CURS GENERAL DE CONSTRUCŢII Conf. univ. dr. ing. Gabriela Proca Cuprins I. Introducere în teoria şi tehnica construcţiilor II. Alcătuirea generală a construcţiilor III. Construcţii din lemn IV. Construcţii din zidărie V. Construcţii din beton şi beton armat VI. Construcţii metalice 2006
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
CURS GENERAL DE CONSTRUCŢII
Conf. univ. dr. ing. Gabriela Proca
Cuprins
I. Introducere în teoria şi tehnica construcţiilor
II. Alcătuirea generală a construcţiilor
III. Construcţii din lemn
IV. Construcţii din zidărie
V. Construcţii din beton şi beton armat
VI. Construcţii metalice
2006
7
CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN TEORIA ŞI TEHNICA CONSTRUCŢIILOR
1.1 Elemente generale
În cadrul relaţiilor dintre om şi natura înconjurătoare se manifestă
permanent o activitate umană de remodelare a cadrului natural, de edificare a
unui mediu artificial, adaptat necesităţilor şi aspiraţiilor oamenilor.
Construcţiile sunt produsele activităţii umane destinate adăpostirii şi
deservirii multiplelor procese ale vieţii sociale şi materiale, având un rol
important în asigurarea calităţii vieţii. Datorită acestor considerente, activitatea
de construcţii reprezintă unul dintre domeniile de bază ale activităţii umane.
1.1.1 Clasificarea construcţiilor
Clasificarea uzuală se face pe criteriul destinaţiei, deosebindu-se astfel
două mari categorii şi anume, clădirile şi construcţiile inginereşti.
Clădirile sunt construcţii închise, cu o anumită compartimentare şi dotare
cu echipamente şi instalaţii destinate prin proiectare pentru a adăposti sau
deservi o anumită activitate umană.
Fig.1.1. Clasificarea clădirilor
Clădirile civile sunt destinate unei game largi de procese funcţionale: de
forestiere (cabane, hale pentru gatere), poduri rutiere cu trafic redus şi pasarele
pietonale.
39
3.6.2. Alcătuirea construcţiilor din lemn
Construcţiile din lemn sunt realizate din bile, grinzi, cherestea , plăci din
PAL sau PFL îmbinate între ele şi solidarizate cu piese metalice (cuie, buloane)
sau pane încleiate. Piesele din lemn se pot îmbina în mai multe variante: prin
chertare cu cep, cu prag, cu falţ, cu lambă şi uluc (fig.3.14).
Fig. 3.14 - Îmbinări la piese de lemn
a) chertare; b)cep; c) prag; d) falţ; e) lambă şi uluc 1)cep; 2)prag; 3)falţ; 4)uluc; 5)lambă
3.6.3. Tipuri de construcţii
A. Construcţii civile
În zonele montane, construcţiile de locuit şi anexele acestora se construiesc
integral sau aproape integral din lemn. Fundaţiile, treptele, trotuarele se
realizează din piatră naturală.
Fig. 3.15 - Sistem constructiv
„Casa de piatră″, jud. Harghita
Cabanele din lemn au pereţii din bârne aşezate una peste alta (aparente la
40
exterior), din planşeu şi acoperiş din lemn. Se execută în general parter, cu
posibilitatea amenajării de camere la mansardă.
B. Construcţii industriale Pentru deschideri mari, la halele gaterelor sau
chiar la săli de sport, se folosesc arcele din lemn (fig. 3.16).
Cadrele sunt sisteme constructive alcătuite din stâlpi şi rigle sau ferme care
formează o structură unitară. Cadrele se pot realiza cu inimă plină în sistemul
cadrelor cu două, trei articulaţii sau, în sistem cadru cu zăbrele.
Arcele sunt sisteme constructive care reazemă pe fundaţii, ziduri, stâlpi
cărora le transmit reacţiuni verticale şi împingeri. Prezintă avantajele unor
consumuri mici de materiale şi dau posibilitatea realizării unor deschideri mari.
Fig. 3.16 Cadre şi arce din lemn
C. Construcţii zootehnice cu structuri de rezistenţă din lemn
Elementele structurii de rezistenţă ale construcţiilor zootehnice se pot
realiza din lemn, beton armat sau precomprimat, metal.
Alegerea materialului de construcţie utilizat la realizarea elementelor
structurale este dictat de valoarea parametrilor: caracteristici de ordin tehnologic
caracteristici de ordin constructiv (deschideri, travei, înălţime liberă, sisteme de
iluminare şi ventilare), condiţii de execuţie, de tradiţii
Domeniile optime de utilizare pentru materialele de construcţie se stabilesc
41
în funcţie de indicatorii ca: deschidere, distanţa dintre reazeme, şa.
În cazul structurilor tradiţionale, concepute integral din lemn, caracterizate
prin deschideri şi travei reduse, elementele structurale se realizează din lemn
rotund, tip cadru cu contrafişe, având o deschidere de 9...24 m (fig.3.18).
În ultimele decenii, în scopul folosirii cât mai raţionale a materialului
lemnos s-au remarcat tendinţe de utilizare a unor tipuri de structuri caracterizate
prin indici tehnico-economici scãzuţi şi prin posibilităţi de prefabricare şi
industrializare a execuţiei (fig.3.17).
Fig. 3.16 Cost-deschidere liberă, în funcţie de materialul de construcţie
utilizat pentru realizarea structurii de rezistenţă
1)lemn; 2)oţel; 3)beton
l≤6 m, α ≅ 45° ;β ≅ 40°; γ ≅ 30°; δ ≅ 35°
Fig. 3.18 Structuri de rezistenţă din lemn rotund, tip cadru, folosită la construcţii
agricole
Exemple:
- structuri prefabricate sub forma unor cadre cu trei articulaţii, cu inimă
plină sau zăbrelite (fig.3.19 a);
- arce din lemn lamelar încheiat, placaj de construcţie, îmbinate prin
încleiere sau lemn semiecarisat îmbinate cu cuie (fig.3.19 b).
42
a) Cadre triplu articulate cu inimă plină din placaj de construcţie şi tălpi din dulapi, îmbinate prin încleiere sau cu zăbrele, îmbinate prin cuie; b) Cadre triplu articulate din lemn lamelat încleiat; 1. cadru cu inimă plină sau cu zăbrele; 2. panouri uşoare pentru pereţi; 3. panouri uşoare de tavan sau de acoperiş; 4. învelitoare bituminoasă sau din azbociment ondulat; 5. pane din lemn; 6 . fundaţie
Fig. 3.19. Structuri de rezistenţă integral
prefabricate din lemn şi produse pe bază de lemn
O soluţie având un grad înalt de industrializare este următoarea: a) panouri
portante din lemn şi produse derivate (PAL, PFL) într-un cadru perimetrial din
şipci de lemn având feţe din placaj la exterior, impregnat şi realizat
termoizolant; b) acoperiş din ferme de scânduri cu învelitoare din panouri
termoizolante.
Fig. 3.20. Construcţie din panouri prefabricate din lemn şi produse pe bază de lemn
a-plan; b-secţiune transversală; c-detaliu pereţi; d-detaliu tavan; 1-panou de perete; 2-fermă din scânduri cu consum redus de oţel; 3-contrafişă; 4-panouri de tavan; 5-panouri pentru acoperiş; 6-
contravântuire verticală longitudinală; 7-placaj cu tegofilm; 8-PFL poros sau izolemn; 9-termoizolaţie uşoară; 10-şipcă din lemn; 11-eclisă din placaj cu şipcă triunghiulară; 12-buloane de
43
îmbinare; 13-eclisă metalică
D. Construcţii inginereşti
Construcţiile inginereşti executate din lemn sunt: infrastructuri din piloţi de
lemn şi podurile din lemn, ca lucrări definitive, eşafodajele şi cintrele pentru
poduri din beton armat monolit, ca lucrări provizorii.
Piloţii din lemn au diametrul de 25...30 cm, sunt ascuţiţi la capătul care se
bate în pământ. Se folosesc atunci când terenul bun de fundare se găseşte la
adâncime mai mare (5...8 m) la realizarea fundaţiilor indirecte pentru clădiri,
poduri sau pot constitui paleele şi culeele podurilor din lemn.
Podurile din lemn au infrastructura alcătuită din culee şi palee şi
Zidăria, în anumite cazuri poate fi realizatã şi fără materiale de legătură
obţinând „zidăria uscatã".
Legãturile metalice conduc la ameliorarea caracteristicilor de rezistenţã şi
deformabilitate ale zidăriei în anumite condiţii de solicitare (solicitări orizontale
din vânt, seisme).
Din zidărie pot fi realizate elemente structurale ca: pereţi, stâlpi, bolţi, arce,
scări, ziduri de sprijin, diguri, baraje.
Construcţiile din zidărie prezintă o serie de avantaje, printre care: rezistenţã
bunã la foc, durabilitate apreciabilã, capacitate bunã de izolare termicã şi fonicã.
Dintre dezavantaje amintim: greutatea proprie mare, consumul mare de
manoperã la execuţie, durabilitate mai micã comparativ cu alte construcţii realizate
din beton (armat, precomprimat, etc.).
4.2 Blocuri pentru zidărie
Blocurile pentru zidărie au în general formã paralelipipedicã, cu excepţia
celor din piatrã naturalã, brutã sau cioplitã. Forma blocurilor permite o astfel de
aşezare încât sã lucreze după punerea în operã la solicitări avantajoase, de
48
compresiune.
Dimensiunile blocurilor fabricate sunt modulate pe baza sistemului modular
decimetric sau octometric şi sunt determinate din condiţii de satisfacere a
exigenţelor: de confort termic, tehnologice (manipulare uşoarã) şi evitarea unor
contracţii excesive.
Blocurile ceramice sau din beton pot fi realizate pline sau cu goluri ce nu
depăşesc maxim 30% din volumul blocului.
Informativ, se prezintă în continuare variante de blocuri pentru zidãrii
precum şi unele din proprietăţile lor fizice şi mecanice.
Pentru zidãrii izolante termic pot fi utilizate cărămizi termoizolante realizate
din diatomit în amestec cu substanţe combustibile. Dimensiunile de fabricaţie sunt:
250 x 150 x 30.. 120 mm; au o rezistenţã la compresiune de 0,5 şi 1 N/mm2.
Pentru placaje realizate la pereţi exteriori pot fi utilizate elemente ceramice
având dimensiuni curente ale feţei văzute de 115/190 x 88 mm.
Plăcile ceramice pentru pardoseli şi pereţi se fabricã din argilã de calitate
superioarã având o faţã netedã şi una nervuratã pentru a putea fi fixate în mortar.
Sunt utilizate pentru execuţia finisajelor lavabile din bãi, bucătarii, holuri, săli de
operaţii, pereţi exteriori.
Tabelul.4.1 Blocuri ceramice. Proprietăţi fizice şi mecanice
Tip bloc Marcã Dimensiuni (l x b x h) [mm] Observaţii
Cãrãmizi pline obţinute prin extrudare
50;75; 100;125; 150; 200
240 x 115 x 63/88
Pot avea 15% din volum goluri
Blocuri ceramice cu goluri verticale (GVP)
50; 75; 100;125; 150;200
240/290/365x 115/140/180/ 240 x 88/138
Golurile au formã cilindricã sau prismaticã
Blocuri ceramice cu goluri orizontale (GO) 25; 50; 75
145/290 x 138/290 x 138/188/290
Pereţi despãrţitori interiori
49
Fâşii ceramice cu goluri orizontale pt. pereţi despărţitori
900/600/300 x 300 x75
Pereţi despărţitori interiori
Cărămizi cu goluri îmbinate în sistem lambã şi uluc
90/60/45 x 190/290
Pereţi despărţitori
Corpuri ceramice pentru panouri prefabricate
100; 150; 200
300/220 x 210/110 x 250
Elemente de umpluturã în panouri mari din b.a.
Corpuri ceramice pentru pereţi
100; 15; 200
240 x 295/195/145/250
Elemente de umpluturã în panouri mari din b.a.
Fig. 4.1. Cărămizi pline presate a) pline; b) cu goluri verticale
Fig. 4.2. Blocuri ceramice cu goluri verticale
50
Fig.4..3. Bloc ceramic cu goluri orizontale
Fig. 4.4. Fâşii ceramice cu goluri pentru pereţi despărţitori
Fig. 4.5. Cărămizi tip placaj
51
Fig.4.6.
Placã ceramicã pentru finisaje
Pentru zidãrii pot fi folosite şi blocuri nearse, din piatrã naturalã, beton, argilã
nearsã.
Blocurile din piatrã naturalã se obţin din roci de carierã sau din balastiere şi
sunt prelucrate înainte de punerea în operã.
Zidăriile din piatrã poligonalã (opus incertum) sunt utilizate pentru socluri,
paramente, ziduri de sprijin (fig.4.7.a).
a
b
Fig.4..7 Zidărie din piatrã brutã
Dacã blocurile de dimensiuni variabile se înglobează în beton, se obţine
betonul ciclopian utilizat pentru lucrări de infrastructurã, ziduri de sprijin,
anrocamente (Fig. 4.7.b)
Petru uniformizarea transmiterii încărcărilor, pe înălţimea zidăriei, la o
distanţã de minim 2 m se prevede un rând de piatrã fasonatã pe toatã lungimea
lucrãrii.
52
Piatra artificialã nearsã, sub forma blocurilor din beton greu sau uşor se
fabricã la dimensiuni de 290x240x188 mm (blocuri din beton cu agregate uşoare)
şi de 490x240x63/125/115mm (blocuri din beton uşor autoclavizat). Marca
blocurilor este de 200...300, respectiv 1...14 N/mm2. Pot fi fabricate blocuri pline
sau cu goluri.
Proprietăţile tehnice ale zidăriilor
A. Densitatea variază în funcţie de tipul blocului şi materialul din care este
alcătuit. Se deosebesc:
a. zidãrii din piatrã naturalã, ρ = 1,390 ... 2,690 g /m3;
b. zidãrii din cărămizi pline, ρ = 1,800 g /m3;
c. zidãrii din blocuri ceramice GVP, ρ = 0,150 ... 1,700 g /m3;
d. zidãrii din blocuri de BCA, ρ =0, 675 ... 0,825 g /m3.
B. Conductivitatea termicã variază în aceleaşi condiţii cu densitatea, astfel
încât pentru:
− cazul a, λ = 0,60 ... 3,19 W/mK;
− cazul b, λ = 0,80 W/m K;
− cazul c, λ = 0,46 ... 0,75 W/mK;
− cazul d, λ = 0,27 ... 0,30 W/mK
C. Volumul de goluri, în cazul blocurilor ceramice GVP ajunge la maxim 30%
din volumul blocului. Porozitatea este de 6...15% în funcţie de materialul şi gradul
sãu de compactitate.
D. Absorbţia de apã influenţează sensibil proprietăţile mecanice. Astfel,
rezistenţele mecanice mari şi deformaţiile limitã mari caracterizează blocurile cu
capacitate redusã de absorbţie (ex. blocuri din: beton cu agregate grele, piatrã
naturalã, unde compoziţia chimicã şi proprietăţile fizice influenţează direct
absorbţia de apã).
53
Proprietăţile mecanice Proprietăţile mecanice sunt caracterizate în principal de rezistenţa la
compresiune şi rezistenţa la întindere sub stare monoaxialã sau triaxialã, şi de
caracteristicile de deformare: modulul de elasticitate longitudinal Eb şi cel
transversal Gb, coeficientul lui Poisson, μ.
Rezistenţa de calcul la compresiune a zidãriei depinde de tipul blocului,
înălţimea blocului (rândului) şi marca mortarului utilizat, având valori cuprinse
între 2,75 N / mm2 şi 0,7 N/mm2 pentru bloc de marcã 200 şi mortar de marcã 100,
respectiv barcã bloc 50 şi marcã mortar 50.
Rezistenţa la compresiune monoaxialã a blocului (marca blocului) variază în
limite largi în funcţie de natura materialului blocului.
Rezistenţa la rupere la compresiune din încovoiere Ri este de 10…30% din
marcã pentru blocuri ceramice şi de 20…35 % pentru blocurile din beton uşor.
Rezistenţa la rupere la întindere Rti este pentru blocuri ceramice de 3…5 %
din marcã.
Valorile modulului de elasticitate se apreciază conform relaţiei:
Eb = k · Rn unde,
− Rn este rezistenţa de rupere la compresiune monoaxialã a blocului şi
− k este un coeficient numeric dependent de natura materialului blocului şi de
densitatea aparentã a acestuia.
Exemple:
k = 300 pentru blocuri ceramice;
k = 2500 pentru blocuri din beton uşor având densitate specificã aparentã de 650
kg/m3.
Coeficientul lui Poisson variazã cu treapta de încărcare având pentru blocuri
ceramice valori de 0,10…0,25.
54
4.3. Mortare pentru zidărie
Mortarele sunt amestecuri bine omogenizate de liant, agregat, apã şi aditivi
cu rol de legare a blocurilor de zidărie prin intermediul adeziunii şi frecării,
realizând zidăria ca material compus, monolit.
Prin intermediul mortarului se transmit şi se repartizează mai uniform, de la
un bloc la altul, eforturile în zidărie. Umplerea completã a rosturilor dintre blocuri
asigurã o etanşeitate bunã la ploaie, vânt.
Materialele utilizate pentru prepararea mortarelor Lianţii sunt substanţe minerale anorganice, în formã de pulberi, bulgãri sau
soluţii, care, prin amestecare cu apa formează o pastã care acoperă, înglobează şi
leagă între ele granulele de agregat (nisip) şi care, prin întărire transformã
amestecul într-o masã pietroasã.
Lianţii curent utilizaţi sunt: ipsosul pentru construcţii, varul gras, cimentul,
trasul, argilele.
Agregatele utilizate sunt nisipurile de râu sau carierã, cu o granulozitate de
maxim 3,15 mm. Mortarele ce conţin nisip de râu sunt mai uşor lucrabile.
Apa utilizatã la mortare, prin amestecare cu liantul, înlesneşte procesele
chimice care însoţesc întărirea matricii mortarului (liant-agregat). Adaosul de apã
este influenţat de natura suportului, agregat, liant, aditivii din masa mortarelor,
lucrabilitate precum şi de unele cerinţe de performanţã a zidăriilor.
Aditivii introduşi în mortare modificã particularităţile mortarelor proaspete şi
apoi a celor întărite, după necesitãţi tehnologice sau de durabilitate a zidăriilor.
Astfel, pot fi utilizaţi: aditivi plastifianţi (var, argile) care modificã lucrabilitatea,
aditivi acceleratori de întărire (clorurã de calciu), aditivi întârzietori de prizã (var în
amestec cu clei de oase), aditivi hidrofobizanţi (tensioactivi), pigmenţi.
Lianţii, agregatele, apa şi aditivii trebuie sã îndeplinească pentru a putea fi
utilizaţi în mortare condiţiile de calitate înscrise în normative specifice.
55
Mortarele trebuie sã fie compatibile din punct de vedere fizico-chimic cu
suportul pe care se aplicã pentru a putea satisface cerinţele de performanţã ale
produsului final, zidăria.
Proprietăţile fizice ale mortarelor proaspete influenţează punerea în operã
(realizarea zidăriilor), iar cele mecanice şi fizice ale mortarelor întărite influenţează
proprietăţile fizico-mecanice ale produsului final.
Marca mortarelor (rezistenţa la compresiune) este de 4…150 în funcţie de
compoziţia acestora. (Exemple: M4-Z pentru mortare de var; M50-Z pentru mortare
de ciment var: M100-Z pentru mortare de ciment).
Aderenţa mortarelor la suportul creat de blocuri este apreciatã prin rezistenţa
la smulgere de suport şi depinde de: natura şi porozitatea blocului, condiţiile
tehnologice de realizare, punere în operã şi întărire a mortarelor precum şi de
compatibilitatea fizico-chimicã cu suportul. Aderenţa la suport este un proces
complex ce poate fi explicat mecanic, fizic şi chimic. Ancorarea mecanicã în
suport are loc la porozităţi de 5...15 % ale suportului şi mortarelor.
Aderenţa la suport este de ordinul 0,08...0,45N/mm2, valori aferente suportu-
lui de beton uşor, respectiv celui ceramic. Aderenţa creşte pentru mortare de
ciment aditivate cu produşi organici de sintezã.
Modulul de elasticitate Em, se determinã cu relaţia aproximativã:
Em = 1000 · Rm,
unde Rm este rezistenţa la rupere la compresiune a mortarelor.
Deformabilitatea mortarelor depinde de compoziţia acestora, fiind maxime
în cazul mortarelor de var. Poate fi apreciatã urmărind curba caracteristicã eforturi-
deformaţii.
Armãturi şi betoane Pentru creşterea rezistenţelor mecanice la întindere şi forfecare ale zidăriei, în
unele cazuri de elemente solicitate în acest sens, se dispun în rosturi orizontale,
56
după anumite reguli, armãturi din OL37 sau STNB sub formã de plase sudate
uzinate. Armãturile pot fi dispuse şi longitudinal sub formã de bare independente,
plase sau carcase.
Betonul simplu împreunã cu zidăria formează elemente având rezistenţe la
rupere la compresiune apropiate de cele ale blocului.
4.4. Construcţii din zidărie
Zidăria se foloseşte la executarea elementelor structurale şi nestructurale ale
construcţiilor la structuri din zidărie având un regim limitat de înălţime.
Conformarea zidăriilor se face conform Normativului P2/85 şi STAS 10104/75,
respectiv Normativului P100/2004 privind protecţia antiseismică a construcţiilor.
Variantele de execuţie ale zidăriei sunt: zidăria simplă, zidăria armată, zidăria
mixtă.
4.4.1. Clădiri cu structura din pereţi portanţi de zidărie
Clădirile din această categorie pot fi realizate în două variante structurale şi
anume, cu structură rigidă sau cu structură flexibil-elastică.
Structura rigidă, cu pereţi portanţi (structurali) din zidărie, se consideră
pentru cazurile în care distanţa dintre pereţii portanţi transversali este mică
(2,5...4,5 m). Acest tip de structură se utilizează în special la clădirile de locuit şi la
unele tipuri de clădiri social-culturale, la care, datorită funcţiunilor specifice, au o
alcătuire structurală asemănătoare cu a clădirilor de locuit (cămine, hoteluri).
Acest tip de clădiri se pot realiza în România cu maxim cinci nivele (P+4E)
grosimea pereţilor portanţi exteriori stabilindu-se din condiţii rezistenţă şi de
confort termic, iar a celor interiori, structurali, din condiţii de rezistenţă şi de
izolare fonică.
Pereţii portanţi (structurali) se pot dispune astfel:
- la distanţe mici (3...5 m) separând fiecare încăpere, obţinându-se o structură
tip fagure (fig. 4.8; 4.9a);
57
- la distanţe mari (8...11 m), delimitându-se o unitate funcţională (apartament,
sală de clasă, etc.) obţinându-se o structură tip celular (fig. 4.9.b).
La structurile tip fagure, planşeele se realizează din plăci monolite din beton
armat sau din panouri / semipanouri prefabricate din beton armat.
La structurile tip celular, în interiorul celulelor se prevăd cadre intermediare
(stâlpi, grinzi) care, împreună cu pereţii portanţi, constituie reazeme pentru
planşee. Compartimentarea spaţiului interior celulelor se realizează prin
intermediul pereţilor despărţitori neportanţi, a căror distribuţie se poate modifica
ulterior.
Fig. 4.8. Clădire socială cu structură rigidă din pereţi portanţi de zidărie
Fig. 4.9. Dispunerea pereţilor structurali
a - sistem fagure; b - sistem celular
Structura flexibil - elastică cu pereţi portanţi din zidărie este structura la care
distanţa dintre pereţii transversali este mare, rigiditatea transversală a clădirii fiind
asigurată prin conlucrarea spaţială a pereţilor portanţi longitudinali datorită
acoperişului sau dupã caz, a planşeului rigid.
Acest tip de structură se foloseşte şi la construcţii parter tip sală, ateliere
58
(fig.4.10), construcţii agricole (fig.4.11) sau hale cu caracter industrial (fig.4.12).
Fig. 4.10. Clădire tip sală
1-sală de spectacole; 2-scenă; 3-anexe
Fig.4.11. Secţiuni transversale la construcţii agrozootehnice cu pereţi structurali din zidărie 1-fermă din scânduri; 2-pane din lemn; 3-învelitoare; 4-termoizolaţie; 5-perete din zidărie
prefabricatã; 5-element prefabricat de planşeu; 6 - suprabetonare armatã
C. Construcţii agrozootehnice
În cazul construcţiilor zootehnice, un numãr mare de construcţii au
structura de rezistenţã realizatã din cadre de beton armat cu deschideri libere de
6,0...12,0 m şi travei de 3,0...5,0 m.
Din punct de vedere al dispunerii grinzilor principale, schemele
constructive pot fi:
− cu grinzi principale transversale, formând cadre transversale cu una sau
mai multe deschideri;
− cu grinzi principale longitudinale formând cadre longitudinale (fig. 5.14).
O altã variantã de execuţie a structurilor în cadre folosite în construcţii
agrozootehnice este cea realizatã din cadre cu trei articula]ii alcãtuite din
semicadre plane sau spaţiale prefabricate din beton armat (fig.5.15).
Pentru depozitele de legume şi fructe de capacitãţi mari se pot utiliza
structuri parter în cadre , din elemente prefabricate (fig. 5.16).
74
Fig. 5.14. Structuri de rezistentã integral prefabricate, folosite la construcţii zootehnice
a, b-cu cadre formate din stâlpi încastraţi in fundaţie şi grinzi transversale; c, d - cu cadre formate din stâlpi încastraţi în fundaţie şi grinzi longitudinale;
1-cheson de acoperiş; 2-fâşie prefabricatã cu goluri; 3-grindã cu o pantã; 4-grindã cu douã pante; 5-stâlp prefabricat marginal; 6-stâlp prefabricat intermediar; 7-grindã soclu;
8-fundaţie tip pahar; 9-beton de egalizare; 10-trotuar; 11-element de închidere; 12 - element de cornişã;13-grindã longitudinalã centralã; 14-grindã longitudinalã marginalã
Fig. 5.15 Structuri din cadre prefabricate pentru construcţii zootehnice
rezistenţã pentru un depozit parter 1-celulã de depozitare; 2-culoar de circulaţie; 3-arc prefabricat din beton armat; 4- element prefabricat, de suprafaţã, chesonat; 5-perete prefabricat din beton armat; 6-tirant metalic.
Pentru complexele industriale avicole pot fi utilizate structuri din cadre
etajate realizate din elemente prefabricate din beton armat (stâlpi, grinzi,
elemente de acoperiş, fig. 5.17).
Fig. 5.17. Structurã etajatã pentru o halã industrialã avicolã 1-elemente plane din beton armat; 2-stâlpi prefabricaţi; 3-fundaţii continue; 4-fundaţii pahar; 5-zidãrie portantã
5.5.3. Construcţii speciale din beton armat
A. Silozuri
Prin siloz se înţelege un ansamblu constructiv destinat depozitãrii în timp
relativ îndelungat a materialelor granulare şi pulverulente, curãţate şi sortate.
Depozitarea se face în elemente verticale (celule) care pot fi singulare sau
grupate. Elementele principale ale silozurilor sunt:
− fundaţiile;
− subsolul (galeria inferioarã) unde se monteazã instalaţiile de golire a
celulelor şi de transport a materialelor care se livreazã;
− bateriile de celule prevãzute la partea inferioarã cu pâlnii de golire;
− galeria superioarã unde sunt amplasate instalaţiile de umplere cu material
76
pulverulent;
− turnul silozului (casa maşinilor cu elevatoare, maşini de curãţat şi
instalaţii de livrare a produselor);
− staţia de primire şi predare a vagoanelor CF;
− instalaţii de uscare;
− instalaţii de desprãfuire a utilajelor şi spaţiilor de lucru;
− instalaţii de gazare a produselor infestate.
Cele mai utilizate în industrie (construcţii, alimentarã) sunt silozurile
realizate din beton armat monolit turnat în cofraje glisante.
În funcţie de materialele depozitate dotãrile silozurilor diferã.
Dupã amplasarea în raport cu cota terenului amenajat, rezervoarele pot fi:
subterane sau îngropate; de suprafaţã; de înãlţime, susţinute de turnuri sau
clãdiri. Rezervoarele pot fi acoperite sau neacoperite, cu una sau mai multe
încãperi de formã: dreptunghiularã, circularã, ochelari.
Din punct de vedere al tehnologiilor de realizare practicã se deosebesc:
− rezervoare din beton armat monolit;
− rezervoare din beton precomprimat monolit;
− rezervoare prefabricate.
Fig. 5.19. Rezervor cilindric din beton armat monolit
1-rezervor; 2-camerã de vizitare; 3-izolaţie hidrofugã din carton bituminat şi bitum; 4-şapã armatã din mortar de ciment; 5-umpluturã de pãmânt; 6-tencuialã cu mortar de
ciment; 7-spoialã cu bitum
C. Castelele de apã sunt construcţii alcãtuite dintr-un rezervor situat la
înãlţime, susţinut de un eşafodaj, turn sau suport. Turnul de susţinere este
realizat în cadre monolite din beton armat. Elementele anexã sunt: camera
vanelor, sta]ia de pompare, scara de acces şi instalaţiile.
Capacitatea rezervorului este micã. Secţiunea rezervorului poate fi
dreptunghiularã sau circularã, pereţii şi radierul sunt alcãtuite din elemente plane
din beton armat.
78
Fig. 5.20. Castel de apã realizat din plãci curbe
subţiri
1-fundaţie (bloc din beton simplu şi cuzinet inelar din beton armat); 2-turn de susţinere; 3-rezervor
D. Turnuri de rãcire
Turnurile de rãcire asigurã rãcirea în circuit închis a apei în schimbãtoarele
de cãldurã şi funcţioneazã cu tiraj normal sau forţat.
Se executã din plãci curbe subţiri de rota]ie din beton armat, rigidizate prin
centuri la cele douã extremitãţi. Cele mai obişnuite sunt cele hiperbolice.
La partea superioarã a turnului se realizeazã un inel de rigidizare cu rol de
asigurare a stabilitãţii generale a turnului.
Turnurile hiperbolice pot fi realizate şi din elemente spaţiale prefabricate.
Fig. 5.21. Turnuri de rãcire din beton
a-cu tiraj natural; b- cu tiraj forţat; 1-turn; 2-instalaţii de rãcire; 3-bazin de colectare a apei rãcite; 4-ventilator
E. Turnurile de telecomunicaţii sunt construcţii înalte utile transmiterii,
recepţionãrii, amplificãrii şi retransmiterii undelor ultrascurte care se propagã
rectiliniu, în televiziune şi telefonia fãrã fir. Forma turnului se alege din
considerente tehnico-economice, iar secţiunea se dimensioneazã la acţiunea
vântului.
Elementele componente ale turnurilor sunt:
79
− turnul propriu-zis care susţine antena amplasatã în vârf; capetele (pentru
etaje tehnice, vizitatori); platforme pentru susţinerea antenelor parabolice
Turnul propriu-zis are formã cilindricã pentru înãlţime pânã la 60 m şi se
poate executa din beton armat monolit sau elemente prefabricate din beton
asamblate prin precomprimare. Secţiunea este variabilã pe înălţime.
Fig. 5.22. Turnuri
de televiziune a - Toronto; b - Mosova; c - Berlin; d - München; e - Hamburg; f - Viena; g - Dresda; h - Dortmund; i - Berlin; j- Stuttgart; k - Londra;
F. Coşurile de fum industriale din beton armat realizate din beton armat
prezintã multiple avantaje ca de exemplu: greutate redusã, permit aplicarea unor
metode industriale de execuţie şi au o stabilitate mai mare faţã de cele din
duraluminiu) cu proprietăţi îmbunătăţite faţã de cele ale materialelor prime
aliate.
6.2 Proprietăţi tehnice ale metalelor
a) Structura materialelor metalice este omogenã, policristalinã -
grăunţoasă; fiind bune conducătoare de căldură şi electricitate.
În tehnica construcţiilor, pentru materiale, interesează următoarele
caracteristici:
b) Densitatea - materialele sunt compacte, lipsite de pori;
Densitatea absolutã este de ordinul 7850 daN/m3 pentru oţel şi de 7200
daN/m3, respectiv 2600 daN/m3 pentru fontã şi aluminiu.
c) Duritatea Brinell este de ordinul HB = 600...700 daN/mm2.
d) Rezistenţele mecanice se deduc de pe curba caracteristicã (σ-ε). Astfel
pentru oţel tip OL 37, Ra = 210 N/mm2; pentru oţel tip PC 52, 290 N/mm2;
pentru oţel PC 60, Ra = 340 N/mm2.
84
Identic, modulul de elasticitate longitudinal (modulul Young) este de
2⋅107daN/cm2.
e) Deformaţiile sub sarcinã (deduse de pe curba caracteristicã) sunt mari,
metalele deformându-se până la rupere, întrucât sunt materiale maleabile şi
ductile, fapt ce permite o varietate mare a produselor de prelucrare.
f) Conductivitatea termicã este de 220 W/mK pentru aluminiu, 58 W/mK
pentru oţel.
6.3. Sortimente folosite în construcţii
Dintre cele mai utilizate materiale amintim oţelurile nealiate şi oţelurile
speciale. Mărcile curente de fabricaţie ale oţelurilor pentru construcţii sunt:
OL32, OL34, OL37, OL42, OL44, OL50, OL52, OL60, OL70, unde "OL" este
simbolul oţelului, iar cifra care urmează este rezistenţa minimã la tracţiune
(N/mm2). Sunt utilizate conform datelor centralizate în Tabelul 6.1.
Tabel 6.1. Sortiment Domeniu de utilizare
OL 32 tablã subţire pentru profile laminate la rece, benzi, nituri OL 34 benzi, table subţiri, nituri OL 37 alcătuirea elementelor de construcţie (bare laminate de armãturã) OL 42,44 construcţii din tablã, rezervoare, conducte OL 52 alcătuirea construcţiilor puternic solicitate în special în regim dinamic OL 50,60,70 şine pentru cãi de rulare, aparate de reazem
OLT ţevi OT oţel carbon turnat în piese OLC oţel carbon, de calitate, turnat în piese Oţeluri aliate buloane de înaltã rezistenţã pentru îmbinări supuse coroziunii chimice
Produse laminate folosite în construcţii
Construcţiile metalice sunt alcătuite în mare parte din produse laminate sub
formã de tablã şi profile.
Tabla se obţine prin laminarea la cald a oţelului carbon sau a oţelului aliat.
Secţiunile şi dimensiunile de tablã uzuale sunt centralizate în tabelul 6.2.
85
Tabel 6.2
Secţiune Sortiment Formã 1 x b (mm) Grosime (mm)
sub]ire 1000 x 2000 1;2 mijlocie 1000; 3000 x ... max 12 m 3;4 groasã
dreptunghiularã >4
Prin tăierea tablelor se obţin platbande cu lăţimea de 160...600 mm şi
grosimea de 6...40 mm. Sortimentele de tablã tăiată utilizate în construcţii sunt
centralizate în Tabelul 6.3. Tabelul 6.3
Sortiment Obţinere Domeniu de utilizare tablã neagrã oţel de uz general lucrări de tinichigerie
tablã striatã laminare; are o faţã nervuratã planşee şi platforme industriale, acoperire canale interioare pentru instalaţii
tablã ondulatã
din oţel cu conţinut redus de carbon; este sau nu zincatã învelitori
Profilele laminate se deosebesc dupã forma secţiunii transversale şi au
caracteristici standardizate (fig.6.1.).
Fig.6.1. Laminate din oţel
86
În construcţii se utilizează şi profile din bandã de oţel formate la rece,
având caracteristici standardizate şi prezentate în fig. 6.2.
Ţevi pentru construcţii şi instalaţii. Tipurile utilizate în construcţii sunt
realizate în variantele:
- din oţel fără sudurã laminate la cald, din oţel sudate longitudinal, din
oţel sudate elicoidal (pentru conducte, aparate, recipiente, tuburi şi piese de
legătură.
Fig.6.2. Profile din bandã de oţel formate la rece
Niturile şi buloanele servesc la realizarea îmbinărilor. În construcţii se
utilizează nituri din OL34 sau OL38 şi nituri din materiale neferoase,
confecţionate din cupru, aluminiu şi alamã.
Alte variante de îmbinări pot fi realizate cu: scoabe, tiranţi, şuruburi şi
piuliţe, flanşe, eclise, piese metalice pentru fixare (pentru instalaţii).
Produse din materiale neferoase folosite în construcţii
Produsele frecvent utilizate sunt cele din Al, Zn, Pb, Cu şi aliajele
acestora. Tabelul .6.4.
Produs Formã de utilizare Domeniu de utilizare
Al şi aliajele sale sârme, table, profile lucrări de instalaţii, elemente de închidere şi finisaj
Cupru tablã, sârmã, conducte conductori electrici învelitori, elemente anexe acoperişurilor, ţevi pentru cazane
Alama (Cu + Zn) produse finite lucrări de feronerie instalaţii Bronz (Cu + Sn) produse finite lucrări de feronerie instalaţii Duraluminiu (Al + Mg) produse finite elemente de rezistenţã
6.4. Îmbinarea construcţiilor metalice
Elementele de construcţii metalice pot fi asamblate cu: nituri, buloane,
sudurã, denumite generic mijloace de îmbinare.
Din punct de vedere al modului de realizare, îmbinările pot fi:
− demontabile (cu buloane), demontarea făcându-se fără degradarea
îmbinării (piese şi mijloace de îmbinare):
− nedemontabile (sudate).
La alcătuirea unei îmbinări se au în vedere următoarele principii:
− îmbinarea trebuie sã asigure continuitatea structuralã a pieselor
asamblate;
− piesele care se îmbinã trebuie sã aibă aproximativ acelaşi coeficient de
siguranţã la rupere;
− în îmbinare, transmiterea eforturilor trebuie sã se facă cât mai uniform,
fără concentrări locale şi fără dezaxãri, pentru a nu duce la apariţia de eforturi
suplimentare în îmbinare.
6.5. Coroziunea şi protecţia metalelor
Coroziunea este procesul de distrugere lentã a metalelor sub acţiunea
chimicã sau electrochimicã a mediului. În prezenţa umidităţii şi a: O2, CO2, SO3,
prafului, şi a agenţilor biologici se desfăşoară procesul de coroziune chimicã.
Coroziunea electrochimicã este datoratã electroliţilor şi este consecinţa
formãrii unor pile electrice locale între zonele metalului. Ruginirea oţelului aflat
în teren este cauzatã de prezenţa curenţilor electrici vagabonzi.
88
În proiectarea construcţiilor metalice se au în vedere: realizarea barelor cu
Halele industriale pot fi prevăzute cu scări, ascensoare pentru materiale şi
personal de deservire, platforme de lucru şi de depozitare, fundaţii pentru utilaje
tehnologice, tuneluri, galerii de transport, subsoluri tehnice.
Pentru industria metalurgică şi siderurgică unde exploatarea se face în
condiţii grele (poduri rulante, medii agresive chimic) se evidenţiază variantele
constructive din fig. 6.5, fig. 6.6 şi hale tip universal (fig. 6.7), în industria
constructoare de maşini.
Fig. 6.5. Secţiune transversală printr-o oţelărie Martin
1-pod rulant de turnare; 2-pod rulant de încărcare; 3-pod rulant pentru materii prime; 4-platformă de lucru; 5-turnătoarie; 6-hala cuptoarelor; 7- depozitul de materii prime
Fig. 6.6. Oţelărie cu convertizoare (secţiune verticală)
1,2,3-poduri rulante de încărcare descărcare; 4-pod rulant în consolă; 5-turnătorie; 6-hală convertizor; 7-depozitul de materii prime
96
Fig. 6.7. Hală universală (secţiune transversală)
1-grindă rulantă; 2-monorai; 3-luminator zenital
Halele industriale etajate cu schelet metalic se folosesc în industria
energetică, chimică (fig.6.8). Încărcările pe planşee depăşesc 30 KN/m2, reţeaua
stâlpilor este deasă, traveea maximă fiind de 6 x 1 m. Deschiderea de la ultimul
nivel poate fi de 24 m.
Fig.6.8 Hală industrială etajată cu
schelet metalic (secţiune transversală)
6.9.2. Construcţii agricole cu structură metalică
A. Pentru construcţii zootehnice structurile pot fi realizate din cadre
metalice sau în combinaţie cu alte materiale (beton armat, zidărie). În ţările
dezvoltate (Italia, Germania, Suedia) se folosesc pentru structurile metalice
cadre cu două sau trei articulaţii executate integral din profile închise, din tablă
(fig. 6.9).
Fig. 6.9. Structură de rezistenţă metalică
pentru construcţii zootehnice
1-pane metalice; 2-învelitoare din azbociment ondulat; 3-zidărie portantă; 4-zidărie de umplutură; 5-cadru metalic din profile de tablă; 6-termoizolaţie; 7-fundaţie stâlpi
B. În legumicultură, floricultură se utilizează structuri metalice de anvergură
97
mai mică faţă de halele anterioare, dar de o importanţă economică deosebită
pentru sectorul economic agricol.
Serele sunt construcţii cu pereţi şi acoperiş transparent în care se realizează
un microclimat artificial favorabil culturii legumelor şi florilor, indiferent de
anotimp şi starea vremii. Construcţiile de sere sunt de două categorii, individuale
şi bloc.
Fig. 6.10. Tipuri de sere industriale
Serele tip loc (fig. 6.11) sunt indicate pentru obţinerea culturilor forţate de
tip industrial fiind reprezentate de construcţii cu dimensiuni practic nelimitate în
plan. Structura serelor este de tip cadru transversal sau longitudinal în funcţie de
amplasament şi dimensiuni în plan realizat din profile din oţel laminate sau
profile din tablă îmbinată la rece protejată anticoroziv.
Fig. 6.11 Seră bloc (secţiune transversală)
1-stâlp; 2-riglă;3-jgheab; 4-căprior;
5-coamă; 8-geam; 9-consolă;
10-montant; 11-chit plastic
Poate fi folosit aluminiul şi aliajele sale la realizarea structurilor în
condiţiile unor indicatori tehnico-economici favorabili. Materialele de închidere
98
trebuie să asigure o iluminare optimă. Exemplu: geam de 4 mm sau semicristal
pentru acoperiş şi sticlă de 3 mm pentru pereţii laterali.
C. Pătulele pentru depozitarea cerealelor sunt construcţii destinate
depozitării porumbului ştiuleţi care asigură evaporarea excesului de umiditate
conţinut la recoltare. Pardoseala se ridică în acest scop cu 30...40 cm pentru a
asigura o ventilare naturală mai bună.
Pătulele metalice sunt construcţii uşoare, simplu de transportat şi montat
având o durată mare de exploatare şi cost relativ redus. Consumul de metal este
mare şi necesită întreţinere în timp. Au formă cilindrică, cu diametrul maxim de
6,0 m şi o capacitate de depozitare până la 50 tone.
Fig. 6.12. Pătule metalice
a-detaliu de pătul; b-schema de amplasare a pătulelor; 1-schelet exterior din profile metalice; 2-schelet interior din profile metalice; 3-plasă de sârmă; 4-capac rabatabil; 5-platformă betonată; 6-grătar inferior; 7-uşiţe de descărcare; 8-porumb ştiulete depozitat; 9-pătul metalic
Ventilarea naturală ulterioară este forţată prin intermediul unui coş central de
ventilare. Pătulele metalice se montează grupat pe platforme betonate.
D. Magazii pentru depozitare
Metalul poate fi utilizat fără rezerve în construcţii de magazii de cereale. Se
obţin construcţii metalice uşoare, demontabile. Structurile de acest tip (cadrele)
se solidarizează cu tiranţi metalici.
99
Fig. 6.13. Magazie metalică pentru cereale
1-cereale depozitate; 2-cadre metalice articulate la cheie şi prevăzute cu tirant; 3-fundaţie cadru; 4-chesoane metalice; 5-învelitoare din tablă ondulată sau cutată pe pane metalice
Pentru a mări pe cât posibil înălţimea masei depozitate este indicată
folosirea aerării active (pardoseală cu canale de ventilare prin care se introduce
cu ajutorul ventilatoarelor aer aspirat din exterior).
Pentru depozitarea legumelor şi fructelor pot fi utilizate structuri metalice
în cadre, cu deschideri mari. La proiectarea construcţiilor din această categorie
se au în vedere condiţiile de microclimat necesare depozitării. În execuţie şi
exploatare se va asigura protecţia anticorozivă a elementelor structurale şi de
închidere metalice cu vopsea de zinc sau pelicule din material plastic.
E. Silozurile metalice sunt mai puţin utilizate la noi în ţară în domeniul
A. Rezervoarele metalice se utilizează pentru înmagazinarea
combustibililor, uleiurilor, în industria petrolieră, chimică, agricultură.
Tipurile constructive de rezervoare metalice sunt:
− cilindrice verticale cu radier plan sau curb (fig.6.14);
− cilindrice orizontale cu închidere plan sau curbă (fig.6.15);
− cu forme diferite: sferice, picătură sau cu pereţi plani.
Capacitatea rezervoarelor metilice poate ajunge până la 5500 m3.
Mantaua rezervoarelor se alcătuieşte din virole de tablă sudate telescopic cu
un cordon continuu de sudură.
Rezervoarele se aşează direct pe teren pe o platformă înălţată cu 20...30 cm
peste nivelul natural al terenului. Ascensiunea capilară a apei din teren este
100
împiedecată prin dispunerea unui strat de nisip de 15 cm între teren şi radierul
rezervorului.
Fig. 6.14. Rezervor cilindric vertical cu
radier plan
Amenajarea platformei rezervorului
Fig. 6.15. Rezervor cilindric orizontal
Capacul rezervoarelor se proiecteazã în funcţie de capacitatea şi
dimensiunile secţiunii plane ale acestora. Exemple: cupolă sferică sau conică
anteportată la rezervoarele mici, sau cupolă sferică nervurată subţire rezematã
pe o şarpantă metalică la rezervoarele mari.
Rezervoarele sferice, susţinute pe stâlpi şi indicate pentru presiuni mari a
fluidului înmagazinat, sunt folosite în industria chimică pentru lichide şi gaze
sub presiune.
Fig. 6.16. Rezervor sferic susţinut pe stâlpi
Rezemarea pe stâlpi se face la nivelul unui inel, de circa 8 stâlpi, la nivelul
secţiunii diametrale. Stâlpii sunt verticali sau uşor înclinaţi (urmărind
101
generatoarele unui cilindru sau trunchi de con tangent la sferă).
B. Castelele de apă metalice pot fi realizate integral din metal sau în
combinaţie cu elemente de beton armat. Alcătuirea generală este asemănătoare
cu a castelelor de apă din beton armat.
C. Poduri metalice
Podurile pentru căile de comunicaţie au în cele mai multe cazuri doar
suprastructura metalică (tablierul), infrastructura fiind realizată din beton armat,
zidărie din piatră naturală.
Alura tablierului este asemănătoare cu cea a diafragmei de moment aferente
schemei statice a podului.
Suprastructura este realizată dintr-un sistem spaţial de ferme metalice
contravântuite la partea superioară şi inferioară a tablierului în vederea asigurării
stabilităţii generale.
Fig.6.17. Podul peste Dunăre la Cernavodă proiectat şi executat de Anghel Saligny
102
BIBLIOGRAFIE
1 Bob, C., şa Materiale de construcţii, EDP, Bucureşti, 1984 2 Duriez, M., şa Materiaux de construction, Ed. Duned, Paris, 1985 3 Evgahov, G.,K. Poduri de cale ferată, Of. de documentare CFR Bucureşti,
1950 4 Ghiocel, Dan,
şa Construcţii civile, EDP, Bucureşti, 1985
5 Grigorean, N., şa
Construcţii şi tehnologia lucrărilor de construcţii, EDP, Bucureşti, 1974
6 Marusciac, D., şa
Construcţii agricole, , EDP, Bucureşti, 1982
7 Mârşu, O., şa Construcţii din beton armat, EDP, Bucureşti, 1980 8 Negoiţă, A., şa Construcţii civile, EDP, Bucureşti, 1976 9 Peştişanu, C., Construcţii, EDP, Bucureşti, 1979
Matrix Rom, Bucureşti, 2001 15 Silion, T., şa Geotehnică şi fundaţii, EDP, Bucureşti, 1982 16 Şerbescu, C, şa Hale industriale metalice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987 17 Vedenesov, B., Tratat de construcţii căi ferate, , Of. de documentare CFR
Bucureşti, 1950 18 *** CIB 1986, Advancing Building Technology, Washington,
USA ’86 19 *** Locuinţa sătească ĩn România, ICCPDC, Bucureşti, 1989 20 P 2/85 Alcătuirea şi calculul zidăriilor 21 P 100/92 Proiectarea antiseismică a clădirilor 22 STAS
10101/0/75 Prescripţii generale de verificare a siguranţei construcţiilor
23 STAS 10101/0A, B/75
Clasificarea şi gruparea acţiunilor
24 STAS 856/71 Construcţii din lemn. Prescripţii de proiectare 25 STAS 10109-
1/72 Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor
26 STAS 10107-0/90
Calculul şi alcătuirea elementelor de beton, beton armat şi beton precomprimat
27 C 193/79 Executarea zidăriilor din piatră brută 28 C 192/79 Executarea lucrărilor de construcţii din lut şi pământuri