele valori Urmarile faptei sa nu fie
vadit mai grave decat daca pericolul nu era inlaturatFapta
prejudiciabila este o fapta ilicita, din care se poate naste un
raport juridic de obligati dar numai daca sunt intrunite conditiile
imbogatiirii fara justa cauza. Raportul obligational se naste intre
imbogatit, adica intre cel care a actionat in stare de necesitate
pentru a se apara pe sine ori bunuri proprii sau dupa caz intre
terta persoana in interesul careia a savarsit fapta pagubitoare si
insarict, care este persoana prejudiciata in aceste
imprejurari.
Savarsirea faptei prejudiciabile in indeplinirea unei activitati
impuse sau permise de lege sau in executarea unui ordin al
superioruluiTrebuie facuta o distinctie intre cele doua situatii
prevazuta de aceasta cauza de inlaturare a ilicitului. Atunci cand
fapta prejudiciabila este savarsita in indeplinirea unei obligatii
impuse sau unei activitati permisa de lege, ea va avea caracter
ilicit doar atunci cand persoanei in cauza i se poate retine si
dovedi o culpa proprie in conduita saIn schimb, in ipoteza in care
fapta prejudiciabila a fost savarsita in executarea ordinului dat
de superior, ea va fi ilicita doar in ipoteza in care acel ordin a
avut un caracter vadit ilegal sau abuziv ori modul sau de executare
a avut un caracter ilicit si a fost savarsit cu
vinovatie.Savarsirea faptei prejudiciabile in exercitarea normala
si legala a unui drept subiectivAceasta imprejurare care inlatura
caracterul ilicit al faptei prejudiciabile este reglementata in
Art. 1353 CC printre cauzele exoneratoare de raspundere civila care
prevede: cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul
drepturilor sale nu este obligat sa il repare cu exceptia cazului
in care dreptul este exercitat abuzivConsimtamantul victimeiFapta
prejudiciabila este lipsita de caracer ilicit atunci cand victima a
consimtit , in prealabil printr-o conventie sau printr-un act
unilateral, la savarsirea unei fapte, stiind ca exista riscul sa i
se cauzeze un prejudiciu. Un asemenea consimtamant in realitate,
constituie o clauza de neraspunere pentru prejudiciul care a fost
cauzat.In ceea ce priveste prima categorie de prejudicii, Art. 1355
CC prevede clar si ferm ca sunt valabile clauzele care exclud
raspunderea pentru prejudiciile cauzate printr-o simpla imprudenta
sau neglijenta, bunurilor victimei. In schimb alin 1 al aceluiasi
articol se dispune prohibitiv ca nu se poate exclude sau limita
prin conventii sau acte unilaterale raspunderea pentru prejudiciul
material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din
culpa grava. Referitor la cea de a doua categorie de prejudicii,
Art. 1355 alin 3 prevede ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate
integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi
inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.Raportul de
cauzalitatePentru existenta si angajarea raspunderii civile este
necesar ca intre faptul prejudiciabil si prejudiciu sa existe un
raport de cauzalitateLa fel ca prejudiciul, raportul de cauzalitate
este o conditie necesara si generala a raspunderii civile, fara a
deosebi intre raspnderea delictuala si contractuala si indiferent
ca este subiectiva sau obiectiva. Raportul de cauzalitate este o
conditie materiala sau obiectiva a raspunderii civile care nu se
confunda cu vinovatia. Fara raport de cauzalitate nu exista
raspundere civila. Notiunea de prejudiciu direct nu se confunda cu
notiunea de prejudiciu cauzat in mod direct. In concluzie,
raspudnerea nu poate fi angajata in cazul in care intre fapta
ilicita si prejudiciul suferit de victima nu exista un raport de
cauzalitate direct sau indirect.Pentru stabilirea raportului de
cauzalitate in toate situatiile in care producerea prejudiciului
este precedata sau insotita de mia multe fapte si imprejurari, au
fost elaborate mai multe teorii:Teoria sau sistemul echivalentei
conditiilor sau al conditiilor sine qua nonConform teoriei
echivalentei conditiilor, in cazul in care nu se poate determina cu
precizie faptul cauzal, rationaentul este simplu: toate faptele si
imprejurarile care au fost indispensabile pentru producerea
prejudiciului trebuie retinute ca fiind cauze ale acestuia, cu
valoare cauzala egala adica sunt echivalente. Teoria sau sistemul
cauzei adecvateConform acestei teorii, dintre conditiile necesare
sau sine qua non sunt considerate cauze numai acele fapte sau
imprejurari anterioare care in mor normal obisnuit potrivit
experientei umane au capacitatea obiectiva de a produce un rezultat
de genul celui care s-a produs. Asadar trebuie inlaturate din
campul cauzal acele fapte necesare care numai accidental determina
sau pot determina producerea unui asemenea rezultat.Teoria sau
sistemul cauzei proximeIn acesta conceptie, se considera drept
cauza a prejudiciului numai fenomenul, fapta sau imprejurarea
imediat anterioara in timpul producerii acestuia, apreciindu-se ca
in lipsa ei, char daca ar fi existat celelalte imprejurari,
prejudiciul nu s-ar fi produs. Teoria sau sistemul unitatii
indivizibile dintre cauza si conditiiConstructia acestui sistem
este rezultatul unei sinteze selective a tuturor celorlalte. In
fundamentarea lui se porneste de la ideea justa potrivit careia in
stabilirea raportului cauzal trebuie avut in vedere ca fenomenul
cauza nu actioneaza singur, izolat ci in ambianta unor conditii
externe. Intre cauza principala si conditii este o unitate
indivizibila, raportul de cauzalitate cuprinzand nu numai faptele
care constituie cauza necesara si directa, ci si conditiile
cauzele, fapte care au facut posibila actiunea cauza sau i-au
asigurat ori agravat efectele daunatoare. Asa se explica in planul
dreptulu civil, antrenarea raspunderii instigatorilor, complicilor,
favorizatorilor si tainuitorilor. Practica judiciara din tara
noastra este favorabila cu unele exceptii acestui sistem.Cauzele
care exclud existenta raportului de cauzalitateReglementare: Sub
titlul Cauze exoneroatare de raspundere in CC se reglementeaza
printre altele: forta majora si cazul fortuit, fapta victimei si
fapta tertului. Daca prejudiciul este cauzat exclusiv de o asemenea
imprejurare sau dupa caz fapta, este exclusa existenta raportului
de cauzalitate intre fapta paratului oricat de ilicita ar fi si
prejudiciul suferit de victia pe cale de consecinta lipsind
raportul de cauzalitate, conditie obiectiva necesara pentru
angajarea ei, existenta raspunderi civile este exclusa.Forta
majoraEste reglementata si definita in Art. 1351 CC alaturi de
cazul fortuit. Astfel in primul alineat al acestui articol se
dispune : Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin
contrariul, raspunderea civila este inlaturata atunci cand
prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit. Def.
Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut
invincibil si inevitabil.Pentru ca un eveniment sau o anuita
imprejurare sa poate fi calificata forta majora este necesar sa
indeplineasca in mod cumulativ trei conditii: sa fie externa,
imprevizibila, absolut si inevitabila.A) ExterioritateaForta majora
a fost si continua sa fie o imprejurare care isi are originea sau
etioligia in afara celui care in aparenta ar fi chemat sa raspunda
precum si campului sau de activitate. S-a statuat ca forta majora
consta intr-o imprejurare externa fara vreo legatura cu lucrul care
a produs prejudiciul sau cu insusirile sale.B) ImprevizibilitateaSe
refera deopotriva la producerea imprejurarii respective si la
efectele sau consecintele sale. Se admite ca imprevizibilul se
deosebeste de previzibil cu ajutorul unui criteriu de normalitate,
adica dupa cum un eveniment are un caracter extraordinar,
producand-se extrem de rar, sau dimpotriva are un caracter normal,
in sensul ca se produce cu o anumita regulalitate. In concluzie, am
putea spuen ca pentru a fi in prezenta fortei majhore este
suficient ca imprevizibilitatea evenimentului sa fie normala;
aceasta inseamna ca nu este necesar sa fie vorba de o
imprevizibilitate absoluta, extraordinare sau de exceptie.C)
Absoluta invincibilitate si inevitabilitateUn eveniment constituie
forta majora numai daca este invincibil sau irezistibil si
inevitabil.
Efectul principal al fortei majore este excluderea in totul sau
in parte a raspunderii civile. Acestea in functie de faptul daca
forta majora este singura cauza a prejudiciului sau, dimpotriva,
prejudiciului a fost cauzat de forta majora impreuna sau in concurs
cu alte fapte sau imprejurari.
Cazul fortuitNoul cod civil defineste cazul fortuit in Art. 1531
alin 3 ca fiind un eveniment care nu poate fi prevazut si nici
impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca
evenimentul nu s-ar fi produs.Evenimentele care pot fi calificate
cazuri fortuite sunt de doua feluri:a) Imprejurari interne care isi
au orginiea in capul de activitate a celui care este sau ar fi
chemat sa raspunda fiind intriseci lucrurilor si animalelor
acestuia cum sunt : viciile ascunse ale lucrului, defetele de
fabricatie etc.b) Imprejurari de origine externa neimputabile
persoanei chemata sa raspunda care nu au caracter extraordinar si
nu puteau fi prevazute de catre un tip uman mediu si nici prevenite
ori evitate decat de omul cel mai capabil de o diligenta si
prudenta maxima. Ex. Ploile torentiale, cutremurele,
inundatiile.Cazul fortuit la fel ca forta majora in principiu
exclude existenta si angajarea raspunderii civile. Totusi,
distinctia dintre cazul fortuit si forta majora prezinta importanta
mai ales in spatiul raspunderii delictuale. Acesta pentru ca sunt
situatii exceptia cand numai forta majora exclude raspunderea
delictuala. Fapta victimei si fapta unei terte persoaneArt. 1352
prevede : Def. fapta victimei insesi si fapta terutlui inlatura
raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci
doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care
potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este
exonerator de raspundere.Asadar , raspunderea civila a paratului
este exclusa total sau partial, dupa cum fapta victimei sau fapta
unui tert a fost cauza exclusiva a producerii prejudiciului sau
dupa caz alaturi de aceasta fapta la originea prejudiciului se afla
si alte imprejurari. Inlaturarea raspunderii este determinata de
absenta in tot sau in parte a raportului de cauzalitate dintre
fapta paratului si prejudiciul suferit de reclamant. Pentru a fi
cauze care inlatura angajarea raspunderii civile , fapta victimei
si fapta unui tert trebuie sa indeplineasca in principiu,
conditiile fortei majore sau ale cazului fortuit.Vinovatia
autorului faptei iliciteReglementare: textele art. 1357-1358 CC
instituie principiul raspunderii intemeiate pe existenta vinovatiei
autorului unei fapte ilicite si cauzatoare de prejudiciu.Astfel
Art. 1357 alin 1 CC prevede ca obligatia de reparare a
prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o fapta ilicita
savarsita cu vinovatie. Mai mult decat atat, alineatul 2 al
aceluiasi articol precizeaza ca autorul prejudiciului raspunde
pentru cea mai usoara culpa. Asadar, obligatia de reparare exista
atat in cazul vinovatiei intentionate cat si a celei
neintentionate.Domeniul ei de aplicare este prin excelenta
raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicita proprie,
cand conditia vinovatiei trebuie sa fie dovedita de catre victima
care pretinde sa-I fie reparata paguba ce i-a fost cauzata.Termenul
de vinovatie a autorului faptei ilicite si prejudiciabile este
utilizat pentru a desemna de acum inainte conditia subiectiva a
raspunderii civile.Def. Vinovatia e definita ca fiind atitudinea
psihica a autorului faptei ilicite si prejudiciabile fata de fapta
respectiva si fata de urmarile acestei fapte. Exista doi factori,
componenti ai vinovatiei, factorul intelectiv si un proces volitiv.
Aceste doua elemente ale vinovatiei, intelectiv si volitiv, se afla
intr-o stransa unitate. Constiinta este si trebuie sa fie premisa
vointei. Vointa condusa de constiinta mobilizeaza si dinamizeaza
energiile necesare pentru punerea in executare a hotararii.Formele
vinovatieiCC defineste cele doua forme de vinovatie: intentia si
culpa, de asemenea este definita si culpa grava.Sunt discutate cele
doua forme ale intentiei (directa si indirecta sau dol direct si
dol indirectstim de la penal def) si apoi culpa cu prevedere si
culpa fara prevedere. Distinctia intre formele vinovatiei, in
dreptul nostru civil, de regula nu prezinta interes practic,
deoarece raspunderea civila reparatorie, are ca finaltiate nu atat
condamnarea faptuitorului, ci repararea integrala a prejudiciului
inust cauzat victimei. Asadar o persoana care a cauzat un
prejudiciu altuia este obligata sa-l repare in intregime,
indiferent daca a actionat cu intentie sau fara intentie, din
culpa. Cuantumul reparatiei depinde de intingerea prejudiciului si
nu de forma vinovatiei. Totusi, uneori, distinctia dintre formele
vinovatiei prezinta importanta. Astfel in cazul in care pentru un
prejudiciu raspund in solidar doua sau mia multe persoana , in
raporturile dintre ele sarcina reparatiei se imparte proportioal in
functie de contributia fiecaruia la cauzarea prejudiciului ori,
daca aceasta nu poate fi stabilita, proportional cu intentia sau
gravitatea culpei fiecareia.Gradele culpeiNoul cod civil defineste
culpa grava in felul urmator: atunci can autorul a actionat cu o
neglijenta si imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de
dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese. Astfel,
se intelege ca culpa grava este o culpa care presupune ca si cea
mai neglijenta persoana cu un mini de diligenta tot ar fi prevazut
rezultatul faptei.Stabilirea culpei. Criterii.Problema stabilirii
vinovatiei este simpla sau dimpotriva dificila in functie de forma
pe care o imbraca. In cazul intentiei directe sau indirecte, nu se
ridica de regula mari dificultati. Cu totul diferit se pune
problema stabilirii vinovatiei neintentionale adica a culpei
constand in imprudenta sau neglijenta. Art. 1358 CC contine o
dispozitie care prevede criteriile particulare de apreciere a
culpei. Textul acestui articol, consacra solutia intermediara
potrivit caruia culpa se apreciaza dupa criteriul obiectiv,
tinandu-se seama si de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul
straine de persoana autorului faptei si daca este cazul de faptul
ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exerctiul
activitatii sale.Capacitatea delictualaLipsa discernamantului
atrage dupa sine lipsa vinovatiei subiective. Capacitatea
delictuala nu se confunda cu capacitatea de exercitiu a persoanei
fizice. Prima se refera la raspunderea pentru prejudiciile cauzate
prin savarsirea de fapte ilicite extracontractuale care produc
asemenea consecinte. Problema lipsei capacitatii delictuale se pune
in legatura cu minorii sub 14 ani si cu persoanele aflate sub
interdictie judecatoreasca. Astfel, Art. 1366 din CC dispune ca
minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub
interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat daca
nu se dovedeste discernamantul sau la data savarsirii faptei.
Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudciul
cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de
discernamant la data savarsirii faptei. Subliniem ca lipsa de
discernamant sau de capacitatea delictuala trebuie sa existe la
momentul savarsirii faptei. Obligatia subsidiara a persoanei
lipsite de discernamant de a plati o indemnizatie victimei
prejudiciate prin fapta sa ilicita. Astfel , Art. 1372 din CC
instituie raspunderea persoanei care are obligatia de supraveghere
a unui minor sau interzis judecatores pentru prejudiciul cauzat
altuia prin fapta ilicita savarsita de cel aflat sub acea
supraveghere. Art. 1368 dispune ca lipsa discernamantului nu il
scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre
victia ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei
care avea potrivit legii, indatorirea de a il supraveghea.
Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantu echitabil tinandu-se
seama de starea patrimoniala a partilor. Specificul raspunderii
civile a persoanei juridiceRaspunderea delictuala poate fi la fel
ca in cazul persoanelor fizice, pentru prejudiciile cauzate prin
fapta ilicita proprie, pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale altor persoane ori pentru prejudiciile cauzate de
lucruri, animale sau ruina edificiului.Raspunderea civila
delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie este
reglementate in Art. 1357 1371. Dispozitiile care presupun conditii
speciale pentru raspunderea persoanei juridice suna in felul
urmator:Faptele ilicite sau licite savarsite de organele persoanei
juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au
legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor
incredintateFaptele ilicite atrag si raspunderea persoanala si
solidara a celor care le-au savarsit atat fata de persoana juridica
cat si fata de terti. De asemenea in ce priveste raspunderea
persoanelor juridice de drept public se precizeaza ca daca prin
lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt
obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organelor lor, in
acelasi conditii ca persoanele juridice de drept privat.Raspunderea
persoanei juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite
ale organelor sale de conducere si administrare este o raspundere
pentru fapta proprie. Def. Persoana juridica poate fi conceputa si
definita ca fiind o entitate juridica creata potrivit legii de o
persoana sau de mai multe persoane fizice sau juridice cu statut de
subiect de drept autonom, care participa in nume propriu la viata
juridica fiind titulara de drepturi si obligatii proprii si avand o
raspundere juridica proprie, distincta de persoanele care au
constituit-o sau o alcatuiesc.Faptele ilicite si prejudiciabile
savarsite de organele de conducere si administrare ale persoanelor
juridice in legatura cu functiile incredintate sunt faptele ilicite
ale insasi persoanei juridice.ConditiiAngajarea acestei raspunderi
poate avea loc numai daca sunt indeplinite anumite conditii. In
primul rand trebuie sa fie prezente si dovedite trei dintre
conditiile generale: prejudiciul, fapta ilicita si raportul de
cauzalitate.Fapta ilicita se caracterizeaza prin aceea ca este
savarsita de persoana sau persoanele care au calitatea de organe de
conducere sau administrare ale persoanei juridice, cum ar fi
autorizarea sau ordonarea desfasurarii unei activitati ilicite sau
periculoase prin care se aduce atingere securitatii persoanelor.
Cele trei conditii trebuie probate de victima.Pe langa conditiile
generale in cazul raspunderii p.j. mai este ncesara si o conditie
speciala: fapta ilicita trebuie sa fi fost savarsita de organele de
conducere sau adminstrare in legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor care le-au fost incredintate.Raspunderea proprie a
persoanelor care alcatuiesc organul persoanei juridice sau au
individual aceasta calitate.Victima va putea chema in judecata fie
numai persoana juridica, fie doar persoanele in cauza sau pe toate
acestea pentru a raspunde solidar in conformitate cu Art. 1382
unsde se dispune. Cand persoana juridica obligata la reparare
plateste victimei despagubiri, ea are dreptul sa se intoarca cu o
actiune in regres impotriva persoanelor care au savarsit fapta in
calitate de organ de conducere sau de administrare.Cap III.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta
altuiaReglementarile privind raspunderea delictuala pentru
prejuiciile cauzate prin fapta altuia in textul noului cod civilIn
capitolul consacat in principal raspudnerii civile delictuale,
raspudnerea pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia isi are
sediul intr-o sectiune separata. Examinarea acestor texte permite
usor sa se constate ca sunt reglementate doar doua cazuri sau
ipoteze in care o persoana poate fi obligata sa raspunde pentru un
prejudiciu cauzat unei terte persoane prin fata ilicita a altuia
sau altora. Astfel in Art. 1372 este instituit un principiu general
de raspundere pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta unui
minor sau a unei persoane aflate sub interdictie judecatoreasca,
raspudnere ce se angajeaza in sarcina aceluia care in temeiul
legii, al unui contract, sau al unei hotarari judecatoresti are
obligatia sa-l supravegheze pe autorul faptei prejudiciabile. Al
doilea caz este reglementat in Art. 1373 si consta in raspudnrea
comitentilor pentru prejudiciile cauzate tertilor prin faptele
ilicite ale prepusilor.Raspunderea persoanelor pentru faptele
minorilor sau ale interzisilor judecatorestiReglementare: Acest caz
de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin fapta altuia este
reglementat cu valoare de principiu in Art. 1372.Raspunderea se
angajeaza conform Codul pentru prejudiciile cauzate prin faptele
ilicite ale copiilor minori, cat si prin faptele ilicite ale
persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca, indiferent de
varsta. Asadar, in ce il priveste pe autorul faptei ilicite si
prejudiciabile, acesta trebuie ca la data savarsirii faptei sa fi
fost minor adica sa aiba varsta sub 18 ani ori sa fie o persoana
aflata sub interdictie. Aceasta raspudnere nu exista in cazul in
care autorul faptei este o persoana ajora lipsita de discernamant
care insa nu este pusa sub interdictie pentru alinatie sau
debilitate mintala.Determinarea persoanelor chemate de lege sa
raspunda.Din analiza aceluiasi art. Rezulta ca raspunderea pe care
o analizam se angajeaza in sarcina tuturor persoanelor fizice sau
juridice care au obligatia prevazuta de lege, stabilita intr-un
contract sau printr-o hot. Jud. De a supraveghea pe minor sau dupa
caz persoana pusa sub interdictie care a savarsit fapta ilicita
prin care s-a cauzat unei terte persoane un prejudiciu injust.In ce
ne priveste, obligatia legala de supraveghere a minorilor, ea este
prevazuta in primul rand si inainte de toate in sarcina parintilor
, CC prevazand expres ca : parintii au dreptul si indatorirea de
supraveghere a copilului minor.Obligatia legala in discutie incumba
fara deosevire parintilor firesti si dupa caz parintilor
adoptatori. Aceasi obligatie revine si tutorelui minorului asupra
caruia trec, in principiu drepturile si indatoririle parintesti cu
privire la persoana minorului si bunurile sale, sub controlul
instantei de tutele si eventual al consiliului de familie. Alte
persoane carora le revine obligatia de supraveghere sunt: tuturii
interzisilor, cadrele didatice din invatamantul preuniversitar.
Etc.Conditiile existentei raspunderiiConditiile sunt de doua
feluri: generale si speciale. Astfel este necesar sa fie prezente
cumulativ trei dintre conditiile generale ale raspunderii civile:
Prejudiciul injust cauzat unei terte persoane Fapta ilicita a
minorului sau dupa caz a interzisului Raportul de cauzalitate intre
fapta ilicita si prejudiciuVinovatia autorului faptei ilicite si
prejudiciabile nu este o conditie necesara pentru existenta si
angajarea acestei raspunderi.Conditii speciale ale acestei
raspunderiAlaturi de conditiile cu valoare generala, raspunderea in
discutie se poate angaja numai daca sunt prezente si doua conditii
speciale: Minoritatea sau dupa caz statutul juridic de persoana
pusa sub interdictie al autorului faptei ilicite si prejudiciabile
Existenta obligatiei de supraveghere a autorului faptei ilicite si
prejudiciabile in sarcina persoanei raspunzatoare obligatiei
nascute direct din lege dintr-un contract ori stabilita prin
hotarare judecatoareascaMinoritatea sau statutul de interzisAcesta
conditie trebuie sa fie prezenta in momentul in care autorul
prejudiciului a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila. In ceea
ce priveste minoritatea, legea nu face deosebire intre minorul care
a implinit varsta de 14 ani, can este prezumat de lege ca nu are
discernamant in plan delictual, si minorul intre 14-18 ani, care
dimpotriva este prezumat ca are discernamant. Fapta ilicita si
prejudiciabila sa fie savarsita de catre minor sau de interzis dupa
momentul nasterii obligatiei de supraveghere in sarcina persoanei
raspunzatoareIntelesul termenului de supraveghere este in opinia
autorului asemanator celui de paza, folosit in operatia de
determinare a lucrurilor care cauzeaza prejudicii pentru care este
prevazuta obligatia de reparere in sarcina celui care exercita paza
juridica a acestora. Asadar , este vorba de obligatia de ingrijire,
indrumare si control legata de starea fizica si mentala a persoanei
supravegheate si de riscul pe care o astfel de stare il genereaza
pentru terti de a fi prejudiciati prin faptele acelei persoane.
Fundamentul raspunderiiIn opinia lui Pop este vorba de o raspundere
obiectiva. Astfel, ne aflam in prezenta unei raspunderi delictuale
de plin drept, fara vinovatie, obiectiva care nu poate fi
inlaturata decat prin dovada unei cauze straine: forta majora,
cazul fortuit, fapta victimei sau fapta unei terte persoane.
Fundamentul sau obiectiv credem ca trebuie cautat si aflat in ideea
garantiei obiective care are ca suport riscul de autoritate ce
incumba persoanei raspunzatoare, pe care il presupune si determina
existenta si indeplinirea obligatiei de supraveghere a minorilor si
interzisilor judecatoresti, persoane care datorita starii lor
fizice si psihice sau mentale trebuie sa fie supravegheate, ceea ce
inseamna indrumare, corijare si control. Raspunderea este si
directa, victima putand sa se indrepte direct impotriva persoanei
raspunzatoare pentru a obtine reparatia, fara ca promovarea
actiunii sa fie conditionata de chemarea in judecata inainte sau
simultan si a autorulu prejudiciului, chiar daca are
discernamant.Regresul persoanei raspunzatoarea care a reparat
prejudiciul cauzat victimeiFiind intrunite conditiile raspunderii
pe temeiul Art. 1372 CC victima va putea cere condamnarea persoanei
raspunzatoare la reparatie. Daca faptuitorul este un minor si
obligatia de supraveghere in momentul in care a savarsit fapta
prejudiciabila apartine ambilor parinti deopotriva, ei sunt in
solidar obligati fata de vitima la repararea prejudiciului.Atunci
cand persoana raspunzatoare a reparat prejudicul cauzat, in anumite
conditii ea are dreptul de regres impotriva infaptuitorului.
Astfel, Art. 1384 CC dispune: cel care raspunde pentru fapta altuia
se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul cu
excpetia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru
prejudiciul cauzat.Aplicand textul reprodus la ipoteza de
raspundere delictuala pe care am pus-o in discutie rezulta ca
persoana raspunzatoare care a reparat in totul sau in parte
prejudiciul cauzat victimei are actiune in regres impotriva
minorului sau interzisului judecatoresc, autor al faptei
prejudiciabile, doar atunci cand sunt intrunite toate conditiile ca
acesta sa raspunda pentru fapta proprie. Mai precis exprimat,
trebuia sa existe vinovata dovedita a autorului faptei
prejudiciabile.Raspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate
tertilor prin faptele ilicite delictuale ale
prepusuluiReglementare: Conform articolului 1373 : Comitentul este
obligat sa repare prejudicul cauzat de prepusii sai ori de cate ori
fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau scopul
functiilor incredintate. Este comitent cel care in virtutuea unui
contract sau in temeiul legii exercita directia supravegherea ori
controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau
insarcinari in teresul sau sau al altuia. Comitentul nu raspunde
daca dovedesta ca victima cunostea, sau dupa imprejurari, putea sa
cunoasca la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a
actionat fara nicio legatura cu atributiile sau scopul functiilor
incredintate.Conditii de angajare a raspunderiiAngajarea
raspunderii delictuale a comitentului necesita dovada existentei
cumulate a unor conditii, unele de drept comun si altele speciale,
specifice doar acestei raspunderi.Conditiile de drept comun sunt
cele generale ale raspunderii civile pe care le-am analizat atunci
cand am pus in discutie raspunderea pentru prejudiciile cauzate
prin fapta proprie. Pentru angajarea raspunderii comitentului, de
la intrarea in vigoare a noului cod civil, este necesar sa fie
intrunite doar trei dintre conditiile de drept comun, care sunt in
totalitate si fare deosebire conditii obiective: Prejudiciul
victimei Fapta ilicita a prepusului Raportul de cauzalitate
existent intre fapta ilicita a prepusului si prejudicul injust
suferit de victimaRaspunderea comitentului este principala si
autonoma in raport cu eventuala raspundere delictuala proprie a
prepusului. Autorul s-a alaturat opiniei acelor autori care sustin
ca raspudnerea comitentului este principala si autonoma in raport
cu raspunderea proprie a prepusului pentru fapta sa, fara ca intre
ele sa existe dependenta unilaterala si independenta. Ambele
obligatii, atat a comitentului cat si a prepusului, in
eventualitatea in care s-a nascut si exista sunt deopotriva
principale si independente si nicidecum una principala ( a
prepusului) si cealalata accesorie ( a comitentului).Victima va fi
tinuta sa dovedeasca vinovatia prepusului atunci cand il cheama in
judecata pe el singur. De asemenea va avea aceasta sarcina si in
ipoteza in care ii cheama in judecata, deopotriva si prin aceeasi
actiune in justitie, atat pe presupus, cat si pe comitent, spre a
raspunde in solidar pentru prejudiciul in cauza.Conditiile speciale
ale raspunderii comitentului. Din economia textului Art. 1373
rezulta ca pentru angajarea raspunderii comitentului sunt necesare
doua conditii speciale care se grefeaza pe conditiile de drept
comun si anume: raportul de prepusenie dintre autorul faptei
ilicite si prejudiciabile si persoana chemata sa raspunda in
calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta
ilicita cauzatoare de prejudicu sa fie savarsita de catre prepus in
legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ce i-au fost
incredintate de comitent.Existenta raportului de prepusenieReperele
definitiei raportului de prepusenie se afla in Art. 1373 CC un este
definit comitentul ca fiind cel care in virtutea unui contract sau
in temeiul legii, exercita directia supravegherea si controlul
asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in
interesul sau ori al altuia. Pentru a fi in prezenta raportului de
prepusenie nu este insa necesar contactul direct, nemijlocit si
permanent al comitentului cu prepusul sau; dreptul comitentului de
a da ordine de a supraveghea si controla pre prepusi nu presupune
si exercitarea sa in fapt. Raportul de prepusenie este un raport
juridic; in principiu el se naste numai cu consimtamantul ambelor
parti in sensul de vointa declarata a comitentului si respectiv
prepusului. In sfarsit este necesar sa se retina ca prepusul este
intotdeauna o persoana fizica pana cand coitentul poate fi dupa caz
p. j. de drept privat sau public sau p.f.Fapta ilicita savarsita de
prepus sa aiba legatura cu atributiile sau scopul functiilor
incredintateConditia este prevazuta tot de Art. 1373 CC in
urmatoarea formulare: comitentul este obligat sa repare prejudiciul
cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia
are legatura cu atributiile sau scopul functiilor incredintate.
Comitentul va raspunde in primul rand si intotdeauna cand prepusul
a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila actionanad in interesul
comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia, in limitele
stricte ale atributiilor care alcatuiesc continutul functiei sale,
cu respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe care i le-a dar
comitentul. De asemenea comitentul a raspunde si pentru prejudiciul
cauzat de prepus atunci cand a actionat prin deviere de la functia
sa prin depasirea limitelor sale si chiar prin exercitiul abuziv al
acesteia cu conditia ca fapta savarsita sa fie in legatura cu
atributiile sau scopul functiilor incredintate sau cel putin sa
existe aparenta ca prepusul a actionat in momentul savarsirii
faptei prejudiciabile in legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor respective.Victima va beneficia de angajarea raspunderii
comitentului in cazul in care acesta nu va putea fovedi ca ea a vut
sau date fiind imprejurarile , putea sa aiba cunostinta ca prepusul
a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila fara nicio legatura cu
atributiile si scopul functiilor incredintate.Fundamentul
raspunderi comitentuluiDoctrinarii romani care au examinat in
lucrarile lor reglementarile Art. 1373 CC cu privire la raspunderea
comitentului pentru prejudiciul cauzat tertilor de prepusii sai
opiniaza in unanimitate ca aceasta este o raspudnere obiectiva care
are ca fundament die ideea de garantie, asociata cu riscul de
activitate si ideea de echitate, fie asumarii de catre comitent a
riscurilor introduse in societate prin activitatea prepusilor sai
pe care o organizeaza si o conduce.In raporturile victima comitent,
vinovatia prepusului este si ramane indiferenta; ea are relevanta
exclusiv in raporturile dintre victima si prepus, cand victima ii
cere prepusului sau si prepusului repararea prejudiciului, precum
si in raporturile dintre comitent si prepus, fiind o conditie de
admitere a actiunii in regres a comitentului impotriva
prepusului.Raspunderea comitentului este deci obiectiva iar
raspudnerea prepusului este subiectiva fiind fundamentata pe
vinovatia sa persoanala dovedita in conditiile raspunderii petnru
fapta proprie.Corelatia dintre raspunderea civila delictuala a
diferitelor persoane pentru prejudiciile cauzate prin fapta
altuiaReglementare: Noul cod civil ne ofera solutii legislative
care constituie repre pentru o cat mai clara si corecta corelatie
intre diferitee cazuri si situatii de raspudnere pentru
prejudiciile cauzate prin fapta altei persoane. Art. 1374 intitulat
corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane sunt
formulate cateva reguli sintetice care se pot aplica in cazurile in
care o asmenea corelatie se impune a fi facuta in mod
necesar.Corelatia raspunderii parintilor cu raspudnerea altor
persoane care au obligatia de a supraveghea pe minorArt 1374
prevede: parintii nu raspund daca fac dovaa ca sunt indeplinite
cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere
a minorului. Raspunderea parintilor este generala; ea se angajeaza
cu excluderea in intregime a raspunderii altor persoane. In schimb
parintii nu vor raspunde atunci cand vor prova ca in momentul in
care copilul lor minor a savarsit fapta in cauza, obligatia de
supraveghere a acestuia apartinea in temeiul legii al unui contract
sau al unei hotarari a instantei competente altei persoane. La fel
ca parintele sau parintii, tutorele urmeaza sa raspunda pentru
prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copilului minor
savarsite cat timp se afla sub tutela sa. Corelatia raspunderii
comitentului cu raspunderea altor persoane in cazul in care
prepusul sau este un minorCorelatia trebuie rezolvata numai in
cazul in care prepusul care a savarsit fapta prejudiciabila este un
minor. Art. 1374 dispune cu claritate: nicio alta persoana in afara
comitentului nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de
minorul care avea calitatea de prepus. Cu taote acestea, in cazul
in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta
ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului
raspunderii.Cap IV. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de
lucruri in general, de animale si de ruina edificiuluiRaspunderea
pentru prejudiciile cauzate de lucruri in generalReglementareNoul
cod civil consacra expres explicit si cuprinzator raspudnerea
generala cu valoare de principiu pentru prejudiciile cauzate de
lucrurile ce le avem sub paza . Reglementarile isi au sediul in
Art. 1376 coroborat cu preved. Art. 1377 si 1379 1380. Astfel
principiul raspunderii pentru lucruri este prevazut in Art. 1376
unde se dispune : Oricine este obligat sa repare independent de
orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza
sa.Domeniul de aplicareDin formularea Art. 1376 rezulta ca pentru a
duce la antrenarea raspunderii , lucrul trebuie sa indeplineasca o
singura conditie, aceea de a se fi aflat in momentul cauzarii
prejudiciului, sub paza persoanei chemata de lege sa raspunda.
Textul nu face nicio distinctie intre diferitele categorii de
lucruri care pot cauza prejudicii. Ca atare, in principiu, trebuie
sa admitem ca raspunderea poate interveni pentru prejudiciul cauzat
de orice lucru, indiferent de natura sa.Determinarea persoanei
raspunzatoare. Notiunea de baza a lucruluiTextul art. 1377
defineste notiunea de paza a lucrurlui astfel: In intelesul Art.
1375 si 1376 are paza animalului sau a lucrului proprietarul cau
cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract
ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si
supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de
acesta in interes propriu.Temeiul pazei juridice nu consta in
exclusivicitate in dreptul de control si supraveghere, adica nu
este intotdeauna o autoritate de drept. Acest temei este mai larg.
Textul Art. 1377 precizeaza ca paza juridica poate consta si in
exercitarea in fapt in mod independent a controlului si
supravegherii asupra lucrului sau animalului.Paza juridica si paza
materiala a lcuruluiPaza juridica se deosebeste de paza materiala
asupra unui lucru. Paza juridica este puterea de directie, control
si supraveghere pe care o persoana o exercita in drept sau in fapt,
in mod independent, asupra lucrului de care se serveste direct sau
indirect in interes propriu. Prin paza materiala intelegem tot o
putere de directie, control si supraveghere pe care o persoana o
exercita asupra unui lucru, sub autoritatea pazitorului juriic si
in interesul acestuia. Pazitorul material nu raspunde niciodata; el
poate sa raspunda numai pentru fapta proprie. Obligatia de reparare
a prejudiciului cauzat de lucru revine numia pazitorului sau
juridic.Sfera persoanelor care au calitatea de pazitori juridici al
lucrurilorIn priul rand, asa cum prevede Art. 1377 aceasta calitate
o are proprietarul lucrului, care poate exercita plenar toate
atributele proprietatii- posesia, folosinta si dispozitia-
independent de orice puteri ale altei persoane. In favoarea si
sarcina proprietarului opereaza o prezumtie relativa de pazitor
juridic al lucrului aflat in proprietatea sa. Prezumtia in cauza
poate fi inlaturata atunci cand proprietarul dovedeste ca lucrul
sau, in momentul cand a cauzat prejudiciul, se afla in paza
juridica legitima sau nelegitima, de drept sau de fapt, a unei alte
persoane. Daca proprietarul inlatura prezumtia de pazitor juridic
al lucrului, acesata va opera, atunci cand este cazul , in sarcina
titularilor celorlalte drepturi reale, cum sunt: uzufructuarul,
uzurarul, fiduciarul, creditorul gajist, creditorul retentor
etc.Transmiterea si scrindarea pazei juridiceProprietarul,
titularul unui alt drept real sau posesorul poate transmite paza
juridica asupra lucrului, atunci cand legea nu intezice, unei alte
persoane, prin acte juridice aica prin contracte cu titlu oneros
sau gratuit. Asemenea acte juridice sunt: inchirierea, comodatul,
depozitul etc. Asadar, paza juridica a lucrului se transmite
detentorului precar- chirias, comodor depozitar etc.- in toate
acele situatii cand el dobandeste dreptul personal de a exercita,
in mod independent directia, supravegherea si controlul
lucrului.Problema caltiatii de pazitor juridic a persoanelor
lipsite de discernamantAutorul e de parere ca se angajeaza
raspunderea persoanelor lipsite de discernamant!! (ciudat!) (Musai
de citit din carte pentru a intelege, pag 500)Persoanele
indreptatite sa invoce raspunderea prev de Art. 1376Raspunderea pe
temeiul Art. 1376 din CC poate fi invocata in principiu de orice
persoana care a suferit un prejudiciu injust cauzat de un lucru
aflat in paza juridica a altei persoane. Acestea pot promova o
actiun in raspndere impotriva pazitorului juridic al acelui lucru.
Actiunea poate fi promovata de regula si de succesorii in drepturi
ai victimei, daca se solicita repararea unui prejudiciu patrimonial
suferit de victima imediata.Probleme speciale se ridica in
urmatoarele cazuri:Raspunderea in cazul coliziunii de vehiculeDin
capul locului retinem ca atunci cand prin coliziunea de doua sau
mai multe vehicule aflate in paza juridica a unor persoane diferite
se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se va angaja
raspunderea prevazuta de Art. 1376. Sarcina repararii tuturor
prejudiciilor suferite de pazitorii juridici ai vehiculelor ii va
reveni numai celui a carui fapta intruneste fata de ceilalti
conditiile fortei majore, deoarece a fost imprevizibila si absolut
inevitabila si irezistibila.Raspunderea civila in situatia cand
intre victima si pazitorul juridic al lucrului a existat un
contract privind folosirea acelui lucru in executarea
contractuluiRaspunderea civila in aceasta situatie va fi una
contractuala.Raspunderea civila in cazul prejudiciilor produse de
un lucru beneficiarului unui serviciu gratuit si benevol prestat de
catre pazitorul juridic al lucrului in cauzaS-a apreciat ca
victima, beneficiara a transportului gratuit, va putea obtine
repararea prejudiciului de catre pazitorul juridic al vehiculului
numai in conditiile si temeiul normelor juridice aplicabile
raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie; astfel in acest
scop , va trebui sa faca prova celor patru conditii generale ale
raspnderii civile delictuale, inclusiv a vinovatiei pazitorului
juridic. Raspunderea civila in ipoteza in care victima a folosit
clandestin lucrul altuia care i-a cauzat un prejudiciuIntr-o atare
situatie, pazitorul juridic al bunului nu va raspunde, deoarece
victima a folosit lucrul altuia in mod abuziv.Fundamentul
raspunderiiArt. 1376 CC dispune expres ca obligatia de reparare a
prejudiciului in sarcina celui care are paza lucrului este
independent de orice culpa, adica de orice vinovatie. Se consacra
astfel legislativ raspunderea obiectiva. Apreciem ca raspunderea in
discutie se fundamenteaza pe ideea sau obligatia de garantie in
sarcina pazitorului juridic cu privire la comportamentul lucrului,
care este ca suport riscul de activitate. Raspunderea pazitorului
juridic al lucrului este exclusa numai daca se face dovada
inexistentei raportului de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu
suferit de reclamant; proba se face prin dovaa ca, dimpotriva,
prejudiciul este cauzat exclusiv de un caz de forta majora, de
fapta victimei sau fapta unei terte persoane.Conditiile si efectele
raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriPentru existenta
si angajarea raspunderii prevazute de Art. 1376 trebuie sa fie
prezente cumulativ trei conditii, doua generale si una speciala.
Conditiile generale sunt un prejudiciu si raportul de cauzalitate.
Conditia speciala consta in faptul ca lucrul care a cauzat
prejudiciul este necesar sa se afla in paza juridica a unei
persoane. Calitatea de pazitor juridic, conditie speciala a acestei
raspunderi, nu trebuie sa fie dovedita de victima. Pana la proba
contrara, aceasta calitate se prezua ca apartine proprietarului
acelui lucru, titularului unui alt drept real sau posesorului.Daca
sunt intrunite conditiile enuntate mai sus, victima are dreptul de
a pretinde repararea prejudicului de catre pazitorul juridic al
lucrului; intre cele doua persoane se naste un raport unilateral de
obligatii civile, in care victima este numai creditor iar pazitorul
juridic al lucrului este exclusiv debitor.Raspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animaleReglementareRaspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animale este consacrata intr-o reglementare
proprie, expresa si neindoielnica cuprinsa in Art. 1375 CC unde se
prevede: proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el
raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cazat de
animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.Persoanele care
sunt chemate de lege sa raspundaLa fel ca in cazul raspunderii
pentru prejudiciile cauzate de lucruri, raspunderea pentru
prejudiciile cauzate de animale revine intotdeauna, conform Art.
1375 coroborat cu Art. 1377 CC persoanei care are paza juridica a
animalului in momentul cauzarii prejudiciului.Fundamentarea
raspunderiiRaspudnerea pentru prejudiciile cauzate de animale este
obiectiva, fara vinovatie, fiind fundamentata pe obligatia de
garantie a asa zisului comportament al animalului care are ca
suport riscul de activitate introdus in societate prin aproprierea
si folosirea de animale. Este si ea prin excelenta, o raspundere
pentru caz fortuit. Conditiile raspunderiiVictima prejudiciata
trebuie sa faca dovada a doua conditii: existenta prejudiciului si
a raportului de cauzalitate. La aceste doua conditii se mai adauga
si aceea ca animalul sa se afla in paza juridica a unui
persoane.Efectele raspunderiiEfectele acestei raspunderi sunt
identice cu efectele raspunderii pentru lucruri. Cel care a suferit
prejudiciul are dreptul sa ceara in baza Art. 1375 CC repararea lui
de la pazitorul juridic al animalului.Raspunderea pentru
prejudiciile cauzate de ruina edificiuluiReglementareRaspunderea
pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului este reglementate
expres in Art. 1378 CC care dispune: proprietarul unui edificiu sau
al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul
cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele,
daca acestea au fost cauzate de lipsa intretinerii sau de un viciu
de constructie.Prin edificiu se intelege orice constructie
realizata de om prin ansamblarea trainica a unor materiale care ,
prin incorporarea lor in sau la sol ori la alta constructie, devine
in mod durabil, un imobil in natura sa.Persoana raspunzatoareArt
1378 prevede ca pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiilor
raspunde exclusiv persoana care are calitatea de proprietar al
edificiului.Pentru obligarea proprietarului sa raspunda pe temeiul
Art. 1378 CC trebuie intrunite urmatoarele conditii: existenta
prejudiciului si a raportului de cauzalitate. Mai este de retinut
ca pentru angajarea acestei raspunderi, ruina edificiului trebuie
sa fie involuntara si sa aiba drept cauza lipsa de intretinere sau
un viciu de constructie, inclusiv un viciu al terenului pe care sau
in care este amplasat durabil.Fundamentul raspunderii este cel
obiectiv, pe obligatia de garantie ca o sarcina a proprietatii.
Inlaturarea raspunderii poate avea loc numai daca proprietarul
edificiului dovedeste ca ruina se datoreaza unei cauze straine
precum forta majora, fapta victimei sau a unui tert. Ea nu poate fi
inlaturata prin simpla dovada a cazului fortuit.Cap V. Ipoteze
speciale de raspundere civila delictuala reglementate in alte acte
normative decat codul civilRaspunderea pentru prejudiciile cauzate
prin actele ilicite ale autoritatilor publiceReglementare:
Constitutia Romaniei in art. 52 si legea 554/2004Natura juridica a
raspunderiiE evident ca Pop argumenteaza, in mod contrar fata de
Chiriac, ca natura acestei raspunderi este una civila delictuala,
insa speciala. Zau ca nu ne-am fi astept la asa ceva Cu toate astea
e bine de retinut ca in cea mai mare parte ii aplicabila teoria de
la administrativ.Pop argumenteaza in felul urmator teza lui:Nu
poate fi negat faptul ca aceasta ipoteza de raspudnere reparatorie
prezinta unele particularitati. Ceea ce este insa esential consta
in faptul ca ea se antreneaza in prezenta acelorasi conditii
generale ale raspunderii delictuale prevazute in Art. 1357 din CC.
Astfel pentru nasterea obligatiei de reparare si in cazul de fata
trebuie sa fie intrunite trei dintre conditiile raspunderii civile,
toate facand parte din categoria conditiilor obiective: existenta
unui prejudiciu cert, existenta unei fapte ilicite si existenta
raportului de cauzalitate. In ce priveste vinovatia, ea nu este o
conditie necesara pentru admiterea actiunii in repararea
prejudiciului introdusa de catre cel prejudiciat impotriva
autoritatii publice.Particularitatile raspunderii civile delictuale
reglementate de legea 554/2004Am constatat faptul ca legea nr
554/2004 reglementeaza o ipoteza de raspundere civila delictuala,
care se aseamana cu raspunderea pentru fapta ilicita proprie.
(raspundere civila cand una din parti e statule absurd darnah..fie
Pop e dumnezeu in materie si Boila adeptaasa ca pe principiul crede
si nu cerceta, tocim si nu gandim). Dintre particularitati amintim:
se poate raspunde pentru incalcarea unui interes legitim incalcat
atat privat cat si public fapta ilicita poate fi atat o actiune cat
si inactiune atunci cand este chemata in judecata numai autoritatea
publica vinovatia sau culpa dovedita nu este necesara. Atunci can
este chemata in judecata pentru despagubiri si persoana care a
contribuit la elaborarea emiterea sau incheierea actului , ori,
dupa caz, se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea in
cauza, reclamantul va fi tinut sa dovedeasca vinovatia acelei
persoane; asadar fiind prezente taote conditiile raspnderii civile
delictuale pentru fapta proprie, inclusiv vinovatia sa dovedita,
persoana in cauza, indiferent ca este sau nu este functionar
public, va putea fi obligata solidar cu atoritatea publica parata
la plata de despagubiri.Fundamentul acestei raspunderi este de
natura obiectiva si consta in obligatia de garantie instituita de
lege in sarcina autoritatilor publice cu privire la legalitatea
actelor pe care le emit si activitatii pe care o desfasoara in
slujba cetatenilor si care ca suport asumarea riscurilor pentru
eventuala activitate abuziva, defectoasa cauzatoare de prejudicii
pentru persoanele fizice si persoanele juridice.Efectele
raspunderii. Daca sunt intrunite conditiile raspunderii
reglementate de legea 554/2004 persoana prejudiciata poate pretinde
repararea prejudiciului exclusiv de la autoritatea publica parata
ori in acelasi timp de la acesata si de la persoana vinovata.
Raspunderea autoritatii publice este principala, directa si
autonoma in raport cu raspudnerea personala a celui in
cauza.Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciareReglementare: Art. 52 din Constitutia Romaniei, prevede:
Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare. Raspudnerea statului este stabilita in
conditiile legi si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au
exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. Textul
constitutional este dezvoltat in legea nr 303/2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor.Din examinarea tuturor
reglementarilor in materie, rezulta ca raspunderea pentru
prejudiciile cauzate prin erori judiciare in raport cu victima
prejudiciata revine intotdeauna si fara exceptie statului. Victima
erorii judiciare nu are actiune in repararea prejudiciului
impotriva magistratului ori impotriva altei persoane careia i-ar fi
putea fi imputabila savarsirea erorii judiciare sau dupa caz, fapta
care a provocat eroarea judiciare in cauza.Caracteristicile
raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciareTrebuie facuta distinctia clara intre raspunderea statului
pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare savarsite in
procesele penale si cele cauzate in alte procese decat cele penale.
Trasaturi comune: raspudnerea fata de victima prejudiciata se
angajeaza mereu in sarcina statului raspudnerea patrimoniala a
statului este in toate cazurile in opinia noastra o raspundere
civila delictuala. Este insa de retinut ca cei mai de seama autori
din doctrina dreptului administrativ sustin ca raspudnerea
patrimoniala a statului pentru erori judiciare este o raspudnere
administrativa, de drept public ( de ce nu ma mir) dupa fundamentul
sau raspunderea civila delictuala speciala a statului este
obiectiva fara vinovatie in cazul in care statul a reparat
prejudiciul suferit de victima erorii judiciare el are actiune in
regres impotriva aceluia care cu rea credinta sau din grava
neglijenta a provocat sau savarsit acea eroare judiciara.
Specificul raspunderii civile a statului in cazul erorilor
judiciare savarsite in procesele penalea) art 504 CPP prevede cu
titlu de exemple situatiile in care exista o eroare judiciare. Este
vorba in primul rand de acea ipoteza in care o persoana condamnata
definitiv a fost dupa rejudecarea cauzei penale, achitata tot
printr-o hotarare ramasa definitiva pronuntata ca urmare a
exercitarii cailor extraordinare de atac. De asemenea constituie
eroare judiciara privarea de libertate sau restrangerea libertatii
in mod nelegal in cursul procesului penal. Tot astfel este eroare
judiciara si privarea de libertate a unei persoane dupa ce a
intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.b)
Reparatia pe care statul este obligat s-o acorde victimei consta in
plata unei sume de banic) Termenul de prescriptie a actiunii in
reparatie este de 18 luniParticularitati ale raspunderii civile a
statului in cazul erorilor judiciare produse in alte procese decat
cele penalea) Exista eroare judiciara in alte procese decat cele
penale atunci cand o hot. Judecatoreasca definitiva si irevocabila
este gresita in fond si ulterior este desfiintata prin promovarea
si admiterea unei cai extraordinare de atac.b) Legea 303/2004
limiteaza dreptul la reparatie al persoanei vatamate printr-o
asemenea eroare judiciara doar la prejudiciile materiale.c)
Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in repararea
prejudiciului material suferit de persoana vatamata este de un
anRaspunderea civila subsidiara a magistratilorRaspunderea
patrimoniala a judecatorilor si procurorilor pentru erorile
judiciare care le sunt imputabile este subsidiara si in raport cu
statul. Termenul de prescriptie a actiunii separate si subsidiare a
statului in despagubiri impotriva magistratilor in conditiile
aratate este de un an. Actinea in regres se introduce impotriva
oricarei persoane care cu rea crednta sau grava neglijenta a
provocat situatia care a generat daunaRaspunderea civila pentru
prejudiciile cauzate de defectele produselorReglementare: Directiva
europeana nr 95/2001 este transpusa in legislatia noastra interna
prin legea 245 privind securitatea generala a produselor. Legea
296/2004 privind codul consumului, care este pusa de acord cu
reglementarile europene privind protectia consumatorilor. Din
economia tuturor reglementarilor in domeniu rezulta ca incalcarea
obligatiei de securitate a produselor si serviciilor vazuta ca o
obligatie legala de rezultat, consta in punerea pe piata de produse
si prestarea de servicii care nu sunt sigure si care pot pune in
pericol integritatea fizica, sanatatea si viata consumatorilor,
precum si bunurile lor. In cazul nerespectarii acestei obligatii se
va angaja raspunderea persoanelor prevazute de lege pentru
prejudiciile cauzate consumatorilor de produsele cu defecte,
nesigure si de serviciile necorespunzatoare.TrasaturiRaspunderea
civila a producatorilor pentru prejudiciile cauzate consumatorilor
de defectele produselor prezinta cateva trasaturi proprii, dintre
care retinem urmatoarele:a) Raspunderea prodcatorilor este
obiectivab) Dispozitiile aplicabile acestei raspunderi transced
distinctia dintre raspunderea civila delictuala si raspunderea
contractualac) Reglementarile in materie nu se substituie dreptului
comund) Regimul juridic al acestei raspunderi este stabilit prin
norme imperative de ordine publica de la care nu se poate
derogaDomeniul de aplicare a raspunderiiPersoana care raspunde
prejudicul cauzat de defectul produsului sau este producatorul.
Prin producator se intelege: Fabricantul Orice persoana care se
prezinta ca producator Orice persoana care importa produsul scu
scopul de a il distribui Daca producatorul unui produs nu poate fi
identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi tratat
ca producatorPersoanele prejudiciate care au dreptul la reparatie
in conditiile acestei raspunderi sunt consumatorii. Prin
consumatori se inteleg persoanelecare au dobandit produsul cu
defecte printr-un contract incheiat cu producatorul precum si orice
alta persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de produsul cu
defecte, nefiind parte in acel contract.Produsele pentru care se
angajeaza raspunderea sunt orice bun mobil, chiar daca acesta este
incorporat intr-un alt bun mobil, sau imobil; prin produs se
intelege si energia electrica. Nu sunt incluse imobilele.Conditiile
raspunderiiConform Art. 6 din legea 240/2004 pentru angajarea
raspunderii persoana prejudiciata, parte contractanta sau tert,
trebuie sa faca dovada existentei a trei conditii obiective sau
materiale: Prejudiciul Depfetul prodului pus in circulatieDefectul
produsului este conditia centrala a angajarii raspunderii in cazul
de fata. Defectul produsului inseamna orice deficienta a acestuia,
indiferent ca este vorba de un viciu de fabricatie o greseala de
conceptie ori pus si simplu de faptul ca produsul nu ofera
siguranta la care persoana este indreptatita sa astepte. Raportul
de cauzaltiateFundamentul raspunderii este unul obiectivEfectele
raspunderiiRaspunderea prodcatorului este integrala si reparatia va
trebui sa acopere prejuiciile actuale si viitoare certe cauzate de
defectul produsului pe care la-a pus in circulatie. Dreptul la
promovarea actiunii in raspundere apartine victimei prejudiciate si
se prescrie in 3 ani.Cauze care inlatura raspunderea Nu
producatorul este cel care a pus produsul in circulatie Defectul
care a generat prejudicul nu a existat la data la care produsul a
fost pus in circulatie Prousul nu a fost fabricat pentru a fi
comercializat Defectul se datoreaza respectarii unor conditii
obligatorii impuse de autoritatile publice Nivelul cunostiintelor
stiintifice de la data producerii nu a permis depistarea defectului
Defectul se datoreaza nerespectarii conditiilor de folosire
Raspunderea pentru prejudiciile sau daunele
ecologiceReglementare : in spatiul uniunii europene, sub aspect
juridic, protectia mediului se realizeaza prin recunoasterea a trei
drepturi fundamentale: Accesul la informatia de mediu Accesul la
justitie in materie Dreptul publicului la participare la adoptarea
deciziilor privind mediulConstitutia Romaniei revizuita in anul
2003, in Art. 35, printre drepturile fundamentale consacra expres
si explicit dreptul la un ediu sanatos in urmatoarea formulare:
Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu
inconjurator sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul
legislativ pentru exercitarea acestui drept. Persoanele fizice si
juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul
inconjurator.In prezent acest domeniu este reglementat prin
ordonanta de urgenta a Guvernului nr 195 din 22 decembrie 2005
privind protectia mediului, aprobata cu modificari prin legea nr
265/2006. Aceasta ordonanta prevede in Art. 95 urmatoarele:
Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv,
fiind independent de culpa; in cazul plurarilitatii autorilor
raspunderea este solidara. In mod exceptional, raspunderea poate fi
subiectiva pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate si
habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice. Prevenirea
si repararea prejudiciului aus mediului se realizaeaza conform
procedurilor prezentei ordonante de urgenta si a reglementarilor
specifice.Dauna ecologica, lato sensu, adica in acceptiunea cea mia
larga a terenului consta in atingerile aduse factorilor naturali
ceea ce inseamna deteriorarea mediului natural si deopotriva
sanatatii, vietii si bunurilor oamenilor provocate de poluanti ,
activitati daunatoare, dezastre sau acceidente ecologice. Daunele
prin ricoseu sunt atingerile care afecteaza sanatatea integritatea
corporala, viata si bunurile oamenilor consecinte ale deteriorarii
mediului natural. Dauna ecologica pura sau de stricto senso e cea
care afecteaza mediul.Ambele categorii de daune, pure si prin
ricoseu sunt si trebuie sa faca obiectul repararii.Persoanele
raspunzatoare si persoanele care pot cere prevenirea ori repararea
prejudiciilor asupra mediului. OU nr 195/2005 instituie principiul
conform caruia poluatorul plateste. Raspunderea in acest domeniu
este atat reparatorie cat si preventiva. Orice persoana fizica sau
persoana juridica poate avea calitatea de poluator. Statul
recunoaste oricarei persoane, in virtutea dreptului la un mediu
sanatos, printre altele, posibilitatea de a se adresa direct sau
prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului
autoritatilor competente in probleme de mediu, indiferent daca s-a
produs sau nu un prejudiciu.
Repararea prejudiciului asupra mediului este de trei feluri:
Repararea primara Repararea complementara Repararea
compensatoriePrejudiciile sau daunele cauzate persoanelor fizice si
persoanelor juridice de drept privat care sunt consecinte ale
prejudiciului asupra mediului se repara dupa regulile din dreptul
comun.Aceasta raspundere preventiva si reparatorie are o natura
juridica mixta de drept administrativ si de drept civil, fiind
distincta si diferita de ambele forme. Este o raspundere de dreptul
mediului.Raspunderea civila pentru daunele nucleareReglementare
Legea nr 703/2001 privind raspunderea civila pentru daune nucleare,
OUG nr 195/2005 privind protectia mediuluiCaracteristici:a)
Raspunderea se angajeaza numai pentru daunele nucleare rezultate
din activitatile de utilizare a energiei nucleare in scopuri
pasniceb) Daunele nucleare a caror reparare este ceruta trebuie sa
se probeze ca au fost cauzate de un accident nuclearc) Raspunderea
se angajeaza exclusiv in sarcina operatorului instalatiei
nucleared) In ceea ce priveste fundamentul, raspunderea este de
natura obiectivae) Exonerarea de raspundere a operatorului
intervine numai daca face dovada ca dauna nucleara este rezultatul
direct al unor acte de conflict armat, razboi civil, insurectie sau
ostilitate.f) Raspunderea operatorului este limitata la cel mult
echivalentul in lei a 300 milioane DST. (unitate de masura a
fondului monetar international)g) Actiunea in despagubiri se
prescrie in termen de trei aniRaspunderea civila
medicalaReglementare:Raspunderea civila medicala este supusa unei
reglementari proprii, in titlul XV din legea 95/2006 privind
reforma in domeniul sanatatiiDin examinarea dispozitiilor actelor
normative in materie rezulta ca in cadrul raspunderii civile
medicale este necesar sa deosebim intre raspunderea civila a
personalului medical pentru malpraxis medical si raspunderea civila
a furnizorilor de servicii medicale materiale sanitare, aparatura,
dispozitive meicale si medicamente.Raspunderea civila medicala
pentru prejudiciile cauzate pacientilor este o raspundere civila
speciala care se circumscrie sferei raspunderii profesionale sau a
profesionistilor.
Raspunderea pentru malpraxis Raspunderea se angajeaza in sarcina
personalului medical Prin malpraxis se intelege eroarea
profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau
medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului,
implicand raspunderea civila a personalului medical si a
furnizorului de produse si servicii medicale sanitare si
farmaceutice Personalul medical raspunde civil pentru prejudiciile
cauzate din eroare prin acte individuale savarsite in cadrul
procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament, indiferent ca
eroarea s-a obiectivat prin neglijenta, imprudenta sau cunostiinte
medicale insuficiente. Personalul medical nu e raspunzator daca
prejudiciile produse sunt datorate dotarii necorespunzatoare sau
daca au actionat cu buna credinta in situatii de urgenta cu
respectarea competentei acordate.Raspunderea civila a furnizorilor
de servicii medicale, materiale, sanitare, aparatura, dispozitive
medicale si medicamenteDin economia textelor de lege rezulta ca
sunt reglementate trei ipoteze: Raspunderea pentru fapta proprie
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia (
prepusi, asociati, subfurnizori) Raspunderea pentru prejudiciile
cauzate de defectele unor produse, echipamente si dispozitive
medicale, substante medicamentoase si materiale
sanitare.Raspunderea civila medicala este in principiu o raspundere
subiectiva. Exceptie: acele sitautii in care prejudiciul a fost
cauzat ca urmare a neindeplinirii unor obligatii de rezultat cum ar
fi obligatia de securitate.Efectele raspunderii civile delictuale.
Repararea prejudiciului.Nasterea raportului de obligatii civile
delictualeIn ipoteza in care sunt indeplinite toate conditiile de
existenta a raspunderii civile delictuale reparatorii, efectul sau
principal consta in nasterea unui raport juridic de obligatii intre
autorul prejudiciului sau, dupa caz, persoana chemata de lege sa
raspunda si victima injust prejudiciata. Continutul juridic al
acestui raport de obligatii este alcatuit din dreptul de creanta al
victimei la repararea prejudiciului si indatorirea corelativa a
persoanei chemata de lege sa il repare; victima este creditorul
obligatiei de reparare a prejudiciului, iar persoana raspunzatoare
este debitorul acelei obligatii. Momentul in care se naste dreptul
de creanta al victimei la repararea prejudiciuluiRaportul
obligational in continutul caruia se afla dreptul creditorului,
adica al celui prejudiciat, si indatorirea corelativa la reparatie,
in sarcina persoanei raspunzatoare se naste in momentul cauzarii
prejudiciului, cand sunt indeplinite si conditiile angajarii
raspunderii civile delictuale. Desigur ca aceasta regula este
valabila si se aplica numai in cazul prejudiciilor actuale. In ceea
ce priveste prejudiciile viitoare, momentul nasterii dreptului si
respectiv obligatiei la repararea lor coincide cu acela in care
prejudiciul este cert. Pluralitatea de debitoriIn situatia in care
pentru repararea unui prejudicuu raspund in acelasi timp doua sau
mai multe persoane, codul civil dispune ca raspunderea lor este
solidara fata de victima.Raporturile dintre codebitorii solidari.
Dreptul la regresArt 1383 dispune ca intre cei care raspund
solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional cu contributia
fiecaruia la cauzarea prejudiciul iar, atunci cand aceasta nu este
posibila, proportional cu vinovatia, adica cu intentia sau
gravitatea culpei; atunci cand aceste doua criterii nu pot fi
aplicate, finalmente, sarcina repararii va fi repartizata in mod
egal, prezumandu-se ca fiecare a contribuit in aceeasi masura la
producerea prejudiciului cauzat victimei.In ipoteza in care unul
dintre cei obligati in solidar a suportat voluntar sau silit
reparatia datorata victimei, el are dreptul de a exercita regresul
impotriva celuilalt codebitor sau celorlalti codebitori, dupa
imprejurari, pentru a recupera respectiva reparatie de la acestia,
mai putin partea care cade in sarcina sa, stabilita potrivit
criteriilor aratate mai sus. Principiile care guverneaza dreptul si
indatorirea de reparare a prejudiciuluiIn ceea ce priveste
repararea prejudiciului exista doua principii incontestabile:
Principiul repararii integrale a prejudiciului Principiul repararii
in natura a prejudiciuluiNoul cod civil consacra expres existenta
acestor doua principii.Principiul repararii integrale a
prejudiciuluiSe refera la stabilirea intinderii reparatiei datorate
de persoana raspunzatoare si se aplica repararii tuturor
prejuiciilor, cu deosebire a celor materiale. Art. 1385 CC dispune
: prejudiciul se repara integral daca prin lege nu se prevede
altfel. Pentru ca reparatia sa fie integrala este necesar sa fie
inlaturate taote consecintele daunatoare ale faptei ilicite sau
imprejurarii care le-a generat in scopul repunerii victimei in
situatia anterioara.In vederea evaluarii prejudiciului si aplicarii
principiului repararii lui integrale, Art. 1385 prevede ca:
despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel
prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut
sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe
care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Urmeaza ca in desfasurarea operatiei de stabilire a intinderii
prejudiciului care trebuie reparat, este necesar sa se aiba in
vedere cele doua elemente cunoscute care intra in alcatuirea lui:
Pierderea efectiv suferita Castigul sau beneficiul nerealizat pe
care victima l-ar fi putut obtine in conditii obisnuiteEste supus
reparatiei si prejudiciul constand in pierderea unei sanse. Numai
ca pentru a avea dreptul de a cere si obtine reparatia trebuie sa
fie intrunite cumulativ doua conditii: sansa pierduta sa fi fost
reala si in acelasi timp, serioasa. Stabilirea valorii reparatiei
se face apeland la calculul probabilitatilor. Principiul repararii
in natura a prejudiciuluiPrin repararea prejudiciului in natura se
intelege activitatea de inlaturare a prejudiciului suferit de catre
o persoana prin modalitati sau procedee practice cum sunt:
restituirea bunurilor si valorilor sustrase, inlocuirea bunurilor
distruse, efectuarea de reparatii etc. Art, 253 prevede mijloacele
juridice nepatrimoniale prin care se asigura posibilitatea
repararii in natura a prejudiciilor morale rezultate din incalcarea
drepturilor ca care face trimitere textul art. 252, adica orice
persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intriseci
fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si
psihica , deminitatea, intimitatea vietii private, libertatea de
constiinta, creatia stiintifica , artistica, literara sau
tehnica.Uneori insa repararea prejudiciilor nepatrimoniale prin
mijloace de aceeasi natura este insuficienta pentru ca victima sa
fie repusa in situatia anterioara, in sensul de a ii fi atenuat sau
anihilat durerile fizice si mai ales cele psihice provocate de
fapta ilicita. De aceea, Art. 253 alin (4) prevede ca victima poate
cere despagubiri sau dupa caz, alta reparatie patrimoniala pentru
prejudiciul chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea
este imputabila autorului faptei prejudiciabile.Doctrina de
specialitate si practica judiciara au statuat ca aprecierea
gravitatii prejudiciului moral trebuie facuta in concreto, de la
caz la caz, dupa urmatoarele criterii: Importanta valorii morale
lezate pentru persoana vatamata Durata mentinerii consecintelor
vatamarii pe plan fizic si psihic Intensitatea durelilor fizice si
psihice Repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional si
personal al victimeiRepararea prejudiciului prin echivalent banesc
In ipoteza in care repararea in natura a prejudiciului nu este
posibila ori daca victima nu este interesata sa fie astfel acoradta
de persoana raspunzatoare, repararea acelui prejudiciu se va face
prin echivalent banesc, adica prin plata unei despagubiri destinata
sa inlocuiasca valoarea economica pierduta sau neobtinuta.
Stabilirea despagubirilor se face si este recomandabil sa se faca,
in primul rand, prin acordul partilor. Atunci cand acest lucru nu
este posibil, despagubirile se stabilesc in justitie prin hotarare
judecatoreasca la cererea victimei. Conform Art. 1386, cunatumul
reparatiei prin echivalent banesc se va stabili daca prin lege nu
se prevede altfel, in raport cu valoarea prejudicului la data
producerii acestuia. Modalitati de plata a despagubirilorIn functie
de imprejurari, persoana raspunzatoare pentru repararea
prejudiciului poate fi obligata sa plateasca despagubiri victimei ,
fie global, sub forma unei sume de bani totale sau forfetare, care
de regula se achita integral si de indata, fie sub forma unor sume
ce se platesc periodic, la anumite intervale de timp, cel mai
adesea lunar.Repararea prejudiciilor corporalePrejudiciile
corporale sunt acele prejudicii care constituie urmarea incalcarii
drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea
fizica a unei persoane cum sunt: dreptul la sanatate, dreptul la
integritate corporala si dreptul la viata. Sub aspectul structurii
lor, prejudiciile corporale sunt de regula prejudicii miste cu o
alcatuire duala: o latura sau componenta economica si o alta
componenta morala. Ambele sunt reparabile.
Repararea prejudiciilor corporale cauzate prin atingerile aduse
santatii si integritatii corporale ale victimei.Repararea
componentei economiceRepararea componentei economice a acestor
prejudicii corporale are loc, asadar prin despagubiri banesti.
Potrivit Art. 1387, in cazul vatamarii integritatii corporale sau
sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda dupa caz
echivalentul castigului din munca de care cel prejudiciat a fost
lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca ca urmare a
pierderii sau diminuarii capacitatii sale de munca.Victima care a
suferit un prejudiciu corporal are dreptul , de asemenea sa i se
acorde si o despagubire care sa acopere cheltuielile de ingrijire
medicala si daca e cazul , cheltuielile determinate de sporirea
nevoilor de viata, precum si orice alte prejudicii materiale.
Modalitatea de plata a despagubirilor pentru pierderea sau
nerealizarea castigului din munca se acorda, tinand cont si de
sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de
prestatii banesti periodice de regula lunareRepararea prin
compensatii banesti a componentei morale a prejudiciuluiInstantele
de judecata pot acorda victimelor si sume de bani la cererea
acestora pe care le-am numit compensatii banesti, avand ca
finalitate compensarea, atenuarea sau macar alinarea durerilor
fizice si suferintelor fizice care le-au fost cauzate. In caz de
vatamare a integritatii corporale sau sanatatii poate fi acordata
si o despagubire suplimentara pentru restrangerea posibilitatilor
de viata familiala si sociala. Restrangerea posibilitatilor de
viata familiala si sociala, consecinta a vatamarilor integritatii
corporale sau sanatatii victiei, in literatura de specialitate
poarta denuirea de prejudiciu de agrement. Stabilirea
despagubirilor in cazul decesului victimei imediate. Prejudiciile
prin ricoseu/reflectare.Repararea prejudiciilor cauzate victimei
directe care a decedatSe aplica regulile de la repararea
prejudiciilor pentru vatamari corporale sau atingeri aduse
sanatatii pana la decesul victimeiRepararea prejudiciilor
patrimoniale si nepatrimoniala cauzate prin ricoseu sau reflectare
victimelor indirectePrejudiciile prin ricoseu sau reflectare sunt
acele prejudicii care sunt suferite de catre terte persoane,
victime indirecte cauzate acestora de prejudiciul initial provocat
direct si nemijlocit printr-o fapta ilicita sau alt eveniment
victimei immediate.In ce priveste prejudiciile patrimoniale prin
ricoseu, codul civil prevede ca cel care a facut cheltuieli pentru
ingrijirea sanatatii victimei sau , in caz de deces al acesteia,
pentru inmormantare are dre