Page 1
Portofoliul Partilor De Vorbire - Gramatica
DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care denumeste lucruri, fiinte, fenomene,
notiuni sau idei.
Substantivele pot fi clasificate in functie de:
inteles: - proprii care denumesc anumite fiinţe, lucruri sau fenomene considerate
izolat, pentru a le distinge de celelalte
- comune care denumesc obiecte de acelaşi fel
alcatuire: - simple
- compuse: Albă-ca-zăpada, floarea-soarelui, pierde-vară
masculin: baiat/baieţi
feminin: elevă/eleve
neutru: tablou/tablouri
SUBSTANTIVE MOBILE, categorie reprezentată de substantive care, din aceeaşi
radacină, pot realiza forme şi pentru masculin şi pentru feminin (ex. bunic-bunică, naş-naşă,
văr-vară,verişoară).
SUBSTANTIVE EPICENE care denumesc printr-o singură formă, de masculin sau
feminin, anumite specii din regnul animal: elefant, fluture, girafa, crocodil, viespe.
A. SINGULAR sau PLURAL. Substantivele realizeaza opoziţia dintre cele douş
numere cu ajutorul desinenţelor : caine/caini, frate/fraţi, pom/pomi etc.
Pagina 1 din 21
Page 2
DEFINITIE:Desinentele sunt sunetele care marcheaza genul, numarul si cazul
substantivelor aflandu-se la sfarsitul acestora.
Unele substantive masculine au aceeaşi formă la ambele numere întrucat desinenţa
este zero şi la singular şi la plural: crai, pui, ochi.
Substantivele feminine derivate cu sufixul -toare au singularul la fel ca pluralul :
îngrijitoare, învăţătoare, directoare.
Şi anumite substantive neutre au pluralul la fel ca singularul: nume, pantece, codice.
B. DEFECTIVE DE NUMĂR sunt acele substantive care nu pot avea formă decat fie
la singular fie la plural.
Defective de plural (care au formă numai la singular):
-nume de materii: argint, tablă, zinc, sange, miere, vată.
-sporturi: şah, fotbal, tenis, ski.
-noţiuni abstracte:fericire, foame, cinste, lene, sclavagism.
-substantive proprii: Vasile, Dobrogea, Mangalia, Banat.
b) Defective de singular (care au formă numai pentru plural)
-este o categorie reprezentatădoar de cateva substantive: zori, ochelari, icre, şale, la
care se mai adaugă anumite toponimice: Iaşi, Carpaţi, Văleni.
NOMINATIV
Laacest caz substantivul poate avea funcţiile sintactice:
SUBIECT: Maria citeşte o carte.
APOZIŢIE: Ioana, fiica mea, s-a supărat.
NUME PREDICATIV: Ileana a ajuns medic.
B. GENITIV
La acest caz substantivul poate avea funcţia sintactică de :
ATRIBUT: Cartea mamei e nouă.
COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Maşina se află în faţa casei.
Pagina 2 din 21
Page 3
COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Clima s-a schimbat de-a lungul secolelor.
COMPL. CIRCUMS. DE CAUZĂ: M-am supărat din pricina Ioanei.
COMPL. INDIRECT: Ceaiurile sunt bune contra gripei.
NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este al Ioanei.
C. DATIV
La acest caz substantvul poate avea urmatoarele funcţii:
COMPLEMENT INDIRECT: I-am adus colegului o carte.
COMPLEMENT INSTRUMENTAL: Ileana a reuşit datorită ţie
COMPL. CIRCUMST. DE MOD: Am procedat conform programului.
COMPL. CIRCUMST. DE LOC: „Stelele-n cer. / Deasupra mărilor/ Ard
depărtărilor / Pană ce pier.”
ATRIBUT SUBSTANTIVAL: Nepot de soră Mariei.
D. ACUZATIV
La acest caz substantivul poate avea următoarele funcţii sintactice:
ATRIBUT SUBSTANTIVAL: casa: de piatră, cu grădină etc.
COMPLEMENT DIRECT: L-am întalnit pe vărul meu.
COMPLEMENT INDIRECT: Emil e prieten cu toată lumea.
COMPL. CIRCUMST. DE LOC: Oameni vin de la munte.
COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: Am stat pană apropae de pranz.
COMPL. CIRCUMST. DE MOD: A fost pedepsit după fapta comisă.
COMPL.CIRCUMST. DE CAUZĂ: Dintr-o eroare a comis accidentul.
COMPL. CIRCUMST. DE SCOP: Ioana a plecat după cumpărături.
COMPL. DE AGENT: Ioana fusese certată de tatăl ei.
10. NUME PREDICATIV: Cadoul acesta este de la Ramona.
Declinarea substantivelor poate fi:
nearticulata
articulata cu articol hotarat
articulata cu articol nehotarat
exemplu: declinarea substantivului prietenul (cu articol hotarat)
sg. N prietenul pl. N prietenii
Pagina 3 din 21
Page 4
Ac pe prietenul Ac pe prietenii
G al prietenului G ai, ale prietenilor
D prietenului D prietenilor
V prietenule! V prietenilor!
Cele mai multe locuţiuni substantivale provin din verbe sau locuţiuni verbale, prin
substantivizarea infinitivului lung, supinului sau a participiului:
bătaie de cap, aruncătură de ochi, cal de bătaie.
Aducere aminte, dare de mană, luare în primire.
Locuţiunile substantivale mai provin din elementul nominal al unui verb: cai verzi pe
pereţi, foc de paie, soare cu dinţi.
DEFINIŢIE: Este partea de vorbire flexibilă cu rol auxiliar care însoţeşte un
substantiv, arătand măsura în care obiectul cunoscut este cunoscut vorbitorilor.
-prezinta obiectul denumit ca fiind clar individualizat.
FORME: N. Ac. –l, -le, -a / -i, -le
G. D. -lui, i / lor
N. Ac. un, o / nişte
G. D. unui, unei / unor
Pagina 4 din 21
Page 5
Articolul nehotărat este întotdeauna prolitic.
!!! Atenţie la confuzia cu numeralul sau adjectivul pronominal nehotărat.
Este articolul care apare ca element auxiliar la pronumele posesive si la numeralele
ordinale. De asemenea insoţeşte un substantiv sau un pronume în cazul genitiv. Se adaugă
forma -alor de plural la cazurile genitiv şi dativ.
Este articolul care leagă un substantiv sau un nume propriu de persoană de
determinantul său. Articolul demonstrativ este şi un auxiliar al gardului superlativ relativ: cei
mai buni.
Formele articolului demonstrativ au uneori valoarea unui pronume demonstrativ
redus, concentrat: L-am întalnit pe cel ce m- ajutat.
DEFINIŢIE: Este partea de vorbire flexibilă care exprimă o însuşire a unei fiinţe sau a
unui obiect, acordandu-se cu substantivul respectiv.
CLASIFICARE:
ADJECTIVE VARIABILE
Variabile cu două terminaţii care îşi schimbă forma după gen şi după număr: bun-
bună, buni-bune.
Variabile cu o terminţie care îşi schimbă forma numai după număr: cuminte-cuminţi,
verde-verzi, tare-tari
ADJECTIVE INVARIABILE
adjective provenite din adverbe: aşa, astfel, asemenea, bine.
Pagina 5 din 21
Page 6
nume de culori: bleu, roy, verde-praz, galben-pai.
adjective neologice: perspicace, atroce, precoce, propice, vivace.
POZITIV: bun.
COMPARATIV:
1.de superioritae: mai bun ;
2.de egalitate: tot aşa de, la fel de bun ;
3. de inferioritate: mai puţin bun.
C. SUPERLATIV RELATIV
1. de superioritate : cel mai bun;
2. de inferioritate : cel mai puţin bun.
D. SUPERLATIV ABSOLUT – realizat cu adverbele FOARTE şi TARE.
*există adjective care nu pot avea grade de comparaţie deoarece exprima însuşiri cu
caracter absolut: inferior, anterior, suprem, optim, viu, mort, veşnic, perfect, principal,
complet, întreg, pătrat, rotund etc.
ATRIBUT ADJECTIVAL: Carte frumoasă.
NUME PREDICATIV: Cartea este frumoasă.
COMPLEMENT INDIRECT: Din rău a devenit bun.
COMPL. CIRCUMST. DE TIMP: L-am cunoscut de mic.
COMPL. CIRCUMST. DE CAUZĂ: De rău nu vrea să asculte.
LOCUŢIUNI VARIABILE: luat de suflet, bătător la ochi, al naibii.
LOCUŢIUNI INVARIABILE: nu ştiu cum, de ispravă, fel de fel.
Pagina 6 din 21
Page 7
DEFINITIE: Este partea de vorbire care exprima un numar, determinarea numerica a
obiectelor sau ordinea acestora prin numarare.
NUMERALUL CARDINAL PROPRIU-ZIS
simple: 1-10, 100, 1000 ...
compuse: 11, 12... incepand cu douazeci, datorita aparitiei prepozitiei de, numeralul
preia functia substantivului pe care il insoteste. Am gasit douazeci de lei. (atr. substantival)
2.NUMERALUL COLECTIV
- amadoi, tustrei, catestrei, toti cinci,, o duzina, ambii,
3.NUMERALUL FRACTIONAR
-doime, patrime, cincime,jumatate
4.NUMERALUL MULTIPLICATIV
-indoit, impatrit, insutit, dublu
5.NUMERALUL ADVERBIAL
-o data, de doua ori, bis.
6.NUMERALUL DISTRIBUTIV
-cate unul, cate cinci, cate o suta, doi cate doi, trei cate trei.
primul (intaiul), al doilea, ... ultimul.
Cifrele romane: X=10, V=5, L=50, C=100, D=500, M=1000
DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care exprima actiuni sau stari.
Pagina 7 din 21
Page 8
I.Clasificarea verbelor dupa capacitatea de a forma un predicat
A. VERBE PREDICATIVE , care pot forma singure predicatul daca sunt la un mod
personal.
B. VERBE NEPREDICATIVE care nu pot forma singure predicatul si care se impart
in doua categorii:
a) verbe auxiliare care intra in alcatuirea formelor verbale compuse. In limba romana
sunt folosite ca auxiliare verbele a fi, a avea si a vrea.
b) verbe copulative (a fi, a deveni, a ajunge, a iesi, a ramane, a parea, a insemna etc)
care intra in lcatuirea predicatului nominal impreuna cu un nume predicativ.
II.Clasificarea verbelor dupa continutul semantic
A. VERBE PERSONALE, sunt acele verbe care se definesc prin relatia pe care o
realizeaza cu un subiect cu care se acorda in persoana si numar : Copiii alearga. Ei merg.
B. VERBE IMPERSONALE, care nu au subiect.
- verbe impersonale absolute: ninge, ploua, tuna, fulgera, se innoreaza, se innopteaza,
se insenineaza.
- verbe onomatopeice: a guita, a latra, a mieuna, a scartai
- verbe personale devenite impersonale: a merita, a ajunge, a face, a strica, a urma, a
merge, a urma, a continua, a incepe.
- verbe unipersonale prin forma si impersonale prin continut: trebuie, se cade, se
cuvine, se intampla, importa, decurge, rezulta.
III. Clasificarea verbelor dupa posibilitatea de a primi sau nu un complement direct
A. VERBE TRANZITIVE - care admit complement direct. Verbele tranzitive pot
deveni intranzitive atunci cand au valoare copulativa sau cand se transforma in impersonale
reflexive : Ioana a facut un desen (tranzitiv)
Ileana s-a facut profesoara. (cop. intranz.)
Deci un verb va fi considerat tranzitiv doar daca in enuntul in care apare, accepta un
complement direct.
B. VERBE INTRANZITIVE – care nu admit un compl. direct.
Din aceasta categorie fac parte:
Pagina 8 din 21
Page 9
verbe intranz. absolute: a veni, a fugi, a sta, a aluneca, a cadea.
verbe copulative;
verbe impersonale;
verbe la diateza reflexiva/
IV. Clasificarea verbelor din punct de vedere morfologic are drept criterii sufixul de
infinitiv
Astfel toate verbele se clasifica in patru conjugari:
conjugarea I : cuprinde verbe care formeaza infintivul cu sufixul –a: a canta, a lucra, a
da, a ruga.
conjugarea a II-a: cuprinde verbe care formeaza infinitvul cu sufixul –ea: a vedea, a
vrea, a avea.
conjugarea a III-a: cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul –e: a merge, a
crede, a rupe.
conjugarea a IV-a: cuprinde verbe care formeaza infinitivul cu sufixul –i: a citi, a
veni, a cobori, a dobori.
Modurile se clasifica in PERSONALE si NEPERSONALE (dupa capacitatea de a
exprima persoana), iar sintactic in PREDICATIVE si NEPREDICATIVE (dupa capacitatea
de a forma un predicat). Rezulta ca modurile personale sunt in acelasi timp si predicative, iar
cele nepersonale sunt nepredicative.
I. MODURILE PERSONALE SI PREDICATIVE
Modul indicativ
1. prezent: citesc;
imperfect: citeam;
perfect compus: am citit;
perfect simplu: citii;
m m ca perfect: citisem;
viitor: voi citi;
Pagina 9 din 21
Page 10
viitor anterior: voi fi citit.
B. Modul conjunctiv
1. conjunctiv prezent: sa citesc;
2. cinjunctiv perfect: sa fi citit.
C. Modul conditional - optativ
1. conditional prezent: este format din infinitiv precedat de formele atone ale
auxiliarului a avea: as, ai, ar, am ati, ar.
2. conditionalul perfect: este alcatuit din participiul verbului de conjugat precedat de
conditionalul prezent al auxiliarului a fi: as fi citit.
D. Modul imperativ - nu are timpuri. Este singurul mod personal la care formele
pozitive se disting de cele negative (sati! / nu sta!). Imperativul se mai deosebeste de celelalte
moduri prin faptul ca are numai persoana aII-a singular si plural.
II. MODURILE NEPERSONALE SI NEPREDICATIVE
A. Modul infinitiv – este precedat de prepozitia a care a devenit o marca a
infinitivului. (a avea, a pleca, a termina). Infinitivul are si forma lunga , realizata cu sufixul -
re . Aceasta forma s-a substantivizat si a devenit variabila, putand fi trecuta si la plural: a
pleca/ plecare – plecarile.
B. Modul gerunziu – se formeaza cu ajutorul sufixelor -ind sau –and. Formele
negative ale gerunziului se realizeaza cu prefixul ne- dupa care poate urma adverbul mai :
neauzind, nemaiauzind.
C. Modul participiu – se formeaza cu ajutorul sufixelor -t sau -s (lovit, plecat, spus,
cules). Formele negative se realizeaza, ca si la gerunziu, cu ajutorul prefixului ne- urmat
uneori de adverbul mai : nevazut/ nemaivazut.
D. Modul supin este omonim cu participiul de care se deosebeste prin prezenta unei
prepozitii (de, dupa, la, pentru): S-a plictisit de citit.
DEFINITIE: Diateza stabileste raportul dintre actiunea exprimata de verb si subiect.
Din acest punct de vedere vrbele pot aparea la trei diateze: activa, reflexiva si pasiva.
Pagina 10 din 21
Page 11
DIATEZA ACTIVA arata ca actiunea este savarsita de subiectul gramatical: El citeste
(sufera, suporta, ajunge etc)
DIATEZA REFLEXIVA arata ca actiunea e savarsita si suportata de subiect. Un verb
la diateza reflexiva se recunoaste prin prezenta pronumelui reflexiv. Criteriul nu este valabil
cand pronumele reflexiv are functia de atribut pronominal. Diateza reflexiva se poate construi
si cu un pronume reflexiv in acuzativ.
DIATEZA PASIVA arata ca subiectul suporta actiunea facuta de un complement de
agent. Diateza pasiva se construieste cu verbul A FI la modul si timpul exprimat, urmat de
participiul verbului de conjugat, acordat in gen, numar si caz cu sub.
DEFINITIE: Sunt grupuri de cuvinte care prezinta o unitate de sens cu valoarea unui
verb. Acesta are rolul gramatical de a exprima diateza, modul, timpul, persoana si numarul.
Cuvintele cu care se combina verbul intr-o locutiune au rol lexical: a tine minte, a avea de
gand, a-si bate joc, a baga de seama, a da bir cu fugitii, a se da jos etc.
DEFINITIE: Este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv.
Este pronumele care desemneaza diferite persoane.
FORME:
A. NOMINATIV
I. eu noi
II. tu voi
Pagina 11 din 21
Page 12
III. el/ea ei/ele (la care se adauga formele dansul, dansa)
Functii sintactice
SUBIECT: Ei au intarziat.
APOZITIE: Maria, adica ea, s-a suparat.
NUME PREDICATIV: Maria este ea. Eu sunt eu.
B. GENITIV
Functii sintactice
ATRIBUT PRONOMINAL: Am citit cartea lui.
C.C. DE LOC: Am trecut prin fata ei.
C.C. DE TIMP: Pe vremea lor era altfel.
C.C. DE CAUZA: Din cauza lui am gresit.
COMPL.INDIRECT: Asupra lor s-a abatut o nenorocire.
Prepozitiile care cer functiile de mai sus sunt aceleasi prepozitii care preced un
substantiv in cazul genitiv.
C. DATIV
Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
I. mie imi, mi noua ne, ni
II. tie iti, ti voua va, vi, v-
III.lui/ei ii, i lor le, li
Functii sintactice
COMPL.INDIRECT: Mie mi s-a spus ca a plecat.
C.C.INSTRUMENTAL: Multumita lui am reusit.
DATIV POSESIV: „Tot mai citesc maiastra-ti carte.”
DATIVUL ETIC: Vor sa mi te-omoare. (valoare stilistica)
D. ACUZATIV
Accentuat Neaccentuat Accentuat Neaccentuat
I. mine ma,m- noi ne
II. tine te voi va,v-
III.el/ea il,l/o ei/ele le
Functii sintactice
1. ATRIBUT PRON. PREPOZ.: Am cartea de la tine.
Pagina 12 din 21
Page 13
2. COMPLEMENT DIRECT: Pe mine ma asteapta?
3. COMPLEMENT INDIRECT: Mie ce-mi dai?
4. C.C. DE LOC: Merg spre ei.
5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost urmarit de ea.
6. NUME PREDICATIV: Cartea este de la el.
Si la acuzativ exista forme cu valoare sintactica neutra: A incurcat-o.
E. VOCATIV II. tu! voi!
Exprima identitatea subiectului cu complementul direct sau indirect. Se caracterizeaza
formal prin identitatea de persoana cu verbul insotit.
FORME:
A. DATIV
I. imi, mi ne
II. iti, ti va, vi
III. isi, si isi, si -siesi
Pronumele reflexiv are rolul de esential de a forma diateza reflexiva a verbului, fara
posibilitatea de a avea si functie sintactica.
B. ACUZATIV
I. ma ne
II. te va
III. se, s se, s sine
Pagina 13 din 21
Page 14
!!! Formele dansul, dansa / dansii, dansele – nu sunt pronume de politete ci forme ale
pronumelui personal.
Dumneavoastra Dumneata (Mata, Matale)
N.Ac. Dumneavoastra N.Ac. Dumneata
G.D. Dumneavoastra G.D. Dumitale/Dumnealui(ei) (lor)
In afara de aceste forme de baza exista si forme compuse (locutiuni pronominale)
folosite in imprejurari speciale:
Excelenta (Voastra) – Excelentei (Voastre)
Inaltimea Voastra – Inaltimii Voastre
Sanctitatea Voastra – Sanctitatii Voastre
Eminenta Voastra – Eminentei Voastre
Domnia Voastra – Domniei Voastre
Maria Ta/ Voastra
La acestea pot fi adaugate formele peiorative, intalnite mai ales in basme:
Intunecimea Voastra/
In limba romana actuala nu mai este folosit decat sporadic ca pronume, ci doar ca
adjectiv pronominal de intarire.
Masculin Feminin
Sg. I. însumi însămi
II. însuţi însăţi
III. însuşi însăşi
Pl. I. înşine însene
II. înşivă însevă
III. înşişi înseşi (însele)
Pagina 14 din 21
Page 15
ATENŢIE la formele de G.D. pentru genul feminin, singular.
N.Ac. eu însămi G.D. mie însemi
tu înăţi ţie înseţi
ea însăşi ei înseşi
FORME
A. UN SINGUR POSESOR
I. al meu a mea ai mei ale mele
II. al tau a ta ai tai ale tale
III. al sau a sa ai sai ale sale
(al lui) (a lui) (ai lui) (ale lui)
(al ei) (a ei ) (ai ei) (ale ei)
B. MAI MULŢI POSESORI
I. al nostru a noastră ai noştri ale noastre
II. al vostru a voastră ai voştri ale voastre
III. (al lor) (a lor) (ai lor) (ale lor)
Formele subliniate intre paranteye nu sunt pronume posesive ci pronume personale in
genitiv.
Funcţii sintactice
A. NOMINATIV
1. SUBIECT: Al meu s-a stricat.
2. APOZIŢIE: Aceste lucruri, adica ale mele, imi apartin.
3. NUME PREDICATIV: Cartea este a mea.
B.GENITIV
1. ATRIBUT: Aceasta este cartea alor mei.
2. NUME PREDICATIV: Cartea este a alor mei.
Pagina 15 din 21
Page 16
C.DATIV
1. COMPLEMENT INDIRECT: Le-am spus alor mei.
2. C.C. INSTRUMENTAL: Mulţumită alor mei am reuşit.
D. ACUZATIV
1. ATRIBUT PRONOMINAL: Parerea ta despre ai mei m-a dezamăgit.
2. COMPLEMENT DIRECT: L-am rugat pe al tău.
3. COMPLEMENT INDIRECT: Plec cu ai mei.
4. C.C. DE LOC: Stau langă ai mei.
5. COMPLEMENT DE AGENT: Am fost pedepsit de ai mei.
6. NUME PREDICATIV: Cadoul este de la ai mei.
Cand se acorda in gen, numar si caz cu substantivul pe care il determina, devine
adjectiv pronominal posesiv cu unica functie de atribut adjectival.
FORME:
A. DE APROPIERE
N.Ac. acesta, aceasta - acestia, acestea ăsta, asta – ăştia, ăstea
G.D. acestuia, acestea – acestora ăstuia, ăsteia – ăstora
B. DE DEPĂRTARE
N.Ac. acela, aceea – aceia, acelea ăla, aia – ăia, ălea
G.D. aceluia, aceleia – acelora ăluia, ăleia – ălora
C. DE IDENTITATE
N.Ac. acelaşi, aceeaşi – aceiaşi, aceleaşi
G.D. aceluiaşi, aceleiaşi – aceloraşi
D. DE DIFERENTIERE
Pagina 16 din 21
Page 17
N.Ac. celălalt, cealaltă – ceilali, celelalte ălălalt, ailaltă – ăilalţi
G.D. celuilalt, celeilalte – celorlalţi, celorlalte ăluilalt, ălorlalţi
(cestălalt, ceastălaltă, ceştialalţi, cestealalte)
Funcţiile sintactice sunt aceleaşi ca şi la celelalte pronume.
A. CINE
N.Ac. cine; G.D. cui (nu poate fi adj. pronominal)
B. CE
N.Ac. ce; G.D. --- (poate fi adj. Pronominal; Ce carte citeste?)
C. CARE
N.Ac. care; G.D căruia, căreia – cărora
D.CAT
N.Ac. cat, cată – caţi , cate G.D. ---------- cator
E. DE, atunci cand are valoare de pronume relativ
Oamenii de s-au adunat s-au împrăştiat.
Funcţii sintactice
SUBIECT: Cine a venit? Ce se aude?
NUME PREDICATIV: Cine eşti tu? Ce eşti tu?
COMPLEMENT DIRECT: Ce citeşti?
COMPLEMENT INDIRECT: Despre cine vorbesti?
ATRIBUT PRONOMINAL: A cui carte o preferi?
C.C. DE LOC: În faţa cui stai tu?
C.C. DE CAUZĂ: Din cauza cui te-ai lovit?
Pagina 17 din 21
Page 18
COMPLEM,ENT DE AGENT: De cine ai fost urmărit?
Este pronumele care înlocuieşte un substantiv dand indicaţii foarte vagi despre
obiectul denumit de acesta.
Exemple:
Cineva, ceva , careva, catva, oricine, oricum, oriunde, fiecare, orişicine, altcineva,
altceva, altcareva, vreunul, vreuna, vreun, vreo, altul, puţin,cutare etc
Unele din pronumele nehotşrate se folosesc numai ca adjective pronominale: fiece,
vreun, alde, anume, anumit. Altele sunt folosite numai ca pronume: cineva, careva, altceva,
oricine, fiecine.
Funcţiile sintactice sunt aceleasi ca si la celelalte pronume.
N.Ac. nici unul, nici una, - nici unii, nici unele
G. D. nici unuia, nici uneia – nici unora
2. N.Ac. nimeni nu pot şi adjective pronominale negative
G. D. nimănui
3. N. Ac. nimic nu poate fi şi adjectiv pronominal negativ
G.D. ---------
Funcţiile sintactice sunt aceleaşi ca şi la celelalte pronume.
Pagina 18 din 21
Page 19
cate şi mai cate, cate toate, cate alea toate;
cine ştie cine, cine ştie ce, nu ştiu cine, nu ştiu ce;
nimica toată, te miri ce şi mai nimica, nici cat negru sub unghie
nici ţipenie de om, nici picior de om.
DEFINITIE: Este partea de vorbire neflexibilă care ajuta la exprimarea raporturilor
dintre partile de prpozitie. Prepozitiile au rolul unor cuvinte auxiliare sau instrumente
gramaticale, fara posibilitatea de a avea o functie sintactica.
CLASIFICARE
1.Prepoziţii propriu-zise :
a) Prepoziţii simple: sunt cele formate dintr-un singur element (a, cu, de în, la fără) ;
b) Prepoziţii compuse: sunt cele formate din două sau mai multe prepoziţii simple: de
la, pana la, pe la, de pe la, de pe, de către, fără de, de langă.
2. Locuţiuni prepoziţionale
= conţin de obicei, un substantiv sau un adverb precedate sau urmate de o prepoziţie
propriu-zisă.
a) Locuţiuni de origine substantivală : în faţa, în urma, în spatele, din pricina, din
cauya etc.
b) Locuţiuni de origine adverbială: în jurul, în stanga, de jur îm prejurul, de-a lungul,
din fundul, în susul, înainte de, relativ la, din sus de etc.
DEFINITIE: Conjunctiile sunt neflexibile si invariabile, indiferent de context. Ca si
prepoyitiile au rolul de unealtă gramaticală.
Pagina 19 din 21
Page 20
Clasificare:
I.Conjunctii coordonatoare
a) Conjuncţii copulative Ş şi, precum şi, nici, iar, şi cu;
b) Conjuncţii disjunctive: ori, sau, fie.
c) Conjuncţii adversative: dar, însă, iar, ci;
d) Conjuncţii conclusive : deci, aşadra, prin urmare, de aceea, în concluzie, în
consecinţă.
Conjuncţiile coordonatoare realizeaza joncţiunea între două sau mai multe părţi de
prpozitie de acelasi fel sau, la nivelul frazei, intre doua sau mai multe prpozitii de acelasi fel.
II. Conjuncţii subordonatoare exprima relaţii de subordonare a unor propoziţii faţă de
un termen regent. (pană să, după cum, căci, fiindcă, în caz că, pentru ca să, deşi, măcar, cu
toate că, încat)
Conjuncţiile mai pot fi şi:
simple: ca, ci, doar, iar, şi, deoarece, deşi etc.
Compuse: ca să, fără să, cum că, precum că, chit că etc.
DEFINIŢIE: Este partea de vorbire neflexibila care exprima o stare afectiva, un act de
vointa sau reproduce sunete sau zgomote. Interjectia este specifica limbii vorbite.
Dupa forma interjectiile pot fi:
a) simple: ah, vai, poc, amin, bravo, halal, parol, bogdaproste, salve, bre.
b) compuse: ei aş, haida-de, hei-rup, hodoronc-tronc, tura-vura, treanca-fleanca, tic-
tac, ei na etc.
Functiile sintactice ale interjectiilor:
SUBIECT: Din strada se auzea poc! poc!
PREDICAT: Iată şcoala!
NUME PREDICATIV : E vai de noi!
COMPLEMENT DIRECT: Am auzit buf în uşă.
C:C: DE MOD: Făcea zum-zum.
Pagina 20 din 21
Page 21
ATRIBUT: A ieşit o mancare ţuţ!
Interjectia poate avea valoarea unei intregi propozitii: Marş! , Ura!
BIBLIOGRAFIE: “Gramatica limbii romane” de Silvestru Botoaca, Marcel Crihana,
Mircea Mardare
Pagina 21 din 21