Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU BIOLOGIE ŞI NUTRIŢIE ANIMALĂ – IBNA - Balotesti Calea Bucureşti nr.1, cod 077015, Baloteşti, jud. Ilfov Tel/Fax: (+40 21) 3512080; Tel. (+40 21) 3515081; 3512082; 3512083; 3512084 website: www.ibna.ro e-mail: [email protected]RAPORT FAZA 1 „Studiu tehnico-stiinfic privind criteriile de apreciere a bunastarii animalelor asociate cu factorii de risc nutritionali si sanitari si procedurile necesare elaborarii suportului cadru in vederea introducerii Masurii 215” Scopul acestui studiu este de a promova integrarea si cresterea impactului cercetarilor din domeniul nutritiei animale asupra bunastarii animalelor de ferma. Cadrul general Declaratia Universala privind Bunastarea Animalelor, elaborata de catre Societatea Mondiala pentru Protectia Animalelor, stabileste pentru animalele dependente de om cinci principii, care trebuie sa fie asigurate concomitent: animalele trebuie sa aiba acces nelimitat la apa proaspata si la o hrana adecvata pentru a-si mentine starea de sanatate; animalele trebuie sa aiba un mediu de viata adecvat, care sa includa un adapost si o zona comfortabila de odihna; animalelor trebuie sa li se asigure un diagnostic rapid si un tratament adecvat; animalelor trebuie sa li se ofere spatiu suficient si compania animalelor din aceeasi specie. Animalele 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti”
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE PENTRU BIOLOGIE ŞI NUTRIŢIE ANIMALĂ –
constituie o prioritate in sistemele moderne de productie. In ultimul timp, bunastarea devine din ce in
ce mai importanta in cresterea animalelor.
Un alt aspect, il constituie modul de hranire, respectiv hrana organica sau conventionala. Hrana
organica nu admite prezenta, de exemplu a aminoacizilor de sinteza, acestia putand fi inlocuiti cu
extracte de plante bogate in aminoacizi. De asemenea, utilizarea unor surse locale proteice, pentru
reducerea importurilor de soia constituie un deziderat. In acest sens, studiile de nutritie si
management, pot avea influenta asupra sistemelor de productie si managementul resurselor,
reducerea poluarii, productie de cantitate si calitate, reproductie, sanatate si bunastare. Furnizarea de
cunostinte stiintifice este importanta pentru asigurarea unui echilibru al nutrientilor, imbunatatirea
conditiilor nutritionale si de mediu, calitate nutritiva a produselor animale. Se dezvolta metode de
realizare a bunastarii animale prin nutritie. Modelul animal este folosit pentru studiul metabolismului
nutrientilor, utilizarea acestora, mecanismele bolilor. Cercetarile noastre furnizeaza noi cunostinte si
tehnici prin care se asigura compatibilitate intre elemente precum bunastare, nutritie, mediu, sanatate.
Aspecte si recomandari minimale legate de nutritie si bunastare animala
Echipa de studiu a proiectului va realiza interviuri in teritoriu pentru evidenta documentata a
tipului de animale si spatiul de crestere. In formularea si implementarea politicii de dezvoltare a
cercetarii si tehnologiei, ca urmare a tratarii animalelor ca fiinte se acorda atentie maxima respectarii
cerintelor de bunastare a acestora.
Aceasta presupune:
- considerarea bunastarii animale in context socio-economic;
- imbunatatirea standardelor de bunastare animala;
- masurarea si monitorizarea bunastarii animalelor;
- dezvoltarea unor metode pentru animalele de experienta acceptate si validate in functie
de respectarea cerintelor specifice de bunastare;
- gasirea de metode alternative in utilizarea animalelor;
- dezvoltarea unei pagini web de bunastare animala pentru imbunatatirea fluxului
informational cu crescatorii, procesatorii si producatorii de nutreturi combinate;
- dialog cu fermierii;
- investigatii privind atitudinea consumatorilor cu privire la bunastarea animala.
Standarde minime obligatorii pentru diferitele specii de animale:
pentru porci
- adapostirea individuala a scroafelor si scrofitelor la patru saptamani de la monta pana la o
saptamana inaintea fatarii;
- imbunatatirea calitatii pardoselei;
- cresterea spatiului de viata pentru scroafe si scrofite;
- un nivel inalt de calificare si instruire pentru personalul care se ocupa de animale;
7
- cerinte minimale de lumina si zgomot admis;
- acces permanent la materiale pentru ramat si joaca;
- acces permanent la apa proaspata si hrana de calitate;
- conditii restrictive aditionale in manipularea porcilor;
- varsta minima de intarcare 4 saptamani.
pentru pasari
pentru gaini ouatoare
- cusca de cazare sa aiba cel putin 750 cm2 suprafata;
- sistemul fara custi (la cuib – 1 pana la 7 pasari pe cuib) adecvat pentru cocotari si
densitatea nu depaseste 9 pasari pe m2 suprafata utila;
- acces liber la apa proaspata si hrana, iar pentru sistemul in custi asigurarea unui front de
furajare de cel putin 12 cm pe pasare;
- ventilatie si lumina corespunzatoare.
pentru pui broiler
- reducerea suprapopularii in spatiul de cazare;
- densitatea maxima admisa 33 kg/m2;
- lumina suficienta;
- hrana la nivelul cerintelor;
- acces liber la apa proaspata si hrana;
- ventilatie corespunzatoare.
pentru vaci
- interzicerea folosirii de custi individuale ingradite dupa varsta de 8 saptamani;
- stabilirea dimensiunilor minime admise pentru standuri sau a spatiului minim necesar la
intretinerea in grup;
- hranirea la nivelul cerintelor fiziologice;
- hrana sa contina suficient fier (ca o particularitate);
- o ratie zilnica minima de fibroase de la varsta de 2 saptamani;
- sa nu poarte botnita.
Proceduri pentru elaborarea suportului cadru pentru introducerea Masurii 215
- Dezvoltarea unei strategii de comunicare si introducere a Masurii 215;
- Definirea problematicilor ce exista si fiinteaza in momentul actual, care sunt lipsurile si ce
este necesar pentru acoperirea acestora;
- Identificarea grupului tinta caruia se adreseaza Masura 215;
- Activitati de comunicare (informare) prin care putem influenta direct sau indirect crescatorii
de animale;
- Definirea obiectivelor si a mesajului cheie pentru activitatile de comunicare;
8
- Plan de implementare, resurse financiare si umane ce trebuie mobilizate;
- Proceduri de monitorizare si evaluare;
- Recomandari privind centrarea activitatii de comunicare pe legislatie fundamentata pe
rezultatele cercetarii;
- Intarirea activitatilor de monitorizare si evaluare, incluzand masuratori regulate si
consistente a rezultatelor prin indicatori specifici.
Plan de masuri
Este deosebit de importanta continuarea cercetarilor pentru intelegerea impactului social si
economic al politicii de bunastare a animalelor. Rareori a fost cuantificat costul unor asemenea actiuni
si cercetarea trebuie sa vizeze cuantificarea standardelor minime de bunastare si sa incurajeze
imbunatatirea practicilor in domeniul cresterii animalelor si scaderea rezistentei pentru posibile
standarde viitoare dezvoltate.
Esentiala este realizarea unei scheme de implementare al carui succes poate fi garantat daca
se imbunatateste fluxul informational si daca se identifica oportunitatile de reducere a costurilor.
Acest plan de masuri (figura 1) si procedurile elaborate se adreseaza crescatorilor de animale
si celor care efectueaza experimente pe animale.
Obiective
Instrumentelegislativedezvoltate,directive
transpuse in legi
Activitati Intrari Iesiri Rezultate
Timp si costuri indezvoltarilegislative,
inspectii,conformitati
Legislative
Mentinerea si imbunatatirea
bunastariianimalelor
Impact
Fonduri pentruCercetare si timpul
echipei
Proiecte completeValoarea fondurilor
alocate pentrubunastare, rezultate
ale cercetarii
Timp si costuripentru comunicare
materiale, diseminareinformatii
Intelegereabunastarii de catre
crescatorii deanimale,
producatori,ajutand
preferinteleconsumatorilor si luarea deciziilor
Comunicare
Cercetare
ImbunatatireaIntelegerii
cunostintelor sirezultatelorlegate de
bunastare animala
Imbunatatireacunostintelor in
domeniul bunastariianimalelor
O mai buna Informare privind
politica debunastare conducandla un inalt nivelal acesteia, si/sau
costuri reduse faraimpact advers
Conditii minime de Bunastare pentrutoate animalele.
Profitabilitate
Standarde minimepentru animale, uniformizare
standarde
Comunicari,Dimensiunea
audientei
Cresterea niveluluide constientizarede catre public a
bunastarii
Impact asupracerintelor pentru
produseobtinute in
conditii de respectarea bunastarii
Figura 1. Plan de masuri si consecinte ale implementarii Masurii de bunastare animala.
9
Studiu privind adaptarea animalelor la schimbarile climatice si impactul asupra valorificarii
resurselor furajere
Consecintele incalzirii climatice se rasfrang nu numai asupra oamenilor, ci si asupra animalelor
si plantelor. Animalele sunt nevoite sa-si schimbe habitatul. Cand habitatul acestora se schimba
irevocabil animalele sunt in pericol de disparitie. Mamiferele cu exceptia notabila a delfinilor si
balenelor, sunt animale terestre care locuiesc in diferite areale ale Pamantului. Raspunsul acestora la
cresterea temperaturilor si la alte schimbari climatice sunt de asemenea, diverse. Multe mamifere mici
reduc perioada de hiberanare, altele isi schimba habitatul in zone de altitudine, in timp ce unele au
tendinta de a-si modifica dimensiunile urmare a cresterii disponibilului de hrana prin cresterea
temperaturii.
Schimbarile climatice au efecte directe asupra productivitatii animalelor si indirect asupra
disponibilului de furaje si pasuni. Clima determina tipurile de animale cel mai bine adaptate pentru
anumite zone agro-ecologice si animalele care sunt capabile sa sustina comunitatea rurala. Este de
asteptat ca schimbarile climatice afecteaza animalele la nivel de specie.
Din moment ce schimbarile sunt relativ incete, este necesar a ne bizui pe observatiile continue
si experienta fermierilor si nivelul local de cunostinte. Schimbarile climatice afecteaza sistemul
transhumantei. Noi trasee si pasuni trebuie gasite.
Impactul negativ al rumegatoarelor asupra efectului de sera, poate impune schimbari in sistemul
de crestere al animalelor, dieta.
Succesul istoric in fata variabilitatii climatice sugereaza faptul ca anumite sisteme de crestere a
animalelor s-ar putea adapta cu succes schimbarilor climatice. FAO monitorizeaza atat resursele
genetice, cat si disponibilul de furaje si pasuni. Atenuarea efectelor schimbarilor climatice se poate
realiza prin cunoasterea (bazat pe experienta) a tipurilor de rase de animale sau varietati care rezista
mai bine conditiilor climatice schimbatoare, diminuarea efectului negativ al rumegatoarelor asupra
efectului de sera prin recomandari nutritionale.
Cerintele nutritionale ale animale au fost stabilite intr-un mediu protejat de extremele climatice.
Din acest motiv, unele sunt mai relevante in conditii optime de mediu, iar altele sunt mai putin
corespunzatoare cand animalele sunt expuse stresului climatic. In pofida acceptarii generale a faptului
ca cerintele energetice sunt crescute in conditii de frig, exista putine date cantitative privitoare la
mediu, necesarul de nutritenti si eficienta. In conditiile existentei unor resurse limitate este important
de a gasi legatura intre productia de carne, lapte, oua, in conditii controlate de mediu si input-ul
energetic necesar pentru crearea unui mediu controlat. Existenta modelului nutritie-mediu este
rudimentara, dar poate fi folosita pentru compararea costurilor cu hranirea suplimentara pentru
acoperirea necesarului energetic necesar pentru mentinerea temperaturii corporale in sezonul rece
vizavi de costul pentru vreme calda.
Cresterea intensitatii si frecventei furtunilor, seceta sau inundatiile, modificarea ciclurilor hidrice,
si variatia precipitatiilor, au implicatii asupra disponibilului viitor al hranei. La nivel global sunt deja
10
probleme cronice cauzate de lipsa hranei, aceasta constituind, de altfel, veriga slaba a societatii dupa
cum mentiona Brown (2001).
Impactul schimbarilor climatice poate fi divizat in doua grupe:
1. Biofizic:
- efecte fiziolologice (cantitative si calitative) asupra productiei de cereale, cresterii
animalelor, pasunilor, padurilor;
- cresterea bolilor si daunatorilor;
- schimbari in resursele solului, apei, pamantului;
- schimbari in salinitatea oceanelor;
- temperatura marilor creste ceea ce duce la specii de pesti inadaptate.
2. Socio-economic:
- declin al productivitatii;
- fluctuatii ale preturilor;
- cresterea numarului de oameni in risc de insecuritate alimentara;
- migratia si tulburari ale populatiei.
Un scenariu de adaptare este necesar a fi realizat. Imperfecta informatie, limitarea accesului la
tehnologie si slabiciunile institutionale pot reduce eficienta adaptarii. Succesul adaptarii depinde de
factori legati de biologie, ecologie, tehnologie si management.
Clase majore de adaptare:
- schimbari de sezon si perioade de insamantari;
- diferite varietati si specii;
- alte input-uri (fertilizare, operatii de camp, etc)
- noi varietati;
- managementul arderii padurilor (in anumite conditii acesta este un proces natural de
mentinere a sanatatii anumitor ecosisteme), promovarea sistemului agroforestier,
management adecvat cu specii potrivite si practici silvicole (FAO, 2005).
Raspunsuri specifice adaptarii:
- reducerea riscurilor securitatii alimentare;
- identificarea factorilor vulnerabili;
- modificarea cercetarilor prioritare in agricultura;
- protejarea resurselor naturale;
- intarirea extensiei in agricultura si a sistemelor de comunicare;
- cresterea nivelului de instruire si educare;
- identificarea si promovarea beneficiilor climatice ale padurilor.
Biodiversitatea cu toate componentele acesteia (gene, specii, ecosistem, etc.) creste adaptarea
la conditiile si stresul schimbarilor climatice.
Suprapopularea, ecosistemele distruse si pierderea biodiversitatii, sunt asociate cu urbanizarea
si schimbarea stilului de viata, simplificarea dietelor si impactul negativ asupra sanatatii. Lipsa
diversitatii dietetice creste incidenta bolilor cronice, iar cercetarile trebuie sa fie orientate in aceasta
11
directie. Mentinerea biodiversitatii in sistemul alimentar este esentiala pentru asigurarea securitatii
alimentare, pentru o nutritie adecvata si o buna stare de sanatate. Toate acestea solicita promovarea
“agresiva” a produselor alimentare indigene ale caror proprietati nutritionale si de sanatate sunt
crescute si a produselor traditionale incomplet studiate.
Biodiversitatea a fost mult timp studiata separat de catre ecologisti care aveau preocupari legate
de natura salbatica considerata in stare de echilibru, dar si de agronomi care studiau diversitatea
resurselor genetice pentru speciile domestice de animale. Astazi este recunoscut faptul ca
biodiversitatea este un proces dinamic, influentata de interventia omului. Astfel, intelegerea relatiei
intre agricultura si biodiversitate joaca un rol esential in cunoasterea si gestionarea biodiversitatii.
Pentru a raspunde unei asemenea provocari, este necesar a se favoriza sinergia dintre agronomie,
ecologie si stiintele economice si sociale. Expertiza stiintifica colectiva “agricultura-biodiversitate”
evidentiaza cuceririle stiintifice referitoare la impactul agriculturii asupra biodiversitatii resurselor
naturale si serviciile pe care aceste resurse le aduc pentru agricultura. Descrierea si intelegerea
biodiversitatii la diferite niveluri – gene, specie, ecosistem, peisaj – dar si interactiunile intre acestea
impreuna cu practicele agricole fac parte din provocarile si asteptarile pentru cercetarea actuala
(INRA, 2008).
Biodiversitatea, pilon important al dezvoltarii durabile, este amenintata momentan de
modificarile habitatului (schimbarile climatice, despadurirea, supraexploatarea speciilor de animale si
plante, poluarea solului, aerului si apei) etc.
Situatia actuala a resurselor genetice in Europa este caracterizata prin existenta multor rase
locale si a unui numar mai mic rase selectionate, crescute intensiv, cu statut international. O evaluare
a biodiversitatii porcului European, cu sustinere UE, s-a desfasurat in mai multe tari europene, in
perioada 1994-2000.
FAO (2008) a reconsiderat legatura dintre biodiversitate, nutritie si sanatate, stabilindu-se
indicatori cheie ai nutritiei (de ex. compozitia hranei) ce pot contribui la promovarea si conservarea
biodiversitatii, la diversificarea dietelor si securitatea alimentara, problematici rareori incluse in
programe de nutritie. Aceasta situatie este datorata in special, insuficientei datelor cu privire la
valoarea nutritionala a resurselor locale, dar si lipsei de metode pentru obtinerea, analiza si utilizarea
datelor biodiversitatii in studiile legate de consumul si compozitia hranei. Compozitia hranei creaza
legatura intre biodiversitate si nutritie, in conditiile in care cele doua domenii par a fi diferite (Toledo si
Burllingam, 2006). Chiar daca notiunile de resursa genetica, ecosistem si biodiversitate nu sunt legate
direct de nutritie, activitatile nutritionale au adoptat acesti termeni de mult timp. Biodiversitatea
considerata la trei nivele - ecosistem, speciile continute si diversitatea in interiorul speciilor – poate
contribui la securitatea alimentara si imbunatatirea nutritiei. The International Network of Food Data
System (INFOODS, 2006) prin Journal de Compozitia si Analiza Hranei a promovat, de mult timp, prin
activitatile de standardizare identificarea si diseminarea profilului nutrientilor din plante si animale,
cuprinzand inclusiv speciile salbatice. In comunitatea stiintifica nutritionala, biodiversitatea face referire
la hrana si nutrienti cu accent pe varietatile salbatice sau pe resurse supra utilizate sau exploatate.
Folosind eticheta biodiversitate pot aparea mici diferente. In plus, acest concept ne conduce automat
la unul din principiile de baza ale nutritiei si anume diversitatea dietetica.
12
Inca de la domesticirea primelor animale si plante, cu 12 mii de ani in urma, biodiversitatea
agricola a jucat un rol central in sustinerea si consolidarea hranei, nutritiei, sanatatii si securitatii
alimentare. In ciuda enormelor progrese inregistrate in imbunatatirea performantelor prin utilizarea
sustenabila a resurselor genetice pentru hrana, peste 800 milioane de oameni raman subnutriti.
Managementul biodiversitatii joaca astfel, un rol cheie in dezvoltarea unei agriculturi durabile, a unor
practici si strategii de combatere a malnutritiei. Integrarea biodiversitatii in securitatea alimentara
genereaza beneficii socio-economice incluzand sprijinirea eforturilor de combatere a saraciei. Pentru
aceasta, cunostintele despre biodiversitate pentru hrana trebuie imbunatatite, iar compozitia si
consumul hranei sunt segmente importante. Recunoasterea valorii biodiversitatii pentru imbunatatirea
nutritiei este una din componentele ce stau la baza schimbarii paradigmelor in caracterizarea
malnutritiei. Astfel, s-a constientizat necesitatea adaptarii interventiilor nutritionale si de sanatate la
diversitatea nevoilor individuale.
Agricultura este sursa principala de nutrienti pentru consumul uman. Intrebarea care se pune
este cum putem schimba practicile agricole si pe ce cai putem actiona pentru ca out-puturile din ferme
sa fie suficiente si de buna calitate (fig. 2). Important este ca tehnologiile agricole sa fie directionate
catre imbunatatirea calitatii nutritionale a hranei, iar interventiile sa fie sustenabile.
Dezvoltare durabilaSanatate publica
HRANA (diversa si de calitate)
Mediu – resurse-ecoEconomie (eficienţa) Nutritie –
BiodiversitateAnimalPlante
Siguranta si securitate alimentara
Conservare
Calitate
Cantitate
Ecosistem
Figura 2. Management integrat de control al conversiei resurselor naturale in hrana diversa si de calitate in conditii de siguranta si securitate alimentara.
13
Cercetari privind potentialul nutritiv al unor resurse furajere disponibile local in
corelatie cu adaptarea la schimbarile climatice
Conditiile de mediu joaca un rol important in definirea si distributia plantelor in combinatie cu alti
factori. Schimbarile conditiilor de mediu sunt cunoscute ca avand un impact enorm asupra diversitatii
plantelor la originea acestora. Se preconizeaza faptul ca schimbarile climatice raman factorul
important de influenta a biodiversitatii vegetale, fiind agravate conditiile de crestere in zone mai putin
favorabile. Scenariul in fata caruia este pusa agricultura consta in intensificarea rotatiei culturilor cu un
numar limitat de plante inalt productive pentru hrana sau materii prime pe piata, in conditiile agravarii
climatice. Aceasta va duce la cresterea problemelor legate de stresul biotic si/sau abiotic care
limiteaza nivelul de productie. Recentele progrese biotehnologice deschid noi posibilitati pentru
avantaje rapide in cresterea plantelor. Plantele cu rezistenta crescuta la factorii biotici si abiotici sunt
optiuni reale.
Speciile de plante variaza in ceea ce priveste raspunsul la CO2. Graul, soia, orezul fac parte din
categoria plantelor cu raspuns rapid la cresterea nivelului de CO2. Porumbul, sorgul, meiul sunt mai
bine adaptate conditiilor de seceta, dar raspunsul este mai putin eficient la cresterea nivelului de CO2.
Un nivel ridicat al CO2 induce, de asemenea, inchiderea stamatiilor prin care CO2 este absorbit si
vaporii de apa eliberati. Astfel, in conditiile cresterii nivelului de CO2 se utilizeaza mai putina apa chiar
daca se produc cantitati mai mari de carbohidrati. Acest efect dual imbunatateste eficienta utilizarii
apei ca raport intre productia de biomasa si cantitatea de apa consumata. In acelasi timp, asociat
efectelor climatice, cum ar fi cresterea temperaturii, schimbari in nivelul precipitatiilor si gradul de
umezire al solului, cresterea evenimentelor meteorologice extreme pot fie imbunatati, fie afecta
negativ fiziologia plantelor cultivate.
14
Nutrientii afectati in plante la schimbarile climatice sunt:
1. la variabilitatea CO2, temperaturii si umiditatii sunt afectate: NO3, SO4, Mg, Si;
2. la seceta, CO2 si temperatura solului: toti nutrientii, in special P si K;
3. CO2, seceta, temperaturi variabile: N, P, Zn.
Seceta inhiba fixarea azotului in legume si intrerupe ciclul N prin bacteriile din sol. O inalta
intensitate a precipitatiilor duce la pierderi de substante nutritive in plante. Schimbarile in sistemul
redox al solului conduce la toxicitatea Mn, Fe si Al. Temperaturile inalte reduc masa fluxului de
nutrienti.
Toate animalele au o zona de neutralitate termica in care starea de sanatate si performantelor
zootehnice se manifesta în limite normale. Temperatura critica superioara este punctul in care efectele
stress-ului de caldura incepe sa afecteze animalul. In mediul in care traieste animalul sunt foarte multi
factori care pot induce stress-ul de caldura. Dintre acesti factori amintim tempreratura ridicata,
umiditatea ridicata si lumina solara.
In termeni simpli stress-ul de caldura la vaci reprezinta punctul in care acestea nu pot pierde
suficienta caldura pentru mentinerea echilibrului termic.
Chase (2004) pornind de la niste ecuatii, care iau in calcul conditiile de mediu, a determinat
stress-ul de caldura la vacile de lapte. Rezultatul l-a exprimat sub forma indicelui de umiditate şi
temperatura. Atunci cand valoarea acestui indice depaseste cifra de 75 apare stressul de caldura. Cu
cat valoarea acestui indice depaseste pragul de 75 se constata de la usoare modificari ale
metabolismului şi productiei de lapte la aparitia de modificari severe pana la moarte (peste cifra 95).
Dupa Chase (2004), schimbarile care au loc la nivelul corpului animalului ca urmare a actiunii
stressului de caldura sunt urmatoarele: cresterea temperaturii corporale peste valoarea normala de 39 oC, cresterea ratei respiratorii (peste 70-80/minut), cresc cerintele energetice pentru intretinere cu 20-
30%, se diminueaza utilizarea nutrientilor (cresc pierderile de Na şi K datorita cresterii ratei
respiratorii), scade utilizarea eficienta a nutrientilor (consumul de substanta se reduce cu 10-20%).
Productia de lapte scade cu 10%, uneori chiar peste 25% (in special la vacile la prima lactatie), si se
reduc performantele de reproductie (intensitatea şi durata estrului, rata fertilitatii, foliculii ovarieni cresc
mai greu şi sunt de dimensiuni mai mici, creste riscul mortii embrionare in primele stadii, se reduc
dimensiunile fatului si ulterior ale vitelului).
Aceste modificari depind de durata si gradul de severitate al stressului experimentat de catre
animal, insa si de aspecte precum: temperatura şi umiditatea efectiva, durata de expunere la stressul
termic, temperatura de peste noapte, ventilatia si curentii de aer, marimea vacii, nivelul productiei de
lapte si de aportul de substanţa uscata avut inainte de stresul termic (animalele cu productii mai mari
de lapte vor experimenta un stress termic mai mare), adapostul (tipul, ventilatia, densitatea, etc),
disponibilitate apei, rasa, culoarea blanii (parul mai deschis la culoare absoarbe mai putina lumina
solara), desimea stratului de blana. Astfel, la vaci, pentru minimizarea stressului de caldura se pot lua
o serie de masuri, deosebit de importante fiind ajustarea ratiei si modificarea mediului de viata.
1. Ajustarea ratiei:
- Selectia si utilizarea in hrana vacilor a unor furaje de calitate;
15
- Usoara reducere a nivelului de fibre din ratie (ADF-fibre determinate prin metoda detergentilor neutrii,
NDF-fibre determinate prin metoda detergentilor acizi), dar mentinand totodata un nivel eficient de
fibre. Acest lucru presupune utilizarea unor suproduse (nefibroase) precum coji de soia, borhot de
sfecla, borhot de citrice;
- Sa se ia in considerare adaugarea unor grasimi pentru suplimentarea ratiei;
- Raportat la total substanta uscata din ratie nivelul total de grasimi nu trebuie depaseasca 5-5,5%;
- Selectarea materiilor prime care sa aibe o digestibilitate mai mare. Acestea vor reduce caldura
produsa de utilizarea nutrientilor la nivelul animalului.
- Echilibrarea proteica a ratiei pentru a reduce la minimum nivelul ridicat de proteina solubila si de
proteina degradabila in rumen. Animalul trebuie sa foloseasca energia pentru a excreta excesul de
proteine din organism;
- Sa se ia in considerare adaugarea de solutii tampoan pentru a ajuta la mentinerea unui mediu
ruminal normal.
- Sa se ia in considerare administrarea de potasiu pentru a contracara pierderea de potasiu din timpul
stressului de căldura. Deasemenea nivelul de magneziu din ratie trebuie crescut.
- Se pot aduce unele beneficii prin adaugarea de culturi de drojdie sau drojdie in ratie.
2. Managementul hranirii si al practicilor de hranire:
Temperatura crescuta sau stressul termic poate avea un impact negativ asupra productiei si
profitabilitatii vacilor de lapte prin reducerea consumului de hrana a productiei de lapte si reproductiei.
Ca urmare trebuie minimizat stressului de caldura prin ajustarea eficienta a ratiei, asigurarea unui
management de hranire si practici de hranire adecvate, apa si conditii de intretinere corespunzatoare.
16
ANEXA RAPORT „Caracterizarea din punct de vedere nutritional a unor resurse furajere pentru hrana diferitelor
categorii de animale”
Tabel 1. Valoarea nutritiva a unor nutreturi din zona de campieutilizate in hrana rumegatoarelor (pe kg SU)