UNIVERSITATEA CREŞTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR” BUCUREŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE MASTER: STUDII DE SECURITATE SI APARARE DISCIPLINA: RELATII INTERNATIONALE POSTBIPOLARE SI IMPACTUL LOR ASUPRA SECURITATII TITLUL LUCRARII: PRIMUL RAZBOI DIN GOLF PROFESOR: Conf. Univ. Dr. Gen. CONSTANTIN DEGERATU MASTERANZI: GRIGORE ALEXANDRU CATARICI ANCA-MIHAELA
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR”
BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE
MASTER: STUDII DE SECURITATE SI APARARE
DISCIPLINA: RELATII INTERNATIONALE POSTBIPOLARE SI IMPACTUL
LOR ASUPRA SECURITATII
TITLUL LUCRARII: PRIMUL RAZBOI DIN GOLF
PROFESOR: Conf. Univ. Dr. Gen. CONSTANTIN DEGERATU
au reuşit să aterizeze în Iran2, însă Teheranul a anunţat că pe aeroporturile sale se află
doar 22 de aparate care aparţineau Bagdadului3. Atunci s-a presupus că iranienii au oprit
celelalte avioane irakiene în contul despăgubirilor de război ce li se cuveneau după
conflictul din 1980-1988 dar, până în prezent, nu au fost oferite explicaţii oficiale privind
motivele care au condus la o asemenea decizie şi nici amănunte referitoare la soarta
acelei flote aeriene.
O altă sursă de tensiune între cele două state o reprezintă minoritatea şiită aflată în
Irak. După înfrângerea suferită în Kuweit de armata irakiană, câţiva lideri ai comunităţii
şiite din sudul ţării au declanşat, în prima parte a lunii martie 1991, o revoltă împotriva
sunniţilor conduşi de Saddam Hussein. Răscoala a fost însă repede înăbuşită de unităţile
Gărzii Republicane, loiale liderului irakian, şi au apărut cu acel prilej discuţii legate de un
posibil ajutor pe care Teheranul l-ar fi acordat coreligionarilor săi din ţara vecină. Totul a
rămas la stadiul de presupunere, dar acest element de tensiune nu trebuie neglijat când se
analizează relaţiile dintre cele două state, în actualul context internaţional. De asemenea,
nu trebuie uitate legăturile Bagdadului cu comunităţile sunnite din Iran, situate atât în
1 The Military Balance 1991-1992, The International Institute for Strategic Studies, Oxford, autumn 1991, p. 235.2 Ibidem, p. 100.3 Ibidem, p. 100.
8
nord-vest (la graniţa cu Irakul), cât şi în estul şi sud-vestul ţării, precum şi problemele cu
care se confruntă iranienii după ce au primit un flux de refugiaţi afgani în anii ’80.
Mozaicul religios din regiune îi poate permite lui Saddam Hussein să apeleze la
populaţia afgană (în marea ei majoritate sunnită) împotriva Iranului, sau a altor state ale
lumii. Aspectele privind finanţarea se pot rezolva uşor, utilizându-se veniturile obţinute
din vânzarea atât a produselor petroliere irakiene, cât şi a opiului afgan (cel mai mare
producător de opiu din lume este Afganistanul, cu peste 50 000 ha cultivate cu mac
opiaceu în ultimii doi ani)4.
Disputa irakiano-kuweitiană din anul 1990 a fost cauzată, la rândul ei, de opiniile
politice divergente privind dreptul de control asupra resurselor de hidrocarburi din zonă.
Mărul discordiei l-a reprezentat preţul petrolului pe piaţa mondială. Cererile Bagdadului
de modificare a graniţei dintre cele două state au fost doar un simplu pretext, folosit de
Saddam Hussein pentru a arăta că este hotărât să impună kuweitienilor preţul care îi
convenea. Dacă în ianuarie 1990, barilul de petrol se vindea cu 20,5 dolari, în iunie 1990
acesta nu mai valora decât 13 dolari5. Discuţiile în cadrul OPEC (Organizaţia Ţărilor
Exportatoare de Petrol) dintre reprezentaţii grupului de state care susţineau un preţ
„înalt”, din care făcea parte şi Irakul, şi grupul de ţări adepte ale preţului „scăzut”, în care
se aflau Kuweitul, Emiratele Arabe Unite şi Arabia Saudită, nu au reuşit să lămurească
problemele. Regimul de la Bagdad invoca faptul că o scădere a preţului petrolului cu un
singur dolar pe baril îi reducea veniturile anuale cu un miliard de dolari. În acest sens,
ministrul de externe irakian, Tariq Aziz, a declarat, după invadarea Kuweitului
următoarele: „În bugetul de stat din acest an (1990) a fost prevăzută suma de 7 miliarde
de dolari pentru achitarea datoriilor, ceea ce reprezintă o sumă imensă,
lăsându-ne cu un venit care acoperă doar plata serviciilor de bază ale ţării noastre.
Bugetul nostru se bazează pe un preţ de 18 dolari/baril, dar de când kuweitienii au
început să inunde lumea cu petrol, preţul lui a scăzut cu o treime. Când ne-am întâlnit
din nou la Jidda, la sfârşitul lunii iulie, Kuweitul a spus că nu este interesat de nici o
schimbare. Suntem disperaţi acum şi nu ne putem onora notele de plată pentru
importurile de alimente. A fost un război al foametei. Când vă veţi utiliza puterea voastră
4 Ziarul „Adevărul economic” nr. 43 (499), 24-30 octombrie 2001, p. 345 Janice Gross Stein, Intimidation and Compulsion in Gulf, 1990-1991, în „International Security”, Center for Science and International Affairs - Harvard University, vol. 17, nr. 2, 1991, p. 149-165.
9
militară (a Statelor Unite – n.a.) doar pentru a vă apăra?”6
2.2 Desfasurarea razboiului
Concurenţa dintre cele două superputeri pentru controlul zăcămintelor de
hidrocarburi - descoperite de britanici, francezi şi americani în Irak, Iran şi Arabia
Saudită în prima jumătate a secolului XX - şi a statelor din regiune a fost dură. Din păcate
pentru ei, conducătorii sovietici nu au reuşit să determine schimbarea raportului de forţe
din Orientul Mijlociu în favoarea lor, deşi s-au străduit foarte mult, iar sprijinul pe care
Moscova l-a acordat unor lideri politici şi militari din Egipt, Siria, Yemen, Libia, Irak,
Sudan şi Algeria de-a lungul mai multor decenii s-a diminuat semnificativ după
prăbuşirea Zidului Berlinului. Mai mult decât atât, reprezentanţii Uniunii Sovietice au
refuzat să acorde sprijin militar regimului de la Bagdad după ce armata irakiană a invadat
Kuweitul la 2 august 1990.
Atitudinea adoptată de Mihail Gorbaciov a permis Statelor Unite să alcătuiască
rapid şi eficient o coaliţie militară multinaţională pentru a-l forţa pe Saddam Hussein să-
şi retragă trupele de ocupaţie din Kuweit. Operaţiunea desfăşurată de trupele irakiene la 2
august 1990 a fost prima acţiune militară violentă de mare amploare desfăşurată în
Orientul Mijlociu după încheierea Războiului Rece. Organizaţia Naţiunilor Unite a fost
surprinsă de rapiditatea operaţiunii realizate de armata irakiană, iar ştirile despre invazie
au amplificat temerile în rândul statelor vecine - în mod deosebit în Arabia Saudită şi în
Israel.
Primul semnal de ameninţare major lansat de Saddam Hussein conducătorilor
kuweitieni a apărut la sfârşitul lunii mai 1990, când a avut loc la Bagdad întâlnirea
reprezentanţilor statelor arabe pentru analizarea situaţiei create în Israel de fluxul de
emigranţi evrei proveniţi din Uniunea Sovietică şi estul Europei. În cadrul convorbirilor
preşedintele irakian a criticat personal, printre altele, statele arabe care menţineau la un
nivel scăzut preţul petrolului - fiind vizate îndeosebi Arabia Saudită şi Kuweitul. Pentru
rezolvarea acestei probleme, miniştrii petrolului din Irak, Kuweit, Arabia Saudită, Qatar
şi Emiratele Arabe Unite s-au întâlnit la Jidda, la 10 iulie 1990, şi au hotărât să-şi limiteze
producţia de ţiţei cu scopul de a obţine creşterea preţului petrolului de la 13 la 18
dolari/barilul de petrol. Ministrul kuweitian a revenit însă în ziua următoare asupra
deciziei luate, neacceptând preţul înalt dorit mai ales de irakieni. Cu acel prilej, el a 6 Ibidem, p. 162.
10
precizat că urma să îşi reconsidere punctul de vedere în cazul în care celelalte state arabe
încălcau limitele de producţie stabilite înainte de reuniunea respectivă.
Câteva zile mai târziu, în cadrul unei reuniuni a O.P.E.C., acelaşi ministru
kuweitian şi-a exprimat intenţia de a menţine cota de producţie a Kuweitului la nivelul
stabilit la Jidda doar până în toamna anului 1990. Această măsură putea produce în
octombrie 1990 o nouă scădere a preţului petrolului datorită creşterii producţiei de ţiţei
kuweitian şi acest fapt a stârnit mânia preşedintelui Saddam Hussein. Ca urmare a
poziţiei inflexibile manifestate de reprezentantul kuweitian la masa negocierilor,
ministrul de externe irakian a trimis la 16 iulie 1990 omologului său kuweitian, şeicul
Sabah al-Ahmad, un memorandum prin care solicita să se returneze Irakului 2,4 miliarde
dolari pentru petrolul extras de Kuweit din regiunea Rumalia în timpul războiului dintre
Iran şi Irak, teritoriu revendicat de mai multă vreme de irakieni. Totodată, Tarik Aziz
solicita plata a 12 miliarde de dolari drept compensaţie pentru pagubele provocate
economiei irakiene de supraproducţia de petrol kuweitian, care generase scăderea
preţului petrolului pe piaţa mondială. În acelaşi memorandum s-au mai cerut anularea
datoriei de război pe care o avea regimul de la Bagdad faţă de Kuweit - 10 miliarde dolari
- şi cedarea în favoarea Irakului a insulelor kuweitiene Warba şi Babiyan, de unde se
putea controla accesul către singurul port maritim irakian, Umm Qasr.
În cadrul discursului rostit la 17 iulie 1990, cu prilejul Zilei Revoluţiei Irakiene,
Saddam Hussein a reluat acuzaţiile cuprinse în memorandumul trimis de Tarik Aziz
şeicului Sabah al-Ahmad,, subliniind printre altele "pericolul de otrăvire la care este
supusă economia irakiană datorită supraproducţiei kuweitiene de petrol"7.
Totodată, preşedintele irakian a afirmat atunci că exista un plan "inspirat de
America pentru a submina interesele şi securitatea arabilor" şi a susţinut că Emiratele
Arabe Unite şi Kuweitul au participat la "proiectul sionist susţinut de imperialişti
împotriva naţiunii arabe"8. La finalul discursului, ministrul de externe kuweitian, şeicul
Sabah al-Ahmad, a fost acuzat de dictatorul irakian că era agent american. "Irakul - a
spus în acel moment Saddam Hussein - a devenit singurul apărător de bază al arabilor;
datorită armamentului sofisticat din dotarea armatei irakiene, imperialiştii nu vor îndrăzni
7 Apud. Janice Gross Stein, Intimidation and Compulsion in Gulf, 1990-1991, în “International Security”,Center for Science and International Affairs - Harvard University, vol.17, nr. 2, p.147.8 Ibidem, p. 160.
11
să atace, dar îşi vor reface planurile de război folosindu-se de agenţii lor care conduc
Golful"9.
Două săptămâni mai târziu, armata irakiană a pus în aplicare planul de ocupare a
Kuweitului, iar câteva zile mai târziu a fost anunţată anexarea acelui stat de către Irak.
După încheierea operaţiunii militare “Furtună în Deşert” de către Forţa Multinaţională
(sfârşitul lunii februarie 1991), între Irak şi Kuweit s-au stabilit contacte în vederea
demarcării graniţei dintre cele două state. O comisie ONU s-a deplasat la faţa locului şi a
început măsurătorile topografice, utilizându-se ca document de bază acordul semnat la 4
octombrie 1963 de către reprezentanţii ambelor ţări. În aprilie 1991 a sosit în zona
respectivă şi comisia UNIKOM (United Nations Iraq/Kuweit Observer Mission) pentru a
monitoriza activitatea la Khor Abdullah şi în zona demilitarizată dintre statele respective.
2.3 Interventia Statelor Unite ale Americii si a statelor aliate
Operatiunea „Desert Storm”
Cel de-al 107 conflict armat de dupa incheierea Celui De-Al Doilea Razboi
Mondial (1939-1945), s-a mai numit si Primul Razboi din Golf, spre a-l deosebi de “Al
Doilea”, reinceput in martie 2003, atunci cand noua administratie Bush, l-a trecut pe seful
executivului de la Baghdad, Saddam Hussein, pe lista neagra a terorismului international,
invinuit fiind de colaborare cu reteaua Al Qaida, spaima sau mai curand fobia Americii
de dupa atentatele din 11 Septembrie 2001. Faptele au contrazis “realitatea” americanilor,
aruncand USA si Marea Britanie, aliatul ei fidel, intr-un razboi de uzura, fara sfarsit, plin
de contradictii…Statele europene nu si-au aratat decat cel mult sprijinul diplomatic, iar
Franta si Germania au preferat o expectativa militara. In schimb, mai multe state din
Europa fost sovietica, precum Romania, Bulgaria si Polonia s-au aruncat in valtoarea
evenimentelor. De ce?
Despre Operatiunea Furtuna Desertului exista o literatura suficienta, atat istorica,
cat si beletristica, materializata in traduceri, recenzii si articole. In Romania s-a urmarit,
cel putin in anii ’90, imediat dupa Revolutie, catalogarea evenimentelor sub raport istoric,
9 The Military Balance 1991-1992, The International Institute for Strategic Studies, Oxford, autumn 1991, p.19.
12
in paralel cu publicarea unor carti, prin intermediul Editurii Militare, destinate cu
precadere analistilor militari si trateaza: modalitati de strategie aplicata pe campul de
lupta, tehnologiile de ultima ora folosite, harti, imagini, aspecte logistice (logistica sau
stiinta aprovizionarii, N. A.). Ne retine in acest context, expus mai sus, cartea analistului
Craciun Ionescu, Secretele Operatiunii “Furtuna Desertului”, Editura Militara, Bucuresti
1991.
Cand presedintele George W. H. Bush se pregatea pentru binemeritata odihna de
dupa amiaza, ca un adevarat boem texan, la mii de kilometri distanta, in zona Golfului
Persic, acele ceasornicelor trecusera de miezul noptii… Patru divizii motorizate irakiene,
sprijinite sub acoperire de 300 de tancuri invadau Kuweitul, ocupand intregul teritoriu al
emiratului vecin (17.800 kmp.) in numai cateva ore. Peste Ocean, mesajul inmanat
presedintelui american era simplu: “Irak-ul invadeaza in acest moment
Kuweitul?” Intrebarea atrage un raspuns prin luarea unei decizii. Echipa se aduna in
Biroul Oval, intocmai precum fotbalistii americani din NFL, gata de a incepe un meci. Ei
sunt: Dick Cheney, secretarul de stat al apararii, John Sununu, secretarul general al Casei
Albe, Brent Scoweroft, directorul Consiliului National pentru Securitate si generalul
Colin Powell, seful de stat major inter-arme.
Orice decizie finala a unei mari puteri mondiale se ia de comun acord
cu alte state aliate sau organizatii internationale, un fel de “polita” de acoperire. Ce
motive ar fi avut Statele Unite sa se implice in acest conflict, data fiind disparitia
“Cortinei de Fier”? In primul rand aurul negru si competitia pe care a declansat-o dupa
criza mondiala a petrolului din 1974. Operatiunea Furtuna Desertului are un prolog
militar in Scutul Desertului (Desert Shield), acea desfasurare masiva de forte terestre si
aero-purtate in Arabia Saudita, spre a preveni un “atac” al Irak-ului si la adresa altor
petromonarhii din regiune.
Iata declaratia presedintelui Bush in fata natiunii americane: “La ordinul meu, elemente
din Divizia a 82 Aeropurtata, precum si unitati ale lui US Air Force, sosesc astazi in
Arabia Saudita pentru a ocupa acolo pozitii defensive”.
spune că naţiunile democratice pot folosi experienţa căpătată în cursul confruntărilor cu
Saddam Hussein pentru a lupta şi împotriva talibanilor sunniţi. Din păcate, procesul de
pace în Orientul Mijlociu este, în continuare, extrem de greu de finalizat, ca urmare a
intereselor divergente ale liderilor statelor care participă la discuţii. Impunerea prin forţa
armelor americane şi britanice nu este decât o soluţie temporară, datorită diferenţelor de
mentalitate ce se înregistrează între societatea occidentală şi cea islamică. Dacă la nivelul
conducătorilor Arabiei Saudite, Egiptului sau Kuweitului se consideră că America este
aliatul de bază al celor trei ţări, nu acelaşi lucru îl spun oamenii simpli, care locuiesc şi
trăiesc în condiţii mizere. Creşterea demografică spectaculoasă din statele arabe şi
nerezolvarea la timp a problemelor sociale la timp a favorizat înmulţirea rapidă a
simpatizanţilor fundamentalismului islamic şi, implicit, la proliferarea terorismului. Orice
tip de alianţe sau parteneriate pentru pace propuse de Statele Unite în Orientul Mijlociu,
şi nu numai, vor fi acceptate de o clasă politică ce doreşte să se menţină la putere pentru
beneficiile pe care şi le-a acordat, dar vor fi respinse de majoritatea populaţiei, dacă într-
o perioadă relativ scurtă de timp aceasta nu va reuşi să atingă un nivel de trai decent.
Concluzii
Din punct de vedere militar se preconizează victoria forţelor militare
americanobritanice şi ale aliaţilor lor în Afganistan, dar pe plan politic nu se întrevăd
rezultate spectaculoase – poate şi din cauza faptului că este greu de aflat ce se petrece „în
spatele uşilor închise”. Teritoriul afgan va deveni un imens cimitir de oameni sau un
cimitir de bombe? Cine poate şti? Este evident însă faptul că trebuie găsită rapid o
soluţie politică, deoarece statele din regiune ce se consideră nedreptăţite – din motive
teritoriale sau de altă natură – sunt capabile să conteste în orice moment legitimitatea
intervenţiei militare a Statelor Unite şi a Marii Britanii în Orientul Mijlociu.
Anexe
18
Anexa 1Sursa: Wikipedia
19
20
Anexa 2Sursa: Wikipedia
Bibliografie
1. „Buletinul ştiinţific al Sesiunii naţionale de comunicări ştiinţifice a Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” şi Centrulu Regional pentru Managementul a Resurselor de Apărare. Ştiinţe militare şi socio-umane” (volum şi CD), Anul III, nr.2 (14), Braşov, noiembrie 2002, p. 247 – 256.
2. The Military Balance 1991-1992, The International Institute for Strategic Studies, Oxford, autumn 1991, p. 235.
3. Janice Gross Stein, Intimidation and Compulsion in Gulf, 1990 – 1991, in International Security, Center for Science and International Affairs – Harvard University, vol. 17, nr. 2, 1991, p. 149-165.
4. The military balance 1991-1992, The International Institute for Strategic Studies, Oxford, 1991, p. 19.
5. Ziarul Adevarul Economic, nr. 43 (499), 24-30 octombrie 2001, p.34