Grdinaru Alexandru Raportul Jurdic
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
3.1. Notiune, caractere si structura
3.1.1. Notiunea raportului juridic civil
Notiunea de raport juridic civil urmeaza a fi formulata plecnd
de la definitia data raportului juridic n general.
Raportul juridic, n general, reprezinta o relatie sociala
reglementata de o norma juridica.[1]
Avnd n vedere definitia data raportului juridic n general, vom
retine ca raportul juridic civil reprezinta o relatie sociala
patrimoniala sau personal - nepatrimoniala, stabilita ntre
subiectul de drept juridiceste egale si reglementate printr-o norma
juridica specifica de drept civil,[2] spre exemplu, raporturile de
proprietate, raporturile contractuale, raporturile izvorte din
savrsirea de fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, raporturile
succesorale.
3.1.2. Caracterele raportului juridic civil
a) Raportul juridic civil este un raport social
Prin caracterul social al raportului juridic civil se ntelege ca
este un raport juridic care se stabileste ntre oameni, aceasta n
sensul ca normele juridice civile reglementeaza relatiile dintre
oameni priviti individual ca persoane fizice sau organizati n
colective ca persoane juridice.
b) Raportul juridic civil are caracter volitional
Caracterul volitional al raportului juridic civil implica doua
aspecte: primul ca iau nastere pe baza unei norme juridice care
exprima vointa si autoritatea de a elabora norme juridice ale
puterii legislative, iar cel de-al doilea ca, de regula, aceste
raporturi juridice iau nastere pe baza manifestarii de vointa a
subiectelor sale sau a cel putin unuia dintre ele, n cazul actelor
juridice unilaterale.
c) Raportul juridic civil are la baza pozitia de egalitate a
subiectelor sale
Pozitia de egalitate a subiectelor constituie un caracter
specific raporturilor juridice de drept civil, pe cnd n celelalte
raporturi, cum ar fi: raportul de drept administrativ sau drept
financiar, unul dintre subiecte se afla ntr-o pozitie de
subordonare fata de celalalt subiect.
Retinem deci ca pozitia de egalitate a subiectelor raporturilor
juridice civile se releva prin aceea ca sunt subordonate unul fata
de celalalt si ca aceste raporturi iau nastere, se modifica sau se
sting prin vointa lor libera si n mod egal manifestata.
3.1.3. Structura raportului juridic civil
Raportul juridic civil are ca elemente constitutive: partile,
continutul si obiectul.
- Partile sau subiectele raportului juridic civil sunt
persoanele fizice sau juridice n calitate de titular de drepturi
subiective civile si obligatii civile.
- Continutul raportului juridic este alcatuit din totalitatea
drepturilor subiective si a obligatiilor civile pe care le au
partile.
- Obiectul raportului juridic civil consta n actiunile sau
inactiunile la care sunt ndrituite partile sau pe care acestea sunt
tinute sa le respecte.
Pentru a ne afla n prezenta unui raport juridic civil trebuie
ntrunite cumulativ aceste elemente.
3.2. Partile raportului juridic civil
3.2.1. Definitia subiectelor de drept civil
Prin notiunea de subiecte ale raportului juridic civil urmeaza
sa nteleaga persoanele fizice sau juridice care au calitatea de a
fi titulare de drepturi si obligatii civile care constituie
continutul acestor raporturi.
innd seama de prevederile Decretului nr. 31 / 1954 vom defini
persoana fizica si persoana juridica astfel:
Persoana fizica este subiectul individual de drept, omul privit
ca titular de drepturi subiective civile si obligatii civile.
Persoana juridica este subiectul colectiv de drept, entitatea
care, ndeplinind conditiile prevazute de lege, este titulara de
drepturi si obligatii.
Persoana care dobndeste drepturile civile subiective ce intra n
continutul raportului juridic civil poarta denumirea de subiect
activ, iar persoana careia i revin obligatiile civile corelative,
poarta denumirea de subiect pasiv.
3.2.2. Categoriile subiectelor de drept civil
Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:
- Subiecte individuale - n aceasta categorie intra persoanele
fizice;
- Subiecte colective - n aceasta categorie intra persoanele
juridice.
Aceste doua mari categorii se subclasifica dupa cum urmeaza:
Din categoria persoanelor fizice fac parte:
- minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de
capacitatea de exercitiu;
- minorii ntre 14 si 18 ani, care sunt persoane fizice cu
capacitate de exercitiu restrnsa;
- majorii (persoane fizice cu vrsta peste 18 ani), care au
capacitate de exercitiu;
Dupa criteriul cetateniei, ntlnim urmatoarele categorii de
persoane fizice:
- persoane fizice care au cetatenie romna;
- persoane fizice care au cetatenie straina. n aceasta categorie
sunt incluse si persoanele care nu au cetatenie (apatrizii), precum
si persoanele care au dubla cetatenie, dintre care nici una nu este
romna;
Din categoria persoanelor juridice fac parte:
- persoane juridice particulare sau private;
- persoane juridice cooperatiste sau obstesti;
- persoane juridice mixte;
- persoane juridice de stat.
Dupa criteriul nationalitatii, deosebim:
- persoane juridice care au nationalitate romna;
- persoane juridice care au nationalitate straina.
3.2.3. Determinarea, pluralitatea si schimbarea subiectelor
raportului juridic civil
A. Determinarea subiectelor raportului juridic civil
Determinarea subiectelor raportului juridic civil presupune
cunoasterea partilor raportului respectiv.
Aceasta determinare se realizeaza n mod diferit, dupa cum este
vorba despre raporturi care au n continutul lo 10310x2323k r
drepturi absolute si raporturi care contin drepturi
relative[3].
n cazul raporturilor civile care au n continutul lo 10310x2323k
r drepturi absolute, este cunoscut sau determinat numai subiectul
activ, care este nsusi titularul dreptului subiectiv activ, care
este nsusi titularul dreptului subiectiv civil, subiectul pasiv
fiind nedeterminat, alcatuit din toate celelalte subiecte de
drept.
n cazul raporturilor civile care au n continutul lo 10310x2323k
r drepturi relative, este determinat att subiectul activ
(creditorul) ct si subiectul pasiv (debitorul).
B. Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
De cele mai multe ori, raportul juridic civil se stabileste ntre
o persoana ca subiect activ si o alta persoana ca subiect
pasiv.
Exista nsa si situatii n care raportul juridic civil este
stabilit ntre mai multe persoane, fie n calitate de subiecte
active, fie n calitate de subiecte pasive.
n cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale, subiectul
pasiv, fiind determinat, este constituit din pluralitatea
celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia subiectului activ.
Pluralitatea activa este mai rara, ntlnindu-se totusi n raporturile
patrimoniale ce decurg din creatia intelectuala, prezentndu-se sub
forma coautoratului[4].
n cazul raporturilor juridice civile nepatrimoniale se va tine
seama de continutul acestora: drepturi reale sau drepturi de
creanta.
n cazul drepturilor reale avnd n continut dreptul de
proprietate, subiectul pasiv este nedeterminat, fiind alcatuit din
pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cu exceptia
titularului dreptului de proprietate.
Subiectul activ este determinat, putnd fi o persoana, daca este
vorba despre proprietatea exclusiva sau mai multe persoane, daca
este vorba de proprietatea comuna.
Proprietatea comuna mbraca urmatoarele forme:
- coproprietatea este proprietatea pe cote - parti care are ca
obiect un bun individual determinat. Fiecare coproprietar si
cunoaste cota ideala din dreptul de proprietate, dar nu are o parte
determinata din bunul privit n materialitatea lui;
- indiviziunea este proprietatea pe cote - parti care are ca
obiect o universalitate juridica. Astfel, fiecare coindivizar si
cunoaste cota parte ideala si abstracta din dreptul de proprietate,
dar nu are un anumit bun sau anumite bunuri pe care sa le detina n
exclusivitate.
ntre coproprietar si indiviziune se face deosebirea tinnd seama
de obiectul dreptului de proprietate: coproprietatea priveste un
bun individual, n timp ce indiviziunea presupune o universalitate
juridica.
- devalmasia este acea forma a proprietatii comune,
caracterizata prin faptul ca partea fiecarui proprietar comun nu
este determinata, bunul apartinnd proprietarilor comuni fara cote -
parti. Aceasta forma de proprietate este specifica sotilor.
n toate cele trei cazuri, proprietatea comuna nceteaza prin
mpartire sau partaj, cu exceptia cazurilor de proprietate comuna pe
cote - parti, fortata si perpetua, care se mentine independent de
vointa copartasilor.
n cazul raporturilor juridice civile obligationale ( de
creanta), pluralitatea poate fi:
- activa, cnd exista mai multi creditori;
- pasiva, cnd exista mai multi debitori;
- mixta, cnd exista mai multi creditori si mai multi
debitori;
n cazul de pluralitate n domeniul raporturilor obligationale,
regula o reprezinta divizibilitatea, obligatiile civil fiind
conjuncte.
Obligatia conjuncta este aceea care leaga mai multi creditori
sau mai multi debitori, respectiv subiecte active sau pasive, ntre
care, dupa caz, creanta sau datoria este divizibila.
Astfel:
- n caz de pluralitate activa, fiecare dintre creditori nu poate
pretinde de la debitor dect partea sa;
- n caz de pluralitate pasiva, fiecare dintre codebitori nu este
tinut dect pentru partea sa din datoria comuna.
Exemplu: Plata reparatiei acoperisului unei cladiri cu mai multe
apartamente se face n mod egal de fiecare locatar (proprietar).
Exceptia de la aceasta regula o reprezinta solidaritatea.
Obligatia solidara activa este aceea n care fiecare creditor
poate cere debitorului ntreaga datorie. Solidaritatea activa poate
lua nastere printr-un act juridic (ex. un testament, o
conventie).
Obligatia solidara pasiva este aceea n care fiecare debitor este
tinut sa plateasca ntreaga datorie creditorului. Solidaritatea
pasiva ia nastere, de regula, prin savrsirea unei fapte ilicite,
cauzatoare de prejudicii.
Desi ntre obligatia solidara si obligatia indivizibila exista
asemanari, acestea nu trebuie confundate, principalele deosebiri
fiind urmatoarele[5]:
- n ceea ce priveste izvorul lor, numai conventia poate fi izvor
att pentru solidaritate, ct si pentru indivizibilitate, existnd si
izvoare proprii, si anume: legea pentru solidaritate, respectiv
natura obiectului obligatiei pentru indivizibilitate;
- sub aspectul ntinderii, solidaritatea functioneaza numai fata
de cei ntre care s-a nascut, pe cnd indivizibilitatea se transmite
si succesorilor;
- n cazul indivizibilitatii pasive, debitorul chemat n judecata
poate sa solicite introducerea n cauza a celorlalti debitori,
pentru a fi obligati mpreuna la executarea prestatiei datorate, n
vreme ce, n cazul solidaritatii pasive, debitorul chemat n judecata
poate sa solicite introducerea n cauza a celorlalti codebitori
solidari, numai pentru a se ntoarce mpotriva lor, pentru partea
datorata de fiecare dintre ei.
C. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
n aceasta analiza este necesara distinctia ntre raporturile
patrimoniale si raporturile nepatrimoniale.
n cazul raporturilor nepatrimoniale, subiectul activ este
titularul unui drept netransmisibil, iar subiectul pasiv este
nedeterminat, iar n cazul raporturilor patrimoniale trebuie distins
ntre raporturile reale si raporturile obligationale (de
creanta).
n cazul raporturilor patrimoniale care au n continutul lo
10310x2323k r un drept de creanta, poate fi schimbat att subiectul
activ, ct si subiectul pasiv (debitorul).
n ceea ce priveste raporturile juridice patrimoniale care au n
continutul lor un drept real, poate fi schimbat numai subiectul
activ, nu si subiectul pasiv, deoarece acesta din urma nu este
determinat.
Schimbarea subiectului activ se poate realiza prin: cesiunea de
creanta, subrogatia personala, novatia prin schimbarea de creditor,
iar schimbarea subiectului pasiv se poate face prin: stipulatie
pentru altul, novatie prin schimbare de debitor, delegatie
proprie.
3.2.4. Capacitatea civila
Capacitatea civila reprezinta calitatea de a fi subiect de drept
n raporturile juridice civile.
Capacitatea civila reuneste n continutul ei doua elemente:
capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta reprezinta acel aspect al capacitatii
civile care consta n aptitudinea generala si abstracta a unei
persoane de a dobndi drepturi subiective si de a-si asuma obligatii
n cadrul unor raporturi juridice concrete.
A. Capacitatea civila a persoanei fizice
a) Capacitatea de folosinta a persoanei fizice
n limbaj juridic, este considerata persoana fizica orice individ
uman, luat izolat, n calitatea sa de subiect de drept.
Orice persoana fizica, n calitatea sa de subiect de drept, se
bucura de capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, n
conditiile prevazute de lege.
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice este aptitudinea
generala si abstracta de a dobndi drepturi subiective si de a-si
asuma obligatii civile.
Retinem n completarea acestei definitii si dispozitiile cuprinse
n art. 6 din Decretul nr. 31 / 1954, potrivit carora, nici o
persoana nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta si ca
persoana fizica nu poate renunta nici total, nici partial la
capacitatea sa de folosinta.
Capacitatea civila a persoanelor fizice ncepe n momentul
nasterii ei. De la aceasta regula se face si o exceptie
reglementata de art. 7 din Decretul nr. 31 / 1954, care dispune ca
drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptia lui, cu
conditia de a se naste viu. Aceasta conceptie este exprimata n
adagiul infans conceptus pro nato habetur, quotios de commodis ejus
agitur (copilul conceput se socoteste nascut atunci cnd este vorba
despre drepturile sale). Este ceea ce numim capacitatea de
folosinta anticipata a persoanei fizice.
Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice nceteaza odata cu
moartea acestora, aceasta pe motiv ca moartea persoanelor fizice
face sa nceteze capacitatea lor de a mai fi considerate subiecte de
drept (art. 7 din Decretul nr. 31 / 1954).
n ceea ce priveste data mortii, sunt de retinut doua
situatii:
- n cazul mortii fizic constatata, data mortii este cea trecuta
n actul de deces;
- n cazul mortii declarata judecatoreste, data mortii este aceea
pe care a stabilit-o instanta de judecata prin hotarrea ramasa
definitiva.
b) Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice
Avnd n vedere ca participarea proprie la raporturile juridice
civile implica dobndirea unei maturitati n gndire si ca aceasta
este conditionata potrivit legii de mplinirea unei anumite vrste,
capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea
persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma
obligatiile prin savrsirea de acte juridice proprii, conform art. 3
alin. 5 din Decretul nr. 31 / 1954.
Capacitatea de exercitiu nu poate fi recunoscuta dect acelor
persoane care au vointa, precum si experienta necesara pentru a-i
da seama de semnificatia si consecintele actelor juridice pe care
le ncheie.
Criteriul avut n vedere de legiuitor este vrsta. Drept urmare, n
functie de vrsta, persoanele juridice se mpart n :
- persoane cu capacitate deplina de exercitiu;
Capacitatea deplina de exercitiu se dobndeste la vrsta
majoratului, respectiv 18 ani.
n mod exceptional, femeia care se casatoreste nainte de aceasta
vrsta dobndeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul
ncheierii casatoriei.
Capacitatea deplina de exercitiu dureaza, n principiu, tot
timpul vietii; ct timp persoana juridica se bucura de capacitatea
de exercitiu deplina, ea poate ncheia acte juridice civile prin
manifestarea propriei vointe, fara a avea nevoie sa fie asistata
sau reprezentata sau sa obtina ncuviintarea prealabila din partea
unui ocrotitor.
- persoane cu capacitate de exercitiu restrnsa;
Este recunoscuta persoana care se afla ntre vrsta de 14-18
ani.
Aceasta capacitate de exercitiu restrnsa este o capacitate
intermediara, fiind cuprinsa ntre cele doua extreme (capacitate
deplina si lipsa totala de capacitate).
Persoanele cu capacitate de exercitiu restrnsa nu pot ncheia sub
nici o forma, nici chiar cu ncuviintarea prealabila ocrotitorilor
legali, acte de donatie sau de garantare a obligatiilor altuia.
Anumite acte juridice pot fi ncheiate de persoanele cu capacitate
restrnsa de exercitiu si fara ncuviintarea prealabila a parintilor
sau a tutorelui (ex. ncheierea unui contract de munca, depunerea
unei sume de bani).
- persoane lipsite de capacitate de exercitiu;
Lipsa capacitatii de exercitiu are la baza prezumtia absoluta ca
anumite categorii de persoane fizice nu dispun de maturitatea
psihica necesara pentru a participa singure si nici chiar asistate,
la raporturile juridice civile.
Sunt lipsite total de capacitatea de exercitiu urmatoarele
categorii de persoane fizice:
- persoanele care nu au mplinit vrsta de 14 ani;
- persoanele care indiferent de vrsta, suferind de alienatie sau
debilitate mintala au fost puse sub interdictie prin hotarre
judecatoreasca.
B . Capacitatea civila a persoanei juridice
Ca si n cazul persoanelor fizice, capacitatea civila a
persoanelor juridice trebuie analizata tinnd seama de cele doua
elemente ale sale: capacitatea de exercitiu si capacitatea de
folosinta.
a. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice este acea parte a
capacitatii civile care consta n aptitudinea generala de a avea
drepturi si obligatii.
Astfel, persoanele juridice pot fi mpartite n doua categorii,
dupa cum sunt sau nu supuse nregistrarii: Art. 33 din Decretul nr.
31 / 1954 prevede: "Persoanele juridice care sunt supuse
nregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la
data nregistrarii lor."
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se sfrseste odata
cu desfiintarea (ncetarea) acesteia, prin unul din urmatoarele
moduri:
- reorganizarea sub forma comasarii (absorbtie sau fuziune) sau
sub forma divizarii totale: - dizolvare;
- transformare.
Putem vorbi despre capacitate de folosinta anticipata si n ceea
ce priveste persoana juridica. Art. 33 alin. 3 prevede: "Cu toate
acestea, chiar nainte de data nregistrarii sau de data actului de
recunoastere ori de data ndeplinirii celorlalte cerinte ce ar fi
prevazute, persoana juridica are capacitatea chiar de la data
actului de nfiintare ct priveste drepturile constituite n favoarea
ei."
b. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este acea parte a
capacitatii civile care consta n aptitudinea de a-si exercita
drepturile civile si dea-si ndeplini obligatiile civile, prin
ncheierea de acte juridice de catre organele sale de conducere.
n conformitate cu prevederile art. 35 alin. 1 si 2 din Decretul
nr. 31 / 1954, persoana juridica si exercita drepturile si-si
ndeplineste obligatiile civile prin organele sale de conducere care
ncheie acte juridice n numele acesteia.
nceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este dat
de momentul nfiintarii acesteia, nsa realizarea efectiva a
capacitatii de exercitiu astfel dobndita este conditionata, n
practica, de desemnarea organelor sale de conducere. Sfrsitul
capacitatii de exercitiu a persoanei juridice corespunde cu
ncetarea capacitatii sale de folosinta[6].
3.3. Continutul raportului juridic civil
3.3.1. Drepturile subiective civile
3.3.1.1. Definitia drepturilor subiective civile
Putem defini dreptul subiectiv civil ca fiind posibilitatea
recunoscuta subiectului activ de a se comporta n limitele
prerogativelor pe care legea le recunoaste, ct si posibilitatea de
a pretinde subiectului pasiv o comportare corespunzatoare, iar n
caz de nevoie, putnd face apel la forta coercitiva a statului.
3.3.1.2. Clasificarea drepturilor subiective civile
A. Precizari prealabile
Drepturile subiective civile se pot clasifica dupa mai multe
criterii. Le retinem pe cele mai importante:
dupa gradul de opozabilitate, drepturile subiective civile sunt
absolute si
dupa natura continutului, drepturile subiective civile se mpart
n drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale;
dupa siguranta oferita titularilor lor, drepturile subiective
civile sunt drepturi pure si simple si drepturi afectate de
modalitati;
dupa corelatia dintre ele, drepturile subiective civile sunt
drepturi principale si drepturi accesorii.
B. Drepturi subiective civile absolute si drepturi civile
relative
Drepturile civile subiective se clasifica n raport de sfera
persoanelor obligate, precum si n functie de continutul
obligatiilor corespunzatoare n drepturi absolute si drepturi
relative.
a) Drepturile absolute sunt drepturile subiective civile care
exercita de catre titularii lor si carora le corespunde obligatia
generala a tuturor celorlalte persoane de a se obtine de la
ncalcarea lor.
Dreptul subiectiv civil absolut are urmatoarele
caracteristici:
- este determinat numai titularul sau, titularul obligatiei
corelative fiind format din toate celelalte persoane, acesta fiind
nedeterminat;
- i corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce
atingere;
- este un drept opozabil tuturor - erga ommes, toate celelalte
subiecte avnd obligatia de a nu-l ncalca.
b) Drepturile relative sunt acele drepturi civile subiective n
temeiul carora titularii lor au posibilitatea de a pretinde de la
persoanele obligate, determinate odata cu nasterea raportului
juridic, de a da, de a face sau de a nu face ceva.
Dreptul subiectiv civil relativ are urmatoarele
caracteristici:
- este cunoscut att subiectul activ ct si subiectul pasiv;
- subiectului pasiv determinat i corespunde o obligatie
corelativa ce are ca obiect: a da, a face sau a nu face ceva;
- obligatia corelativa este opozabila numai subiectului pasiv
determinat.
C. Drepturi subiective civile patrimoniale si drepturi
subiective civile nepatrimoniale
Aceasta clasificare este facuta dupa criteriul, natura economica
sau natura continutului drepturilor civile.
a) Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective civile
care au un continut economic, oferind posibilitatea unei evaluari
banesti.
Au un caracter patrimonial drepturile absolute (dreptul de
proprietate) si drepturile relative (de creanta).
Drepturile patrimoniale se clasifica n: drepturi reale si
drepturi de creanta.
Dreptul real- jus in re - este dreptul civil subiectiv pe care
titularul sau l exercita direct si nemijlocit, fara concursul altor
persoane, iar subiectelor pasive le revine obligatia generala
negativa de a nu face nimic care sa stnjeneasca exercitarea acestui
drept de catre titularul sau.
Drepturile reale se clasifica la rndul lor: drepturile
principale si drepturi reale accesorii.
Drepturile reale principale sunt drepturile civile subiective
care au existenta de sine statatoare, independenta de existenta
altor drepturi (ex. dreptul de proprietate, dreptul de
abitatie).
Drepturile reale accesorii sunt drepturile civile subiective
care sunt afectate unor drepturi de creanta si a caror existenta
depinde n mod direct de existenta drepturilor garantate (ex.
dreptul de gaj, dreptul de ipoteca, privilegiile).
Dreptul de creanta - jus ad personam - este dreptul civil
subiectiv pe care titularul sau, numit creditor l poate exercita
numai fata de persoanele obligate, numite si debitori, respectiv sa
dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Sunt drepturi de creanta cele care izvorasc din contractele sau
actele juridice unilaterale, din fapte ilicite cauzatoare de
prejudicii, precum si din alte izvoare de drepturi civile.
b) Drepturile personal nepatrimoniale sunt drepturi civile
subiective care nu au continut economic si, prin urmare, nu sunt
evaluabile n bani si care, fiind legate de persoana umana, servesc
la individualizarea acestora.
Drepturile personal nepatrimoniale privesc:
- existenta si integritatea fizica si morala ale persoanei:
dreptul la viata, dreptul la sanatate, dreptul la onoare, cinste
sau reputatie, dreptul la demnitatea umana;
- identitatea persoanei: dreptul la nume, dreptul la domiciliu,
dreptul la resedinta (pentru persoana fizica), dreptul la denumire,
dreptul la sediu (pentru persoana juridica);
- creatia intelectuala: ex. dreptul la paternitatea operei sau
inventiei.
D. Drepturi subiective civile pure si simple si drepturi
afectate de modalitati si drepturi eventuale
Aceste categorii de drepturi se deosebesc unele de altele prin
siguranta oferita titularilor de a le realiza sau nu n mod efectiv
si beneficia de efectele lor.
a) Drepturile pure si simple sunt drepturi civile subiective
care confera titularilor deplina putere si certitudine n
exercitarea lor. Ca urmare, asemenea drepturi si produc efectele
imediat, definitiv si irevocabil. Aceste drepturi formeaza
categoria cea mai cuprinzatoare a drepturilor subiective
civile.
b) Drepturile afectate de modalitati sunt acele drepturi civile
subiective a caror nastere, exercitare sau stingere depinde de o
mprejurare viitoare, certa sau incerta, care poate fi termenul sau
conditia. Aceste doua evenimente denumite n mod generic modalitati
ale drepturilor civile subiective afecteaza concomitent si
continutul obligatiilor corelative n sensul ca acestea vor fi sau
nu ndeplinite, n functie de realizarea sau nerealizarea lor.
c) Drepturile eventuale sunt drepturi subiective civile carora
le lipseste fie obiectul, fie subiectul activ, nestiindu-se daca
acestea vor exista n viitor (ex. dreptul de a primi despagubiri
daca starea sanatatii creditorului care a suferit prejudicii se va
agrava n viitor, dreptul la o succesiune viitoare).
E. Drepturi subiective civile principale, drepturi subiective
civile accesorii
n aceasta clasificare se tine seama de corelatia dintre
drepturile subiective civile.
a) Dreptul principal este acel drept civil subiectiv care are o
existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinznd de existenta
vreunui alt drept.
b) Dreptul accesoriu este acel drept civil subiectiv care nu are
o existenta de sine statatoare, soarta acestuia depinznd de
existenta unui alt drept subiectiv civil, avnd calitatea de drept
principal.;