Programul kinetic in T.V.M. acut
Scris de Daniel dimensiunea fontului micete mrimea fontului
crete dimensiunea fontului Fii primul care posteaz comentarii!
Programul kinetic in T.V.M. acut Programul kinetic in T.V.M.
acut
Obiectivele programului kinetic in traumatisme vertebro-medulare
acute cu sau fara afectari neurologice sunt: posturari, mobilizari
pasive, reeducare respiratorie si prevenirea escarelor.
Posturarea la pacientul cu traumatism vertebro-medular se
concretizeaza prin impunerea in scop terapeutic a unei atitudini
corective, se dobandeste in final o amplitudine articulara
corespunzatoare si se modeleaza retractiile musculo-tendinoase.
Sfera larga de cuprindere a acestei actiuni il obliga pe
kinetoterapeut ca atunci cand recurge la acest procedeu terapeutic
sa actioneze in deplina concordanta cu cerintele de organizare si
aplicare a posturilor tinindu-se cont de urmatoarele
recomandari:
aplicarea posturii sa se bazeze pe acceptul si coordonarea
deplina a pacientului, fiind informat asupra importantei pe care o
are alegerea celei mai bune pozitii a corpului si segmentelor,
precum si asupra efectelor negative pe care le poate determina
mentinerea unei pozitii incorecte; pacientul trebuie sa fie convins
de importanta posturilor si de relatia pe care acestea le au cu
diferitele procedee terapeutice utilizate in procesul de
recuperare; pacientul trebuie sa fie informat ca posturile
corective nu sunt intotdeauna confortabile, dar trebuie acceptate,
avand in vedere beneficiile pe care le aduc in final; sunt situatii
cand postura corectiva trebuie sa indeplineasca si un rol antalgic,
caz in care pacientul trebuie sa manifeste intelegere si sa
coopereze cu kinetoterapeutul pentru reusita aplicarii seriate a
acestor procedee terapeutice; durata mentinerii posturilor este
variabila fiind stabilita in functie de natura, gravitatea si
stadiul de evolutie al afectiunii.
In cazul in care un segment corporal sau intregul corp trebuie
mentinut anumita perioada intr-o stare de imobilizare temporara sau
intr-o pozitie corectiva se aplica un aparat special (corset
milkwaukee, minerva). Prin aplicarea acestor dispositive, pacientul
nu mai are posibilitatea de a mobiliza articulatia respectiva sau
de a deplasa voluntar segmentul supus imobilizarii.
Posturarile trebuie sa fie instituite precoce, inca din faza
acuta cu bratele in usoara abductie, antebratul in extensie,
degetele in extensie membrul inferior este mentinut intins cu laba
piciorului in unghi drept sau chiar in dorsiflexie. Pe parcursul
zilei se recomanda alternarea pozitiei de cubit dorsal cu cea de
cubit lateral la fiecare 2-3 ore.
Pentru a fi benefica posturarea trebuie sa raspunda la trei
cerinte:
pozitia segmentului liber supus pozitionarii sa nu depaseasca
pragul de sensibilitate dureroasa si sa ramana sub tensiune pe
toata durata sedintei posturale; sa se evite pozitiile ce pot
determina in compensatie miscari de substitutie; sa fie mentinute
pe durate cat mai mari de timp mergand pana la 10-12 ore pe zi.
Posturarea in pat in decubit dorsal se realizeaza cu gatul si
trunchiul in ax folosind un sul mic plasat sub ceafa, cu membrele
superioare plasate in extensie, palma in pronatie, degetele in
extensie prin intermediul unui saculet de nisip.
Posturarea in decubit lateral se realizeaza cu bratul in usoara
abductie cu ajutorul unei pernute, cotul in flexie la 90 grade,
mana in pronatie tine un sul, membrele inferioare in usoara flexie
intre ele plasandu-se o perna sau o patura.Mobilizari pasive ale
membrelor superioare si inferioare la pacientul cu traumatism
vertebro-medular
Mobilizarile pasive ale membrelor superioare si inferioare la
pacientul cu traumatism vertebro-medular se efectueaza pe fiecare
articulatie in parte de la distal catre proximal. Prin mobilizari
pasive se executa manipulari ale articulatiilor.Mobilizari pasive
ale articulatiilor mainii
Ca tipuri de exercitii se recurge la:
exercitii de tractiune in ax sau de compresiune articulara;
exercitii de alunecare latero-laterala sau de abductie; exercitii
de alunecare antero-posterioara sau flexie-extensie; exercitii de
rotatie axiala sau torsiune; exercitii de flexie-extensie,
abductie-adductie, circumductie (aceste exercitii urmaresc
directiile miscarilor fiziologice ale respectivelor articulatii
realizandu-se prin priza fixa a segmentului proximal cu mobilizare
prin prize pe segmentul distal); exercitii combinate (in special se
asociaza tractiunile la celelalte tipuri de miscari).
Mobilizari pasive ale articulatiei pumnului
Ca tipuri de exercitii se recurge la:
antebrat supinat in spijin pe masa cu o mana kinetoterapeutul
face prize pe antebrat mentinand pozitia de supinatie si cu
cealalta pe palma pacientului, se executa flexia pumnului cu usoara
inclinare cubitala, degetele pacientului trebuie sa fie libere.
inversarea pozitiei tinand antebratul in pronatie prizele isi
inverseaza si ele pozitia policelui. din pozitie neutra a
antebratului se va executa flexia pumnului cu extensia cotului.
mobilizarea prin priza bimanuala linga pumn.
Exista posibilitatea de a mobiliza in flexie diferentiat
articulatia radiocarpiana, fixarea facandu-se pe primul rand de
carpiene, printr-o fixare putin mai distala, pe cel de al doilea
rand carpian, cu cealalta priza fixand unitar primul rand carpian
al antebratului, se obtine mobilizarea in articulatia
mediocarpiana. Exercitiile de mai sus sunt pentru flexia
pumnului.Mobilizari pasive pentru extensia mainii
pacientul cu antebratul pronat, kinetoterapeutul aplica o priza
pe treimea distala a antebratului si o alta pe mana, se executa
extensia pumnului. Se poate efectua acest exercitiu si cu
antebratul in supinatie. Miscarea poate fi executata asupra
antebratului, priza fiind in treimea proximala, mana fiind fixata
pe pat prin apucarea marginii acestuia si prin priza
kinetoterapeutului. Pentru mobilizare pasiva prin priza bimanuala
dar inversa se realizeaza trei puncte de presiune, executand de
data aceasta extensia. prin aceleasi tehnici descrise la flexia
pumnului se pot obtine extensii diferentiate in articulatiile
radiocarpiana si mediocarpiana.
Mobilizari pasive pentru articulatia cotului
Mobilizarea pasiva a cotului se face din decubit dorsal, bratul
pe pat se executa flexie si extensie, prizele fiind pe treimea
distala a antebratului iar contrapriza pe treimea distala a
bratului.
Prono-supinatia se executa din decubit dorsal, priza fiind in
treimea distala pe fata dorsala a antebratului si contrapriza in
treimea proximala a bratului, cotul flectat la 90 grade se executa
miscarea.
Decompresiunea la nivelul articulatiei cotului se executa in
decubit dorsal, priza in treimea proximala a antebratului si contra
priza in treimea distala a bratului, cotul flectat la 90 grade si
bratul in abductie la 90 grade, se executa o tractiune spre
kinetoterapeutul asezat in lateral fata de planul
patului.Mobilizari pasive in articulatia umarului
In vederea acestui scop exista doua tehnici de baza: alunecarea
si tractiunea, care in functie de caz se si pot combina. Subiectul
in decubit dorsal cu cotul si doua treimi distale ale bratului pe
pat, bratul abdus, contra priza pe capul humeral si priza dedesubt
in axila; se efectueaza o apasare in jos.
Subiectul in decubit dorsal cu bratul in abductie si rotatie
externa maxima, exercitiul se poate executa si in pozitii
intermediare de rotatie externa. Pozitia pacientului este in
decubit dorsal, alunecarea se face prin impingerea bratului in
sus.
Subiectul in decubit dorsal cu cotul flectat si mana pe umar,
kinetoterapeutul in spatele pacientului apuca cotul cu ambele maini
si impinge bratul in sus.
Pacientul in decibit dorsal cu bratul pe langa corp,
kinetoterapeutul face priza in hamac cu ambele maini deasupra
umarului; cu podul palmei impinge dorsal capul humeral. Idem dar se
impinge ventral.
Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul face o prize pe
treimea superioara a bratului (in axila) si o priza distal pe
humerus; se executa tractiunea in ax.
Pacientul in decubit dorsal cu bratul flectat spre 90 grade,
priza in treimea distala a bratului se opune contra sprijin cu
pieptul kinetoterapeutului.Mobilizari pasive pentru flexia
umarului
Din pozitia de cubit dorsal cu o mana kinetoterapeutul fixeaza
umarul iar cu cealalta face prize pe treimea inferioara a bratului;
se executa flexia anatomica ca si cea functionala.Mobilizari pasive
pentru extensia umarului
Din pozitia decubit dorsal, kinetoterapeutul face o contra priza
pe umar si o alta pe brat, pacientul fiind asezat la marginea
patului se face o miscare de impingere spre posterior (extensia
anatomica).Miscarea de abductie a umarului
Din decubit dorsal pacientul la marginea patului, contra priza
pe umar si priza pe brat in treimea distala, se executa abductia
umarului.Miscarea de adductie a umarului
Reprezinta miscarea de revenire explicata in exercitiul de mai
sus.Miscarea de rotatie interna a umarului
Subiectul in decubit dorsal pe pat cu bratul la 45 grade, se
fixeaza umarul si se duce antebratul pe pat cu mana spre cap. Daca
pacientul este la margnea patului se poate forta coborarea
antebratului sub nivelul corpului.
Din decubit dorsal cu cotul flectat la 90 grade si brasul abdus
la 90 grade; de aici antebratul este coborat pe planul patului.
Miscarea de rotatie externa a umarului la pacientul cu
traumatism vertebro-medular se executa in sens invers miscarii
prezentate anterior.Miscari combinate ale umarului
In mod obisnuit din umar se executa de fapt miscari combinate si
nu simple pe o singura directie, exista miscari dublu combinate
(abductie-rotatie externa, adductie-rotatie interna, flexie-rotatie
externa, extensie-rotatie interna) si miscari triplu combinate
(flexie-abductie-rotatie externa, flexie-adductie-rotatie externa,
extensie-abductie-rotatie interna, extensie-adductie-rotatie
interna). Miscarile dublu combinate se pot executa doar din
articulatia glenohumerala, dar pot sa participe si alte
articulatii, la miscarile triplu combinate obligatoriu intra in
actiune toate articulatiile.Mobilizari pasive ale degetelor
piciorului
exercitii de tractiune in ax sau de compresiune articulara;
exercitii de alunecare latero-laterala sau de abductie; exercitii
de alunecare antero-posterioara sau flexie-extensie; exercitii de
rotatie axiala sau torsiune; exercitii de flexie-extensie,
abductie-adductie, circumductie (aceste exercitii urmaresc
directiile miscarilor fiziologice ale respectivelor articulatii
realizandu-se prin priza fixa a segmentului proximal cu mobilizare
prin prize pe segmentul distal); exercitii combinate (in special se
asociaza tractiunile la celelalte tipuri de miscari).
Mobilizari pasive ale piciorului
Neputandu-se face priza direct pe astragal mobilizarea
articulatiei tibiotarsiene se realizeaza prin intermediul
calcaneului. Considerand ca majoritatea prizelor se realizaeaza la
nivelul antepiciorului se va interpune articulatia mediotarsiana
uneori chiar tarsometatarsiana, se face deci in mod deliberat o
abatere de la principiile de baza ale mobilizarii pasive.
Din decubit dorsal cu genunchiul flectat la 900 si piciorul pe
pat se executa mobilizari de alunecare anterioara si posterioara a
extremitasii distale a tibiei. Realizarea decompresiunii
articulatiei tibiotarsiene se face prin mai multe variante de prize
dar care toate urmaresc o separare a piciorului de pilonul tibial
prin impingerea de sus in jos a astragalului si calcaneului, fie pe
fata interna fie pe cea externa.
Subiectul in decubit dorsal, kinetoterapeutul cu priza pe
calcaneu si contrapriza pe antepicior, tragand usor in jos pentru
decompresiune executa simultan flexie plantara si flexie dorsala a
piciorului.
Kinetoterapeutul face priza pe zona mediana a piciorului si
contra priza pe treimea inferioara a tibiei, executand
flexie-extensie.
Pacientul in decubit dorsal cu genunchiul flectat piciorul pe
toracele kinetoterapeutului, care fixeaza pe torace cu o mina fata
dorsala a antepiciorului iar cu cealalta calcaiul in zona
tendonului ahilian, flectarea trunchiului kinetoterapeutului
provoaca flexia dorsala fortata a piciorului. Pentru extensie se va
face miscarea in sens invers dar kinetoterapeutul nu mai fixeaza
piciorul cu toracele lui.
Mobilizarea de abductie la pacientul cu traumatism
vertebro-medular: cu priza pe calcaneu si contra priza pe gamba
distal, se roteste gamba inauntru in timp ce calcaneul este rotat
in afara, mobilizarea in adductie se face invers.miscarea de
rotatie a genunchiului in mobilizarea pasiva miscarea de rotatie a
genunchiului in mobilizarea pasiva
Mobilizarea de rotatie a genunchiului: 1. inversie-eversie si 2.
abbductie
Mobilizarea de inversie-eversie la pacientul cu traumatism
vertebro-medular: subiectul in decubit dorsal in pat cu gamba
flectata la 45 grade, kinetoterapeutul blocheaza cu o mana gamba
distal iar cu cealalta prinde fata dorsala a piciorului si executa
miscarea.Mobilizarea pasiva a genunchiului
Pacientul in decubit dorsal in pat cu soldul flectat cu planta
piciorului pe pat, priza pe treimea distala a gambei si contra
priza pe fata anterioara a coapsei in treimea distala, se executa o
extensie a piciorului. Pacientul in decubit dorsal pe pat cu
piciorul intins, priza pe treimea distala a gambei contra priza pe
treimea distala a coapsei, kinetoterapeutul executa o miscare de
flexie cu alunecarea plantei pe pat. Flexia genunchiului la
mobilizarea pasiva Extensia genunchiului in mobilizarea pasiva
1. Mobilizarea in flexie a genunchiului si 2. Mobilizarea in
extensie a genunchiuluiMobilizarea pasiva a soldului
Aceste mobilizari se realizeaza prin flexia femurului pe bazin
sau invers. Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a
destinde ischiogambierii. Pacientul in decubit dorsal cu un membru
inferior extins, kinetoterapeutul cu priza pe treimea inferioara a
coapsei si contrapriza pe gamba executa flexia coapsei pe bazin
(genunchiul fiind flectat), o alta varianta de execitiu cu priza pe
gamba cu o mana, dar cu ajutorul antebratului care apasa pe
genunchi se accentueaza flexia, cealalta mana fixeaza bazinul.
Pacientul in decubit dorsal pe pat, kinetoterapeutul fixeaza
bazinul cu o mana iar cu cealalta executa abductia pana la marginea
patului cu priza la nivelul condilului intern al femurului.
Pacientul in decubit dorsal in pat, kinetoterapeutul face priza
pe gamba in treimea medie distala si contra priza pe coapsa in
treimea medie distala, si se efectueaza miscarea de adductie
incrucisand membrul condrolateral.
Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul flecteaza
articulatia soldului si executa tractiunea de adductie avand grija
sa fixeze bazinul.
Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul prinde treimea
inferioara a coapsei ruland-o inauntrul sau in afara corpului cu
genunchiul intins.Mobilizarea pasiva a soldului Mobilizarea pasiva
a soldului
Rotatia soldului in mobilizarea pasiva
Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul mentine cu corpul
o flexie a maxima soldului care prin retroversia bazinului asigura
extensia celuilalt picior, fixandu-l cu o mana cu cealalta mana
executa adductia si rotatia externa a coapsei.
Pacientul in decubit dorsal cu soldul si genunchiul la 90 grade,
kinetoterapeutul fixeaza bazinul pe pat cu o mana iar cu cealalta
mana si antebratul realizeaza adductia si rotatia interna sau
externa a soldului.Reeducarea respiratorie la pacientul cu T.V.M.
acut cu sau fara afectari neurolgice
Sistemul toracopulmonar isi asigura variatia de volum; sagital,
transversal si craniocaudal, primele doua sunt asigutate exclusiv
de grila costala ultimul fiind rezultatul miscarii diafragmului.
Miscarea predominanta a coastelor inferioare asigura deplasarea
laterala a grilei costale in timp ce jocul coastelor superioare ne
asigura mai ales deplasarea sagitala. Desi pare paradoxal o
amplitudine mare a miscarii costale nu inseamna si o eficienta
ventilatorie mare, o variatie mare de volum.
Reeducarea respiratorie la pacientul cu T.V.M. acut
Reeducarea si valoarea respiratiei diafragmatice este atribuita
mai multor cauze:
activitatea diafragmului se desfasoara in regim de economie
energetica avand cel mai mic cost pentru o unitate de volum de aer
ventilat deoarece este mult mai mica decat rezistenta peretelui
toracic contra careia lupta musculatura intercostalilor; respiratia
creste ventilatia bazelor pulmonare, creste capacitatea
respiratorie maxima si capacitatea vitala, mareste schimbul gazos;
se influenteaza intoarcerea venoasa prin modificarea presiunii
intratoracice si intraabdominale in timpul activitatii de ridicare
si coborare a cupolelor diafragmatice; respiratia diafragmului are
un rol psihoterapeutic asupra bolnavului; tehnica reeducarii
respiratiei diafragmatice este de fapt educarea unei respiratii
abdominale care prin jocul presiunii intraabdominale sa faciliteze
mobilizarea ampla a cupolelor diafragmului.
Jocul peretelui abdominal determina scaderea presiunii
intraabdominale in timpul inspirului ceea ce va facilita caderea
diafragmului cu marirea diametrului craniocaudal toracic, deci cu
marirea volumului de aer inspirat. In expir presiunea peretelui
abdominal asupra viscerelor creste presiunea intraabdominala care
va impinge in sus diafragmul facilitand expiratia. Respiratia
diafragmatica mai poate fi accentuata si de presiunea exercitata
direct de viscere asupra diafragmului prin oscilatii posturale.
respiratia diafragmatica: inspiratie si expiratie
Viscerele presand pe diafragm vor usura expirul in timp ce
postura inversa viscerele cobora spre abdomenul inferior, vor
permite cu usurinta expirul. Un mijloc simplu si eficace de marire
a ventilatiei de baza este patul oscilant care asemanator cu un
tampon cu sugativa permite cu usurinta bascularea pacientului cu
capul in jos in inspir si invers in expir, patul oscilant poate fi
cu succes utilizat chiar si in respiratia asociata.
Respiratia abdominala se invata in decubit dorsal dar apoi se va
executa si din pozitie semiculcata, din sezand, din ortostatism si
din mers. Practic treptat urmarim sa schimbam stereotipul dinamic
respirator abdomino-toracic inferior mult mai eficient. La
inceputul exercitiilor respiratorii urmarim o crestere a expirului
facilitam aceasta faza prin flectarea coapsei.
Respiratia diafragmatica necesita de multe ori antrenarea
acestui muschi contra unei rezistente. S-a sustinut ca un astfel de
exercitiu contra rezistentei ar avea o actiune de crestere a fortei
musculare diafragmatice. Antrenarea diafragmului contra unei
rezistente da rezultate foarte bune asupra cresterii amplitudinilor
miscarilor diafragmatice, asupra unui bun control muscular
diafragmatic, asupra disparitiei oboselii la respiratia abdominala,
cat si asupra fixarii mai rapide a stereotipului dinamic respirator
abdominal. Se utilizeaza de obicei o greutate care se aseaza pe
abdomen in timpul reeducarii respiratiei diafragmatice, se incepe
cu doua kg si se creste treptat pana la sapte, opt kg. Exista
cazuri in care se poate merge si pana la o greutate dubla, cu bune
rezultate. Pentru accentuarea expirului, centrul de recuperare din
New York recomanda posturarea in Trendelenburg, ridicarea
picioarelor cu 50 de cm. O buna metoda de antrenare a diafragmului
este si inspirul pe nas, sacadat ca atunci cand mirosim ceva, sau
ca la adulmecarea cainelui. Deasemenea excelenta este si antrenarea
diafragmului prin inspiruri numai pe o nara sau pe gura printr-un
tub de calibru sau lungime variabila. Exista multe tipuri de
instalatii pentru antrenamet respirator si tonifierea musculara
abdominala. Se utilizeaza mai ales forma atractiva de antrenament
la tineri pentru a stimula interesul prin prezenta unui element de
competitie intre pacienti. Exista cazuri cand pacientii cu
traumatism vertebro-medular nu au control asupra diafragmului, ei
fiind nevoiti sa fie conectati la aparate de ventilatie
mecanica.Prevenirea escarelor in traumatismele vertebro-medulare
acute
Escarele se previn, prin mobilizari pasive a pacientului din
doua in doua ore, usoare frictiuni pe zonele care sunt predispuse
stazei de decubit ( sacrat, calcaneu, trohanterian, dorsal), la
acesti pacienti se recuge la sondaj vezical pentru a preveni
suprainfectarea. Asternutul trebuiae sa fie din materiale
absorbante, fara cute, camera trebuie sa fie bine aerisita. In
ultimul timp a aparut si echipamente care ajuta la prevenirea
escarelor acestea sunt:
saltea gonflabila cu proeminente pentru a favoriza circulatia
aerului si prevenirea escarelor; saltele segmentare din cauciuc
spongios; pat Egerton.
saltele antiescaraProgramul kinetic in T.V.M. fara afectari
neurologice - faza post acuta
Dupa ce s-a stabilit de catre neurochirurg ca nu exista sechele
post chirurgicale sau ortopedice, in urma investigatiilor clinice
si paraclinice (RMN, CT). Medicul de R.M.F.B impreuna cu
kinetoterapeutul, ergoterapeutul stabilesc un program de recuperare
si de integrare socio-profesionala a pacientului. In aceasta etapa,
programul kinetic se va efectua pasivo-activ sau activ voluntar, cu
sau fara rezistenta, in functie de statusul muscular.
In perioada de convalescenta post chirurgicala, cooperarea
dintre kinetoterapeut si pacient este esentiala, acesta trebuie sa
fie bine informat asupra urmatoarelor probleme:
ce este mobilizarea pasiva, pasivo-activa; ce este contractia
izometrica si care sunt elementele progresive; ce parti ale
corpului sunt solicitate si modul cum trebuie sa actioneze prin
intermediul contractiilor izometrice; durata de mentinere a
contractiei izometrice; rolul respiratiei intre repetari.
In acest scop kinetoterapeutul si pacientul vor executa o
actiune de proba, pentru a stabili modul in care au fost intelese
toate aspectele privind acest procedeu de lucru. Se recomanda ca
atunci cand pacientul este bine initiat in utilizarea acestor
tehnici de lucru, kinetoterapeutul sa asocieze si unele mijloace
fixe (spalier, bara fixa, etc) sau mobile (mingi, baston, elastice,
gantere, mansete cu greutati, etc) prin intermediul carora
pacientul sa poata executa miscarea si cresste forta musculara.
Programul terapeutic precizeaza ce fel de exerctii fizice urmeaza a
fi executate voluntar de catre pacient, in timp ce kinetoterapeutul
are rol de a localiza miscarea de a facilita sau ingreuna miscarea
in functie de scopul terapeutic propus.
Obiectivele programului kinetic sunt:
mentinerea unei posturi si a unui aliniament corect al corpului;
cresterea mobilitatii articulare; antrenarea la efort; reeducarea
respiratorie; cresterea fortei musculare ai erectorilor para
vertebrali ai trunchiului si gatului; cresterea fortei musculare a
membrelor superioare si inferioare; reeducarea sensibilitii;
relaxarea musculaturii.
Mentinerea posturii si a unui aliniament corect al corpului in
acest stadiu se face voluntar de catre pacient, cu supravegherea
kinetoterapeutului (mentinerea unei posturi corecte a fost
explicate mai sus).
Programul se incepe cu evaluarea globala a aparatului mio-
neuro-artro-kinetic prescurtat (MNAK), prin urmatoarele metode:
testarea mobilitatii articulare cu ajutorul goniometrului plasat
pe diferite segmente (cervical, lombar, etc.) testarea fotei
musculare pe o scara de la 0-5 dupa cum urmeaza:
0 nu se percepe contractie la nivelul muschiului1 este posibila
contractia la palpare2 se poate face miscarea fara gravitatie pe
tota amplitudinea (se elimina efortul contra greutatii
segmentului)3 miscarea se poate face contra gravitatiei invingand
greutatea segmentului mobilizat4 miscarea se poate face contra
gravitatiei invingand si o rezistenta moderata din partea
examinatorului5 miscarea se face normal (exprima forta unui muschi
normal)
Dupa ce s-a facut aceasta evaluare se va incepe programul
kinetic dupa cum urmeaza:Mobilizarea coloanei cervicale
Mobilizarea coloanei cervicale la pacientul cu traumatism
vertebro-medularPacientul este in decubit dorsal trunchiul la
marginea patului pana la nivelul umerilor, kinetoterapeutul se afla
in spatele pacientului, priza si contrapriza pe parietal. Se face
mobilizarea capului si gatului in toate directiile (flexie,
extensie, inclinare laterala dreapta stanga rotire spre dreapta sau
spre stanga). Aceasta miscare se poate face si din asezat. Actiunea
se executa lent, miscarile sunt executate pana la limita
mobilitatii articulare fara a cauza dureri.
Pacientul in decubit dorsal cu gambele incrucisate, picioarele
dezlipite pe planul patului, kinetoterapeutul aplica rezistenta pe
fata anterioara a coapsei stangi si pe fata antero-externa a
coapsei drepte, pacientul incerca sa invinga rezistenta contractand
musculatura flexoare cervicala.
Pacientul in decubit dorsal, picioarele dezlipite de pe planul
patului, kinetoterapeutul aplica rezistenta pe fata anterointerna a
gambei stangi si fata anteroexterna a gambei drepte, pacientul
incearca sa invinga rezistenta contractand musculatura extensoare
cervicale.
Pacientul in decubit ventral, capul pe pat se executa extensia
coloanei cervicale invingand rezistenta pusa de kinetoterapeut pe
regiunea occipitala. Se executa aceiasi miscare explicata mai sus,
capul fiind in afara patului.
Pacientul in decubit dorsal mebrele superioare intinse lateral
cu palmele sprijinite pe sol, se executa extensia capului si a
gatului presand continuu solul cu mainile.
Pacientul in decubit dorsal cu un baston in maini sprijinit pe
coapse, se executa ducerea bastonului in sus peste cap concomitant
cu flexia capului si a gatului.
Pacientul in decubit ventral mainile sub barbie se executa
extensia capului ajutandu-se de maini.
Din decubit dorsal cu capul in afara planului de sprijin, se
executa flexia capului si a gatului apoi revine la pozitia
initiala. Aceiasi pozitie dar se executa extensia capului si
gatului.
Din decubit ventral capul in flexie in afara planului de
sprijin, se executa extensia capului si a gatului concomotent cu
rotatia spre stanga sau spre dreapta a capului si gatului.
Din patrupedie se executa extensia capului si a gatului
concomotent cu extensia si arcuirea unui mebru inferior.
Din aceiasi pozitie de mai sus se executa flexia capului
concomitent cu flexia soldului atingand genunchiul cu fruntea.
Pacientul in ortostatism in fata oglinzi cu bastonul ridicat
deasupra capului executa ducerea lui in fata la linia umerilor
concomitent cu extensia capului si gatului.
Din aceiasi pozitie de mai sus, se executa ducerea bastonului pe
umeri concomitent cu flexia capului si gatului.
Pacientul in ortostatism in fata oglinzi cu bastonul la nivelul
spatelui, se executa ducerea lui in lateral concomitent cu
inclinarea capului de partea opusa.
Din ortostatism bastonul tinut sub coate, se executa extensia
trunchiului concomitent cu extensia capului si gatului.
Cu fata la spalier prinde sipca de la nivelul umerilor, se
executa extensia capului si a gatului concomitent cu lasarea
trunchiului pe spate.
Cu spatele la spalier prinde sipca de la nivelul feselor, se
executa extensia capului concomitent cu lasarea trunchiului in
fata.
Circumductia capului, miscarea se face lent.Mobilizarea coloanei
toracale
Pacientul in decubit dorsal, kinetoterapeutul cu priza pe fata
externa a coapsei, se executa miscarea de flexie a trunchiului.
Din decubit dorsal cu genunchii flectati, bratele pe langa corp
in pronatie, se aplatizeaza lordoza cervicala si lombara, se
executa supinatia membrelor superioare, se adduc scapulele, se
mentine aceasta miscare apoi se revine cu relaxare. Din acesta
pozitie se strang pumnii, se flecteaza coatele care se lipesc
strans de trunchi, se executa adductia scapulelor, se mentine
aceasta miscare.
Pacientul in decubit ventral cu bratele pe langa corp se executa
adductia puternica a scapulelor cu tractionarea lor caudal, se
mentine aceasta miscare, apoi se revine cu relaxare.
Din decubit ventral mainile se prind la nivelul feselor, se
executa o puternica adductie a scapulelor, mentinerea pozitiei,
apoi se revine cu relaxare.
Din decubit ventral cu fruntea pe sol, mainile cu palmele in
pronatie in dreptul urechilor se adduc scapulele ridicandu-se
palmele de pe sol, se mentine pozitia, apoi se revine cu
relaxare.
Din decubit ventral, cu membrele superioare intinse pe langa cap
si fruntea pe sol , se executa ridicarea bratelor cat mai sus
posibil, dar fruntea si pieptul raman pe sol. Daca exista tendinta
la hiperextensie lombara se va pune o perna sub crestele iliace
antero-superioare.
Din asezat pe banca cu bratul la nivelul umerilor, cotul flectat
la 900, antebratul orizontal, palmele fata in fata, se executa
rotatia externa a bratelor pana ce antebratele ajung la verticala,
concomitent se adduc puternic scapulele si in acelasi timp se lasa
bratele usor in jos.
Sezand pe o banca, bratele atarna liber pe langa corp, se fac
rotatii ale umarului inainte - inapoi si invers, se accentueaza
tractiunile in jos si spre spate, trunchiul ramane mereu drept.
Din asezat cu bastonul la nivelul spatelui, coatele flectate la
90 grade, cu mainile prinde bastonul de capete, se executa
ridicarea bastonului deasupra capului si revenirea lui
posterior.
Din asezat cu bastonul la nivelul spatelui cu coatele flectate
prinde bastonul de capete, executa usoare rasuciri spre dreapta sau
spre stanga.
Din ortostatism cu bastonul tinut sub coate se executa inclinari
laterale spre dreapta/stanga.
Din atarnat cu spatele la spalier se executa flexia genunchilor
lent.Mobilizarea coloanei lombare
Pacientul in decubit dorsal cu genunchii flectati, se contracta
puternic muculatura abdominala fara vreo miscare, se mentine, apoi
se relaxeaza. Din aceeasi pozitie se contracta fesierii fara vreo
miscare, se mentine miscarea si apoi se relaxeaza.
Din decubit dorsal cu bratele pe langa corp se contracta
puternic musculatura abdominala (se spune pacientului "suge burta")
si fesierii mari, coloana lombara se aplatizeaza pe sol cu pelvisul
usor basculat in sus, se mentine pozitia si apoi se relaxeaza.
Acest exercitiu se poate repeta cu bratele in abductie la 45 grade,
apoi in abductie de 90 grade si cu bratele intinse pe langa
corp.
Din decubit dorsal cu bratele pe langa corp, se flecteaza capul
in timp ce se aplatizeaza zona lombara, se contracta ambdomenul si
pelvisul se basculeaza posterior. Acest exercitiu se poate repeta
cu genunchii intinsi si capul flectat, cu bratele ridicate pe langa
cap; aceste repetari se executa cu flexia permanenta a capului.
Din decubit ventral cu bratele pe langa corp se contracta
fesierii, se mentine pozitia si apoi se relaxeaza, se contracta
abdominalii apoi se relaxeaza. Se combina apoi concomitent
contractia fesierilor cu cea a abdominalilor si bascularea
posterioara a pelvisului, tot exercitiul se repeta schimband
pozitia bratelor care se ridica pe langa cap cu palmele pe podea si
coatele usor flectate (se va evita contractia flexorilor
soldului).
Din decubit dorsal cu genunchii flectati bratele pe langa corp
usor abduse, se trag genunchii la piept, se mentine pozitia urmata
de relaxare, se executa aceeasi miscare dar schimband pozitia
bratelor pe langa cap cu coatele usor flectate.
Din decubit dorsal se basculeaza posterior bazinul in timp ce
genunchii se extind, calcaiele alunecand pe sol, se revine apoi in
acelasi fel cu genunchii flectati. Acest exercitiu se poate executa
si cu bratele intinse pe langa cap.
Din decubit se flecteaza la 90 grade coapsele, iar genunchii
complet flectati, bratele abduse la 450 ridicate peste cap prinzand
picioarele unui scaun sau ale unei mese pentru stabilitate (daca se
lucreaza pe pat se prinde marginea acestuia), coloana lombara se
aplatizeaza, pelvisul basculat posterior se face un mic cerc cu
genunchii in ambele directii (treptat cercul se va mari).
Din decubit dorsal cu genunchii flectati bratele la 45 grade,
mainile prinzand marginea patului se trag genunchii spre piept, de
aici se extind talpile spre zenit, se readuc genunchii la piept
apoi se reaseaza in pozitia initiala (coloana lombara va ramane tot
timpul in contact cu patul).
Din decubit dorsal cu genunchii flectati se executa "bicicleta"
cu genunchii cat mai sus si cu miscari cat mai ample.
Din pozitia "in patru labe", cu spatele drept se "suge burta",
capul se flecteaza coloana se cifozeaza.
Din decubit ventral cu bratele intinse pe langa cap se
basculeaza posterior pelvisul cu aplatizare lombara, concomitent se
ridica bratele de la sol, se mentine pozitia, apoi se
relaxeaza.
Din decubit dorsal cu genunchii flectati si bratele pe langa
corp se executa ridicarea capului, trunchiului pana cand mainile
ajung la genuchi. Zona lombara ramane in contact cu solul, acest
exrcitiu se poate repeta cu antebratele incrucisate la piept.
Pacientul in ortostatism langa un zid cu calcaiele la 12-15 cm
de acel zid, se apleaca corpul in spate pana cand ceafa si spatele
se sprijina pe zid, zona lombara se aplatizeaza, se flecteaza
genunchii alunecand in jos cu corpul pe zid apoi se extind
genunchii si trunchiul urca mereu in contact cu zidul.
Din decubit dorsal cu gatul extins genunchii la piept trasi de
maini, pelvisul rotat posterior zona lombara atinge podeaua, se
mentine miscarea, apoi se da drumul mainilor incercand sa se
mentina postura cu genunchii la piept doar prin contractie
musculara.
Din asezat cu picoarele departate cu mainile dupa ceafa se
apleaca trunchiul intre coapse, cu contractia abdominalilor, se
mentine miscarea apoi se relaxeaza.
Din asezat pe genunchi, se apleaca trunchiul cu bratele inainte
pana ce fruntea atinge podeaua si pieptul genunchii, se contracta
puternic abdominalii, se mentine pozitia si apoi se relaxeaza.
Din aceeasi pozitie de mai sus, kinetoterapeutul in spatele
pacientului, cu priza pe fata posterioara a bazinului, se executa
extensia trunchiului, se mentine pozitia si apoi se relaxeaza.
Din decubit dorsal cu pelvisul basculat posterior bratele
abduse, antebratele pe langa cap, se ridica la vertical un membru
inferior, apoi se atinge solul de partea opusa corpului la nivelul
genunchiului opus, umerii mereu pe sol, iar zona lombara tot timpul
in contact cu podeaua.
Din decubit dorsal cu genunchii flectati si mainile dupa ceafa,
se executa flexia unui sold concomitent cu trunchiul, se roteaza in
asa fel incat genunchiul sa vina in intampinarea cotului
opus.Reeducarea respiratorie la pacientul cu traumatism
vertebro-medular
Tehnica reeducarii respiratiei consta in primul rand in a face
constient pacientul asupra miscarii analitice a zonelor principale
toracale. Principiul constientizarii unei miscari, respectiv a
comenzilor date unor grupe musculare este un principiu general in
metodologia recuperarii unui deficit muscular, contrarea
respectivei miscari, cea ce forteaza muschiul sa lucreze la o
tensiune crescuta, mult mai usor de sesizat.
Pacientul in decubit dorsal, mainile kinetoterapeutului se
plaseaza pe zona dorita (toracal superior,inferior) cu degetele dea
lungul coastelor, se solicita expirul complet in timp se executa o
presiune ce creste pe masura ce se apropie sfarsitul expirului.
Aceeasi pozitie numai ca kinetoterapeutul va slabi presiunea
treptat pe masura ce se termina inspirul, in asa fel incat toracele
sa fie liber de orice presiune. Exista si alte modalitati de a crea
contrarezistenta, cu ajutorul unor saci de nisip (8-12 kg) sau cu
ajutorul unei chingi prin metoda autorezistiva.Pacientul in decubit
dorsal gatul si capul in rectitudine, kinetoterapeutul se plaseaza
la capul pacientului cu policele pe stern, degetele spre axile se
executa inspir si expir cu rezistenta, apoi fara rezistenta.
Pentru autoantrenarea respiratiei este deosebit de indicata
utilizarea unei chingi de panza groasa, lata de 8-10 cm si lunga de
1,5 m avand la capete doua manere (se mai poate folosi si banda
elastica din cauciuc). Chinga este incrucisata la baza toracelui
sau mai sus in asa fel incat mana dreapta controleaza presiunea din
hemitoracele stang si invers, in expir pacientul indeparteaza
mainile, deci strange chinga. In expir lasa treptat aceasta
tractiune, este remarcat ca prin aceasta chinga se exercita o
presiune circulara si nu doar pe o suprafata limitata ca in cazul
mainilor kinetoterapeutului.
Pentru antrenarea unilaterala a bazei toracice se pot efectua cu
ajutorul chingii care se plaseaza ca pentru exercitiul ambelor
baze, pentru antrenarea toracelui inferior drept se executa o
latero deviatie stanga, expirul realizat cu tractiune puternica de
ambele capete ale chingii este urmat de un inspir in timpul caruia
mana dreapta controleaza hemitoracele stang tinand strans chinga
nepermitand expansiunea bazei stangi, in timp ce mana stanga
slabeste progresiv presiunea pe masura ce inspirul se termina.
Pacientul in decubit lateral, cu o perna sub zona lombara sau cu
capul lasat mai jos pentru a se deschide hemitoracele (drept sau
stang), se executa un inspir, bratul intins se roteaza odata cu
trunchiul spre spate privirea si capul urmand miscarea mainii. In
expir bratul revine spre trunchi apoi isi continua cursa depasind
marginea patului.
Din decubit lateral mainile se sprijina pe coapse, in inspir
bratul se roteaza spre spate trunchiul se torsioneaza in acelasi
sens si capul urmeaza mana; in expir miscarea este inversa.
Din asezat o mana pe crestetul capului, cealalta se sprijina pe
coapsa, in inspir se roteaza trunchiul, bratul si capul spre partea
hemitoracelui antrenat, in expir se revine si se continua miscarea
intr-o rotatie inversa asociata cu aplecarea trunchiului.
Din decubit dorsal, capul sprijinit pe perna cu genunchii
flectati, in timpul expirului pacientul va fi invatat sa-si bombeze
abdomenul ca si cum aerul ar patrunde in abdomen, expirul se
executa concomitent cu "scobirea" abdomenului, tractionarea
peretelui abdominal spre coloana. Acest exercitiu poate fi ajutat
la inceput de presiunea mainilor kinetoterapeutului sau ale
pacientului.
Din pozitia "patrupeda" se tractioneaza puternic peretele
abdominal, acest exercitiu facut antigravitational si mentinut 3-4
secunde tonifica traversul abdominal.Terapii complementare in
T.V.M. faza post acuta fara afectari neurologiceHidroterapia
Este o metoda larg utilizata in cele mai diverse afectiuni, se
executa in bazine mari sau mici in grupuri sau individual. Fata de
gimnastica la sala, exercitiile de gimnastica in apa au o serie de
avantaje:
caldura apei este de 32-36 grade, sedeaza durerile, relaxeaza
musculatura, creste complianta tesutului conjuctiv facandu-l mai
usor distensibil, toate acestea permit o miscare articulara mult
mai ampla; descarcarea de greutatea corpului in apa permite un mai
bun control asupra posturii corpului si o mai mare relaxare.
Presiunea hidrostatica a apei poate fi utilizata in cadrul
exercitiilor fie in sens facilitator al miscarii (miscarea se
executa de jos in sus) fie in sens de contrarezistenta (miscarea se
executa lateral sau de sus in jos); imersia corpului in apa are o
serie de efecte asupra circulatiei respiratiei si locomotiei, iar
inotul in piscine este astazi recomandat ca un foarte bun
antrenament la efort.
Masajul
Manevrele masajului au capacitatea de a pregati musculatura
pentru kinetoterapie: pentru musculatura hiportona se indica
masajul excitant si pentru cea hipertona masajul sedativ. Manevrele
de masaj asigura incalzirea locala a regiunii datorita activarii
circulatiei locale.
Datorita activarii receptorilor cutanati si prin hiperemia
activa dezvoltata, manevrele masajului clasic au capacitatea de a
induce un puternic efect analgetic, important pentru masaj, ca
procedura de pregatire a programului kinetic de recuperare.
Manevrele masajului clasic au importanta actiune mecanica combatand
aderentele si retracturile.
Actiunea mecanica combinata cu activarea circulatiei determina
scaderea edemelor, deci fundamenteaza efectul resorbtiv al
manevrelor de masaj clasic, orice sedinta de masaj este urmata
obligatoriu de mobilizarea articulatiilor vecine.Electroterapia
1. Curentul galvanic
Curentul galvanic este indicat in: nevralgii, nevrite, pareze,
paralizii, dezechilibre neurovegetative, etc., si are urmatoarele
efecte terapeutice:
analgezic, excitant; vasodilatator, trofic; rezorbtiv,
echilibrant al S.N.V.
Contraindicatii: leziuni de continuitate tegumentare, tumori de
orice fel, infectii tegumentare, tbc cutanat, intolerant la
curentul galvanic, pacienti purtatori de material de osteosinteza,
etc.
2. Curentul electric de medie frecventa (NEMEC)
Acest curent utilizeaza doua surse de curenti de medie
frecventa, decalati cu 100 de Hz, efectele maxime sunt localizate
la nivelul de incrucisare a celor doua surse de medie frecventa, de
amplitudini constante dar cu frecventa diferita. Modalitati de
aplicare ale acestui curent sunt de doua feluri: interferenta
plana, interferenta spatiala.
Curentul electric de medie frecventa este indicat in neurologie
pentru urmatoarele afectiuni:
nevralgii, nevrite; pareze, paralizii.
Efecte terapeutice ale curentului de medie frecventa sunt:
excitomotor, vasodilatator; trofic, resorbtiv, decontracturant;
analgetic, parasimpaticoton, simpaticolitic.
Contraindicatii: leziuni dormice de continuitate, infectii,
implante metalice, etc.
3. Curenti de joasa frecventa (Trabert, TENS)
Acesti curenti de joasa fecventa se realizeaza prin impulsuri
electrice succedate ritmic, singulare sau in serii, cu efect
excitator. Sunt caracterizati prin forma, amplitudine, frecventa,
durata impulsurilor si pauzei, modulatia lor.
Terapia de joasa frecventa se utilizeaza pe:
musculatura normal inervata; musculatura total denervata;
musculatura spastica.
Pentru efectele sale terapeutice, curentul de joasa frecventa
este indicat la:
tratamentul musculaturii abdominale hipotone; incontinenta
sfincterului anal si vezical; spasticitatea in pareze, paralizii de
origine cerebrala; spasticitati consecutive traumatismelor la
nastere; leziuni traumatice medulare si cerebrale; pareze spastice
in scleroza in plagi; hemipareze spastice dupa AVC, boala
Parkinson.
Contraindicatii: scleroza laterala amiotrofica, scleroza difuza
avansata. Purtatorilor de material de osteosinteza stimularea se
aplica la o distanta de 10-15 cm fata de materialul de osteosinteza
si cu intensitate mai mica.EXPERIENTA PERSONALA
Reeducarea functionala a bolnavilor para sau tetraplegici este
axata pe programul kinetic mai sus mentionat. Pentru complicatiile
cutanate, articulare, musculo-tendinoase se poate recurge la o gama
destul de larga de proceduri, secretul consta in faptul ca nu
trebuie pierdut din vedere caracterul particular deosebit de
complex al deficitului functional al acestor bolnavi, pentru a
caror recuperare, pe langa un personal calificat, este nevoie de o
dotare speciala de tratament.
Odata despartiti de primul stadiu al para sau tetraplegicilor
recuperabili, pe langa aspectele medicale sunt si cele de
resocializare, care sa permita in final incununarea cu succes a
programului de recuperare si a efortului depus pe o durata de mai
multi ani. Redarea unei independente cat mai mari ale acestor
pacienti este foarte importanta, de foarte multe ori acestia fiind
tineri. Programul de recuperare trebuie sa fie individualizat
efectuat cu multa rabdare si tenacitate, colaborarea dintre pacient
si kinetoterapeut este foarte importanta, in functie de starea
pacientului (varsta, sex, complicatii, etc), interesul pacientului
fata de programul de recuperare poate avea rezultate foarte bune.
Hidrokinetoterapia in aceste afectiuni au rezultate foarte bune,
beneficiile sunt mari pentru acesti pacienti. Presiunea
hidrostatica actioneaza asupra sistemelor limfatic si venos, precum
si asupra cavitatilor mari ale corpului. In imersie un subiect cu o
greutate de 70 kg va cantari 7,9 kg, iar in apa sarata numai 2,8
kg, miscarea in aceste conditii fiind facila. In imersie creste
gradul de independenta pentru subiectii cu deficiente motorii
temporare sau permanente (hemiplegii, hemipareze, paraplegii,
tetraplegii), sunt facilitate miscarile in articulatiile dureroase
sau imobile stimuland gradul de implicare a pacientului in procesul
de recuperare. Introducerea pacientului in bazin se efectueaza cu
sisteme special adaptate pentru aceste persoane cu dizabilitati. In
centrele mari din europa si america exista bazine special adaptate
cu toate accesoriile dintr-o sala de recuperare.
Programul hidrokinetoterapeutic este acelasi efectuat ca cel din
sala de kinetoterapie. Se introduc diferite procedee din inotul
terpeutic, pentru cei cu para sau tetraplegie este indicat
procedeul spate, intoarceri.
Verticalizarea pacientului este mai usor de efectuat,
spasticitatea cedeaza mai usor, efectele programului se vad relativ
repede, bolnavii avand mai multa incredere in propriile lor puteri.
Mersul in apa este mult mai usor de efectuat, primii pasi efectuati
de pacient au o importanta foarte mare pentru moralul pacientului,
vazand ca poate merge isi doreste sa faca mai mult, pentru a putea
merge si pe uscat.
In Romania aceste centre sunt mai putin dezvoltate, speram pe
viitor sa fim si noi in rand cu lumea in acest domeniu atat de
benefic, pentru pacient si societate.
Stimularea electrica functionala aplicata in cadrul programului
de kinetoterapie pentru a facilita coordonarea miscarilor de
apucare la nivelul bratelor (stimulare extensori pumn si triceps),
reabilitarea suportului musculaturii trunchiului util in faza de
mentinere a ortostatiunii(stimulare pe paravertebrali si fesieri),
initierea flexiunii dorsale a piciorului si flexie la nivelul
genunchiului prin stimularea nervului sciatic popliteu extern. Dupa
realizarea unor exercitii de extensie a picioarelor, in pozitia
asezat pacientul a fost in stare sa efectueze miscari complexe
ridicare-mentinere-ortostatiune-asezare.
Doua canale de stimulare au fost utilizate pentru stimularea
muschilor cvadricepsi, iar celelalte doua pentru stimularea
muschilor fesieri asigurand suportul in jurul soldurilor, in timp
ce pacientul a controlat balansul trunchiului in plan transversal.
Controlul este unul cu bucla deschisa, pornirea/oprirea se
realizeaza prin intermediul unui buton general. La pornirea
stimulului pacientul trebuie sa fie atent si sa reactioneze prin
preluarea unei fractiuni a greutatii corpului cu ajutorul bratelor
urmand a asigura echilibrul pe durata ortostatiunii si apoi sa
reactioneze in concordanta cu actiunea de diminuare a intensitati
stimulului in faza de asezare. De multe ori este destul de dificil
pentru pacient sa se plieze perfect pe actiunea
electrostimulatorului (poate rezulta lovirea scaunului cu sezutul,
la asezare).