PORTOFOLIU BIOFIZICZ.docx

8/16/2019 PORTOFOLIU BIOFIZICZ.docx

1/99

MARIMI FIZICE SI UNITATI DE MASURA

Sistemele materiale au numeroase proprietăţi. Fizica lestudiază numai pe acelea care sunt măsurabile, adică se pot

exprima cantitativ prin anumite mărimi. O mărime, în sensulgeneral, este o proprietate care poate f atribuită unui enomen,unui corp sau unei substanţe, de exemplu masa ori sarcinaelectrică. O mărime fzică este acea mărime care poate f olosită

în ecuaţiile matematice din orice ştiinţă sau tenologie. !stel,pentru a defni complet o mărime fzică este nevoie de treielemente " mulţimea numerelor reale #sau o submulţime aacesteia$, un etalon şi un procedeu de măsură. %ărimile fzice se

exprimă prin rezultatul măsurării lor. ! măsura, conorm&icţionarului 'xplicativ al (imbii )om*ne, înseamnă a determinavaloarea unei mărimi în raport cu o mărime de acelaşi el, luatădrept etalon.

Orice măsurare care se eectuează necesită, pe l*ngăinstrumente de măsură şi unităţi de măsură. !legerea unităţilorde măsură este arbitrară, de aceea există, pentru mareama+oritate a mărimilor fzice, mai multe unităţi de măsură. rin

convenţie internaţională s-a stabilit un număr de unităţi demăsură undamentale cu a+utorul cărora să poată f defnite toatecelelalte unităţi de măsură numite unităţi de măsură derivate.

/rearea Sistemului %etric în timpul )evoluţiei Franceze şiaducerea celor două etaloane din platină reprezent*nd metrul şi0ilogramul, pe 11 iunie 233, la !rivele )epublicii din aris pot fconsiderate primul pas în dezvoltarea actualului Sistem4nternaţional de 5nităţi de %ăsură. 6n cursul anilor 2789 %ax:ellşi ;omson remarcă necesitatea existenţei unui sistem coerent deunităţi de măsură cu unităţi undamentale şi derivate. !stel, în27< =!!S #=ritis !ssociation or te !dvancement o Science$introduce sistemul />S, un sistem tridimensional, bazat treiunităţi " centimetrul, gramul şi secunda.

2


2/99

6n 2773 cu ocazia primei /onerinţe >enerale de %ăsurări şi>reutăţi #/>%>$ s-a constituit un nou sistem, similar />S dar alecărui unităţi undamentale erau metrul 0ilogramul şi secunda. 6ncadrul celei de a 29-a />%> , în anul 23?


3/99

Secunda- unitatea pentru timp #s$ D este durata [email protected] perioade ale radiaţiei corespunzătoaretranziţiei între cele două nivele iperfne ale stăriiundamentale a atomului /s2@@ #a 2@-a /.>.%.>. din anul

238$ !mperul D unitatea pentru intensitatea curentului electric

#!$- este intensitatea unui¬ curent electric constant care,dacă este menţinut în două conductoare rectilinii, paralele,infnit de lungi, de secţiune circulară negli+abilă aşezate ladistanţa de 2 metru unul de altul în vid, ar produce întreaceste două conductoare o orţă #a 23-a /.>.%.>. din anul23.%.>. din anul 238$

%olul D unitatea de măsură pentru cantitatea de substanţă

# mol$ D este cantitatea¬ de substanţă care conţine la el demulte particule elementare c*te există şi în 9.921 0g. de /21# a 2.%.>. din anul 232$

/andela D unitatea de măsură pentru intensitatea luminoasă#cd$ D este intensitatea¬ luminoasă într-o direcţie dată a uneisurse care emite radiaţie monocromatică cu recvenţa?.%.>. din anul 232$

!lte mărimi fzice, numite mărimi fzice derivate sunt defnite pebaza celor şapte mărimi fzice undamentele, prin intermediulunor relaţii matematice existente între acestea. &in aceste ecuaţiise obţin şi unităţile de măsură derivate. 'xemple de astel deunităţi de măsură derivate din Sistemul 4nternaţional suntprezentate în tabelul 1.

%!)4%' F4A4/! &')4I!;! 5B4;!;' &' %!S5)! &')4I!;!4B S.4

@


4/99

B5%'S4%=O(

!ria metru patratm1

Iolum metru cubm@

Iiteza metruEsecundamEs

!cceleratia metruEsecunda patratmEs1

%agnetic feld strengt ampereEmetru!Em

&ensitatea 0ilogramEmetru cub0gEm@

4mpulsul Be:ton x secundaB x s

entru o mai bună înţelegere şi o mai uşoară întrebuinţare 11 deunităţi de măsură derivate au primit nume şi simboluri speciale cade exemplu"

ungiul plan radian Jrad ungiul solid steradian Jsr recvenţa ertzJGz ne:ton B presiunea pascal a energia +oule -K puterea :att -H sarcina electrica coulomb -/

'xista de asemenea prefxe si simboluri ale actorilor demultiplicare ale unitatilor S.4.pentru ormarea de submultipli simultipli zecimali astel"


5/99

Factor Prefx Simbol Factor Prefx Simbol

291


6/99

!lte unităPi i prefxe care nici ele nu ac parte din S4, dar auapărut recent"

• unităPi de cantitate de inormatie sau de capacitate de

memorie de computer" bitul,baitul,octetul.

8


7/99

SOLUTIILE ADEVARATE

Soluţiile adevarate au diametrul particulelor solviţilor mai mic

dec*t 2 nm, sunt sisteme omogene, monoazice, starea de agregare a

solventului put*nd f oricare #gazoasă, licidă sau solidă$.

Solventul este constituentul licid aQat în cantitate cea mai mare al

soluţiei moleculare. 'xcepţie de la această regulă ace apa care este

întotdeauna solventul #de exemplu, o soluţie de alcool ?R are ca solvent

apa$. Soluţiile apoase sunt de oarte mare importanţă în medicină.

entru studiul teoretic al sistemelor disperse se oloseşte conceptul

de sol!ie i"eal# caracterizată prin aptul că este oarte diluată. Soluţia nu

mai este ideală atunci c*nd concentraţia ei creşte.

/oncentraţia limită a solvitului la care acesta nu se mai dizolvă, ci

precipită se numeşte solbilitate, iar soluţia obţinută se numeşte sol!ie

satrat#$ Solubilitatea unei soluţii depinde de natura solventului şi asolvitului #nu toate substanţele produc soluţii saturate, există substanţe care

ormează aze omogene, indierent de concentraţie$, temperatură şi, uneori,

de presiune. Saturaţia este o stare de ecilibru, condusă de legile

termodinamice ale ecilibrului.

Solubilitatea se poate explica pornind de la interacţiunile care există

între particulele de solvent şi particulele de solvit. &acă interacţiunea dintre

tipurile dierite de particule este mai puternică dec*t interacţiunea dintreparticulele aceleiaşi aze, solubilitatea creşte, soluţia se ormează spontan,

particulele de solvit sunt înglobate de particulele de solvent.

Soluţii adevărate:


8/99

(egile osmozei nu se aplică riguros la toate categoriile de soluţii.

entru soluţiile concentrate presiunea osmotică mai mare dec*t cea

calculată conorm legilor osmozei. !ceasta se datorează aptului că volumul

moleculelor încetează de a mai f negli+abil în raport cu volumul soluţiei şi

distanţa intermoleculară.

/a urmare a enomenului de disociaţie electrolitică sărurile, acizii,

bazele au în soluţii apoase o presiune osmotică superioară celei care ar

corespunde numărului de molecule prezente în volumul de soluţie dat. &e

exemplu o soluţie de NaCl va avea o presiune dublă, o soluţie de Na2So4

va avea o presiune triplă.

6n cazul soluţiilor coloidale, ormate din agregate moleculare,

presiunea osmotică este mai mică dec*t cea calculată teoretic, doarece

fecare agregat se comportă ca o singură particulă.

!v*nd în vedere consideraţiile de mai sus, soluţiile se pot clasifca în

adevărate şi alse, după cum se supun sau nu legilor osmozei.

Defnitie" Soluţiile adevărate sunt cele cristaloide neelectrolite

diluate, la care numărul de particule corespunde exact cu numărul de

molecule dizolvate. Soluţiile alse sunt cele cristaloide şi cele coloidale.

Co%ce%tratia este o caracteristica esentiala a unei solutii si

reprezinta raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea

dizolvantului #solventului$ utilizat.

'xista mai multe moduri de exprimare a concentratiei unei solutii.

a$ Co%ce%tratia &roce%tala' reprezinta cantitatea de

substanta dizolvata în 299g solutie,în acest caz exprimarea find ()*)($

&aca solutia se prepara prin c*ntarirea substantei respective si

aducerea acestuia la volum constant cu solventul, este exprimare ()*ml($

7


9/99

&aca solutia se prepara volumetric, ambele componente ale

solutiei find licide, avem exprimare (+*+($

b. Co%ce%tratia molara ,M sa CM- reprezinta numarul de moli

de substanta dizolvata în 2999ml solutie.

Bumarul de moli se determina cu a+utorul urmatoarei ormule"

% . m*M/

5nde, % reprezinta numarul de moli L m reprezinta masa de substanta

,)- L M reprezinta masa moleculara.

De%sitatea unei solutii se determina cu ormula "

0. masa "e soltie * +olml "e soltie ,)*ml-$

Co%ce%tratia %ormala ,N sa CN- se reera la numarul de

ecivalenti gram dizolvati în 2999ml solutie.

In concluzie, solutiile adevarate se regasesc in clasificarea sistemelor disperse.

!cestea se clasifcă în uncţie de dimensiunile particulelor, starea de

agregare a dispersantului, afnitatea dintre componenţi sau tipul azelor componente #aza reprezintă o parte omogenă a unui sistem, la supraeţele

de separare de celelalte părţi apăr*nd variaţii bruşte ale proprietăţilor fzico -

cimice$.

entru a caracteriza complet un sistem dispers, trebuie luate în

considerare toate aceste criterii.

2. ornind de la "ime%si%ile &articlelor sol+itli, se defneşte

gradul de dispersie ca iind inversul diametrului particulelor solvitului d"

d 1.2

în uncţie de care se disting"

3


10/99

3 soluţii adevărate (moleculare) T 293 m-2, d U 2 nm, aceasta

este invizibilă la microscopul optic sau la ultramicroscop

- soluţii coloidale 29 m-2 U U 293 m-2, 2 nm U d U 299 nm,

vizibil la ultramicroscop

- suspensii U 29 m-2, d T 299 nm, vizibilă la microscopul optic

sau ciar cu ociul liber.

1. 6n uncţie de starea "e a)re)are a sol+e%tli #solvitul put*nd f

gaz, licid sau solid$ sistemele disperse pot f"

- gazoase D substanţa dispersantă este un gaz #amestecurile

gazoase, vaporii în aer, ceaţa$

- lichide D substanţa dispersantă este un licid #licide nemiscibile,

licid în gaz, soluţii de electrolit$

- solide D substanţa dispersantă este un solid #unele alia+e$

@. 6n uncţie de af%itatea "i%tre com&o%e%!i sistemele disperse

sunt"

- liofle #există afnitate între solvit şi solvent$

- lioobe #nu există afnitate între solvit şi solvent$


11/99

!(4/!;44(' =4O%'/!B4/'-%')S5( S4 !)>44('

%iscarile de locomotie sunt de doua eluri" ciclice si aciclice.

4n miscarile ciclice, fecare parte a corpului revine in pozitia

initiala, adica capata mereu un ciclu asemanator de miscari.

4n locomotiile aciclice nu se produce o repetare succesiva a unor

cicluri de miscariL in executarea miscarilor aciclice #sariturile$

corpul trece dintr-o pozitie initiala intr-una fnala, dupa care

miscarea inceteaza.Fiind una din cele mai obisnuite miscari executate de om,

mersul se perectioneaza in procesul cresterii pana intr-atat, incat

se poate afrma ca dintre toate miscarile omului, el se eectueaza

cu cel mai mare randament, cu cea mai economica celtuiala de

energie. !ceasta se presupune pe de o parte, adaptarea

aparatului locomotor din punct de vedere morologic, iar pe dealta parte, o coordonare nervoasa perecta a miscarilor

segmentelor si ale corpului in intregime, in timpul mersului.

22


12/99

Mersul este o miscare locomotorie ciclica, care se realizeaza

prin ducerea succesiva a unui picior inaintea celuilalt.

/aracteristic mersului este spri+inul permanent al corpului pe sol,

fe pe un picior, fe pe ambele picioare. Spri+inul unilateral dureazade cinci ori mai mult decat spri+inul bilateral " astel, intr-o ora de

mers, omul se spri+ina ?9 de minute pe un picior.

4n perioada spri+inului unilateral, membrul inerior care

sustine greutatea corpului se numeste picior de spri+in, iar

celalalt, picior oscilant.

Mersul este ormat dintr-o succesiune de pasi " in analiza

biomecanica a mersului se oloseste pasul dublu, compus din

totalitatea miscarilor care se eectueaza intre doua spri+iniri

succesive ale aceluiasi picior. asul dublu este unitatea

unctionala de miscare in timpul mersului. 'l se compune din doi

pasi simpli si poate f descompus pentru studiu in sase aze, din

care doua, de oarte scurta durata, au ost numite momente.

Fa5ele &asli "bl s%t rmatoarele "

• Faza I sau aza de amortizare incepe din momentul cand

piciorul anterior ia contactul cu solul prin calcai si dureaza

pana la momentul vertical

• Faza a II-a sau momentul verticalei piciorului de sprijin Dcorpul trece un timp oarte scurt prin aceasta pozitie, find

spri+init pe un singur picior. 4n acest moment corpul are

inaltimea maxima, iar centrul de greutate este usor deplasat

21


13/99

lateral, catre piciorul de spri+in, pentru mentinerea

ecilibrului

• Faza a III-a sau aza de impulsie incepe imediat dupa

trecerea corpului prin momentul verticalei piciorului despri+in si dureaza pana la desprinderea de pe sol a acestuia.

/atre partea fnala a acestei aze, planta se dezlipeste de

sol, incepand cu calcaiul. !tunci cand spri+inul se ace numai

cu varul metatarsienelor si cu degetele, corpul se aQa in

spri+in bilateral, intrucat piciorul anterior se gaseste in

contact cu solul prin calcai. 4n timpul mersului bilateral,centrul de greutate a corpului are inaltimea minima. (a

sarsitul acestei aze, corpul este impins inainte si in sus prin

orta de impulsie a piciorului de spri+in, care apoi devine

picior oscilant.

• Faza a IV-a sau pasul posterior al piciorului oscilant D se

executa libera oscilatie in articulatia coxoemurala,concomitent cu o usoara Qexie in genunci si o usoara Qexie

dorsala in articulatia talocrurala L Qexia de genunci si

talocrurala au ca scop realizarea unei usoare scurtari a

membrului inerior care oscileaza, inlesnind astel miscarea,

mai ales in momentul trecerii pe verticala.

• Faza a V-a sau momentul verticalei piciorului oscilant D

piciorul oscilant trece usor Qectat pe la verticala,

incrucisandu-se cu piciorul de spri+in, aQat, de asemenea, la

momentul verticalei.

2@


14/99

• Faza a VI-a sau pasul anterior al piciorului oscilant , care

oscileaza de la verticala inainte, pregatindu-se sa ia contact

cu solul, adica sa inceapa un nou ciclu al pasului dublu.

&intre toate azele descrise, cea mai importanta pentru miscareainainte este cea de impulsie, cand orta musculaturii actioneaza in

directia deplasarii corpului. 4n aza de amortizare se raneaza

miscarea progresiva a corpului, reactia spri+inului opunandu-se

deplasarii acestuia.

&eplasarea prin mers a corpului in spatiu rezulta din

interactiunea ortelor interne, si anume contractia musculaturii,

cu orte externe care actioneaza in toate azele mersului si mai

ales la punctele de contact al corpului cu solul.

&esi specifcul aparatului locomotor al omului imprima o

orta de impulsie periodica, discontinua, totusi, in ansamblu,

mersul este o miscare continua, care prezinta unele oscilatii.

!ceasta transormare a impulsului periodic intr-o miscare continua

este rezultatul interactiunii cu ortele de inertie care se nasc in

timpul mersului si cu particularitatile morologice ale aparatului

locomotor, constituit din pargii articulare.

&upa cum rezulta din descrierea azelor pasului dublu, fecare

membru inerior are un rol de sprijin si unul de oscilatieL spri+inulbilateral se asigura in mers cand se termina impulsia si incepe

amortizarea. erioada de spri+in este putin mai mare decat cea de

oscilatie.

2


15/99

P6r)7iile i% or)a%isml ma%

O p*rgie este ormata dintr-un corp rigid #bara$

spri+init pe un reazem simplu si supus actiunii a doua orte, unamotoare si cealalta

rezistenta. Fata de reazem, cele doua orte ale p*rgiei creeaza

un moment de rotatie, care

se ecilibreaza daca"

F V l J ) V r , în care F este orta motoare #musculara, îngeneral$, ) este orta rezistenta, l este bratul ortei motoare, iar r

este bratul ortei rezistente.

4n unctie de pozitia punctului de spi+in #reazemului$ si a

celor doua orte, motoare si rezistenta, p*rgiile sunt de trei

grade"

• p*rgii de gradul 4, cu spi+inul la mi+locL

• p*rgii de gradul 44, cu rezistenta la mi+locL

• p*rgii de gradul 444, cu orta motoare la mi+loc.

P6r)7iile "e )ra"l I sunt p*rgii de ecilibru deoarece

realizează ecilibrul static. Forţa rezistentă este reprezentată degreutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar orţa

activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a

muşciului care realizează mişcarea.

Identifcarea pârghiilor de gradul I n organismul uman!

2?


16/99

• trunciul se aQă în ecilibru pe picioare ca o p*rgie de

gradul 4L

• capul în ecilibru pe coloana vertebrală. unctul de spri+in

este vertebra atlas, rezistenţa este reprezentată de

greutatea capului, care tinde să cadă înainte, iar orţa activă

este dezvoltată de muşcii ceei, care opresc căderea

capului înainteL

• antebraţul în extensie se comportă ca o p*rgie de gradul 4L

c*nd se ace îndoirea şi extinderea braţelor în poziţia Wst*ndpe m*iniX, antebraţul acţionează ca o p*rgie de gradul 4,

muşcii extensori preiau rolul de agonişti at*t în mişcarea de

extensie, c*t şi în cea de Qexie, îndoirea braţelor în această

poziţie o ace greutatea şi o gradează muşcii extensori

#triceps$, iar extensia coatelor este realizată de muşcii

extensoriL

4n situaţia în care piciorul este fxat pe sol #la mers, alergare,

momentul bătăii în săritură, cădere de la înălţime$, segmentul

gambei este tot o p*rgie de ordinul 4 cu punctul de spri+in la

mi+loc.

P6r)7iile "e )ra"l II sunt p*rgii de orţă deoarece au

rolul de a multiplica orţa. !ceste p*rgii au, de obicei, ormă de

pana.

Identifcarea pârghiilor de gradul II n organismul uman!

• incisivii

28


17/99

• caninii

• piciorul av*nd ca rezistenţă greutatea corpului transmisă

prin tibieL greutatea corpului este aplicată la nivelul

articulaţiei tibio-tarsiene, astel înc*t orţa o vor da muşcii

inseraţi prin tendonul lui !ile pe calcaneuL punctul de

spri+in, c*nd stăm pe v*rul picioarelor, se aQă la

extremitatea metatarsienelor în contact cu solulL

• segmentul membrului superior în timpul executării Qotărilor.

P6r)7iile "e )ra"l III sunt p*rgii de deplasare, ele

utiliz*nd o orţă mare pentru a învinge o orţă mică, în scimb

deplasează mult punctul de aplicaţie a orţei rezistente. !cest tip

de p*rgii este cel mai recvent înt*lnit în corpul uman.

(a acest tip de p*rgii punctul de aplicaţie al orţei active D locul

de inserare a muşciului D se aQă întru punctul de spri+in D

articulaţia D şi punctul de aplicaţie a orţei rezistente.

Identifcarea pârghiilor de gradul III n organismul uman!

• antebraţul în Qexie uncţionează ca o p*rgie de gradul al 444-

lea c*nd muşcii Qexori se contractă pentru a-l ridicaL

bicepsul se contractă produc*nd o orţă care are punctul de

aplicaţie pe antebraţ. 6n acest caz, braţul orţei active este

de aproximativ 7 ori mai mic dec*t braţul orţei rezistente,

rezultă că orţa activă trebuie să fe de 7 ori mai mare dec*t

orţa rezistentăL

2


18/99

• coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie.

!rticulaţia costo D vertebrală reprezintă punctul de spri+in,

zonele de inserţie a muşciului pe corpul coastei reprezintă

punctul de aplicaţie al orţei active iar partea anterioară acoastelor reprezintă rezistenţaL

• gamba acţionează ca o p*rgie de gradul 444, la otbal, în

cazul unui voleu, piciorul nu este fxat pe sol, deci punctul de

aplicaţie al orţei active se aQă la mi+loc iar rezistenţa este

reprezentată de un ansamblu de orţe #greutatea mingii,

greutatea piciorului etc.$. Spre exemplu, însum*nd greutateapiciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit

#mingii$, orţa de contracţie a extensorilor gambei pe coapsă,

precum şi valorile acceleraţiei rezultate din pendularea

gambei spre înainte, rezultă că o minge de otbal poate f

lovită cu o orţă de aproximativ 1 "# ciar de un individ

neantrenatLm*na, atunci c*nd prinde obiectele ca o pensă.

4n organismul uman, aceeaşi p*rgie poate să-şi scimbe

gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele"

antebraţul, în mişcarea de Qexie, se comportă ca o p*rgie de

gradul 444, iar în poziţia st*nd pe m*ini, ca o p*rgie de gradul 4.

27


19/99

STAREA DE INCALZIRE3TEMPERATURA CORPURILOR3

8RAFICE

/aldura, in fzica, reprezinta transerul de energie de la osubstanta la alta sau de la un corp la altul datorita dierentei detemperatura.

/aldura poate f transerata prin trei procese" prin conductie, princonvectie si prin radiatii. /onductia este transeral de caldura peun obiect solidL este procesul datorita caruia manuirea unui vatraidevine grea, ciar daca numai varul este in oc. /onvectiatransmite caldura prin scimbul de molecule ferbinti si reciL

acesta este enomenul prin care apa dintr-un ibric devine clocotitauniorm ciar daca numai undul ceainicului este in contact cuQacara. )adiatia este transerul de caldura prin radiatieelectromagneticaL acesta este mecanismul prin care un semineuincalzeste o camera.

/ontactul între un sistem termodinamic şi un alt sistem din mediulexterior lui se realizează atunci c*nd sistemul dat nu mai esteizolat de mediul exterior, find posibile interacţiuni cu celălaltsistem. /ontactul dintre cele două sisteme poate f"

Y mecanic, atunci c*nd scimbul de energie dintre sisteme seace prin lucrul mecanic realizat de orţele eectuate de unuldintre sisteme asupra celuilaltL

Y termic, atunci c*nd scimbul de energie dintre sisteme se aceexclusiv prin căldurăL

Y prin scimb de substanţă între cele două sisteme.Ec7ilibrl termic. )ealiz*nd un contact termic între două corpuri#unul cald şi altul rece$, ără scimb de energie prin eectuare delucru mecanic sau scimb de substanţă între ele, acestea a+ungspontan şi ireversibil, după un interval de timp, conormpostulatului undamental al termodinamicii, să aibă aceeaşi stare

23


20/99

de încălzire. 6n această situaţie, corpurile nu mai scimbă între eleenergie sub ormă de căldură şi se spune că se aQă în ecilibrutermic.

Pri%ci&il 5ero al termo"i%amicii" &ouă sistemetermodinamice, fecare aQat în ecilibru termic cu al treilea, suntşi ele în ecilibru termic. !cest principiu, determinat pe caleexperimentală, se numeşte şi principiul tranzitivităţii ecilibruluitermic.

Tem&eratra em&iric#. Fiecărei stări de încălzire a unui sistemtermodinamic i se asociază un parametru numit temperaturaempirică a sistemului. entru un sistem dat, temperatura are

valori egale pentru stările de ecilibru termodinamic care sunt între ele în ecilibru termic şi valori dierite pentru stările deecilibru termodinamic care nu sunt în relaţie de ecilibru termic.%ăsurarea temperaturii, conorm unei scări defnite, se realizeazăcu anumite dispozitive denumite termometre.

Scara Celsis ca%tifcat# 9% )ra"e Celsis ,:C$ este o scarăcentigradă convenţională şi are ca temperaturi de reerinţă, princonvenţie, valoarea 9Z/, corespunzător situaţiei c*nd geaţa purăse topeşte la presiune normală şi 299Z/, corespunzător situaţieic*nd apa pură ferbe la presiune nomală.

Scara ;el+i%, adoptată în S.4., are fxat punctul zero al scalei latemperatura -1@,2?Z/. ;emperatura absolută, egală cu zero#;9J9C$, corespunde stării materiei în care ar înceta mişcarea deagitaţie, termică a moleculelor. 5nitatea de temperatură adicăCelvin-ul, are aceeaşi mărime ca şi gradul de pe scara /elsius"

2CJ2Z/, iar ;#C$Jt#Z/$[1@,2?Scara Fa7re%7eit fxează aceleaşi stări de reerinţă ca şi scara/elsius, dar le atribuie alte valori" @1ZF, corespunzător situaţieic*nd geaţa pură se topeşte la presiune normală, şi 121ZF,corespunzător situaţiei c*nd apa pură ferbe la presiune nomală.tZFJ@1[2,7t#Z/$.

19


21/99

Tem&eratra

;emperatura reprezinta proprietatea unui sistem care determinastarea lui, daca este in ecilibru termic sau nu. Senzatia de

caldura sau rig a unei substante este cauzat de temperatura.&esi este usor de comparat temperaturile aproximative ale douasubstante utilizand simtul tactil, evaluarea magnitudiniitemperaturilor prin reactii subiective este imposibila. ! incalzi osubstanta nu inseamna numai a-4 creste temperatura, dar si a-lprovoca sa imparta o senzatie de cald mai acuta, si totodata saproduca transormari in mai multe proprietati fzice care pot fmasurate cu precizie.

/and temperature variaza, o substanta se extinde sau secontractam, rezistenta sa electrica se scimba, si in ormagazoasa exercita presiuni variate. Iariatia unei simple proprietatiserveste ca o baza pentru o scara de temperature potrivita.

;emperatura depinde de energia cinetica medie a moleculelorunei substante, si conorm teoriei cinetice energia poate exista inmiscari circulare, vibrationale sau translationala a particulelorunor substante. ;emperature depinde doar de miscareatranslationala a moleculelor. ;eoretic, moleculele unei substanten-ar maniesta nici o activitate la temperature de zero absolute.

/onceptul de temperatura vine de la ideea de a masura relativelestari de caldura sau rig si de la observatia ca adaosul de calduraunui corp duce la sporirea temperaturii acestuia in cazul in carenu apare ferberea sau topirea. 4n cazul a doua corpuri cutemperature dierita, caldura se va transmite de la cel mai cald la

cel rece pana cand temperature lor este aceeasi, iar ecilibrultermic este atins. !stel, temperatura si caldura, desi in legatura,se reera la idei dierite, temperatura find o proprietate acorpului, iar caldura o \scurgereX de energie dintre doua corpuricu caracteristici dierite. Scimbarile de temperatura trebuie

12


22/99

masurate in termeni ale altor scimbari de proprietati alesubstantelor.

entru studiul în laborator clasic al ecilibrului termic sunt

necesare termometre, instrumente cu citire directă a valorilortemperaturii sistemelor cu care ele sunt în ecilibru termic. rintretipurile de termometre utilizabile enumerăm"

Termometrl clasic cu coloană de licid este construit dintr-uncorp termometric în care se aQă mercur, toluen sau alcool,continuat de un tub capilar gradat după o scară de temperatură.(ungimea coloanei de licid creşte linear cu temperatura prinenomenul de dilatare a licidului.

11


23/99

Termometrl metalic utilizează o lamă bimetalică ormatăormată din două lame av*nd aceeaşi ormă geometrică, solidare

între ele şi conecţionate din două metale dierite şi care suerădilatări dierite la încălzire. !cesta produce curbarea lamei în

uncţie de temperatura la care se aQă dispozitivul, tradusă inmişcarea unui ac indicator în aţa unei scale gradate.

Termometrl c termoc&l utilizează variaţia tensiuniielectrice, care apare între sudurile a două metaledierite, c*nd

1@


24/99

una dintre suduri este la o temperatură mai ridicată dec*tcealaltă. !cestă tensiune este măsurată de un milivoltmetru,etalonat prin corespondenţă într-o scară de temperatură.

Termometrl reali5at c "is&o5iti+e electro%ice tili5ea5#

so%"e c strctri semico%"ctoare care3


25/99

termometrului este dată de mărimea celui mai mic interval pecare îl poate măsura, practic de dierenţa de temperaturăcorespunzătoare ridicării licidului termometric între douădiviziuni alăturate.

E4ectele tem&eratrii

;emperatura are un rol important in determinarea conditiilor incare viata poate exista. !stel, pasarile si mamierele cer unrestrans sir de temperaturi ale corpului pentru supravietuire sitrebuie prote+ate impotriva caldurii extreme sau a rigului. Speciileacvatice pot exista doar in apa cu o anumita temperatura carediera de la specie la specie. &e exemplu, cresterea temperaturii

apei unui rau cu doar cateva grade ca rezultat al eliberarii decaldura de uzine poate omori ma+oritatea pestilor indigeni./aldura este energia aQata in procesul de transerL intotdeaunaea se revarsa de la o substanta cu temperature mai mare la unacu o temperatura mai scazuta, radicand-o pe cea a ultimei simicsorand-o pe a primei, cu conditia ca volumele celor doua saramana constante. /aldura nu se transmite de la o substanta mairece la un calda decat daca un alt tip de transer al energiei, orta,

este de asemenea prezenta.ana la inceputul secolului al ]4]-lea, eectul caldurii asupratemperaturii corpului a ost explicata prin presupunerea existenteiunei substante invizibile.

/onorm teoriei calorice a caldurii, un corp la o temperature maimare contine mai multe calorii decat unul la o temperature maiscazuta. rimul corp cedeaza cateva calorii celui de-al doilea corp

aQat in contact, radicand temperatura acestuia si scazand-o pe asa. &esi teoria calorica a explicat cu succes cateva enomene atranserului de caldura, dovezi experimentale au ost presentatede fzicianul britanic de origine americana pe nume =en+amin

;ompson in 237 si de cimistul englez Sir GumprM &avM in233 sugerand ca precum orta, caldura este o orma de energie

1?


26/99

in tranzit si ca poate produce aceleasi scimbari intr-un corp ca siorta.

Tem&eratra ba5al#


27/99

5na din metodele urmărite de emeie pentru a detectaovulaţia este temperatura bazală #la trezire$. )espectarearegulilor în măsurarea şi însemnarea ei este oarte importantăpentru a crea un grafc de încredere. &ar este important, de

asemenea, să înţelegi ceea ce spune el. &e obicei, interpretareagrafcelor se ace de către medicul ginecolog. ;otuşi cum poţi tudescira un grafc creat pe baza temperaturii bazale^ 6ncontinuare vei găsi explicaţia.

Li%ia me"ie ,"e mi=loc-

!ceastă linie este trasă asupra a 8 valori de temperatură #8 zile$, în prima ază a ciclului înainte de ovulaţie.

Bu se ia în consideraţie primele ? zile ale ciclului, precum şizilele în care temperatura putea f aectată de diverşi actorinegativi. !ceastă linie nu permite crearea a cărorva concluzii şi

este olosită numai în scopuri ilustrative. Li%ia "e o+la!ie

entru a urmări apariţia ovulaţiei se olosesc normele stabilite deOrganizaţia %ondială a Sănătăţii"

1

http://www.mybebe.md/vizualizare/determinarea_ovulaiei_i_a_zilelor_fertilehttp://www.mybebe.md/vizualizare/determinarea_ovulaiei_i_a_zilelor_fertile


28/99

Y ;rei valori consecutive de temperatură #din @ zile consecutive$trebuie să fe amplasate deasupra liniei trasate din cele 8 valorianterioare.

Y &ierenţa dintre linia de mi+loc şi cele trei valori de temperaturătrebuie să fe de cel puţin 9,2 grade în două din cele trei zile şi numai puţin de 9,1 grade în una din aceste zile.

6n cazul în care curba de temperatură corespunde acestorcerinţe, atunci pe grafcul tău după 1 sau @ zile de la ovulaţie vaapărea linia de ovulaţie"

5neori, nu poţi determina ovulaţia prin metoda propusă deOrganizaţia %ondială a Sănătăţii, din cauza temperaturii ridicatedin prima ază a ciclului. 6n acest caz, aplică la grafc _regula

degetului_. !ceastă regulă constă în excluderea valorilor detemperatură, care dieră de cele anterioare sau următoare cu maimult de 9,1 grade. &acă ai astel de temperaturi în prima ază aciclului, atunci notează-le cu _4gnoră_ în grafcul tău. !ceste valorinu trebuie să fe luate în considerare la calcularea ovulaţiei, dacă

în general grafcul corespunde normei.

17


29/99

/ea mai optimală perioadă pentru concepere se consideră ziuaovulaţiei şi 1 zile după. otrivit statisticilor medicale, creştereatemperaturii corpului şi ovulaţia se exprimă în următorul raport"

Y 1R - < zile înainte de creşterea temperaturiiY 1R - @ zile înainte de creşterea temperaturiiY 12R - 1 zile înainte de creşterea temperaturiiY @9R - o zi înainte de creşterea temperaturiiY @9R - o zi după creşterea temperaturiiY 2?R - 1 zile după creşterea temperaturii

Cicl a%o+latori

6ntr-un ciclu ără ovulaţie nu se ormează corpul luteal #areuncţie glandulară şi se ormează după ovulaţie$, care produceormonul progesteron şi aectează creşterea temperaturiicorpului. 6n acest caz, în grafc nu va apărea creştereatemperaturii şi ovulaţia. &acă linia ovulaţiei lipseşte, atunci estevorba despre un ciclu anovulatoriu"

13


30/99

Fiecare emeie poate avea mai multe cicluri anovulatorii pe an

- acest lucru este normal şi nu necesită implicare medicală, dardacă această situaţie se repetă de la ciclu la ciclu, urgentadresează-te medicului ginecolog. Fără ovulaţie - sarcina nu esteposibilă`

Drata ciclli

&urata ciclului menstrual normal nu ar trebui să fe mai mică de12 de zile şi mai mare de @? zile. &acă ciclurile tale sunt mai

scurte sau mai lungi, atunci poţi avea disuncţii ovariene, ceea cereprezintă adesea cauza inertilităţii şi necesită tratare.

Drata 4a5ei "oi

>rafcul temperaturii bazale se împarte în prima etapă şi adoua. &ivizarea are loc acolo unde se marcează linia ovulaţiei#linie verticală$. !stel, prima aza a ciclului - segmentul din grafc

înainte de ovulaţie, şi a doua ază a ciclului, după ovulaţie.

@9


31/99

(ungimea azei doi a ciclului este în mod normal de 21 - 28zile, cel mai des 2< zile. 6n scimb, durata primei aze poate varia

considerabil, iar aceste variaţii constituie o normă individuală. 6nacelaşi timp, la o emeie sănătoasă în dierite cicluri nu trebuie săpersiste dierenţe semnifcative în lungimea primei şi celei de-adoua aze. (ungimea totală a ciclului menstrual este în modnormal scimbat doar de către lungimea primei aze.

5na dintre problemele constatate la grafce şi confrmate prinstudii ormonale ulterioare D insufcienţa celei de-a douaaze. &acă de mai multe cicluri măsori temperatura bazalărespectînd toate regulile şi cea de-a doua ază e mai mică de 29zile, acesta este un motiv pentru o consultare cu mediculginecolog. &e asemenea, dacă permanent ai relaţii sexuale întimpul ovulaţiei, conceperea nu se va produce şi durata azei doise aQă la limita inerioară #29 sau 22 de zile$, atunci acest lucrupoate indica o insuucienţă a azei doi.

Di4ere%!a "e tem&eratr#

&acă grafcul tău prezintă o linie de ovulaţie, atunci poţi vedeatemperatura medie din prima şi a doua ază, precum şi dierenţadintre ele. 6n mod normal, dierenţă ar trebui să fe pînă la 9,<

@2


32/99

grade. &acă este mult mai mică, aceasta poate indica o problemăormonală. &ă o analiză de sînge pentru progesteron şi estrogen,şi consultă un medic ginecolog.

E>CITA?ILITATEA SI LE8ILE ACESTEIA

%ateria vie se caracterizează prin trei proprietăţiundamentale"excitabilitatea, metabolismul şi reproducerea.

@1


33/99

'xcitabilitatea este proprietatea materiei vii de a răspundespecifc la acţiuneavariaţiilor energetice ale mediului, cu scopulmenţinerii omeostaziei organismului.

'xcitanţii sau stimulii sunt reprezentaţi de variaţii energetice alemediului,capabili să genereze un răspuns într3o structură vie.

'xistă excitanţi fzici, cimici şi biologici.

)ăspunsul organismului viu este dependent at*t de calitateaexcitantului, c*t şi de structura excitată. &in punct de vedere alrăspunsului, există structure excitabile, ce răspund prin ormarede potenţiale de acţiune #de ex., fbrele nervoaseşi musculare$ şistructuri neexcitabile, ce răspund prin Quxuri ioniceLfbrelemusculare netede răspund în ambele moduri.

Ori)i%ea &ote%!ialli "e re&as

ermeabilitatea selectivă a membranelor biologice determinărepartiţia neuniormă a speciilor ionice în cele două medii #extra-şi intracelular$ separate de membrană" ionii de Ba[ şi /l- segăsesc în concentraţie mai mare la aţa externă a membranei, întimp ce ionii de C[ şi anionii proteici se găsesc în concentraţie

mai mare la aţa internă a membranei./oncentraţiile ionice şi potenţialele de ecilibru membranar#dupăGăulică 4., 2338$Specia ionică /oncentraţie #m%El$

otenţialul de ecilibru 'i #mI$ 4ntracelular 'xtracelular/lor < 219 -9otasiu 2


34/99

C[ şi /l-. /a urmare, în repaus, membrana este polarizată, find încărcată pozitiv pe aţa externă şi negativ pe cea internă, cuormarea unui gradient electric între cele două eţe #dierenţă depotenţial$ denumit potenţial de repaus.

Ialoarea dierenţei de potenţial este, de exemplu, de #D$9mIpentru fbra musculară striată şi de #D$39mI pentru fbranervoasă.(a menţinerea potenţialului de repaus contribuie şi pompa Ba-C-!;-aza care, cu consum energetic, asigură exportul de ioni deBa[ şi importul de ioni de C[, în raport de @E2.

Pote%!iall "e ac!i%e

6n stare de repaus, membrana celulară este polarizată. (aacţiunea unui stimul adecvat se produce o inversare a polarităţiimembranei #depolarizare$ ea devenind pozitivă pe aţa internă şinegativă pe aţa externă. !cest enomen este rezultatulmodifcării temporare a permeabilităţii membranei aţă de ionii deBa[ şi C[L maniestarea electrică a acestui enomen estepotenţialul de acţiune.

%ecanismele ionice care stau la baza secvenţei de enomeneelectrice se desăşoară în următoarea ordine"

-perioada de latenţă, cuprinsă între momentul excitaţiei şidesciderea maximă a canalelor ionice pentru Ba[L începeinQuxul de ioni de Ba[L

D perioada de depolarizare, în care, canalele ionice de Ba[ finddescise, are loc inQuxul masiv al acestor ioni, valoareapotenţialului de repaus se scimbă şi a+unge la [29 D [@9 mI. 6nacest moment se înregistrează potenţialul de v*r.

@


35/99

-perioda de repolarizare rapidă, caracterizată prin încidereacanalelor ionice pentru Ba[, care răm*ne secestrat în celulă, şicreşterea conductanţei pentru C[ #de 29-


36/99

supraadăugat,

D în perioada de repolarizare rapidă atingerea pragului de

excitaţie se ace mai greu şi la intensitate mai mareL aceasta esteperioada reractară relativăL

D în perioada de post potenţial negativ membrana esteiperexcitabilă #canalele de Ba sunt încise şi membrana esteipopolarizată$. Stimulul atinge valoare prag la intensităţi maireduse.

D în perioada de postpotenţial pozitiv membrana esteiperpolarizată şi ipoexcitabilă.

Parametrii excitabilit#!ii

2. ragul de excitabilitate%embranele biologice se caracterizează printr-un anumitprag de excitabilitate, depolarizarea lor find posibilă numaic*nd intensitatea excitantului atinge acest prag.6n uncţie de intensitate, stimulii pot f" subliminali, liminali#au intensitate cu valoare prag$ şi supraliminali.Stimulii liminali sunt capabili să determine depolarizareamembranei cu declanşarea unui potenţial de acţiune ce seautopropagă. Scimbarea de polaritate este dependentă decantitatea de ioni de Ba[ care pătrund în citoplasmă, înuncţie de numărul de canale de ioni pentru Ba[ descise pe

unitatea de timp, proces dependent, la r*ndul lui, deintensitatea de stimulare.1. )elaţia intensitate D durată6ntre intensitatea stimulului şi durata lui de acţiune pentruobţinerea unui răspuns există o relaţie invers proporţională"cu c*t intensitatea stimulului este mai mare, cu at*t timpul

@8


37/99

necesar excitării este mai mic.(apiue #239@$ a stabilit următoarele mărimi"D reobaza, care reprezintă intensitatea minimă a stimululuicare acţionează un timp nedefnit #infnit$L

D timpul util principal D cel mai scurt interval de timp în care un curent de intensitatea reobazei atingepragul de excitabilitateLD cronaxia D timpul util minim în care un curent cu intensitatedublu reobazică determină excitaţia.

@.!cţiunea polară a curentului galvanic.

'ectele aplicării curentului continuu pe fbra nervoasă depindde polaritatea electrodului în cauză"D c*nd catodul este miopolar D contracţia se produce ladesciderea circuitului.D c*nd anodul este miopolar contracţia se produce la încidereacircuitului.


38/99

1. Stimulii subliminali singulari nu pot genera un potenţial deacţiune #numărul de canale ionice pentru Ba[ descise esteprea mic pentru a depolariza membranele$, dar generează odepolarizare locală a membranei. &epolarizarea membranei

cu stimuli subliminali se poate obţine prin enomene desumaţie sau adiţie"

D sumaţie temporală D se obţine prin aplicarea stimulilorsubliminali cu recvenţa ridicată.D sumaţie spaţială D se obţin prin aplicarea simultană de stimulisubliminali în puncte dierite şi însumarea excitaţiilorsubliminale sosite simultan pe eector. Se realizează în reţeleneuronale de tip convergent.

@. Structurile excitabile se supun legii \totul sau nimicX conormcăreia stimulii subliminali nu declanşează un răspuns, iar ceisupraliminali nu determină un răspuns mai intens dec*t stimuliiliminali.


39/99

membranei aţă de sodiu şi descărcarea de potenţiale deacţiune.

7. 'xcitabilitatea structurilor vii poate f modifcatăL astel, ionii

de /a[[ în exces la aţa externă a membranei reducexcitabilitatea întruc*t ei sunt competitivi cu ionii de Ba[,pentru canalele ionice de Ba[. &ierite stări fziologiceemoţionale sau de boală pot să scadă sau să crească pragul deexcitabilitateL cocaina, procaina, xilina scad excitabilitatea.

EFECTELE ?IOLO8ICE ALE ULTRASUNETELOR3

EFECTE NE8ATIVE ALE Z8OMOTULUI

S%etele$ &in mediul ambiant omul vede doar culori dar spectrul luminii este mult mai complex.

5recea umana percepe sunetele cu recventa situata intre 28-19999 vibratiiEs sau ertzi,in timp ce gama acoperita de un piande la tonul cel mai grav pana la tonul celmai ridicat este de la1,?#-Gz-


40/99

O recenta ipoteza lansata de savanti incearca sa dea oexplicatie absolut stiintifca unor WmisterioaseXaccidente sicatastroe.&e-a lungul timpului au ost gasite pe dierite marinave abandonate sau avand la bordul lor cadavre ale caror ete

purtau expresia durerii si a groazei./onorm ipotezei amintite intimpul urtunilor sunt emise inrasunete care se propaga cu vitezasunetului,a+ungand la mari departari cu mult inaintea urtuniipropriu-zise,astel incat in ciuda vremii bune se pot resimtiieectele lor.

%asuratorile eectuate arata ca inrasunetele provocate deurtuni pe mari si oceane au o recventa medie de 8Gz.S-aconstatat ca inrasunetele de intensitati mari,la recventa de Gzpot traumatiza grav sistemul nervos,sistemul circulator,provocandciar moartea.!stel s-ar putea gasi o explicatie pentrucatastroele misterioase care au avut loc pe dierite mari sioceane.

;ot pe seama actiunii inrasunetelor cercetatorii explica sisenzationala distrugere a unei paduri siberiene in 2397,prinexplozia in atmosera a unui meteorit.!stazi inrasunetele pot f

produse de unele tipuri de turbine,avioane turboreactoare cum arf avionul /oncorde. !sa cum nu pecepe vibratiile de recventeoarte +oase#inrasunetele$, urecea umana nu le percepe nici pecele de recvente oarte inalte#ultrasunetele$.

Ultras%etele$

5ltrasunetele sunt vibratii sonore situate intre 19999-2999999Gz.5nele finte cum ar f liliacul percepe si

ultrasunetele.'le se propaga ca si sunetele sub orma de undeelastice,mai greu prin aer decat prin licide sau solide,avand olungime de unda mai mica decat sunetele.

5ltrasunetele pot f produse prin mi+loace mecanice#generatorulGartman$,mi+loace electromagnetice,sau mi+loacetermice.'ectele ultrasunetele dieritelor stari de agregare a


41/99

materiei si asupra organismelor vii sunt variate"unele find utilealtele find daunatoare.&intre aplicatiile utile ace parte sonda+ulsubmarin pe baza de ultrasunete utilizat pentru a stabiliadancimea apei sau pentru detectarea unor vase esuate in

adancul marilor.O alta aplicatie o constituie deectoscopia cuultrasunete,care permite punerea in evidenta a unor deecte inelementele de beton armat sau in organele de masini,ara aproduce nici cele mai mici deteriorari suplimentare ale acestorpiese.

5ltrasunetele sunt utilizate la distrugerea unor bacterii sauvirusuri ale unor boli contagioase cum sunt bacilultuberculozei,virusul gripei,insa ultrasunetele au si multe eectenocive asupra omului atunci cand acesta se aQa in imediataapropiere a sursei.&r.Hilliams,cercetator la &epartamentul de=iofzica al 5niversitatii %ancester#%.=.$acand experiente peanimale apoi pe oameni,considera ca terapia cu ultrasunete poatedezintegra globulele rosii din sange si aecteaza ciar globulelealbe.4n cazul olosirii ultrasunetelor pentru stabilirea unuidiagnostic intensitatea lor este mult mai redusa dar totusireclama prudenta.

O alta aplicatie utila este si realizarea unui bisturiu cuultrasunete.Societatea olandeza !.G.S. a abricat un bisturiu cuultrasunete numit &.].-292 utilizabil cu bune rezultate inneurocirurgie.

Z)omotl si e4ectele sale %oci+e

4n conditiile civilizatiei contemporane,omul traieste intr-o continua

ambianta sonora.retutindeni el este insotit neincetat de uncortegiu de sunete si zgomote de cele mai dierite intensitatiavand eecte mai mult sau mai putin agresive asupra conortuluisi ciar asupra sanatatii sale.


42/99

Agomotul poate f defnit ca vibratii sonore ara caracter periodiccare se propaga prin diverse medii#aer,apa,etc.$ si careimpresioneaza negativ urecea omeneasca.

&upa -(arousse - zgomotul constitue un asmblu de sunete araarmonie.Fizicienii defnesc zgomotul ca o suprapuneredezordonata cu recvente si intensitati dierite, iar fziologiiconsidera zgomotul ,orice sunet suparator care produce osenzatie dezagreabila.

/aracteristicile fzice sau obiective ale zgomotului privesc tariasau intensitatea,durata si recventa.

I%te%sitatea este caracterul cel mai important caredepinde de trasaturile sursei,de distanta si posibilitatile detransmitere sau multiplicare.'a se masoara in decibeli sauoni.&ecibelul#d.=.$este o marime fzica si reprezinta unitatealogaritmica calculata pornind de la pragul absolut de audibilitate 9d.=. pentru un sunet de 2999Gz.Fonul este unitatea de masurafziologica de perceptie de catre urecea umana a celei mai slabeexcitatii sonore.S-a admis ca cira 79 pe scara de decibeli sau pescara de oni reprezinta pragul la care intensitatea sunetuluidevine nociva.

Drata reprezinta timpul cat excitantulsonor#zgomotul$actioneaza asupra analizatorului auditiv.'ectulnociv al zgomotului este direct proportional cu durata acestuia iarpeste anumite limite de suportabilitate se a+unge la o psiozapericuloasa.S-a observat ca daca zgomotul intens actioneaza unanumit timp asupra urecii drepte iar apoi asupra celei

stangi,persoana respectiva are senzatia ca zgomotul este multmai intens decat cel pe care il auzea anterior cu ureceadreapta.4n acest caz se poate spune ca urecea dreapta s-aadaptat la zgomot.

Frec+e%ta reprezinta numarul de vibratii acustice intr-o secundasi se masoara in numar de perioade pe secunde sau Gz.4n banda


43/99

de recvente 2999-?999Gz in care urecea are sensibilitatea ceamai ridicata,inaltimea este direct proportionala curecventa.Sunetele +oase cuprind gama de recvente cuprinseintre @9-


44/99

Sursele de poluare sonora sunt oarte numeroase sidierite.!cestea sunt"

a$circulatia sau transporturile

b$industria

c$constructiile si monta+ele

d$comertul

e$copiii in terenurile de +oaca#tipetele lor inregistrand 9-79d.=.

$terenurile sportive si stadioanele#zgomotele provenite dinacestea find de peste 299d.=.

g$animalele#cainii,pisicile,pasarile$pot tulbura linistea mai alesnoaptea.

(atratul unui caine inregistreaza intensitati sonore de 9-79d.=.

%asurile de combatere a zgomotului se impun ca o necesitate deprim ordin si ele sunt oarte numeroase.!stel pentru diminuareazgomotului produs de trafcul rutier,perdelele orestiere

constituite din arbori si arbusti au capacitatea de a reducezgomotul cu circa 29d.=.


45/99

STUDIUL LENTILELOR3DEFECTE DE VEDERE SI

CORECTAREA LOR

Le%tilele sunt medii optice transparente cuprinse între două

supraeţe curbe#supraeţele plane sunt supraeţe curbe de razainfnită$. rin reracţii pe cele două supraeţelumina îşiscimbădirecţia de propagare devenindastel posibil să obţinem imaginialeobiectelorluminoase cu caracteristici dierite de ale obiectelor.4maginea unui punct alobiectului se obţinela intersecţia a celpuţin două raze luminoase, trecute prin lentilă şiprovenite de laacesta.4maginile pot f drepte sau răsturnate, reale sauvirtuale, mai mari saumai mici dec*t obiectul, deaceeaşi ormă cu

acesta sau deormate. /aracteristicile imaginilor depind de tipullentilei dar şide poziţia obiectului aţă de aceasta.

Clasifcarea le%tilelor


46/99

!tunci c*nd se ace o clasifcare, în primul r*nd, trebuie alescriteriul #criteriile$ deinteres în acea clasifcare. entru lentile amputea, de exemplu, utiliza criteriile"

2.4ormei "i% care &ro+i% acestea&in acest punct de vederelentilele de interes pot f" SF')4/', /4(4B&)4/' sau )4S%!;4/'.

1.4ormei &articlare a fec#rei s&ra4ete#numai pentrulentilele serice şi cilindrice$.

!stel putem avea lentile biconvexe, biconcave, plan convexe,plan concave sauconcav convexe #meniscuri$.

@$ com&ort#rii le%tilei 4a!# "e % 4ascicl &aralel "e lmi%#i%ci"e%t &e le%til# #dinnoudoarpentru lentile serice saucilindrice deoarece în lentilele prismatice un asciculincidentparalel iese tot paralel$. &upă trecerea prin lentilă ascicululpoate f Wstr*nsXsau WîmprăştiatX.!vem de a ace cu lentileconvergente respectiv divergente.

&esigur, o caracterizare completă a unei lentile se ace ţin*nd

seama simultan cel puţin deaceste trei criterii.&e exemplu, putemvorbi de o lentila serică, biconvexă, convergentă.

Criterii sim&le &e%tr a@area ti&li "e le%tile


47/99

entru a ne da seama cu ce el de lentilă avem de a ace, ără autiliza nici un el deaparat, este sufcient să ne g*ndim la simetriaacestora precum şi la tipul de imagini ormate.

(entilele serice au o ormă simetrică aţă de centrul lor. rinurmare, dacă privim printr -o

(entil serică un obiect oarecare #de exemplu un colţ în ungidrept$ şi rotim lentila aţă de

centrul ei desimetrie, imaginea nu se modifcă #ungiul în oricepoziţierăm*ne drept$.

(entilele cilindrice sunt simetrice aţă de axa de cilindricitate.

4maginea de-a lungul axeide

cilindricitate va f nedeormatăL în scimb, perpendicular pe acestax, imaginea se deormează cu at*t mai mult cu c*t ne

îndepărtăm de ax #vezi imaginea într-o sticlă cu apă$. !stel, dacăneuităm printr -o lentilă cilindrică la un obiect oarecare, acesta vaapărea deormat. )otind aceastălentilă aţă de centrul ei imaginease modifcă. &e exemplu, un ungi drept devine pe r*ndascuţitsau obtuz.

6n lentila prismatică un ascicul de lumină intrat paralel iese totparalel.4maginea pecare o vom vedea printr-o lentilă prismaticăva f nedeormată dar va f deplasatăaţă de poziţiaei reală. &acăne uităm printr -o lentilă prismatică la un obiect oarecare şirotimlentila aţă decentrul ei imaginea nu se va deorma dar se varoti odată cu lentila. entru a neda seama dacă olentilă, sericăsau cilindrică, este convergentă sau divergentă trebuies#

%e)6%"im la ti&l ima)i%ilor 4ormate.(entilele divergente dau imagini drepte şi micşorateindierent depoziţiaobiectului real aQat în aţa lor. &eci printr -o astel de lentilăvom vedea oimagine dreaptă şimicşorată indierent de c*t dedeparte este obiectul. 4maginea va f cu at*tmai mică cuc*tobiectul este mai îndepărtat. (entilele convergente dau, pentru


48/99

obiecte aQateîntre ocar si v*r,imagini drepte şi mărite, iar pentruobiecte aQate dincolo de ocar imaginirăsturnate. &eci,uit*ndu-neprintr-o lentilă convergentă la un obiect îl vom vedea fe măritşidrept fe răsturnat.

Formle 4%"ame%tale ale le%tilelor s4erice sb!iri

entru lentilele serice în aproximaţie >auss #ascicule înguste,puţin înclinate aţă deaxul

optic principal al lentilei şi învecinate acestuia$ sunt valabileurmătoarele ormule"

Fig.2Formarea ima)i%ii &ri% le%tila co%+er)e%t# c6%"

obiectl este sitat la3

2

5ndex2,x1Jdistanţele obiect

-lentilă respectiv lentilă-imagine)

2,) 1J razele de curbură ale supraeţelor lentilei în ordinea în care le înt*lneşte

lumina

unde M2,M1J dimensiunea obiectului, respectiv a imaginii.

!ceste ormule sunt valabile cu convenţiile de semne" segmenteleorizontale semăsoară aţă de centrul lentilei, cele măsurate în


49/99

sensul propagării luminii sunt pozitive, iar cele măsurate în senscontrar sunt negativeL segmentele verticale de deasupra axeisunt pozitive, cele de sub axă sunt negative.

Ima)i%ile obiectelor reale 9% le%tilele s4erice$Le%tieco%+er)e%t

1

@

<

?

8


50/99

Fig.1Formarea ima)i%ii &ri% le%tila co%+er)e%t# c6%"obiectleste sitat la B4

Fig.@Formarea ima)i%ii &ri% le%tila co%+er)e%t# c6%"obiectl este sitat 9%tre B4


51/99

p*nă ceimaginealuminoasă devine clară. unem apoi lentila subobiectiv. 4maginea dispare sau devineneclară.

&in macroviză căutăm din nou imaginea clară. /*nd o găsim,

pe ocularul de citire, citimdirect convergenţa. entru lentilelecilindrice putem citi şi orientarea axului de cilindricitatedeoareceimaginea va f alungită perpendicular pe axul de cilindricitate.

De4ecte "e +e"ere

&in momentul în care lumina intră în oci acesta sueră o serie detransormări#adaptări$av*nd ca scop ormarea unei imagini clare

pe retină. rima adaptare se reeră laacomodarea laQuxuriluminoase dierite. !ceasta adaptare are loc prin existenţa a douătipuride celule otoreceptoare, celulele cu conuri şi bastonaşepentru vederea diurnă #otopică$respectivenocturnă #scotopică$.

6n primul caz celulele au nevoie de un Qux luminos maredar căpătăm şiinormaţia de culoare. 6n al doilea caz este sufcientun Qux luminos mult mai micdar se pierdeinormaţia de culoare.utem spune că, în acest ultim caz, s-a renunţat la o partedininormaţie înavoarea sensibilităţii. 6n cazul vederii otopice apareşi un mecanism deadaptare fnă la Quxuriluminoase dierite prinmărirea sau micşorarea diametrului pupilar,irisul acţion*nd înacest caz ca o diaragmă.

!l doilea mecanism de adaptare se reeră la adaptarea pentru avedea obiecte aQate ladistanţe dierite aţă de oci. &acăne uităm la prima ormulă a lentilelor observăm că pentru aputea

vedea obiecte aQate la distanţe dierite #x2variabil$, în condiţiile în care x1#practice distanţa cristalin-retină$ este fxă trebuie săpoată varia convergenţa cristalinului. !cest lucruse poate obţineprin varierea razelor de curbură ale acestuia.&acă se bombeazăcristalinul scadrazele de curbură, creşte convergenţa şi putemvedea obiectele apropiate, respectiv printractarea cristalinului

?2


52/99

cresc razele de curbură, scade convergenţa şi apare posibilitateavederiiobiectelor îndepărtate.entru ociul normal #emetrop$adaptarea seace în limita 1? cmD 8m. Obiectele aQate la distanţemai mari de 8 m le putem vedea ară un eort suplimentar

deadaptare deoarece dierenţa de adaptare între vederea ladistanţa de 8m şieste sublimita de 9,1? pentru care are rosteortul de adaptare.

6n dierite situaţii, determinate de cauze dierite, cum ar flungimea nepotrivită a axuluiociului, convergenţa neadecvată acristalinului sau a altor medii optice din oci, cepot apăreainclusiv

în desidratări severe, sau imposibilitateatractării sau bombăriiadecvate a cristalinuluiapar deecte geometrice de vedere ce ducla ormarea imaginii neclare aobiectului pe retină.

6ncazul ormării imaginii în aţa retinei, cauza poate f lungimeapreamare a axului ociului,convergenţa preamare a cristalinuluisau imposibilitatea scăderiiadecvate a convergenţeicristalinuluiprin tractarea lui. )ezultatul este imposibilitatea vederiiobiectelor

îndepărtate iardeectul se numeşte miopie. /orectarea miopiei seace cu a+utorullentilelor serice divergente.

rin adăugarea acestor lentile, convergenţa sistemuluiormat#cristalin-lentilă$ va f mai mică iarimaginea se va îndepărtaput*ndu-se orma din nou peretină.

&acă imaginea se ormează în spatele retinei cauza poate flungimea prea mică aaxuluiociului, convergenţa prea mică acristalinului sau imposibilitatea bombării sufciente a lui.

6nacest caz nu putem vedea clar obiectele apropiate iar deectul

se numeşte ipermetropie.

!cestdeect se poate corecta prin adăugarea în aţa ociului aunei lentil serice convergente.)ezultatul va f un sistem opticmai convergent, apropierea imaginii şideci posibilitatea ormării eipe retină.

?1


53/99

'xistă şi un deect care înglobează, practic, miopia şiipermetropia astel înc*t nu potf văzute nici obiecte îndepărtatenici apropiate. !cest deect apare, de regulă, datorităscăderiielasticităţii ţesuturilor odată cu înaintarea în v*rstă, deci a

limitării posibilităţilor de tractaresau bombare a cristalinului.&eectul se numeşte prezbiţie şi poate f corectat cudouă perecide lentile" serice convergente, de convergentedierite pentru vederea la apropiere respectiv ladistanţe medii,sau divergente, pentru vederea la distanţă respective sericeconvergente pentruvederea la apropiere în cazul asocieriiprezbiţiei cu miopia. O altă modalitate de corectare a prezbiţieieste utilizarea ocelarilor biocali. !ceştia sunt ormaţi din două

lentile dispuseastel"în partea superioară o lentilă divergentăpentru vederea la distanţă, iar la partea inerioară olentilăconvergentă pentru vederea la apropiere #citit$.

5n alt tip de deect apare atunci c*nd cristalinul nu se comportăca o lentilă perectserică ci ca o asociere dintre o lentilă serică şiuna cilindrică. !cest deect se numeşteastigmatism.4maginea va fdeormată perpendicular pe axa de cilindricitate şi anume, cuat*tmai mult cu c*t ne îndepărtăm de aceasta. /orectarea

astigmatismului se ace prin purtareaunei lentile cilindrice desemn contrar şi cu axa de cilindricitate exact pe axa decilindricitate aociului.

5n alt tip de deect geometric priveşte vederea binoculară. 'stede remarcat căexistenţa adoi oci permite apariţia inormaţiei dedistanţă deci a vederii spaţiale. !ceastaeste posibilă prinanalizamicilor dierenţe ce apar în imaginile obţinute pe cei doi oci.

(ucrul acesta este utilizatîn practică pentru simularea vederiitridimensionale prin generareade imagini plane uşor dierite pecei doi oci, de exemplu, în aşa numita realitatevirtualutilizată încalculatoare. entru cavederea tridimensională să apară estenecesar, însă, caimaginile pe cei doi oci să fema+oritarsuprapuse iar dierenţele să nu fe prea mari. &eaceea

?@


54/99

axele celor doi oci trebuie să fe practic paralele #în realitate uşorconvergente la circa8 m în aţa ocilor$. &acă acest lucru nuseînt*mplă apare strabismul convergent saudivergent. &acădeectul persistă în timp se poatea+unge la blocarea pe cale

neuronală ainormaţiei de pe unul din oci deoarece inormaţiilepecei doi oci sunt dierite, iarcantitatea prea mare de inormaţienu poate f analizată. 6n timp blocarea poate deveinireversibilă.

/orectarea strabismului se poate ace prin plasarea în aţaunuioci #sau aambilor$ a unei lentile prismatice. rin reracţii pe celedouă supraeţe aleprismei se a+ungeca inormaţia care intră peaxa ociului să provină din aceeaşi regiune din carevine şipecelălalt oci.

1$?a%cl o&tic

?


55/99

B$Corectarea

strabismli

entrusimulareamio&iei îndepărtăm puţin lentila de bec. 4maginea se vaorma înainteaecranului. 6n acest caz, lentila va f pe post decristalin, iar ecranul de retină.

%ăsur*nd x2,x1#dimensiunea WociuluiX$ şi cunosc*nd

convergenţa lentilei se va calculaconvergenţa lentilei cetrebuieadăugată WcristalinuluiX pentru ca imaginea să se ormeze dinnoupe WretinăX. Ierifcămcorectitudinea calculului prin adăugarealentilei av*nd convergenţacalculată. !r trebui ca acumimagineasă se ormeze din nou pe ecran.

entru a simula 7i&ermetro&ia şi corectarea ei procedăm ca maisus, doar că îndepărtăm lentila de bec aţă depoziţia în careimaginea sa ormat pe ecran.

entru simularea asti)matismli, după ce prindem imagineaflamentului becului peecran, alipim de WcristalinX o lentilăcilindrică. Iom observa că imaginea se deormeza perpendicularpe axa de cilindricitate a lentilei. entru corectareaastigmatismului vom adăugao a doua lentilă cilindrică, cu aceeaşi

??


56/99

convergenţa ca şi prima, orient*nd axul ei decilindricitate paralelcu al primei lentile cilindrice. &acă am procedat corect, imagineavaapărea din nou nedeormată pe ecran. Iom putea vedea căorice altă orientare, dec*t paralelăcu axul de cilindricitate a

WociuluiX, a axului lentilei de corecţie nu numai că nucorecteazăastigmatismul, dar ace ca imaginea să fe deormatăpe toate direcţiile. rin urmare, pentrucorectarea astigmatismuluitrebuie cunoscută nu numai valoarea convergenţeilentileicilindrice de corecţie ci şi orientarea axului ei decilindricitate.

entru simularea strabismli şi a corectării sale se pot olosidouă bancuri optice pe postul a doi oci identici dar cu axelenealiniate. Iom olosi doar sursa delumină a unuiadin bancurileoptice. 'vident, pentru acesta vom putea obţine imagine clară peWretinăX. entru aobţine imaginea şipe al doilea ecran va trebui ca

în aţaWcristalinuluiX celui de-al doilea WociXsăpunem o lentilăcilindrică adecvată şi înpoziţia adecvată.&ecizia corectării oricăruideect devedere trebuie luată numai de mediculotalmologdeoarece, în cele mai multe cazuri, nu estesufcient săfe identifcat şi măsurat deectul citrebuie cunoscute at*t cauzele

c*t şi evoluţiileulterioare ale deectului.

6n uncţie de aceste lucruri se poate lua decizia unei corectăridoar parţiale a deectului dacă, prin eortul propriude adaptare,ociul îl va micşora #miopie,strabism$. &acă eortul de adaptareduce la agravarea în timp a deectului de vedere se poateluadecizia supracorectării deectului pentrua înt*rzia agravarea#ipermetropie, prezbiţie$.

Aberaii o&tice

(entilele serice simple prezintă o serie de deecte care împiedică olosirea lor ca atare încele mai multe aplicaPii.entrucorectarea lor se olosesc fe lentile aserice, fe, cel mai

?8


57/99

adesea,lentile compuse al căror calcul este în general extrem decomplex.

Aberaia s4eric#

Forma serică a lentilelor, dei simplu de realizat practic, nu esteorma ideală care să asigure reracPia precisă a luminii. 6n specialrazele de lumină care intră în lentilă la margineaacesteia sueră oreracPie mai mare decît este nevoie, ceea ce duce la o ocalizaredeectuoasă ila ormarea unor imagini cu atît mai neclare cu cîtlentila are un diametru mai mare.

Coma

!ceastă aberaPie apare ciar la o lentilă simplă aserică, decicalculată să ocalizeze exactun ascicul paralel venind pe direcPiaaxei optice a lentilei. !tunci cînd asciculul paralel delumină aceun ungi nenul cu axa lentilei imaginea obPinută nu mai este unpunct luminos, ci o pată de lumină de orma unei comete. 'ectuleste cu atît mai puternic cu cît ungiul cu axaoptică este maimare.

Aberaia cromatic#

%aterialul transparent al lentilei #sticlă, materiale plastice,licide, etc.$ nu reractlumina de toate culorile în acelai el.Fenomenul se numete dispersie i înseamnă dependent indiceluide reracPie de lungimea de undăL el se maniestă în cazullentilelor prin ormarea deimagini la distanPe dierite i de mărimidierite în uncPie de culoare. 4maginile obPinute cu oastel delentilă vor prezenta irizări colorate ale părPilor din imagine care ar

trebui să prezinte otrecere bruscă de la o zonă luminoasă la una întunecată.

Distorsi%i

!desea, un obiect cu mucii drepte va da prin lentilă o imagine încare aceste mucii sîntcurbate, fe toate spre axa optică, fe toate

?


58/99

spre marginea cadrului. !cest enomen se datoreazăaptului cărelaPia dintre ungiul de intrare în lentilă #ungiul dintre razavenită de la un punct iaxa optică$ i ungiul de ieire #dintreaxa optică i imaginea punctului respectiv$ nu este liniară.6n

uncPie de sensul abaterii de la neliniaritate, imaginea unuidreptungi va deveni fe în ormăde _butoia_ fe de _perniPă_.

Crbra c6m&li

4maginea unui obiect plan aezat perpendicular pe axa opticăeste în mod ideal tot plană.6n realitate, lentilele simple dau oimagine curbată, astel încît surprinderea acestei imagini pe unsensor plan-flm otografc #pelicula cinematografcă, sensor //&,

etc.$ sueră de o neclaritatedin ce în ce mai pronunPată spremarginea cadrului.

Asti)matism

6n mod ideal imaginea unui punct luminos trebuie să fe tot unpunct. 6n practică, lentilelereale #inclusiv lentila ociului,cristalinul$ nu au o ormă perectă, i deci imaginea unuipuncteste o pată luminoasă cu atît mai mare cu cît eectul e mai

puternic. !stigmatismul ociului se poate corecta olosind lentile cilindrice

Le%tilele &ro)resi+e

(entilele progresive cuprind spectrul a trei dioptrii #distanţă-intermediar-aproape$, suntoarte practice şi uşor de utilizat.Folosind ocelari cu lentile progresive se va eliminadisconortulutilizării a trei pereci de ocelari. Oerăo vedere stabilă şi clară înmişcare.6n ultimii ani, optica a ăcut progrese uimitoare, reuşindsă producă lentile personalizate pentru fecare pacient.

Fiecare individ posedă un comportament vizual care îi estepropriu numai lui" unele persoane au tendiţa de a întoarce mai

?7


59/99

mult capul #eadmover$, altele, din contră, mai mult de amişcaocii #eMemover$.

!vanta+ele utilizării unei lentile progresive personalizatesunt"

garanţia adaptării uşoare,compatibilitatea eMecode, vederedinamică pentru orice mişcare, vedere de înaltă rezoluţie înoricecondiţii de iluminare, conort total în orice activitate, ocalizareuşoară pentru orice distanţăşi măsurarea comportamentuluivizual.

!ctivitatea cotidiană a fecărui purtător de ocelari reprezintă unactor important înalegerea lentilei progresive. !stel, persoanelecare îşi desăşoară activitatea în interior #medici,proesori,muzicieni, proiectanţi, inormaticieni etc$ le sunt recomandate

?3


60/99

lentilele cu c*mpurivizuale duble pentru aproape şi triple pentruzona intermediară.ersoanele sceptice, care nu au mai purtatlentile progresive, le recomandăm lentile cu oconstrucţie aserică,respectiv atorică care asigură un c*mp vizual mare at*t pentru

vederea dedeparte c*t şi pentru zona de intermediară şi cea decitit.

erormanţele lentilelor progresive sunt îmbunătăţite printratamentele antireQex, deultimă generaţie, care coneră otransparenţă maximă lentilelor şi o estetică deosebită.(entilele progresive sunt şi în varianta otocromatică, cu indicemare de reracţie #în uncţie de dioptrie şide cerinţele estetice alepurtătorului$.

Le%tilele "e co%tact

Sunt lentile conectionate dintr-un material special, carese aplicadirect pe cornee inlocuind ocelarii. e langa lentilelede contactterapeutice #care sunt utilizate in scopul corectariiunei tulburaride vedere$ mai exista si lentile de contact care seutlizeaza in scopcosmetic.&ierite tipuri de lentile de contact- (entilele suple, sauidrofle, din material sintetic, nu pot f prescrise decat pacientilorcare au o buna secretie lacrimala si nu suera de vreoaectiunecon+unctivala cronica. 'le corecteaza miopia siipermetropia, dar mai putin bine astigmatismul.=ine tolerate dela inceput, ele pot f purtate in cea mai mare parte a zilei si suntideale pentru purtatul ocazional #in cursul unei activitati sportive.de exemplu$.

-lentilele de contact necesita ointretinere riguroasa. 5nele lentile

suple, oarte fne, pot f purtate timp de perioade mailungi,maimulte saptamani de exemplu, ziua si noaptea. O supravegereregulata este necesara pentru a evita riscurile de inectie.

- lentilele Qexibile sunt indicate pentru corectareaastigmatismului, precum si al altorametropii #miopie,ipermetropie$. 4ntretinerea lor este mai usoara decat cea a

89


61/99

lentilelor suple sidurata lor de toleranta, mai lunga, insa aceastatoleranta este mediocra la inceput.

PROCEDEE TERAPEUTICE ?AZATE PE FACTORI FIZICI

1$ Termotera&ie

B$ Criotera&ie

$ Electrotera&ie

$ Ultraso%otera&ie

$ Ra"iotera&ie

G$ Fototera&ie

$% &ermoterapie

82


62/99

'nc(lzirea local( sau general( a organismului produce eecteterapeutice, legate îndeosebi de vasodilataţie şi de creşterea

debitului sangvin, precum şi de aptul că dezvoltarea tumorilorcanceroase este inibată prin creşterea temperaturii la nivelulacestor tumori.

6ncălzirea locală se poate ace prin "

-conducţie, situaţie în care zona ce trebuie încălzită este pusă în contact cu obiecte calde #pernă electrică, pilotă cu apă caldă,băi calde etc.$L

-radiaţie, prin expunere la soare sau la raze inraroşii generatede lămpi de inraroşii #lămpi cu flament incandescent şi cu fltrude inraroşii ce lasă să treacă radiaţii cu lungimi deundă cuprinse între 9,7 şi


63/99

at*t prin direcţionarea asciculului c*t şi pe baza capacităţiidierite de absorbţie a ultrasunetelor de către ţesuturi.

.% /rioterapie

Obţinerea unor temperaturi scăzute cu a+utorul bioxidului decarbon solid # z(pad( carbonic($ la - 3Z/ sau a azotului licid #-

238Z/$, a permis utilizarea rigului în scopuri medicale, at*tpentru conservarea unor ţesuturi sau organe #spermă, măduvăosoasăetc. sau ciar a unor persoane decedate sau a capeteloracestora$ în vederea revitalizării lor ulterioare c*t şi pentruexecutarea unor manevre cirurgicale #criochirurgie$. !vanta+elecriocirurgiei constau în lipsa durerii, s*ngerări puţin importanteşi distrugeri bine localizate ale ţesuturilor #tumori, nevi sau ciarnuclee din talamus, ca în cazul tratamentului maladiei ar0inson$.

Fără a se încadra strict în crioterapie, tenicile de realizarea hipotermiei controlate #cobor*rea temperaturii corpului cuc*teva grade$ permit eectuarea unor operaţii pe cord în condiţiileunei mai mici crize de timp.

0% 1lectroterapie

6n aplicaţiile medicale, electricitatea se utilizează suburmătoarele orme "

-electricitate statică sau ran"linizare

8@


64/99

-curent electric continuu sau galvanizare

-curent electric alternativ sau aradizare

-curent electric în impulsuri 1lectricitatea static( produsă de un generator de curentcontinuu de nalt( tensiune poate f utilizată pentru a administraunui pacient o aşa numită baie electrostatic(, prin simplaconectare a acestuia la polul pozitiv sau negativ al sursei.acientul, aşezat pe un suport bine izolat de păm*nt, poate fadus cu uşurinţă la un potenţial de c*teva mii de volţi.'lectricitatea statică poate f administrată şi local, sub ormă

de euvii sau de scântei, prin apropierea de corpul pacientului aunui electrod aQat la un potenţial electric ridicat.

/urentul continuu de +oasă tensiune, generat de baterii,acumulatori sau redresori de curent alternativ, se aplicăţesuturilor prin intermediul a doi electrozi, numiţi anod şi catod./urentul circulă prin ţesuturi nu numai de-a lungul liniei drepte ceuneşte electrozii ci şi prin regiuni aQate în aara acestei linii,

dispers*ndu-se sub ormă de curenţi din ce în ce mai slabi, pemăsură ce se depărtează de această linie. !ceşti curenţi poartănumele de curenţi electrotonici #fg$. 6n vecinătatea anoduluicirculă curenţianelectrotonici iar în apropierea catodului,curenţi catelectrotonici. rimii au proprietatea de a micşoraexcitabilitatea ţesuturilor iar ceilalţi de a o măriL aceste eecte

+ustifcă utilizarea lor medicală.

O aplicaţie medicală importantă a curentului continuueste defbrilarea cardiacă, ce poate salva viaţa unui om aQat înstop cardiac

&eoarece ţesuturile sunt conductori ionici, curentul continuu dănaştere în ele unor enomene de electroliz(, soldate cu apariţia lacatod a hidroidului de sodiu şi la anod a acidului clorhidric. !şa

8


65/99

se explică de ce, la intensităţi mari ale curentului electriccontinuu, pot apărea escare negative cenu2ii în zona de contact ategumentului cu catodul şi escare pozitive brune la anod.!semenea eecte sunt olosite pentru distrugerea pe

cale galvanocaustic( a unor tumori.

/urentul continuu de mică intensitate poate f olosit pentruintroducerea în organism, prin piele şi prin mucoase, a unor ionimedicamentoşi #iod, salicilat etc.$ prin enomenulnumit ionoorez( în cadrul ionoterapiei.

/urenţii alternativi de joas( recvenţ( #?9-299 Gz$ producmodifcări circulatorii locale, senzaţii dureroase, contracţiimusculare precum şi o încălzire locală.

/urenţii alternativi de nalt( recvenţ( nu produc excitaţii.'ectele lor principale sunt cele termice iar aplicarea lor înmedicină poartă numele de diatermie.

'ectul curenţilor de înaltă recvenţă poate f olosit şi pentrudistrugerea unor tumori prin diatermocoagulare, ca şi pentru

tăierea ţesuturilor #bisturiu electric$, precum şi înelectrofziologia intervenţională.

/urentul electric poate f aplicat şi sub ormă de impulsuri.

6n uncţie de orma, durata, amplitudinea şi recvenţa lor,impulsurile pot produce eecte biologice dintre cele mai diverse#de la stimulare, contracţii musculare, durere şi p*nă la sedare,anestezie sau somn$.

4mpulsurile de durată mare se supun legilor lui 34ger conormcărora, la nchiderea circuitului electric, excitarea nervilor şi amuşcilor se produce la catod iarla deschiderea circuitului, excitarea se produce la anod.

8?

http://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/exista_diatermie.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/electrofiziologia_interventionala.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/impulsul_electric.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/exista_diatermie.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/electrofiziologia_interventionala.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/impulsul_electric.htm


66/99


67/99

6ltrasunetele sunt vibraţii mecanice ale particulelor unui mediuelastic, vibraţii propagate prin unde, av*nd o recvenţă mai marede 19.999 Gz.

roducerea ultrasunetelor se poate ace cu a+utorul unortraductoare aeromecanice, hidromecanice şi electromecanice.

;raductoarele electromecanice #fg$ se bazează peeectul piezoelectric invers, pe eectul electrostrictiv sau peeectulmagnetostrictiv .

;raductoarele piezoelectrice utilizează un cristal de cuarţ #saude tartrat dublu de sodiu 2i potasiu, sulat de litiu etc.$, tăiat dupăun anumit plan geometric şi conectat la bornele unei surse decurent alternativ de mare recvenţă. !lternanţa polarităţiielectrice pe eţele cristalului determină comprimări şi dilatărisuccesive ale cristalului, care constituie vibraţiile ultrasonore.!mplitudinea acestor vibraţii este maximă pentru acearecvenţă a tensiunii alternative care coincide cu recvenţa propriede vibraţie a cristalului utilizat #apare un enomen de rezonanţă$.

;raductoarele electrostrictive se bazează pe proprietatea unor

dielectrici #cum este titanatul de bariu$ de a se deorma subacţiunea cîmpurilor electrice.

;raductoarele magnetostrictive sunt construite dinmateriale eromagnetice plasate în interiorul unui solenoidalimentat cu curent electric alternativ de mare recvenţă. %iezulsolenoidului se comprimă c*nd curentul electric instantaneu dinsolenid atinge valori maxime şi revine la dimensiunile iniţiale cîndintensitatea electrică trece prin valori nule.

ropagarea ultrasunetelor prin medii elastice are loc cu vitezece depind de densitatea şi de proprietăţile mecanice#decompresibilitate$ ale mediului şi este însoţită de enomene dereQexie, reracţie, diracţie, intererenţă şi absorbţie de cătremediu a energiei transportate #vezi cursul de bioacustică$.rincipalul rezultat al absorbţiei energiei ultrasonoreeste nc(lzirea materialului absorbant.

8

http://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/figuri/ultrasonoterapie.jpghttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/efectul_piezoelectric.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/figuri/ultrasonoterapie.jpghttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/efectul_piezoelectric.htm


68/99

6n anumite condiţii, ultrasunetele dau naştere în licide unuienomen deosebit de complex, numit cavitaţie.

'xplicaţia acestui enomen este legată de aptul că fecarezonă a licidului este supusă unor comprimări şi destinderisuccesive, în ritmul impus de recvenţa ultrasunetului. in*ndseama de aptul că viteza ultrasunetelor în apă este de 2?99 mEsiar lungimea de undă, pentru o recvenţă de 1 %Gz, este de 9,?mm, rezultă că două puncte situate la o distanţă de o +umătăte delungime de undă sunt, la un moment dat, unul comprimat iarcelălalt decomprimat, dierenţa de presiune dintre ele put*ndatinge zeci de atmosere. !cest apt duce, în anumite condiţii, ladespicarea licidului şi la ormarea unei cavităţi, iniţial vidată, darcare se umple repede cu gaze şi vapori la presiune redusă #fg$.

O asemenea cavitate are o viaţă scurtă #de circa o milionimede secundă$, dar în acest interval de timp se petrec enomeneremarcabile cum sunt "

-apariţia unor dierenţe de potenţial electric între pereţiicavităţii care duc, uneori, la desc(rc(ri electrice în gazelerarefate din cavitateL

-ecitarea şi ciar ionizarea unor moleculeL

-emisie de radiaţii luminoase #ultrasonoluminescenţ($L

-ormare de radicali liberi.

Formarea cavităţii este urmată de dispariţia ei, printr-ocomprimare violentă, care dă naştere unei unde de 2oc capabilăsă rupă structuri multimoleculare sau ciar molecule mari aQate

în zonă.

rintre alte eecte specifce ale ultrasunetelor se numără

cele mecanice #orientarea, separarea sau coagularea particulelorunei suspensii, degazarea licidelor etc.$, electrice #apariţia detensiuni alternative în licid ca urmare a oscilaţiei particulelorpurtătoare de sarcini electrice$, optice #variaţii periodice spaţialeale reringenţei licidului şi comportarea lui ca o reţea de diracţie

87

http://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/cavitatia.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/figuri/cavitatie.jpghttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/radicalii_liberi.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/cavitatia.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/figuri/cavitatie.jpghttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/radicalii_liberi.htm


69/99

ce permite vizualizarea ultrasunetelor$, chimice #declanşarea sauaccelerarea unor reacţii cimice$ etc.

'ectele biologice ale ultrasunetelor depind, în principal, decapacitatea lor de a încălzi ţesuturileL c*nd sunt oarte intense,ultrasunetele pot produce distrugeri ale macromoleculelor,membranelor şi ciar ale celulelor.

&in acest punct de vedere, ultrasunetele au ost împărţite întrei grupe"

-ultrasunete de intensitate mic( #mai puţin de 9,? HEcm1$, careproduc numai modifcări uncţionaleL

-ultrasunete de intensitate medie #cuprinsă între 9,? şi ?HEcm1$, care produc, pe l*ngă modifcările uncţionale, şimodifcări structurale reversibileL

-ultrasunete de intensitate mare #peste ? HEcm1$, care producmodifcări structurale ireversibile şi sunt, de aceea, utilizatepentru distrugerea bacteriilor, preparareavaccinurilor, distrugerea tumorilor etc.

5ltrasunetele de intensităţi mici şi medii sunt utilizate înmedicină pentru tratarea aecţiunilor inQamatorii, spastice şireumatismale.

;rebuie menţionată şi posibilitatea olosirii asciculelorultrasonore ocalizate, de puteri oarte mari #2999 HEcm1$, înscopul distrugerii selective a ţesuturilor aectate #în special atumorilor$. &e asemenea, prin utilizarea ultrasunetelor se poaterealizaragmentarea calculilor #renali, biliari etc.,

prin tenica litotriţiei$, în vederea acilitării eliminării acestorcalculi pe căi naturale.

!lte utilizări medicale ale ultrasunetelor sunt legate decapacitatea lor de a se reQecta c*nd întîlnesc supraeţe caresepară medii av*nd impedanţe acustice dierite. rintre ele senumără "

83

http://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/dupa_unii_autori.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/litotritie.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/dupa_unii_autori.htmhttp://daneremia.eu/curs/17factori_fizici_utilizati_in_terapie/html-uri/litotritie.htm


70/99

-ultrasonografa #sau ecografa$ care, cu a+utorul computerului,permite obţinerea de imagini ale unor organe, ără a pune înpericol organismul #aşa cum se înt*mplă, într-o măsură mai micăsau mai mare, în radiografe, de exemplu$L

-determinarea vitezei de circulaţie a s*ngelui pe baza eectului)oppler , adică urmărindu-se variaţia recvenţei ultrasunetelorreQectate de ematiile aQate în mişcare .

7% 8adioterapie

8adioterapia este olosită, aproape în exclusivitate, pentru

tratamentul bolii canceroase.

rincipiul de bază al radioterapiei este concentrarea iradierii înzona tumorii, asociată cu mena+area zonelor sănătoase aleorganismului. )espectarea acestui principiu presupune"

-localizarea precisă a tumorii #în special cu a+utorul tenicilorde imagerie medicală$L

-iradierea tumorii cu ascicule de radiaţii proiectate pe maimulte direcţii, care converg în centrul tumorii, sau prin iradierelocal(

PORTOFOLIU BIOFIZICZ.docx

Documents