ILUMINISMIluminismul este o micare ideologic i filozofic, cu
importante consecine culturale, sociale i politice, caracterizat
printr-un vdit cult al raiunii, tiinei i umanismului, manifestat n
ntreaga Europ a secolului al XVIII-lea. Prin iluminism se atac
fundamentele absolutismului n viaa politic, pe cele ale
dogmatismului n tiin i religie, introducndu-se o perspectiv mai
critic i sistematic, n ciuda mecanicismului su uor rudimentar, care
caut s articuleze toate cunotinele despre lume i societate ntr-o
singur construcie echilibrat i sintetic.Un nou curentExpresia
caracterului raionalist-sintetic o constituie Enciclopedia francez,
publicat ntre 1751 i 1780 sub redacia lui Diderot i dAlembert. Se
contureaz idea c omul deine supremaia n univers i are capacitatea
infinit de a progresa. Acesta se elibereaz de obscurantism i
postulate dogmatice opresive, descoperind religia natural i dreptul
bazat pe ideea de libertate i proprietate, temelia societii
contractuale, politica natural. Fcnd uz de puterea cvasiabsolut a
raiunii, iluminismul are o nuan dominant practic, didactic i
educativ. Iluminismul corespunde concepiei kantiene de ieire din
imposibilitatea de a utiliza eficient propriile faculti
intelectuale. n filozofie se caut un sistem ideal de guvernare, n
literatur se caut cile optime de formare a omului social si
moral.Iluminismul este aadar ideologia dominant a secolului al
XVIII-lea. Noua ideologie oglindeste nzuinele forelor sociale
dornice de progres, potrivnice vechilor rnduieli. Ideile iluministe
vor patrunde ctre sfritul veacului i n rile romne: prin filiera
italo-austriac n Transilvania, unde crturarii vin n contact cu
varianta preocupat de rolul educaiei, de rspandirea crilor, de
ntemeierea colilor publice i prin filiera greac sau rus n ara
Romaneasc i Moldova, unde se dezvolt o apropiere fa de iluminismul
francez de factur preponderent filozofic. Generic cunoscut sub
denumirea de coala Ardelean, reprezentat mai ales de filologi i
istorici, dar i prin unicul mare scriitor al epocii, Ioan
Budai-Deleanu, iluminismul transilvan a avut rolul de a resuscita
spiritul national. Fundamentele revendicrilor seculare ale naiunii
romne sunt induse de ideile dreptului natural, contractului social
bazat pe egalitate, libertate individual i suveranitate
nationala.Ce se modific i ce rmne?Curentul a modificat doctrinele
politice i gndirea tradiional despre poziia omului n univers, dar
viaa cultural i intelectual romneasc a avut o dinamic
proprie[1]prin se care se contureaz o direcie specific a
iluminismului european in principate. ntlnirea cu Europa Occidental
le-a dat posibilitatea s-i dea seama de constrastul izbitor ntre
modul su de via i existena lor napoiat. O caracteristic a
iluminismului romnesc a fost preocuparea pentru problemele
specifice ale societii. Astfel, ideile sale erau un mijloc de a
atinge scopuri practice pentru boieri i clerul nalt. Ideile de
dragul ideilor nu reprezentau o atracie ntruct rile romne se
confruntau cu permanenta ameninare a dominaiei politice i culturale
strine, a crei nlturare a acaparat toate energiile.Printre
trsturile distinctive ale iluminismului romnesc putem enumera:
lipsa anticlericalismului, pentru c Biserica avea un rol primordial
n viaa public i asigura servicii sociale indispensabile; laicizarea
treptat a culturii simultan unei micri de renatere spiritual sub
oblduirea lui Paisie Velicicovschi, totui Biserica cedeaz rolul de
conducere intelectual; prezena religiei n scrierile laice, dar mai
mult ca o formalitate, deoarece se milita pentru primatul raiunii i
antropocentrism.Intelectualii romni s-au implicat ntr-un proces de
autocunoatere, care le-a dat o mai nalt contiin naional i o nevoie
nestpnit de a-i defini locul n Europa[2]. Ei examineaz sistemul de
valori pe care se ntemeiau societatea si politica, atacnd chiar
stlpii: boierii, considerai parazitari chiar de Mihail Sturdza,
naltul cler, dar nu s-a ajuns pn la cererea abolirii rangurilor sau
nlocuirea Bisericii tradiionale, ci doar la o reform instituional.
Criticile acerbe erau ndreptate i mpotriva suzeranitii otomane i
administraiei fanariote, care au provocat dezordine n treburile
publice i au deformat sufletul masei populaiei.Ce se dorete?Se
dorea ntemeierea noilor instituii pe baze teoretice ferme i s-a
acordat atenie sporit nceputurilor i evoluiei societii civile. Se
accepta ideea contractului social, dar fiind formulate foarte
general, identificarea originii mprumutului este dificil. Ideea
oricum cunoate o larg raspndire n hrisoave domneti i documentele
programatice de la 1821.Gndirea iluminist este completat de suflul
revoluionar francez. n aplicarea revoluiei la propriul cadru
istoric, boierii romni au distins epoca de aur, argint i bronz,
ultima treapt a decadenei fiind asociat fanariotismului. Boierii i
intelectualii priveau ns cu optimism spre viitor, convini fiind c
odat ndeprtat dominaia strina, se va putea construi o societate
modern.Boierii pe de alt parte, tindeau s cread c propria lor clas
e fora motric a ntregii ri. Totui, acetia nu erau indifereni fa de
celelalte clase, aprobnd abolirea iobgiei, dar nu aveau un plan
bine elaborat de rezolvare a racilelor economice i sociale.
Adevarata vocaie a scriitorilor boieri era gndirea politic.
Alctuind proiecte de reform constitutional i administrative de o
mare originalitate, ei nu au renunat ns la prejudecile de clas.
Majoritatea pleda pentru absolutismul luminat. Aveau puine sperane
ca o guvernare luminat s fie introdus n principate atta vreme ct
acestea erau sub administraie strin. O idee era i cea a monarhiei
constituionale, adic un simplu sfat boieresc ce ar fi limitat
puterea domnitorului, dar i cea a unei republici, din acelai
considerent de asigurare a predominrii clasei boiereti. Un exemplu
cuprinztor prin caracterul su reprezentativ este proiectul
republicii aristo-democraticeti din 1802 al lui Dimitrie Sturdza.1.
Studiu de caz 1: ,,Latinitate si dacism* Premisa formarea limbii si
poporului romanLimba romana este rezultatul contopirii limbilor
daco-getilor si latinilor, insa pe parcurs au mai intrat in uz si
alte influente de origine slava- greaca- italiana- turca- franceza-
englezaLimba romana face parte din familia limbilor romanice,
impreuna cu franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana,
provensala, retoromana, sarda, dalmata.Originea limbii romane este
legata de formarea poporului roman, proces complex de sinteza
daco-romana asupra carora s-au exercitat in timp si alte
influente.Geto-dacii faceau parte din marele neam al tracilor si
traiau in spatiul carpato-danubiano-pontic.Conform izvoarelor
istorice si a imaginilor de pe Columna lui Traian, tracii erau
oameni de statura potrivita, cu un temperament aprins si luptatori
experimentati.Ei se ocupau cu agricultura, cresterea animalelor,
mestesugurile si erau impartiti in numeroase triburi ce se
intindeau in nordul si sudul Dunarii.Burebista a fost primul rege
geto-dac deoarece a reusit sa intregeasca toate coloniile.Decebal
(87-106) este al doilea mare rege al dacilor, statul lui avand
dimensiuni mai mici decat cel al lui Burebista, dar fiind mai bine
organizat. Acesta poarta doua razboaie cu Traian, imparatul roman,
in urma carora Dacia este cucerita.Procesul de romanizare a inceput
in secolul al II-lea i. Hr., deoarece de atunci, geto-dacii au
inceput sa aiba contacte sporadice cu romanii.Dupa anul 106, dupa
cucerirea Daciei de catre imparatul Traian, incepe adevarata
romanizare, deoarece armata si administratia, urbanizarea, religia
si limba latina sunt introduce in viata geto-dacilor.Limba folosita
in Dacia nu era Latina clasica, ci limba vorbita de popor, care sta
la baza limbii romane.In 271 are loc ,,retragerea aureliana, dar
romanizarea continua impreuna cu dacii liberi.Limba romana se
aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce
demonstreaza formarea sa in spatiul carpato-danubiano-pontic si nu
in Peninsula Balcanica, asa cum afirma Robert Roessler in cartea
sa. Majoritatea cuvintelor sunt din limba romanilor (60%), dar si a
slavilor (20%).Din limba latina am mostenit structura gramaticala,
vocabularul (,,picior, ,,gura, ,,sare, ,,lapte) si modificari
fonetice (l -> r : dolus -> dor).Termenii salvi patrund in
limba noastra in secolele VI-VII, odata cu migrarea acestora pe
teritoriul dacilor (,,bob, ,,baba, ,,livada, ,,plug).Din limba
dacilor avem putine cuvinte: ,,magura, ,,vatra, ,,buza.In 1508 se
tipareste prima carte in tarile romane : ,,Liturghierul lui Macarie
in limba slavona.Primul document in limba romana apare in 1521:
Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele asovului.In 1544
se tipareste prima carte in limba romana: ,,Catehismul
luteran.Procesul de normare al limbii literare incepe abia in a
doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu infiintarea
Academiei Romane.Trecerea de la grafica chirilica la cea latina
declanseaza ,,razboiul limbilor care va duce la fixarea normei
lingvistice si va accelera totodata procesul de definitivare a
normelor unice ale limbii literare.Poporul roman a supravietuit
invaziilor, ceea ce, pentru straini, a constituit ,,o enigma si
,,un miracol.Limba romana este limba nationala, deoarece este
vorbita de natiunea romana. In interiorul ei deosebim o limba
populara si una scrisa, care sta la baza limbii literare.* Limba
latina si influentele eia) Situatia limbii romaneLimba latina din
provinciile dunarene e reprezentata in zilele noastre de limba
romana vorbita la nordul si sudul Dunarii.Dacoromana care, incepand
cu secolul al XIII-lea data aparitiei primelor texte mai intinse in
romaneste - formeaza baza limbii noastre literare, este vorbita in
Romania actuala, care numara astazi 21 mil. locuitori.b) Latina
orientalaRomanizarea intensiva a provinciilor dunarene a fost
precedata de consolidarea dominatiei romane pe Dunare.Limba romana
s-a dezvoltat pe un teritoriu intins romanizat si anume Dacia
nord-dunareana, zona sud-dunareana, de-a lungul fluviului Dunarea,
si la vest si sud-vest provinciile romanizate care au fost
intotdeauna in contact administrativ si comercial cu Dacia.Latina
dunareana si latina vorbita pe coasta Dalmatiei, precum si, pana in
a doua jumatate a secolului al III-lea, latina din Italia, fac
parte din grupul oriental al limbii latine.c) Colonizarea
DacieiCucerirea Daciei de catre Traian (101-106) a fost pregatita
printr-o serie de masuri cu caracter militar si administrativ, care
au facut posibila romanizarea acesteia, cat mai rapid.Dupa
cucerirea romana, Dacia a fost colonizata cu militari veniti din
provinciile romanizate apropiate (Serbia, Bulgaria, Ungaria si
Austria), ca si din tinuturile mai indepartate (Italia, Grecia,
Asia Mica, Siria).In 212, prin Constitutia decretata de imparatul
Caraculla, locuitorii Daciei devin cetateni romani.Latina era
folosita in noua provincie ca limba a administratiei si ca limba in
comunicare cu colonistii veniti din alte provincii.Procesul de
romanizare inceput cu mai bine de un secol inainte de cucerire,
prin unele din elementele sale specifice, cunoaste acum o perioada
de maxima dezvoltare.Sub presiunea popoarelor migratoare, Dacia a
fost parasita in mod oficial de administratia romana in timpul
domniei lui Aurelian (270-275 e.n.), si anume incepand cu anul
271.Incepand din sec. al III-lea, Roma nu mai avea puterea sa
impuna provinciilor indepartate, din ce in ce mai autonome
(inclusiv Dacia), inovatiile sale lexicale.Unele cuvinte care
figureaza in limbile romanice occidentale nu au mai patruns in
Dacia, de exemplu: ,,aviaticus, ,,carruca etc.Conservatismul limbii
romane in materie de lexic, la fel ca si in sarda, se explica prin
izolarea acestor doua limbi.Contactul cu ,,Romania occidentala s-a
mentinut prin legaturi de natura culturala si religioasa, pana in
secolul al VII-lea.Pana la aceasta epoca, latina continua a fi
limba vorbita de locuitorii Daciei si Moesiei.Pastorii
transhumanti, care vorbeau limba latina si al caror numar trebuie
sa fi fost important, au contribuit, fara indoiala, si ei la
difuzarea limbii latine.Statistica aproximativa a cuvintelor latine
pastrate in limbile romanice (cca. 6700) nu e determinanta pentru
caracterul latin al fiecarei limbi; ceea ce intereseaza este
distributia cuvintelor de origine latina si faptul ca uneltele
gramaticale necesare pentru constructia unei propozitii sunt de
origine latina.Din cele 1000-1500 de cuvinte care formeaza
elementele de baza ale vocabularului limbii romane, alese dupa
criteriul intrebuintarii cuvantului de catre intreaga populatie si
dupa importanta cuvantului, 60% din cuvinte sunt de origine latina
si 20% de origine slava.* Originea limbii romaneEtnogeneza
romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria
nationala, intrucat arata cum s-a format civilizatia noastra. Ea a
fost un proces complex si indelungat, la care au
contribuitstatalitatea dacica si cresterea puterii acesteia,
cucerirea Daciei de catre romani, colonizarea, romanizarea dacilor,
continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu
populatiile migratoare, raspandirea crestinismului, ducand in final
la crearea unei etnii distincte in spatiul
central-sud-est-european.In Dacia locuia populatia unitara si
omogena sub raport etnic si lingvistic: tracii si
geto-dacii.Romanizarea a prins radacini durabile la populatia
bastinasa prin inlocuirea limbii si culturii, a numelor proprii si
a credintelor, a organizarii social-economice, constituind un
fenomen de masa cu valori formative esentiale in etnogeneza
poporului roman.Limba romana provine din latina vorbita in partile
de est ele Imperiului Roman. Face parte din familia limbilor
romanice, dintre care unele au devenitlimbi nationale (italiana,
franceza, spaniola, portugheza, romana), altele au ramas limbi
regionale (catalana in Spania, sarda in insula Sardinia din Italia,
dialectele retroromane in Elvetia), sau au disparut (dalamata).Prin
textele scrise s-a constituit treptat varianta culta a limbii
romane. Prin manuscrisele copiate si recopiate, dar mai ales prin
tiparituri, anumite structuri lingvistice deveneau modele de
exprimare in limba romana.Prestigiul variantei regionale muntenesti
a fost asigurat mai ales de cartile bisericesti tiparite mai intai
de Coresi, la Brasov, apoide alti tipografi in Tara Romaneasca.In
secolul al XII-lea apar, in scrierile istoriografice (Grigore
Ureche, Miron Costin), primele observatii despre latinitatea limbii
romane.In secolul al XIX-lea, trecerea oficiala la alfabetul latin
da nastere unor dispute aprinse in privinta ortografiei, care vor
continua, cu intermitente, mai bine de 100 de ani.* ConcluziiDe-a
lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de latinitate
si dacism au provenit dintr-o nevoie de autodefinire
identitara.Substratul limbii romane este reprezentat de limba
daco-getilor, din care s-au pastrat foarte putini termeni, mai ales
pentru ca nu exista documente scrise si inscriptii din acea
perioada.Influentele care s-au exercitat asupra substratului se
impart in doua categoriiprincipale:-influente vechi > din -
slavona- maghiara- greaca-influente tarzii -> din neogreaca-
turca- franceza- germana- italianaTipariturile lui Coresi,
traducerile cartilor religioase si crearea de texte cu caracter
normativ (pravilele din Moldova si Muntenia), contibuie
semnificativ la formarea limbii romane literare unitare.Scrierile
istoriografice (Grigore Ureche, Miron Costin) au o contributie
esentiala atat in cadrul procesului de cultivare a limbii, cat si
in procesul de creare a unei baze a literaturii
nationale.Caracterul popular al latinei din grupul oriental al
limbilor romanice se opune caracterului savant (cult) al latinei
din Galia, limbii oamenilor cultivati. Acest caracter popular s-a
accentuat in limba romana: el constituie trasatura esentiala a
latinei care se afla la baza limbii romane, unde nu se semnaleaza
nici o urma sigura de influenta savanta.Vocabularul limbii romane
contine cuvintele latine datand dintr-o epoca veche, care nu au
fost inlocuite prin termeni noi, veniti din Italia.In mentalul
colectiv, limba, obiceiurile, credinta si convingerea statorniciei
noastre au fost pilonii de rezistenta a romanilor.2. Studiu de caz
2: ,,Dimensiunea religioasa a existentei* PremisaInceputurile
literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din
rasaritul Europei, un spatiu complex format pe temeliile traditiei
bizantine. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba
oficierii serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita
treptatcu limba romana.In aceasta perioada s-au tradus si s-au
tiparit carti religioase de care aveau nevoie toti credinciosii.
Acestea au fost cazaniile ( evanghelii explicate, cuprinzand
invataturi morale dezvoltate pe marginea textului biblic) si
pravilele (corpuri de legi). Actele de cultura din cele trei tari
romane demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica
Evului Mediu, este dominanta.Domeniile lui Matei Basarab in
Muntenia si Vasile Lupu in Moldova , au marcat inceputul unei epoci
de iviorare culturala. Prin tipografiile infiintate cu sprijinul
lui Petru Movila , fiu de voievodd moldovean , ajuns mitropolit al
Kievului, cartile religioasese raspandesc si contribuie la
unificarea limbii romane literare.Zorii literaturii religioase
poarta astfel amprenta cartilor religioase care au iesit din aceste
tipografii.*Secolul al XV-lea- Literatura religioasa in limba
slavonaFiloteiCele mai vechi manifestari literare romanesti de
limba slavona apar la inceputul secolului al XV-lea. Avem intai
niste scurte imnuri bisericesti, pripeale, adica mici tropare care
se canta cu stihuri alese din psalmii intocmiti de bizantinul
Nechifor Vlemmidis (1197-1272) la sarbatorile Maicii Domnului si
ale sfinsi ale sfintilor si mucenicilor mai insemnati. Aceste
Pripeale, ,,Facerea lui Filotei monahul, au fost scrise in limba
bulgara si s-au raspandit nu numai in tarile romanesti, ci si in
tarile slave vecine, in Bulgaria, Serbia si Rusia, unde s-au cantat
multa vreme, fiind editate intai in Molitvoslovul tiparit la
Venetia in 1457, sub titlul ,,Pripealele sarbatorilor alese,
reproducandu-se apoi in toate Psaltirile Catavasierele de uz
liturgic.Termenul ,,pripeala vine dela slavonescul ,,pripeati, care
inseamnna ,,a canta cu, a repeta, deci pripeala e un fel de refren,
o repetare a ideii principale din imnul catat. A vorbi de valoarea
literara a acestor pripeale este o mare aventura. Ele sunt niste
strigate de venerare a divinitatii, cu un anumit rol in
desfasurarea liturghiei, imposibil de luat in consideratie
independent.Se crede ca autorul pripealelor, monahul Filotei, este
marele logofat Filos, boier de divan al lui Mirce cel Mare, citat
intr-un hristov din 8 ianuarie 1392, cand iesise din dregatorie si
intrase in cinul calugaresc la manastirea Cozia.* Literatura
oralaIncepand din secolul al XV-lea, marturiile despre existenta
unei literaturi populare orale, ca si piesele databile, se
inmultesc.Un scriitor bizantin Mazaris intr-o satira in proza
imitata dupa Lucian, infatiseaza un cantaret care fusese la
inceputul secolului al XV-lea in Tara Romaneasca si se inapoiase
bogat.In predoslovia letopisetului sau de la zidirea lumii pana la
1601, cronicarul moldovean Nicolae Costin scrie ca Matei Corvin
(1443-1490) avea obiceiul dupa ce ,,parasiia de ostit de
,,porunciia cintaretilor de canta in canoane faptele a oameni bine
numiti si indrazneti la razboaiele cu turcii, in stihuri, scrisa
pre limba a lor de mosie.Cea mai caracteristica balada populara,
raspandita atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca, este ,,La
fantana Gerului, intemeiata pe evenimentul nimicirii expeditiei
turcesti a lui Malcocioglu in 1499, cunoscut din ,,Cronica lui
Stefan cel Mare.Balada povesteste ca oastea turceasca a fost
decimata in Moldova, la intoarcerea din Pocutia, de un ger
napraznic. Crivatul, personificat intr-un batran ,,cu toiag de
gheata in mana, iese dintr-o fantana si cere socoteala pasei ca a
cotropit tara:,,Ce cauti in mosia meaTu si cu ostirea ta?*Secolul
al XVI-leaSecolul al XVI-lea marcheaza inca de la inceput o
cotitura in cultura si literatura noastra, intrucat acum se ivesc
primele manifestari scrise in limba nationala, care vor castiga tot
mai mult teren si vor deveni precumpanitoare in secolul urmator.*
Cronicarii oficiali moldoveniMacarieDe la Macarie, fost episcop al
Romanului, discipol al mitropolitului Teoctist, ne-a ramas o
cronica de la 1504 si pana la 1551 (intaiul an din domnia lui
Stefan Rares) scrisa din porunca lui Petru Rares si a marelui
logofat Teodor.Cu Macarie apare caracterul memorialist al
cronicilor, autorul facandu-sisi el loc in letopiset.Macarie isi
alege ca model ,,Istoria sinoptica a lui Constantin Manasses.Din
cronica lui Manasses, Macarie a compilat in special pasajele
referitoare la Petru Rares: fuga in Ardeal (dupa o vanatoare a
imparatului Marcian), scaparea din cetatea Ciceiului (dupa scaparea
lui Vasile Macedoneanul din cursele bulgarilor).* Literatura
religioasa si istorica in Tara RomaneascaUn panegiric
grecesc,,Viata si traiul Sfantului Nifon, scrisa intre 1517-1519,
este un panegiric cu importante referinte istorice asupra Tarii
Romanesti.In 1944, Vasile Grecu a tiparit unul dintre cele doua
texte grecesti de la Muntele Athos, cu traducere in limba
romana.Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau TheodosieO
alta opera de mare importanta scrisa in aceasta epoca este
,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie,
pastrata partial in manuscrisele slavonesti.Neagoe Basarab era fiul
nelegitim al lui Topelus Basarab.Neagoe Basarab a patronat
tiparirea Evangheliarului slavon al lui Macarie.A murit la 15
septembrie 1521.Cronica lui Mihai ViteazulBalthasar Walter a
obtinut la Targoviste, in lunile iunie si iulie 1597, o scurta
descriere a faptelor lui Mihai Viteazul in limba romana.In arhivele
din Florenta s-a gasit o povestire proprie a lui Mihai Viteazul
asupra luptelor sale, inmanata la 1600 ducelui Toscana.Cronica lui
Balthasar se opreste la anul 1597.Nicolaus OlahusS-a nascut la la
10 ianuarie 1493 in orasul Sibiu.Opera lui Nicolaus Olahus se
compune din lucrari teologice, istorice, poezii si scrisori.A scris
epitafe, epistole, felicitari, epigrame, complimente si o satira
imitandu-l indeosebi pe Ovidiu.* Monumentele limbii romaneTextele
romanesti anterioare secolului al XVI-lea s-au pierdut.Cel dintai
text romanesc pastrat este ,,Scrisoarea boierului Neacsu din
Campulung datata la 1521.Primele incercari de traducere a
BiblieiTentativa de traducere a Bibliei si a cartilor de ritual se
constata inca din prima jumatate a secolului al XVI-lea.Una dintre
ipoteze este ca traducerile au fost pregatite de lupta nobilimii
din Maramures (fam. Dragffi secolul al XV-lea).O informatie din
1532, semnata de curand, arata cala acea data exista in Moldova o
traducere a Evangheliei si a Apostolului.* Prima tiparitura in
limba romanaIn 1544 s-a tiparit un Catehism in limba romana, din
acre nu s-a descoperit nici un exemplar.Catehismul nu este o opera
literara, ci teologica, dogmatica.* CartipopulareTraduceri de texte
parabibliceMajoritatea acestor texte au fost scrise pt. lamurirea
unor locuri insuficiente tratate in Biblie.Alaturi de Vechiul
Testament, din secolul al IX-lea a circulat ,,Paleea historica, o
expunere amplificata a textului biblic.In secolul al IV-lea al erei
noastre, la Ierusalim a aparut un alt Apocalips, atribuit
apostolului Pavel.* Literatura religioasa inprima jumatate a
secolului al XVII-leaPede-o parte noile conditii economice si
politice create in Tara Romaneasca la sfarsitul secolului al
XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, prin puterea pe care o
castiga in stat, tot mai mult, boierimea, pe de alta parte
inceputurile firave ale literaturii in limba poporului, constituie
premisele care au facut posibila in secolul al XVII-lea dezvoltarea
unei insemnate literaturi istorice, religiose si beletristice in
limba romana.Se intreprinde asadar, oficial, numai prin literatura
religioasa, o vasta actiune de culturalizare a poporului. Incepe o
lupta constienta si organizata de introducerea limbii nationale in
biserica.Pionerii acestor actiuni complexe au fost Mitropolitul
Varlaam in Moldova, Udriste Nasturel in Tara Romaneasca si
Mitropolitul Simeon Stefan in Transilvania.* Mitropolitul VarlaamIn
Moldova, introducerea tiparului si primul efort sustinut de
raspandire a cuvantului romanesc se datoreaza lui Varlaam, pe
numele lui Vasile Motoc, fost ecumen al Manastirii Secul, duhovnic
al lui Miron Barnovski, sol al acestuia la Moscova, mitropolit
intre anii 1632-1653, candidat la scaunul patriarhiei ecumenice din
Constantinopol si sol de pace al lui Vasile Lupu in Tara Romaneasca
in 1644.In literatura ecleziastica romaneasca, Varlaam este
cunoscut pentru urmatoarele lucrari: ,,Leastvita lui Ioan Scararul,
tradusa din slavoneste, ,,Carte romaneasca de invatatura, publicata
in 1643, la Iasi; ,,Raspunsul impotriva catehismului calvinesc,
publicata in 1645, probabil la Manastirea Dealu.Carte romaneasca
pentru invatatura, cunoscuta mai ales sub numele deCazanie, este un
comentar al evangheliilor, tradus din izvoare straine, in cea mai
mare parte dupa versiunea slavona a Omiliilor patriarhului Calist.
Aceasta carte prezinta un interes major pentru istoria literaturii
romane deoarece contine primele pagini de proza in limba romana si
catevacompuneri versificate.Cazania cuprinde 75 de predici pentru
toate duminicile din an si pentru sarbatorile mai insemnate ale
bisericii, insa cuprind si sfaturi de infranarea viciilor si a
patimilor, de infratire si ajutorarea aproapelui.3. Studiu de caz
3: ,,Formarea constiintei istorice* PremisaIncepand cu secolul al
XVII-lea, destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv de viata
religioasa si de activitatea mitropolitilor, a preotilor si a
calugarilor. Atat in Moldova cat si in Muntenia, actul de cultura
inceteaza a mai fi concentrat in jurul manastirilor si al
bisericilor. Prin influenta ideilor umaniste, boierii luminati
incearca sa recupereze trecutul istoric, pentru a nu fi inecat in
uitare.In operele lor istoriografice, ei vor demonstra, pentru
prima data, ideea unitatii de neam si limba a romanilor.In Moldova,
cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce prezinta
datele istorice esentiale pana in secolul al XVII-lea intr-un mod
directiv.In Muntenia insa, cronicari ca Radu Greceanu, Radu
Popescu, se aflau in slujba domnitorilor Constantin Brancoveanu sau
Matei Basarab si de aceea vor fi cronici partizane laudandu-i pe
domnitori.Grigore UrecheGrigore Ureche, nascut apoximativ in anul
1590, este primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a
infruntat timpurile ajungand pana in zilele noastre. Provine
dintr-o familie boiereasca veche (un stramos al sau aparea in
hrisoavele lui Alexandru cel Bun, iar unul dintre bunici, Maxim,
boieras obscur, a fost traitor sub Stefan cel Mare) in care
pretuirea pentru carte si pentru actul de cultura (Nistor Ureche,
tatal sau, a ctitorit manastirea Secu) fusese statornica.Era fiul
lui Nestor Ureche, boier instruit, detinand functii politice
importante la sfarsitul secolului al XVI-lea in repetate randuri
purtator de solii la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe
vremea domniei lui Eremia Movila.Cronicarul si-a petrecut prima
parte a vietii mai mult in scolile Lvovului. Opiniile
cercetatorilor in legatura cu scoala pe care a frecventat-o sunt
diferite. A fost evocat asa un colegiu iezuit, dar, avand in vedere
spusele lui Ureche batranul (care primise indigenatul polonez si
era nobil al Coroanei) a fost membru marcant al Fratiei Ortodoxe
din Lvov (institutie preponderal laica, care urma protejarea
spiritualitatii). Este verosimila prezenta a lui Grigore Ureche
intre elevii scolii ce functiona cu sprijinul comunitatii. Aici
si-a sfatuit achizitiile anterioare, datorate profesorilor cu care
invatase in casa parinteasca (deprinsese cu siguranta slavona si
greaca) , studiind -spune Miron Costin ,,artele liberale intr-o
asemenea scoala, i-au fost la indemana disciplinele gramatica,
retorica, limba latina, limba polona si probabil slavona
ucraineana.Intors in Moldova, Grigore Ureche era un carturar in
intelesul deplin al cuvantului, cu lecturi de bun nivel, capabil
datorita profunzimii acumularilor si caracterul lor sistematic -
putea sa discearna si sa citeasca izvoarele istorice. In scurta
domnie a lui Miron Barnovski (1628) ajunge logofat al treilea, apoi
spatar sub domnia lui Alexandru Ilies. Vasile Lupu il ridica la
rangul de mare spatar intre anii 1634-1642 si apoi de mare vornic
al Tarii de Jos, mentionandu-l intre sfetnicii de taina, chiar daca
opiniile voievodului si ale consiliului nu erau mereu coincidente.
Grigore Ureche a murit in 1547 si a fost inmormantat intr-o cripta
de la manastirea Bistrita din Moldova.Grigore Urche este cunoscut
in istoria literaturii si a cuturii romanesti printr-o singura
opera : Letopisetul Tarii Moldovei, de cand s-a descalecat tara si
de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos Voda
pana la Aaron Voda prima cronica, in limba romana, a Moldovei, care
prezinta istoria tarii de la 1359 pana in 1594. Opera sa ,,a slujit
de urzeala tuturor cronicarilor urmatori (Mihail Kogalniceanu
1876), n-a avut in ce-l priveste , o traditie pe care sa se
sprijine cu nadeje, in schimb au fost mult mai rar observate
motivele acestei situatii in natura speciala a efortului pe care a
trebuit sa-l faca Grigore Ureche pentru a crea istoriografia in
limba romana .Manuscrisul original nu s-a pastrat, cronica fiind
transcrisa in forma prelucrata, cu o seama de interpolatori (Simion
Dascalul, Mihail Calugarul si Axinte Uricariul).Miron CostinMiron
Costin s-a nascut in anul 1633 . In timpul tineretii face studii in
Polonia, iar dupa intoarcerea intaraobtine un post cu functii
militare si diplomaticeimportante (vornic si logofat).Miron Costin
a apartinut marii boierimi, el fiind implicat in principalele
evenimente ale epocii. In 1691, Miron Costin a fost suspectat ca ar
participa la un complot impotriva domnului Constantin Cantemir,
fiind omorat din ordinul acestuia.El a continuat lucrarea lui
Grigore Ureche, infatisand istoria Moldovei de la Aaron Voda - 1595
pana in 1661. ,,Letopisetul Tarii Moldovei cuprinde evenimentele
cele mai importante pe care le descrie, consultand izvoarele
polone, dar din 1653 sunt evenimente contemporane. Intentia sa a
fost sa descrie istoria Moldovei de la inceputul ei, dar nu a
reusit din cauza vremurilor cumplite.In scrierea operei sale, el ia
in considerare destinul, cauzalitatea mai mult decat moralismul
cresterii. Cele mai importante sunt descrierile prin abundenta
detaliilor.Este impresionanta descrierea secetei din vremea lui
Petru Schiopul unde noi-nainte prindea peste, acolo ara ; praful se
strangea la garuri ca nametii de omat.In lucrarea sa aduce
argumente de ordin istoric, geografic si etnografic pentru
sustinerea latinitatii.Ion NeculceIon Neculce ii continua pe
ceilalti cronicari in atitudinea memorialistica fata de istorie.
Opera populara confera autenticitate, iar preocuparea pentru
istorie este mai mare in letopiset, caci el povesteste
evenimentele. Oralitatea si spontaneitatea tin de talentul sau
natural. El este o expresie a constiintei naturale, istoricul care
intelege intamplarile istorice traite, constiinta artistica. El
dovedeste har si descopera valoarea de document si valoarea
artistica a legendelor populare. ,,O sama de cuvinte este un titlu
simbolic ce releva faptul ca cele culese si prelucrate de el sunt
numai un fragment din marea creatie populara. Avand o formatie
intelectuala modesta, el nu este un istoric, ci un memorialist, un
narator ironic si subiectiv al istoriei. Trasatura dominanta a
mentalitatilor de tip popular a acestui povestitor este
comunicativitatea. Niciodata nu a mintit cu discretie, cum o facea
Miron Costin ca sa treaca in pagina fapte de culise. Costin refuza
sa scrie ceea ce ar fi fost de urata pomenire, insa Neculce aici
gaseste sursa povestirii fara ocoluri si euferisme. Intelectual
condus de firea sa, Costin nu patrunde indiscret in viata
personalitatilor, pe cand Neculce exploateaza aceasta sursa spre
a-si colora puternic si original intruchiparile individuale.
Neculce foloseste graiul dulce moldovenesc. Incepe sa se
configureze o anumita structura artistica impusa de moldovenii care
sunt povestitori lirici. Neculce a gasit la Miron Costin o valoare
spirituala complementara spiritului sau popular.Spre deosebire de
ceilalti cronicari, Ion Neculce este mai sensibil la senzational
decat la intamplari marete, cu tendinta de a aduna anecdote
recurgand la amanuntul picant. ,,O sama de cuvinte releva aplicarea
asupra evenimentului minor, uneori ridicol de comic, a spiritului
anecdotic.Cele mai bine realizate portrete sunt cele ale lui Ion
Neculce (spre exemplu, portretul mitropolitului Dosoftei). Neculce
enunta amanuntele ce evidentiaza intregul, semnele particulare,
ticurile si gesturile. El individualizeaza, portretele sale
ramanand in memoria cititorilor. Portretul lui Neculce se situeaza
intre caricatura si tablou.Tot la Neculce intalnim si frecventa cea
mai mare a dialogului. Evenimentele si personajele despre care
nareaza pare ca le-a cunoscut direct, dovedindu-si inca o data
talentul incontestabil de narator. Ca si Creanga, el introduce
dialogul printr-o formula.Comunicativitatea indiscreta si
abilitatea dezvinovatirii, abundenta anecdotelor si proverbelor,
cartirea si blestemul, sistematizarea portretizarii sunt specifice
in opera lui Neculce. Forta individualizatoare l-au determinat pe
George Calinescu sa vorbeasca despre tehnica potretului. Neculce a
fost considerat un fel de Caragiale inainte de Caragiale. El
prefigureaza umanismul popular al lui Creanga. Este cel ce
manifesta spirit ludic, consacrand genul povestirii de
delectare.*ConcluziiConstiinta istorica a romanilor incepe sa se
exprime odata cu scrierea istoriei lor. Consemnarea evenimentelor
pune in evidenta doua constante in viata lor zbuciumata doua
fronturi de lupta: unul extern, reprezentat de confruntarea cu
dusmanii, si unul intern, reprezentat de rivalitati si conflicte
pentru putere. Varsta eroica a feudalitatii romanesti este dominata
de figurile emblematice ale voievozilor gloriosi, intre care
stralucesc Stefan cel Mare si Mihai Viteazul, despre ale caror
fapte de arme povestesc cronicarii. In scrierile timpului este
consemnata astfel si cealalta fata a istoriei, legata de luptele
lipsite de glorie, in care se infrunta oameni de acelasi neam si de
aceeasi lege.4. UmanismulUmanismul european*
DefinitieUmanismul-este miscarea social-culturala a renasterii
aparuta in Italia in sec. al XIV-lea. Evolutia acesteia va cuprinde
si sec. al XV-lea si sec. al XVI-lea. In Germania si Tarile de Jos,
umanismul va fi promovat incepand cu sec. al XVI-lea, iar in
Anglia, Spania si Tarile Romane abia in sec. al XVII-lea.Aceasta
miscare social-culturala apare ca o revolta impotriva fanatismului
si docmatismului specific Evului Mediu.Ideea principala a fost
aducerea omului in centrul Universului in locul lui Dumnezeu,
adoptand toleranta religioasa ca reactie impotriva Inchizitiei
catolice, care in Evul Mediu avusese puterea.* Trasaturile
umanismului:-aseaza in centrul preocuparilor sale omul (,,omul este
masura tuturor lucrurilor');-increderea in ratiune;-admiratia fata
de valorile antichitatii greco-latine;-natura considerata un model
al artei;-anticlericalismul;-prezentarea omului
multilateral;-libertatea, demnitatea si perfectabilitatea fiintei
umane.Termenul umanism are doua sensuri: unul larg, de pretuire a
valorilor umane, si unul restrans, de interes fata de valorile
antichitatii. In legatura cu Renasterea, termenul se foloseste in
ambele sensuri.Sensul initial al miscarii rezida in redescoperirea
antichitatii greco-romane si in refuzul scolasticii medieval
occidentale. Este o epoca de mare efervescenta spirituala, in care
descoperirile stiintifice si tehnice din spatiul societatilor
occidentale sunt acompaniate de descoperirile geografice, de
inovatiile stilistice si de viziune in plan artistic, de schimbari
de mentalitate si de atitudine in plan social si economic.Toate
acestea largesc cadrele mentale ale epocii, pun bazele unei noi
imagini asupra Universului si a omului. In centrul acestei
revolutii culturale sta o noua conceptie asupra omului, diferita de
cea dominanta in perioada medievala.Evul Mediu cunostea
antichitatea, dar numai partial, adesea trunchiat si incorect, prin
prisma teologiei. Renasterea ia antichitatea ca model, incercand
s-o cunoasca in toata bogatia ei de valori. Incepe o cautare
febrila de manuscrise antice, care, o data descoperite, sunt
studiate cu atentie si incepand cu a doua jumatate a secolului al
XV-lea tiparite. Sapaturile scot la iveala ziduri si statui, comori
ale artei antice. Se creeaza biblioteci si librarii, iar academiile
nou-aparute grupeaza savanti care dezbat probleme filozofice, cum
sunt membrii Academiei platoniciene dela Florenta.Creatiile antice
devin modele, surse de inspiratie, atat pentru scriitori care
folosessc adesea chiar limba latina -, cat si pentru artisti.
Antichitatea afirmase cu mandrie ca Omul e masura tuturor
lucrurilor si ca In lume-s multe mari minuni; / Minuni mai mari ca
omul nu-s! Reinviind aceasta traditie, Renasterea realizeaza un
ideal de om universal, multilateral, un om caruia, ca si
personajului antic, nimic din ceea ce este omenesc nu-i este
strain: armonios dezvoltat fizic si cultivat ca intelect, pasionat,
iubitor de cunoastere si de frumos, om de cultura si de actiune in
acelasi timp. Un astfel de om este un abis de stiinta, dupa cum se
exprima Rabelais, sau, cum se intitula Pico della Mirandola, doctor
in toate stiintele si in alte cateva pe deasupra.Spre deosebire de
evul mediu, care vedea in om o creatie a divinitatii, supusa in
exclusivitate vointei acesteia, Renasterea pune accentul pe
ratiunea, libertatea si demnitatea omului, pe caracterul sau
perfectibil. Nimic nu este mai presus pe pamant decat omul, nimic
nu este mai presus in om decat mintea si sufletul[], scria Pico
della Mirandola, in ,,Discurs despre demnitatea omului.Un astfel de
om avea o educatie multilaterala, filozofica, literara,
stiintifica, artistica si fizica. Reprezentativi pentru idealul de
personalitate al Renasterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om
de stiinta, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor,
pictor, poet si arhitect.Omul Renasterii tinde sa realizeze o
armonie intre el si natura. Aceasta atitudine se opune
dogmatismului si fanatismului medieval. Lectura in originala
vechilor texte, considerate sfinte, le permite savantilor vremii sa
reveie modificarile ulterioare si interesate facute in aceste
scrieri de catre reprezentantii Bisericii. Coruptia si ipocrizia
clerului catolic reprezinta unul dintre subiectele favorite ale
scriitorilor satirici din Renastere, iar in Germania, Renasterea se
asociaza cu Reforma, care favorizeaza dezvoltarea culturii in limba
nationala.Aceasta noua viziune asupra omului este exprimata si in
filozofie si in stiintele naturii de Fr. Bacon, Copernic, Giordanoi
Bruno, Galileo Galilei, Kepler. Ei pregatesc o noua viziune
stiintifica asupra lumii, impun treptat o alta paradigma globala,
cea a rationalismului clasic. In sfera gandiri umaniste se afirma
Pico Dela Mirandola, Tomaso Campanela , Thomas Morus, Montaoigne,
Erasmus, iar in arta plastica are loc efectiv o revolutie estetica
prin inovatiile introduse de Durer, Michelangelo, Rafael, Leonardo
Da Vinci, etc.Trecerea spre epoca moderna este facuta de Dante,
Petrarca, Rabelais, Boccacio, Calderon Dela Barca, Shakespeare,
Cervantes.Spiritul Renasterii apusene se extinde treptat in toata
Europa, inclusiv in spatiul romanesc. Umanismul redescopera cultura
antica, natura si bucuriile vietii, omul si viata practica,
ratiunea si libertatea de cugetare.Umanismul romanescUmanismul
roman se formeaza din surse bizantine si occidentale.In Tarile
Romane, umanismul se defineste mai tarziu decat in tarile din
apusul si din centrul Europei.Centre importante ale umanismului
erau in Transilvania, in secolul al XV-lea Oradea, iar in secolul
al XVI-lea Cluj.In Moldova si in Tara Romaneasca abia spre
sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al
XVIII-lea, oarsul devine principalul nucleu de activitate culturala
in locul centrelor monastice de odinioara.Tabloul umanismului
romanesc nu poate fi complet fara mentionarea unor personalitati
precum Udriste Nasturel (1599-1657), Nicolae Milescu (1636-1708),
fratii Serban si Radu Greceanu, mitropolitul Dosoftei
(1624-1693).In Tarile Romane, literatura a trecut in perioada
umanismului de la textele religioase la o etapa noua: atunci cand a
inceput sa depaseasca problematica traditionala, s-a raspandit
cunoasterea limbii latine si a autorilor
antichitatii.Reprezentantii umanismului romanesc sunt cronicarii
care sustin in operele lor idei fundamentale ale culturii
romanesti:originea latina a poporului si a limbii
romane;continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul
romanesc;unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti;rolul
civilizator al tipariturilor;forta educativa a istoriei;credinta in
adevar si documente;dorinta de a salva oamenii de ignorantaCei mai
de seama umanisti apartin Moldovei feudale. Miscarea umanista
romana pune accentul pe afirmarea identitatii nationale. Urmand
scoli inalte in Polonia si Constantinopol, boierii Moldovei au
intrat in contact cu ideile umanismului european pe care le-au
aplicat apoi in tara. Cea mai de seama manifestare a umanismului
romanesc o reprezinta preocuparea pentru afirmarea identitatii
nationale in lucrarile de istoriografie.Cei mai de seama istorici
umanisti au fost: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce,
Dimitrie Cantemir (prima personalitate enciclopedica din cultura
romana). Opera importanta a acestora o reprezinta cronicile
istorice (letopisete). Acestea prezinta istoria Moldovei de la al
doilea descalecat pana in vremurile lui Ion Neculce.Desi cei trei
cronicari apartin unor epoci diferite, operele lor au cateva
caracteristici comune. Ele se aseamana printr-o conceptie comuna a
autorilor privind istoria.Aceasta conceptie reprezinta esenta
umanismului romanesc.* Principiile umanistilor-cronicarul e
responsabil de adevarul celor scrise-cronicile trebuie sa fie
obiective, nepartinitoare pentru un domn sau fata de un boier-au
valoare educativa-trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de
aceea fiecare cronica continua prezentarea domnitorilor din
momentul in care s-a sfarsit cronica precedenta-cronicarii trebuie
sa foloseasca ca surse de inspiratie izvoarele istorice
documentate-pentru perioadele in care nu exista date stiintifice
pot fi folosite ca sursa de inspiratie si creatiile
populare-cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente
petrecute in acea perioada (secete, invazii de lacuste, ploi,
cutremure)* Contributia cronicarilor la dezvoltarea culturii
romaneIstoriografia in limba romana s-a dezvoltat incepand cu
sfarsitul secolului al XVI-lea, odata cu ridicarea noii boierimi si
aparitia primilor carturari; un rol important l-a avut raspandirea
umanismului.1)Contributia la dezvoltarea istoriei:vau pus bazele
istoriografiei romanesti (bazandu-se pe document si
adevar);vtransmit informatii pretioase cu privire la istoria
medievala (domnii & evenimente);vinformatii in legatura cu
etnogeneza romanilor (originea latina a limbii si a poporului
roman, unitatea romanilor si continuitatea existentei pe acest
teritoriu.);Grigore Ureche este cel dintai care vorbeste despre
originea romanilorsi toti de la rami se trag..Miron Costin prin
lucrarea saDe Neamul Moldovenilorcontinua ideile lui Ureche in
legatura cu etnogeneza romanilor aducand argumente
stintifice.vcontribuie in mod esential la formarea constiintei
nationale;vscopul scrierilor nu este numai unul informativ, ci si
unul educativ.2)Contributia in domeniul limbii:vin cronici exista
primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale
evolutiei;voglindesc eforturile de transformare a limbii dintr-un
mijloc de comunicare intr-un mijloc de transmitere a
culturii.Grigore Ureche se bazeaza pe limba vorbita, stilul
sobru.Miron Costin se afla sub influenta limbii latine.Ion Neculce:
limba folosita in operele lui este imaginea scrisa a limbii vorbite
in prima jumatate asec XVIIIlea (stilul oral).3) Contributia in
domeniul literaturii:cronicile reprezinta primele incercari ale
unei literaturi romanesti originale.Grigore Ureche:Primul portret
al lui Stefan cel Mare.Portrete, tablouri, schite de nuvele.Miron
Costin:Primul poet (Viata Luminii poem filosofic si Stihurile de
descalecatul tarii aflate la inceputul letopisetului).Memorialist,
zugrav de moravuri si caracterePovestiri (descrierea unei invazii
de lacuste)aIon Neculce:Realizeaza o opera personala bazata pe
evenimente traite de el insusi sau auzite.Creeaza personaje de
fictiune.Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.Detine arta
povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).Realizeaza
tablouri de epoca.Este prezent hazul & ironia.Relateaza
intamplari anecdotice.* Dimitrie CantemirDimitrie Cantemir s-a
nascut la26 octombrie1673, in localitateaSilistenidincomuna Falciu,
azicomuna Dimitrie Cantemirdinjudetul Vaslui, in partea de sud a
orasuluiHusi. A fost fiul luiConstantinsi alAnei. La 15 ani a fost
nevoit sa plece laConstantinopol(1688-1690), unde a stat 17 ani,
cazalogal tatalui sau pe langaInalta Poarta, inlocuindu-l peAntioh,
devenit ulterior domn al Moldovei.Din lunamartie1693pana in
lunaapriliea aceluiasi an, dupa moartea tatalui sau, a fost domn
alMoldovei, darInalta Poartanu l-a confirmat, astfel incat s-a
intors la Constantinopol pentru a-si continua studiile. Cu prilejul
unui razboiturco-austriaca efectuat o calatorie inEuropa Centrala,
ajungand si inBanat, laTimisoara. A avut astfel ocazia de a se
convinge de unitatea lingvistica apoporului roman.Antioh, fratele
mai mare si-a insusit intreaga mostenire, lasandu-l intr-o situatie
precara. Din1695a fostcapuchehaielaConstantinopol, al fratelui
sauAntioh, acesta fiind ales domn.S-a casatorit cu fiica luiSerban
Cantacuzino,Casandra, care i-a daruit doi copii,Maria si
ANtioh(viitorul poet, scriitor si diplomat rusAntioh Dimitrievici
Cantemir(1709-1744).)Turcii l-au inscaunat pe Dimitrie Cantemir
laIasiin1710, avand incredere in el, dar noul domn-carturar a
incheiat laLutkinRusia, in2 aprilie-13 aprilie1711, un tratat
secret de alianta cuPetru cel Mare, in speranta eliberarii tarii de
sub dominatia turca. In politica externa s-a orientat inspreRusia.
In subsidiar, s-a afirmat chiar faptul ca ar fi incercat alipirea
Moldovei Imperiului Rus, asa cum facuse siUcraina. A fost un adept
al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi si
a fost impotriva transformarii taranilor liberi in serbi.Dupa numai
un an de domnie (1710-1711) s-a alaturat lui Petru cel Mare in
razboiul ruso-turc si a plasat Moldova sub suzeranitate ruseasca.
Dupa ce au fost infranti de turci inLupta de la Stanilesti-
tinutulFalciupePrut, neputandu-se intoarce in Moldova, a emigrat
inRusia, unde a ramas cu familia sa. A devenit consilier intim al
lui Petru I si a desfasurat o activitate stiintifica rodnica. Langa
Harkov i s-a acordat un intins domeniu feudal si a fost investit cu
titlul de Principe Serenissim al Rusiei la1 august1711.A murit pe
mosia sa Dimitrievka laHarkovin1723si a fost inmormantat in Rusia.
Actualmente, osemintele sale se odihnesc in Biserica Trei Ierarhi
din Iasi.Dimitrie Cantemir carturarA fost primul roman ales membru
al Academiei din Berlin in1714. In opera lui Cantemir, influentata
deumanismulRenasterii si de gandirea inaintata din Rusia, s-au
oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea
social-istorica a Moldovei de la sfarsitul secolului al XVII-lea si
inceputul secolului al XVIII-lea.Opere principaleDivanul sau
Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul,
scrisa in romana si tiparita laIasiin1698. Aceasta opera esteprima
lucrare filozofica romaneasca. In aceasta lucrare intalnim
disputele medievale despre timp, suflet, natura sau constiinta.
Dimitrie Cantemir sugereaza superioritatea omului asupra celorlalte
vietuitoare, face din om un stapan al lumii, sustine superioritatea
vietii spirituale asupra conditiei biologice a omului, incearca sa
defineasca concepte filosofice si sa alcatuiasca o terminologie
filosofica.Imaginea tainica a stiintei sacrosante1700, lucrare
filosofica in care incearca sa integreze fizica intr-un sistem
teist, un fel de impacare intre stiinta si religie, intre
determinismul stiintific si metafizica medievala. Cantemir
manifesta un interes deosebit pentruastrologiesi stiintele oculte,
sacre, specificeRenasterii.Istoria ieroglifica, scrisa la
Constantinopol in romana (1703-1705). Este considerata prima
incercare de roman politic-social. Cantemir satirizeaza lupta
pentru domnie dintre partidele boieresti din tarile romane. Aceasta
lupta alegorica se reflecta printr-o disputa filosofica intre doua
principii, simbolizate de Inorog si Corb. Lucrarea cuprinde
cugetari, proverbe si versuri care reflecta influenta poeziei
populare.Istoria Imperiului Otoman(Istoria cresterii si
descresterii curtii otomane), redactata in latina (Historia
incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae)
intre1714si1716. In aceasta lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat
istoria imperiului otoman si a analizat cauzele care ar fi putut
duce la destramarea sa. A insistat si asupra posibilitatilor
popoarelor asuprite de a-si recuceri libertatea. Lucrarea a fost
tradusa si publicata in limbile engleza, franceza si
germana.Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai intai
in latina dar tradus apoi de autor in romana[1](1719-1722),
cuprinde istoria noastra de la origini pana la descalecare. Sustine
ideea cronicarilor: originea comuna a tuturor romanilor. Pentru
scrierea acestei lucrari, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150
de izvoare romane si straine in limbile latina, greaca, polona si
rusa.Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), scrisa
inlatina(1714-1716), cand traia inRusia, la cererea Academiei
dinBerlin.Descriptio Moldaviaecuprinde trei parti:Prima parte este
consacrata descrierii geografice a Moldovei, a muntilor, a apelor
si a campiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima harta a
Moldovei. A prezentat flora si fauna, targurile si capitalele tarii
de-a lungul timpului.In partea a doua a lucrarii este infatisata
organizarea politica si administrativa a tarii. S-au facut referiri
detaliate la forma de stat, alegerea sau indepartarea din scaun a
domnilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de
mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari.In ultima parte a
lucrarii exista informatii despre graiul moldovenilor, despre
slovele folosite, care la inceput au fost latinesti,dupa pilda
tuturor celorlalte popoare a caror limba inca e alcatuita din limba
cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti. Lucrarea
prezinta interes nu numai pentru descrierea geografica sau politica
bine documentata, ci si pentru observatiile etnografice si
folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru carturar care a
cuprins in sfera cercetarilor sale etnografia sifolclorul.Alte
opere Compendium universae logices institutionis(Prescurtare a
sistemului logicii generale) Monarchiarum physica
examinatio(Cercetarea naturala a monarhiilor) Sistema religiae
mahomedane Cartea stiintei
muzicii(Kitab-i-musiki)Kitab-i-musiki,Cartea muzicii, scrisa in
limba turca, este una dintre primele lucrari ale savantului
domnitor, conceputa in perioada vietii acestuia dinIstanbul.
Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice si
religioase, savantul punand in discutie importanta muzicii
religioase si influentarea acesteia de catre muzica bisericeasca
bizantina. Studiul se refera la compozitori otomani, cuprinzand
ilustrarea curentelor si tematicilor, exemplificate printr-o redare
a notelor si gamelor intr-un sistem de note. Este prima lucrare
dedicata muzicii, conceputa intr-un stil savant. Finalul studiului
este insotit de o culegere de melodii a diverselor compozitii,
precum si un numar de 20 de creatii proprii.Datorita acestei
lucrari, Dimitrie Cantemir a intrat in istoria muzicala a Turciei
ca fondator al muzicii laice si studios al celei religioase sub
numele deCantemiroglu(fiul lui Cantemir).5. IluminismulIluminismul
european* AparitieA aparut in secolul al XVII-lea in Anglia,
constituindu-se intr-o miscare de idei care se opunea ideologiei de
tip feudal.Evenimentul care marcheaza inceputul acestui curent este
revolutia burgheza din Anglia (1688). ,,Actul de nastere al
iluminsmului poate fi considerat votarea de catre Parlamentul
englez a ,,Declaratiei Drepturilor Omului'.Pe plan social,
iluminismului ii corespunde cristalizarea burgheziei, clasa care
gaseste in ideile iluminste o exprimare a propriei
filozofii.Aparitia iluminismului este sintetizata de dinamismul si
spiritul revolutionar al burgheziei.Sub raport ideologic, acest
curent se cristalizeaza in Franta in secolul al XVIII-lea fiind
marcat de aparitia unei mari opere colective (17 volume si 11
volume de planse) - Enciclopedia , alcatuita sub coordonarea lui
Jean Jaques Rousseau. Enciclopedia sintetizeaza toate cunostintele
umane acumulate din cele mai vechi timpuri pana in acel moment . In
epoca a avut un ecou rasunator punand la dispozitie un important
instrument de cunoastere si dezvoltand publicului spiritul critic
si gustul pentru stiinta. De aici, iluminismul s-a raspandit in
toate tarile Europei, imbracsnd forme specifice fiecaruia.* Ideile
iluminismuluia) RATIUNEA - este considerata ca un dar specific
omului.b) Definind astfel omul, iluminismul proclama EGALITATEA
tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu si doar
primul slujitor al statului preocupat de siguranta supusilor
sai.Negandu-se ierarhia sociala feudala, societatea va trebui
structurata pe baza unui contract social intre om si semenii sai.c)
MONARHUL ILUMINAT - reprezinta idealul politic al epocii care
inlocuia perimatul monarh absolutist. Trebuia sa fie un filozof
inzestrat cu o capacitate de a intelege mecanismele societatii si
de a mediatiza si armoniza relatiile dintre clasele sociale.d)
Orasul imaginat de iluminism casediupentru 'CETATEANULUNIVERSAL'
este 'CETATEA UNIVERSALA- COSMOPOLISUL', loc in care razboiele ar
disparea, iar prejudecatile de ordin rasial sau religos ar fi
excluse. Cercetatorii au plasat aparitia unui astfel de oras in
2440.e) Idealul uman al acestei epoci este FILOZOFUL - figura care
inlocuia cavalerul si Sfantul Evului Mediu.f) Reprezentantii
iluminsmului au militat pentru revolutionarea sistemului
educational si introducera invatamantului in limbile nationale.*
Manifestari iluministe in cultura europeanaANGLIA - ,,Robinson
Crusoe, de Daniel Defoe- ,,Gullivers travels, de Johantan
SwiftFRANTA - ,,Scrisori persane, de Montesquieu- Operele lui
Voltaire- Romanele si eseurile lui Diderot- ,,Nunta lui Figaro si
,,Barbierul din Sevilla, de BeaumarchaisGERMANIA - ,,Laocoon si
Nathan inteleptul, de LessingITALIA - ,,Badaranii si Hangita, de
Carlo GoldoniiROMANIA - ,,Tiganiada, de Ion Budai
DeleanuIluminismul romanescEste o miscare a intelectualitatii din
Transilvania din secolele XVIIIXIX si poarta numele deScoala
Ardeleana.Burghezia romaneasca din Transilvania era nemultumita de
statutul social politic al romanilor, acestia fiind aproape lipsiti
de drepturi in urma actuluiUnio trium nationum(1437), act ce
excludea participarea romanilor la viata social-politica.Programul
politic alScolii Ardeleneeste prezentat in memoriulSupplex Libellus
Valachorum Transilvaniaetrimis imparatului Leopold al II lea, prin
care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune
egala in drepturi cu celelalte.Initial a fost o miscare de
eliberare nationala si sociala, apoi de stimulare a
culturii.Reprezentanti: Gh. Sincai, Petru Maior, Samuil Micu, Ioan
Budai Deleanu.Activitatea Scolii Ardelene s-a desfasurat pe doua
directii:1. Prima are un caracter iluminist urmarind emanciparea
poporului, mai ales a taranilor-s-au infiintat scoli (peste
300)-s-au scris abecedare, aritmetici, catehisme, carti de
popularizare stiintifica, manuale de economie practica, calendare,
carti populare2. A doua directie are un caracter erudit si vizeaza
tratatele de istorie si filologie:-Istoria si lucrurile si
intamplarile romanilor Samuil Micu-Hronica romanilor si a mai
multor neamuri Gh.Sincai-Istoria pentru inceputul romanilor in
Dacia Petru Maior-Elementa linguae daco-romanae sive valachicae S.
Micu si Gh.Sincai-Dizertatie pentru inceputul limbii romane Petru
Maior-Lexiconul de la Buda = primul dictionar etimologic al limbii
romaneStudiile de istorie continua efortul cronicarilor si se
explica prin dorinta carturarilor Scolii Ardelene de a demonstra
latinitatea poporului roman, a limbii romane, pentru a contesta
afirmatiile tendentioase ale celor care falsificau istoria, pentru
a justifica inechitatea (= nedreptatea) in care se aflau romanii.Au
adus argumente istorice , filologice, demografice, privind originea
latina a limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa
etnica.In viziunea curentului integrat au adus argumente de aceeasi
factura: principiile libertatii si egalitatii, dreptului natural si
contractului social, jucand un rol esential in acumularea dovezilor
si argumentelor pentru sustinerea egalitatii in drepturi a
romanilor din Transilvania in raport cu celelalte nationalitati.S-a
pus problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a
fixarii normelor gramaticale ale limbii, a imbogatirii
vocabularului cu neologisme din limbile romanice.In ciuda anumitor
exagerari (ortografia etimologica si eliminarea elementelor
nelatine din limba), Scoala Ardeleana are meritul de a fi pus
bazele cercetarii stiintifice a limbii romane.Scoala Ardeleana a
dat pe cel dintai mare poet de talie europeana Ioan Budai
Deleanu.Opera saTiganiada= sinteza artistica a ideilor iluministe
ale epocii si este prima demonstratie de valoare a posibilitatilor
poetice ale limbii romane = singura epopee romana terminata.In Tara
Romaneasca si Moldova:-Chesarie Ramniceanu Mineiele = meditatii cu
caracter general asupra istoriei.-Leon Duca6. Studiu de caz 4:
,,Rolul literaturii in perioada pasoptistaCaracterizata printr-o
puternica manifestare a constiintei nationale in toate provinciile
romanesti, perioada fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o
epoca distincta in evolutia istorica a literaturii romane, numita
in mod curent epoca pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza
miscarea democraticasi revolutionara care precede, in Tarile
Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea Principatelor
(1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica
din epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul ideologiei
burgheze democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatura
romantic-progresista. Trecerea de la formula clasica la cea
romantica se face treptat, ambele metode coexistand o bucata de
vreme sau persistand la unul si acelasi scriitor pana la sfarsit.
Se poate spune si despre Alecsandri ca a evoluat in sens invers,
incepand prin a fi romantic si sfarsind prin a fi clasic.In
evolutia literaturii exista intotdeauna legaturi de continuitate si
cu cat scriitorul este mai mare, cu atat legaturile lui cu trecutul
si viitorul sunt mai adanci. Astfel, intre literatura pasoptista si
cea anterioara si posterioara exista o unitate indisolubila. Spre
exemplu, primele manifestari ale iluminismul, prezent in epoca
pasoptista, apar inca in fazele literare de pana la 1840, in
creatia unor anumiti scriitori si oameni de cultura, fiind
reprezentat, in primul rand, de Scoala Ardeleana. Pasoptistii,
insa, au amplificat aceste stari de manifestari iluministe
pronuntate, dar, totusi, incipiente, transformandu-le intr-un
sistem de conceptii social-politice si cultural-estetice bine
inchegat.Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor
pamanteni, aparitia unor relatii economice si politice inexistente
pana atunci constituiau premizele necesare pt. ridicarea societatii
romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica , pt.
modernizarea vietii social-politice si culturale. Pentru
intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista in
orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la
lupta ampla de transformare social-economica, de reorganizare
burgheza democratica a societatii romanesti si de eliberare
nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care
M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societatii
romanesti) il dadea cuvantului ,,politica' : ,,politica a ajuns sa
fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile
tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si
propasirea industriei, care asociaza, organizeaza, produce si
raspandeste. Politica este puternica circulatie ce atata toata
gandirea si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de
teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia
publica si imping activitatea multimii pe cai noua ' . Miscarea
revolutionara din prima jumatate a secolului al XIX-lea a dat o
puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta
maselor spiritul luptei pt. dreptatea sociala si libertate,
intensificand miscarea de idei in favoarea unirii Tarilor Romane
intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat, in acelasi
timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu
program de lupta politica. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860,
in mijlocul careia s-a declansat cea mai larga miscare populara de
emancipare sociala si nationala - Revolutia de la 1848 - este
cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista. In
aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale
romanesti.In jurul anului 1840 se poate vorbi de o indrumare a
literaturii prin reviste, desi aparitia lor este de obicei
temporara.Constatand ca Albina este prea moldoveneasca, Curierul
este prea muntenesc, iar Foaie pentru minte, inima si literatura
prea ardeleneasca, Kogalniceanu isi propune sa faca din revista sa
Dacia literara o foaie care sa publice productiile romanestidin
orice parte a tarii, cu singura conditie sa fie de valoare.
M.Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste, subliniaza
clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea
imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei
literaturi nationale prin stimularea scrierilor originale, aspirate
din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul
obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei
literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in
literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp
si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta
hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul
secolului trecut. 'critica noastra - spunea M.Kogalniceanu - va fi
nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana'.Ceea ce-i
uneste pe scriitori pasoptisti este militantismul regasit in
creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste
pentru implinirea unitatii si independentei nationale.Cei mai multi
dintre scriitorii pasoptisti au aderat la idealurile Revolutiei de
la 1848, fiind animati si de telurile Marii Uniri.Participanti
directi la viata social-politica, pasoptistii au creat opere
literare cu un pronuntat caracter patriotic si militant,
inspirandu-se din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare
sociala si unitate nationala. Satirizarea viciilor oranduirii
feudale si evocarea realitatii sociale constituie o alta
caracteristica a literaturii pasoptiste.Reprezentanti: Gheorghe
Asachi, Costache Negruzzi, Anton Pann, Vasile Carlana, Andrei
Muresanu, Dimitrie Bolintineanu, Cazar Bolliac.
Clasicism i neoclasicismClasicismul i neoclasicismul reprezint
tradiiaartistico-istoric sau atitudinile estetice bazate pe arta
Greciei i a Romei antice.Termenul de clasicism se refer la arta
produs n Antichitate sau la arta mai recent inspirat de cea a
Antichitii.Neoclasicismul se refer la arta aflat sub influena celei
antice, fiind astfel inclus ntermenul mai larg de clasicism.
Clasicismulse caracterizeaz n mod tradiional prin armonie,
claritate, sobrietate, universalitate i idealism. n artele
plastice, adepiiclasicismului au manifestat n general o preferin
pentru linie n detrimentul culorii, pentru liniile drepte n
detrimentulcelorcurbe i pentru general n detrimentul
particularului. Renaterea italian a fost prima perioad de clasicism
autentic dupAntichitate.Neoclasicismuladevenitmicarea
esteticdominantnEuropalasfritulsecoluluiXVIII- nceputul secolului
XIX, prinlucrrile lui Antonio Canova i J.L. David. A dat natere
unei reacii n favoarea sentimentelor subiective, a aspiraiei
ctresublim i a unui gust pentru bizar, numite mai trziu romantism.
Alternrile repetate ntre idealurile clasice i non-clasice
aucaracterizatadesea estetica occidental.Neoclasicismuleste o
micare n arta plastic,arhitecturaiartele decorativeale Europei
iAmericii de Nord, n secolele alXVIII-leai alXIX-lea,caracterizat
prin revirimentul stiluluiclasic grecesc i roman. Printre
reprezentanii de frunteaimicrii s-au numrat
arhiteciiClaude-Nicholas Ledoux i Robert Adam,pictoriiJacques-Louis
David,Jean IngresiAnton Mengs,sculptoriiAntonio Canova,John
Flaxman,Bertel ThorvaldseniJohann Sergelprecum i designeriiJosiah
Wedgwood,George HepplewhiteiThomas Sheraton.Influenat de gndirea
din Secolul luminilor, neoclasicismul impune dominaia rigorii, avnd
ca modele arta greac i cearoman. Antichitatea se impune din nou, n
opoziie cu concepiilebaroce.Aceasta noua lectur este menit s duc
laredescoperirea simplitii i profunzimii naturii, spre deosebire
detririle superficiale alerococo-ului. Temele mitologice iantice,
sunt din nouprezente. n timpulprimului Imperiu(1804-1814),
neoclasicismul devine stilul oficial.
Romantism literar
Romantismulliterari-a aflat expresia de-a lungulsecolului al
XIX-lea, manifestndu-se n paralel curomantismul artelor plasticei
cu celmuzical. Migraia influenelor impuse de curent determin
coexistena lui alturi de alte curente, ndeosebi n a doua jumtate a
secolului (de exemplu,parnasianismul).Trsturi Introducerea unor noi
categorii estetice: sublimul, grotescul, fantasticul, macabrul,
feericul precum si a unor specii literare inedite precum drama
romantica, meditatia,poemulfilozofic inuvelaistoric. Cultiv
sensibilitatea, imaginaia i fantezia creatoare, minimaliznd raiunea
i luciditatea. Promoveaz inspiraia din tradiie, folclor i din
trecutul istoric. Evadarea din realitate se face
prinvissausomn(mitul oniric), ntr-un cadru natural nocturn.
Contemplarea naturii se concretizeaz prin descrierea peisajelor sau
a momentelor anotimpurilor n pasteluri i prin reflecii asupra
gravelor probleme ale universului n meditaii. Acord o importan
deosebit sentimentelor omeneti, cu predilecie iubirii, tririle
interioare intense fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare
sau participative. Construirea eroilor exceptionali, care acioneaz
n imprejurri ieite din comun, precum i portretizarea omului de
geniu i condiia nefericit a acestuia n lume; personajele romantice
nu sunt dominate de raiune ci de imaginaie i de sentimente.
Preocuparea pentru definirea timpului i a spaiului nemarginite, ca
proiectie subiectiv a spiritului uman, concepie preluat de la
filozofii idealiti. Utilizarea de procedee artistice variate,
printre care antiteza, ocup locul principal att n structura
poeziei, ct i n construirea personajelor, situaiilor, ideilor
exprimate Ironia romantic dobndete, adesea, accente satirice sau
pamfletare, fiind un mijloc artistic folosit att in specia literara
cu nume sugestiv, satira, ct i n poeme filosofice. Priorita absolut
in locul rigorii rationale a clasicismului Asumarea poziiei
demiurgice (demonice) fa de universul creat Preferina pentru
tehnici bazate pe armonia contrariilor care s pun n eviden
antonimiile specifice unei existene contradictorii Lrgirea viziunii
estetice prin inovaie la nivelul speciilor literare al tematicii,
motivelor si limbajelor artisticeRealism literarRealismuleste un
curent literar care se manifest n secolul XIX i are drept centru de
iradiere Frana.Romanele realiste au urmtoarele caracteristici: 1.
Teme: parvenitismul, avariia, imoralitatea, etc. 2. Motive:
parvenitul, avarul 3. Compoziie: obiectiv, narator omniscient i
omniprezent 4. Subiecte: inspirate din realitate 5. Aciune: pe mai
multe planuri 6. Conflicte: sociale, psihologice, politice, etc 7.
Personaje: ntruchipeaz mai multe categorii sociale, complex
caracterizate, reprezint tipuri umane 8. Structura nchis 9. Se
utilizeaz tehnica detaliului 10. Se accentueaz relaia dintre mediu
ipersonajReprezentani romni ai Realismului:Costache Negruzzi,
Nicolae Filimon Ion Luca Caragiale Liviu Rebreanu
Modernismul si Postmodernismul
Anii 60 ai secolului XX, tradiia modernist a fost rennodat prin
apariia unui curentdenumit de Mircea Crtrescu n studiul su,
Postmodernism romnesc, tardo-modernism.Excepie fceau prozatorii din
grupulcolii de la Trgovite(Mircea Horia Simionescu, RaduPetrescu,
Costache Olreanu, Tudor opa), dar i cei din grupul oniric( Dumitru
epeneagsau Leonid Dimov) sau marele poet Mircea Ivnescu. Prima
izbucnire s-a produs n anii 80,cnd un grup de poei, grupai n jurul
profesorului Nicolae Manolescu au format Cenaclul deluni, n timp ce
prozatorii, grupai n jurul profesorului Ovid S. Crohmlniceanu au
continuats frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au
debutat n cteva volume colective,apoi s-au afirmat n volume
colective. ntre trsturile cele mai evidente s-ar putea
amintiamestecul de narativitate i lirism n poezie, oralitatea
expresiei, pastia, parodia, colajul,jocurile de limbaj. n fond,
tipologia postmodern s-ar putea defini tocmai prin lipsa
uneitipologii riguroase, prin extrem mobilitatei amestec voit
algenurilor.Trsturile postmodernismului literar din
RomniaPostmodernismul, afirma Ovid S. Crohmlniceanu, e monstrul de
la Loch Ness alcriticii contemporane, tot mai muli ini declar c
l-au vzut cu ochii lor, dar dau fabuloaseilui nfiri descripii
absolut diferite. Este greu, dac nu imposibil, de mpcat punctele
devedere ale teoreticienilor i mai cu seam de a le reduce la doar
cteva principii. Cci zonelen care liniile cedeseneaz hri att de
diferite, se intersecteaz, nu sunt prea numeroase. Iattotui cteva
puncte de vedere ale unora dintre cei mai autorizai comentatori
romni aifenomenului.n proz, postmodernismul presupune textualism,
un modde a organiza povestirea sauromanul; trecerea de la proza
auctorial la proza autoreflexiv; predilecia pentru fragment io nou
relaie cu cititorul, afirm Eugen Simion. Poezia postmodern consider
NicolaeManolescu i mprumut criteriul poeticului din aceea modern,
cu deosebide c se
aratmultmaingduitoarenpreferineleinidiosincraziileei.Epocapostmodernnuinventeaz
cu adevrat o nou poezie, aa cum inventase epoca modern. Monica
Spiridon lconsider n schimb doar un mit cultural i nimic altceva.
Mircea Crtrescu, dimpotriv,accentueaz latura autobiografic,
realist, oral i prozaizant a curentului. Ion BogdanLefter evideniaz
legturile dintre postmodernism i experimentul literar romnesc din
anii'60-'70.Pelngtoateacesteapostmodenismulmainseamnjoc,combinaie,ironie,retoric,
eliberarea fanteziei i mprumutarea limbajului familiar, dar
iingenioase construciidin prefabricate. Iar lista trsturilor ar
putea fiamplificat.Un concept important care expliciteaz modul
ncare postmodernismul privete
limba,esteideade"joc".ncontextulacestuicurent,alpostmodernismului,jocnseamnschimbarea
cadrului de conexiune al ideilor, i astfel permite sensurile
figurate sau trecereaunei metafore sau cuvnt de la un context la
altul, sau de la un cadru de referin la altul.Deoarece n interiorul
gndirii postmoderne textul e alctuitdintr-o serie de marcaje ale
crorsens este atribuit cititorului iar nu autorului nsui, acest joc
se bazeaz pe mijloacele cu carecititorul construiete sau
interpreteaz textul, i cu ajutorul crora autorul devine o prezenn
mintea citittorului. Jocul implic mai apoi i invocarea unor opere
scrise n aceeaimanier pentru a le slbiautoritatea, fie prin
parodierea presupoziiilor acestora sau a stilului,fie prin straturi
succesive de indicaii greite, n ceea ce privete intenia autorului.
Studiul2esenial pentru nelegerea acestei abordri rmne Structure,
Sign and Play in the Discourseof Human Sciences de Jacques Derrida,
devenit un capitolal volumului Scriitura idiferena,dar publicat
iniial, separat, drept articol n 1966. Acest punct de vedere are
detractorinflcrai care l consider dificil i abscons, i o violare a
contractului implicit de luciditatece ar exista ntre cititor, dac
un autor are ceva de comunicat el trebuie s-i aleag cuvintelecare i
transmit ideea cu ct mai multtransparen cititorului.Postmodernismul
i criticii siCharles Murray, un critic acerb ala postmodernismului,
d o definiie acestui termen:Doar o mod intelectual contemporan, m
refer la o constelaie de puncte de vedere carei vin n minte cnd
auzi cuvintele multicultural, gen, a deconstrui, corectitudine
politic, iDead White Males. ntr-un sensmai larg moda aceasta
intelectual contemporan acoper undestul de rspndit sentiment de
nencredere n metoda tiinific, care exist n anumitecercuri. Inculcat
n acest set de idei primite de-a gata este i un sentiment
deostilitate fa deideea c judecile de discriminare snt potrivite n
cazul analizei artei sau literaturii, ideei
cexistierarhiidevaloare,ostilitiifadeideeaexisteneiunuiadevrobiectiv.Postmodernismul
constituie doar eticheta ataatacestei perspective.Poziia central n
aceast dezbatere este conceptul de obiectivitate i ceea ce
arnsemnaaceasta.ncelmailargsens,negareaobiectivitiiestetrsturapoziieipostmoderne
iar ostilitatea fa de aceste baze ale obiectivitii este trstura
definitorie.Aceast ostilitate subteranfa deconceptul
deobiectivitateevident nmulte dinteoriilecritice moderne, acesta
este punctul de atac pentru toi dumanii postmodernismului.
Mulicritici caracterizeaz postmodernismul drept un fenomen efemer,
care nu poate fi definit ccidin punctul de vedere filosofic, cci nu
reprezint mai mult dect o serie de coniecturidisparate, ce au n
comun doar resentimentul fa de Modernism. Aceast antipatie
apostmodernitii fa de modernism, i tendina lor consecvent de a se
defini n pofidaacestuia, i-a atras, de asemenea, numeroi critici.
S-a argumentat c modernitatea nu e dectun monolit de dimensiuni
uriae, ca un singur butean, dar de fapt era el nsui dinamic imereu
schimbtor; evoluia dintre 'modern' i 'postmodern' trebuie privit
mai degrab ca ogradaie iar nu ca un tip nou, o continuare, iar nu o
ruptur. Un teoretician al acestei idei esteMarshall Berman, a crui
carte All That is Solid Melts into Air (un citat intertextual din
KarlMarx) reflect chiar n titlulei natura fluid i ubicu a
modernitii.Postmodernismul, ca fenomen artistic, filozofic i chiar
social nclin spre formeledeschise, ludice, provizorii, este un
discurs al ironiei i al fragmentelor, implicnd arta itiinele, marea
cultur i cultura popular, partea i ntregul
Nicolae Dabija Ochiul al treilea al literaturiinoastreNicolae
Dabija a marcat o generaie de creaie care a venit n momentul de
lupt pentru cultur, n momentul cnd poporul avea nevoie de unal
treilea ochiprin care s descopere adevrul. n vreme de cumpn
naional, cndhomo sovieticusamenina s topeasc identitatea popoarelor
ntr-un imperiu rou, scriitorul a reuit s strbat graniele
imperialiste i s se conecteze la un alt univers, a reuit s strbat
calea pe care au dibuit-o i pe care i-au orientat generaiile
anterioare.Astzi Nicolae Dabija este considerat unul dintre
comorile literare ale literaturii noastre, iar laurii acestui
calificativ au fost obinui cu mult munc, cultur, credin i curaj
literar. Generaiile actuale de scriitorii datoreaz multe acestui om
de cultur, care a folosit rebeliunea tinereii pentru o cauz nobil,
pentru cauza identitii, limbii i culturii noastre.Dabija,
Nicolae.Tem pentru acas/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Ed. Pentru
Literatur i art, 2012 .- 408 p.Romanul de fa este o scriere despre
regsirea de sine, e un roman percutant, profund, despre fiinarea n
timp i spaiu a unui personaj aflat ntr-o situaie tragic, dar prin
biografia cruia poate fi recuperat n istorie. Romanul ,,Tema pentru
acas este apropiat de profunzimea ideatic a unor autori precum
Dostoievski, Borges sau Bulgakov, purtnd o marc original a unui
mare prozator de limb romn.Dabija, Nicolae.n cutarea identitii/
Nicolae Dabija.- Chiinu : Litera, 2002 .- 512 p.Dar i cunoatem? tim
faptele lor? Le apreciem la justa valoare ? Iat ntrebrile la care
ncerc s rspund aceast carte. n paginile ei autorul sa strduit s
scoat la lumin momentele nltoare ale istoriei noastre, ca lumina
acestora- odat depus n sufletele cititoriilor s-i poat nsoi, ca un
sprijin i un ndemn de demnitate de-a lungul viei.Dabija,
Nicolae.Doruri interzise/ Nicolae Dabija.- Chiinu : Litera, 2003 .-
624 p.Lucrarea data este o planset de versurii al unui univers n
care dispare materialitatea i obiectivitatea, findc totul se
nfrgete, nflorete i nmugurete.Dabija, Nicolae.Lacrima care vede/
Nicolae Dabija.- Iai : Junimea, 1994 . 62 p.Volumul de fa ne face
trimitere la o gam de versuri de dor, balad, dragoste,
doin..Dabija, Nicolae.Cerul luntric/ Nicolae Dabija.- Chiinu :
Litera, 1998.- 316p.Este volumul care reprezint nu numai cultura
romn dar i n condiii egale de difuzare i comentare, se poate impune
i pe plan european.Dabija, Nicolae.Fotograful de fulgere/ Nicolae
Dabija.- Bucureti : Minerva , 1998 .- 284p.Precum un cerc cu
centrul n afara sa, precum o secund, n care ncepe Vecia, precum un
cer nscocindu-i propria stea poezia.Dabija, Nicolae.1001 poeme/
Nicolae Dabija. Chiinu : Biodova, 2011 .- 96 p.Doru-mi-i de
Dumneavoastr: ca unui zid de la ferestr.Dabija, Nicolae.Harta
noastr care sngereaz: Rul n cutarea mrii/ Nicolae Dabija .- Craiova
: Fundaia scrisul Romnesc, 2003 .- 367 p.Textele din prezentul
volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu
i poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr
care sngereaz: nsemnri de pe front/ Nicolae Dabija .- Craiova :
Fundaia scrisul Romnesc, 2002 .- 312 p.Textele din prezentul volum
sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i
poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr
care sngereaz: La Est de Vest/ Nicolae Dabija .- Craiova : Fundaia
scrisul Romnesc, 2001 .- 380 p.Textele din prezentul volum sunt
preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i poart
semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr care
sngereaz: Icoan spart, Basarabia/ Nicolae Dabija .- Craiova :
Fundaia scrisul Romnesc, 1999.- 312 p.Textele din prezentul volum
sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i
poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr
care sngereaz: Vai de capul nostru!/ Nicolae Dabija .- Craiova :
Fundaia scrisul Romnesc, 2001 .- 384 p.Textele din prezentul volum
sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i Artadin Chiinu i
poart semntura reputatului scritor.Dabija, Nicolae.Harta noastr
care sngereaz: Libertatea are chipul lui Dumnezeu/ Nicolae Dabija
.- Craiova : Fundaia scrisul Romnesc, 1997 .- 268 p.Textele din
prezentul volum sunt preluate din revista sptmnalLiteratura i
Artadin Chiinu i poart semntura reputatului scritor.