UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA: I.E.A. BURSE BURSE - - INDICI DE EVALUARE A INDICI DE EVALUARE A ACTIUNILOR - ACTIUNILOR - ÎNDRUMĂTOR: Prof. Dr. Aurel CHIRAN 1
proiect analiza economica - prezentare societatea comerciala Cotnari SA (Agronomie)
Welcome message from author
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: I.E.A.
BURSEBURSE
-- INDICI DE EVALUARE AINDICI DE EVALUARE A
ACTIUNILOR -ACTIUNILOR -
ÎNDRUMĂTOR:
Prof. Dr. Aurel CHIRAN
STUDENT : Sofia Lucian
GRUPA : 451
1
~2013~
CUPRINS:
I. Introducere.......................................................... 2
II. Emisiunea si evaluarea actiunilor ........................ 13
III. Evaluarea fundamentala a actiunilor ................. 18
IV. Indicatori de evaluare a actiunilor ...................... 22
Bibliografie
2
I. Introducere
Investitia in actiuni listate la bursa este o activitate complexa. Iar o activitate
complexa necesita efort pentru a produce rezultate pozitive. Desigur, mecanismul
investitiei in sine nu este complicat: deschiderea unui cont de investitii si lansarea unor
ordine de cumparare de actiuni sunt proceduri destul de simple. Oricine poate invata
mecanismele bursei dupa cateva luni de antrenament.
Insa o persoana care invata si cunoaste mecanismele bursei nu devine automat un
investitor de succes, la fel cum la sah, o persoana care stie regulile jocului nu devine
automat un jucator bun. Este nevoie de pricepere, antrenament, cunostinte teoretice,
experienta si putin fler. De altfel, cu cat un instrument financiar este mai complex, cu atat
aceste elemente devin mai importante.
Un depozit bancar, spre exemplu, unul din cele mai simple si mai puternic
standardizate
produse financiare, este destul de usor de analizat: evaluam dobanda oferita, o raportam
la alte dobanzi din piata si la o serie de indicatori precum rata inflatiei, evaluam rapid
riscul de faliment al bancii si am plasat banii.
` Daca ne dorim castiguri ceva mai mari, atunci apelam la obligatiuni. Deja
lucrurile devin putin mai complexe: mai multi parametri de urmarit, formule mai
complexe de calcul al dobanzii, riscuri mai multe, eventuale clauze de rascumparare
anticipata sau de convertibilitate, lichiditate si asa mai departe. Alegerea unei emisiuni de
obligatiuni pentru plasarea banilor nu mai este asa de simpla, dar nici nu ne solicita in
mod deosebit.
Daca trecem granita instrumentelor cu venit fix si ne uitam la fonduri, analiza
devine si mai complexa: exista multe tipuri de fonduri, cu obiective, strategii si
caracteristici foarte diferite. In analiza unui fond intervin studiul structurii activelor, al
3
comisioanelor, al calitatii societatii de administrare si a celei de depozitare, al
performantelor si a modului de calcul al acestora si al altor elemente similare. Alegerea
unui fond la intamplare poate avea consecinte nefavorabile.
In fine, daca dorim sa castigam si mai mult, atunci investim in actiuni. Desi poate
nu ar parea la prima vedere, experienta ultimilor ani a aratat ca de regula banii la bursa nu
se fac foarte usor. Ai ghicit, este nevoie de analiza actiunilor.
4
II.EMISIUNEA SI EVALUAREA ACTIUNILOR
Definitie: Actiunea este o valoare mobiliara primara ce confera posesorului ei
calitatatea de coproprietar, dreptul de fructificare prin dividend si dreptul la adoptarea
deciziei in cadrul emitentului in conformitate cu numarul actiunilor detinute.
Orice investitor in actiuni urmareste atat fructificarea investitiei, cat si dispersia
riscului. Fructificarea se realizeaza in mod direct prin dividend, precum si indirect, prin
posibilitatea revanzarii pe piata a actiunilor detinute la un curs mai bun decat pretul platit
la cumparare.
Riscul este legat atat de pozitia pe piata a emitentului, cat si de conjuncture pietei.
Aceste doua coordonate influenteaza volumul si caracteriaticile de pret ale tranzactiilor
cu actiuni.
Principalele criterii de grupare a actiunilor sunt:
Din punctul de vedere al emitentului se deosebesc:
actiuni autorizate
actiuni emise
actiuni neemise
actiuni de trezorerie
actiuni pe piata.
Din punct de vedere al drepturilor conferite actionarilor:
actiuni ordinare (comune) care confera toate drepturile: posesie, coproprietate,
decizie, fructificare;
actiuni preferentiale care asigura o fructificare minima prin intermediul unui
dividend fix distribuibil cu prioritate fata de dividendul ordinar, dar care nu confera drept
la vot. Actiunile preferentiale pot fi cumulative sau nu, participative sau nu.
5
1) VALOAREA UNEI ACTIUNI
Principalele elemente ce caracterizeaza valoarea unei actiuni sunt:
Valoarea nominala, care este o valoare conventionala;
Pretul de emisiune, la care se vand pentru prima data de catre emitent actiunile
nou emise si care este cel putin egal cu valoarea nominala;
Valoarea intrinseca, determinata ca raport intre capitalul propriu si numarul
actiunilor emise. Acest indicator reflecta in orice moment dreptul actionarilor la activele
emitentului.
Cursul actiunilor, respectiv pretul de piata la un moment dat. Nivelul cursului este
influentat de situatia financiara a emitentului si de interesul publicului investitor pentru a
achizitiona si a pastra in portofoliu respectiva actiune.
Emisiunea de actiuni se realizeaza la momentul constituirii capitalului social,
precum si in timpul functionarii respectivei societati comerciale, ori de cate ori se decide
majorarea capitalului social.
2) EFECTELE EMISIUNII DE ACTIUNI
Efectele emisiunii sunt diferite in cele doua situatii enuntate. Astfel, la momentul
constituirii capitalului social, emitentul isi procura resurse pe termen lung prin vanzarea
de actiuni, iar investitorii intra in posesia drepturilor conferite de detinerea acestora.
In cazul emisiunii efectuate in scopul majorarii capitalului social, investitorii
existenti pot fi dezavantajati daca nu li se asigura dreptul de a participa la noua emisiune.
Orice emisiune de noi actiuni poate sa genereze efecte nefavorabile asupra actionarilor
existenti, adica sa conduca la diminuarea drepturilor acestora cu privire la capital, profit
si la luarea deciziei.
Indicatorii care masoara efectele de dilutie sunt: valoarea intrinseca, profitul net al
exercitiului si modificarea ponderii detinerilor de actiuni.
- Dilutia capitalului este pusa in evidenta prin diferenta dintre valoarea intrinseca dupa
majorarea capitalului social si valoarea intrinseca inainte de majorare.
- Dilutia profitului se masoara ca diferenta intre profitul net al exercitiului dupa si
inainte de majorarea capitalului social.
6
- Dilutia dreptului de vot exprima reducere ponderii actiunilor detinute dupa majorarea
de capital social in totalul actiunilor existente in circulatie.
Pentru a preintampina situatiile in care sunt dezavantajati actionarii existenti,
emitentul calculeaza si acorda dreptul de preferinta, potrivit caruia actionarii existenti pot
sa subscrie cu prioritate la noua emisiune pentru a-si pastra nemodificata detinerea in
capitalul social al emitentului. Marimea dreptului de preferita se determina teoretic ca
diferenta intre valoarea actiunilor vechi (inainte de majorare) si pretul tuturor actiunilor
vechi si nou emise.
DP = C – (NC + np)/( N+n) = (C – p)n/(N+n),
N = numarul actiunilor vechi, n = numarul actiunilor nou emise, C = cursul actiunilor
vechi, p = pretul de emisiune al noilor actiuni.
Dreptul de preferinta este un produs bursier, deci o valoare mobiliara atasata
actiunilor, a carei durata de viata este limitata la un numar de zile stabilit de adunarea
generala a actionarilor, timp in care dreptul de preferinta coteaza la bursa putand fi
tranzactionat. Pretul dreptului de preferinta este dat de raportul dintre cererea si oferta
inregistrate in fiecare moment al zilei de tranzactionare.
3) EVALUAREA FUNDAMENTALA A ACTIUNILOR
Evaluarea fundamentala sau financiara a actiunilor se bazeaza pe un set de indicatori
care dau o imagine asupra valorii actiunii in functie de rezultatele financiare ale societatii
emitente.
Profitul pe actiune = Profitul net al exercitiului/numarul actiunilor emise;
Dividendul pe actiune = Profitul net de repartizat/numarul actiunilor emise;
Rata de distribuire a dividendului = ( Dividend pe actiune/profit pe actiune)*100;
7
Randamentul curent al actiunii = (Dividend pe actiune /curs)*100;
Randamentul total = [(Dividend pe actiune + C1 – Co)/Co]*100;
Valorile de rentabilitate: valoarea financiara (Dividend/rata medie dobanzii de
piata) si valoarea de randament (Profit net pe actiune/rata medie a dobanzii de piata);
Multipli de prêt;
Indicatorul PER (price to earning ratio), calculat ca raport intre cursul mediu al
zilei de tranzactionare si profitul net pe actiune;
Indicatorul PBV (price per book-value), determinat ca raport intre cursul mediu al
zilei de tranzactionare si valoarea capitalurilor proprii (active – datorii);
Indicatorul PS (price to sales), calculat ca raport intre cursul mediu al zilei de
tranzactionare si cifra de afaceri pe actiune;
Indicatorul PCF (price to cash-flow), ca raport intre cursul mediu al zilei de
tranzactionare si cash-flow-ul pe actiune (profit net + depreciere + amortizare). Cash
flow-ul pe actiune este mai stabil si puternic corelat cu evolutia cursului bursier.
Dividendele asteptate in viitor, calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie
reprezentand fructificarea viitoare prin dividend a plasamentului.
Randamentul in dividend al actiunii (dividendul in anul l/curs);
Rentabilitatea pretinsa de actionari. Daca se considera o dezvoltare regulata a
societatii emitente, astfel incat dividendele cresc de la un an la altul cu o rata medie “g”,
actionarii pot pretinde o fructificare egala cu g+Dl/C, in care Dl este dividendul in anul l,
iar C este cursul actiunii. Presupunand o politica de dividende regulate, cresterea
dividendelor va fi egala, pe termen mediu cu cea a profitului pe actiune.
8
Evaluarea acţiunilor
Acţiunile sunt valori mobiliare emise de către o companie fie pentru constituirea,
fie pentru majorarea capitalului social al acesteia. Acţiunile sunt considerate titluri de
proprietate şi în acelaşi timp sunt titluri negociabile la bursă care atestă participarea
deţinătorului la capitalul social al unei societăţi. Sunt titluri cu caracter asociativ, în
numerar sau de aport, indivizibile, de valoare egală din capitalul social al societăţii
emitente.
In raport cu preţul de tranzacţionare al unei acţiuni oarecare, fiecare investitor este
motivat să determine valoarea intrinsecă a acţiunii, să o compare cu preţul de piaţă şi să
decidă asupra cumpărării, păstrării sau vânzării respectivei acţiuni.
Principiul de la care se porneşte în evaluarea activelor financiare şi deci a
acţiunilor este acela conform căruia valoarea lor prezentă este egală cu valoarea
actualizată a cash-flow-urilor viitoare pe care le generează. Diferenţele care pot apărea
între diversele modele bazate pe acest principiu au la bază natura cash flow-rilor şi setul
de ipoteze cu privire la evoluţia viitoare a mărimii cash-flow-urilor.
Modelul de discontare a dividendelor (Dividend Discount Model)
Acest model presupune determinarea valorii prezente (intrinseci) a
unei acţiuni prin actualizarea dividendelor viitoare (Dt) cu rata de
actualizare (k) care reprezintă rata de rentabilitate cerută de către
investitori pentru cumpărarea şi deţinerea unei acţiuni (principiul
perpetuitatii) si care include o primă de risc faţă de rata activului fără
risc de pe piaţa financiară.
9
unde:
V – valoarea prezentă (intrinsecă) a acţiunii
Dt – dividendul pe acţiune la momentul t
k – rata de discontare (actualizare)
Modelul DDM aşa cum este el reprezentat de relaţia anterioară
nu ne poate fi de prea mare folos, întrucât nu cunoaştem valoarea
dividendelor viitoare. Din acest motiv se impun o serie de alte ipoteze
referitoare la dinamica dividendelor. De obicei, se consideră că
dividendele cresc de la un an la altul cu o rată g, pe care, pentru
început, o vom presupune constantă. Dacă observăm că firma a
acordat în ultimii ani un dividend constant şi anticipăm că va rămâne la
această valoare şi pe viitor, atunci putem impune ipoteza unei rate de
creştere a dividendului egală cu zero.
Ipoteza 1: Dividendul creşte cu o rată constantă (g) -
Modelul Gordon
Atunci când presupunem că dividendele cresc de la un an la altul cu o
rată constantă g (care reprezintă în acelaşi timp şi rata de creştere a
profitului companiei), modelul DDM poate fi scris astfel:
Dt+1=Dt(1+g)
(1)
10
Pentru ca relaţia anterioară să aibă sens economic, adică pentru ca
preţul să fie finit, trebuie să se respecte următoarea condiţie: k>g.
Ţinând cont de această condiţie, termenul → 0 atunci când n→∞, iar
relaţia (1) devine:
sau
Astfel, potrivit modelului lui Gordon, valoarea unei acţiuni depinde semnificativ de
diferenţa dintre rata de rentabilitate aşteptată a acţiunii şi rata constantă anticipată de
creştere a dividendelor. Orice factor care determină o reducere a diferenţei, va determina
o creştere a valorii calculate a acţiunii, în timp ce orice creştere a acestei diferenţe va
cauza o reducere a valorii calculate a acţiunii.
Plecând de la relaţia anterioară, rezultă că rentabilitatea aşteptată de acţionari poate fi
calculată astfel:
k= g + unde exprimă randamentul dividendului acţiunii.
Rata de creştere a dividendului (g) este dificil de estimat, fiind influenţată de
potenţialul de creştere al companiei, exprimat prin evoluţia rezultatelor financiare şi a
cifrei de afaceri, dar şi de politica de dividend promovată de companie. În cazul unei
politici de dividende regulate, creşterea dividendelor va fi egală pe termen mediu cu cea a
profitului pe acţiune, evaluare care conduce la rezultate mai apropiate de realitate decât
simpla luare în considerare a evoluţiei dividendelor din anii precedenţi. În practică însă,
se constată utilizarea ca mărime a lui g, rata realizată în ultimii ani, corectată uneori de
eventualele influenţe anormale (creşterea foarte puternică într-o anumită perioadă sau rata
negativă de creştere ca urmare a reducerii profitului distribuit pe fondul manifestării unor
dificultăţi temporare).
În continuare vom discuta modul de determinare al parametrului g .
Estimarea ratei de creştere a dividendelor
11
Rata de creştere a dividendelor poate fi aproximată prin rata de
creştere estimată pentru firmă şi se poate determina astfel: