Agenţia ”Moldsilva” Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Aprob Directorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice D. Galupa RAPORT PEDOLOGIC LA HARTA DE SOLURI A CENTRULUI DE CREŞTERE INDUSTRIALĂ A MATEWRIALULUI FORESTIER DE REPRODUCERE Alcătuitori : Valerian Cerbari,
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Agenţia ”Moldsilva”
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice
Aprob
Directorul Institutului de
Cercetări şi Amenajări Silvice
D. Galupa
RAPORT PEDOLOGIC
LA HARTA DE SOLURI A CENTRULUI DE CREŞTERE INDUSTRIALĂ A MATEWRIALULUI FORESTIER DE REPRODUCERE
Alcătuitori :
Valerian Cerbari,
dr. hab. în agricultură,
prof. universitar
Galupa Alexandru,
inginer - pedolog
CHIŞINĂU - 2010
CUPRINS
Pag,
INTRODUCERE 3
1 CONDIŢIILE ŞI RESURSELE NATURALE 12
1.1 Aşezarea geografică şi limitele 12
1.2 Relieful şi litologia rocilor de suprafaţă 12
1.3 Hidrologia şi hidrografia 12
1.4 Resursele climatice 15
1.5 Vegetaţia naturală şi cultivată 15
1.6 Impactul antropic 16
2 SOLURILE 17
2.1 Indicii morfometrici şi caracterele morfologice ale solurilor cercetate 17
2.2 Textura solurilor cercetate 22
2.3 Însuşirile fizice ale solurilor cercetate 26
2.4 Însuşirile chimice şi fizico-chimice ale solurilor cercetate 35
3 CARACTERISTICA AGROCHIMICĂ A SOLURILOR
CENTRULUI 9
4 PROBLEMA IRIGĂRII SOLURILOR CENTRULUI 59
5 SISTEMUL DE LUCRARE PENTRU PROTECŢIA STABILITĂŢII
STRUCTURALE A SOLULUI 61
CONCLUZII 70
BIBLIOGRAFIE 71
ANEXE 72
2
INTRODUCERE
Ridicările pedologice detaliate la scara 1:2000, efectuate pe terenurile Centrului
de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti, au
fost îndeplinite de colaboratorii Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. La
efectuarea ridicărilor au participat: doctorul habilitat în ştiinţe agricole, profesorul
universitar Valerian Cerbari (executorul responsabil al lucrărilor), inginerul-pedolog
Alexandru Galupa, inginerii Emilia Groapa şi Ludmila Vrabie, Nadejda Cerbari, Natalia
Bâstrova (responsabili de executarea cercetărilor agrochimice în teren şi lucrărilor de
laborator)
În rezultatul cartografierii pedologice au fost elaborate următoarele materiale care
formează sistemul informaţional al stării de calitate a învelişului de sol al terenurilor
cercetate:
- harta de soluri la scara 1: 2000 şi legenda hărţii cu suprafeţele solurilor;
- harta conţinutului de carbonaţi în stratul 0-30 cm al solurilor;
- hărţile conţinutului de fosfor mobil în stratul 0-30 cm şi 30-50cm al solurilor;
- hărţile conţinutului de potasiu mobil în stratul 0-30 cm şi 30-50cm al solurilor;
- raportul pedologic.
Metodele cercetărilor pedologice în teren şi de analiză în laborator, folosite la
determinarea însuşirilor chimice ale solurilor, sunt cele standardizate în plan naţional.
Analizele necesare pentru diagnoza unităţilor taxonomice de sol s-au efectuat în probele
de sol recoltate din toate profilele amplasate în teren: 11 pofile principale; 29
semiprofile. În laborator au fost efectuate determinări conform listei prezentate în tab.1.
Numărul şi costul analizelor, comparativ cu cel planificat, a fost depăşit de 2 ori.
Materialele cercetărilor pedologice detaliate sunt necesare pentru:
- organizarea teritoriului şi planificarea măsurilor de protecţie a calităţii solurilor;
- utilizarea raţională a terenurilor în conformitate cu pretabilitatea solurilor;
- planificarea şi diferenţierea măsurilor agrotehnice şi ameliorative, reieşind din
condiţiile de sol, relief şi hidrologice;
- estimarea unor costuri privind lucrările agrotehnice şi ameliorative;
3
- efectuarea monitoringului modificării calităţii învelişului de sol al terenurilor în
rezultatul realizării masurilor planificate;
- elaborarea prognosticului evoluţiei învelişului de sol al terenurilor ca rezultat al
utilizării specifice a acestora.
Tabelul 1
Lista analizelor de laborator îndeplinite în probele de sol colectate pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al
IS Teleneşti în procesul efectuării cercetărilor pedologice la scara 1:2000
Nr. ord. Denumirea analizelor de laborator
Numărul de analizeîndeplinit planificat
1 Textura, determinarea tuturor fracţiunilor granulometrice
20 -
2 Textura, determinarea fracţiunii de argilă fizică < 0.01mm
45 30
3 Apa higroscopică 68 -4 Coeficientul de higroscopicitate 68 -5 Densitatea 20 -6 Densitatea aparentă 16 -7 pH (reacţia solului) 68 808 Conţinutul de carbonaţi 126 809 Conţinutul de humus 126 8010 Azotul total 6 -11 Fosforul total 6 -12 Potasiul total 6 -13 Fosforul mobil 80 8014 Potasiul mobil 80 8015 Analiza complexă a apei din râul Răut 1 116 Rezistenţa la penetrare a solului în stare uscată 16 -
Total determinări 752 431
Bază topografică pentru efectuarea cercetărilor pedologice a servit planul de
organizare a teritoriului Centrului de Creştere Industrială a Materialului
Forestier de Reproducere al IS Teleneşti, elaborat în baza hărţilor orto-foto din
anul 2007.
La generalizarea şi prelucrarea statistică a datelor cercetărilor pedologice au
fost folosite abrevieri, simboluri, unităţi şi termeni, clasificări, formule prezentate în
continuare.
4
Semnificaţia orizonturilor pedogenetice
Orizonturile genetice principale ale profilelor de sol cercetate
A – orizont mineral de acumulare a humusului.
B – orizont de tranziţie după conţinutul de humus.
C - roca parentală, orizont mineral format pe seama rocilor, constituit din material
neconsolidat (loess, argilă, nisip).
Orizonturile de tranziţie
AB, BC- se consideră orizonturi de sol în care se îmbină proprietăţile a două
orizonturi principale. Prima literă arată orizontul principal cu care orizontul de tranziţie
se aseamănă mai mult.
Orizonturile de asociere
Ah, Bhk, BCk, Ckg etc. - sunt orizonturi formate prin asocierea caracterelor a
două sau mai multor orizonturi principale, din care unele nu apar în succesiune pe profil
ca orizonturi separate. Se notează cu simboluri formate din litere mari (orizonturile
principale) şi litere mici (caracterele asociate). Pentru notarea orizonturilor de asociere
se folosesc litere mici:
Litere minuscule pentru indicarea particularităţilor orizonturilor genetice
h - acumularea substanţelor organice humifere (humusului) în orizonturile
minerale, de exemplu Ah, Bh, etc. Se notează cu h orizonturile cu conţinut de humus
mai mare de 1,0%.
ţ - orizontul înţelenit, de exemplu Ahţ;
p – strat arat, de exemplu Ap;
k - prezenţa sau acumularea carbonaţilor de calciu, de exemplu Bk, BCk, Ck etc.;
Alte abrevieri:
H – apa higroscopică.
CH - coeficientul de higroscopicitate.
K – coeficientul hidrotermic sau de umiditate, calculat conform formulei Ivanov-
Vâsoţki.
% g/g – procent de masă.
% v/v – procent de volum.
5
Formule pentru calcularea gradului de tasare conform A. Canarache
(Fizica solurilor agricole. Bucureşti: Cereş, 1990. p. 66-68)
- formula pentru determinarea gradului de tasare, % v/v;
- formula pentru determinarea porozităţii totale
minimal necesare, % v/v;
- formulă empirică pentru calcularea conţinutului de
argilă,
fracţiunea < 0.002 mm, % în baza conţinutului de argilă fizică, %; (Pedologie.
Alcătuirea, geneza, proprietăţile şi clasificarea solurilor. Terra nostra, Iaşi,
2003. p. 158).
GT – gradul de tasare a solului, %.
P - porozitatea totală, % v/v.
PMN - porozitatea totală minimal necesară, % v/v.
A - conţinutul de argilă, fracţiunea < 0, 002,%.
a - conţinutul de argilă fizică, fracţiunea < 0,01 mm, %.
Clase de valori ale însuşirilor solurilor pentru evaluarea acestora
Denumirea Val ori, % v/vExtrem de mic(sol puternic afânat) sub -17
Foarte mic (sol moderat afânat) -17....- 10
Mic (sol slab afânat) -10....- 0Mijlociu (sol slab tasat) 1 - 10Mare (sol moderat tasat) 10 - 18Foarte mare (sol puternic tasat) Peste 18
1 foarte mic >332 mic 27-323 mijlociu 18-264 mare 11-175 foarte mare <10
8. Clase de reacţie a solului în funcţie de pH-ul în suspensie apoasă
9.
9. Clase de capacitate totală de schimb
Nr. ord. Denumire Limite, me/100g solextrem de mică <5
foarte mică 6-10mică 11-20
mijlocie 21-35mare 35-55
foarte mare 55-80extrem de mare >81
10. Clase de sumă a bazelor schimbabile
9
Nr. d/o Denumire Limite1 Extrem de acidă <3,52 Foarte acidă 3,6-4,33 Puternic acidă 4,4-5,04 Moderat acidă 5,1-5,85 Slab acidă 5,9-6,86 Neutră 6,9-7,27 Slab alcalină 7,3-8,48 Moderat alcalină 8,5-9,09 Puternic alcalină 9,1-9,410 Foarte puternic alcalină 9,5-10,011 Extrem de alcalină >10,1
Nr. ord. Denumire Limite, me/100g sol1 extrem de mică <32 foarte mică 4-73 mică 8-154 mijlocie 16-255 mare 26-356 foarte mare 36-607 extrem de mare >61
11. Clase texturale de sol
Nr. d/o Cod
Denumirea varietăţilor de sol Conţinutul de particule mai mici de 0.01 mm, %
13. Clase de grosime a profilului humifer al solurilor cu conţinut de humus mai mare de 1,0%
Nr.d/o Cod Denumirea solurilor
Grosimea profilului
humifer, cm
Coeficienţii de bonitare
1 0 Cu profil humifer extrem de profund > 160 1.02 1 Cu profil humifer foarte puternic profund 120-160 1.03 2 Cu profil humifer puternic profund 80-120 1.04 3 Cu profil humifer moderat profund 60-80 0.95 4 Cu profil humifer semiprofund 40-60 0.86 5 Cu profil humifer superficial 20-40 0.67 6 Cu profil humifer foarte superficial < 20 0.3
10
14. Clase de adâncime de apariţie a carbonaţilor şi de conţinut de carbonaţi în stratul 0-30 cm
profilului humifer al solurilor variază preponderent în limitele 91-99cm. În continuare
prezentăm descriere morfologică a cernoziomurilor obişnuite cercetate în baza
profilului 2, amplasat în partea de sud-est al teritoriului Centrului (fig. 2.2 şi 2.3).
17
Agenţia ”Moldsilva”Institutul de Cercetări şi
Amenajări Silvice
HARTA DE SOLURIa Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere
al IS Teleneşti Scara 1: 5000
a. 2010
SEMHE CONVENŢIONALE:…… - limitele parcelelor o o o - plantaţii forestiere==== - drumuri de câmp - construcţii ___ _ limitele arealelor de sol
1 → numărul solului
La → textura solului L - lutoasă La - luto-argiloasă
8 . 47←% de argilă fizică
↑ - numărul profilului de sol
Alcătuitori:1. Dr. hab. în agricultură, profesor universitar V. Cerbari 2. Inginer – pedolog
A. Galupa
Figura 2.1.
18
Tabelul 2.1
Figura 2.2. Locul amplasării profilului 2 în cadrul unei parcele a Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti
Figura 2.3. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic profund luto-argilos arabilAhkp (0-30cm) – stratul arat, orizontul de acumulare activă a humusului, culoarea
cenuşie închisă, luto-argilos, structura glomerulară - bulgăroasă, afânat sau slab
compact 0-20cm, compact 20-30m, foarte poros, pori mijlocii şi mici, foarte multe
rădăcini şi rămăşiţe organice, slab carbonatic, trecerea în orizontul următor clară.
Ahk (30-50cm) – continuarea orizontului de acumulare a humusului, cenuşiu
închis cu nuanţă brună, luto-argilos, structura glomerulară-grăunţoasă, compact,
foarte poros, multe rădăcini, coprolite, crotovine la limita de trecere spre orizontul
Bhk1, locaşuri de larve, carbonatic, trecerea treptată.
21
Bhk1 (50-75cm) – primul orizont de tranziţie, continuarea profilului humifer,
cenuşiu închis cu nuanţă brună puternică, luto-argilos, structură glomerulară, agregate
mari, se fărâmă comparativ uşor, foarte poros, pori mici şi fini, compact, rar rădăcini,
coprolite, locaşuri de larve, carbonaţi sub formă de eflorescenţe, trecerea treptată.
Bhk2 (75-99cm) – orizontul doi de tranziţie, continuarea profilului humifer,
culoarea brună, structura glomerulară slab dezvoltată, foarte rar rădăcini subţiri,
carbonaţi în formă de pseudomicelii, trecerea treptată.
BCk1 (99-116)– materialul parental slab modificat de procesul de pedogeneză,
orizontul de iluviere a carbonaţilor prezentaţi în formă de pseudomicelii şi
bieloglască (rar), culoarea galbenă cu nuanţă brună, nestructurat.
BCk2 (116-150) - materialul parental foarte slab modificat de procesul de
pedogeneză (depozite loessoide), orizontul de iluviere maximală a carbonaţilor
prezentaţi în formă de pseudomicelii şi bieloglască (rar), culoarea galbenă,
nestructurat.
Impactul antropic nefavorabil asupra solurilor Centrului este mai mic decât pe
terenurile adiacente ale comunelor Ţânţăreni şi Sărăteni, ce se explică prin utilizarea
unei agrotehnici care a păstrat mai bine calitatea acestora. Totuşi, cernoziomurile
obişnuite carbonatice cercetate (fig. 2.1 şi tab. 2.1) se deosebesc pin conţinut
comparativ mic de humus, prezenţa carbonaţilor sub formă de eflorescenţe,
pseudomicelii, bieloglască în profilul humifer. Caracteristica însuşirilor
cernoziomurilor obişnuite cercetate este prezentată în tab. 2.1- 2.6. şi fig. 2.1- 2.25.
2.4.Textura solurilor cercetate
Textura spaţial este redată pe harta de soluri a Centrului de Creştere Industrială a
Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti (fig. 2.1; tab. 2.1).
Caracteristica detaliată a acestor soluri este efectuată în baza datelor obţinute pentru
profilele 1, 3 şi 9, care reprezintă principale unităţi taxonomice de sol, răspândite pe
teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al
IS Teleneşti.
22
Datele privind alcătuirea granulometrică a solurilor sunt prezentate în tab. 2.2
şi 2.5 şi în fig. 2.4 – 2.5. Conform datelor analizei granulometrice cernoziomurile
obişnuite cercetate au textură nediferenţiată pe profi (tab. 2.2, fig. 2.4 şi 2.5). În
spaţiu textura solurilor variază de la argilo-lutoasă prăfoasă în partea de sud a
teritoriului Centrului (42,9 ha sau 65,7% din suprafaţa totală) până la lutoasă
prăfoasă-nisipoasă în partea de nord (17,4 ha sau 26,6% din suprafaţa totală).
Predomină suprafeţe de soluri cu textură luto-argiloasă.
Textura solurilor Centrului depinde de originea rocilor parentale pe care
acestea s-au format. În partea de nord–est a teritoriului Centrului (profilul 1)
solurile s-au format pe depozite loessoide provenite preponderent ca rezultat al
procesului subaeral global de acumulare a acestora. Conform datelor pentru
profilul 1 (tab 2.2, fig. 2.4 şi 2.5) aceste depozite se caracterizează cu conţinut
ridicat de praf grosier, conţinut mic de nisip fin şi mijlociu de argilă. Aşa coraport
al fracţiunilor granulometrice în condiţiile Moldovei poate fi considerat ca unul din
cel mai favorabil, deoarece asigură:
capacitatea mare a solurilor pentru apă;
capacitatea de formare a elementelor structurale prin agregarea particulelor
elementare ale solului;
rezistenţa mijlocie la lucrarea solului la umiditatea corespunzătoare maturităţii
fizice a acestuia (umiditatea la care solul concret se fărâmă cel mai uşor);
capacitatea mare de schimb cationic;
posibilitatea mare de acumulare a humusului şi elementelor nutritive în sol în
decursul procesului de solificare;
pretabilitatea pentru irigare.
Tabelul 2.2
Parametrii pe orizonturi genetice ai texturii pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil întreg de pe teritoriul Centrului de Creştere
Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti(pentru profilele principale de sol)
Orizontul şi Dimensiunile fracţiunilor (mm); conţinutul (% g/g)
Tabelul 2.5Parametrii pe orizonturi genetice a însuşirilor chimice pentru cernoziomurile obişnuite carbonatice arabile cu profil întreg de pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a
Materialului Forestier de Reproducere al IS Teleneşti (pentru semiprofilele de sol)Nr.
semiprofilului de sol
Adâncimea,cm
Fracţiunea <0,01mm
CaCO3 Гумус,%
Formele mobile, mg/100g sol
P2O5 K2OCernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic
Pentru creşterea materialului forestier de reproducere îngrăşămintele cu azot se
încorporează în sol în doze de cca 60 kg/ha s.a.: 1/3 la lucrarea de bază (amofos) , 2/3
- în perioada de primăvară-vară sub formă de nutriţie suplimentară. La irigare,pentru
minimalizarea riscului de soloneţizare a solurilor, se recomandă de utilizat ca
îngrăşământ pentru nutriţia suplimentară salpetru de caliu Ca(NO3)2.
Fosforul este un element necesar în prim minim la nutriţia plantelor. Pentru
obţinerea rezultatelor scontate la creşterea materialului forestier de reproducere este
necesar de format în sol a unui nivel optim de fosfor accesibil plantelor (de 3,0-3,5
mg/100 g) prin aplicarea sistematică a îngrăşămintelor organice şi chimice. Conform
hărţii conţinutului de fosfor mobil în stratul 0-30cm al solurilor Centrului (fig. 3.1 şi
tab.3.1), nivel optim de fosfor accesibil plantelor de 3,0-3,5 mg/100 g a fost format.
62
Problema constă în menţinerea acestui nivel prin aplicarea regulată a îngrăşămintelor
organice sau a îngrăşămintelor minerale cu fosfor.
Îngrăşămintele fosfatice se aplică la lucrarea de bază a solului în doze de 45-50
kg/ha s.a.(100-120 kg/ha amofos, sau 200-250 kg/ha superfosfat). Aşa dar, strategia
aplicării îngrăşămintelor fosfatice pe teritoriul Centrului constă în menţinerea
conţinutului optim de fosfor mobil în sol (3,0-3,5 mg/100 g) în timp prin aplicarea
P45-50 în fiecare an (2-2,5 q superfosfat, sau 100-120 kg/ha amofos). Pe 25% de
terenuri cu conţinut ridicat de fostor mobil dozele de îngrăşăminte cu fosfor pot fi
reduse cu 20-30 la sută.
Potasiul este un element foarte important în nutriţia plantelor. Plantaţiile de
material forestier de reproducere extrag din sol cantităţi mari de potasiu (cca 100
kg/ha). Conform rezultatelor cartografierii agrochimice solurile Centrului se
caracterizează printr-un conţinut ridicat de potasiu în stratul 0-30cm . Îngrăşămintele
potasice asigură un spor neînsemnat la creştere materialului forestier de reproducere.
În acest context, luând în consideraţie criza economică, recomandăm ca în viitorii 5-
10 ani deficitul de potasiu să fie compensat din contul îngrăşămintelor organice şi a
resturilor vegetale. După 5-10ani, luând în consideraţie gradul ridicat de asigurare a
solurilor cu potasiu mobil, se recomandă doza anuală de potasiu de 60 kg/ha
substanţă activă.
La general, cercetările efectuate au constatat o asigurare optimală a
solurilor Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de Reproducere al
IS Teleneşti de cu fosfor mobil şi optimă – ridicată cu potasiu mobil.
La plantarea copacilor se recomandă ca în fiecare groapă să se întroduca 8 kg
de gunoi de grajd bine fermentat şi 0,2 kg de superfosfat sau 0,1kg de amofos. După
introducerea gunoiului de grajd şi superfosfatului se adaugă 5-10 kg de sol din
orizonturile supraiacente şi totul se amestică în fundul gropii. Amestecul de sol,
gunoi de grajd şi superfosfat (amofos) se acoperă cu un strat de 10cm de sol şi se
sădeşte copacul.
63
4. PROBLEMA IRIGĂRII SOLURILOR CENTRULUI DE CREŞTERE
INDUSTRIALĂ A MATERIALULUI FORESTIER DE PEPRODUCERE AL IS
TELENEŞTI
Teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de
Reproducere al IS Teleneşti esre amplasat în zona climatică subaridă cu risc de trei
secete în 10ani. Creşterea industrială a materialului forestier de reproducere poate fi
efectivă numai la irigarea solurilor în anii secetoşi sau sau în terioadele anuale cu
minimum de precipitaţii atmosferice. Pentru efectuarea irigprii prin aspersiune în
partea de nord a teritoriului Centrulului adiacentă albiei râului Răut, se preconizează
construcţia unui bazin de acumulare a apei cu suprafaţa de 0,6 ha. Acumularea
(pomparea) apei în bazin din râul Răut este necesar să se efectueze în perioada
ploilor abundente, când nivelul apelor în râu este maximal , iar gradul de mineralizare
a apei minimal. Pentru diminuarea pericolului de soloneţizare a solurilor în rezultatul
irigării se recomandă de introdus în bazinul de acumulare a apei o dată în 5 ani a cca
5t de nămol de defecaţie de la fabrica de zahar din Alexăndreni carese caracterizează
cu conţinut înalt de calciu activ. Oglinda apei în bazinul de acumulare este necesar să
fie acoperită cu peliculă pentru a reduce pierderile la evaporare. Anual, după
pomparea apei în bazin, este necesar de efectuat analiza apei pentru aprecierea
gradului de mineralizaţie şi compoziţiei chimice a acesteia. Pericolul de soloneţizare
a solurilor cu apa de irigare depinde de mărimea raportului de adsorbţie a sodiului
(SAR) care se cululează după o anumită formulă şi nu trebuie şă depăşească valoarea
de 3.
Pe teritoriul Centrului irigarea se va efectua pe suprafeţe comparativ mici
pentru creşterea mai papidă a materialului forestier de reproducere. Aşa cum
calitatea apelor de irigare este nesatisfăcătoare se recomandă ca irigarea repetată a
unui şi acelaşi teren să fie efectuată numai peste trei ani de la ultima irigare. Dacă nu
sunt posibilităţi de ameliorare a apei necondiţionate, atunci este obligatorie
administrarea unui supliment de material calcic (nămolul de deficaţie de la făbricile
de zahar) pentru diminuarea potenţialului alcalin al apei.
La efectuarea irigării există câteva restricţii pe care trebuie să le cunoască
fiecare silvicultor:
- nu pot fi irigate fără măsuri speciale solurile sărăturate, erodate, înmlăştinite;
- gradul de mineralizare a apei de irigare nu trebuie să depăşească 0,8-1,0 g/l;
- irigarea este o metodă cardinală de corecţie a umidităţii solurilor, însă duce la
degradarea însuşirilor cernoziomurilor şi, deci, normele de udare trebuie să fie
strict reglementate;
- pentru obţinerea pe terenurile irigate a rezultatelor preconizate este strict
necesară rotaţia în parcelele de lucru a culturilor forestiere de reproducere cu
amesticul de ierburi perene graminee şi leguminoase.
Normele anuale de apă pentru irigare în condiţiile climatic ale Centrului sunt:
pe câmpuri – 1,5-2,0 mii m³/ha;
în sere - 4,0-5,0 mii m³/ha.
Normele de apă pentru o udare se recomandă 250-300 m³/ha. Udările pe
câmpuri se efectuează nu mai des decât o dată în 10 zile, iar în seră – de 2ori pe
săptămână. La 4-5 zile după unele udări se efectuieza lucrare solurilor între rânduri
concommitent cu introducerea îngrăşămintelor minerale.
Irigarea este o metodă eficientă de regulizare a dificitului de umiditate în sol,
însţă totodată reprezintă un pericol mare de evitare a proceselor de degradare a
cernoziomurilor Centrului. De aceia udarea este strict necesar să se efectueze în
conformitate cu recomendările enumerate.
65
5. SISTEMUL DE LUCRARE PENTRU PROTECŢIA STABILITĂŢII STRUCTURALE A SOLULUI
Pentru protejarea structurii solurilor este necesară limitarea sau excluderea
cauzelor ce provoacă degradarea acesteia:
- evitarea bătătoririi solurilor prin circularea fără rost a maşinilor şi utilajelor agricole; - neadmiterea lucrării solurilor în stare prea umedă sau prea uscată (lucrarea solului în stare de maturitate fizică);
- alegerea pentru fiecare caz a unui sistem de lucrări care să favorizeze
stabilitatea structurală a solului (variante ale sistemului-minim de lucrări
corespunzătoare condiţiilor specifice);
- efectuarea aratului de toamnă a solului pentru afânarea şi structurarea stratului
arabil sub influenţa îngheţului şi dezgheţului;
- încorporarea îngrăşămintelor organice şi chimice precum, şi a resturilor
vegetale pentru favorizarea formării humusului care joacă rolul de ciment de legătură
a agregatelor de sol;
- introducerea unor asolamente care să includă culturi furajere perene, mai cu
seamă leguminoase.
Totalitatea lucrărilor solului şi ordinea de executare reprezintă sistemul de
lucrări ale solului, fiind divizat în două grupe mari: sistemul clasic şi sistemul
de lucrări de conservare a solului.
Sistemul clasic include obligatoriu aratul cu plugul cu cormană, prin care se
inversează stratul de sol lucrat (brazda), şi pregătirea unui pat germinativ fin.
Uneori, aratul poate fi precedat de o altă lucrare superficială, executată cu grapa
cu discuri, cultivatorul, grapa rotativă etc. şi urmat de alte câteva lucrări pentru
pregătirea patului germinativ. Acest sistem are multe variante.
Sistemul clasic de lucrări ale solului a condus la creşterea treptată a producţiei, dar
el a determinat apariţia fenomenelor de degradare a însuşirilor solurilor. Lucrările
excesive au favorizat procesele de diminuare a conţinutului de substanţă organică
66
din sol, deteriorarea structurii, sporirea pericolului eroziunii; traficul greu şi prea
des a condus la creşterea compactării etc. şi, ca urmare, la declanşarea altor
fenomene negative.
A apărut necesitatea elaborării unui sistem de lucrări care să favorizeze instalarea
şi creşterea plantelor de cultură, dar care, utilizat în combinaţie cu cel clasic, să
evite neajunsurile sistemului clasic, să păstreze şi să amelioreze potenţialul
productiv al solului. Acest sistem este cunoscut sub denumirea de „Sistem de
lucrări pentru conservarea solului, SLCS".
Cerinţele la lucrarea solului sunt următoarele:
- să se efectueze numai la umiditatea corespunzătoare maturităţii fizice a solului;
- sistemul de maşini agricole se aplică în dependenţă de starea de umiditate,
însuşirile fizice şi fizico–mecanice ale solului;
- să se asigure afânarea stratului arabil, mărunţiră resturilor vegetale, distrugerea
buruienilor şi altor agenţi patogeni;
- pe versanţi cu pante de peste 2° să se efectueze numai pe direcţia generală a
curbelor de nivel sau dea curmezişul pantei;
- concomitent cu lucrarea să se efectueze fertilizarea solului cu îngrăşăminte
organice şi minerale;
- o dată la 3-4 ani să se alterneze arătura adâncă cu afânarea solului fără
întoarcerea brazdei (cu cizelul, cultivatorul, grapa grea cu discuri sau rotativă)
pentru păstrarea la suprafaţa solului a resturilor organice, lichidarea tălpii formate de
plug, conservarea rezervelor de apă;
- să se execute concomitent (cu combinatorul) a mai multor operaţii pentru a
evita tasarea solului;
- să se evite lucrarea excesivă care conduce la destructurarea solului.
Lucrările solului se clasifică în următor:
lucrări de bază: aratul, afânarea fără răsturnarea brazdei (paraplow, cizel),
afânarea adâncă, arătura de desfundare;
67
lucrări de pregătire a patul ui germinativ: nivelarea, tăvălugitul, lucrarea
cu grapa, lucrarea cu combinalorul, lucrarea cu freza, lucrarea cu
agregate complexe;
lucrări de întreţinere a culturilor şi a ogoarelor: tăvălugitul, lucrarea cu
grapa, prăşitul, bilonatul.
Tipurile de lucrare a solului sunt următoarele:
Aratul - lucrarea de bază a solului, se efectuează cu plugul cu cormană prin
tăierea şi întoarcerea brazdelor, este partea componentă principală a sistemului clasic
de lucrare a solului.
Boronitul (lucrarea cu grapa) – se execută cu boroane (grape) cu dinţi şi cele
cu discuri; cu boroane cu dinţi se nivelează, afânează şi se mărunţeşte solul la
adâncimea de 3-12 cm, iar cu boroane cu discuri până la 18 cm.
Cultivarea - lucrare intermediară prin care solul se afânează la adâncimea de
5-10 cm, în cazuri speciale până la 15 cm, iar cu cizelul până la 40 cm.
Lucrarea cu freza - asigură mărunţirea, amestecarea şi pregătirea solului
pentru semănat la adâncimea 6-20 cm.
Tăvălugitul – asigură tasarea solului înainte de semănat şi după încorporarea
seminţelor, efectuând mărunţirea arăturii bulgăroase, nivelarea şi pregătirea patului
germinativ pentru semănat, fixarea seminţelor, atragerea umezelii pentru încolţirea
acestora şi excluderea deflaţiei solului mărunţit.
Aratul este lucrarea de bază a solului prin care pe o adâncime determinată
din stratul arabil, o fâşie de sol numita brazdă este tăiată, desprinsă de stratul
subarabil, mărunţită, întoarsă şi afânată. Arătura se clasifică după adâncimea la
care pătrunde plugul cu cormană în sol (superficială – 10-20 cm; adâncă – 20-40
cm. de desfundare – 40-60 cm) şi după anotimpul în care se efectuează (de
toamnă; de primăvară; de vară). Pin arat se realizează:
• afânarea şi sporirea capacităţii solului pentru reţinerea apei;
• îngroparea la fundul brazdei a stratului de suprafaţă al solului cu însuşiri
deteriorate şi aducerea la suprafaţă a stratului cu însuşiri mai bune, îngroparea
resturilor de plante, a buruienelor, îngrăşămintelor.
68
Astfel se regulează regimul solului pentru apă, aer, hrană şi căldură.
Etapele de pregătire a terenului pentru arat sunt următoarele :
Se eliberează terenul de resturile culturilor precedente sau se împrăştie resturile vegetale. Pe terenurile îmburuienate şi cu multe resturi vegetale este utilă lucrarea cu grapa cu discuri pentru mărunţirea acestora si prevenirea înfundării plugului. Se delimitează parcelele de lucru.
Se stabileşte direcţia de deplasare a agregatului de arat, de preferat paralelă cu
latura lungă a parcelei. Dacă configuraţia terenului permite, este bine ca direcţia de
deplasare a agregatului să fie perpendiculară pe direcţia arăturii anterioare.
Se stabileşte metoda de deplasare a agregatului de arat în parcela de lucru; metoda
de deplasare la cormană (când lucrarea începe la mijlocul parcelei), metoda deplasare
în lături (când lucrarea începe la marginea parcelei), metoda de deplasare cu
alternarea arăturii Ia cormană şi în părţi, metoda arăturii antierozionale pe direcţia
generală a curbelor de nivel.
Se stabileşte lăţimea parcelelor de lucru şi se marchează zonele de întoarcere la
capetele parcelelor. Zona de întoarcere este de 6-8 m pentru agregatele formate cu
tractoare cu puterea pană la 55 CP, de 10-12 m pentru agregatele formate cu tractoare
de până la 100 CP şi de 16-20 m pentru agregatele formate cu tractoare de 180 CP.
Zona de întoarcere se delimitează printr-o brazdă uşoară, denumită în consecinţă
"brazdă de control". Suprafaţa zonei de întoarcere se prelucrează în final, prin
parcursuri transversale.
Pentru mersul agregatului în linie dreaptă, se jalonează prima deplasare.
Ca înlocuitor al arăturii cu plugul cu cormană se folosesc discuri cu grape grele.
Piesele lor active sunt dotate cu discuri de formă concavă, aşezate oblic pe direcţia de
înaintare şi înclinate faţă de planul vertical. Pătrund în sol până la 18-20 cm., taie şi
mărunţesc solul, întorcându-l parţial.
Perioada optimă de execuţie a arăturii
69
Afânarea solului fără întoarcerea brazdei este parte componentă a sistemului
de lucrări pentru conservarea solului şi include:
Lucrarea (arătura) cu grapa cu discuri grele.
Discul contribuie mult la deteriorarea structurii, fapt pentru care se evita
folosirea lui excesivă, iar atunci când se impune trebuie ales momentul optim de
umiditate al solului.
În urma lucrării numai cu discul solul se îmburuienează în mod simţitor,
mai ales cu buruienele ce se înmulţesc prin rizomi, întrucât aceştia sunt
fragmentaţi.
Lucrarea cu grapa cu discuri în alternanţă cu arătura prezintă avantajul
realizării economiei de combustibil şi obţinerea unor producţii practic egale cu cele
obţinute în tehnologia clasică.
Lucrarea cu cizelul.
Nr.
ord. Lucrarea solului
Adâncimea arăturii pe soluri (cm)
Termen de executare
luto-argiloase
lutoase Zona de sud
Zona de nord
1 Arătură de vară pentru semănănături de primăvară
25-28 25-28 până la 15.08
până la 30.08
2 Arătură de vară pentru semănănături de toamnă
20-25 20-22 până la 15.08
până la 30.08
3 Arătură de toamnă pentru semănănături de primăvară
25-30 20-25 până la 15.11
4 Arătură de toamnă pentru semănănături de toamnă
20-25 sau grapat
15-20
18-20 sau
grapat15
până la 25.09
până la 15.09
5 Lucrarea solului pentru culturi succesive
15-20 sau grapat 15
grapat 15
În 48 de ore după recoltare
6 Afânare adâncă (desfundarea solului)
40-50 40-50 O dată în 3-4 ani în perioada cu teren
liber
70
Cizelul este o unealtă cu organul de lucru rigid sau elastic având la vârf un
cuţit de tip gheară, care afânează solul până la adâncimea 40-50 cm la afânarea
adânca. .
Lucrarea cu cizelul realizează o afânare a solului fără amestecarea,
răsturnarea sau inversarea straturilor de sol.
Lucrarea cu cizelul este de buna calitate dacă se execută când solul este
relativ uscat şi se recomandă pentru distrugerea orizonturilor compacte.
Fig. 5.1 Lucrarea solului cu cizelul
Afânarea adâncă.
71
Afânarea adâncă a solului se face la adâncime mai mare decât arătura (30-80
cm), fără răsturnarea brazdei şi urmăreşte permeabilizarea orizontului subiacent
compact în scopul optimizării raportului dintre volumul fazei solide şi cel al
spaţiului poros.
In funcţie de adâncimea la care se execută, afânarea se clasifică astfel:
- afânarea de mică adâncime cu plugul obişnuit la care se montează piese de lip
subsolier, până la 30-45 cm;
- afânarea la adâncime mijlocie, intre 40-50 cm,
- afânare la adâncime mare, la peste 50 cm.
Afânarea la adâncime mijlocie si mare se realizează cu unelte care au organe de
lucru vibratoare sau cu organe de scarificare.
Sistemul de lucrare care protejează stabilitatea structurii solului este cunoscut sub
denumirea “Sistem de lucrări pentru conservarea solului” (SLCS). Acest sistem s-a
dovedit a fi viabil din următoarele trei considerente - agrotehnic, economico-
energetic şi ecologic.
Reducând numărul de treceri pe câmp cu tractoarele şi maşinile se evită
deteriorarea însuşirilor solului, prăfuirea, tasarea, scăderea conţinutului de humus.
Aplicarea noului sistem înseamnă reduceri mari ale costurilor de producţie şi, prin
urmare, preţuri scăzute la produsele agricole, un consum redus de combustibil.
Restituirea resturilor vegetale solului, menţinerea parţială a acestora ca mulci la
suprafaţa solului reprezintă pe lângă multe alte avantaje, o sursă de material energetic
pentru biota solului, al cărei rol în conservarea stării de calitate a solului este de
necontestat, efectul final fiind menţinerea biodiversităţii şi, pe această cale, a
echilibrului în ecosistemele agricole.
Sistemul de lucrări de conservare a solului (SLCS) cuprinde un număr mare de
variante, componentele cărora se precizează în fiecare caz în baza următorilor
indicatori: eliminarea aratului cu întoarcerea brazdei, total sau pentru un număr de
ani; menţinerea la suprafaţă a resturilor vegetale, total sau cel puţin 30 la sută din
72
total; reducerea numărului de lucrări; efectuarea măsurilor pedoameliorative ce
conduc la conservarea solului.
Aplicarea SLCS este condiţionată de producerea unor maşini adecvate, care să
permită executarea combinată a mai multor operaţiuni, folosirea insecto-fungicidelor,
erbicidelor, îngrăşămintelor şi maşinilor pentru încorporarea lor în sol, cunoaşterea
particularităţilor plantelor şi condiţiilor pedoclimatice locale, folosirea soiurilor şi
hibrizilor adaptaţi la condiţiile create prin această tehnologie.
Indicatorii de bază folosiţi pentru determinarea variantelor (sistemelor) SLCS
sunt: eliminarea aratului cu întoarcerea brazdelor, total sau pentru un număr de ani,
menţinerea la suprafaţa solului a resturilor vegetale, total sau cel puţin 30 % din total,
reducerea numărului de lucrări şi alte măsuri ce asigură conservarea solului.
SLCS nu înseamnă obligatoriu mai puţine lucrări, ci, în primul rând, asigurarea
reducerii efectelor negative în comparaţie cu sistemul clasic şi, deci, reprezintă o
practică agricolă prietenoasă mediului, îndeosebi pentru terenurile în pantă, afectate
de eroziune.
La aplicarea SLCS trebuie de ţinut cont că resturile organice rămase la suprafaţa
solului în cantitate prea mare reduc performanţa semănatului. Ele trebuie îndepărtate
de pe rândurile cu seminţe prin amestecarea în stratul superficial de sol. De aceea,
combina trebuie să toace şi să împrăştie paiele, iar printr-o lucrare cu grapa rotativă,
acestea să fie amestecate
În Moldova acest sistem poate fi executat periodic. O dată la 3-4 ani aratul poate fi
înlocuit prin lucrarea de bază a solului, după caz, cu cizelul, cu grapa grea cu discuri
sau rotativă, cu cultivatorul cu săgeţi sau cu agregat care execută concomitent
pregătirea solului şi semănatul.
Lucrarea solului cu agregate combinate.
Agregatele combinate, formate din unelte ce efectuează diferite operaţii,
asigură o productivitate sporită a muncii şi, ca urmare, executarea lucrărilor în timp
optim, folosirea mai completă a forţei de tracţiune a tractoarelor, economii de
combustibil etc., micşorează numărul trecerilor cu tractoarele pe câmp, deteriorează
mai redus însuşirilor solului.
73
Agregatele combinate pot fi folosite la arat, la pregătirea solului pentru
semănat, la semănat şi la îngrijirea culturilor. Ele lucrează mai complicat pe
terenurile în pantă şi pe parcelele mici.
Cel mai răspândit agregat este format din plug şi grapă. Cultivatorul sau
grapa cu discuri poate lucra în agregat cu grapa cu colţi reglabili. La pregătirea
solului pentru semănat, agregatul poate fi format, de exemplu, din cultivator, tăvălug,
grapă.
În prezent se folosesc pe larg maşini complexe, numite combinatoare,
echipate cu câteva tipuri de organe (vibro-cultivator, grapă cu colţi rigizi, grapă
elicoidală rotativă, tăvălug inelar), ceea ce dă posibilitatea executării concomitente a
mai multor operaţii.
Combinatorul se utilizează cu succes, mai ales primăvara, la pregătirea
terenului pentru semănat. Combinatorul taie buruienele, mărunţeşte bulgării,
nivelează şi aşează solul.
Indiferent de sistemul de lucrare a solului o deosebită atenţie necesită
lucrările pentru pregătirea stratului germinativ. Cerinţe la pregătirea patului
germinativ sunt următoarele:
Stratul de sol care acoperă seminţele trebuie să fie mai afânat pentru
întrerupea curentul capilar de apă către suprafaţa de evaporare şi micşorarea
pierderilor de apă.
Sub adâncimea de încorporare a seminţelor solul să fie aşezat şi umed astfel
încât primele rădăcini ale seminţei să găsească apa şi elementele nutritive necesare
dezvoltării în primele faze de viaţă.
Brăzdarele semănătorilor trebuie să plaseze seminţele în stratul aşezat, la
partea superioară a lui.
lucrarea se execută în ziua sau preziua semănatului şi completată eventual
după semănat prin tăvălugire;
să se asigure o mărunţire bună a solului, bulgării să aibă diametrul sub 5 cm
cel puţin 95%;
74
suprafaţa solului să fie bine nivelată fără şanţuri, coamele să aibă un aspect
uniform, rară a se putea evidenţia trecerile alăturate ale plugului;
solul să fie afânat, la suprafaţă, până la adâncimea de semănat şi mai aşezat
în profunzime;
suprafaţa solului să nu prezinte crustă;
se efectuează distrugerea buruienilor, mărunţirea lor şi încorporarea în
stratul superficial de sol;
direcţia de deplasare să fie pe diagonală sau perpendicular pe direcţia
arăturii sau a lucrării solului executată anterior;
CONCLUZII
1. Pe teritoriul Centrului de Creştere Industrială a Materialului Forestier de
Reproducere al IS Teleneşti sunt răspândite următoarele unităţi taxonomice de sol:
a. Cernoziom obişnuit slab carbonatic moderat humifer cu profil humifer puternic
profund luto-argilos, arabil.
b. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic humifer cu profil humifer puternic
profund lutos, arabil.
c. Cernoziom obişnuit moderat carbonatic moderat humifer cu profil humifer
puternic profund lutos, arabil.
2. Indicatorii principali a stării de calitate şi clasificare a solurilor cercetate sunt:
textura; conţinutul de humus în stratul 0-30cm; conţinutul de carbonaţi înstratul
0-30cm.
3. Solurile cercetate sunt pretabile pentru creşterea industrială a materialului forestier
de reproducere a tuturor speciilor de copaci în afară de cele conifere, care preferă
soluri cu reacţie acidă.
4. Lucrarea solurilor,irigarea, introducerea îngrăşămintelor organice şi minerale,
măsurile de combatere sau minimalizare a proceselor de degradare este necesar să
se efectueze conform recomandărilor stipulate în capitolele corespunzătoare ale
raportului pedologic în cauză.
75
BIBLIOGRAFIE
1. Andrieş S. Optimizarea regimurilor nutritive a solurilor şi productivitatea
plantelor de cultură. Ch.: Pontos, 2007. 374 p.
2. Andrieş S. şi alţii. Instrucţiuni metodice privind cartarea agrochimică a solurilor.
Ch.: Pontos, 2007. 36 p.
3. Budoi G., Penescu A. Agrotehnica. Bucureşti: Cereş, 1996. 479 p.
4. Cerbari V., Andrieş S., Banaru A. şi alţii. Programul Naţional complex de sporire
a fertilităţii solului. Chişinău: Pontos, 2001. 130p.
5. Cerbari V. Sistemul de clasificare şi bonitare a solurilor Republicii Moldova
pentru elaborarea studiilor pedologice. Chişinău: Pontos, 2001. 103 p.
6. Cerbari V., Şveţ N., Crigan Ş. Problemele protecţiei şi administrării fondului
funciar al Republicii Moldova. // Lucr. conf. internaţ. ştinţifico practice „Solul
una din problemele principale ale secolului XXI”. Chişinău, 2003. p. 103-114.
8. Guj P., Rusu T., Bogdan I. Agrotehnica. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004. 524 p.
9.
10.Ursu A. şi alţii. Degradarea solurilor şi deşertificarea. Chişinău, 2000. 307p.
11.Kрупеников И.А., Урсу А.Ф. Почвы Молдавии. Т. 2. Кишинев: Штиинца,
1995. 221 с.
12.Урсу А.Ф., Крупеников И.А. и др. Почвы Молдавии. Том I. Генезис,
экология, классификация и систематическое описание. Кишинев: Штиинца,
1984. 351 с.
76
ANEXE
77
Anexa 2Clase de mărimi ale indicilor ecopedologici pentru determinarea favorabilităţii terenurilor la diferite
specii forestiere
Nr. crt.
Determinanţii ecologici (indicii solului)
Favorabilitatea în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecopedologici foarte scăzută
(V) scăzută
(IV) mijlocie
(III)
1. Salcâm1 Temperatura medie anuală, °C sub 7,5 7,5-8,52 Precipitaţii medii anuale, mm sub 400 400-5003 Textura argilă fină şi medie argilă lutoasă lut argilos4 Adâncimea apei freatice, m sub 0,5 0,5-1,05 Conţinutul de humus în stratul 0-30 cm,
%< 1,0 sub 1,0 1,0-3,0
6 Valoarea pH sub 5,0 5,0-5,5
78
Clase de mărimi ale determinanţilor (indicilor de sol) pretabilităţii silvice a staţiunilor şi ecosistemelor forestiereNr. crt.
Determinanţii ecologici (indicii
solului)
Clase de pretabilitate silvică a terenurilor în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecologici (indicilor solurilor)
nepretabile sau neproductive
(VI)
pretabilitate foarte scăzută (V)
pretabilitate scăzută (IV)
pretabilitate mijlocie (III)
pretabilitate ridicată (II)
1 Textura argilă fină argilă medie argilă-lutoasă lut argilos
2 Gradul de erodare în suprafaţă
excesiv şi foarte puternic erodate
puternic erodate moderat erodate slab erodate
3 Gradul de eroziune în adâncime
ravene ogaşe adânci ogaşe mici rigole
4 Alunecări de teren prăbuşiri de mal alunecări active curgătoare
7 Adâncimea de apariţie a carbonaţilor, cm de la suprafaţă 30-50 50-100
8 Conţinutul de săruri solubile, % > 0,15 0,05-0,15 sub 0,05
9 Grade de soloneţizare (alcalizare) alcalizat slab de la suprafaţă
alcalizat moderat-puternic mai adânc
de 100 cm
alcalizat slab mai adânc de 50 cm
2. Stejar brumăriu1 Temperatura medie anuală, °C < 9,8 7,5-8,5
2 Precipitaţii medii anuale, mm sub 470 400-5003 Textura argilă fină argilă lutoasă lut argilos4 Conţinutul de humus, % < 1,0 1,0-2,0 1,0-3,05 Conţinutul de săruri solubile > 0,25 0,10-0,25 sub 0,056 Grade de soloneţizare alcalizat slab de la
suprafaţăalcalizat moderat-puternic mai adânc
de 100 cm
alcalizat slab mai adânc de 50 cm
79
Anexa 2, continuareNr. crt.
Determinanţii ecologici (indicii solului)
Favorabilitatea în funcţie de clasele de mărimi ale determinanţilor ecopedologici
foarte scăzută (V)
scăzută (IV)
mijlocie (III)
3. Gorun1 Temperatura medie anuală, °C > 11,0 10,5-11,0 9,5-10,5
2 Precipitaţii medii anuale, mm < 500 sub 5003 Textura nisip,
Lucerna şi sparceta. Pentru formarea 1 t de fân se utilizează 22-24 kg azot, 7-8
kg fosfor şi 18-30 kg potasiu. Sistemul de fertilizare a lucernei include aplicarea
îngrăşămintelor de bază şi hrana suplimentară. În condiţiile fără irigare pe solurile cu un
conţinut mediu de fosfor mobil şi potasiu schimbabil la lucrarea solului de bază se
administrează P120 K120 . Îngrăşămintele cu azot în doză de N30−35 se introduc primăvara
înaintea semănatului. Pe semănături de lucernă seminceră se aplică P120−140K90 kg/ha.
Sistemul de fertilizare a sparcetei este analogic şi constă din încorporarea la lucrarea
solului de bază P120K120 şi N35 primăvara devreme.
Sfecla furajeră. În condiţiile fără irigare la sfecla furajeră se administrează N140P120
K120 sau 60 t/ha gunoi de grajd şi N60P60K60 .
85
Gunoiul de grajd, îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se introduc la lucrarea de
bază a solului, iar cele cu azot - 1/3 sub arătură, restul azotului la cultivarea înaintea
semănatului sau sub formă de hrană radiculară suplimentară.
Rapiţa, perco, amestecuri de secară şi măzăriche, orz şi măzăriche. Reacţionează
bine la hrana minerală suplimentară. La lucrarea solului de bază se introduc N30 P60 K60 .
Raigras italian. Poate fi folosit în calitate de cultură de reparaţie a semănăturilor
învechite şi rărite de lucernă. Semănăturile de complectare a lucernierilor din toamnă
permite de a prelungi valorificarea culturii încă pe un an şi de a îmbunătăţi calitatea
hranei.
Semănături de complectare se cuvine de executat în august – septembrie după
ultima coasă a lucernei. Norma de însemânţare 10-15 kg/ha. Fertilizare adăugătoare nu
necesită.
Iarba de Sudan şi sorgul. Se introduce N60P60K60 sau 40-60 t/ha de gunoi de
grajd.
Păşuni şi fâneţe. Pentru formarea 1t de fân pe fâneţe se consumă 18 – 33 kg de
azot, 6-7 kg de fosfor şi 23 – 36 kg de potasiu.
La înierbarea versanţilor erodaţi în calitate de îngrăşăminte de bază se introduce
sub arătură gunoi de grajd 60 t/ha, fosfor şi potasiu câte 60 kg la ha, iar după apariţia
plantelor N30 kg/ha.
Pe solurile slab erodate la înseminţarea ierburilor se introduc P60 K60 , iar prin hrana
suplimentară - N30−45 în faza de înfrăţire, după coasa corespunzătoare sau după păşunat.
Pe luncile irigate la amestecul de ierburi graminee se administrează o dată în 2 ani
câte P90 K90 , iar cele cu azot - în fiecare an câte N60 în faza de înfrăţire şi după fiecare
coasă (păşunat).
În amestecuri de ierburi în care leguminoasele alcătuiesc nu mai puţin de 40%, iar
gramineele 60% azotul mineral nu trebuie de aplicat primăvara, ci numai după fiecare
coasă în cantitate de 30-45 kg/ha.
86
La amestecuri de ierburi leguminoase se aplică îngrăşăminte cu fosfor în cantitate
de 60 kg/ha.
Pe luncile neirigate la ierburi graminee naturale se administrează 90 kg amofos la
începutul creşterii sau înfrăţirii, iar 60 kg după prima coasă.
La amestecuri din ierburi graminee – leguminoase se introduce suplimentar P60 K60
(primăvara sau toamna), iar la începutul creşterii ierburilor şi în faza de înfrăţire deplină
– 90 kg/ha de azot.
Cartoful şi culturile legumicole în asolament. Îngrăşămintele organice se introduc
o dată în 3 ani toamna înainte de arătură: pentru roşii câte 40 –60 t/ha, castraveţi 50-60
t/ha, usturoi 30-40 t/ha, cartofi 50-60 t/ha.
În funcţie de dozele de îngrăşăminte organice cantitatea de îngrăşăminte minerale
se micşorează cu 30-70 la sută.
Cartoful. Face parte din culturile care manifestă cerinţă în ce priveşte elementele
nutritive. Pentru a obţine o roadă de 20 t/ha tuberculi este necesar de introdus odată cu
lucrarea de bază 30-50 t/ha băligar, 30t/ha de fosfor şi 30 kg/ha de potasiu. Primăvara,
odată cu prelucrarea solului până la sădirea cartofului, se introduc 30 kg/ha de azot.
Îngrăşămintele minerale pot fi înlocuite prin dublarea normei de îngrăşăminte organice.
Roşiile. Pentru 1 t de roşii (luând în consideraţie producţia secundară) se consumă
3–3,5kg azot, 0,6–1,2 kg fosfor şi 4,4–5,5 kg potasiu. La 1 kg de NPK se obţine o
creştere a recoltei de 70-80 kg. Cea mai timpurie recoltă se formează la predominarea
fosforului în îngrăşămintele ce se administrează. Pe cernoziomurile obişnuite se
administrează pentru roşiile timpurii N90 P90 prin împrăştiere sau N45−60 P30 local în
şănţuleţe în locul viitoarelor rânduri de plante. Roşiile reacţionează pozitiv la
administrarea de cu toamnă a 40-60 t/ha de gunoi de grajd.
Concentraţia maximal admisibilă (CMA) a nitraţilor în roşii este egală cu 60 mg/kg
masă brută. Dacă doza administrată de azot constituie 60-120 kg/ha de substanţă activă,
apoi concentraţia nitraţilor nu va depăşi 23-30 mg/kg de masă brută.
87
Varza. Face parte din culturile azotofile. Pentru obţinerea 1 t de căpăţâni de varză
se consumă 3,5 - 5,5 kg azot, 1,2 - 1,4 kg fosfor şi 5,5 -6,0 kg potasiu. La 1 kg substanţe
active de îngrăşăminte se obţine un adaos de recoltă de 50-70 kg de căpăţâni.
Pentru formarea a 40-50 t/ha căpăţâni de varză timpurie trebuie să se administreze
îngrăşămintele N90 P60K30−60.
Pentru obţinerea unei recolte de 80-100 t/ha de varză mijlocie şi tardivă este
necesară administrarea (la un nivel mediu de fertilitate), N120P60 K30 prin împrăştiere sau
locală.
În caz de administrare locală doza trebuie să fie redusă până la N30 P30 K30 . Hrănirea
suplimentară cu azot, cât şi majoritate normei de îngrăşăminte azotoase peste 150 kg/ha
substanţă activă, intensifică asimilarea nitraţilor în căpăţâni. În căpăţânele de varză se
asimilează 165 –250 mg/kg nitraţi, CMA fiind de 400 mg/kg masă brută.
Mazărea. Se asigură uşor cu substanţe nutritive pe contul rezervelor din sol şi
formează o recoltă înaltă. Ca urmare a îngrăşămintelor administrate anterior, dacă solul
conţine până la semănat 15-25 mg/kg nitraţi, 22-42 mg/kg fosfaţi şi 300-350 mg/kg
potasiul schimbabil. Recolta de mazăre variază în limitele de 9-14 t/ha boabe. În cazul
unor concentraţii mai mici este necesară administrarea de cu toamnă sau înainte de
semănat a îngrăşămintelor N30−60P30−60K30−60 kg/ha s.a. 1kg de s.a. asigură un spor al
recoltei de 20-25 kg. Pentru 1 t de recoltă - marfă se consumă 15-16 kg azot, 25-3,0 kg
fosfor şi 8-10 kg potasiu.
Castraveţii. Reacţionează la o concentraţie înaltă de substanţe nutritive în sol
printr-o scădere a recoltei, formând în temei masă vegetală. Asupra lor influenţează
foarte bine administrarea gunoiului de grajd în doze de 60 t/ha, care asigură o recoltă
standardă de 25-30 t/ha.
Pentru 1t de recoltă se consumă 4,0 – 3,5 kg azot, 1,0-1,2 kg fosfor şi 4,0-4,5 kg
potasiu. Pentru formarea a 25-30 t/ha de legume este de ajuns ca înainte de plantarea
răsadului solul să conţină 30-35 mg/kg nitraţi, 40-60 kg fosfaţi şi 300-350 mg/kg
88
potasiu schimbabil. Cu acest conţinut pentru recolta de 35-50 t/ha castraveţi doza este
N120P60K90 .
Vinetele. Consumă pentru 1t de recoltă 3,0 – 3,8 kg azot, 1,0 – 1,2 kg fosfor şi
5,0-5,5 potasiu. Doza de gunoi de grajd - 40-60 t/ha în îmbinare cu îngrăşămintele -N60
P60 K30 .
Ceapa şi usturoiul. Consumă pentru 1t de recoltă 3,5 – 4,0 kg azot, 1,0 – 1,2 kg
fosfor şi 4,5-5,2 potasiu. Aceste culturi reacţionează slab la îngrăşăminte.
Pentru obţinerea 7-10 t/ha usturoi şi 30 t/ha ceapă sunt suficiente consecinţele
îngrăşămintelor organice sau minerale administrate la cultivarea plantei premergătoare.
Dozele anuale sunt de 30-60 kg/ha s.a. de îngrăşăminte complete.
Plantele rădăcinoase de masă. Pentru 1 kg de rădăcini se consumă azot 4,5– 5,0
kg la morcov şi 3,5-4,0 la sfeclă, potasiu respectiv 3,5-4,0 şi 4,5-5,5 kg, fosfor 1,0-1,2
şi 1,2-1,4 kg.
Indiferent de procedeul de administrare dozele optime variază la morcov N60−90 P
60−90K60−90 , la sfecla roşie - N60−90 P90−120K90−120 .
Cultura de bostănărie. Pentru o tonă de producţie marfă, luând în consideraţie şi
cea secundară, se consumă 7,5-9,0 kg azot, 2,5-3,0 kg fosfor şi 11-12 kg potasiu.
Doza optimă de îngrăşăminte pentru harbuji (pepeni verzi), zămoşi (pepeni
galbeni), bostani (dovleaci) şi bostănei (dovlecei) este N90 P90 K60 . Îngrăşămintele
azotoase se împart pentru administrarea de bază (60 kg/ha) şi hrănirea suplimentară (o
singură dată – 30kg/ha) – în fazele de colibioară şi înaintea împreunării curpenilor.
Plantaţii viticole. Sistemul de îngrăşare a viilor include următoarele verigi:
- îngrăşarea plantaţiilor de reproducere, de portaltoi şi altoi, şcoli de viţă de vie;- introducerea îngrăşămintelor la desfundare şi plantare, îngrăşarea plantaţiilor
tinere de viţă de vie şi viilor de rod. Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile portaltoi şi altoi. Dozele raţionale de
îngrăşăminte minerale aplicate anual sunt – (NPK)60−90 kg/ha. La aplicarea periodică
dozele se măresc corespunzător.
89
Aplicarea îngrăşămintelor în şcoala de viţă de vie. Se administrează
îngrăşăminte organice 60-80 t/ha gunoi de grajd sau composturi. În lipsa
îngrăşămintelor organice se recomandă aplicarea 200-300 kg/ha substanţă activă (s.a.)
de fosfor şi potasiu.
Se administrează îngrăşăminte organice 60-80 t/ha gunoi de grajd sau composturi.
În lipsa îngrăşămintelor organice se recomandă aplicarea 200-300 kg/ha substanţă
activă (s.a.) de fosfor şi potasiu.
La plantarea şcolii de vie în brazdă închisă cu irigare se poate folosi în locul apei o
soluţie slabă nutritivă. La 100 l de apă se adaugă câte 80 g s.a. NPK. De asemenea se
poate folosi un amestec hidric, produs de industrie în care trebuie de adăugat
îngrăşăminte de fosfor.
La prima şi a doua irigare după plantare se aplică hrăniri suplimentare radiculare
cu îngrăşăminte minerale, reieşind din 15 kg/ha de fiecare element activ.
Aplicarea îngrăşămintelor la desfundare. Dozele de gunoi de grajd sunt 40-120
t/ha. Odată cu gunoiul de grajd la desfundare se aplică îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu
în doze 200-600 kg/ha s.a.
Aplicarea îngrăşămintelor la plantare. Îngrăşămintele se aplică: a) în timpul
plantării hidromecanice – sub formă de soluţie de îngrăşăminte minerale; b) la plantarea
manuală – direct în gropiţe de plantarea pe pante abrupte, loturi individuale;
Soluţia se pregăteşte: la 100 litri de apă se adaugă câte 80 g azot, fosfor şi potasiu.
Mai întâi se pregăteşte o soluţie de bază de 10 %, apoi din ea se pregăteşte soluţia
pentru lucru.
Deoarece îngrăşămintele azotate şi potasice se dizolvă bine în apă, soluţiile se
pregătesc în ziua plantării, iar a superfosfatului – cu 2-3 zile înainte de aplicarea lui.
Înainte de amestecare soluţia se separă de sediment.
La plantarea manuală în fiecare gropiţă se introduce: mraniţă (gunoi putred) 1,5-
2,0 kg, 10 g azotat de amoniu, 20-30 g superfosfat şi 5-8 g de potasiu. Înainte de
aplicare îngrăşămintele minerale se cântăresc în proporţii cuvenite şi se amestecă bine
90
cu sol. Se introduc pe fundul gropiţei, apoi se toarnă un strat separator de sol 3-5 cm şi
după aceasta se efectuează plantarea.
Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile viticole tinere. Dacă înainte de
desfundare au fost aplicate îngrăşăminte, atunci decade necesitatea administrării lor
suplimentară până la întrarea plantaţiilor pe rod. În alte cazuri, după sădire, toamna se
introduc 20-30 t/ha gunoi de grajd şi NPK de la 20 până la 80 kg s.a.
Pe terenurile unde înainte de executarea desfundării s-au introdus îngrăşăminte
fosfatice şi potasice, la intrarea viilor pe rod (4-8 ani după sădire) se recomandă
îngrăşăminte azotate în doză de 60 kg/ha s.a.
Doza de îngrăşăminte lichide este 120 g s.a. de azot, fosfor şi potasiu la 100 l de
apă. Soluţia nutritivă se încorporează în găuri sau în brazde făcute de-a lungul rândului
de o parte şi de cealaltă la o distanţă de 40-50 cm de la butuc.
Aplicarea îngrăşămintelor la plantaţiile pe rod. 1 tonă de struguri foloseşte: N –
5-8 kg (în medie 6,5); P2O5 – 1,5-2,5 kg (2,0); K2O – 5-8 (6,0). Dozele de
îngrăşăminte pentru viile roditoare în kg la 1 ha: N50−100 , P2O5 15−25 ; K2O50−70 . În cazul
creşterii anuale a lăstarilor, dozele de azot se micşorează, iar cele de fosfor şi potasiu se
măresc, şi invers, dacă creşterea lor este slabă, dozele de azot se măresc, iar cele de
fosfor şi potasiu se micşorează în funcţie de procentul majorării creşterilor medii anuale.
Dozele de îngrăşăminte se aplică anual, dar şi periodic. În acest caz îngrăşămintele
cu azot e raţional să se aplice în fiecare an, îngrăşămintele fosfatice şi cele potasice – 1
dată la 2-4 ani.
Adâncimea, metodele şi epocile de aplicare a îngrăşămintelor.
În condiţiile Republicii Moldova masa radiculară a viţei de vie este situată la
adâncimea de 20-60 cm. De acea, îngrăşămintele trebuie încorporate cu maşinile
respective la adâncimea de 30-35 cm. Îngrăşămintele minerale şi organice de bază se
aplică toamna.
În viile care cresc pe solurile erodate trebuie să se administreze cel puţin la fiecare
3-6 ani îngrăşăminte organice în timpul aratului de toamnă. Dozele aplicării de o
91
singură dată a îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd, mraniţă, compost) constituie
20-40 tone la 1 ha.
În timpul verii se aplică doza de îngrăşăminte minerale (NPK)30 dizolvate în 9-10
t de apă sau must de gunoi de grajd.
O înaltă eficienţă se obţine în urma a trei aplicări a mustului de gunoi de grajd în
doză de 40-60 t/ha într-o repriză. Epocile aplicării sunt următoarele: I – înainte de
desfacerea mugurilor, II – după înflorire, III – în perioada creşterii boabelor. O singură
aplicare a mustului de gunoi de grajd la viţa de vie în dozele recomandate este puţin
eficientă.
Hrănirile suplimentare extraradiculare. Hrănirea suplimentară extraradiculară se
efectuează cu soluţie de superfosfat de 6%, azotat de amoniu şi sare potasică – 0,25-
0,5%.
Hrănirile suplimentare extraradiculare se aplică de 3 ori în cursul perioadei de
vegetaţie, prin stropirea plantelor cu soluţii necesare de macro- şi microelemente. La
primele două hrăniri se aplică îngrăşăminte complete (NPK) şi microelemente (mai ales
bor şi zinc). În jumătatea a doua a verii azotul se exclude, dar din microelemente este
raţional de adăugat mangan şi molibden. Hrănirea suplimentară se aplică în orele de
dimineaţă şi seară în zilele mohorâte.
Plantaţiile pomicole. Introducerea îngrăşămintelor se efectuează diferenţiat în
pepiniere, la desfundarea solului, în livezile tinere.
Pepeniera de pomi fructiferi, sectorul de creştere a puieţilor de măr, păr, gutui,
vişin, cireş, nuc. Îngrăşămintele se administrează sub arătură în formă de gunoi de grajd
– 40-60 t/ha şi P30-45K60-90 în dependenţă de nivelul de asigurare a solului cu aceste
elemente: concomitent cu încorporarea seminţelor în rânduri – P20; concomitent
normele de îngrăşăminte minerale sub arătură se reduc cu 15 kg, în faza de 3-4 frunze
adevărate la lucrarea solului cu cultivatorul – N60.
Plantaţiile de înmulţire vegetală a portaltoiului. Sub aratul de desfundare se
administrează gunoi de grajd 40-60 t/ha şi potasiu P60K120; concomitent cu plantarea
92
culturii (în brazde, sonde) – P20-30; în anul 2 şi 3 după plantare primăvara devreme sub
cultivaţie – N60-90. După 4 ani şi mai mult se introduc 20 t de mraniţă şi (PK)60 şi
anual primăvara devreme sub cultivare se administrează N60-90.
Secţia de plantare şi creştere a pomilor, livezile tinere. La aratul de desfundare se
introduce 40 t/ha gunoi de grajd, îngrăşăminte de fosfor şi potasiu: N60−75 , P2 O5 60−75 , K2
O 90−105 kg/ha s.a.
Încorporarea în sol, înainte de aratul de desfundare a îngrăşămintelor de fosfor,
potasiu şi organice, asigură un nivel înalt de nutriţie a pomilor în decurs de 6-7 ani.
Specii cu seminţe. Se administrează sub arătură gunoi de grajd 120 t/ha şi P150 K
300−400 la densitatea de plantare până la 1250 pomi la hectar, în livezile cu un număr mai
mare de pomi – dozele de îngrăşăminte se măresc cu 30 la sută.
În gropile de sădit e necesar de introdus 6-8 kg de mraniţă şi 0,2 kg de superfosfat.
Gunoiul de grajd şi superfosfatul se administrează la fundul gropilor de sădit, apoi se
adaugă 5-10 kg de sol şi totul se amestecă bine. Deasupra amestecului căpătat se
adaugă solul cu un strat de 5-10 cm, după aceea se plantează pomii.
Specii sâmburoase. Sub arătura de desfundare se introduc 50-60 t/ha gunoi de
grajd, pe solurile erodate – 100 t/ha. Împreună cu îngrăşămintele organice sub aratul de
desfundare se introduce P100 K300 .
Livezile pe rod. Doza (ogor negru) N90−120 P2 O45−60 , K2 O60−75 kg/ha s.a.
Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se încorporează toamna odată cu executarea aratului
sau cu maşini speciale de tipul MVU-2 în mijlocul spaţiului dintre rânduri la adâncimea
de 25-30 cm o dată la 3 ani, în cantitate de 3 norme anuale. Îngrăşămintele de azot
trebuie administrate anual, fracţionat, odată cu discuirea, cultivarea.
Dacă recolta constituie până la 250-300 q/ha primăvara devreme se introduc 70 la
sută din norma anuală de îngrăşăminte de azot, 30 la sută înainte de scuturarea din iunie
a fructelor, dar la o roadă mai mare de 300 q/ha –30 la sută se introduc primăvara
devreme, 40 la sută înainte de scuturarea din iunie a fructelor şi 30 la sută – la începutul
93
lui iulie (formarea mugurilor de rod). Îngrăşămintele cu azot trebuie încorporate cu
cultivatorul-hrănitor de plante la adâncimea de 10-12 cm.
La întreţinerea îndelungată a livezilor cu solul sub ogor negru peste fiecare 3 ani în
spaţiul dintre rânduri sub arătură se introduc 60-70 t/ha gunoi de grajd. În acest caz
dozele de îngrăşăminte minerale se micşorează până la 50 la sută.
În afară de gunoi de grajd poate fi introduse gunoiul de porcine în brazde la
adâncimea de 20-25 cm. Dacă lipsesc aceste îngrăşăminte se cultivă siderale – ca
îngrăşăminte verzi. În calitate de îngrăşăminte verzi se folosesc amestecurile de
măzăriche sau mazăre cu ovăz cu norme de semănat de 100-120 şi 30-40 kg/ha.
Îngrăşămintele verzi de primăvară se seamănă primăvara devreme, cele de vară (la
irigare) – la sfârşitul creşterii intensive a lăstarilor astfel, ca la aratul de toamnă ierburile
să termine înflorirea, folosind maşini cerealiere de semănat în rânduri dese. În condiţiile
fără irigare trebuie de semănat peste un spaţiu dintre rânduri. Semănatul
îngrăşămintelor verzi pe unul şi acelaşi loc se face minim 2-3 ani. Mărunţirea şi aratul
masei verzi se execută după îmbobocirea culturilor leguminoase.
Introducerea suplimentară extraradiculară a îngrăşămintelor. Se foloseşte ureea
de 0,5-1% cu consumul de soluţie de 600 l/ha.
Soluţie de sulfat de zinc, acid boric şi sulfat de mangan în concentraţie de 0,02-
0,05%. La folosirea lor în comun se ia o concentraţie mai mică (0,02%).
Împotriva clorozei – se stropeşte de 2-3 ori cu soluţie de helat de fier. I stropire -
în cele mai timpurii stadii de apariţie a clorozei, celelalte –cu intervalul de 10-12 zile.
Toamna, după căderea frunzelor sau primăvara devreme până la înmugurire, cu
soluţie de sulfat de fier în concentraţie de 3%.
În încheiere vom menţiona că actualmente din elementele nutritive în prim minim
este în descreştere: azotul – fosforul –potasiu – Zn – Mn – Mo. Obiectivul principal al
agricultorului constă în formarea unui bilanţ pozitiv al humusului în sol. Dacă vom
dispune de un nivel optimal de humus, plantele vor fi asigurate cu azot, fosfor, potasiu,
94
atunci vom obţine recolte înalte. Reducerea conţinutului de substanţă organică în sol
conduce la degradarea lui, micşorarea capacităţii de producţie.