CAPITOLUL I.COMPETIŢIA PENTRU PIEŢE : CHINA ŞI UNIUNEA EUROPEAN Ă Piaţa mondială a textilelor şi confecţiilor de îmbrăcăminte este caracterizată de specialişti ca fiind o piaţă destul de “nervoasă”. Se pot identifica, pe de o parte, grupul ţărilor dezvoltate – deţinătoare de tehnică de vârf şi care au abandonat “marea industrie”, atunci când costurile au devenit prea mari, migrând cu afacerea în ţări slab dezvoltate şi grupul ţărilor în curs de dezvoltare, deţinătoare de materii prime şi de forţă de muncă, ieftină şi calificată. Din prima categorie fac parte: ţările membre al UE, SUA, Canada, Japonia, etc. Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare se detaşează, în ultima perioadă, cele din Asia de Sud-Est si America Latina. Ele deţin 60% din producţia mondială de bumbac fibră şi 40% din producţia de fibre chimice şi mână ieftină de lucru. Tot în această categorie , se pot include şi ţările Est-Europene şi cele Mediteraniene ale căror produse sunt de calitate şi de eleganţă medie. Din această categorie a ţărilor în curs de dezvoltare, mai importante sunt: China, Thailanda, Indonezia, Coreea, India, Pakistan, Turcia, Mexic. O caracteristică importantă a pieţei mondiale a confecţiilor de îmbrăcăminte s-a precizat a fi externalizarea producţiei, de către ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare. Fiecare firmă de marcă importantă din această industrie şi-a externalizat producţia spre ţări cu mână de lucru ieftină, ceea ce înseamnă că au devenit un fel de “producători fără fabrici”. Astfel pentru pieţele europene se găsesc producători în Europa de Est, Turcia şi Africa de Nord, în timp ce pentru pieţele Statelor Unite producţia se întâlneşte în multe cazuri în America Centrală. Chiar dacă mâna de lucru ieftină se găseşte peste tot în lume, în alegerea unui producător sunt implicaţi mai mulţi factori. În ţările fără o infrastructură adecvată, cu guverne instabile, cu acces deficitar la materialele de producţie şi lipsă de manageri calificaţi, costurile de producţie cresc mult, în pofida muncii ieftine. 3
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CAPITOLUL I.COMPETIŢIA PENTRU PIEŢE :CHINA ŞI UNIUNEA EUROPEAN Ă
Piaţa mondială a textilelor şi confecţiilor de îmbrăcăminte este caracterizată despecialişti ca fiind o piaţă destul de “nervoasă”. Se pot identifica, pe de o parte, grupul ţărilor dezvoltate – deţinătoare de tehnică de vârf şi care au abandonat “marea industrie”, atunci când costurile au devenit prea mari, migrând cu afacerea în ţări slab dezvoltate şi grupul ţărilor în curs de dezvoltare, deţinătoare de materii prime şi de forţă de muncă, ieftină şi calificată. Din prima categorie fac parte: ţările membre al UE, SUA, Canada, Japonia, etc. Din rândul ţărilor în curs de dezvoltare se detaşează, în ultima perioadă, cele din Asia de Sud-Est si America Latina. Ele deţin 60% din producţia mondială de bumbac fibră şi 40% din producţia de fibre chimice şi mână ieftină de lucru. Tot în această categorie , se pot include şi ţările Est-Europene şi cele Mediteraniene ale căror produse sunt de calitate şi de eleganţă medie. Din această categorie a ţărilor în curs de dezvoltare, mai importante sunt: China, Thailanda, Indonezia, Coreea, India, Pakistan, Turcia, Mexic.
O caracteristică importantă a pieţei mondiale a confecţiilor de îmbrăcăminte s-aprecizat a fi externalizarea producţiei, de către ţările dezvoltate din punct de vedere economic, în ţările în curs de dezvoltare. Fiecare firmă de marcă importantă din această industrie şi-a externalizat producţia spre ţări cu mână de lucru ieftină, ceea ce înseamnă că au devenit un fel de “producători fără fabrici”. Astfel pentru pieţele europene se găsesc producători în Europa de Est, Turcia şi Africa de Nord, în timp ce pentru pieţele Statelor Unite producţia se întâlneşte în multe cazuri în America Centrală. Chiar dacă mâna de lucru ieftină se găseşte peste tot în lume, în alegerea unui producător sunt implicaţi mai mulţi factori. În ţările fără o infrastructură adecvată, cu guverne instabile, cu acces deficitar la materialele de producţie şi lipsă de manageri calificaţi, costurile de producţie cresc mult, în pofida muncii ieftine.
Deşi se manifestă de mai multă vreme tendinţa de mondializare a textilelor şiconfecţiilor, deschiderea pietelor mondiale a fost mult timp foarte inegală; numeroase ţări au menţinut mult timp restrictii pentru exportatori, dar a existat şi acces echitabil şi reciproc pe pieţe.SUA au deschis, spre exemplu, zona de liber schimb cu Mexic şi Canada, ca şicu ţările din bazinul Caraibelor – America Centrala, cu deschideri de numeroase filiere pe teritoriul american. În partea de sud a Americii, asemenea convenţii există între Brazilia, Argentina şi vecinii lor. Uniunea Europeana a deschis accesul ţărilor din Est pe piaţa textilelor, promovând în acelaşi timp un acord cu China care permitea deschiderea frontierelor şi a pieţelor.
China este primul producător de articole textile şi de vestimentaşie al planetei.Se estimează de către speciaţisti că ea realizează 22% din producţia mondială de fibre textile, 33% din producţia de fire şi 25% din producţia de ţesături. Cu toate acestea, în anul 2003, China a importat produse textile, pentru cei 1,3 miliarde de locuitori, în valoare de peste 14 miliarde de dolari, înregistrând o creştere cu 9% în raport cu anul 2002. China este primul exportator mondial de confecţii. Sectorul de vestimentaţie este în China unul dintre sectoarele care a beneficiat de creşterea cea mai susţinută. Numărul estimat de angajaţi din sector este de 4 milioane, iar 60% din producţie este destinată exportului. După OMC, China figurează pe primul loc în rândurile exportatorilor de articole de vestimentaţie, deţinând, în 2003, 23% din exporturile mondiale.
3
Aproximativ 30% din exporturile chineze de articole vestimentare sunt destinate Japoniei, 24% către Uniunea Europeană, şi 23% către Statele Unite. Per ansamblu, exporturile Chinei s-au ridicat în 2003 la peste 52 miliarde de dolari, adică o creştere de 26% faţă de anul 2002. Printre ţările Uniunii Europene, Franţa este a treia destinaţie a exporturilor chineze, după Germania şi Regatul Unit. Alţi clienţi importanţi ai Chinei sunt: Hong Kong, Coreea, Rusia.
China reprezintă în acelaşi timp o importantă piaţă de desfacere, atât pentruproducătorii interni cât şi pentru importuri. Cheltuielile consacrate articolelorvestimentare reprezintă aproximativ 10% din totalul cheltuielilor în gospodăriile urbane şi aceste cheltuieli se estimează a fi în creştere. Această tendinţă a creşterii consumului (potenţialul de consum al Chinei este estimat la 89 miliarde de dolari în 2007) este sprijinită şi de intrarea Chinei în Organizaţia Mondială a Comerţului. Când China a aderat la WTO, ceilalţi membrii au anticipat faptul că aceasta ar putea deveni un pericol pentru alte economii, astfel au dezvoltat câteva mecanisme de protecţie (“Reguli speciale de protecţie” împotriva Chinei există şi în UE), valabile şi după 2005, momentul dispariţiei cotelor.
1.1 Impactul Chinei asupra pietei europene a textilelor
Hotarât la Marrackech în anul 1995, Acordul Textil si Vestimentar (ATV) a prevazut diminuarea cotelor pe o perioada de zece ani, care s-a încheiat în decembrie 2004. Produsele liberalizate în cursul primelor trei faze ale acordului de la Marrackech (1995, 1998, 2002) corespund valorii de 51% din volumul importurilor (din 1999) Uniunii Europene, provenite din tarile supuse cotelor
Intrarea Chinei în OMC la sfârsitul anului 2001 i-a permis acesteia sa beneficieze de diminuarea cotelor a unsprezece categorii de produse (articole tricotate, lenjerie de corp, batiste, hanorace, pijamale, catifea bumbac, tesaturi de polietilena si polipropilena, tesaturi din fibre artificiale discontinue, hainute pentru copii, haine de toamna-iarna, salopete).
Cresterea importurilor provenite din China pentru aceste unsprezece categorii liberalizate a fost sustinuta, fiind corelata în mod evident cu faptul ca aceste cote chinezesti sunt controlate, în masura în care ele au cunoscut o apreciere mult mai lenta decât cotele altor tari asiatice. Începând cu 2001, când China a beneficiat progresiv de eliminarea cotelor pentru anumite categorii de produse, si pâna în 2003, volumul marfurilor chinezesti pe piata Europeana a crescut simtitor.
Tendintele observate în anul 2004 releva cresterea continua a importurilor Uniunii
Europene dinspre China pentru categoriile liberalizate, într-un ritm, ce-i drept, mai putin sustinut decât în 2003 si mai ales decât în 2002. Astfel, în primele noua luni ale anului 2004, cu titlu de exemplu, importurile de impermeabile cu gluga ale Uniunii Europene dinspre China au crescut cu 23% în numar de bucati, în comparatie cu anul 2003 (fata de 71% în 2003 si 228% în 2002).Drumul deschis de China pentru produsele liberalizate a fost spectaculos, cu atât mai mult cu cât cotele Chinei nu au beneficiat de aceeasi crestere ca aceea înregistrata de alte tari asiatice. Astfel, expirarea Acordului Textil si Vestimentar ar trebui sa le permita exportatorilor chinezi sa-si
4
largeasca segmentul de piata în Europa de acum si pâna la sfârsitul acestui deceniu.
In 2005, China detinea 20% din importurile textile ale Uniunii Europene si se preconiza ca în urmatorii trei ani acest procentaj sa depaseasca valoarea de 30%. Aceasta crestere are loc în detrimentul altor tari asiatice (mai putin a Indiei), care si-ar putea vedea cota scazând de la 30 la 28%, dar în acelasi timp si în detrimentul unor tari mediteraneene, a caror cota parte se va stabiliza în jurul valorii de 23% fata de 26% în 2004. Greutatea relativa a tarilor din Europa Centrala si de Est (PECO) va oscila de la 20% în 2004 la doar 13% în 2007. Diminuarea sensibila a contributiei PECO este explicata, în parte, de largirea Uniunii Europene, care a trecut de la 15 la 25 de tari membre, fapt care, pentru comertul din cadrul Uniunii Europene, presupune o integrare de fluxuri provenite din noile tari membre din Europa de Est. Pe lânga aceasta modificare sensibila a aprovizionarii Uniunii Europene, încheierea acordului ATV va consolida tendinta de depreciere a preturilor, observata în ultima vreme (scaderea preturilor medii ale produselor textile si de vestimentatie consumate în Franta în anul acesta ar trebui sa fie de 4%).
O schimbare profunda a industriei textile mondiale este determinata de abolirea sistemului cotelor din ianuarie 2005, ca urmare a deciziei Organizatiei Mondiale a Comertului. Acest lucru va duce la o crestere a competitiei între marii producatori din UE si cei din China, dar si din India sau Pakistan. Se estimeaza ca impactul va fi mai mare în zonele UE cu mare concentrare în industria textila, care deja au de-a face cu un declin economic si cu lipsa de muncitori calificati. Regulile OMC stabilesc eliminarea cotelor din 2005, dar nu si obligatii similare pentru anularea barierelor comerciale, în special reducerea tarifelor. În vreme ce tariful mediu al UE pentru textile este de 9%, multe state, în special cele în curs de dezvoltare, îsi protejeaza sectorul textil cu tarife de pâna la 30% sau chiar mai mari, fara a mentiona taxele vamale speciale. În consecinta, daca situatia nu se corecteaza, UE, ale carei tarife sunt printre cele mai mici din lume, va deveni o piata deschisa fara ca firmele sale sa poata sa se extinda în multe tari ale caror tarife sunt ridicate. În prezent, UE, Statele Unite si Japonia concentreaza aproape 80% din totalul mondial al importurilor de haine. De aici importanta expansiunii industriei UE pe alte piete, unele dintre ele în crestere rapida. Avantajul UE este ca are productie de articole de calitate medie si înalta, iar industriile modei si textilelor tehnice sunt foarte puternice. China este principalul competitor al UE, beneficiind de o vasta forta de munca si costuri de productie substantial mai mici fata de cele din Uniune.
1.2. Importurile de textile
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2007 privind viitorul sectorului textil după 2007
Parlamentul European,– având în vedere Memorandumul de înţelegere dintre Comisia Europeană şi Ministerul Comerţului al Republicii Populare China privind exportul către Uniunea Europeană a anumitor produse textile chinezeşti şi produse de îmbrăcăminte, semnat la 10 iunie 2005,– având în vedere decizia luată în octombrie 2007 de către Comisie şi guvernul chinez privind un sistem comun de supraveghere a importurilor,
5
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare în domeniu şi, în special, rezoluţia din 6 septembrie 2005 privind textilele şi confecţiile după 20051,– având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,A. întrucât eliminarea sistemului de cote în sectorul produselor textile şi de confecţii a avut consecinţe sociale grave, afectând mai ales regiunile în care sunt concentrate cel mai mare număr de întreprinderi şi lucrători în domeniu - în cea mai mare parte femei - şi în care persistă salarii scăzute;B. întrucât China este cel mai important producător mondial şi cel mai mare exportator de textile şi confecţii către Uniunea Europeană; C. întrucât, ca urmare a expirării Acordului Multifibre la 1 ianuarie 2005, Comisia şi China au încheiat Memorandum de înţelegere mai sus-menţionat ce impune restricţii la importurile din China de anumite categorii de textile pentru o perioadă de tranziţie, care va expira la 1 ianuarie 2008;D. întrucât Uniunea Europeană şi guvernul chinez au decis înfiinţarea unui sistem comun de supraveghere a importurilor pentru 2008;E. întrucât 70% din ansamblul produselor contrafăcute care intră pe piaţa europeană provin din China şi jumătate din procedurile vamale europene pentru combaterea contrafacerii se referă la textile şi confecţii;F. întrucât, ca urmare a aderării Chinei la OMC, membrilor OMC li s-a permis să adopte măsuri speciale de salvgardare sub forma restricţiilor cantitative la exporturile din China până la sfârşitul lui 2008, în cazul denaturării pieţei;G. întrucât Uniunea Europeană este al doilea mare exportator mondial de textile şi confecţii,H. întrucât în Uniunea Europeană sectorul textil şi de confecţii este alcătuit în primul rând din întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) şi întrucât părţi din acest sector sunt concentrate în regiuni puternic afectate de restructurarea economică,٠ este conştient că eliminarea sistemului de cote este rezultatul unui acord obligatoriu din punct de vedere juridic, încheiat atunci când China a aderat la OMC, dar reaminteşte că Protocolul privind aderarea Chinei la OMC permite tuturor membrilor OMC, inclusiv Comunităţii Europene, să aplice măsuri de salvgardare importurilor din China până la sfârşitul lui 2008, dacă este necesar;٠ subliniază că sistemul de supraveghere cu dublu control nu va avea nicio utilitate, dacă nu va servi la preîntâmpinarea repetării situaţiei survenite în 2005, caracterizată de o creştere exponenţială a importurilor în UE; subliniază necesitatea aplicării de noi măsuri de salvgardare, îndeosebi pentru anumite categorii de produse ce urmează a fi desemnate de către statele membre, în scopul de a menţine şi promova ocuparea forţei de muncă şi a activităţilor acestui sector în UE;
Competitivitatea externă a UE
٠ îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu barierele tarifare şi netarifare ridicate în multe ţări terţe; subliniază că, în acordurile sale bilaterale, regionale şi multilaterale cu ţările terţe, Comisia ar trebui să asigure condiţii de acces pe piaţă mai bune în astfel de ţări, deoarece acest lucru este vital pentru viitorul industriei de textile şi confecţii a UE, în special pentru IMM-uri;٠ solicită Comisiei să profite de oportunitatea pe care o prezintă negocierea acordurilor comerciale pentru a promova şi consolida standardele de mediu şi sociale, precum munca decentă, în ţările terţe, în vederea garantării concurenţei loiale;
1 JO C 193 E, 17.8.2006, p. 110.
6
٠ invită Comisia şi statele membre să promoveze în mod activ modernizarea industriei textile a Uniunii prin sprijinirea inovării tehnologice, a cercetării şi a dezvoltării cu ajutorul celui de-al Şapte-lea Program Cadru, precum şi a formării profesionale, în special pentru IMM-uri; în acest sens, invită Comisia să conducă o investigaţie adecvată şi globală în privinţa acestei chestiuni importante;٠ consideră că ar trebui aplicate reguli obligatorii de marcare a originii în cazul textilelor importate din ţări terţe şi, în această privinţă, invită Consiliul să adopte propunerea pendinte de regulament privind menţiunea „fabricat în”; constată că acest regulament ar contribui la o mai bună protecţie a consumatorilor şi ar sprijini industria europeană bazată pe cercetare, inovaţie şi calitate;
Industria textilă şi lucrătorii în domeniu din UE
٠ invită Comisia să asigure că o parte importantă din Fondul european de ajustare la globalizare va fi utilizat pentru restructurarea şi reconversia sectorului textil, în special, a IMM-urilor grav afectate de liberalizarea pieţei;٠ reiterează propunerea sa de creare a unui program comunitar - dotat cu resurse corespunzătoare - în favoarea sectorului textilelor şi confecţiilor, şi îndeosebi pentru regiunile cele mai defavorizate ce depind de acest sector, care să sprijine cercetarea, inovarea, formarea profesională şi IMM-urile, şi care ar trebui să fie corelat cu un program comunitar care să susţină crearea de noi pieţe şi promovarea externă a produselor acestui sector, de exemplu la târgurile comerciale internaţionale;٠ invită Comisia şi statele membre să sprijine lucrătorii din sectorul textil şi de confecţii prin măsuri şi planuri sociale pentru întreprinderile care trebuie restructurate;
Practici comerciale neloiale şi contrafacere
٠ reaminteşte că instrumentele de protecţie comercială (măsuri anti-dumping, anti-compensatorii sau de salvgardare) reprezintă mecanisme fundamentale de reglementare a accesului pe piaţă şi instrumente legitime care să abordeze într-un mod proactiv importurile din ţări terţe, atât legale, cât şi ilegale, şi mai ales pentru sectorul produselor textile şi al confecţiilor, care a devenit acum o piaţă deschisă, lipsită de protecţia oferită de cotele la import;٠ invită Comisia să încurajeze autorităţile chineze să îşi alinieze ratele de schimb valutar şi să îşi revizuiască balanţa de schimb valutar euro/dolar, care facilitează în prezent un flux masiv de importuri de produse textile şi de confecţii fabricate în China;٠ este îngrijorat de încălcarea sistematică a drepturilor de proprietate intelectuală; solicită insistent Comisiei să combată aceste încălcări, în mod deosebit contrafacerile, dar şi orice altă formă de comerţ neloial, la nivel multilateral, regional şi bilateral;
Supravegherea importurilor
٠ salută decizia de implementare a unui sistem comun de supraveghere a importurilor, ce va efectua o dublă verificare a exporturilor din China către UE a opt produse textile şi confecţii; cu toate acestea, îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la modul în care acest sistem urmează a fi pus în aplicare; solicită Comisiei să garanteze implementarea corectă a acestui sistem de dublu control şi să-i evalueze eficienţa, în scopul de a asigura astfel o tranziţie uşoară către liberalizarea comerţului de textile;
7
٠ subliniază că nu este suficientă aplicarea unui sistem de dublu control doar pentru anul 2008 şi că este necesar ca un sistem de supraveghere eficient să fie garantat pentru o perioadă mai lungă;٠ consideră că grupul la nivel înalt ar trebui să asigure o monitorizare a sistemului de supraveghere a importurilor de produse textile şi confecţii în Uniunea Europeană;٠ invită Comisia şi SUA să procedeze la consultări privind importurile de textile din China;٠ invită Comisia să pună în aplicare un sistem de monitorizare a rezultatelor şi să efectueze o evaluare a acestora înainte de sfârşitul primului trimestru al anului 2008, pentru a se asigura că efectele perturbatoare ale unei creşteri a importurilor de textile sunt contracarate prompt şi eficient şi solicită Comisiei să prezinte situaţia Parlamentului;
Securitate şi protecţia consumatorului
٠ solicită insistent Comisiei să îşi exercite competenţele pentru a interzice accesul pe piaţa UE a produselor periculoase, inclusiv în cazul produselor textile şi confecţiilor;٠ invită Comisia să garanteze că produsele textile importate ce pătrund pe piaţa UE, în special cele importate din China, sunt supuse aceloraşi cerinţe de securitate şi de protecţie a consumatorilor ca şi produsele textile fabricate în UE;٠ solicită Comisiei să efectueze un studiu şi o evaluare adecvate privind presupusele repercusiuni ale reducerii preţurilor asupra consumatorilor europeni;
Ţările în curs de dezvoltare şi partenerii mediteraneeni ai UE
٠ invită Comisia să sprijine crearea unei zone de producţie euro-mediteraneene pentru sectorul produselor textile, care să beneficieze de avantajele proximităţii geografice dintre pieţele partenere mediteraneană şi europeană în scopul creării unei zone competitive la nivel internaţional, care să poată garanta menţinerea producţiei industriale şi ocuparea forţei de muncă;٠ subliniază că eliminarea restricţiilor la importurile de produse textile va implica nu numai schimbări radicale în tendinţele importurilor pe piaţa UE, ci şi un potenţial impact asupra sectoarelor de confecţii şi textile din ţările în curs de dezvoltare, inclusiv partenerii mediteraneeni ai UE;٠ invită Comisia să studieze impactul liberalizării totale a sectorului de textile şi confecţii, în ţările cele mai puţin dezvoltate; se declară în mod deosebit îngrijorat de faptul că unele ţări dintre cele mai puţin dezvoltate renunţă la a mai garanta drepturi sociale şi de muncă fundamentale, în scopul de a rămâne competitive; invită Comisia să evalueze modul în care ajutorul pentru comerţ şi programele similare pot ajuta ţările cele mai puţin dezvoltate să aplice programe sectoriale durabile din punct de vedere social şi de mediu;٠ invită Comisia să evalueze utilitatea instrumentelor de gestionare a ofertei pentru sectorul de confecţii, pentru a uniformiza condiţiile de concurenţă la nivel mondial şi a împiedica o abordare minimalistă în domeniul standardelor sociale şi de mediu;
Informarea Parlamentului European
٠ solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informaţii complete privind evoluţiile semnificative în cadrul comerţului internaţionale cu produse textile;
8
1.3. Fenomenul “Asia” – începutul crizei industriei textile din România
Liberalizarea completa a comertului mondial cu produse ale industriei usoare din ianuarie 2005 a determinat atat in Romania, cat si pe pietele europene, o stare de criza pe fondul invaziei de produse la preturi foarte mici provenite din Asia. “Fenomenul” Asia creaza o concurenta neloiala fabricantilor de textile de calitate in principal prin: declaratii vamale neconcordante cu bunurile la care fac referire; bunuri fara “certificate de conformitate”; incalcari ale drepturilor de proprietate intelectuala; produse daunatoare sanatatii consumatorilor. De asemenea, piata de textile – confectii se confrunta cu fenomenul “contrafacerea”, 66% din bunurile contrafacute sau piratate provin din Asia, in principal din China si Thailanda.
Pe piata UE, tara noastra ocupa pozitia a cincea in topul exportatorilor de confectii, dupa China, Turcia, India si Bangladesh, dar pentru mentinerea acestui loc este nevoie de noi politici industriale, comerciale si fiscale, precum si de cercetare – inovare. Lipsa unui aport substantial al cercetarii – inovarii in procesele de productie este un factor care mareste riscul diminuarii cotei de piata.
Industria usoara romaneasca, in ansamblu, se confrunta cu o criza a fortei de munca, a productivitatii si a pregatirii slabe a lucratorilor. Lipsa acuta de angajati din ultimii ani s-a datorat plecarii acestora la munca in strainatate, unde salariile sunt mult mai mari. In Romania, forta de munca din acest sector este slab platita, majoritatea angajatorilor acordand salariul minim pe economie.
O alta problema este costul ridicat al utilitatilor si transportului, aprecierea leului in raport cu principalele monede cu efecte directe asupra competitivitatii produselor la export.
Incepand cu anul 1989 industria textila autohtona a cunoscut un declin puternic atat din punct de vedere al productiei, dar si in ceea ce inseamna calitatea si competitivitatea produselor, stagnand la un nivel care trebuie dezvoltat. Daca in ’89 doar 25% din materia prima provenea din import, in prezent cea mai mare parte a tesaturilor si firelor utilizate in procesul de productie se importa din tarile Uniunii Europene, din China, Coreea sau India, valoarea anuala a importurilor de textile ajungand la peste 4 miliarde de euro.
Problematica privind asigurarea materiilor prime pentru industria usoara nu trebuie neglijata sau lasata exclusiv la latitudinea firmelor producatoare. In acest sens, sunt necesare politici sectoriale privind producerea de fibre naturale (in, canepa, bumbac) si lana. Pentru incurajarea productiei de bumbac, UE a initiat noi reglementari in acest sector. Noua schema de subventii propusa de Comisia Europeana mentine un ajutor de 35% destinat productiei de bumbac in forma de plati zonale, precum si 65% ajutor “decuplat”, conform caruia bumbacul trebuie cultivat doar pe suprafete autorizate si utilizand soiuri de seminte autorizate.
Majoritatea companiilor lucreaza in sistemul lohn sau CTM (cut, trim and make). La ora actuala, lohn-ul reprezinta circa 60% din industria textila si circa 80% din industria confectiilor. Provocarile cu care se confrunta sectorul textile – confectii au determinat o crestere a productiei sub marca proprie, atat pentru piata interna, cat si pentru export, in vederea reducerii dependentei de productia in lohn.
9
Tot in acest sens, micii producatori de textile – confectii din Romania au inceput sa se reorienteze catre retelele hipermarket-urilor din afara (Metro, Carrefour, Real), care le asigura o piata de desfacere sigura, marele avantaj constand in faptul ca o parte din producatori vand sub marca proprie: confectii pentru barbati si femei sub marca “Di Nano”, producatorul din spatele acestui brand fiind Siltex Ltd Braila. Acestia din urma au piata de desfacere prin reteaua “Metro” din Rusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Polonia, Cehia, Slovacia si Republica Moldova sau prin reteaua “Real” din Rusia. Brandul “Credeo 2000” comercializeaza prin retelele Metro si sub marca “Autentic”.
Si retailerii mari de pe piata autohtona au inceput sa se orienteze catre producatorii autohtoni de textile sub marca proprie pentru toata reteaua (Carrefour, Auchan si Metro): “Tata si fiul”, “House of Art” – brand al firmei Staff Collection, “Chic&Cher” – brand al fabricii Moda Tim. “Chic&Cher” a renuntat la productia in lohn si livreaza produsele direct in depozitul clientului extern, realizand o valoare adaugata mult mai mare.
Branduri ca “Dinasty”, “Alb si Negru” si “Tina R” vor deschide propriile magazine si in strainatate. “Brainconf” vinde camasi sub marca Versace, Kenzo, Armani dar, in sistem lohn, se doreste sa isi extinda vanzarile sub marca proprie.
In industria confectiilor predomina micro-intreprinderile care confera avantajul unor capacitati de productie ce pot fi modernizate, cu un efort investitional redus si cu efecte imediate. Declinul industriei textile autohtone in 2006 se confrunta cu cel mai puternic declin de pana atunci. Potrivit presedintelui Federatiei Patronale a Industriei Usoare, Maria Grapini, industria de profil a scazut in anul acela cu 20 la suta . Pe langa aceasta, presedintele FEPAIUS estimeaza ca 40 la suta dintre microintreprinderile si IMM-urile care activeaza in industria textila ar putea disparea dupa aderare. In opinia reprezentantului industriei usoare, toata Europa se confrunta cu probleme in ceea ce priveste productia textila, "principalul motiv fiind volumul mare de importuri din Asia.
Importul din Asia va inlocui productia europeana", a spus Grapini. Potrivit Rompres, circa 40 la suta dintre actualele microintrepinderi si intreprinderi mici si mijlocii care activeaza in industria textila ar putea disparea dupa aderare din cauza neadaptarii la noile conditii. Conform presedintelui FEPAIUS, incepand din 1989 industria textila a cunoscut un recul puternic, atat din punct de vedere al productiei si exporturilor, dar si in ceea ce priveste calitatea si competitivitatea produselor.
Doar 11% - productie cu tehnologie inaltaGrapini considera necesara introducerea unor parghii fiscale care sa incurajeze investitiile in acest domeniu, care inainte de 1989 a reprezentat o ramura importanta a economiei. O tara care nu este suficient de tehnologizata, care isi bazeaza doar 11 la suta din productie pe tehnologie inalta, care are productivitati de peste zece ori mai mici decat piata spre care merge, trebuie sa introduca parghii fiscale care sa incurajeze investitia, a declarat pentru Rompres Maria Grapini. Aceasta apreciaza ca noul Cod Fiscal are elemente noi, europene si cu impact pozitiv, dar spune ca "esentialul nu s-a schimbat".
- 80 % – export:Grapini spunea ca nu a remarcat o dorinta de diminuare a muncii la negru nici prin strategii fiscale, nici prin controalele sau prin inasprirea legislatiei privind evaziunea. In 2005, productia de textile si confectii a Romaniei s-a cifrat la 6,733 miliarde, dintre care peste 80 la suta a fost exportata in anul 2006. Principala piata de desfacere a produselor romanesti era Uniunea Europeana si in special Germania. Cea mai mare pondere o detin confectiile imbracaminte (63 la suta), urmate de produsele textile (22 la suta) si cea de pielarie-incaltaminte (15 la suta).
- 10.000 de firme:
La data aceea, in Romania erau inregistrate, in industria textila, 5.743 microintreprinderi si aproape 4.000 intreprinderi mici si mijlocii. "Din punctul de vedere al competitivitatii, Romania se situeaza, in prezent, dupa China, la egalitate cu Turcia, Bulgaria si India, iar dupa factorii economici generali (acces la surse de finantare, disponibilitate de energie) Romania se situeaza dupa China, Coreea de Sud, Turcia si la egalitate cu Tunisia si Bulgaria", a declarat, pentru Rompres, Maria Grapini.Daca in 1989 doar 25 la suta din materia prima provenea din import, in prezent cea mai mare parte a tesaturilor si firelor utilizate in procesul de productie se importa (in proportie de 80 la suta) din tarile Uniunii Europene, din China, Coreea sau India. In timp ce industria romaneasca era sugrumata de taxe si impozite, de lipsa unei predictibilitati fiscale, romanii importa anual textile in valoare de peste patru miliarde euro. Romanii alocau circa 6-7 la suta pentru achizitionarea de imbracaminte si incaltaminte, prioritare fiind alimentele si intretinerea.
- Mai mult de jumatate din productia mondiala provine din Asia:
In 2005, productia de confectii la nivel mondial s-a ridicat la peste 250 miliarde dolari, dintre care peste 160 miliarde au fost produse in Asia. China detine circa 22 la suta din productia mondiala de fibre, 33 la suta din productia de fire si 25 la suta din productia mondiala de tesaturi. Exportul de confectii al Chinei a crescut cu peste 25 la suta in 2004.Conform statisticilor, Polonia exporta anual imbracaminte in valoare de circa 3,2 miliarde dolari, iar Germania de circa 4,7 miliarde dolari.
Deschiderea pietei confectiilor, o data cu aderarea la Uniunea Europeana, transferarea contractelor de lohn catre tari cu costuri mai mici ale fortei de munca, lipsa tehnologiei avansate utilizate in productie, cresterile salariale asteptate dupa aderare si concurenta va duce la inchiderea unei parti importante a firmelor de confectii din Romania."Cand costurile fortei de munca vor creste de la 100 de euro la peste 200 de euro pe luna, costurile companiei se vor tripla. Pentru companiile care lucreaza in lohn, in jur de 70-75% din costuri sunt legate de forta de munca", a declarat Dietmar Carl Stiel, director general Avanz Management Consuting SRL.
In urmatorii patru-cinci ani, o treime dintre cele aproximativ 1.200 de societati care lucreaza in lohn vor da faliment, estimeaza Dietmar Carl Stiel. De aceeasi parere este si Maria Grapini, patronul producatorului de textile si confectii Pasmatex din Timisoara, care spune ca dupa aderare industria usoara (textile, confectii, incaltaminte) va suporta o restructurare substantiala si peste 40% dintre firmele existente vor disparea. "Foarte multe microintreprinderi si intreprinderi mici vor disparea (estimarea mea este de 40% din cele existente) deoarece nu au puterea financiara, sunt decapitalizate si nu pot sa-si sustina o productie proprie, dar nu au nici piata", a spus Maria Grapini.
Lohn
"Sistemul lohn a inceput sa scada, iar tendinta este tot de scadere. Estimam ca 60% din tesaturile care merg la export, din Romania, sunt realizate in cadrul companiilor lohn, iar 40% de la companiile care realizeaza produsul complet", a explicat Dietmar C. Stiel. El a mai spus ca profitul unei companii care lucreaza in lohn variaza in medie intre 7% si 15%. Romania se afla pe primul loc in topul exportatorilor de confectii catre UE din Europa de Est si a treia exportatoare din lume de confectii tesute catre UE, dupa China si Turcia. Valoarea exporturilor realizate in 2005 se ridica la 2,7 miliarde de euro. Tara noastra este primul importator de accesorii pentru tesaturi si confectii din Europa.
Concurenţa mărfurilor contrafăcute
Maria Grapini a declarat ca trebuie sa se actioneze pentru a evita "al doilea val" de falimente, al firmelor mijlocii si mari, care in prima faza rezista. "Exista o intrare de marfuri de circa 60% contrafacute, exista furt de proprietate intelectuala, exista preturi de dumping, evaziune la comercializare si foarte multa munca la negru. In plus, trebuie eliminate costurile indirecte si imprevizibile induse din macroeconomie, dubla taxare (plata CAS, dar si a concediilor medicale de catre angajator)", a explicat Maria Grapini.
Un sfert dintre angajaţi în şomaj
Romania nu mai are productie de fire si nici de tesaturi, ceea ce conduce la costuri suplimentare pentru confectionare. "Politica industriala si economica gresita a condus la eliminarea posibilitatilor de a cultiva in si canepa si de a creste rase de oi ameliorate pentru fibre de lana. Intreprinzatorii, la randul lor, trebuie sa inteleaga ca competitivitatea mai intai costa:trebuie investit in tehnologie, cercetare de piata si resursa umana..
Disparitia cotelor va conduce la scaderea preturilor de import. În mod mecanic, pretul cotei, care nu va mai fi platit de exportator, va atrage dupa sine scaderea preturilor. În acelasi timp, sfârsitul activitatilor de tranzit prin Hong Kong, Macao si Taiwan, legate de sistemul cotelor, va contribui la limitarea numarului de intermediari si, implicit, a costurilor. Reprezentarea scazuta a întreprinderilor private (mult mai competitive decât întreprinderile de stat), care predominase în sistemul de alocare a cotelor, se va încheia în anul 2005, fapt ce va favoriza scaderea preturilor. Decizia autoritatilor chineze de impunere a taxelor la export este deocamdata mult prea recenta pentru a i se putea estima capacitatea de controlare a scaderii preturilor la export. Pe 12 decembrie, ministrul comertului din China a anuntat decizia de impunere a taxelor de export pe anumite produse textile si de vestimentatie (deocamdata, la aceasta data, nu avem înca informatii despre lista produselor vizate si nici despre nivelul estimat al taxelor). Ceea ce din partea autoritatilor chineze pare sa fie un gest de evitare anticipata a aplicarii clauzelor de aparare ale Statelor Unite sau ale Europei poate fi totodata un mijloc de a înlocui abundenta bugetara reprezentata de vânzarile cotelor.Instabilitatea mediului monetar constituie un element care duce la agravarea liberalizarii schimburilor. Începând din anul 2002, cursul monedei euro a câstigat mai mult de 40% în raport cu dolarul, atingând valoarea de 1,35 dolari pe 7 decembrie 2004. Mai mult decât atât, yenul japonez fiind dependent de dolar, clientii care fac comenzi au beneficiat, gratie efectului de schimb valutar, de o diminuare a pretului de achizitie în China. Aceasta situatie este cu atât mai îngrijoratoare, cu cât deprecierea dolarului probabil va continua, Statele Unite având interesul sa stimuleze exporturile pentru a-si relansa cresterea economica.
Initiativa Guvernului de a promova o noua lege a investitiilor va avea un impact pozitiv, incurajand investitiile si in acest sector. Proiectul de lege nu mai face diferenta intre investitiile straine si cele autohtone si se aliniaza la normele UE si reglementarile Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat. Proiectul a fost lansat pentru dezbatere publica in septembrie 2006 si este prevazut sa fie dezbatut in Parlament in trimestrul 4 al acestui an. De asemenea, Consiliul Investitorilor straini considera ca acest proiect va fi eficient daca este insotit de un mecanism de implementare nebirocratic, consecvent si transparent.
Camera de Comert si Industrie a Romaniei vine in sprijinul comunitatii de afaceri din sectorul textile – confectii prin: organizarea de ofensive comerciale pe pietele tinta, pentru produse tinta, in cadrul targurilor, expozitiilor si misiunilor economice;instruirea comerciantilor in vederea promovarii produselor atat pe piata interna cat si la export;initierea firmelor din domeniu in accesarea fondurilor structurale, prin organizarea de seminarii cu specialisti in domeniu;promovarea firmelor exportatoare, prin reprezentanta CCIR la Bruxelles, precum si prin CD-ul editat anual de CCIR, Pro-Business Romania, ce contine o baza de date cu peste 11.500 firme exportatoare, importatoare si producatoare din toate domeniile de activitate.
13
1.3.2. Industria textilă românească, sufocată de marfa din China
China si-a extins exporturile de confectii textile si, drept urmare, productia din industria textila europeana va avea de suferit, Romania si Bulgaria fiind statele care ar putea inregistra cele mai mari scaderi, potrivit declaratiei lui Neil Kearney, secretar general al Federatiei Internationale a Angajatilor din Industria Textila.
Productia din industria textila europeana ar putea inregistra un declin semnificativ, iar cele mai afectate tari ar putea fi noile state membre ale Uniunii Europene (UE), Romania si Bulgaria, a afirmat secretarul general al Federatiei Internationale a Angajatilor, Neil Kearney. Scaderile din acest sector sunt cauzate de extinderea exporturilor Chinei, importurile de textile in UE urcand semnificativ in 2008, dupa expirarea cotelor temporare la sfarsitul anului trecut.
„In Europa, posibilitatea unui declin in sectorul textilelor este foarte mare, iar cel mai puternic impact s-ar simti, bineinteles, in tari precum Romania si Bulgaria, noile state membre“, a declarat Kearney.
Desi multi considera ca industria textila nu are un viitor pe termen lung in Europa, exporturile chinezesti ameninta si industria textila din alte state in curs de dezvoltare, precum Bangladesh, unde economia depinde de acest sector, a mai spus Kearney. In acelasi timp, limite similare impuse in Statele Unite asupra importurilor de textile din China expira la sfarsitul acestui an.
In primele saptamani ale lui 2007, importurile europene din China de camasi, lenjerie intima sau bunuri crosetate au urcat cu 1.000%, peste doua-trei luni urmand sa fie publicate datele exacte.
In aceasta situatie, producatorii europeni din industria textila vor analiza datele legate de importuri si, daca va fi cazul, vor solicita Comisiei Europene sa impuna restrictii la importurile chinezesti, fapt care ar putea duce la aparitia unor dispute intre statele membre ale Uniunii Europene, intrucat unele sunt in favoarea limitarii importurilor, in timp ce altele sustin ca astfel de masuri sunt protectioniste. Totusi, volumul exporturilor Chinei ar putea fi afectat de lipsa fortei de munca, muncitorii plecand din aceasta tara ca urmare a conditiilor de lucru extrem de dure, a afirmat Kearney.Federatia Internationala a Angajatilor din Industria Textila reuneste 217 organizatii din 100 de state. Sindicatele din China, controlatede stat, nu fac parte din aceasta federatie.
14
1.4. Efectele crizei economice
Daca la sfarsitul anului 2006 in sectorul produselor textile erau 64.000 de angajati, la finele anului 2007 erau doar 58.000. O scadere a numarului de angajati s-a resimtit si in domeniul articolelor de imbracaminte, unde, la sfarsitul lui 2006, munceau 240.000 de oameni, iar la sfarsitul lui 2007, doar 212.000 lucratori. La sfârşitul lunii iulie, în industria textilă lucrau 312.500 de angajaţi, în timp ce la finele anului trecut activau aproape 342.000 de persoane în acest sector. Din totalul producţiei de anul trecut, lohnul a reprezentat 58-60% Estimările cele mai optimiste arată că anul viitor producţia de lonh va scădea cu 15-20%, ca urmare a reducerii cererii de pe pieţele din străinătate afectate de situaţia financiară actuală. Din informaţiile colectate de la cei din industrie, există riscul reducerii, în 2009, a numărului de angajaţi cu 15-20%, fiind vorba de peste 40.000 de persoane
Din cauza cresterii volumului de importuri din China, multe fabrici de confectii textile romanesti si-au restrans activitatea, unele chiar s-au inchis, iar numarul de salariati este, evident, in scadere. Aceasta a mai precizat ca „au intrat pe piata confectii textile al caror cost nu era nici cat materia prima” si ca multe produse din China intra pe piata mai mult ilegal, in acest sens federatia trimitand anul trecut si o adresa prim-ministrului.
Criza financiară va accentua, astfel, declinul înregistrat în ultimii patru ani în industria textilă
Potrivit datelor FEPAIUS, din 2004 valoarea producţie în industria textilă a scăzut cu 56%, de la 13,3 miliarde lei la 8,5 miliarde lei în 2007, estimându-se pentru acest an un regres de 15%, la circa 8,3 miliarde lei.
1.5. Prabuşirea lohn-ului Prabusirea lohn-ului si apetitul pentru consum au urcat deficitul comercial in 2007
cu 44,4%, la 21,5 miliarde de euro, fapt care s-a datorat falimentului generalizat din industria lohn-ului si cresterii consumului la cote record, pe fondul majorarilor salariale si ieftinirii leului, declara, pentru DailyBusiness, specialistii din piata.Romania a exportat in anul 2007 produse in valoare de 98 mld. lei (29,4 mld. euro) si a importat marfuri de 170 mld. lei (50,9 mld. euro), releva un raport prezentat luni de Institutul National de Statistica. Comparativ cu anul 2006, exporturile au crescut cu 13,7%, iar importurile au urcat cu 24,9%
Conform Institutului National de Statistica, pe langa caderea lohnului, anul trecut exporturile Romaniei au fost afectate in sens negativ de trendul descendent al exporturilor de produse petroliere (cu aproximativ 15% mai mic fata de nivelul inregistrat in anul 2006). In plus, in anul 2007 s-au incheiat regimurile vamale incepute inainte de data aderarii, prin Autoritatea Nationala a Vamilor, in principal pentru bunurile introduse temporar in antrepozite vamale si zone libere (mijloace de transport, in special autovehicule si masini, aparate si echipamente electrice etc), ceea ce a dus la o crestere a importurilor intracomunitare.
15
Tot asupra cresterii importurilor au existat influente datorate introducerii sistemului de comert general pentru schimburile intracomunitare (Intrastat), unde bunurile se inregistreaza in totalitate la trecerea frontierei nationale si nu la punerea in libera circulatie, cum se proceda anterior si cum se realizeaza in prezent comertul Extrastat (sistem special de comert), a mai precizat INS
Banca Nationala a inceput acest demers inca din ianuarie 2008 , majorand dobanda de politica monetara cu un procent, in speranta ca va limita, printre altele, inclusiv accesul la creditare si in cele din urma la consum.
Analistii spun ca politica ceva mai restrictiva in domeniul creditarii poate determina o scadere a consumului, iar pe lantul economic, a importurilor. Daca acest demers al BNR, menit in principal sa regleze inflatia, va avea un impact in ceea ce priveste balanta comerciala, ramane insa de vazut, considera analistii.
Expertii Comisiei Nationala de Prognoza estimeaza ca, chiar si in conditiile unei dezvoltari sanatoase a economiei romanesti, deficitul comercial se va accentua in urmatorii ani, urmand sa ajunga pana la nivelul de 35,9 miliarde de euro in 2013.
Totusi, avand in vedere ca si PIB-ul va creste in aceasta perioada, este foarte posibil ca ponderea deficitului in PIB sa scada, ceea ce inseamna efecte negative tot mai mici pentru economie
1.6. Criza şi prăbusirea pieţelor de mărfuri ajută China să restructureze industria
Guvernul chinez a inceput deja sa ajute anumite sectoare ale industriei, precum productia de otel si industria textila. Acestor ramuri le-au fost acordate scutiri de taxe sau reducerea acestora pentru export.
Guvernul chinez considera criza economica globala o ocazie buna pentru a reforma mai multe sectoare industriale, evitand sa acorde ajutor companiilor mici care se apropie de faliment, si profita de scaderea accentuata a preturilor de pe bursele de marfuri pentru a-si extinde masiv stocurile. Multe firme si companii industriale, majoritatea dependente de vanzarile la export, solicita ajutorul statului pentru a supravietui perioadei de prabusire a cererii la nivel mondial, insa autoritatile chineze nu renunta la prioritatile de reforma si consolidare pe termen lung pentru a evita falimente. Guvernul de la Beijing favorizeaza deschis cele mai mari companii pentru a consolida fiecare sector al industriei, profitand totodata de preturile reduse de pe bursele internationale de marfuri pentru a-si asigura stocuri masive de materii prime si materiale, de la metale si petrol la cereale, cauciuc si zahar. Totodata, China nu intervine in beneficiul firmelor mici din minerit si industria metalelor, ignorand apelurile acestora pentu ajutor si falimentele in lant, pentru a consolida economia pe termen lung. "Este un moment oportun sa inchidem minele mici si sa grabim restructurarea si consolidarea industriei resurselor", a declarat un oficial chinez.
16
CAPITOLUL II. INDUSTRIA TEXTILELOR ÎN ROMÂNIA
Producţia şi comerţul cu articole textile a fost, de-a lungul timpului, un important factor de
dezvoltare economică în întreaga lume. Piaţa mondiala a produselor textile şi de confecţii de
îmbracaminte este o piaţă vastă şi eterogenă, care acoperă o multitudine de produse, de la fibre şi
fire textile pâna la textile finite, tricotaje şi confecţiile.
Ponderea acestei ramuri în economia mondială la nivelul 2007-2008 a fost urmatoarea:
-5,7% din valoarea globala a producţiei mondiale de produse prelucrate;
-14% din totalul forţei de muncă industrială;
-6,3% din valoarea comerţului mondial cu produse prelucrate.
Ultimii ani ai secolului trecut au fost bogaţi în evenimente pentru industria textilă, parte
importanta dintr-un proces în continua schimbare, în urmatoarele direcţii:
• ritm accelerat de mondializare a textilelor;
• identificarea unor noi căi de comunicare cu partenerii staini şi noi forme de cooperare;
• câstigarea de noi segmente de piaţă prin atragerea de consumatori potentiali prin: modalităţi noi
de livrare, service, capacitate sporită de adaptare, exigenţa în calitatea produselor, tipuri noi de
fire, finisaje etc.;
• difuzia mondială de tehnologii;
• mondializarea creatiei si inovatiei textile;
• noi căi de distributie în comerţul cu produse de îmbrăcăminte
• noi localizari pentru activităţi industriale.
17
2.1. Factori de competitivitate pe piaţa textilelor
Factori legaţi de munca vie
Costul “brut” al muncii vii:
- Costul Muncii vii cu luarea in calcul a productivităţii şi a cheltuielilor de regie
- Disponibilul de forţă de muncă şi calificarea acesteia
- Calitatea managementului şi know-howul în diferite subsectoare ale acestei ramuri industriale
Tabel 1(se foloseste o scara de la 0 (cel mai scazut nivel ) la -5 (cel mai ridicat nivel fe factori prezenti in tara )
Ţari comparate Costul muncii vii Disponibil forţă de munca Calificare personal Know-how
China 4 5 5 5
India 4 5 4 4
Pakistan 5 5 3-4 2
Bangladesh 5 5 4 4
Coreea de Sud 0 1 5 5
Turcia 2 4 4 5
România 3 4 5 5
Bulgaria 3 3 5 5
Maroc 2 4 4 4
Tunisia 2 3 4 4
COSTUL MEDIU AL FORŢEI DE MUNCĂ ÎN PRINCIPALELE ŢĂRI CONCURENTE ÎN INDUSTRIA
CONFECŢIILOR
Tabel 2
ŢARA Costul mediu al orei de muncă în industria confecţiilor EURO/ora/salariat
POLONIA 3
TURCIA 2
TUNISIA 1,8
CHINA 0,47
INDIA 0,43
ROMÂNIA 1,1
Restul UNIUNII
EUROPENE
18
18
Factori industriali
- Disponibilităţile interne de materii prime, de calitate si dotarea cu maşini şi utilaje eficiente
• Accesul la sursele de finanţare şi disponibilitatea de energie;
• Cheltuieli pentru efectuarea tranzacţiei (corupţia, dificulţăti la import/export)
• Starea transportului şi infrastructura în interiorul ţării
Tabel 4
Acces la capital Costuri energetice Costuri tranzacţii Transport Infrastructura
China 5 4 3 4 3
India 3 2 1 3 2
Pakistan 3 2-3 1 2 1
Bangladesh 2 2 1 2 1
Coreea de
Sud
4 3 4 4 5
Turcia 2 3 5 5 5
România 2 3 3 4 3
Bulgaria 1 3 4 4 2
Maroc 2 2 2 4 2
Tunisia 2 3 3 4 3
19
Factori comerciali
- Siguranţa respectării termenelor de livrare
- Calitatea produselor
- Abilitatea respectării specificaţiilor cerute de client
- Flexibilitatea şi răspunsul rapid la comenzi
- Designul şi creatiile proprii de modă
- Proximitatea geografica faţă de client
- Proximitatea culturală şi de limba
Tabel 5
Termene
de livrare
Nivel
calitativ
Conformitate
cu cerinţele
beneficiarilor
Flexibilitate Design,
creaţie,
moda
Proximitate
geografică
Proximitate
culturală
China 4 4 4 2 2 0 2
India 2 3 3 4 2 1 2
Pakistan 2 2 2 1 1 1 1
Bangladesh 3 5 3 1 1 1 1
Coreea de
Sud
4 4 4 4 4 0 3
Turcia 4 4 4 5 3-4 5 4
România 4 4 4 3 2 5 4
Bulgaria 4 4 4 4 2 5 4
Maroc 3 4 3 4 2 5 4
Tunisia 3 4 3 4 2 5 4
20
2.2. Principalele avantaje comparative ale industriei textile din România
Industria de textile-confecţii şi pielarie-încaltaminte este un sector dinamic în cadrul economiei
naţionale având un nivel ridicat de performanţă:
Angajează o importantă forţă de muncă, în principal feminină;
Contribuie la stabilitate sociala fiind reprezentata in toate judetele tarii;
Deţine o pondere însemnată în exportul economiei naţionale;
Contribuie cu sold pozitiv la balanta de comerţ exterior a ţării
Industria Confecţiilor de Îmbrăcăminte deţine un loc important şi pe plan international, începând
cu anul 1999 situându-se pe prima poziţie în ierarhia furnizorilor de confecţii pentru piata UE în
cadrul ţărilor central şi sud-est Europene;
În anul 2007 industria uşoară (textile-confectii şi pielarie-incaltaminte) a realizat urmatoarele
ponderi în indicatori macroeconomici ai României:
- 4,0% din PIB
- 6,3% din producţia industrială
- 22,1% din exportul României
- 10,7% din importul României
- a angajat 23,94% din numărul total al salariaţilor din industrie
- în aceste industrii funcţionau peste 10.000 societăti comerciale din care:
55 % în industria confecţii
30% în industria textile
15% în industria de pielărie –încalţăminte
Aceste rezultate s-au datorat urmatoarelor premise:
Traditia îndeungata a ramurii economice ca furnizor de bunuri de consum pentru populatie
şi produse specifice pe piete externe
Realizarea unui excedent de produse care se valorifică la export
Forţa de muncă este calificată, obtenabilă la preţuri competitive, datorită existenţei:
o Reţelei naţionale de pregatire profesională importanta: 5 centre universitare cu
facultăţi de industrie textila - confectii la Iasi, Sibiu, Arad; Oradea şi Bucureşti
o Centre de pregatire a tehnicienilor;
o 5 institute şi societăţi de cercetare-dezvoltare
21
Costurilor reduse pentru crearea unui loc de muncă;
Capacitătilor de producţie care pot fi modernizate cu un efort investitional redus, cu efecte
imediate;
Existenţa unui mediu concurenţial real, datorită numarului mare de agenţi economici de
profil;
Poziţia geografică favorabilă faţă de principalele pieţe de aprovizioanre şi desfacere
Prin cele trei componente principale (produse textile, articole de îmbrăcăminte, respectiv
pielărie şi încălţăminte) industria uşoară reprezintă un sector important al economiei naţionale, atât
prin tradiţia îndelungată în activitatea de export, dar şi ca principal angajator din industrie (în 2007
numărul mediu al salariaţilor din industria uşoară reprezenta aproximativ o treime din numărul
mediu al salariaţilor din industria prelucrătoare). De asemenea, industria uşoară are o pondere
importantă în totalul producţiei industriale, chiar dacă aceasta a scăzut de la 8,1% în 2003, la 6% în
2006.
Fig.1 Ponderea ramurilor industriei uşoare în total
Liberalizarea comerţului cu textile, începând cu 1 ianuarie 2005, corelat cu creşterea
veniturilor salariale au generat relocări rapide ale producţiei, în căutarea unor costuri minime
22
pentru forţa de muncă. Astfel s-a remarcat un flux puternic de produse din China către Uniunea
Europeană, cu impact negativ asupra evoluţiei producţiei şi a exportului industriei uşoare
autohtone.
Fig. 2 Evoluţia producţiei industriale uşoare
Referitor la producţia acestui sector, se remarcă un trend negativ în perioada 2004-2007,
comun celor trei ramuri şi o uşoară tendinţă crescătoare între 2005-2006, în sectoarele de confecţii
şi pielărie - încălţăminte.
Anul 2007 a marcat o relansare a industriei textile (respectiv cu 5,4%), deşi sectoarele
primare din acest sector necesită încă un volum important de investiţii. În
schimb, industria de articole de îmbrăcăminte a înregistrat cel mai pronunţat declin (-21,5%), ceea
ce a făcut ca în ultimii patru ani (anul 2004 a fost primul an de scădere a producţiei acestei
subramuri), producţia să se reducă cu peste 40% (producţia din 2007 a reprezentat 57,6% din
nivelul realizat în anul 2003).
23
Tabel 6 Evoluţia producţiei industriale
În anul 2007 s-a înregistrat o relansare puternică a productivităţii muncii în sectorul de
produse textile, fiind astfel susţinut trendul crescător al producţiei din acest domeniu.
Fig .3 Productivitatea muncii
Tendinţele negative ale productivităţii în cadrul industriei de confecţii pot fi explicate prin
continuarea procesului de restructurare, fiind un domeniu în care este utilizată intens forţa de
muncă, tehnologiile noi având un impact redus.
Activităţile din industria uşoară se caracterizează prin participarea într-o proporţie mai
mare la realizarea producţiei a capitalului uman, faţă de alte sectoare industriale. Industria uşoară
ocupă 25% din forţa de muncă din industrie şi asigură numai 6% din producţia industrială.
24
Ponderea salariaţilor din industria uşoară se menţine relativ constantă în perioada analizată,
în timp ce producţia îşi micşorează, începând cu anul 2004, contribuţia la producţia industrială
totală, cu 2 puncte procentuale.
Tabel 7. Numarul mediu de salariaţi
Efectivele de salariaţi din industria uşoară sunt, an de an, în scădere, totuşi începând cu
anul 2006 se remarcă o încetinire a pierderilor de locuri de muncă. Astfel, în anul 2007, reducerea
a fost de 1,2% în timp ce în perioada 2003-2006, reducerea medie anuală a fost de 4,8%.
Fig 4 Evoluţia numărului mediu de salariaţi
25
Pe activităţi, anul 2007 comparativ cu 2001, a reprezentat o reducere a efectivelor cu 35 mii
persoane în sectorul textil (-35,7%) şi 47 mii persoane în sectorul confecţiilor (-16,2%). În schimb
sectorul pielărie şi încălţăminte prezintă o relativă stabilitate.
Restructurarea şi reducerea personalului au făcut posibilă creşterea salariilor şi în perioada
de restrângere a producţiei.
În anul 2007 câştigul salarial mediu brut, de 811 lei/salariat, a fost cu 94% peste cel din
anul 2003 (anul anterior perioadei de declin). Totuşi creşterea este sub cea din celelalte activităţi.
În industrie, în aceeaşi perioadă câştigul salarial mediu brut s-a dublat. Industria uşoară rămâne
astfel activitatea cu cel mai scăzut nivel salarial din economie, fiind în anumite perioade depăşită
doar de industria de prelucrare a lemnului.
Tabel 8 Salariu mediu brut in industria uşoară
În structură, câştigul salarial cel mai mare se înregistrează în industria textilă – activitatea
cu cea mai scurtă perioadă de declin, respectiv anii 2005 şi 2006.
În anul 2007, câştigul salarial mediu brut a ajuns în industria textilă la 900 lei/salariat, faţă
de numai 791 lei/salariat în industria articolelor de îmbrăcăminte.
Dificultăţile din industria articolelor de îmbrăcăminte s-au regăsit şi în accentuarea
diferenţei dintre câştigurile salariale din acest sector şi celelalte două sectoare ale industriei uşoare.
Astfel dacă în anul 2001, câştigul salarial mediu brut din industria articolelor de îmbrăcăminte era
inferior celui din industria textilă doar cu 27 lei, în anul 2007 diferenţa a ajuns la 109 lei. Mai mult,
26
dacă în 2001 câştigul salarial mediu brut din industria articolelor de îmbrăcăminte era superior
celui din industria de pielărie şi încălţăminte în anul 2007 raportul s-a inversat.
Tabel 9 Raportul dintre câştigul salarial mediu brut din industria uşoară şi cel din economie
Ca urmare, raportul dintre câştigul salarial mediu brut din industria uşoară şi cel de pe
ansamblul economiei s-a deteriorat, de la 60,2% în 2001 la 57,7% în anul 2007, chiar dacă
încrederea dată de creşterea producţiei din perioada 2001-2003 a condus la majorări salariale în
anul 2004 care au mărit raportul la 65,5%.
Creşterea moderată a salariilor, sub media pe economie, a menţinut industria uşoară pe unul
din ultimele locuri în topul câştigurilor salariale din economie, doar industria de prelucrare a
lemnului, cea a mobilei şi sectorul de „hoteluri şi restaurante”, fiind într-o situaţie asemănătoare.
Diferenţele între câştigurile salariale din industria uşoară şi celelalte ramuri au apărut
înainte de anul 2000. Astfel, în anul 1992 câştigurile salariale din industria uşoară reprezentau între
70-75% din câştigul mediu pe economie, decalajul ajungând la 57-66% în anul 2001.
Costurile de personal pe unitatea de produs reflectă profitabilitatea, dar şi intensitatea forţei
de muncă a sectorului. Sectorul de confecţii din România şi cel de pielărie şi încălţăminte au
costuri de personal ridicate pe unitatea de produs (între 0,30 şi 0,35 euro) şi nu pot compensa
nivelul scăzut al productivităţii.
27
Rata de operare brută (ROB), măsurată ca surplusul brut de operare/cifra de afaceri
(procente) este un indicator al profitabilităţii. Surplusul brut de operare este generat din
activităţile de operare după compensarea inputului forţei de muncă. În România, acesta este
similar mediei UE 27. Din evoluţia acestui indicator, se observă că acesta a scăzut foarte rapid.
ROB la pielărie s-a redus de la 12,8% în 2003, la 8,2% în 2005, la textile de la 13,5% la 9,5 %,
iar la confecţii de la 14,5% la 9,7%.
În perioada 2002-2005 costul unitar al forţei de muncă a avut un trend ascendent, indicând o
majorare a remunerării peste productivitatea muncii, ceea ce a dus la o pierdere de competitivitate.
In 2006, cu excepţia produselor textile, în celelalte domenii ale industriei uşoare acest indicator s-a
îmbunătăţit, ducând la o creştere a competitivităţii.
Concomitent cu creşterea consumului intern generată de creşterea veniturilor, cifra de
afaceri a înregistrat în 2007 o tendinţă ascendentă în toate cele trei sectoare, majorându-se cu peste
10% în sectoarele produselor textile şi al articolelor de îmbrăcăminte
Tabel 10 Evolutia CA
Industria textilă şi cea a articolelor de îmbrăcăminte au devenit mai competitive pe piaţa
internă, compensând o parte a pierderilor de pe pieţele externe. Acest fapt a fost susţinut de
creşterile veniturilor salariale pe total economie şi implicit a nivelului de trai, fapt ce a determinat
ca populaţia să îşi îndrepte mai mult atenţia spre acest gen de produse.
În volum, desfacerile pe piaţa internă (exprimate prin cifra de afaceri) s-au majorat în 2007
cu 29,5% în cazul produselor textile şi cu 51,2% la articole de îmbrăcăminte.
28
Ca urmare a globalizării şi a acaparării pieţei mondiale de textile de către China urmată
îndeaproape de India, industria textilă are de suferit nu doar în România, ci şi în Cehia şi Polonia şi
chiar în state mai importante cum ar fi de exemplu SUA. În acelaşi timp se înmulţesc numărul de
acuzaţii la adresa Chinei, din partea economiilor emergente, privind practicarea unor preţuri de
dumping. Agresivitatea cu care companiile chineze atacă aceste pieţe forţează guvernele să ia
măsuri pentru protejarea pieţelor interne. Cea mai importantă acţiune antidumping de până acum
intentată Chinei de către o ţară în curs de dezvoltare este cea iniţiată de India şi vizează exporturile
chinezeşti de mătase şi satin.
În acelaşi, industria uşoară românească s-a confruntat cu dificultăţi specifice de ordin intern,
cauzate, în principal de schimbările induse de privatizarea şi restructurarea economiei în perioada
de tranziţie şi de pregătire pentru aderare, precum:
• Creşterea preţului la utilităţi cu consecinţe în activitatea tip lohn (energie electrică, gaze
Aprecierea leului în raport cu principalele monede internaţionale, pe unele intervale de timp, cu
efecte directe asupra competitivităţii produselor la export;
• Reducerea semnificativă a bazei de materii prime necesare desfăşurării activităţii întreprinderilor
de profil;
• Implementarea de către agenţii economici a standardelor europene de calitate, mediu, sociale, de
siguranţă ocupaţională şi muncă decentă pentru a putea comercializa în continuare produse pe
pieţele UE, SUA, etc.;
• Adoptarea de către România a Codului Vamal al UE şi a tuturor acordurilor de liber schimb
ale UE începând cu 01.01.2007. Începând cu anul 2005, ca urmare a dificultăţilor care au afectat
industria uşoară, comerţul exterior cu astfel de bunuri a înregistrat un trend descendent, trecând
astfel de pe locul I, pe care l-a ocupat mult timp în cadrul exporturilor româneşti, pe locul II, după
construcţiile de maşini.
Contribuţia acestuia la realizarea exporturilor şi importurilor româneşti s-a redus astfel de la 35,6%
la 18,4% şi respectiv de la 20,2% la 9,2% în anul 2007, comparativ cu anul 2001.
29
Fig .5 Evoluţia Comerţ exterior
În anul 2007, comparativ cu anul 2001, exporturile de bunuri ale industriei uşoare au
înregistrat o creştere cu 19,6% mult inferioară creşterii totale a exporturilor, care s-au majorat de
2,3 ori în aceeaşi perioadă.
Această creştere se datorează în principal majorării cu 84,6% a exporturilor de bunuri ale
industriei de produse textile, dar şi a creşterii exporturilor de bunuri aferente industriei de
pielărie şi încălţăminte cu 27,4%.
30
2.3.Fenomenul de perfecţionare activă în cadrul industriei textile
Analiza fenomenului de perfecţionare activă (PA) sau lohn, în contextul globalizării,
trebuie să plece de la concretizarea sferei de cuprindere a operaţiunilor de outsourcing care se
referă, în general, la procurarea de inputuri materiale sau servicii din afara ţării de reşedinţă a
firmei care efectuează operaţiunea. După unele aprecieri, se consideră că în comerţul mondial,
schimbul comercial în regim de perfecţionare activă reprezintă circa 40 %.
Operaţiunea de prelucrare in lohn, numită şi producţie la comanda, s-a dezvoltat mai ales
pe relaţiile din Vest-Est si Nord-Sud, prin delocalizarea de către firmele occidentale a unor
producţii industriale intensive în manopera în ţări din Europa Centrala şi de Est sau din regiuni în
curs de dezvoltare.
Prelucrarea în lohn constă în într-o afacere economică internaţională desfaşurată pe baza
contractuală între doua firme din ţari diferite, în care una execută lucrări la comanda (prelucrează
materii prime, materiale, produse semifabricate), dupa modele, desene şi sub marca celeilalte
firme, acesta din urma preluând produsul finit în scopul desfacerii sale pe piaţă.
În general pentru România, fenomenul de perfecţionare activă (PA) a prezentat o serie de
avantaje, cel mai vizibil fiind menţinerea locurilor de muncă în sectoarele care produceau şi
exportau în regim de perfecţionare activă. Dar au existat şi alte avantaje, precum transferul de
tehnologie care a însoţit investiţiile străine, creşterea nivelului de calificare a forţei de muncă şi a
capacităţii manageriale inclusiv în domeniul marketingului, precum şi a competitivităţii,
conectarea la standardele de calitate şi control a acestuia, specific pieţelor externe, contribuţia
aportului valutar rezultat la diminuarea deficitului comercial şi de cont curent.
Principalele caracteristici ale comerţului exterior derulat în perioada 2001-2006 cu produse
din industria uşoară rezultate din perfecţionarea activă sunt prezentate în cele ce urmează.
31
Tabel 11 Structura Comerţului exterior
Din analiza cifrelor prezentate în tabelul anterior se observă o diminuare a ponderii în total
ramură, a exporturilor cu produse ale industriei uşoare în regim de PA de la 96,4% cît reprezentau
în anul 2001, la 88,3% în 2006. Acelaşi fenomen s-a făcut resimţit şi în cazul importurilor cu astfel
de produse de la 93,8% la 74%.
În perioada 2001-2006, se constată concomitent cu reducerea lohn-ului, o creştere a
exporturilor şi importurilor în nume propriu cu 8,1 puncte procentuale şi respectiv cu 19,8 puncte
procentuale.
La nivelul anului 2006, din punct de vedere al pieţelor de desfacere, exporturile de produse
ale industriei uşoare, în regim de prelucrare activă desfăşurat cu ţările membre UE au deţinut cca.
90% din total ramură.
Incepand cu 2007, ne-am "prăbuşit" 2pănă pe locul al şaptelea in lume. Sectorul de
confecţii din Romănia a avut o pierdere de cotă de piaţă de 45% pe primele şase luni din acest an
la livrările in UE, interval in care a reuşit să căştige doar 10% pe piaţa internă, de la 10%-13% la
23%.
Produsele realizate in lohn reprezinta 90% din exporturile industriei uşoare; din aceste
exporturi, o treime se orienteaza spre Italia. Din producţia realizata de marii stilişti in ţara noastra
85% este exportata. Principala problema in ceea ce priveşte exportul produselor realizate in lohn,
o reprezinta concurenţa cu ţarile din estul Europei, unde forţa de munca este din ce in ce mai
ieftina .
2 Potrivit Mariei Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei (FEPAIUS).
32
În ultimii trei ani, lohnul românesc şi-a redus ponderea în totalul exporturilor cu circa şapte puncte
procentuale, ajungând în 2006 la 45%. Teoretic, mai puţin lohn înseamnă exporturi mai stabile şi,
în acelaşi timp, mai multe produse 100% „made in Romania“. De asemenea, lohnul are tendinţa de
a se muta în sectoarele în care forţa de muncă este mult mai bine plătită. Partea mai puţin bună, dar
anticipată, este că industria de confecţii şi textile, unde se realizează o mare parte din contractele
de lohn, şi-a redus turaţia. Acum 10 ani vorbeam de 90%, în 2000 ajunsese la 64%, iar în 2007
lohn-ul reprezenta circa 49% din total contracte
Pentru anul 2008 s-a observat o scădere mai puţin accentuată a producţiei industriei
uşoare faţă de anul 2007. Pentru produsele textile şi articolele de pielărie şi încălţăminte , o
uşoară creştere a producţiei cu 3,0%, respectiv cu 0,5%, având în vedere intensificarea cererii
interne de astfel de produse, generată de creşterea veniturilor.
Pentru sectorul articolelor de îmbrăcăminte o ameliorare a trendului negativ din ultimii patru ani,
tendinţă ce se poate observa deja din rezultatele obţinute în primul semestru când producţia a
scăzut cu numai 1,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior (în primul semestru al anului 2007
comparativ cu primul semestru 2006 scăderea a fost de 18,0%).
Pentru revigorarea acestui sector nu sunt necesare investiţii mari în tehnologie, ci în design
şi branding, elemente esenţiale în cadrul acestei industrii, de aceea o ofensivă pentru promovarea
brandurilor proprii ale companiilor româneşti (puţin cunoscute în afara României) poate stimula
activitatea sectorului.
După ce în anul 2007, exporturile eferente industriei uşoare au înregistrat o scădere cu 5,3%
comparativ cu anul 2006, pentru anul 2008 s-a aşteptat ca acestea să se situeze la un nivel valoric
uşor superior, cu 0,6% faţă de anul anterior. Această evoluţie a fost susţinută în special de
majorările exporturilor industriei de produse textile cu 4,3%, în condiţiile majorării producţiei
industriale aferente cu 3%. De asemenea exporturile din industria de pielărie şi încălţăminte s-au
majorat ajungând la 1560 mil. euro, în creştere cu 4,1% faţă de anul anterior, datorită revenirii la
creşterea pozitivă a producţiei industriale aferente. În schimb, continuarea diminuării exporturilor
provine din industria de articole de îmbrăcăminte şi în acest an, dar într-un ritm încetinit de -2,6%
faţă de -9,5% în anul anterior.
În anul 2008, pentru evoluţia soldului operaţiunilor de comerţ exterior cu bunuri ale industriei
uşoare, se asteapta un excedent în valoare de 640 mil. euro cu o tendinţă de stabilizare. În acest
context este important de menţionat faptul că deficitului aferent industriei de produse textile se va
33
diminua uşor cu 0,6%, în timp ce excedentul provenit din comerţul cu bunuri ale industriei de
articole de îmbrăcăminte va cunoaşte o încetinire a ritmului de diminuare de la 16,6% în 2007 la
4,3% în 2008 . În ceea ce priveşte excedentul aferent industriei de pielărie şi încălţăminte, acesta
va cunoaşte o oarecare revenire, ajungând până la o valoare de 300 mil. euro.
Tabel 12 Evoluţia industriei uşoare în anul 2008
Evoluţia industriei uşoare în anul 2008
Numărul mediu de salariaţi din industria uşoară a continuat şi în anul 2008, trendul de reducere,
mai ales în sectorul articolelor de îmbrăcăminte, în care numărul de salariaţi s-a diminuat cu 5000
de persoane, datorită în principal diminuării activităţilor aferente. În sectorul produselor textile, pe
fondul creşterii producţiei industriale există o tendinţă de menţinere a numărului existent. Numărul
mediu de salariaţi din industria pielăriei şi încălţămintei s-a menţinut în trendul din ultimii ani de
creştere uşoară a acestora.
Câştigurile salariale medii brute din industria uşoară s-au încadrat într-un trend ascendent, astfel
că la nivelul anului 2008 în sectoarele: produse textile creşterea a fost de 14,4%, articole de
îmbrăcăminte de 13,8% şi pielărie şi încălţăminte de 15% comparativ cu anul 2007. Câştigurile
salariale din industria uşoară, s-au situat aproaape de creşterea medie pe economie, fapt ce nu
aduce modificări semnificative în ierarhizarea celor două sectoare în topul câştigurilor salariale din
industrie.
34
2.4. LOHN-UL în România. Perspective pentru 2009
Prin operaţiunile de outsourcing, ţările în curs de dezvoltare, cum este şi România, au beneficiat
atât de materii prime, materiale, semifabricate, cât şi de documentaţia tehnologică şi know-how-ul
necesare realizării produselor şi serviciilor contractate. Astfel, oferta ţărilor dezvoltate către
economiile emergente a reprezentat pentru acestea din urmă o oportunitate, contribuind în acelaşi
timp atât la folosirea mai eficientă a forţei de muncă, cât şi la ridicarea nivelului de trai .
Însă, industria confecţiilor a simţit printre cele dintâi efectele integrarii României în Uniu-
nea Europeană. Producatorii în lohn işi calculează costurile într-un leu din ce în ce mai puternic,
dar işi vând marfa în euro; marjele de profit s-au redus şi mai mult de jumătate din cele peste 5.000
de firme de confectii existente la ora actuală sunt pe zero sau pe pierdere. Declinul a început in
2005, odată cu întarirea bruscă a monedei naţionale şi scumpirea utilitatilor cu 42%“3.
Producătorii de textile acuză şi importurile de marfuri ieftine din China, Turcia şi Siria.
Atuurile firmelor româneşti (mână de lucru ieftină şi apropierea de UE) au fost eclipsate în ultimii
ani de eficienţa de neegalat a industriei chinezeşti (de ex o camaşşa chinezeasca iese din fabrica la
1,5 dolari, în timp ce românii o produc cu trei dolari, iar materia primă este în România de peste
trei ori mai scumpă (cca un dolar) decât cea din China)
Anul trecut s-a accentuat criza începuta în 2005: producşia industrială a scazut cu circa
13% şi aproape 30.000 de salariaţi au fost trecuţi pe lista disponibilizarilor.
Peste 20% din firmele de confecţii româneşti care lucrează în lohn şi-au inchis porţile de la
1 ianuarie 2008. Este vorba despre aproximativ 1.000 de fabrici din cele 9.800 care activeaza din
domeniu. Peste 40.000 de angajaţi din industria textilă, respectiv 15-20% din numărul total al
salariaţilor, riscă să fie disponibilizaţi anul viitor, ca urmare a scăderii exporturilor,iar multe firme
iau în calcul renunţarea la producţie. .
"Estimările noastre cele mai optimiste arată că anul viitor producţia de lohn va scădea cu 15-20%,
ca urmare a reducerii cererii de pe pieţele din străinătate afectate de situaţia financiară actuală. Din
informaţiile pe care le avem de la cei din industrie, există riscul reducerii, în 2009, a numărului de
angajaţi cu 15-20%, fiind vorba despre peste 40.000 de persoane"4.
La sfârşitul lunii iulie, în industria textilă lucrau 312.500 de angajaţi, în timp ce la finele anului
trecut activau aproape 342.000 de persoane în acest sector.
3 Mihai Ionescu , secretatul general al Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania 4 Maria Grappini, preşedintele Federaţiei Patronale a Textilelor, Confecţiilor şi Pielăriei (FEPAIUS).
35
Din totalul producţiei, lohnul a reprezentat 58-60% .Zona producţiei de îmbrăcăminte va
fi cea mai afectată în 2009. Pe acest segment vor fi operate cele mai multe disponibilizări, în
condiţiile în care cea mai mare parte a producţiei în lohn este asigurată de fabricile de
îmbrăcăminte.Începând cu anul 2004, producătorii au fost afectaţi de piaţa de produse lohn din
China, unde costurile sunt mai mici, la aceasta adăugându-se puterea mică de cumpărare a
românilor şi faptul că produsele textile autohtone au fost respinse mult timp, preferându-se o
etichetă străină.
Pentru păstrarea locurilor de muncă, FEPAIUS solicită modificarea legislaţiei privind
rambursarea TVA, eliminarea taxelor de mediu la fondul centralizat şi constituirea unui fond de
mediu la nivelul companiilor şi diminuarea contribuţiilor, taxelor şi impozitelor pe salarii.
Potrivit datelor FEPAIUS, din 2004 valoarea producţie în industria textilă a scăzut cu
56%, de la 13,3 miliarde lei la 8,5 miliarde lei în 2007, estimându-se pentru 2008 un regres de 15%,
la circa 8,3 miliarde lei
Jucator-cheie in comertul mondial, fiind pe primul loc la exporturile de textile si pe al treilea în
confectii, industria textilă cu un total mai mare de 110 000 companii in UE - din care 95% sunt
IMM-uri - realizează o multitudine de produse industriale, pentru consumatori diferiţi, utilizând
nenumarate procese şi tehnologii relaţionate, înalt specializate şi aplicând cunoştinte avansate.
Spre deosebire de anumite industrii din Europa, industria textilă şi de confecţii este lider mondial în
utilizarea tehnologiei, inovarea de procese şi produse, inclusiv creaţia de moda şi alte activităţi de
inovare (nontehnologice). Scopul final de asigurare a competitivitatii pe termen lung a industriei
europene – crearea de locuri de muncă, creşterea economică, exporturile, contribuţia la obiectivele
de la Lisabona, fiecare reflectând elemente cruciale ale dezvoltarii, pe termen îndelungat, a industriei
europene de textile şi confecţii:
trecere de la fibre, filamente şi tesături de larg consum la produse specializate din procese
flexibile high-tech;
stabilirea şi extinderea textilelor ca materie prima aleasă în multe sectoare industriale şi noi
domenii de aplicare;
Încheierea epocii producţiei de masă pentru produsele textile şi trecerea spre o nouă
paradigma,aceea a orientării către client, a personalizării, a producţiei inteligente, a logisticii