POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE ......locurile curioase care par să devină neconturate în orașul contemporan bucureștean: spații interstițiale urbane surprinzătoare

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI

TEZĂ DE DOCTORAT 2020

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE CURȚILE BUCUREȘTENE

●

COORDONATOR: PROF. DR. EM. ARH. ANA-MARIA ZAHARIADE

DOCTORAND: ARH. ANDREEA BOLDOJAR

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU” BUCUREȘTI

ŞCOALA DOCTORALĂ DE ARHITECTURĂ

Ani studiu 2017-2020.

Coordonator: Prof. Dr. Em. Arh. Ana-Maria Zahariade

Doctorand: arh. Andreea Boldojar

[email protected]

București, 2020.

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE

CURȚILE BUCUREȘTENE

●

APLICAȚII TIPO-MORFOLOGICE

Termeni

Tipologie Secvențe

Permanență Substrat

Spontaneitate Parcursuri

Insule urbane Fâșii / Arii

Apartenență Curți interioare

Grădini

Edilizia

●

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene.

●

aplicații tipo-morfologice

Coordonator de doctorat: prof. dr. em. arh. Ana-Maria Zahariade

Doctorand: arh. Andreea Boldojar

Cuprins

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene .................................. 1

Introducere ................................................................................................................. 1

Argument ................................................................................................................... 5

Rezumat ..................................................................................................................... 6

Plan de idei .............................................................................................................. 11

I. Metoda .................................................................................................................... 17

Metoda tipo-morfologică a școlii italiene. ............................................................... 17

I.1 Școala tipo-morfologică ....................................................................... 17

I.2 Tipologie. Proces tipologic. ................................................................. 23

I.3 Spontaneitate. Intenție critică. .............................................................. 30

I.4 Substrat. Permanențe. Cicluri. Variații. ................................................ 33

I.5 Compunere/densificare a tiparului urban. ............................................ 36

I.6 Contra-Metode. Metode complementare.............................................. 44

II. În urmărirea curților Romei: tipologie și transformare ..................................... 54

Argument ................................................................................................................. 54

Hortus Conclusus ca model pentru tiparul urban istoric ......................................... 58

II.1 Domus cu atrium, grădină și peristil. ............................................... 58

II.2 Insula-ae și curtea interioară. .......................................................... 70

II.3 Grădina medievală. Chiostro-ul. Spațiul interior medieval. ......... 78

Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma ....................................... 90

II.4 Substraturi în Roma. ......................................................................... 90

II.5 Renovatio urbis și Roma modernă. ................................................ 102

II.6 Concluzii. Despre Forma Urbis. .................................................... 118

III. Curtea urbană bucureșteană în lectura tipo-morfologică. .............................. 126

Argument ............................................................................................................... 126

Lecturi urbane în evoluția orașului. ....................................................................... 130

III.1 Substratul premodern — Planul Purcel 1789 ............................. 130

III.2 Modernizarea incipientă a tiparului moștenit — Planul Borroczyn

1846/1852 ................................................................................................ 150

III.3 O imagine nouă a orașului 1878-1928 — Planul Institutului de

Geografie al Armatei 1895-1899, Planul Cadastral 1911 ...................... 162

III.4 Perioada reglementărilor interbelice — 1928-1950 ................... 180

III.5 Despre Forma Urbis — Planul cadastral al Bucureștiului 1991 .. 190

Sinteză în jurul parcursurilor secvențiale .............................................................. 197

Concluzii ale interpretărilor procesuale ................................................................. 210

Tabele tipologice ................................................................................................... 212

Criterii procesuale.................................................................................... 212

Din repertoriu .......................................................................................... 240

Sinteză ..................................................................................................... 241

Concluzii. Pentru București. ....................................................................................... 244

Glosar ........................................................................................................................... 248

Bibliografie .................................................................................................................. 254

Ilustrații ....................................................................................................................... 268

Anexe ............................................................................................................................ 272

0 INTRODUCERE

1 Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile bucureștene.

Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene ... aplicații tipo-morfologice

Introducere

Locurile ascunse ale cotidianului bucureștean, în care neclaritatea limitei dintre spațiul

public și cel privat adaugă transparență straturilor formate în timp în întrezăririle dintre

clădiri sau pasaje, locurile rezultate într-o anumită coerență urbană istorică densă, sunt

locurile curioase care par să devină neconturate în orașul contemporan bucureștean:

spații interstițiale urbane surprinzătoare – curți interioare.


Propun această cercetare ca un repertoriu de curți interioare, prin care se documentează

metodic intenționalități sau spontaneități în compunerea și transformarea tiparelor

urbane, cu modele de metode și aplicații din alte locuri.

Această compunere/ transformare temporală este rezultatul unor secvențe sau

cicluri morfologice suprapuse uneori peste întregul oraș, având totuși la bază

substraturile/ persistențele/ permanențele morfologice care se transferă de la un

ciclu de transformare la altul.

Identificarea proceselor, preeminențelor și persistențelor în imaginea orașului actual,

descrie o continuare procesuală a orașului istoric, format din aparente întâmplări,

iregularități, accidente, intersecții, suprapuneri neașteptate ale construitului în relație

cu interiorul urban liber.

Când vorbim despre interiorul țesutului urban ne referim la elementele/termenii cu care

vom lucra în această cercetare și anume la curțile interioare ale orașului, propuse la

diferite scări de interpretare — spații interioare singulare, private; curți comune sau

multiple, alăturate; grădini libere rezultate/arii de apartenență delimitate deseori de o

întreagă insulă urbană, o consecință spontană a densificării tiparului urban; chiar și

fundături sau pasaje la nivelul parcursurilor. Aceste locuri reprezintă resursa principală

în procesul de transformare a construitului, la diferitele scări.

Astfel, țesutul interior devine în timp martorul cel mai evident în continuarea

procesuală a orașului. În curțile interioare se poate verifica și distinge cel mai bine

amprenta straturilor suprapuse; ceea ce este la interior rămâne deseori neșlefuit în

transformările urbane, considerat secund față de prioritatea de proiectare a imaginilor

fațadelor.

Aceste spații interioare urbane, pe de o parte, au oferit loc în timp pentru creșterea

potrivită, spontană a orașului, și, pe de altă parte, s-au adaptat schimbărilor intenționale

majore, pentru înfrumusețarea/urbanizarea politii (de exemplu modificării structurii

străzilor orașului, prin noile bulevarde, noile deschideri de străzi).

Ele sunt reperate în experiența actuală a orașului ca locuri ascunse, praguri, amintind de

orașul istoric, cu un potențial de folosire însă nou. Considerăm aceste curți interioare, în

primul rând, locuri din care orașul se dezvoltă, locuri în care se verifică cel mai bine

transformarea orașului, și, în al doilea rând, locuri căutate pentru intimitatea lor

contextuală, un fel de hortus conclusus al orașului contemporan, cusut în țesutul urban.


Pornind de aici, ne propunem să le descoperim, să le clasificăm tipologic, dar și

procesual, să parcurgem o lectură a orașului care va fi considerată un prim pas în

construirea ipotezelor de proiectare contemporane, în care să se identifice motivele

formale, spațiale, informale ale structurii vechi ale orașului.

În acest scop, lucrarea Potențialul ascuns al morfologiei urbane: curțile bucureștene are

o importantă dimensiune metodologică. Modelul metodologic, preluat pentru orașul

București în studiul sub-structurilor sale și ale procesului lui de transformare, este cel

oferit de școala italiană tipo-morfologică prin Saverio Muratori și Gianfranco Caniggia.

Acest model va fi, pe de o parte, cercetat și propus cu instrumentele și terminologia

specifice în Capitolul I al lucrării, și, pe de altă, aplicat selectiv în căutarea spațiilor

interioare și a transformării lor în contextul roman, în Capitolul al II-lea, urmărind, în

Capitolul al III-lea, aplicarea metodei lecturii urbane tipo-morfologice în căutarea

curților bucureștene.

●

Dincolo de primele intenții ale acestei cercetări doctorale, s-a aflat proiectul de diplomă

— Casa artelor, Calea Moșilor, 2017 — cu îndrumarea dr. arh. Cosmin Pavel.

Acest proiect a fost un pas incipient în tipo-morfologia ascunsă bucureșteană, și, de

fapt, o intuiție a ceea ce ar fi putut formula o metodă. Urmărind o lectură urbană prin

suprapunerea de planuri și studii istorice, scopul diplomei a fost de a desluși/ de a reda o

parte urbană ascunsă: să caute cusături teoretice ale locului, prin adăugarea de elemente

tipologice și morfologice specifice, acolo unde textura istorică începuse să-și piardă

calitatea de a fi indisolubilă.

Începutul tezei doctorale — Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile

bucureștene — sub coordonarea prof. Ana-Maria Zahariade, a avut, încă de la intenția

lucrării, această dimensiune tipo-morfologică, rapid ghidată spre „procesul urban” —

un instrument cheie în metoda specifică școlii italiene. Drept urmare, stagiul obținut la

Accademia di Romania in Roma mi-a oferit timp de doi ani șansa să continui cercetarea

în contextul italian și să reușesc să o aplic la realitatea bucureșteană.


Perioada la Roma mi-a permis să studiez, să verific îndeaproape metoda, modelele și

procesul orașului, cât și o experiență a acestor locuri, în care să acord întâietate

interpretării relațiilor morfologice între oraș și tipologiile lui constituente.

Am întâlnit aici nu numai metode de studiu sau de proiectare care inspirau în claritatea

lor, nici doar arhitectura și imaginea orașului dată de fragmente/texturi indisolubile de

timpul care le-a compus în loc; ci și un imaginar compus în experiența fiecărui locuitor,

cu un limbaj al orașului ca o metodă în a-l recunoaște prin orice disciplină, o prezență

permanentă ca orice alt lucru cotidian. În acest scop, important în această lucrare a fost

să propun din lecțiile Romei, nu doar o traducere a metodei și a terminologiei specifice,

ci o traducere a unui fel particular de a privi orașul.

– Și eu am născocit un model de oraș din care să le deduc pe toate celelalte, răspunse

Marco. E un oraș făcut doar din excepții, excluderi, contradicții, incongruențe,

contrasensuri. Dacă un astfel de oraș este cât se poate de improbabil, reducând numărul

de elemente aberante crește posibilitatea ca orașul să existe cu adevărat. Așadar, e de

ajuns să extrag excepțiile din modelul meu și, în orice ordine aș porni-o, voi ajunge să

mă aflu în fața unuia dintre orașele care, fie și în chip de excepție, există. Dar nu pot să

forțez raționamentul meu dincolo de o anumită limită: aș obține orașe prea verosimile ca

să fie adevărate.1

1 Marco Polo către Kublai Khan în Calvino, Italo, Orașele invizibile, Traducere din italiană de Boșca Mălin, Oana, Editura Allfa, București, 2011, p. 62.


Argument

Abordarea actuală în proiectarea de arhitectură românească, care se orientează în

identificarea tipurilor de construcții în morfologia urbană, este tratată în cultura

profesională locală de o metodă analitică și de proiectare intuitiv potrivită cadrului

urban, care poate fi câteodată incompletă în date, iar implicațiile în zona istorică nu de

puține ori au demonstrat viziuni diferite față de ceea ce ar însemna creșterea firească,

spontană a morfologiei existente. Aceste analize sunt articulate pe o gamă de criterii

care nu presupun o abordare diacronică a elementelor urbane sau nu presupun o condiție

de interdependență a acestora și o relație cu orașul. Ceea ce propun, în locul analizei

este lectura urbană sintetică, instrumentalizarea unei metode de investigare urbană.

Școala tipo-morfologică italiană a pus bazele unei lecturi a orașului în funcție de

elementele constituente urbane tipo-morfologice într-o formulă de cunoaștere

arhitecturală procesuală, unind astfel cele două discipline arhitectura și urbanismul.

Insuficient aprofundată și aplicată în cultura românească de specialitate, aceasta va

constitui modelul științific urmărit în această lucrare.

Această cercetare își propune să investigheze un anumit tip de țesut specific realității

istorice orașului București, constituit din formele urbane ale spațiilor neconstruite – un

repertoriu de curți urbane aflate în densitatea orașului. Scopul acestei lucrări este de a

propune o metodă de lectură a transformărilor orașului, relaționate la aceste spații

resursă (curțile interioare), pentru a le putea pune în valoare tipologiile procesuale în

proiectarea urbană ulterioară, în intenția prezervării patrimoniului cultural construit.

Curtea interioară va fi considerată pe parcursul acestor lecturi urbane un sistem de

spații libere la diferite scări de interpretare; sistem care conține variații ale

suprafețelor libere alăturate fiecărei tipologii de construcție — numite prin școala tipo-

morfologică italiană arii de apartenență. La diferite scări de interpretare, curțile

interioare vor înfățișa: la nivelul parcursurilor – pasajul și fundătura provenite din ariile

de apartenență moștenite; la nivelul insulei urbane – suprafața totală a ariilor de

apartenență din interiorul acesteia; la nivelul parcelarului – suma ariilor de apartenență

alăturate/învecinate; la nivelul lotului – spațiul neocupat privat.


Rezumat

În căutarea curților urbane, lucrarea conține trei dimensiuni importante:

1/ o dimensiune metodologică a unui tip de investigare urbană;

2/ o dimensiune model a aplicării selective a metodei în contextul ei originar;

3/ o dimensiune a aplicației metodei lecturii urbane în București.

În primul rând, capitolul I — Metoda — va conține metoda procesuală de studiu a

școlii italiene, abordarea tipo-morfologică fiind un subiect academic răspândit la noi,

dar insuficient pus în practică. În acest capitol ne vom întemeia studiul, în primul rând,

pe lectura procesului urban, pornind de la studiile lui Saverio Muratori (Studi per una

operante storia urbana di Roma, Studi per una operante storia urbana di Venezia ș.a.)

și ale continuatorilor săi Gianfranco Caniggia și Gian Luigi Maffei (de ex.: Lettura

dell'edilizia di base) care au continuat metodologia și au propus instrumentele și

terminologia specifice de lucru.

În paralel, vom considera și ceea ce a fost complementar ca ramificații ale metodei/

instrumentelor urbane de lucru, iar în final vom propune o sinteză critică a unor abordări

tipo-morfologice diferite.

În această primă parte vor fi studiați/ definiți termenii specifici de lucru, extrași din

întregul câmp lingvistic arhitectural al metodologiei italiene, pentru a putea fi folosiți

pentru realitatea orașului București și pentru intenția acestei lucrări. Am încercat

traduceri cât mai elocvente ale terminologiei italiene prin termeni care să dezvăluie rolul

acestor instrumente de lucru, așa cum îi propune chiar această școală.

Întrucât instrumentele tipologice au fost subiecte constante în teoriile de arhitectură,

pentru a evita confuzii, vom preciza și vom reconstrui structura teoretică de lucru în

maniera propusă de școala morfologică urbană prin Muratori și Caniggia, evidențiind

diferențele de sens din alte direcții.

Dintre instrumentele de lucru explicate, enumerăm: tipologie procesuală, spontaneitate,

intenție critică, substrat, permanențe, variații, cicluri, compunere, tipuri de parcursuri,

fâșii și arii de apartenență.


Scopul lucrării nu este doar de a aprofunda în mod teoretic o metodă de înțelegere

a orașului, ci, în principal, de a urmări concret aplicarea ei. Aceasta se va referi,

inevitabil, la contextul italian. Datele astfel colectate ne vor permite concluzii

comparative pentru identificarea instrumentelor de lucru cele mai potrivite pentru

cadrul urban bucureștean.

Prin urmare, în al II-lea capitol — În urmărirea curților Romei: tipologie și

transformare — identificăm transformarea tipurilor de bază de construcții din

țesuturile de bază romane, plecând de la substratul tiparului urban și având în vedere

secvențele/ciclurile morfologice de compunere și transformare urbană, în scopul

identificării procesului spațiilor interioare din imaginea actuală a orașului.

În acest capitol, lectura proceselor urbane în compunerea și transformarea morfologiei

curților interioare, prin metoda tipo-morfologică dezvoltată de Muratori și Caniggia, va

fi confruntată cu o lectură diacronică a modelului de curte interioară protejată ca hortus

conclusus propus de Rob Aben și Saskia De Wit în lucrarea The Enclosed Garden:

History and Development of the Hortus Conclusus and Its Reintroduction Into the

Present-day Urban Landscape, iar exemplificarea celor două prin studii de specialitate

(istorice, arheologice, de teorie a arhitecturii ș.a.) este rezultatul identificării în realitatea

urbană a celor două perspective, din experiența personală.

Capitolul este împărțit în două părți: Hortus conclusus ca model pentru tiparul urban

istoric și Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma.

Pentru a putea descrie substraturile, țesuturile și tipologiile de locuire de bază pentru

descifrarea curților Romei, vom studia, în prima parte a capitolului, locurile în care

substratul antic și medieval și tipologiile procesuale de bază ale curților sunt cel mai

vizibile/identificate/documentate – la Pompei, Ostia Antică, Monte Cassino și în orașele

medievale. Astfel încât, în partea a doua a capitolului, acestea să devină suport teoretic

în investigarea curților interioare din Roma și să continue investigarea procesului în

ciclurile morfologice – în substraturile Romei, în perioada de reconstrucție urbană a

orașului, perioada modernă și cea actuală.


Curtea interioară va fi studiată din trei direcții: 1. Ca reper morfologic. 2. Ca reper în

secvențialitatea urbană. 3. Ca model al curții interioare protejate/ hortus conclusus.

Pentru parcurgerea acestor direcții, vom avea la bază lectura cartografică, precum și

studii ale teoriei de arhitectură (Vitruviu, Alberti, Francesco di Giorgio ș.a.), studii

arheologice (August Mau, James Packer, Guido Calza ș.a.), studii documentate de

arhivă, precum și modelul experienței orașelor documentat în lucrări consacrate (Le

Corbusier, Leonardo Benevolo ș.a.).

Tipurile de bază de curți interioare vor fi cercetate în următoarele ipostaze/modele

supuse procesului urban: domus-ul roman cu atrium și peristil; curțile din insula-ae;

grădinile/chiostro-urile medievale; ungherele libere caselor medievale, adică ipostaza

evidentă a ceea ce școala italiană numește arii de apartenență (grădini care se alipesc în

interiorul insulei); atriumul/curțile palazzo-urilor renascentiste; precum și tipurile de

transformări ale acestor curți în spații semi-publice aparținând noilor locuințe colective.

Aceste dezvăluiri arhitecturale vor fi reperul simbolic de identificat în experiența

orașului.

Propunerea acestui capitol nu este de a face un studiu comparativ în sine al unui anumit

arhetip de formă urbană care, în București, oricum nu este prezent; ci de a

propune/expune tipuri de transformări ale tipologiilor de bază, recurente în orice tip de

țesut urban/evoluție urbană, care pot fi incluse în căutările îndreptate aplicării/adaptării

acestei metode către specificul orașului București.

Astfel, în capitolul al III-lea — Curtea urbană bucureșteană în lectura tipo-

morfologică — se va testa aplicabilitatea metodei școlii tipo-morfologice italiene pentru

țesutul bucureștean. Se vor căuta, în suprapunerile de planuri ale orașului (de la

perioada pre-modernă, până la interpretarea planului cadastral actual), secvențele de

compunere și transformare ale tiparului urban spontan propuse de această școală.

Investigarea documentelor cartografice prin redesenarea planurilor s-a produs invers —

de la planul actual al orașului către cele mai vechi — pentru identificarea permanențelor

morfologice și ale tipologiilor procesuale din tiparul urban. Interpretarea datelor s-a

făcut atât pe baza planurilor suprapuse, cât și independent, la mai multe scări de

interpretare/ tipicitate. (Anexe III.1-2)


Pentru înțelegerea acestei tipologii ascunse urbane, dar definitorii pentru orașul

București (curtea urbană interioară), studiul are loc telescopic prin ipostaze de la scara

orașului, până la răspunsurile intime ale tipologiilor de construcții. Vor fi considerate

atât interpretările planurilor redesenate, identificările tipo-morfologice ale spațiului

neconstruit/construit, cât și studiile de specialitate pe țesutul istoric al orașului,

reglementările urbanistice; întrucât, față de orașele italiene, Bucureștiul nu trebuie

studiat doar prin dimensiunea morfologică spontană, ci trebuie coordonat cu contextul

social-istoric și cultural și cu limitările reglementărilor urbanistice, datorită perioadei

întârziate de închegare a tiparului urban spontan care s-a suprapus peste dimensiunea

critică a planificării urbane.

În finalul lucrării, vor fi propuse tipologiile procesuale de curți interioare rezultate în

urma interpretării și lecturii urbane bucureștene, în diferite ipostaze și scări de

interpretare: în interiorul insulei urbane (la nivelul insulei urbane, al parcelarului, al

lotului); la nivelul moștenirii urbane/permanențelor; la nivelul integrării imaginii

urbane; un repertoriu/o arhivă de curți.

Studiile care m-au ajutat să construiesc și să redau o parte din procesul urban

bucureștean au provenit din mai multe discipline: studii urbanistice, geografice (de

exemplu: Vintilă M. Mihăilescu, Evoluția geografică a unui oraș, București), studii de

interpretare cartografică (Andrei Pănoiu, Evoluția orașului București), studiile

reglementărilor și legislației urbane (Nicolae Lascu, Legislație și dezvoltare urbană,

București 1831-1952), precum și revistele de specialitate Revista Arhitectura,

Urbanismul (Cincinat Sfințescu, studii ale centrului și zonelor istorice bucureștene ș.a.),

publicații periodice București – Materiale de Istorie și Muzeografie; Cercetări

arheologice în București ș.a.

Cercetări ale tipologiilor formale spațiilor interioare de tranziție se găsesc tratate

exhaustiv în lucrarea de doctorat a Mihaelei Balan, Spațiul urban de tranziție/negociere

ca interacțiune între public-privat. București: pasaje, ganguri, curți interioare. De

asemenea, lucrări de referință care urmăresc dimensiunea evolutivă ale curților

interioare sunt: cercetarea spațiilor interstițiale bucureștene prin prisma școlii britanice

și a metodei de sintaxă spațială a lui Sebastian Stan în Dinamica spațiilor interstițiale

urbane București 1813-1946 și metoda lecturii transparenței urbane în Orașul

transparent, Ștefan Ghenciulescu.


În acest capitol, urmărind linia metodei tipo-morfologice italiene, remarcăm necesitatea

colaborărilor interdisciplinare în cercetarea urbanistică. Suprapunerea hărților istorice,

redesenarea acestora în planuri suprapuse și interpretarea urmelor persistente în desenul

cartografic trebuie confruntată/ coordonată ulterior cu informații, plecând chiar de la

mărturiile arheologice și de arhivă, cu ajutorul unor echipe pluridisciplinare de lucru.

Ceea ce am propus este doar o parte din aplicarea metodei care poate fi continuată la

niveluri de investigare/ tipicitate mult mai detaliate (de exemplu identificarea

tipologiilor procesuale de locuire în documentele de arhivă și mărturiile arheologice).

Teza de cercetare a avut în prim plan tiparul interior al orașului conturat de ipostazele

curților interioare în cadrul insulelor urbane, căutând la acest nivel să identifice

compunerea acestor spații resursă ale orașului și ale elementelor sale componente.

●

În esență, descifrarea țesutului interior urban și formularea elementelor tipo-

morfologice ascunse ale orașului București, cu instrumentele acestei școli, sunt

lecții teoretice/metodologice pe baza cărora se poate construi un model alternativ

de intervenție prin proiectare cu o coerență istorică și morfologică.

Se va studia țesutul urban local în general și transformarea lui (cu influențele specifice

și felul în care au răspuns contextului), pentru a putea observa tipologiile de

transformări dinspre interior ale orașului, care au dus la apariția tipului de curte

interioară urbană în zona delimitată ca centru istoric.

Se vor căuta prin urmare cusături ale locului în teorie, prin identificarea elementelor

specifice cadrului urban, pentru a putea completa ulterior, în practică, întregimea

coerenței bucureștene, poate în aceeași manieră culturală cu care s-a confruntat

urbanismul italian și politicile de regenerare/ întregire a peticelor urbane, în urma celui

de al Doilea Război Mondial. Pentru cadrul italian, produsul studiilor morfologice au

generat cu succes, în anumite locuri, concepții arhitecturale noi și inserții într-adevăr

potrivite cu vechea structură urbană.


Plan de idei

Potențialul ascuns al morfologiei urbane. Curțile Bucureștene

Introducere. Lucrarea Potențialul ascuns... documentează într-o manieră metodică

intenționalități sau spontaneități ale spațiilor libere din cadrul bucureștean —

curți, grădini, interstiții rezultate ale țesutului istoric al orașului — și identifică

tipologiile de transformare cu care s-a confruntat morfologia orașului. Această

documentare va folosi metoda studiată și aplicată în cultura de profesie a Școlii

italiene de tipologie arhitecturală și morfologie urbană.

Argument. Partea de argument va conține interesul în aplicarea metodologiei Școlii

tipo-morfologice asupra țesutului istoric bucureștean.

Rezumat. Această secțiune include descrierea metodei și a lucrării.

Plan de idei. Planul de idei va descrie succint capitolele și subcapitolele lucrării.

I. Metoda.

Metoda școlii tipo-morfologice a școlii italiene. Pentru a încadra aspectele teoretice

ale lucrării, acest capitol va conține dimensiunea metodologică în care vor fi

investigate teoriile școlii italiene de tipologie arhitecturală și morfologie

urbană.

Acest capitol va examina următoarele:

I.1 Școala tipo-morfologică: metoda școlii tipo-morfologice italiene sub lupa studiilor

lui Saverio Muratori, ale continuatorilor săi Gianfranco Caniggia, Gian Luigi

Maffei, Giuseppe Strappa, cu scopul de a propune o disciplină de studiu care

unește arhitectura și urbanismul. Se vor defini instrumentele metodei:

I.2 Tipologie. Proces tipologic / I.3 Spontaneitate. Intenție critică / I.4

Substrat. Permanențe. Cicluri. Variații / I.5 Compunere/densificare a tiparului

urban.

I.6 Contra-metode. Metode complementare. În acest subcapitol vom urmări o sinteză

critică a unor abordări tipo-morfologice diferite. Vom porni de la perspective

similare din profesia italiană (Ernesto Nathan Rogers, Aldo Rossi, Carlo

Aymonino, precum și Luigi Caccia Dominioni), către metode ale disciplinei

urbanistice ce susțin colaborarea cu alte discipline neprezente în școala italiană

(Christopher Alexander, Philippe Panerai cu școala tipo-morfologică franceză,

M.R.G. Conzen prin școala britanică).


II. În urmărirea curților Romei: tipologie și transformare.

Argument. În acest capitol vor fi descifrate tipurile de procese și transformări ale

țesuturilor de bază și ale tipologiei de construcție de bază care au condus la

formarea curților interioare romane. Studiul va fi confruntat pe mai multe

planuri de lucru: o lectură diacronică a modelului curții interioare; o lectură a

proceselor urbane în compunerea și transformarea morfologiei curților spontane

având in vedere instrumentele școlii tipo-morfologice; exemplificarea celor două

perspective în realitatea urbană romană.

Curtea interioară va fi studiată din trei direcții: 1. Ca reper morfologic. 2. Ca

reper în secvențialitatea urbană. 3. Ca model al curții interioare protejate/ hortus

conclusus.

Capitolul este împărțit în două părți:

Hortus Conclusus ca model pentru tiparul urban istoric. În această parte, se vor

căuta tipologiile de bază de spații interioare în locurile în care sunt cel mai bine

identificate și studiate, astfel încât, în continuarea lucrării, să devină suport în

investigarea curților interioare din Roma.

II.1 Domus cu atrium, grădină și peristil. Vom porni, în această secțiune, de la

originile arhetipului domus italica/ domus cu atrium si peristil la Pompei și vom

parcurge procesul tipologic al curților interioare.

II.2 Insula-ae și curtea interioară Pentru încadrarea tipologiei în orașul

comercial roman Ostia Antica, vom detalia dezvoltarea locuințelor plurifamiliale

(insula-ae) și noile roluri ale spațiilor interioare urbane.

II.3 Grădina medievală. Chiostro-ul. Spațiul interior medieval. În această

secțiune, ciclul morfologic medieval descrie, pe de o parte, transformarea

modelului în chiostro-ul medieval, elementele de continuitate spațială și formală

ale substratului antic și, pe de altă parte, spontaneități ale morfologiei construite

și ale celei libere.

Secvențe de transformare. Tipologii procesuale în Roma. În căutarea curților

romane, această parte are la bază interpretările din cea anterioară și continuă să

descifreze procesele morfologice și tipologiile spațiilor interioare urbane în

Roma.


II.4 Substraturi în Roma. Acest subcapitol descrie procesul de transformare al

substratului morfologic (antic și medieval) în orașul Roma, prin interpretarea

tipologiilor identificate anterior în contextul local.

II.5 Renovatio Urbis și Roma modernă. Această parte descrie perioadele de

reconstrucție și perioada modernă a orașului cu interes asupra transformării

structurii interioare urbane. Se vor detalia ipostaze urbane ale noii tipologii de

locuire cu curte interioară: palazzo.

II.6 Concluzii. Despre Forma Urbis. În acest ultim punct se propun aspecte ale

morfologiei orașului și ale spațiilor interioare urbane surprinse în planul Nuova

Pianta di Roma, Giovanni Battista Nolli, 1748.

III. Curtea urbană bucureșteană în lectura tipo-morfologică. În acest capitol se

va aplica selectiv modelul Școlii tipo-morfologice italiene asupra țesutului

bucureștean, prin lecturi urbane ale diferitelor faze de formare și transformare

ale orașului. Scopul este de a identifica schemele formale ale procesului

țesutului interior bucureștean (curțile interioare) și relațiile de interdependență

ale elementelor urbane.

Lecturi urbane în evoluția orașului/ Perioade morfologice. În această parte se va

studia cadrul evolutiv al orașului pe perioade morfologice, având la bază

cercetările anterioare asupra morfologiei bucureștene, plecând de la studii

urbanistice, geografice, istorice, antropologice, către reglementările și legislația

urbană (de exemplu: Vintilă M. Mihăilescu, Evoluția geografică a unui oraș,

București; Andrei Pănoiu, Evoluția orașului București; Nicolae Lascu, Legislație

și dezvoltare urbană, București 1831-1952, precum și Revista Arhitectura,

Urbanismul, Cincinat Sfințescu).

Se vor propune lecturi urbane cu ajutorul planurilor istorice și suprapunerilor acestora în

căutarea compunerii/transformărilor curților interioare. Perioadele morfologice

studiate vor fi:

III.1 Substratul premodern — Planul Purcel 1789.

III.2 Modernizarea incipientă a tiparului moștenit — Planul Borroczyn 1846/1852.


III.3 O imagine nouă a orașului 1878-1928 — Planul Institutului de Geografie al

Armatei 1895-1899 și Planul Cadastral 1911.

III.4 Perioada reglementărilor interbelice — 1928-1950.

III.5 Despre Forma Urbis — Planul cadastral al Bucureștiului 1991.

Sinteză în jurul parcursurilor secvențiale. Cu ajutorul concluziilor lecturii urbane,

vom identifica procesul de compunere/transformare al spațiilor interioare din

jurul parcursurilor formatoare ale tiparului urban, în următoarele zone: Nucleul

istoric/ Calea Moșilor/ Calea Victoriei/ Calea Griviței/ Axa Vest-Est/ Axa Nord-

Sud.

Concluzii ale interpretărilor procesuale. Va conține concluziile pentru interpretarea

tipologiilor identificate.

Tabele tipologice procesuale. În urma lecturii urbane și ale suprapunerilor planurilor

istorice vom identifica tipologii procesuale ale curților urbane bucureștene în

diferite ipostaze și scări de interpretare: în interiorul insulei urbane (la nivelul

insulei urbane, al parcelarului, al lotului); la nivelul moștenirii urbane/

permanențelor; la nivelul integrării imaginii urbane; un repertoriu/ un repertoriu/

o arhivă de curți.

Concluzii. Pentru București. În încheierea lucrării se va relua modelul metodei școlii

tipo-morfologice italiene, cu potențialul de a fi considerat/ interpretat/ adaptat și

în disciplina românească, atât în teorie, cât și în proiectare. Lecțiile orașelor

italiene, văzute prin prisma școlii italiene, oferă metoda, instrumentele de lucru

și terminologia pentru a putea identifica compunerea, procesul și permanențele

orașului și pentru a contribui la păstrarea caracterelor tiparului urban istoric.

Glosar. Listă a termenilor caniggieni/ instrumentelor de lucru ai școlii tipo-morfologice

italiene și definițiile lor.

Bibliografie. Referințe bibliografice pe capitole și categorii, precum și surse

bibliografice digitale.

Ilustrații. Lista și sursa ilustrațiilor.

Anexe. Materiale necesare în parcurgerea tezei: planuri istorice și ilustrații.


Bibliografie I. METODA

i. Lucrări generale.

ii. Articole și studii.

i. Lucrări generale:

BERIZZI, Carlo; Valeriani, Enrico, A colloquio con Franco Purini, Gangemi Editore,

Roma, 2015.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Composizione architettonica e

tipologia edilizia. Lettura nell'edilizia di base, Marsilio Editori, Veneția, 1979.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Architecture composition and Building

Typology: Interpreting Basic Building, Elinea Editrice, Firenze, 2001, Traducere

din italiană de Fraser, Susan Jane; revizie Kropf, Karl; Scheer, Brenda;

coordonare și glosar Marzot, Nicola.

CANIGGIA, Gianfranco, MAFFEI, Gian Luigi, Composizione architettonica e

tipologia edilizia. Il progetto nell'edilizia di base, Marsilio, 1984.

CANIGGIA, Gianfranco, Ragionamenti di Tipologia. Operatività della tipologia

processuale in architettura, Elinea Editrice, Firenze, 1997.

CANIGGIA, Gianfranco; Studi per una storia operante della città. Lettura di una città:

Como; Centro di Storia Urbanistica, Roma, 1963.

CERVELLATI, Pier Luigi; SCANNAVIN, Roberto; De Angelis, Carlo, Le nuova

cultura delle citta’. La salvaguardia dei centri storici, la riappropriazione

sociale degli organismi urbani e l’analisi dello sviluppo territoriale

nell’esperienza di Bologna, Arnoldo Mondatori Editore S.p.A., Milano, 1977.

CONZEN, Michael Robert Günter, Alnwick, Northumberland: A Study in Town Plan

Analysis, George Philip & Son, London, 1960.

CRISINELLI, Giuseppe; Saverio Muratori e egle Renata Trincanato. La nascita del

restauro urbano in Italia, GB EditoriA, Roma, 2013.

CHRISTOPHER, Alexander, The timeless way of building, Oxford University Press,

New York, 1979.

KOSTOF, Spiro, The city assembled. The elements of urban form through history,

Thames&Hudson, London, 1992.


MAFFEI, Gian luigi; MAFFEI, Mattia, Lettura dell’edilizia speciale, Alinea Editrice,

Firenze, 2011.

MURATORI, Saverio, BOLLATI, Renato, BOLLATI, Sergio, MARINUCCI Guido,

Studi per un operante storia urbana di Roma, Consiglio nazionale delle ricerche,

Roma, 1963.

MURATORI, Saverio, Storia e critica dell’architettura contemporanea. Disegno

storico degli sviluppi architettonici attuali, Centro di Studi di Storia Urbanistica,

Roma, 1980.

PANERAI, Philippe; CASTEX, Jean; DEPAULE, Jean-Charles; Urban Forms. The

death and life of the urban block, traducere, SAMUELS, Olga Vitale,

Architectural press, Oxford, 2004.

PANERAI, Philippe; DEMORGON, Marcelle; DEPAULE, Jean-Charles; Analyse

urbaine, Parentheses, Marseille, 1999.

PANERAI, Philippe; DEMORGON, Marcelle; DEPAULE, Jean-Charles; Análise

urbana, Editora UnB, Brasilia, 2006.

QUATREMÈRE DE QUINCY, De Antoine Chrysostome, The True, the Fictive, and

the Real: The Historical Dictionary of Quatremère de Quincy, Introductory

Essays and selected translations by Samir Younes, Andreas Papadakis Publisher,

London, 1999.

MAFFEI, Gian Luigi; MAFFEI, Mattia, Lettura dell’edilizia speciale, Alinea Editrice,

Firenze, 2001.

ROSSI, Aldo, Architettura della città, Marsilio Editori, Padova, 1966.

ROSSI, Aldo, The Architecture of the city, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts,

London, 1984.

ROSSI, Aldo, A scientific Autobiography, The MIT Press, Cambridge, Massachusetts,

London, 1981.

ROWE, Collin; KOETTER, Fred, Orașul Colaj, Traducere Teodorescu, Magda,

(coord.), Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2013.

STRAPPA, Giuseppe, L’architettura come processo, Il mondo plastico murario in

divenire, FrancoAngeli s.r.l., Milano, 2014.

TRANCIK, Roger, Finding Lost Space. Theories of urban design, Van Nostrand

Reinhold Company, New York, 1986.

ZUCCHI, Cino, Everyday Wonders, Maurizio Corraini s.r.l., Mantova, 2018.


ii. Articole și studii:

CATALDI, Giancarlo, Articol „From Muratori to Caniggia: the origins and

development of the Italian School of design typology”, în International Seminar

on Urban Form, Vol. 7.1, 2003, Ediție online, Accesat în mai 2019 la

http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2003/200371_19-34.pdf

CATALDI, Giancarlo, MAFFEI, Gian Luigi, VACCARO, Paolo; „Saverio Muratori

and the Italian school of planning typology”, în Urban Morphology, Vol. 6 (1),

2002, pp. 3-14, Ediție online, Accesat în octombrie 2019 la

http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2002/200261_3-14.pdf

COSTA, Stael de Alvarenga Pereira, Articol „The Conceptual basis of the Italian

School of Urban Morphology and its application to a case study in Brazil”, în

City as Organism, new visions for urban life, U+D edition Rome, Vol. 2,

Giuseppe Strappa (coord.), Roma, 2016, Ediție online, Accesat în mai 2019 la

https://issuu.com/urbanform/docs/volume_2_part_2_isuf_rome_2015

GAUTHIER, Pier, Articol „Conceptualizing the social construction of urban and

architectural forms through the typological process”, în International Seminar

on Urban Form, Vol. 9.2, 2005, Ediție online, Accesat în mai 2019 la

http://www.urbanform.org/online_unlimited/pdf2005/200592_83-93.pdf.

MADRAZO, Leandro, The concept of type in architecture. An inquiry into the Nature

of Architectural Form, teză doctorat, Swiss Federal Institute of Technology,

Zurich, 1995.

MONEO, Rafael, „On typology”, în Oppositions, Journal of Ideas and Criticism in

Architecture, 13, MIT Press, 1978, pp. 22-44.

STRAPPA, Giuseppe, Articol: „Substrata – morphology of the ancient city, beyond its

ruins”, Accesat în iunie 2019 la http://www.giuseppestrappa.it/;

STRAPPA, Giuseppe, Articol: „City as a process – Rome urban form in

transformation”, în City as an Organism, Conferință ISUF, Giuseppe Strappa

(coord.), Roma, 2015, pp. 17-32, Accesat în iulie 2019 la

https://issuu.com/urbanform/docs/volume_1_part_1_isuf_rome_2015;

STRAPPA, Giuseppe, note extrase din cursul Urban Morphology, Sapienza Università

di Roma, Accesat în ianuarie 2020 la http://www.giuseppestrappa.it.

ZAHARIADE, Ana-Maria, „Tribute to Vitruvius” în GE-NEC Program 2000-2001 and

2001-2002, New Europe College, București, 2004, pp. 155-185.


II. ÎN URMĂRIREA CURȚILOR ROMEI: TIPOLOGIE ȘI TRANSFORMARE

i. Tratate de arhitectură.

ii. Lucrări generale.

iii. Articole și studii.

i. Tratate de arhitectură:

ALBERTI, Leon Battista, I dieci libri de l’architettura, traducere din latină în italiana

’500 de către Pietro Lauro, In Vinegia: Appresso Vincenzo Vavgris, 1546.

MARTINI, Francesco di Giorgio, Trattato di architettura civile e militare, Tip. Chirio e

Mina, Torino, 1841.

SERLIO, Sebastiano, Il settimo libro d'architettura di Sebastiano Serglio bolognese nel

qual si tratta di molti accidenti che possono occorrer'al architetto in diuersi

luoghi, Francofurti ad Moenum, 1575.

VITRUVIUS, De architettura, Edizioni Studio Tesi srl, Padova, 1990.

VITRUVIU, Despre Arhitectură, traducere de Cantacuzino, George Matei; Costa,

Traian; Ionescu; Grigore Editura Academiei Republicii Populare Române,1964.

Izvoare:

SAN BENEDETTO, La Regola, Monaci Benedittini di Subiaco, Tivoli, f.a.

ii. Lucrări generale:

ARGAN, Giulio Carlo; SARTOGO, Piero; DARDI Costantino; GRUMBACH Antoine;

STIRLING, James; PORTOGHESI Paolo; GIURGOLA, Romaldo; VENTURI

Robert; ROWE, Colin; GRAVES, Michael; KRIER Leon; ROSSI, Aldo;

KRIER Robert; NORBERG-SCHUIZ, Christian; Roma Interrotta, Incontri

Internazionali D’Arte, Officina Edizioni, Roma, 1978.

AMATO, Anna Rita Donatella, Architetture di recinti e città contemporanea. Vitalità

del processo formativo delle strutture a corte, FrancoAngeli s.r.l., Milano, 2017

ABEN, Rob; DE WIT, Saskia, The Enclosed Garden: History and Development of the

Hortus Conclusus and Its Reintroduction Into the Present-day Urban

Landscape, 010 Publishers, Rotterdam, 2001.


BARIZZA, Elisabetta; FALSETTI, Marco, Rome and the Legacy of Louis I. Kahn,

Kindle Edition, Routledge Taylor&Francis Groupe, New York, 2019.

BASCIÀ, Luciana; CARLOTTI, Paolo; MAFFEI, Gian Luigi; CAPOLINO, Patrizia, La

casa romana: nella storia della città dalle origini all'Ottocento, Vol. 1, Alinea

Editrice, Florența, 2000.

BENEVOLO, Leonardo, Orașul în istoria Europei, Polirom, Iași, 2003.

BOËTHIUS, Axel, Etruscan and Early Romam Architecture, Penguin Books Ltd,

Harmondsworth, Middlesex, England, 1978.

CAFA, Valeria, Palazzo Massimo alle Colonne di Baldassare Peruzzi storia di una

famiglia romana e del suo palazzo in rione Parione, Centro Internazionele di

Studi di Andrea Palladio, Marsilio, 2007.

CALVINO, Italo, Orașele Invizibile, Traducere din italiană de Boșca Mălin, Oana,

Editura Allfa, București, 2011.

CORSINI, Maria Grazia, Tipi e tessuti del centro storico di Roma. Lettura del

construito per il progetto, Edizioni Kappa, Roma, 1998.

DI CASTRO, Francesca, Via Margutta. Cinquecento anni di storia e d’arte. Edizioni

Kappa, Roma, 2006.

FRUTAZ, Aimé-Pierre, Catalog Le piante di Roma, 1962.

GIOVANNONI, Gustavo, Orașe vechi și noul urbanism, traducere din limba italiană de

Severin, Cristian, Gemma Total Advertising, București, 2016.

HOHENBERG, Paul M, The making of urban Europe, 1000-1994, Harvard University

Press, London, 1996.

HORN, Walter; BORN, Ernest, The Plan of St. Gall: A Study of the Architecture &

Economy of, & Life in a Paradigmatic Carolingian Monastery, Vol. 1,

University of California Press, Berkley, Los Angeles, Londra, 1979.

KLEINER, Diana, Roman architecture, A visual guide, Yale University Press, New

Haven&London, 2014, variantă e-pub.

LANCIANI, Rodolfo, Destruction of Ancient Rome, The MacMillan Company, New

York, 1899.

LANCIANI, Rodolfo, Golden Days of Rome, Houghton, Mifflin & Co., Boston, New

York, 1907.

LANCIANI, Rodolfo, Pagan And Christian Rome, Houghton, Mifflin & Co.,

Cambridge, 1893.


LE CORBUSIER, Le Corbusier, Vers une architecture, Les Éditions G. Crès et C.,

Paris, 1925.

LUGLI, Piero Maria; Urbanistica di Roma. Trenta planimetria per trenta secoli di

storia. Bardi Editore, Roma, 1998.

MARIA LUGLI, Pietro, Urbanistica di Roma. Trenta planimetrie per trenta secoli di

storia, Bardi, Roma, 1998.

MAU, August, Pompeii. Its life and art, MacMillan & Co, Londra, 1899.

MERGE, Patrizio, Cortili Aperti Roma, A.D.S.I. Lazio, Roma, 2019.

MUMFORD, Lewis, The culture of cities, Harcourt Brace Jovanovich, London, 1938.

MUMFORD, Lewis, The city in history. Its origins, its transformations and its

prospects, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1961.

MURRAY, Peter, The architecture of the Italian Renaissance, Schocken Books, New

York, 1997.

RAPOPORT, Amos, House Form and culture, Prentice Hall, New Jersey, 1969.

RODRIGUEZ-ALMEIDA, Emilio, Formae Urbis Antiquae. Le Mappe Marmoree Di

Roma Tra La Repubblica E Settimio Severo, École française de Rome, Roma,

2002.

TREBBI, Giorgio; PORTOGHESI, Paolo; CERVELLATI, Pier Luigi; Mazzucato, Gian

Paolo; Le nuove corti 1. Progetti di recuperi degli edifici a corte dei quartieri

Porto, San Vitale, Navile, IACP Bologna, 1990.

TREBBI, Giorgio; PORTOGHESI, Paolo; CERVELLATI, Pier Luigi; Mazzucato, Gian

Paolo, Le nuove corti 2. Progetti di recuperi degli edifici a corte dei quartieri

Porto, San Vitale, Navile, IACP Bologna, 1991.

VIOLLET-LE-DUC, Eugène, Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe

au XVIe siècle, B. Bance, Paris, 1854.

WOLFGANG VON GOETHE, Johann, Letters from Italy, traducere de Morrison,

Alexander James William, Francis A. Niccolls and Co., London, Boston, 1900,

Accesat în martie 2020 la https://archive.org/details/worksofjwvongoet02goet .


iii. Articole și studii:

BATTISTIN, Fabiana. “Abitare nella roma dei severi studio delle tipologie abitative dai

frammenti della forma urbis marmorea.” în Archeologia Classica, Vol. 66, 2015,

pp. 547–574. Accesat în aprilie 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/26364297

BLONDIN, Jill E., “Power Made Visible: Pope Sixtus IV as ‘Urbis Restaurator’ în

Quattrocento Rome.” în The Catholic Historical Review, Vol. 91, Nr. 1, 2005,

pp. 1–25, Accesat în 4 iunie 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/25026778

DEY, Henrik, „Architettura monastica in Italia dagli inizi all’epoca di Carlo Magno”, în

S. De Blaauw (ed.), Storia dell’architettura in Italia da Costantino a Carlo

Magno, Electa, Milano, 2011.

GOLDTHWAITE, Richard A., “The Florentine Palace as Domestic Architecture.” în

The American Historical Review, Vol. 77, Nr. 4, 1972, pp. 977–1012, Accesat la

27 mai 2020 la JSTOR, www.jstor.org/stable/1859505.

HORN, Walter, “On the Origins of the Medieval Cloister.” în Gesta, Vol. 12, Nr. 1/2,

1973, pp. 13–52, Accesat în mai 2020 la JSTOR www.jstor.org/stable/766633

JASSO, Osvaldo, Articol: „Urbanism of Papa Sixtus V”, Accesat la 7 iunie 2019 la

https://www.academia.edu/8825576/Urbanism_of_Papa_Sixtus_V;

LOTZ, Wolfgang, “Bramante and the Quattrocento Cloister.” în Gesta, Vol. 12, Nr. 1/2,

1973, pp. 111-121, Accesat în iunie 2020 la JSTOR,

www.jstor.org/stable/766638

MOSCA, Giuliana, Articol: „Paolo II e il viridarium del Palazzo di San Marco a

Roma:nuove acquisizioni”, în RR. Roma nel Rinascimento, 2015, pp. 379-400,

Accesat la 12 iunie 2019 la

https://www.academia.edu/31443813/Paolo_II_e_il_viridarium_del_palazzo_di

_San_Marco_a_Roma_nuove_acquisizioni_in_RR._Roma_nel_Rinascimento_2

015_pp._379-400

NAZEMI, Pourya, Articol: „A comparison between beauty in islamic urban textures

and european historic cities: Differences in urban conservation strategies”; în

Conservation Science in Cultural Heritage, Historical-Technical Journal, Vol.

13, Dipartimento di Beni Culturali, Alma Mater Studiorum, Università di

Bologna (sede di Ravenna), Italia, 2013, pp. 193-211, Accesat la 5 iunie 2019 la

https://conservation-science.unibo.it/article/view/4185


PACKER, James E. “The Insulae of Imperial Ostia.” în Memoirs of the American

Academy in Rome, Vol. 31, 1971, pp. V-217, Accesat la 29 aprilie la JSTOR,

www.jstor.org/stable/4238664

SEGANTINI, Laura, La questione delle unita pluriabitative ad Ostia: Un riesame critic

odei dati archeologici, Teză Masterat, în cadrul Università Ca’Foscari Venezia,

2014-2015.

TICE, James, „Revealing the Micro Urbanism of Rome: A Posthumous Collaboration

between G.B. Nolli and P.M. Letarouilly” în Giambattista Nolli and Rome,

Verstegen, De Ian (ed); Ceen, Allan; Studium Urbis, Roma, 2013.

III. CURTEA URBANĂ BUCUREȘTEANĂ ÎN LECTURA TIPO-MORFOLOGICĂ

i. Lucrări generale.

ii. Articole și studii

i. Lucrări generale:

BUJOREANU, Ion, Collecțiune de toate părțile legiurilor, Imprimeria Statului,

București, 1871.

CORBU, Adrian, Bucureștii Vechi. Documente iconografice, Arhivele Bucureștilor, Nr.

1, Atelierele „Cartea Românească”, București, 9 mai 1936.

DAMIAN, Mircea, București, Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol II”,

București, 1935.

DERER, Peter, Locuirea urbană. Schiță pentru o abordare evolutivă, Editura Tehnică,

București, 1985.

DJUVARA, Neagu, Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor.

Editura Humanitas, București, 2016, variantă e-pub.

FEZI, Bogdan-Andrei, Bucarest et l'influence française: Entre modèle et archétype

urbain – 1831-1921, Editions L'Harmattan, Paris, 2005.

FLORESCU, George, Din vechiul București. Biserici, curți boierești și hanuri între anii

1790-1791 după două planuri inedite, f.e., București, 1935, p. 103.

GHENCIULESCU, Ștefan, Orașul transparent. Limite și locuire în București, Editura

Universitară „Ion Mincu”, București, 2008.

GHEORGHIU, Teodor-Octavian, Elemente de istorie recentă a orașelor românești

extracarpatice (sec. XVIII-XXI), Editura Istros, Brăila, 2017.


GIURESCU, Constantin, Istoria Bucureștilor, Editura pentru literatură, București,

1966.

HARHOIU, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria,

București, 1997.

IONESCU-GION, Gheorghe I., Istoria Bucurescilor, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu,

București, 1899.

LASCU, Nicolae, Bulevardele bucureștene. Până la Primul Război Mondial, Editura

Simetria, București, 2001.

LASCU, Nicolae; ZAHARIADE, Ana-Maria; ILIESCU, Anca; RADU, Florinel;

GHENCIULESCU, Ștefan (ed.); MIHNEA, Diana (ed.); Horia Creangă. O

monografie, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2019.

MAJURU, Adrian, Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență,

Compania, București, 2003.

MUCENIC, Cezara, București: un veac de arhitectură civilă. Secolul al XIX-lea, Silex,

București, 1997.

MIHĂILESCU, Vintilă, Evoluția geografică a unui oraș, București, Editura Paideia,

București, 2003.

OFRIM, Alexandru, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Humanitas, București, 2011.

OLTEANU, Radu, Bucureștii în date și întâmplări, Paideia, București, 2002.

PĂNOIU, Andrei, Evoluția orașului București, Editura Fundației Arhitext Design,

București, 2011.

POTRA, George, Bucureștii văzuți în călători străini (Secolele XVI-XIX), Editura

Academiei Române, București, 1992.

RĂDVAN, Laurențiu, Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Editura Universității

„Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011.

STAN, Angelica; IONIȚĂ Cătălina; Morfologie urbană, Editura Universitară „Ion

Mincu”, București, 2014.

SUDITU, Bogdan, Bucureștiul în locuințe și locuitori de la începuturi până mai ieri

(1459-1989), Compania, București, 2016.

VÎRTOSU, Emil; VÎRTOSU, Ion; OPRESCU, Horia; Începuturi edilitare. 1830-1832.

Documente pentru istoria Bucureștilor I, Arhivele Bucureștilor, Nr. 2,

Tipografia de Artă și Editura Leopold Geller, București, 9 mai 1936.

ZAHARIADE, Ana-Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989,

Simetria, București, 2011.


ZAHARIADE, Ana-Maria, De la înfundătură, la intrare. Locuri ale Bucureștiului

Cotidian, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2016.

ZAMANI, Lelia, Comerț și loisir în vechiul București, Editura Vremea, 2007, Epub.

ii. Articole și studii:

AFRĂSINEI, Alexandra; Despre lectura orașului; Teză de doctorat, Universitatea de

Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2011.

BALAN, Mihaela, Spațiul urban de tranziție/negociere ca interacțiune între public-

privat. București: pasaje, ganguri, curți interioare, teză doctorat UAUIM,

București, 2015.

CERNOVODEANU, Paul, „Considerații privitoare la organizarea administrativă a

orașului București în sec. XVI-XVII” în București – Materiale de Istorie și

Muzeografie, I, 1964, pp. 159-176, Muzeul de Istorie a Orașului București,

București.

CURINSCHI-VORONA, Gheorghe, „De la Restaurarea Urbanistică La Creația

Urbanistică Cu Caracter Specific” în Revista muzeelor și monumentelor –

Monumente istorice și de artă, Nr. 2, 1983, pp. 6-16, Întreprinderea de stat

pentru imprimate și administrarea publicațiilor, București.

CURINSCHI-VORONA, Gheorghe; CRISTEA, Doina; POPESCU-CRIVEANU,

Șerban, SANDU, Alexandru; VOICULESCU, Sanda; DORDEA, Mira;

MOISESCU, Anton; NICORESCU, Mărioara „Centre și zone istorice, studiul

de delimitare a zonei istorice a orașului București”; în Revista Arhitectura, Nr. 6,

1977, pp. 38-47, București.

DERER, Hanna, “Bucureștiul interbelic ca temă cu variațiuni”; în BUCUREŞTI –

STOP-CADRU! Despre atmosferă prin arhitectură și urbanism, pp. 29-55,

Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2007.

DERER, Hanna, „Building Urbanity in Bucharest” în SITA – De Urbanitate. Tales of

Urban Lives and Spaces, Vol. 3, 2015, pp. 48-63, Editura Universitară „Ion

Mincu”, București.

DERER, Peter, „Reciclarea fondului construit” în Buletinul Comisiei Monumentelor

Istorice, Nr.1, 1992/ Nr. 1-2, 1993.

DERER, Peter, „Reutilizarea clădirilor vechi” în Revista Monumentelor Istorice, Nr. 1,

1992/ Nr.1-2, 1993-1994.


DRĂGAN, Valeriu-Eugen, „Planul Ernst (1791) Analiza rețelei stradale din centru

orașului București”, în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol.

XIII, 1999, pp. 71-90, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

ELIAN, Tudor, Bucureștiul informal, Teză de doctorat, Universitatea de Arhitectură și

Urbanism „Ion Mincu”, București, 2017.

GAVRIL, Victoria, CONSTANTINESCU, Carmen (2007) “Calea Moșilor I. Din

trecutul unei vechi artere bucureștene”, în București. Materiale de istorie și

muzeografie, Vol. XXI, 2007, pp. 255-265, București.

GEORGESCU, Florian, „Realizări edilitare în Bucureştii anilor 1831-1848” în

București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IV, 1966, pp. 87-122,

Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

IANCU, Bogdan, MANOLACHE, Cosmin, “Locuirea în spații disputate. Case

naționalizate, retrocedări și evacuări în București", în De la stradă la ansambluri

rezidențiale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucureștiul contemporan, pp. 144-159,

Editura Pro Universitaria, București, 2016.

IONAŞCU, Ion, „Un plan inedit al Curții Vechi din 1799”, în Revista Istorică Română,

XIII, Fasc. 1, pp. 55-77, București, 1943.

IORGA, Nicolae, Istoria Bucureștilor, Ediția Municipiului București, București, 1939.

LASCU, Nicolae, Legislație și dezvoltare urbană. București 1831-1952, Teză de

doctorat, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, București, 1997.

MAJURU, Adrian, „Curtea Domnească și Târgul Bucureștilor. Evoluție și cotidian

(XV-XIX)” în Cercetări arheologice în București, Vol. V, 2002, pp. 25-56,

Muzeul Municipiului București, Editura Agir, București.

MAJURU, Adrian, „Strada Șepcari – scurtă monografie” în București - Materiale de

Istorie și Muzeografie, Vol. XIX, 2005, pp. 112-114, Muzeul de Istorie a

Orașului București, București.

MONITORUL OFICIAL:

- M.C. NR. 30: 1878_Regulament asupra salubrității construcțiilor și

locuințelor_MCPB, Nr. 30, 4(16) aug 1878.

- M.C. NR. 34: 1878_Regulament construcții și alinieri în MCPB, Nr. 34,

31(12) aug 1878 – 1890.

MORTU, Petru, Arhitectură cu specific comercial, Teză de doctorat, Universitatea de

Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2011.


MORTU, Petru „Zamfir Inn, Ion Românul Inn, Simion Inn. Notes on Bucharest

Historical Topography”, în Caiete ARA, Nr. 2, 2011, pp. 175-181.

MUCENIC, Cezara, „Tipologia arhitecturii civile în centrul istoric al orașului București

– secolul al XIX-lea” în Revista Arhitectura, Nr. 4, 1982, pp. 45-51.

MUCENIC, Cezara, „Arhitecți și case în Bucureștii Secolului al XIX-lea – Alexandru

Orăscu și Anton Onderka”, în București - Materiale de Istorie și Muzeografie,

Vol. XV, 2001, pp. 251-266, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

MUCENIC, Cezara, „Tăierea bulevardului Regina Elisabeta”, în București - Materiale

de Istorie și Muzeografie, Vol. XVIII, 2004, pp. 110-129, Muzeul de Istorie a

Orașului București, București.

NĂSTUREL, Petre Ş., „Cetatea București în veacul Al XV-lea” în București -

Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. I, 1964, pp. 141-157, Muzeul de

Istorie a Orașului București, București.

OLTEANU, Ștefan, „Geneza orașului București” în lumina cercetărilor recente” în

București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. II, 1965, pp. 17-30,


PANAIT, Panait I, „Evoluția perimetrului Curții Vechi în lumina descoperirilor

arheologice (Sec. XVI-XVIII)” în București - Materiale de Istorie și

Muzeografie, VIII, 1971, pp. 83-88, Muzeul de Istorie a Orașului București,

București.

PANAIT, Panait I, „Dezvoltarea cercetărilor arheologice medievale la București (1953-

1971)” în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IX, 1972, pp.

101-108, Muzeul de Istorie a Orașului București, București.

PANAIT, Panait I., „Valențe istorice ale Pieței Universității din București” în București

- Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. VIII, 2009, pp. 1-33, Muzeul de


POPESCU-CRIVEANU, Șerban; VOICULESCU, Sanda; DAMIAN, Liviu; „Unele

aspecte metodologice, istorice și social-psihologice legate de studiul centrului

orașului București”, Partea I, în Revista Arhitectura, Nr. 4, 1976, București, pp.

19-23; Partea a II-a în Revista Arhitectura, nr. 6, 1977, pp. 47-52.

RAFAILĂ, Grina-Mihaela, „Câteva acte privind prăvăliile din zona Sf. Gheorghe Vechi

aflate în colecțiile Muzeului Municipiului București”, în Cercetări Arheologice

în București; Vol. IX, 2013, pp. 326-342, Muzeul de Istorie a Orașului

București, București.


SACERDOŢEANU, Aurelian, „Un document cartografic bucureștean din 1803-1805”

în București - Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. IV, 1966, pp. 245-255,


ȘERBAN, Radu; ȘERBAN, Marilena, „Integrarea imaginii urbane. O încercare de

analiză a spațiului urban în partea veche a Bucureștiului”, în Revista Arhitectura,

Nr. 4, 1973, pp. 92-101, București.

SFINȚESCU, Cincinat, «Parcela» și «blocul» în constituirea orașelor, extras din

Buletinul Societății Politehnica, f.e., București, 1916, Accesat în martie 2019

http://www.digibuc.ro/.

SFINȚESCU, Cincinat., Transformarea constructivă a capitalei, Tipografia Gutenberg,

Societate Anonimă, București, 1921.

SFINȚESCU, Cincinat, Pentru București. Noi studii urbanistice. Delimitare, zonificare,

circulație, estetică, Institutul de Arte Grafice Bucovina, București, 1932.

SFINȚESCU, Cincinat, „Estetica și înălțimea clădirilor din București”, în Urbanismul,

XVI(VIII), Nr. 4-6 (Aprilie-Iunie 1939), pp. 92-97.

STAN, Maria, „«Târgul de Afară» de la capul Podului Mogoșoaiei”, în București -

Materiale de Istorie și Muzeografie, Vol. VII, 1969, pp. 253-259, Muzeul de


STAN, Sebastian, Dinamica spațiilor interstițiale urbane București 1813-1946, Teză de

doctorat, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București,2012.

SUDITU, Bogdan; VILCEANU, Daniel-Gabriel; “Informal settlements and squatting in

Romania: Socio-spatial patterns and typologies”, în HUMAN GEOGRAPHIES –

Journal of Studies and Research in Human Geography, Vol. 7.2, pp. 65–75,

2013.

VOICULESCU, Sanda, “Parohia, spațiu de agregare religioasă, socială urbanistică”, în

Revista Secolul XX, Nr. 4-6, 1997, pp. 143-153.

ZAHARIADE, Ana-Maria, „Bucureștiul, un mare sat. Despre reprezentarea orașului

medieval în proiectul Bucureștiului modern”, Comunicare la simpozionul

internațional Learning From The Past: Medieval Townscapes And Modern

Cities In Europe, Centre for Urban Culture, University of Nottingham, 2004.

ZAHARIADE, Ana-Maria, CRITICOS, Mihaela, “Micul Paris”; în BUCUREŞTI –

STOP-CADRU! Despre atmosferă prin arhitectură și urbanism, pp. 29-54.

Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2007.


IV. SURSE BIBLIOGRAFICE DIGITALE

http://www.digibuc.ro/.

http://bmim.muzeulbucurestiului.ro/

http://cab.muzeulbucurestiului.ro/

http://www.revistamonumenteloristorice.ro/

https://patrimoniu.ro/

https://sita.uauim.ro/

http://cimec.ro/

https://www.ceeol.com/

https://www.humangeographies.org.ro/

http://www.arhivacezaramucenic.rhabillage.ro/

http://www.urbanform.org/

http://www.giuseppestrappa.it/

http://pompei.sns.it

http://tess.beniculturali.unipd.it

https://www.ostiaantica.beniculturali.it

http://museopalazzovenezia.beniculturali.it/

http://www.stgallplan.org/

http://www.archidiap.com/

https://earth.google.com/web/

https://gallica.bnf.fr/

https://www.treccani.it/

https://www.jstor.org/

https://archive.org/

https://www.academia.edu/

Pagină repertoriu Curți prin București:

https://www.instagram.com/curtiprinbucuresti/

Ilustrații

Ilustrații cartografice:

Planuri Pompei: http://pompei.sns.it/

Planuri Ostia Antica: Archivio Disegni Ostia Antica, Parco Archeologico di Ostia

Antica, www.nadis.it.

Planuri istorice Roma: Frutaz, A. P., Le piante di Roma, op.cit.

Studii istorice și planuri Roma: Muratori, S., Bollati, R., Bollati, S., Marinucci, G.,

Studi per un operante storia urbana di Roma, op.cit.

Planuri istorice ale Bucureștiului: Arhiva Departamentului „Istoria & Teoria

Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului”, UAUIM.

Planul Bucureștiului al maiorului Borroczyn, ediția 1846, ediția 1852: mulțumiri dr.

arh. Horia Moldovan.

Imagine aeriană, București 1943: Macri, Ionuț, Accesat la

http://www.gigapan.com/gigapans/196170

București – Centru acum 50-60 de ani compus și lucrat de Petre Ambroziu pensionar:

Petre, Bogdan, arhiva Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu.


În lipsa unei mențiuni, ilustrațiile (schițe, planuri, imagini, fotografii) fac parte din

arhiva autorului și sunt realizate de autor.

© Andreea Boldojar

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE

CURȚILE BUCUREȘTENE

●

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM “ION MINCU”

TEZĂ DE DOCTORAT 2020

POTENȚIALUL ASCUNS AL MORFOLOGIEI URBANE ......locurile curioase care par să devină neconturate în orașul contemporan bucureștean: spații interstițiale urbane surprinzătoare

Documents