CUPRINS CAPITOLUL 1.................................................. 4 BAZELE TEORETICE SI METODOLOGICE ALE SISTEMULUI CONTABIL ACTUAL 4 1.1 Conceptul de circuit financiar........................5 1.2 Principii si conventii contabile......................6 1.3 Structuri contabile de baza referitoare la bilantul si performanta intreprinderii...............................10 CAPITOLUL 2................................................. 14 STUDIUL CADRULUI JURIDIC AL SISTEMULUI CONTABIL AL INTREPRINDERII ...........................................................14 2.1 Legea contabilitatii 82/ 1991 cu modificarile si completarile ulterioare..................................14 2.2 Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene................................................. 19 2.3 Planul de conturi general............................22 CAPITOLUL 3................................................. 24 STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC AL SISTEMULUI CONTABIL SI FINANCIAR ...........................................................24 3.1 Scurt istoric si obiectul de activitate al intreprinderii 24 3.2 Piata de desfacere, concurenta, principalii clienti si furnizori ai societatii..................................25 3.3 Structura tehnica si functionala a firmei............25 3.4 Organizarea compartimentului financiar contabil si relatiile acestuia cu celelalte compartimente......................27 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
lichiditatii activelor financiare create prin circuite primare (piata primara).
1.2 Principii si conventii contabile
Datorita faptului ca este important ca toti cei care tin evidenta contabila şi/ sau receptioneaza
raportarile contabile sa le poata interpreta uniform, unitar şi corect, s- a elaborat un set de norme cu
caracter general ce formeaza cadrul conceptual general al contabilitatii financiare, numite principii
contabile. Realizarea in contabilitate a unei imagini cat mai fidele si pentru ca informatia contabila
sa prezinte realitatea ,este imperios necesar respectarea cu buna credinta a principiilor contabile. In
mod constant, intreprinzatorii simt nevoia unui sistem coerent de principii si obiective ale
contabilitatii care sa determine practice si proceduri contabile. In acest fel tehnica contabila devine
5
parte aplicativa a teoriei contabile. Principiile contabile reprezinta un sistem de referinta pentru a
stabili informatia contabila reala privitoare la situatia patrimoniului, situatia financiara si a
rezultatului obtinut. Literatura de specialitate prezinta o modalitate vasta de abordare a principiilor
contabile. Pe de alta parte, abordarea principiilor contabile conform definirii lor in Ordinul
Ministrului Finantelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu
directivele europene2 prevede faptul ca acestea contin un ansamblu de conventii, procedee, elemente
conceptuale, reguli de baza care asigura, pe de o parte, elaborarea normelor contabile, si pe de alta
parte, reprezentarea fidela, clara, sincera si completa a evolutiei intreprinderiiprin intermediul
situatiilor financiare. Aplicarea riguroasa şi respectarea cu consecventa a principiilor contabile
confera informatiei contabile şi raportarilor financiare relevanta, fiabilitate, credibilitate şi mai ales
comparabilitate în timp, în spatiu şi între domenii diferite de activitate:
- compararea performantelor aceleaşi întreprinderi de la o perioada la alta;
- compararea întreprinderilor de marimi diferite precum şi din zone, tari, domenii şi ∕ sau perioade
diferite, între ele.
Deşi fiecare principiu reglementeaza un anumit aspect, toate principiile contabilitatii formeaza un
sistem coerent şi unitar, în sensul ca între toate principiile exista interferente şi legaturi reciproce de
interdependenta, şi nici un principiu nu poate fi încalcat fara riscul de a afecta aplicarea celorlalte.
Principiile contabile general admise sunt ipoteze si conventii contabile ce au aparut ca
rezultat al observatiilor si experientelor practice. Aceste principii evolueaza in timp iar altele se
perfectioneaza. Principiile contabile moderne sunt expuse pentru prima data intr-un act normativ
armonizat cu Standardele Internationale de Contabilitate in OMFP nr. 94/2001 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene
(CEE) modificat prin ordinul 1879/2001, prin ordinul 990/2002 si 1752/2005 iar in anul 2009 prin
ordinul 3055 ce prevede formatul si continutul situatiilor financiare anuale, principiile contabile si
regulile de recunoastere, evaluare, scoatere din evidenta si prezentare a elementelor in situatiile
financiare anuale, regulile de intocmire, aprobare, Potrivit acestei directive, menirea contabilitatii
unei entitati economice este de “a furniza documente de sinteza care sa ofere o imagine fidela asupra
patrimoniului, situatiei financiare si rezultatului”. Pentru cresterea increderii in imaginea fidela
trebuie ca la organizarea contabilitatii entitatilor economice sa se tina seama de mai multe principii.
2 ***, Ordinul nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009.
6
Sectiunea a 7-a a OMFP 3055/2009 expune principiile si regulile contabile intr-o succesiune care
sugereaza si importanta atribuita acestora.
Intalnim asadar 9 principii3:
Principiul continuitatii activitatii;
Principiul permanentei metodelor;
Principiul prudentei;
Principiul independentei exercitiului;
Principiul evaluarii separate a elementelor de active si pasiv;
Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;
Principiul necompensarii;
Principiul prevalentei economicului asupra juridicului;
Principiul pregului de semnificatie.
Conform principiul continuitatii activitatii trebuie sa se prezume ca entitatea îşi continua în mod
normal functionarea, fara a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. O
entitate nu va întocmi situatiile financiare anuale pe baza continuitatii activitatii daca organele de
conducere stabilesc dupa data bilantului fie ca intentioneaza sa lichideze entitatea sau sa înceteze
activitatea acesteia, fie ca nu exista nicio alta varianta realista în afara acestora. Cu toate acestea,
daca administratorii unei entitati au luat cunoştinta de unele elemente de nesiguranta legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a- şi continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situatiile financiare anuale nu sunt
întocmite pe baza principiului continuitatii, aceasta informatie trebuie prezentata, împreuna cu
explicatii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform
careia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. Evenimentele sau conditiile ce necesita
prezentari de informatii pot aparea şi ulterior datei bilantului.
Principiul permanentei metodelor, prevede faptul ca metodele de evaluare şi politicile
contabile, în general, trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul.
Respectarea acestui principiu face ca situatiile financiare intocmite de catre entitatile economice sa
poata fi comparabile de la o perioada de gestiune la alta.
3 Horomnea, Emil, Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001,
pp.26- 29.
7
Conform principiul prudentei, la întocmirea situatiilor financiare anuale, evaluarea trebuie
facuta pe o baza prudenta şi, în special:
a) în contul de profit şi pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;
b) trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute în cursul exercitiului financiar curent sau al unui
exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai între data bilantului şi data întocmirii
acestuia;
c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potentiale aparute în cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin
evidente numai între data bilantului şi data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere şi
eventualele provizioane, precum şi datoriile rezultate din clauze contractuale;
d) trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza
pe seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit şi
pierdere. Ca urmare, activele şi veniturile nu trebuie sa fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile,
subevaluate. Totuşi, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane
excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata a
datoriilor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre şi nu ar mai avea
calitatea de a fi credibile.
Principiul independentei exercitiului. Trebuie sa se tina cont de veniturile şi cheltuielile
aferente exercitiului financiar, indiferent de data încasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor.
Conform principiului evaluarii separate a elementelor de active şi de datorii,
componentele elementelor de active şi de datorii trebuie evaluate separat.
Principiul intangibilitatii presupune faptul ca bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu
financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de închidere al exercitiului financiar precedent. Pe de alta
parte, modificarea politicilor contabile se efectueaza numai pentru perioadele viitoare, începând cu
exercitiul financiar urmator celui în care s-a luat decizia modificarii politicii contabile. Modificarea
politicilor contabile poate fi efectuata numai de la începutul unui exercitiu financiar nefiind permise
modificari ale politicilor contabile pe parcursul unui exercitiu financiar. .
Conform principiului necompensarii orice compensare între elementele de active şi datorii
sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisa. Toate creantele şi datoriile trebuie
înregistrate distinct în contabilitate, pe baza de documente justificative. Eventualele compensari între
8
creante şi datorii fata de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi
înregistrate numai dupa contabilizarea veniturilor şi cheltuielilor corespunzatoare. În cazul
schimbului de active, în contabilitate se evidentiaza distinct operatiunea de vânzare/scoatere din
evidenta şi cea de cumparare/intrare în evidenta, pe baza documentelor justificative, cu înregistrarea
tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operatiunilor. Tratamentul contabil este similar şi în cazul
prestarilor reciproce de servicii.
Principiul prevalentei economicului asupra juridicului are in vedere faptul ca prezentarea
valorilor din cadrul elementelor din bilant şi contul de profit şi pierdere se face tinând seama de
fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, şi nu numai de forma juridica a acestora.
Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidela a
operatiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica, punând în evidenta
drepturile şi obligatiile, precum şi riscurile asociate acestor operatiuni. Evenimentele şi operatiunile
economico-financiare trebuie evidentiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza
documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrarii în contabilitate a operatiunilor
economico-financiare trebuie sa reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în
concordanta cu realitatea. De asemenea, contractele încheiate între parti trebuie sa prevada modul de
derulare a operatiunilor şi sa respecte cadrul legal existent.
În conditii obitnuite, forma juridica a unui document trebuie sa fie în concordanta cu realitatea
economica. În cazuri rare, atunci când exista diferente între fondul sau natura economica a unei
operatiuni sau tranzactii şi forma sa juridica, entitatea va înregistra în
Principiul pragului de semnificatie prevede faptul ca valoarea elementelor de bilant şi de
cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinata daca:
(a) acestea reprezinta o suma nesemnificativa; sau
(b) o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel
combinate sa fie prezentate separat în notele explicative.
În cazuri exceptionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevazute în
prezenta sectiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum şi motivele
care le-au determinat, împreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei
financiare şi a profitului sau pierderii.
9
1.3 Structuri contabile de baza referitoare la bilantul si performanta intreprinderii
Bilantul, ca document de sinteza contabila, este principala sursa informationala pentru toti
tertii interesati de viata unei societati. Informatiile furnizate de acesta servesc nu numai raportarii
unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci si unei analize financiare a activitatii
desfasurate de societate.
Daca informatia contabila constituie punctul de plecare, un material necesar si in mod special
adaptat acesteia, ea nu poate fi totusi acceptata ca atare de analiza financiara. Exista diferente totusi
intre optica contabila si cea financiara. Analiza financiara este o proiectare a metodelor proprii
analizei economic in domeniul finantelor societatii. Necesitatea aparitiei ei s- a impus o data cu
nasterea si dezvoltarea economiei financiare. Analiza financiara se poate defini astfel: „Un ansamblu
de concepte, metode si instrumente care permit tratarea informatiei contabile si a altor informatii de
gestiune In vederea formularii unei aprecieri privind situatia financiara a unei societati sau
organizatii, a riscurilor care afecteaza aceasta entitate, a nivelului si calitatii performantelor sale.”4
De mai bine de 30 de ani "se face" analiza financiara, fie de catre cei specializati, fie
ocazional. Daca la origini a fost creata pentru a furniza bancherilor mijloacele necesare pentru a
judeca un dosar de credit, cu timpul, analiza financiara a primit noi dimensiuni, noi aplicatii servind
fie utilizatorilor interni, fie celor externi societatii.
Analiza financiara pusa in slujba utilizatorilor interni mai poarta numele de analiza interna si
ajuta la conturarea diagnosticului financiar intern al societatii. Analiza financiara interna serveste:
conducerii societatii, care o foloseste ca baza a politicii sale financiare pentru buna gestionare a
societatii privind stapa nirea echilibrelor financiare, rentabilitatii, solvabilitatii si riscului
financiar;
salariatilor si sindicatelor, care pot sa aprecieze situatia financiara a societatii,
perspectivele sale de dezvoltare si cauzele unor eventuale modificari in organizarea
economica sau juridica a societatii;
partenerilor societatii, care trebuie informati asupra politicii generale, inclusiv financiare a
acesteia.
Cu toate ca utilizatorii externi ai informatiei financiare pot fi deserviti de analiza financiara externa,
de cele mai multe ori acestea opteaza pentru o analiza proprie. Analiza financiara externa se apleaca 4 Niculescu, Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 22.
10
fie partial asupra vietii societatii - utilizatorii externi fiind interesati de anumite proiecte pe care ar
putea sa le dezvolte cu aceasta - fie asupra totalitatii aspectelor financiare care o caracterizeaza.
Analiza financiara externa serveste:
detinatorilor de titluri ale societatii care iau decizii privind cumpararea sau vanzarea
acestora;
investitorilor potentiali care vor sa estimeze valoarea societatii in vederea unor fuziuni,
vanzari, privatizari;
investitorilor actuali (actionari) care se intereseaza asupra valorii societatii si in special a
capitalurilor proprii ale acesteia;
partenerilor comerciali care doresc sa determine atuurile sau slabiciunile societatii, In
vederea evitarii riscurilor;
organele fiscale nationale sau locale care urmaresc elementele de patrimoniu sau
rezultatele ce sunt baza de impozitare pentru diferite impozite si taxe;
organelor judecatoresti care uneori evalueaza posibilitatile de redresare ale unei societati;
institutiilor macroeconomice care o folosesc pentru stabilirea conturilor nationale;
creditorilor (bancilor) care analizeaza garantiile oferite de societate si riscul neIncasarii
creditelor acordate acesteia;
institutiilor de cercetari, care studiaza statistic comportamentul financiar al unei populatii
de societati.
Concluzionand, analiza financiara interna sau externa are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic
asupra situatiei financiare si a rentabilitatii prezente si viitoare a societatii. In vederea indeplinirii
menirii sale, analiza financiara este eliberata de formalismul specific contabilitatii. Ea nu are la baza
atat de multe reguli predefinite, ci trebuie sa depisteze acele caracteristici financiare semnificative
pentru societate, sa- i perceapa punctele forte si slabe, sa le ierarhizeze dupa multiple criterii si, in
final, sa ofere o apreciere pertinenta a situatiei societatii. Analiza financiara poate fi studiata ca
actiune interna a managerilor intreprinderii si ca actiune externa din partea actualilor si potentialilor
parteneri, concurenti sau investitori ai intreprinderii. Obiectivele urmarite de fiecare in parte nu sunt
aceleasi. Managerii (conducatorii) intreprinderii urmaresc identificarea potentialului de degajare de
fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri). In analiza externa se urmareste echilibrul financiar realizat la
nivelul fondului de rulment, al trezoreriei nete si rentabilitatea intreprinderii la nivelul marjelor de
acumulare, al capacitatii de autofinantare etc. Analiza financiara urmareste sa evidentieze
11
modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al
analizei pe baza de bilant) si treptele de acumulare baneasca de rentabilitate ale activitatii
Intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de rezultate). Bilantul sintetizeaza starea
patrimoniala a intreprinderii la un moment dat, in timp ce contul de rezultate sintetizeaza rezultatul
fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si de iesire pe perioada considerata.
Notiunea de echilibru in teoria economica are semnificatii multiple5. Intr-o formula generala,
echilibrul economico- financiar la nivelul intreprinderii se realizeaza atunci cand se recupereaza
mijloacele consumate, respectiv ca nd veniturile sunt egale cu cheltuielile. Aceasta inseamna ca
trebuie avute in vedere mai multe tipuri de "egalitati" si "corelatii" intre "necesitatile" si
"posibilitatile" intreprinderii. Existenta fluxurilor banesti, concomitent cu cele materiale, impune
luarea in considerare in definirea echilibrului financiar a elementelor implicate In aceste fluxuri prin
indicatori specifici de caracterizare. Astfel echilibrul economico- financiar al intreprinderii trebuie
inteles ca fiind un ansamblu de corelatii care se formeaza in procesul de rotatie a capitalului.
Analiza echilibrului financiar vizeaza:
analiza corelatiei fondului de rulment cu activele circulante;
analiza creantelor si a obligatiilor In sistemul de echilibru financiar;
analiza solvabilitatii si a capacitatii de plata.
Ca reflectare a starii patrimoniale, bilantul stabilit la sfarsitul perioadei de gestiune descrie
separat elementele de activ si de pasiv ale intreprinderii.
Activul se compune din: bunuri detinute de intreprindere (drepturi de proprietate exercitate
asupra lucrurilor) si creante (drepturi asupra tertilor).
Pasivul se compune din capitaluri proprii si intr-o masura considerabila, din datorii
contractate de intreprindere si nerambursate inca. Datele necesare analizei financiare sunt preluate
din bilantul financiar al societatii. Constructia bilantului financiar, pornind de la elementele continute
In bilantul contabil, necesita o tratare prealabila a posturilor de activ si de pasiv dupa criteriile de
lichiditate-exigibilitate.
5 Mironiuc, Marilena, Metodologia de analiza a riscului economic pentru intreprinderea multiprodus in:
Pe orizontala, schema bilantului are doua parti: partea de sus (nevoi, resurse temporare) care
reflecta structura financiara prin stabilitatea elementelor care il compun si partea de jos (nevoi,
resurse temporare) care evidentiaza dimpotriva conjunctura, ciclul de activitate.
Bilantul financiar pune in evidenta doua reguli principale ale finantarii, respectiv nevoile
permanente, de alocare a fondurilor banesti vor fi acoperite din capitaluri permanente, indeosebi din
capitaluri proprii, in timp ce nevoile temporare vor fi, In mod normal, finantate din resurse
temporare.
Cele doua parti ale bilantului financiar, cuprinzand elemente de activ in stransa legatura cu
cele de pasiv, reflecta echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos reflecta
echilibrul financiar pe termen scurt.
CAPITOLUL 2
STUDIUL CADRULUI JURIDIC AL SISTEMULUI CONTABIL AL
INTREPRINDERII
Lumea afacerilor, pe care sistemul contabil o consiliaza in mod constant, este un univers al
valorilor aflate in continua miscare si transformare6. Resursele economice controlate de catre
intreprindere au devenit semnificativ mai scumpe. Actuala criza financiara impune necesitatea
promovarii unui comportament economic rational. In aceste conditii, sistemul de norme, standarde si
reglementari contabile se afla si el in continua schimbare. Instruirea continua, adaptarea din mers la
noile situatii si rationamentul profesional exprima dimensiuni ale competentei si performantei in
acest domeniu de activitate.
2.1 Legea contabilitatii 82/ 1991 cu modificarile si completarile ulterioare
Legea contabilitatii (cadrul legal) nr. 82/ 1991 impreuna cu regulamentul de aplicare a legii
au fost aprbate prin Hotararea de Guvern nr. 704 din 1993. Regulamentul s- a aplicat incepand cu 6 Horomnea, Emil (coord.), Introducere in contabilitate, Editura TipoMoldova, Iasi, 2012, p. 14.
13
data de 1 ianuarie1994 in care s- a introdus un nou plan de conturi aplicabil agentilor economici din
Romania. In reglementarea legala a contabilitatii in Romania se poate observa o abordare in care
statul prin Parlament si Ministerul Finantelor stabileste normele pe baza carora se realizeaza evidenta
contabila a firmelor prin definirea unui set de principii, reguli de inregistrare, documente utilizate ce
au caracter obligatoriu pentru entitatile cum ar fi societatile comerciale, regii autonome, banci,
institutii de asigurare, institutii publice. De asemenea se poate observa faptul ca in reglementarea
contabilitatii unitatiilor patimoniale, a entitatilor este utilizat ca instrument de ordonare a modului de
organizare a contabilitatii planul de conturi general.
Acest mod de organizare si reglementare a contabilitatii este specific asa numitului model al
contabilitati din Europa Continentala, aplicabil in state cum ar fi Franta,Germania, Italia. Structurata
pe mai multe capitole, Legea Contabilitatii prevede in cadrul primului capitol, mentiuni referitoare la
obligativitatea conducerii actului contabil conform cu cel legal de catre societatile comerciale,
societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare- dezvoltare,
societatile cooperatiste şi de catre celelalte persoane. De asemenea institutiile publice, asociatiile şi
celelalte persoane juridice cu şi fara scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfaşoara
activitati producatoare de venituri au, de asemenea, obligatia sa organizeze şi sa conduca
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara şi, dupa caz, contabilitatea de gestiune.
Referitor la subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul în strainatate, precum şi subunitatile fara
personalitate juridica din România care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în
strainatate au obligatia sa organizeze şi sa conduca contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi.
Elementele referitoare la statutul contabilitabilitatii o definesc ca fiind o activitate specializata în
masurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice. De asemenea, pentru
coerenta si corectitudinea acului contabil se mai mentioneaza faptul ca trebuie sa asigure
înregistrarea cronologica şi sistematica, prelucrarea, publicarea şi pastrarea informatiilor cu privire la
pozitia financiara, performanta financiara şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerintele interne ale
acestora, cât şi în relatiile cu investitorii prezenti şi potentiali, creditorii financiari şi comerciali,
clientii, institutiile publice şi alti utilizatori. Acest capitol contine, de asemenea prevederi referitoare
la organizarea sistemului de contabilitate publica si la persoanele implicate in cadrul acestor
operatiuni.
14
Alte mentiuni din cadrul acestui capitol fac referire la moneda folosita si evidentiata in cadrul
tranzactiilor comerciale precum si in limba folosita in cadrul sistemului contabil.
De asemenea, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza şi emite norme şi reglementari în
domeniul contabilitatii, planul de conturi general, modelele situatiilor financiare, registrelor şi
formularelor comune privind activitatea financiara şi contabila, normele metodologice privind
întocmirea şi utilizarea acestora. Tot Ministerul Finantelor Publice elaboreaza şi emite norme privind
contabilitatea în partida simpla.
Referitor la documentele justificative utilizate in activitatea economica se mentioneaza faptul
ca orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei într-
un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document
justificativ.
O alta mentiune referitoare la patrimonial organizatiei face referire la momentele inventarierii
elementelor organizatiei. Acest process este nul deosebit de important pentru aceasta cu implicatii
atat de natura contabila cat si fiscala.
Capitolul II face mentiuni referitoare la organizarea şi conducerea contabilitatii desemnand
administratorul, ordonatorul de credite sau alta persoana ca avand obligatia gestionarii unitatii
respective. Modul de organizare si conducere a istemului contabil se face, de regula, în
compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul- şef sau alta persoana
împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie.
Alte mentiuni importante fac referire la modul in care contabilitatea se tine (cantitativ sau
valoric), la modul de inregistrare in contabilitate a elementelor intrate in gestiunea unitatii (pe tipuri
de elemente si operatiuni), la contabilitatea veniturilor si cea a cheltuielilor precum si la modul de
contabilizare a rezultatului exercitiului financiar, respective la modul de repartizare al profitului sau a
pierderii.
Capitolul III face referire in cuprinsul lui a registrele de contabilitate utilizate in cadrul
activitatii organizatiilor (Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare) si la persoanele
responsabile de intocmirea si arhivarea lor.
Cel de- al patrulea capitol defineste conceptual de exercitiu financiar si durata lui precum si
principalele operatiuni ce sa intocmesc in decursul acestei perioade de timp. Sunt prevazute, de
asemenea, si cazurile particulare generate de inceperea activitatii pe parcursul exercitiului financiar
sau cazul unitatilor subordonate unie alte institutii sau cazul filialelor cu domeniul de activitate in
15
tara si firma- mama aflata in straintate. De asemenea, pentru persoanele juridice care aplica
Standardele internationale de raportare financiara (IFRS), situatiile financiare au componentele
prevazute de aceste standarde. Pe de alta parte, persoanele juridice care aplica reglementarile
contabile conforme cu directivele europene întocmesc situatii financiare anuale, care au
componentele prevazute de reglementarile contabile aplicabile. Categoriile de persoane juridice care
aplica reglementarile contabile conforme cu directivele europene şi/ sau Standardele internationale
de raportare financiara (IFRS) se stabilesc prin ordin al ministrului economiei şi finantelor. O alta
mentiune se face in cazul persoanelor juridice fara scop patrimonial situatiile financiare anuale se
compun din bilant, contul rezultatului exercitiului, politici contabile şi note explicative. Organizatiile
întocmesc situatii financiare trimestriale şi anuale, conform normelor elaborate de Ministerul
Finantelor Publice. Se face referire pe parcursul acestei legi la situatiile financiare depuse de
persoanele juridice ale caror activitati se desfasoara pe teritoriul national sau la filialele nationale ale
unor firme mama din strainatate. Modul de redactare, tipologia documentelor de intocmit si de depus
reprezinta alte elemente prevazute in cadrul acestui capitol.
Capitolul V face referire la contabilitatea trezoreriei statului si a institutiilor publice. Aceasta
se organizeaza şi functioneaza pe principiul executiei de casa şi asigura înregistrarea operatiunilor de
încasari şi plati în conturi de venituri şi cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite şi
subdiviziunile clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul Finantelor Publice. Sunt facute precizari
referitoare la tipurile de conturi de trezoerie descise la nivelul fiecarui minister in parte, de atributiile
persoanelor abilitate sa conduca trezoreria fiecarui fond in parte, precum si de intervalul de timp
pentru care se intocmesc situatii referitoare la aceste elemente.
Capitolul VI este o sectiune ce face referire la partea de contraventii şi infractiuni aplicabile
in cazul nerespectarii prevederilor acestei legi. In prima parte a acestui capitol sunt mentionate
principalele tipuri de operatiuni financiare considerate contraventii, urmate in partea finala si de
explicitarea amenzilor acordate pentru nerespectarea unor reguli prevazute in acest capitol.
Capitolul VII, partea finala a acestei legi argumenteza in favoarea desfasurarii activitatii
financiare conform regementarilor mentionate si subliniaza inca odata importanta institutionala a
Ministerului Economiei si Finantelor, fata de care toate organizatiile care isi desfasoara activitatea
economica pe teritoriul Romaniei trebuie sa I se supuna.
Cum activitatea organizatiilor s a extins, iar fenomene precum globalizarea sin
internationalizarea pietelor economice s- a diversificat si sistemul legislative s- a vazut nevoit sa de
16
ralieze noilor conditii. Astfel legea fundamentala a suportat diverse modificari si schimbari sub
aspectul fenomenelor anterior mentionate.
Astfel principalele modificari la Legea Contabilitatii pot fi sintetizate astfel:
Republicarea Legii 82/1991 în Monitorul Oficial nr. 20 din 20 ianuarie 2000
Republicarea Legii 82/1991 în Monitorul Oficial nr. 629 din 26 august 2002
Republicarea Legii 82/1991 în Monitorul Oficial PARTEA I, Nr. 48/14.I.2005
Republicarea Legii 82/1991 în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008
Modificari ale Legii Contabilitații 82/1991 în 2010
Modificari ale Legii Contabilitații 82/1991 în 2011
Dintre aceste modificari de fond cat si de structura vom avea in vedere sublinierea modificarilor
facute de ultima dintre ele si anume Modificarea Legii Contabilitatii nr. 82/ 1991 din 2011. Aceasta
are in vedere7:
– introducerea obligativitatii depunerii situatiilor financiare anuale si a situatiilor financiare
consolidate de catre societatile comerciale numai la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor
Publice, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale;
– reglementarea responsabilitatii persoanelor care organizeaza si conduc contabilitatea;
– separarea prevederilor referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii, de cele referitoare la
semnarea situatiilor financiare anuale;
– stipularea in mod expres ca, in toate situatiile si pentru toate categoriile de entitati, inregistrarea,
evaluarea si prezentarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se
efectueaza conform reglementarilor contabile aplicabile;
– stabilirea persoanelor care raspund de arhivarea documentelor justificative si a registrelor de
contabilitate in cazul operatiunilor de reorganizare;
– introducerea de prevederi privind intocmirea, auditarea si depunerea situatiilor financiare anuale de
catre subunitatile inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate;
– completarea categoriilor de entitati cuprinse in definitia persoanelor juridice de interes public,
entitati ale caror situatii financiare sunt supuse auditului statutar;
financiara I, Editura SedcomLibris, Iasi, 2010, p.23.
22
b) Grupele de conturi. Sunt formate din 2 cifre, prima cifra reprezinta clasa, iar a doua grupa
de conturi. Ele nu sunt operationale, in sensul ca nu se folosesc la contarea operatilor care
fac obiectul inregistrarii in contabilitate.
c) Conturile sintetice. Sunt operationale, adica se folosesc in contabilitatea curenta pentru
contarea si inregistrarea operatiilor patrimoniale. Se prezinta in doua forme si anume:
• Conturi sintetice de gradul I sunt cele simbolizate cu trei cifre. Unele dintre
acestea nu se detaliaza pe conturi sintetice de grad superior, situatia in care sunt
operationale, altele se detaliaza pe conturi de grad superior, situatie in care
conturile sintetice de gradul I raman neoperationale.
• Conturile sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre si prvin din
detalierea conturilor sintetice de gradul I.
Pentru sistematizarea conturilor și ierarhizarea claselor grupelor se foloseste "criteriul bilanțier"
conform căruia conturile sunt clasificate și ordonate în raport de structurile de activ și pasiv, venituri și cheltuieli, delimitate și "aliniate" în bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, anexele la
bilanț. Procedând astfel, se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară și
situațiile de sinteză financiar- contabile; între sistemul de conturi și bilanțul contabil, necesară
conducerii operative a organizatei.
CAPITOLUL 3
STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC AL SISTEMULUI
CONTABIL SI FINANCIAR
Creşterea complexităţii activităţii financiare a organizatiei in contextul trecerii la economia
de piata are profunde implicatii in procesul de adoptare a deciziilor manageriale care obliga la
abandonarea rutinei si la utilzarea unor metode stiintifice bazate pe cunoaşterea realităţii, în vederea
stabilirii legăturilor cauzale dintre fenomenele economice şi situaţia financiara. Abordarea
problemelor ce vizează activitatea financiar- contabila a organizatiei prin prisma relaţiei cauza- efect
impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare, consumatoare de resurse, cu
23
reflectare directă în performanţele financiare ale acesteia. Varietatea şi complexitatea aspectelor
legate de buna gestionare a trezoreriei întreprinderii creează un amplu câmp de analiză şi dezbatere
pentru specialiştii şi practicienii domeniului, cu atât mai mult cu cât acest subiect priveşte în mod
practic activităţile desfăşurate de toţi agenţii economici. În perioadele de slăbire a pieţei financiare,
de reducere a autofinanţării şi de creştere a inflaţiei, de limitare a creditului şi de creştere a ratei
dobânzilor, devin tot mai relevante locul şi rolul pe care le are trezoreria în viaţa economică a unei
entităţi economice. Cei mai mulţi dintre utilizatorii informaţiei contabile sunt interesaţi de fluiditatea
activităţii dintr-o întreprindere şi în special de capacitatea acesteia de a asigura o viteză de rotaţie
corespunzătoare pentru lichidităţi. Unei asemenea solicitări nu poate să- i răspundă
informaţia contabila oferită de o contabilitate de angajamente şi axată în principal pe profit. În acest
fel, se impune necesitatea exploatării informaţiei contabile, prin care să se cunoască fluxurile de
trezorerie, acestea fiind corespondentul fluxurilor patrimoniale ce tranzitează întreprinderea, cu
impact imediat asupra lichidităţilor.
3.1 Scurt istoric si obiectul de activitate al intreprinderii