Predarea istoriei astazi

Predarea istoriei astăzi:

dezvoltarea de competențe prin

creativitate didacticăcreativitate didactică

Conf univ. dr. Gabriela GruberUniv. „Lucian Blaga” din Sibiu

Conferință susținută în cadrul Școlii de vară,, ” Provocările istoriei ca știință și disciplină de învățământ

la începutul mileniului trei”, Sibiu, 7-12 iulie 2014.

Argument

1. Predarea Istoriei în învățământul gimnazial;

2. Predarea Istoriei în învățmântul liceal

Argument

Puncte de pornire : • Preocupări legate de importanța acordată în învățământul

preuniversitar actual formării/dezvoltării competențelor,

• Atitudinea de rezistență unora dintre studenții,viitori profesori de istorie/ unora dintre profesorii de istorie cu experiență față de cerințele didacticii actuale a istoriei. experiență față de cerințele didacticii actuale a istoriei.

Considerente personale :

• Impresia inițială de limitare a autonomiei didactice, de impunere a unor modele unificatoare față de activitatea de instruire și educație.

• Metodica formării competențelor nu impune algoritmi de gândire și acțiune, ci permite manifestarea creativității didactice la cote sporite și ca provocare permenentă.

1. Predarea Istoriei în învățământul obligatoriu;

1.1 Importanța competențelor în predarea istoriei

Reforma învățământului românesc schimbări majore, lente, în abordarea istoriei ca disciplină de învățământ.

Programele disciplinelor de învățământ au devenit „documente curriculare” - structuri noi care au trecut prin modificări succesive.

Structuri diferite ale diferitelor generații de programe școlare

Etapa 1997-2004

• Obiective cadru

• Obiective de referință

Etapa 2004- 2009-prezent

• Competențe generale

• Competențe specifice • Obiective de referință

• Exemple de activități de învățare

• Conținuturi

• Competențe specifice asociate cu

• Conținuturi ( Domenii de conținut)

• Sugestii metodologice

Diferențe majore

Obiectivele = deziderate ale profesorilor față de comportamentul elevilor

Competențele = rezultatul concret, așteptat de la elevi, ceea ce trebuie să facă aceștia cu cunoștințele asimilate

Sunt punctuale, se realizează pe parcursul unei ore, ducând spre realizarea competenței

asimilate

Se realizează în timp prin reluări succesive

Istoria și competențele în programele școlare pentru învățământul gimnazial

Competențele - definite drept „ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini care urmează să fie formate până la finele școlarității obligatorii.”

Disciplina Istorie contribuie la formarea progresivă a competențelor cheie pentru educația pe parcursul întregii vieți, recomandate de Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene”: Parlamentul și Consiliul Uniunii Europene”:

- competențe sociale și civice- spirit de inițiativă și antreprenoriat, - sensibilizare și exprimare culturală, - comunicare în limba maternă, - competența digitală, - a învăța să înveți

Istoria :

- formează și dezvoltă gândirea creativă, prin metodele și tehnicile specifice de investigare a faptelor istorice,

- contribuie la conștientizarea interdependenței dintre:

identitate și alteritate,

local și național,

drepturi și responsabilități,

- contribuie la construirea unei vieți de calitate, prin valorile - contribuie la construirea unei vieți de calitate, prin valorile promovate

Competențele - semnificația unui ” organizator ” în relație cu care:

- sunt selectate conținuturile

- sunt organizate strategiile de predare-învățare-evaluare

Atitudini

Elevii execută (pe baza valorilor

asimilate)

Demers

Metodica formării

competențelor

Competențele -structură complexă

Achiziții

(noțiuni)

Demers calitativ nu cantitativ

Selectarea conținuturi

Logica științei

Achiziții

(noțiuni)

Competențe pentru învățământul gimnazial1. Utilizarea

eficientă a

comunicării și a

limbajului de

specialitate

2. Exersarea

demersurilor și a

4. Folosirea

resurselor care Competen

demersurilor și a

acțiunilor civice

democratice

3. Aplicarea

principiilor și a

metodelor

adecvate în

abordarea surselor

resurselor care

susțin învățarea

permanentă

Competen

țele

generale

Competențele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu și sunt derivate din competențele generale.

Clasa a v-a Clasa a VI-a Clasa a VIII-a

2.1 Cooperarea în vedera realizării unei mape istorice

2.2 Participarea la realizarea unui proiect istoric, de grup, care evidențiază rolul personalităților în faptele istorice

2.2 Participarea la acțiuni care valorizează trecutul localității sau al regiunii

2.3 Realizarea prin cooperare, a unei ivestigații istorice care implică relaționarea implică relaționarea pozitivă cu ceilalți

3.4 Relatarea unui fapt istoric din Antichitate, utilizând informații selectate din surse istorice cunoscute sau la prima vedere

3.3 Compararea informațiilor din surse istorice referitoare la un aspect al civilizației medievale, în vederea stabilirii unor asemănări și a unor deosebiri

Conținuturile asociate acestor competențe vizează problemele cele mai importante ale istoriei abordate cronologic și integrat:

- clasa a V-a, Antichitatea și geneza popoarelor medievale,

- clasa a VI-a , Evul Mediu și începutul epocii moderne până la 1815,

- clasa a VII-a, perioada 1815-prezent,

- clasa a VIII-a- istoria românilor de la începuturi până în zilele - clasa a VIII-a- istoria românilor de la începuturi până în zilele noastre.

La acest nivel de școlaritate conținuturile - grupate în unități de învățare.

Teorie și practici didactice – formare de competențe

Din punct de vedere didactic, formarea competențelor este un proces

etapizat:

a)predarea- învățarea informațiilor (a conținuturilor),

b) desfășurarea activităților pentru formarea competențelor (activități de învățare),

c) evaluarea competențelorc) evaluarea competențelor

Pratic etapele - greu de separat,

- predarea-învățarea informațiilor se realizează concomitent cu activitățile de învățare destinate formării competenței,

- evaluarea competenței însoțește demersul de formare al acesteia dacă ne raportăm la o evaluare formativă de progres

Activitățile de învățare proiectate să îi pună pe elevi în situația să facă ceea ce cere competența:

- să coopereze pentru a realiza o mapă sau un proiect,

- să compare informații provenite din surse diferite,

- să rezolve situații problemă cu caracter istoric,

- să negocieze,

- să utilizeze tehnologiile de informare și comunicare,

- să formuleze argumente pro/contra,

- să exprime puncte de vedere proprii, bazate pe cunoașterea faptelor istorice.

Profesorii combină în mod diferit metode:

- tradiționale,

- participative (studiul de caz, problematizarea, munca pe grupe, dezbaterea) dezbaterea)

- care favorizează învățarea prin cooperare sau dezvoltarea gândirii critice (controversa academică, recenzia prin rotație, turul galeriei, rețeaua de discuții, mozaicul, cubul, etc).

Contează modul în care profesorul conduce interpretarea

mesajelor cuprinse în sursele date elevilor spre analiză.

Modul în care profesorul formulează întrebările sau sarcinile de

lucru este esențial în încercarea de a a dezvolta la elevi competențe de analiză a conținutului surselor istorice.

Tipologie întrebări (Mihai Manea)

Întrebări

• - care vizează cauzele,

• - speculative: Ce credeți că s-ar fi putut întâmpla mai apoi ?

• care implică empatia: De ce credeți că își riscă viața oamenii din Albania , plecând cu vase nesigure ?

Întrebări

din Albania , plecând cu vase nesigure ?

• care implică rezolvarea de probleme: Cum putem demonstra prin acest argument că personajul X a existat într-adevăr ?

Întrebări

• care pun în discuție argumentele: Pe ce argumente credeți că s-a bazat istoricul X când a formulat ideea că Holocaustul nu a avut loc niciodată ?

• de sinteză: Redactați o lucrare cu privire la cucerirea Poloniei de către trupele germane în 1939, din punctul de vedere al lui Stalin sau al lui Hitler.

Combinarea personală, diferită de la un context la altul a metodelor cu materialul didactic strategii didactice

inedite care pun în evidență creativitatea didactică a profesorului.

Atingerea competențelor specifice de către elevi nu este

posibilă prin predarea tradițională, în care profesorul expune toate cunoștințele pe care le posedă.

1.2 Despre creativitatea didactică

Potrivit lui Mac Kimon, creativitatea reprezintă un„proces care se desfășoară în timp și se caracterizează prin originalitate, spirit de adaptare și grijă pentru realizarea concretă” .

(Mac Kimon, 1970).

Se iau în considereare două criterii care deosebesc un comportament creativ:

- să fie în mod esențial diferit de tot ce a făcut înainte (originalitate)- să fie în mod esențial diferit de tot ce a făcut înainte (originalitate)

- să fie corect sau util pentru atingerea unui scop (oportunitate)

Comportamentul original nu poate fi o imitație, o reproducere a ceva ce individul a văzut înainte. Originalitatea este considerată în relație cu contextul repertoriului comportamental al individului.

Oportunitatea unui comportament creativ înseamnă corectitudine sau utilitate din punct de vedere tehnic.

(Amabile, 1997, p58-60.)

Educarea spiritului critic, educarea pentru răspundere și pentru democrație în școală și în societate sunt elemente definitorii

ale creativității.

Imaginația care facilitează unirea ideilor, concretizându-le în modele noi este o imaginație creativă.

Utilizarea metodelor specifice de dezvoltare a creativității, brainstorming, metoda Philips 6-6, discuția panel, metoda pălăriilor gânditoare, cu scopul explicit de a forma la elevi competențele solicitate de programe dă actului didactic un caracter creativ.

Dacă profesorul de istorie proiectează activități didactice în care - elevii comunică între ei, - fac schimb de opinii, - integrează în cunoașterea istoriei informații provenite din medii non-formale, - compară și examinează critic informații complementare sau contradictorii provenite din complementare sau contradictorii provenite din surse multiple, aplicând principiul multiperspectivității

formează competențele specificate în programele școlare prin creativitate didactică.

Dar

Formarea competențelor necesită timp și exersare care se repetă oră de oră.

Numărul de ore de care dispune Istoria în planurile cadru de învățământ pentru învățământul obligatoriu este limitat:

- 1 oră pe săptămână pentru curriculum nucleu, clasele a V-a- a VII-a și

- 2 ore pe săptămână pentru curriculum la decizia școlii;- 2 ore pe săptămână pentru curriculum la decizia școlii;

- 2 ore pe săptămână curriculum nucleu clasa a VIII-a.

Este necesară deci o foarte atentă selectare a conținuturilor

pentru ca elevii să parcurgă temele absolut necesare,

să își formeze noțiunile de bază, (specificate în programele școlare).

2. Predarea Istoriei în învățmântul liceal2.1 Competențe diversificate

Competențele formate la istorie pentru elevii de liceu sunt mai nuanțate, mai complexe, tinzând spre :

- dezvoltarea unor atitudini și comportamente civice,

- aplicarea principiului multiperspectivității în studierea istoriei,

- analiza critică a surselor.- analiza critică a surselor.

Temele propuse spre studiu sunt subordanate unor domenii de conținut:

Popoare și spații istorice,

Oamenii, societatea și lumea ideilor,

Religia și viața religioasă,

Statul și politica,

Relațiile internaționale.

Organizarea conținuturilor la liceu:

clasele aIX-a- aX-a - principiul cronologic

- se reia istoria universală cu subteme

integrate de istoria românilor

clasele a XI-a-a XII-a – princpiul tematic

cls a XI-a - istoria secolului XX –organizată pe teme mari

cls a XII-a - unități tematice concentrate în jurul unor

probleme de istorie a românilor,

mai rar a unor probleme de istorie a

Europei

Exemple de competențe specifice – nivel liceal

Clasa a IX-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a

2.3 Recunoașterea perspectivelor multiple asupra faptelor și proceselor istorice, utilizând surse diverse

2.1 Cunoașterea și asumarea valorilor cetățeniei democratice2.3 Folosirea strategiilor de negogiere și cooperare civică

2.3 Descoperirea constantelor în desfășurarea fenomenelor istorice studiate

3.2 Utilizarea dialogului 3.1 Compararea surselor 3.2 Utilizarea dialogului intercultural3.3 Autoevaluarea raportată la valorile grupului

3.1 Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilității și a validității informației conținută de acestea

4.2 Folosirea mijloacelor și a tehnologiilor de informare

4.4 Realizarea de conexiuni între informațiile oferite de sursele istorice și contextul vieții cotidiene.

2.2 Din nou despre creativitate;

Lectura atentă a programei de clasa a XII-a - prin competențele specifice sunt vizate :

- noile educații (educația pentru drepturile omului, educația pentru diversitate, educația pentru egalitate de gen),

- probleme specifice didacticii istoriei precum multiperspectivitatea - probleme specifice didacticii istoriei precum multiperspectivitatea

asupra evenimentelor istorice, abordarea problemelor

controversate și sensibile,

- probleme legate de învățarea permenentă sau de integrarea elevilor în societatea contemporană prin antrenarea strategiilor de

argumentare, negociere sau cooperare.

- se recomandă explicit „să se evite o istorie cronologică, factuală și evenimențială”

Profesorii de istorie și elevii lor trebuie să accepte câteva idei :

• nu există neapărat o variantă corectă cu privire la un eveniment istoric;

• același eveniment istoric poate fi descris diferit, pornind de la punctul de vedere al unui individ (jurnalist, politician, istoric);istoric);

• sursele istorice sunt arareori imparțiale

• mai mulți martori ai unui eveniment istoric se pot contrazice cu privire la același aspect al respectivului eveniment.

(Adăscăliței, 2010, p30) .

Conținutul procesului creativ este de asemnea important.

• Profesorul trebuie să aibă deprinderi specifice domeniului, să știe unde să-și caute informațiile, cum să le înregistreze.

• A doua componentă a procesului creativ este reprezentată de • A doua componentă a procesului creativ este reprezentată de gândirea creativă și deprinderile de lucru (stil de lucru creativ).

• A treia componentă a comportamentului creativ constă în motivația intrinsecă: dorința de a face ceva nou, de dragul de a-l face pentru că este provocator

Stilul de lucru creativ este marcat de:

• spargerea tiparelor (renunțarea la vechile modele),

• înțelegerea complexității,

• deschiderea față de opțiuni noi,

• generarea unui număr cât mai mare de idei, fără a le evalua pe loc,

• gândirea deschisă,

• memoria precisă, percepția inedită

(Amabile, p75-83)

Blocaje ale creativității didactice

1. Rezistența unora dintre profesorii care predau istorie este uneori vizibilă.

Plecând de la faptul că au de abordat o cantitate imensă de informații, unii profesori neglijează aspectele metodice, didactice. (Oferta de cunoaștere declarativă a profesorului este mult mai mare decât nevoia elevilor de cunoaștere procedurală sau contextuală a elevilor.

Capacitatea de adaptare a unor astfel de profesori este destul de redusă

și acest lucru se datorează lipsei de interes pentru aspectele didactice/ metodice.

2. Se constată o scădere a interesului pentru studierea istoriei la absolvenții de liceu.

Elevii care asimilează superficial evenimentul/ procesul istoric nu găsesc semnificații sau învățături pentru viață în ceea ce studiază la istorie, nu se simt atrași de studierea aprofundată a acestei discipline.

Soluții posibile- în loc de concluzii

• Promovarea creativității în activitatea didactică proprie dar și ca stil de lucru pentru elevi.

• Sprijinirea motivației intrinseci este una din modalitățile de încurajare a creativității. Credința profesorului că elevii ar trebui să fie autonomi în clasă favorizează motivația intrinsecă.

• Abordarea optimă pare a fi cea în care copiii sunt călăuziți spre scopul comun, dar sunt încurajați să învețe cum li se pare mai comod. Accentul trebuie să fie pus pe învățare, nu pe testare.

• Luarea în considerare a intereselor și experiențelor elevilor poate fi de asemena benefică.

• Propunerea unor activități nestructurate în cadrul activității generale dă posibilitatea elevilor să aleagă.

• Colaborarea elevilor cu profesorul în stabilirea regulilor îi va face să nu se simtă controlați din exterior,

• Uilizarea unui limbaj cât mai puțin coercitiv,

• Clarificarea situațiilor în care nu există răspunsuri • Clarificarea situațiilor în care nu există răspunsuri corecte sau incorecte,

• Acceptarea argumentelor și opiniilor diferite

vor da elevilor încredere, deschidere și

motivare pentru implicarea activă în

activitatea didactică.

• Evaluarea elevilor realizată prin interacțiunea permenentă cu aceștia,

• Feedback-ul constructiv, cu caracter de informare mai accentuat decât de control,

• Implicarea elevilor în autoevaluare și în activități reflexive vor spori responsabilizarea acestora pentru munca pe care o desfășoară.

Bibliografie• Adăscăliței, Felicia, Bercea, Marilena, Dumitrescu Doru, Lazăr, Liviu,

Manea, Mihai, Popescu, Mirela, Elemente de didactică a istoriei, Editura Nomina, București, 2010.

• Amabile, Teresa, M., Creativitatea ca mod de viață, Știință și Tehnică, București, 1997.

• Crețu, Daniela, Nicu, Adriana, Pedagogie pentru definitivat și gradul didactic II, Editura Universității ”Lucian Blaga” Sibiu, 2009.

• Ţopa, Leon, Creativitatea, Editura ştiinţifică şi enciclopedica, • Ţopa, Leon, Creativitatea, Editura ştiinţifică şi enciclopedica, Bucureşti, 1980.

• MECI, Programe școlare Istorie, clasele a V-a- a VIII-a, București, 2009.

• MECT, Programe școlare pentru clasa a IX-a. Ciclul inferior al liceului, Istorie, București, 2004.

• MECI, Programă școlară Istorie, clasa a XI-a. Ciclul superior al liceului, București, 2009.

• MECI, Programă școlară Istorie, clasa a XII-a, Ciclul superior al liceului, București, 2009.

• Vă mulțumesc pentru atenție !