Possible effects of the global crisis on the adoption of e-government systems

POSIBILE EFECTE ALE CRIZEI MONDIALE ASUPRA

ADOPTARII SISTEMELOR DE E-GUVERNARE

Catalin Vrabie, Asist.univ.drd

ABSTRACT

Acest articol prezintă barierele existente la implementarea

sistemelor de guvernare electronica si cum aceastea sunt amplificate

de criza economica globala care afecteaza de ceva vreme si Romania.

Punctele de vedere luate în considerare au la baza o combinaţie a mai

multor modele de acceptare tehnologica întâlnite în literatura de

specialitate, modele care vom vedea daca suprapuse contextului actual

pot functiona. Lumea nu este schimbata de tehnologie sau de

furnizarea de servicii electronice, ci de cei care le utilizează sau

nu. Guvernele investesc sume uriaşe în programe de e-guvernare şi

servicii electronice care sunt însă folosite de prea putini oameni.

Aceasta deoarece trebuie investiţi bani şi pe partea de promovare a

acestor servicii, pe informare, pe educarea beneficiarilor. Studiile

Capgemini efectuate în anul 2007 arata ca România are un grad de doar

35% al disponibilităţii integrale on-line, în timp ce Austria sau

Malta au ajuns deja la 100%. Gradul de complexitate, în general, al

serviciilor electronice este de 57%. Astfel, în ceea ce priveşte

domeniul afacerilor este de 84%, iar în cazul relaţiei cu cetăţenii

gradul de complexitate este de 40%. Orice analiza, chiar sumara,

arata ca nivelul de dezvoltare a aplicaţiilor de tip e-guvernare

depinde direct de accesibilitatea la Internet. Volumul uriaş de

activitate a unor instituţii guvernamentale face obligatorii aceste

1

solutii. Cu sute de mii de comenzi zilnic şi milioane de oferte,

recurgerea la Internet a devenit o chestiune de vitala actualitate.

CUPRINS

Nivelul adoptarii guvernarii electronice in Romania de astazi.....

02

Modele de acceptare tehnologică...................................

05

Impedimente în calea adoptării sistemelor de e-guvernare..........

10

Amplificarea barierelor la implementarea sistemelor de e-guvernare de

catre criza globala...............................................

12

Discutii si concluzii.............................................

15

Bibliografie......................................................

17

2

NIVELUL ADOPTARII GUVERNARII ELECTRONICE IN ROMANIA DE ASTAZI

Astăzi, birocraţia este cuvântul de ordine atunci când vorbim de

maniera de administrare din România. Acest concept reprezintă practic

modul de organizare destinat administrării pe scară largă a

resurselor prin intermediul unui corp de persoane specializate,

plasate într-o structură ierarhică şi dispunând de atribuţii,

responsabilităţi şi proceduri strict definite. Despre birocraţie se

poate spune că este la fel de veche ca şi civilizaţia (un motiv în

plus pentru a trece la un sistem nou – performant – eficient).

Structurile birocratice din România permit puterii centrale să

dreneze fondurile de care avea nevoie şi, în general, să controleze

societatea într-o măsură considerabilă. În acelaşi timp, elementelor

celor mai dinamice ale societăţii li se oferă posibilitatea unor

cariere de excepţie, puse în slujba statului.

Forma rigidă, ierarhică, birocratică a administraţiei publice, care a

dominat cel mai mult în secolul XX, se schimbă cu o nouă formă

flexibilă de management public (H.E. Owen, 2003). Această schimbare

nu este o schimbare simplă a stilului managerial, ci o schimbare în

rolul guvernării în societate şi a relaţiei guvern – cetăţeni. În loc

de a reduce guvernul, cu speranţa îmbunătăţirii economice, strategia

a constat în îmbunătăţirea managementului guvernului. Dacă sectorul

public doreşte să rămână important, atunci trebuie să-şi

îmbunătăţească performanţele, utilizând orice fel de mijloace.

Aceasta înseamnă şi implementarea sistemelor de e-guvernare.

În momentul de fata, în aproape toate situaţiile, solicitantul de

servicii publice trebuie să meargă la un ghişeu (sau mai multe), să

3

aştepte la o coada, să depună personal o serie de documente şi apoi

să aştepte câteva zile (după caz chiar săptămâni) pentru a intra în

posesia unui alt document cu care trebuie să meargă la un alt ghişeu,

unde va sta la o alta coadă … şi tot aşa pana când treaba este

rezolvata. Folosind pe scara cat mai larga tehnologia informaţiilor

aceşti timpi sunt sensibil reduşi, mulţumită sistemului, e-

documentele circulă de la un “ghişeu” la altul, sunt validate de

persoanele cu competente în acest sens, rămânând ca solicitantul doar

să intre în posesia actului final, permisul de conducere de exemplu.

Guvernarea electronică se afirmă din ce în ce mai mult ca o

caracteristică majoră a noii societăţi bazata pe informaţie şi

cunoştinţe. Fenomenul este complex şi se referă la multiplele

conexiuni între autorităţi şi persoanele fizice şi juridice din

societate. Administraţia publica este în prezent puternic influenţată

de folosirea tehnologiilor moderne ale informaţiei şi comunicaţiilor.

Folosirea acestor tehnologii oferă posibilitatea schimbării

calitative a serviciilor oferite de către administraţie cetăţenilor

şi entităţilor organizatorice şi sociale. Începând cu eliminarea

hârtiei şi continuând cu reducerea timpului de acces la resursele

publice, aplicaţiile de e-guvernare câştiga încrederea cetăţenilor şi

eficientizează serviciile publice contribuind major la democratizarea

societăţii în ansamblu.1

Aşa cum se preciza în The Economist într-un raport: “In următorii 5

ani [e-guvernarea] va transforma nu numai maniera în care cele mai

multe servicii sunt livrate, dar mai ales relaţia dintre guvern şi

1 Vasile Baltac – Note de curs, 2008.4

cetăţean. După comerţul electronic, următoarea revoluţie a

Internetului va fi e-guvernării”.

Evoluţia sistemelor electronice de guvernare a fost accelerata cu

trecerea de la hârtie la bazele de date şi de la proceduri manuale la

sisteme informatice mari. Dezvoltarea acestuia a fost determinata în

toate tarile şi de masuri legislative privind servicii publice ale

Administraţiei Publice on-line, care au coincis şi cu evoluţia rapida

a utilizării Internetului.

Pentru organizaţiile publice folosirea Internetului aduce avantajele

clasice ale disponibilităţii, informaţia pe site-urile web fiind

disponibila 24 de ore din 24, 365 de zile pe an şi al accesibilităţii

şi interacţiunii, persoanele interesate putând accesa informaţia şi

efectua trazacţiile de oriunde din lume folosind accesul la Internet.

Evoluţia guvernării electronice a permis inventarierea principalelor

servicii care se oferă în lume cetăţenilor şi mediului de afaceri. La

nivelul Uniunii Europene au fost definite 20 servicii publice de

bază2 a căror implementare este definitorie pentru compararea e-

guvernării în statele membre. Din cele 20 servicii de bază, 12

servicii sunt adresate cetăţenilor (Government to Citizen, G2C) şi 8

mediului de afaceri (Government to Business, G2B).

2 Online Availability of Public Services: How is Europe Progressing ? Web Based Survey on Electronic Public Services. Report of the 6th Measurement. Prepared by Capgemini for EC. June 2006.

5

În studiile efectuate se utilizează modelul Cap Gemini Ernst & Young

în care sunt identificate patru stadii de dezvoltare sau niveluri de

maturitate ale serviciilor publice on-line:

Nivelul 1: Informare.

Informaţiile necesare pentru a începe procedura de obţinere a

serviciului public sunt disponibile on-line.

Nivelul 2: Interacţiune unidirecţională.

Site-ul web accesibil în mod public oferă posibilitatea de a obţine

prin descărcarea formularelor, forma tipărită necesară pentru a

începe procedura de obţinere a acestui serviciu. La acest nivel este

luată în considerare şi posibilitatea utilizării unui formular

electronic pentru a comanda un formular non-electronic.

Nivelul 3: Interacţiunea bidirecţională.

Site-ul web accesibil în mod public oferă posibilitatea unui acces

electronic la formularul electronic oficial pentru declanşarea

procedurii de a obţine serviciul. Aceasta presupune existenţa unei

forme de autentificare a persoanei (fizice sau juridice) care

solicită serviciul.

Nivelul 4: Tratarea complet electronică.

Site-ul web accesibil în mod public oferă posibilitatea efectuării

complete a serviciului public prin intermediul site-ului web,

incluzând decizia de utilizare a serviciului şi furnizarea efectivă a

serviciului. Pentru solicitant nu este necesară nici o altă procedură

oficială prin care să se utilizeze formulare pe suport hârtie. În

6

Tabelul 1 se prezintă stadiul de dezvoltare şi implementare a

serviciilor publice on-line în România, conform raportului IDABC3.

3 eGovernment in Romania. IDABC eGovernment Observatory. European Communities Septembrie 2006.

7

Tabelul 1 Niveluri de

maturitate a serviciilor

on-line în România4

Categorii de servicii de bază Nivelul de

maturitate

Servicii pentru cetăţeni

Plata impozitelor şi taxelor

pentru cetăţeni

3

Căutarea de locuri de muncă prin

centre de ofertare

2

Ajutor prin servicii sociale:

ajutor de şomaj, ajutor

social, rambursări cu scop

medical, burse de studii

1, 1, 2, 1

Acte personale: paşapoarte,

permise de conducere

1, 3

Înmatriculări de autoturisme 2Autorizaţii de construire 1Solicitări şi reclamaţii către

poliţie

1

Acces la biblioteci publice

(cataloage on-line şi instrumente

de căutare)

1

Solicitarea şi obţinerea de

certificate (de naştere etc.)

1

Înmatricularea în universităţi 3Notificarea schimbării adresei de

domiciliu

1

4 Sursa: adaptare şi sintetizare date din eGovernment in Romania. IDABC eGovernment Observatory. European Communities Septembrie 2006.

8

Servicii legate de sănătate 1Servicii pentru mediul de afaceriPlata contribuţiilor la

asigurările sociale

3

Declaraţii şi plata de impozite 3Declaraţii şi plata TVA 3Înregistrări de noi firme 1Furnizarea de date pentru

statistici

2

Declaraţii vamale 3Permise legate de mediu, inclusiv

raportări

1

Achiziţii publice 4

Vedem astfel, cat de importanta este aceasta legătura dintre

serviciile publice şi tehnologia informaţiei, fiind de aşteptat ca

guvernele să devină lidere în livrarea de servicii pe Internet. Este

evident faptul ca o noua faza în reforma guvernamentala (începută în

anii ’80) este e-guvernarea. Cele mai multe promisiuni vin din sfera

companiilor producătoare de echipamente de calcul şi software precum

şi a firmelor de consultanta în afaceri.

MODELE DE ACCEPTARE TEHNOLOGICA

Acest capitol prezintă motivele cetăţenilor de a alege metode moderne

de livrare a serviciilor guvernamentale (electronice/tehnologice) în

defavoarea metodelor tradiţionale de livrare a acestora. Studiile

făcute pana în acest moment prezintă factorii relaţionaţi de luarea

deciziei cetăţenilor de a lua în considerare şi de a evalua corect

9

mecanismele prin care serviciile guvernamentale electronice sunt

livrate. Punctele de vedere luate în considerare au la baza o

combinaţie a mai multor modele de acceptare tehnologica întâlnite în

literatura de specialitate.

Lumea nu este schimbata de tehnologie sau de furnizarea de servicii

electronice, ci de cei care le utilizează sau nu. Guvernele investesc

sume uriaşe în programe de e-guvernare şi servicii electronice care

sunt însă folosite de prea putini oameni. Aceasta deoarece trebuie

investiţi bani şi pe partea de promovare a acestor servicii, pe

informare, pe educarea beneficiarilor. Studiile Capgemini efectuate

în anul 2007 arata ca România are un grad de doar 35% al

disponibilităţii integrale on-line, în timp ce Austria sau Malta au

ajuns deja la 100%. Gradul de complexitate, în general, al

serviciilor electronice este de 57%. Astfel, în ceea ce priveşte

domeniul afacerilor este de 84%, iar în cazul relaţiei cu cetăţenii

gradul de complexitate este de 40%.

Orice analiza, chiar sumara, arata ca nivelul de dezvoltare a

aplicaţiilor de tip e-guvernare depinde direct de accesibilitatea la

Internet. Nu întâmplător stadii avansate de guvernare electronica se

întâlnesc în SUA, Canada, Marea Britanie şi ţările din nordul Europei

unde aproape toate familiile au calculator şi Internet şi probabil nu

mai exista firme sau organizaţii care să nu fie „conectate”. Mai mult

volumul uriaş de activitate a unor instituţii guvernamentale face

obligatorii soluţiile de e-Procurement. Cu sute de mii de comenzi

zilnic şi milioane de oferte, recurgerea la Internet a devenit o

chestiune de vitala actualitate.

10

Internetul a devenit o componenta importanta a adoptării CRM (customer

relationship management), el fiind văzut iniţial ca o extensie a

metodelor tradiţionale, metode unde acesta era un canal de comunicare

adiţional, dar mai apoi ca un sistem separat complet integrat şi

adaptat nevoilor de transmitere a informaţiilor dintre utilizatori,

fie aceştia cetăţeni sau instituţii (Gulati şi Garino, 2000). Fără a

înţelege de ce cetăţenii folosesc (cei care o fac) canalele de

distribuţie electronice a serviciilor publice în locul metodelor

tradiţionale de livrare a acestora, organizaţiile publice niciodată

nu vor putea adopta acţiuni strategice de a întâmpina nevoile

cetăţenilor de a folosi aceste canale şi de a reduce costurile.

Studiile de pana acum au fost făcute pentru a descrie diferite

situaţii cum ar fi aplicarea teoriilor existente în contextul

tehnologic existent sau, o forma mult mai specializata, de a dezvolta

tehnologii dedicate adaptării la cerinţele şi nevoile specifice ale

cetăţeanului. Dimensiunile nou apărute în urma acestor studii au

devenit observabile odată cu alegerea de către consumator a unui

mecanism electronic de livrare a serviciilor publice vis a vis de

metodele tradiţionale, ele putând fi considerate rezultatul adoptării

tehnologiei. Literatura de specialitate vorbeşte astfel de trei

abordări principale care au pus bazele teoretice şi empirice pentru

adoptarea noilor tehnologii:

(1) Difuzarea inovaţiei (Diffusion of innovation – DOI). Conceptul este foarte vechi,

introdus de Everett Rogers în 1962. El spune „Difuzarea este procesul

prin care o inovaţie este comunicata prin canale sigure în timp

11

printre membrii unui sistem social”5. Conform acestei teorii, acelaşi

autor spune în 1995, ca adoptarea inovaţiei trebuie să urmeze un

model de colectare a informaţiei pentru diminuarea incertitudinii în

vederea implementării noii tehnologii. Decizia individului de a

folosi noua tehnologie se bazează pe percepţia acestuia de a o crede

avantajoasa, compatibila, complexa şi manevrabila. Conform altor

studii6 exista doar trei factori principali care sunt oferiţi de

studiile empirice pentru a susţine teoria DOI şi anume avantajul

relativ, compatibilitatea şi complexitatea, manevrabilitatea fiind

deja inclusă în acestea. În orice caz, aceste studii tind să se

declare pro adopţiei noilor tehnologii de gestionare a informaţiei şi

comunicaţiilor, mai degrabă pentru ca acestea pot efectua sarcini

noi, şi nu tocmai faptului ca sunt direct folosite de către

consumatori.

(2) Extinderea teoriilor existente la tehnologii: Modele de Acceptare Tehnologica (Technology

Acceptance Model – TAM). Conceptul este introdus în 1989 de către Fred

Davis7. Acesta spune ca utilitatea perceputa (perceived usefulness - PU) de

utilizator, în concordanta cu sporirea performantelor sistemului şi

uşurinţa de a folosi noua tehnologie perceputa de asemenea de către

utilizator (perceived ease-of-use – PEOU) caracterizează ceea ce duce la

folosirea noilor sisteme. Mai departe, majoritatea studiilor TAM

făcute au condus spre creşterea mulţumirii angajaţilor mai mult decât

a consumatorilor.

5 Rogers, Everett M. (1962). Diffusion of Innovations, Glencoe: Free Press.6 Agarwal, R. and Prasad, J. (1998), “The antecedents and consequents of userperceptions in information technology adoption”, Decision Support Systems, Vol. 22No. 1, pp. 5-29.7 Davis, F. D. (1989). Perceived usefulness, perceived ease of use, and useracceptance of information technology. MIS Quarterly, 13(3), 319-340.

12

Atitudinile pozitive despre noile tehnologii au avut o mare influenţa

asupra folosirii Internetului cu toate ca acesta nu a fost adoptat

datorita nevoii de a face cercetare ci mai mult spre nevoia omului de

a comunica. Astfel, multe din aceste cercetări au folosit servicii

Web destinate utilizatorilor de WWW prin chestionare on-line8 pentru a

colecta date fiind create importante matrice care au dus la

formularea a nenumărate lucrări ştiinţifice.

Alţi specialişti după Davis au început şi ei să studieze ce factori

au cea mai mare influenta negativa asupra creşterii prosperităţii, ce

descurajează cel mai mult individul spre a adopta noile tehnologii.

Astfel O’Cass şi Fenech în 20039 în concordanta cu creşterea

importantei pe care o au cercetările în acest domeniu au elaborat

câteva teorii oarecum similare, şi anume: Teoria Comportamentala

Planificată şi Teoria Încercărilor care prezintă câţiva factori

externi precum riscurile percepute de utilizator, etc. pentru a

explica de ce oamenii ar alege sau nu servicii livrate pe suport

tehnologic.

(3) Aplicaţii ale cadrului teoretic existent în tehnologie: creşterea calităţii serviciilor. Cele

doua modele prezentate anterior s-au concentrat în special pe

percepţia consumatorului asupra noilor tehnologii şi efectul acestora

asupra intenţiei lor de a le folosi. În literatura de specialitate

percepţia formata în urma evaluării post-consum a calităţii8 “Overcoming Obstacles to Improving European Public Services” Chestionar on-line

privind barierele la implementarea guvernării electronice efectuat de ComisiaEuropeană in 2007.9 “Web retailing adoption: exploring the nature of Internet users Web retailingbehaviour”, Journal of Retailing and Consumer Services, Vol. 10 No. 2.

13

serviciului apare ca fiind determinanta în definirea atitudinilor

despre acel serviciu.

În lucrarea să „Consume evaluations of new technology-based self-service options: an

investigation of alternative models of service quality” din 1996, Dabholkar10 propune

doua modele pentru a surprinde impactul calităţii serviciilor asupra

intenţiei de a fi folosite: unul bazat pe atributele calităţii

serviciului şi celalalt pe înclinaţia de a folosi noile tehnologii.

Modelul atributelor foloseşte teorii găsite în literatura de

specialitate, teorii despre calitatea serviciilor. Cu toate acestea

David Gilbert şi Pierre Balestrini de la University of Surrey,

Guildford, Marea Britanie spun ca acest model omite aspecte

importante datorita nefolosirii consecvente a unui şablon în

stabilirea atributelor, fiecare serviciu având atribute proprii

imposibil, sau greu de găsit la alte servicii. Oricum, rezultatul

studiului demonstrează ca viteza de livrare, uşurinţa în folosire,

fiabilitatea şi controlul sunt toţi factori signifianţi în a

determina calitatea aşteptată a serviciului.

Tabelul 2

Factori pro-

implementării

serviciului

electronic

Factor Definiţie Note

Evitarea

interacţiu

nii

personale

Abilitatea de a

intra în posesia

unui serviciu

public fără a

interacţiona cu

10 Dabholkar, P.A. (1996), “Consumer evaluations of new technology-based self-serviceoptions: an investigation of alternative models of service quality”, InternationalJournal of Research in Marketing, Vol. 13 No. 1.

14

alţi membrii ai

comunitarii sau

cu personalul

furnizorului

serviciului

respectiv.

Control Abilitatea de a

exercita un

control mai mare

asupra livrării

serviciului decât

folosind o alta

metoda.

Acest lucru poate

însemna

transferarea

puterii spre

consumator.

Comoditate Abilitatea de a

primi serviciul

când şi unde se

doreşte de către

cetatean

Acest factor se

refera la faptul ca

serviciul public

electronic are o

disponibilitate mai

mare fiind şi mult

mai accesibil.

Cost Livrarea

serviciilor

publice prin

metode

electronice este

mult mai

economicoasa

Economiile făcute

sunt de ambele

părţi, odată

cetateanul şi odată

organizaţia

furnizoare a

serviciului public.

Personaliz Abilitatea de a Include aspecte

15

are adapta livrarea

serviciului

nevoilor

cetăţeanului

tehnice de

realizare a unui un

web site pentru

organizaţiile

publice.

Timp Timpul salvat

prin obţinerea

serviciului prin

metode

electronice

Include timpul

pierdut la ghişeele

administraţiei sau

la telefon.

Literatura de specialitate studiata subliniază domeniile în care cele

trei modele excelează în găsirea unor soluţii optime pentru

implementarea serviciilor electronice, dar şi domeniile unde acestea

sunt oarecum limitate, şi unde o combinare a acestor modele este mai

apropiata de a da rezultatele aşteptate. Astfel metodele bazate pe

atitudinile utilizatorului sunt puternice, ele fiind susţinute şi de

teoriile comportamentale care leagă percepţiile consumatorului de

intenţiile de utilizare. În orice caz, observaţiile iniţiale par a fi

concentrate în jurul percepţiei asupra noilor tehnologii.

În acest context se poate vorbi de publicitatea care trebuie făcuta

serviciului în special în rândul consumatorilor, nu doar în rândul

furnizorilor de servicii publice.

Deşi cei mai mulţi cetăţeni ştiu de existenta Internetului, este

puţin probabil ca aceştia să fi făcut cursuri de instruire pentru

folosirea în totalitate a resurselor acestuia sau să fi primit

16

încurajări pentru asta, prin diverse metode publicitare. Aceasta

contrastează cu utilizatorii din interiorul organizaţiilor furnizoare

de servicii publice.

Livrarea serviciilor publice via Internet este relativ noua şi prin

urmare sunt putini oameni care folosesc noile metode.

Aceşti factori sunt importanţi pentru furnizorii de servicii publice

(departamentele guvernamentale) pentru ca aceştia contribuie efectiv

la schimbarea atitudinii consumatorului asupra livrării serviciilor

publice on-line făcându-le astfel mai accesibile acestora.

Toate aceste cercetări prezintă cat de importanţi sunt aceşti

factori, şi cat de importanţi sunt în caracterizarea atitudinilor

livrării serviciilor publice on-line. Ei sunt fie o adaptare a celor

prezentaţi în studii mai vechi, fie factori noi, introduşi recent,

odată cu noile sisteme de livrare; o parte dintre aceştia sunt

relaţionaţi de beneficii – factori pro-implemetare (economia de timp,

de bani şi evitarea interacţiunii personale), iar ceilalţi sunt

concretizaţi în bariere la implementare (experienţa, calitatea

informaţiei, securitatea financiară, confort, încredere şi aspectul

vizual). Aceste rezultate oferă o înţelegere mai detaliata decât

abordările anterioare.

Din punct de vedere strategic, o organizaţie publica trebuie mai

întâi să se concentreze pe barierele adoptării noilor metode de

livrare a serviciilor publice (acestea reprezentând doua treimi din

factori) în ideea încurajării cetăţenilor să folosească canalele puse

17

la dispoziţie de Internet. Obiectivul strategic al managementului

este de a dezvolta o relaţie de încredere cu cetăţenii, de a ii

asigura pe aceştia ca datele lor (personale sau financiare) sunt

securizate, şi ca informaţiile prezentate pe site-urile web vor fi

actualizate şi vor prezenta acurateţe. Din punct de vedere

operaţional, fiecare departament trebuie să se asigure ca

informaţiile prezentate de ei pe site-urile web sunt relevante.

Trebuie astfel stabilite procese organizaţionale care să se asigure

de calitatea informaţiei şi de consistenta acesteia precum şi de

stabilirea unei unităţi intre toate departamentele instituţiei.

Tabelul 3

Bariere în calea

implementării

serviciului electronic

Factor Definiţie Note

Eşecurile

conducerii

Lipsa voinţei

politice în

implementarea

strategiilor

guvernamentale.

Liderii politici

sunt interesaţi

să investească

în strategii

care aduc

câştiguri pe

termen scurt, nu

mai mare decât

durata unui

mandat electoral

Obstacolele

financiare

Costuri mari

pentru

dezvoltarea,

implementarea

şi mentenanţă

sistemelor.

Este foarte

dificil de a

măsura raport

cost/beneficiu

în cazul

iniţiativelor e-

18

guvernare

Decalajul

digital

Decalajele

sociale şi

economice

existente.

Colaborare

deficitara

intre

instituţii

Lipsa unei

colaborări atât

pe verticala

cat şi pe

orizontala,

precum şi a

unei

omogenităţi a

ideilor.

Fiecare

minister,

departament,

agenţie,

prefectura,

primărie are un

site construit

după reguli

proprii, nu

urmăresc o linie

generală comună.

Inflexibilita

te

organizaţiona

lă

Rezistenta la

inovare din

partea

angajaţilor pe

de o parte şi a

managerilor

publici pe de

alta parte.

Lipsa

încrederii în

sistem

Datele

personale

trebuiesc

securizate şi

Serviciile Web

trebuie să fie

cele cerute, iar

cetăţenii

19

nu trebuie

folosite în

alte scopuri;

Web site-ul

trebuie

securizat

suplimentar

daca este vorba

de introducerea

de informaţii

financiare

trebuie să aibă

încredere în

livrarea

serviciului;

Acest factor

trebuie să

includă

acurateţe pe de

o parte şi pe de

alta

informaţiile

trebuiesc

actualizate

permanent.

Operabilitate

scăzuta

(interfaţa

grafica

greoaie)

Site-ul Web

trebuie, să

aibă o

interfaţa

grafica

plăcuta,

prietenoasa;

Folosirea

sistemului

trebuie să fie

o experienţa

agreabila

Acesta este un

atribut tehnic

al Web site-ului

în sine, şi

poate fi

considerat ca un

atribut tehnic

de calitate a

serviciului.

20

Adiţional fiecare departament trebuie să se concentreze pe răspunsul

la întrebarea: „cum livrarea serviciilor lor ar putea salva timpul şi

banii cetăţenilor?”. Pentru anumite servicii care în mod tradiţional

consuma mult timp trebuiesc dezvoltate sisteme care să fie rapide şi

eficiente. De exemplu solicitarea pentru eliberarea paşaportului

poate fi o procedura care consuma mult timp, livrarea on-line, de

răspunsuri la anumite întrebări prin intermediul completării unui

formular pe hârtie ar putea eficientiza tot acest procedeu. Mai mult,

folosirea unui sistem care să urmărească traictoria cererii poate

salva timpul şi banii necesari deplasării inutile la ghişeu, similar

şi în cazul folosirii telefonului. Din punct de vedere a reducerii

suplimentare a cheltuielilor, se pot oferi diverse discount-uri la

plata taxelor sau impozitelor pentru utilizatorii care folosesc

platformele disponibile on-line. Bineînţeles ca nu trebuie pierduţi

din vedere cetăţenii care nu au posibilitatea de a folosi noile

tehnologii, astfel metodele tradiţionale nu trebuiesc înlocuite

complet de cele noi, dar trebuie găsita o formula optima de trecere

la era e-.

21

IMPEDIMENTE ÎN CALEA ADOPTĂRII SISTEMELOR DE E-GUVERNARE

Tehnologia informaţiei oferă numeroase beneficii instituţiilor care

doresc să ofere programe eficace de guvernare. Totuşi, implementarea

programelor e adesea obstrucţionată de o varietate de bariere:

atitudini negative, constrângeri tehnologice, proceduri

instituţionale inflexibile şi politici locale sau naţionale

restrictive şi nu de puţine ori de lipsa cunoştinţelor în domeniul

informatic atât a cetăţenilor cat şi a funcţionarilor publici. Cei

responsabili de trasarea politicilor administraţiei publice trebuie

să fie conştienţi de aceste potenţiale bariere şi să stabilească

strategii pentru a le depăşi.

Alte atitudini negative se bazează pe: nevoia de a schimba metodele

de administrare; suport inadecvat pentru planificare sau pentru

reproiectarea metodologiilor de colectare şi stocare a datelor;

potenţiale efecte negative în ce priveşte efectele asupra încrederii

cetăţeanului în noile metode de guvernare. Sprijinul instituţional în

forma orientării pentru dezvoltarea în procesul de furnizare a

serviciului public, recompense precum compensare suplimentară şi

credit pentru avansarea profesională - sunt necesare pentru a depăşi

aceste bariere de atitudine în acceptarea noilor platforme.

Aspectele tehnice includ: lipsa de standarde industriale pentru

echipamente şi software; rapida schimbare tehnologică - care forţează

cheltuieli suplimentare asociate upgradării sistemelor; nevoia de

servicii de suport tehnic şi costurile iniţiale ale sistemului;

aspecte referitoare la modul de comunicare, dependenţa de reţea,

22

"zgomotul" din reţea, linii inadecvate de acces pentru liniile

reţelei.

Publicaţia OECD Observer (martie 2003)11 sintetiza barierele care pot

apărea cu privire la implementarea sistemelor de e-guvernare astfel:

1) Bariere legislative – referitoare la existenţa unui cadru legal specific

care să faciliteze dezvoltarea serviciilor electronice. Lipsa unui

astfel de cadru legislativ clar care să aducă clarificări agenţiilor

guvernamentale sau oricărei organizaţii publice cu privire la ce

poate şi ce nu poate fi inclus în e-guvernare, mai ales când se

reclamă securitatea datelor sau standarde tehnice, poate constitui o

barieră majoră împotriva implementării sau dezvoltării sistemelor de

e-guvernare.

2) Constrângerile bugetare – alocările bugetare pentru e-guvernare. În cele

mai multe cazuri investiţiile în IT reclamă costuri ridicate,

respectiv alocări de fonduri masive de la buget, fonduri care nu pot

fi susţinute sau nu se regăsesc în bugete. În multe cazuri structura

şi modul de concepere a bugetului acţionează eficient împotriva

implementării sistemelor de e-guvernare prin faptul că prin bugetul

respectiv nu se recunosc cheltuielile cu guvernarea electronica ca

fiind în fapt o investiţie rentabilă şi eficientă.

3) Barierele privind nivelul tehnologic şi soluţiile de implementare adoptate – asociate cu

existenţa unor infrastructuri de IT, existenţa unor multiple şi

variate aplicaţii informatice, standarde şi norme de securitate.11 Organisation for Economic Co-operation and Development web site [online]http://www.oecd.org/dataoecd/60/60/2502539.pdf.

23

Investiţiile în e-guvernare şi IT implică costuri mari, costuri

suportate de buget. În general, cu cât nivelul tehnologic al unei

ţări este mai ridicat – mă refer aici la o piaţă bine structurată de

IT cu producători indigeni de IT importanţi, existenţa unor centre

puternice de cercetare în domeniu IT, cu atât ţara respectivă pe de o

parte are un acces mult mai rapid la informaţiile şi tehnologiile de

vârf IT, iar pe de altă parte costurile de achiziţie a tehnologiei IT

sunt mai mici.

4) Decalajul digital – Noţiunea de decalaj digital, aşa cum este ea

cunoscuta în limba engleza: digital divide, se refera la diferenţa mare

dintre cei care au efectiv acces la tehnologia informaţiei şi cei

care nu au. Aceasta include pe de o parte şi lipsa accesului fizic al

cetăţenilor la un computer dar şi lipsa abilitaţilor şi cunoştinţelor

necesare unui individ pentru a accesa resursele informaţionale ale

unei societari. Cu alte cuvinte decalajul digital este raportul

dintre numărul membrilor unei societăţi care au acces la tehnologiile

de informaţie şi comunicare şi numărul membrilor care nu au acces. Cu

cat acest raport este mai mare cu atât mai mult are de suferit

societatea respectiva. Vedem astfel ca nu numai lipsa accesului la

tehnologie este relevant ci şi lipsa cunoştinţelor şi a competentelor

de lucru cu calculatorul. Decalajele digitale condiţionează

implementarea şi gradul de folosire a aplicaţiilor de e-guvernare.

Asistam de câţiva ani la lansarea în multe tari a unor programe de e-

guvernare cu multa publicitate şi care atrag atenţia publicului larg.

Se omite de multe ori relaţia care exista intre succesul unui program

de e-guvernare şi statutul tarii respective în raport cu decalajul

digital. Un program scump de e-guvernare într-o tara cu

24

infrastructura lacunara de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor

poate conduce la o risipire de resurse altfel valoroase. De asemenea,

mentalităţile şi lipsa de instruire în domeniul tehnologiilor

informaţiei şi comunicaţiilor pot reprezenta bariere serioase în

calea acestui gen de programe (Vasile Baltac 2008).

Programele de e-guvernare trebuie să tina seama de obiectivele şi

interesele administraţiei publice, dar în aceiaşi măsura şi de

potenţialul de acceptare de către cetăţeni pe de o parte şi de către

funcţionarii publici pe de alta parte a noilor sisteme electronice.

Reducerea decalajului digital se bazează pe patru piloni (Vasile Baltac,

2008):

- Infrastructura tehnologiei informaţiei şi comunicării

corespunzătoare;

- Acces la Internet răspândit şi accesibil la preţ;

- Abilitaţi generalizate de folosire a noilor tehnologii şi

sisteme informaţionale;

- Disponibilitate de conţinut util.

Primii trei piloni condiţionează succesul unor programe reale de e-

guvernare, cel de al patrulea adăuga un conţinut util la bazele de

date de cunoştinţe ale tarii. Relaţia e-guvernare cu decalajul

digital demonstrează ca simpla imitare a tarilor dezvoltate este

inutila şi duce la risipirea de resurse. Preocuparea pentru primii

doi piloni exista în majoritatea tarilor, dar programele de e-

guvernare trebuie însoţite de programe intensive de instruire. Un

astfel de program este numit în Uniunea Europeana e-Inclusion.

Altfel, programele de e-guvernare rămân pentru elitele tarii.

25

AMPLIFICAREA BARIERELOR LA IMPLEMENTAREA SISTEMELOR DE E-GUVERNARE DE CATRE

CRIZA GLOBALA

Prima chestiune asupra careia trebuie sa ne concentram este daca se

poate vorbi de o amplificare a acestor bariere datorita acestei crize

globale. Evident ca efecte sunt, dar sunt ele atat de mari incat sa

amplifice si asa numeroasele bariere12?

Daca ne gandim la al doilea set de bariere din cele prezentate mai

sus, si anume constrangerile bugetare, este evident inca din nume ca

amplificarea nu este doar o chestiune teoretica, potentiala ci o

problema reala a caror efecte sunt imediate.

Informatizarea administraţiei publice reprezintă o condiţie

primordială dezvoltării economice şi sociale la nivelul întregii

societăţii. Promovarea şi implementarea tehnologiilor informatice la

nivelul instituţiilor publice vor alinia economia naţională la

standardele internaţionale. Economia internaţională este bazată pe

cunoaştere şi mijloace electronice, iar neutilizarea acestora, va

deveni o frână în calea progresului şi dezvoltării unei naţiuni.

Promovarea unui tip modern de administraţie, bazat de tehnică şi

cunoaştere, va avea rezultate importante la nivelul întregii

societăţi, va schimba mentalităţi şi va modela un alt fel de cultură

organizaţională.

12 Oxford Internet Institute cu suportul Comisiei Europene, prezintă un număr de (30 – treizeci) de bariere intr-un studiu început în 2005 şi terminat în 2009 numit „Breaking Barriers”.

26

Modelul societăţii viitorului – Societatea Informaţională  - a pus în

faţa Uniunii Europene  probleme de maximă prioritate şi urgenţă:

crearea unui nou cadru de reglementări, promovarea unei noi culturi

şi a spiritului întreprinzător în afaceri, obţinerea poziţiei de

lider în noile tehnologii, educarea şi instruirea cetăţenilor,

implementarea unor noi metode de business.

În acest context Uniunea Europeană, prin organismele sale politice şi

executive a acţionat începând din 1993 printr-o serie de decizii

strategice şi programe, cel mai recent document strategic fiind

eEurope – O Societate Informaţională pentru toţi. Comisia Europeană a

luat această iniţiativă prin adoptarea Comunicării “eEurope an

information Society for All” la 8 decembrie 1999, prin care se

propune accelerarea implementării tehnologiilor digitale în Europa

şi  asigurarea  competenţelor necesare pentru utilizarea acestora pe

scară largă. Această iniţiativă are un rol central în agenda

reînnoirii economico-sociale pe care şi-o propune UE, constituind

totodată elementul cheie pentru modernizarea economiei europene,

pentru tranziţia la noua economie bazată pe cunoaştere în perspectiva

anului 2010.

Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al

creşterii şi al asigurării de locuri de muncă în noua economie. Deşi

Europa este lider tehnologic în multe domenii (ex. comunicaţii

mobile, televiziune digitală), în altele - în special în utilizarea

Internet - a rămas în urmă comparativ cu S.U.A. şi Canada.  În

consecinţă iniţiativa eEurope îşi propune să aducă Europa în situaţia

de a beneficia din plin de avantajele economiei digitale, de a

27

valorifica la maxim priorităţile sale tehnologice, de a-şi creşte

potenţialul educaţional şi antreprenorial necesar.

În România, în noiembrie 2001, a fost adoptata Strategia Guvernului privind

Informatizarea Administraţiei Publice13. Aşa cum se menţionează în text,

„strategia propusa nu se referă la algoritmul general de dezvoltare a

Societăţii Informaţionale, ci în mod exclusiv la acele aspecte,

asociate generic în termenul de IAP (sau de “e-Administratie”), care

se referă la utilizarea metodelor specifice TI în modernizarea

administraţiei noastre şi care cuprinde următoarele categorii de

acţiune”:

1. Informatizarea, desemnată a creşte eficienţa operaţională în cadrul organismelor

administraţiei centrale şi locale;

2. Informatizarea serviciilor având ca beneficiari cetăţenii şi agenţii

economici, fapt care implică adesea integrarea serviciilor

prestate de administraţia centrala şi locala;

3. Asigurarea accesului la informaţii prin TI pentru utilizatorii finali ai serviciilor

administraţiei centrale.

Vedem astfel ca pe lângă nevoia alinierii tarii noastre la legislaţia

europeana, nevoia implementării cu succes a aceste strategii deriva

şi din avantajele nete pe care acest lucru îl reprezintă, avantaje

care se pot extrage din categoriile de acţiune menţionate mai sus.

Costurile dezvoltării, implementării şi mentenanţei serviciilor

electronice (cum ar fi costurile cu achiziţiile de produse software,13 HOTĂRÂRE nr.1.007 din 4 octombrie 2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernuluiprivind informatizarea administraţiei publice publicat în M.Of. nr. 705/6 noi. 2001.

28

hardware precum şi instruirea funcţionarilor publici) sunt bariere în

calea e-guvernării. În legătura cu acest aspect sunt şi dificultăţi

în a măsura raportul cost/beneficiu pe care îl are un astfel de

sistem. Costurile tangibile care fac subiectul tehnicilor de analiza

cost/beneficiu includ acele costuri referitoare la investiţiile în

sisteme şi echipamente (pe lângă cele menţionate mai sus şi

investiţiile în infrastructura, reţelistică, etc.) şi de asemenea în

oameni (funcţionarii publici, tehnicienii şi consultanţii trebuie să

dezvolte, să opereze şi să asigure buna funcţionare a sistemelor

electronice de guvernare). Cele mai multe costuri insa, nu pot fi

văzute clar înca de la început pentru ca ele reprezintă acele costuri

ascunse, cum ar fi costul îmbunătăţirii calităţii serviciilor

publice, creşterea responsabilităţii civice, etc.

Importanta acestor chestiuni financiare sunt reflectate şi în

European Commission’s i2010 eGovernment Action Plan, precum şi în ale

iniţiative ale comisiei (spre exemplu proiectul PICTURE, un

instrument lansat pe web, care a fost dezvoltat să asiste la

analizele cost/beneficiu a iniţiativelor guvernării electronice,

precum şi Modinis eGEP – eGovernment Economics Project)

Exemple de bariere: dificultatea în a demonstra raportul favorabil

cost/beneficiu al iniţiativelor guvernării electronice; costul

dezvoltării de servicii electronice; costurile mari pe care

administraţia trebuie să le suporte pentru a furniza servicii pe mai

multe canale decât cele tradiţionale (ex. via e-mail, telefon, sms şi

Internet); costurile crescute pentru elaborarea de legi cu privire la

aceasta noua modalitate de furnizare a serviciilor publice (ex.:

29

libera circulaţie a informaţiei şi protecţia datelor); costurile pe

termen scurt sunt mult mai relevante pentru politicieni decât

beneficiile pe termen lung; lipsa flexibilităţii în explorarea

inovaţiilor.

Soluţia cheie: Calcularea beneficiilor

Evaluarea oportunităţilor oferite de guvernarea electronica precum şi

a beneficiilor acesteia (incluzând aici şi riscul de a nu dezvolta şi

implementa noile tipuri de platforme) este importanta în calcularea

costurilor. Aşa cum Consiliul de Miniştri de la Lisabona a declarat

pe 19 septembrie 2007; măsurarea impactului pe care îl are guvernarea

electronica este cheia dezvoltării şi implementării acestor

platforme. Pe măsura ce aceste sisteme devin mai performante,

calcularea corecta a beneficiilor este de asemenea mai importanta,

fiind din ce în ce mai greu de justificat investiţiile mari, deoarece

economiile făcute în urma implementării încă din primele faze au fost

deja calculate şi introduse în studiile de fezabilitate făcute la

acele momente. Companiile private calculează câştigurile care le

revin în urma investiţiei într-un site web sau a altor servicii

electronice (acel ROI) – la fel trebuie să procedeze şi instituţiile

publice, să ia în calcul valoarea reala data de furnizarea mult mai

uşoara a serviciilor publice, vizibilitatea şi accesibilitatea

acestora, uşurinţa în navigarea printre multitudinea de informaţii.

Strategii posibile pentru a estima aceste valori ar fi (Dunleavy

2006):

- Companiile private considera ca valoarea unui site web spre

exemplu este multiplu valorii resurselor utilizate, (approx. 2 - 6

30

ori). În sectorul public exista actori care au activităţi

comerciale (sau desfăşoară şi activităţi comerciale), la acestea

ar fi recomandata o astfel de evaluare.

- Stabilirea unei valori fixe pentru fiecare 1000 de vizitatori –

aşa cum se întâmpla de asemenea la companiile private.

- Calcularea costurilor operaţionale ale organizatiei/institutiei

fără existenta site-ului web. Pe măsura ce o astfel de instituţie

bazata pe servicii web devine mai mare pe măsura ce beneficiile de

pe urma investiţiei sunt mai mari. Dacă luam în calcul

posibilitatea efectuării de plăti on-line, cu cat sistemul este

mai folosit cu atât se va dovedi mai rentabil

Având la dispoziţie un sistem informatic performant, instituţiile

publice nu vor mai fi nevoite să întreţină o bază logistică greoaie,

mare consumatoare de resurse materiale, financiare şi umane. Alocarea

resurselor umane va fi mult îmbunătăţită şi judicios efectuată,

nemaiexistând astfel probleme legate de finanţarea de la Bugetul

Statului a unor scheme de personal supraîncărcate. Informatizarea va

produce de asemenea efecte în ceea ce priveşte spaţiul de exercitare

a actului administrativ, ghişeul clasic fiind astfel înlocuit de un

cadru virtual care nu mai implică interacţiunea cetăţeanului cu

instituţia. Informatizarea va contribui astfel decisiv la creşterea

profitabilităţii şi rentabilităţii instituţiilor publice. În

sprijinul acestor consideraţii putem privi experienţa unor state

europene în domeniu, unde s-au înregistrat economii importante atât

la nivelul administraţiei cât şi al cetăţenilor şi mediului de

afaceri.

31

Toate analizele făcute în aceasta zona a guvernării electronice au

ajuns la concluzia ca într-adevăr se poate vorbi de o reducere a

costurilor de livrare a serviciilor publice. Existenta afacerilor on-

line, au demonstrat acest lucru, costurile de livrare on-line sunt

mai mici decât cele tradiţionale (in special în activităţi de media

şi publicitate). Cele mai clare diferenţe sunt găsite intre metodele

de plata tradiţionale, bazate pe hârtie (facturi, chitanţe) şi cele

bazate pe plata electronica (e-payment)14.

Dacă însa ar fi să vorbim de creşterea eficientei muncii, atunci

vedem ca verificarea completării corecte a documentelor de către

funcţionari trece în slujba sistemului informatic, eliminându-se

odată erorile şi apoi timpii de care ar fi nevoie pentru efectuarea

corecturii. Beneficiile pentru instituţia publica pot fi văzute ca

rezultând din înmulţirea planului tarifar orar al funcţionarului

responsabil cu verificarea cu perioada de timp de care are nevoie

pentru a face verificarea şi numărul de astfel de verificări pe care

acesta le face în decursul unei zile.

De asemenea scade numărul de cereri la ghişeu cu numărul celor care

au aplicat on-line. De aici se pot extrage şi calcula economiile

făcute prin neînchirierea de spatii suplimentare acolo unde este

cazul.

Costurile reprezentate de depozitarea, arhivarea documentelor cu care

administraţia lucrează nu sunt nici ele de neglijat.

14 Al-Kibsi, Gassan; de Boer, Kito, Mourshed, Mona; Rea, Nigel P.; “Putting citizenson-line, not in line”, McKinsey Quarterly, 2001.

32

Suntem obişnuiţi să credem ca guvernarea electronica vine doar cu

beneficii nefinanciare (creşterea transparentei, reducerea corupţiei,

creşterea confortului personal), iată insa, ca ea vine şi cu

câştiguri financiare clare atât din partea instituţiilor publice cat

şi din partea cetăţenilor (aceştia nemaifiind nevoiţi să se deplaseze

la ghişeu, economisind astfel cheltuielile de transport, spre

exemplu.)

DISCUŢII ŞI CONCLUZII

Guvernarea electronica nu se bucura de o popularitate deosebita în

România, nici în practica nici în teorie. Experienţa noastră poate

aduce contribuţii literaturii de specialitate în domeniu deoarece

România a fost mereu văzuta din punct de vedere al implementării

tehnologiilor informaţionale şi de comunicare, ca un caz absolut

special. Să nu uitam de începuturile telefoniei mobile, când intrarea

pe piaţa romaneasca a fost de fapt un bum, răsturnând şi cele mai

optimiste prognoze ale evoluţiei acestui sector. Acelaşi lucru l-a

reprezentat şi răspândirea Internetului (in Bucureşti şi marile

oraşe).

Aceste reacţii vin probabil pe fondul istoric al privării accesului

la comunicare şi tehnologiile aferente acesteia. Încrederea

populaţiei în sistemele electronice este în creştere (din ce în ce

mai multe companii, organizaţii publice, care au pagini de Internet,

comunica cu clienţii – cetăţeni pe e-mail sau direct pe paginile web,

prin forumurile de discuţii sau blog-urile disponibile) ceea ce va

duce la o creştere a transparentei, a eficientei managementului şi

practic a unei guvernări mai bune. In plus, experienţa statelor

33

fondatoare ale UE, în guvernarea electronica, arata creşterea

deschiderii şi transparentei spre cetăţeni şi a încrederii

cetăţenilor în guvernare.

Internetul şi în general noile tehnologii de comunicare sunt din ce

în ce mai folosite în România pentru a mari disponibilitatea

informaţiilor care au legătura cu procesul de guvernare. Chiar şi

aşa, multe aplicaţii de guvernare electronică, de care ar putea

beneficia toţi cetăţenii întâmpina destule obstacole în drumul lor

spre o implementare cu succes. Observam în jurul nostru, chiar şi în

cazul celor care folosesc TIC, a celor care sunt utilizatori

experimentaţi ai acestor tehnologii, o oarecare rezistenta la

schimbare.

Cercetările făcute în acest scop au identificat ca nu exista o

soluţie clara pentru succes, dimpotrivă sunt, aşa cum am văzut, multe

„bariere” intercorelate şi rezistente la schimbare. Utilizarea TIC în

procesul de guvernare nu ar trebui văzuta doar ca pe o substituire a

practicilor existente, aceste noi tehnologii implicând transformări

majore la nivelul întregii administraţii, ele necesitând adaptarea

mediilor de lucru, sau în anumite cazuri chiar fiind nevoie de

schimbarea completa a acestora. Cu toate astea soluţiile cu care

aceste noi metode de guvernare vin, rezolva problemele cu minimul de

efort, de timp şi de cheltuieli. Exista ceva în fiecare din noi care

ne spune ca adevăratele rezolvări ale problemelor trebuie să fie

complicate, ca virtutea înseamnă efort perseverent şi tenace şi ca o

cursa trebuie câştigată de cel care avansează încet, dar constant.

Problema insa este aceea ca nu putem depune întotdeauna eforturi

34

uriaşe. Exista momente când avem nevoie de o scurtătura convenabila,

de o soluţie pentru a realiza ceva important, cu mijloace reduse.

Conform teoriei masei critice15 fenomenul e-guvernării poate ajunge să

se extindă cu repeziciune daca strategiile promovate de guvern sunt

cele corecte. Pentru ca populaţia consumatoare de servicii publice

electronice să ajungă la acea masa critica de unde nu mai exista cale

de întoarcere, unde toate barierele se vor înlătura trebuie ca

acţiunile tuturor actorilor implicaţi să fie concertate, iar acest

lucru este posibil prin existenta unui CIO.

Odată depăşita aceasta masa critica, odată atins acel punct critic,

reîntoarcerea la metodele tradiţionale nu mai este posibila datorita

faptului ca atât populaţia cât şi funcţionarii publici nu mai vad ca

soluţie vechile metode, ci vor caută să improvizeze (in cazul în care

ar fi nevoie de aşa ceva) cu noile metode pe care TIC le pune la

dispoziţie. Să ne gândim doar cum în mediul privat, şi mai exact la

companiile de zboruri, pasagerii pot folosi pentru procedurile de

check-in birouri electronice care emit biletul, locul, etc. (unele

companii au renunţat complet la funcţionarii care erau responsabili

de aşa ceva). Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în mediul public de

exemplu la plata impozitelor şi taxelor, apoi extins şi la alte

servicii care au nevoie încă de ghişeul tradiţional şi/sau, de

funcţionarul în uniforma care furnizează informaţii.

BIBLIOGRAFIE

15 Malcolm Gladwell – The tipping point (trad. Punctul critic), Ed. Andreco 2004.35

Publicaţii

- Alexandru, I., Drept Administrativ, Lumina Lex, Bucureşti 2005

- Baltac Vasile, Note de curs, 2008

- Bălan, E., Instituţii administrative, Editura C. H. Beck, Bucureşti

2008

- Malcolm Gladwell – The tipping point (trad. Punctul critic), Ed. Andreco

2004

- Matei, A., Optimul economic al sectorului public, Editura ASE 2005

- Matei, A., Prahoveanu, E., Economie şi politici economice, Editura

Economică 2005

- Matei, L., Management public, Ediţia a II-a, Editura Economică,

Bucureşti 2006

- Matei, L., Matei, A., Acquis comunitar şi administraţia publica, Editura

Economica 2000

- Osborne, D., Gaebler, T., Reinventing Government: How the Entrepreneurial

Skill is Transforming the Public Sector, Lexington MA, Addison Wesley, 1993

- Owen E. Hughes, Public Management & Administration, Palgrave

Macmillan, 2003

- Rheingold H., Smart mobs. The next social revolution, Perseus Publishing,

Cambridge, 2002

- Toffler Alvin, Creating a new civilization, The Politics of the Third Wave,

Bantam Books, New York, 1995

- Toffler Alvin, Power Shift, Bantam Books, New York, 1990

- Wim Van Grembergen Strategies for Information Technology Governance

University of Antwerp, Belgium, 2004

Articole de specialitate

36

- Al-Kibsi, Gassan; de Boer, Kito, Mourshed, Mona; Rea, Nigel P.;

“Putting citizens on-line, not in line”, McKinsey Quarterly,

2001,

- Barnard, L. / von Solms, R. (2000), „A Formaliyed Approach to the

Efective Selection and Evaluation of information Security Controls” în Computers

& Security, Vol. 19, No. 2

- Bekkers, V. (2005): E-Government and the Emergence of Virtual Organisation

in the Public Sector: An Exploration of the Interplay Between ICT and Socio-

Organisational Networks; in: Bekkers, V./Homburg, V. (ed.): The

Information Ecology of EGovernment. E-Government as Instituţional und

Technological Innovation in Public Administration, Amsterdam,

- Culbertson, S. (2005): E-Government and Organizational Change, in:

Khosrow-Pour, M. (ed.): Practicing E-Government: A Global Perspective,

Idea Group Publishing

- Davis, F.D., Bagozzi, R.P. and Warshaw, P.R. (1989), “User

acceptance of computer technology: a comparison of two theoretical models”,

Management Science, Vol. 35, No. 8

- European Parliament and Council (2002), Directive 2002/58/EC on the

protection of personal data in electronic communications.

- Fountain, J. E. (2007). Challenges to organizational change:

Multi-level integrated information structures. în V. Mayer-Schönberger & D.

Lazer (Ed.s), Governance and information technology: From electronic

government to information government. Cambridge, Mass.: MIT Press.

- Iancu Diana – Camelia, Going e-european: the case of the romanian public

administration reform (1998-2006), Novo Mesto 2008

- ISO/IEC 15408 (1998), Common Criteria for Information Technology Security

Evaluation, Part 1, Part 2, Part 3

37

- ISO/IEC 17799 (2000), Information Technology – code of practice for

information security management, International standard

- Lederer, A.L., Maupin, D.J., Sena, M.P. and Zhuang, Y. (2000),

“The technology acceptance model and the World Wide Web”, Decision Support

Systems, Vol. 29

- Sorin Kertesz, „Cost-Benefitt Analysis of e-Government Investments”, Harvard

University, J.F. Kennedy School of Government, 2003

- Tino Schuppan; Skill Requirements for eGovernment 2008 EGPA Conference,

Rotterdam, The Netherlands

- Vrabie Catalin; E-Government systems in Romania 2008 EGPA Conference,

Rotterdam, The Netherlands

Site-uri web

- http://www.e-guvernare.ro/

- http://www.epractice.eu/document/3090

- http://www.whitehouse.gov/omb/egov/

- http://ec.europa.eu/information_society/soccul/egov/index_en.htm

- http://www.egovernmenteurope.com/

- http://www.govspot.com/

- http://library.louisville.edu/government/

- http://usgovinfo.about.com/

- Oxford Internet Survey

http://www.oii.ox.ac.uk/research/oxis/OxIS2007_Report.pdf

- http://www.brd-net.ro

38