1 PROIECT DE LICENŢĂ FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR SECŢIA ŞTIINŢA ŞI INGINERIA POLIMERILOR POLIMERIZAREA ÎN SUSPENSIE A CLORURII DE VINIL Numele îndrumătorului Semnătura îndrumătorului As. Drd. Ing. Corina Andronescu Numele şi prenumele studentului Sesiunea de examen Semnatura candidatului Andreia-Emilia Ilie Iulie 2012 Aprobat Data 11.07.2012
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
1
PROIECT DE LICENŢĂ
FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR
SECŢIA ŞTIINŢA ŞI INGINERIA POLIMERILOR
POLIMERIZAREA ÎN SUSPENSIE A CLORURII DE VINIL
Numele îndrumătorului Semnătura îndrumătorului
As. Drd. Ing. Corina Andronescu
Numele şi prenumele
studentului
Sesiunea de examen Semnatura candidatului
Andreia-Emilia Ilie Iulie 2012
Aprobat Data
11.07.2012
2
CUPRINS:
1. Documentare tehnică
1.1.Scurt istoric
1.2. Utilizări
1.3. Principalii producători în lume
1.4. Normative Europene
2. Procedee tehnologice alternative
2.1.Tehnologia procesului de obtinere a policlorurii de vinil prin polimerizare in bloc
2.2.Tehnologia procesului de obtinere a policlorurii de vinil prin polimerizare in
emulsie.
2.3.Tehnologia procesului de obtinere a policlorurii de vinil prin polimerizare in
suspensie
2.3.1.Caracteristicile polimerizării radicalice a clorurii de vinil
2.3.2.Mecanismul polimerizării radicalice
2.4.Justificarea alegerii variantei tehnologice.
2.5. Analiza punctelor sensibile din tehnologia de fabricaţie.
2.6. Instalația de polimerizare în suspensie a clorurii de vinil.
3. Reciclarea policlorurii de vinil.
3.1.Reciclarea mecanică:
3.2.Reciclarea chimică
3
4. Dimensionarea tehnologică
4.1. Temă de proiectare
4.2. Calculul numărului de șarje
4.3. Calculul numărului de reactoare
4.4. Calculul rețetei de fabricație:
4.5.Bilanţ de materiale
4.6.Fluxul tehnologic
4.7.Bilanţ termic
4.7.1.Bilanţul termic pentru prepararea soluţiei de α metilceluloză
4.7.2. Bilanțul termic pentru preîncălzirea corurii de vinil
4.7.3. Bilanțul termic pentru reactorul de polimerizare
4.7.4. Bilanțul termic pe uscător în două trepte
4.8. Predimensionarea tehnologică
5. Bibliografie
4
1. Documentare tehnică
1.1.Scurt istoric [1]
Policlorura de vinil este unul dintre cei mai importanţi polimer i
termoplast ici. Se obţ ine prin polimerizarea clorurii de vinil prin toate p ro cedee le
cu no sc u t e : po l imer iz a r ea în b lo c , su s pe ns i e , e mu ls ie ş i so lu ţ ie , la n ive l
ind u s t r ia laplicându-se numai primele trei.
Policlorura de vinil (PVC) are formula structurală [-CH2-CHCl-]n , o masă moleculară
medie cuprinsă între 10.000 si 100.000 și cu un conținut de clor de circa 57%.
Acest produs macromolecular este unul dintre cei mai puţin stabili din punct de vedere
chimic şi prelucrarea ca şi exploatarea sa impun folosirea unor stabilizatori speciali.
Clorura de vinil, raportată pentru prima dată de M.V.Regnault în 1835, a fost obţinută
mai întâi de Liebig, prin tratarea dicloretanului cu soluţie alcoolică de hidroxid de potasiu.
Î n a nu l 191 2 c lo r u r a de v in i l a fo s t obţ inu t ă de F. Kla t t e p r in ad iţ ia
ac id u lu i c lo r h id r ic la acet ilenă, procedeu care a căpătat o importanţă deosebită
pentru obţinerea acestui monomer pe cale industrială.
Primele date legate de polimerizarea clorurii de vinil au fost raportate în
1872 de Baumann. O co nt r ibu ţ ie d e o se b it ă în s t ud iu l p r o ce su lu i d e
po l imer iz a r e a c lo r u r i i de v in i l ş i - a adu s - o I . I . Ostromislenski prin lucările sale
publicate în perioada 1912-1929.
5
Tabel 1. Repere in istoria PVC-ului
1835 Liebig si Regnault au descoperit clorura de vinil
1878 Baumann observa polimerizarea indusă de lumină a clorurii de vinil
1912 Zacharias și Klatte obțin clorura de vinil prin adiția HCl la acetilenă
1913 Klatte polimerizează clorura de vinil cu peroxid organic și descrie prelucrarea de
PVC într-un substitut pentru corn şi pentru pelicule, fibre, şi pentru lacuri
1926 Griesheim-Elektron permite expirarea brevetelor PVC-ului; acest lucru dând
oportunități altor firme
1928 Union Carbide și Du Pont au copolimerizat clorura de vinil și acetatul de vinil
1930 IG-Ludwigshafen copolimerizează clorura de vinil cu eteri vinilici și esteri acrilici;
polimerizarea emulsiei clorurii de vinil; stabilizarea cu săruri alcaline; caracterizarea
prin valoarea K (Fikentscher)
1932 Clorinarea PVC-ului (IG-Bitterfeld)
1933 Semon descopera ftalaţi şi fosfaţi pentru a fi plastifianți pentru PVC
1935 Polimerizarea în suspensie a clorurii de vinil (Wacker) (capacitate 1945-35000t)
Instalația pilot a PVC-ului se afla în Bitterfeld (600 t/an)
1936 Fabricarea PVC-ului de catre Union Carbide și B.F. Goodrich
1962 Polimerizarea în masă a clorurii de vinil (reactor în două trepte; 1975, reactor într-o
treapta) de către St. Gobain si Pechiney, Rhone-Poulenc.
6
1.2. Utilizări [2]
Principalele domenii de utilizare ale acestui polimer sunt:
- ţevi şi racorduri ( instalaţii sanitare, irigaţii ) 35%,
- filme şi folii pentru ambalaje 15%,
- recipiente, fibre , cablaje, obiecte de larg consum 40%.
a) b) c)
Fig.1 . a)Tevi din PVC ; b) Racord din PVC ; c) Film pentru ambalaje din PVC
În functie de sistemul de polimerizare se deosebesc tipurile de PVC: (e) emulsie, (s)
suspensie, (m) în masa, (sp) special, iar în functie de utilizare: (g) uz general si (p) pentru paste.
Prelucrarea în produse finite se efectuează la caldură, care cauzează degradarea
polimerului nestabilizat – degajare de clor, HCl, schimbare de culoare etc. – ca urmare necesită,
obligatoriu, adaos de agenți de stabilizare. De asemenea se adaugă în compoundurile de formare
diverși alți aditivi, cum ar fi: plastifianți, lubrifianți, coloranți, materiale de umplutură s.a., ceea
ce permite obținerea unei varietăți mari de produse, cu multiple proprietăți, printre care:
1. rigide (neplastifiate), rezultate din compoundurile de formare fără plastifiant;
2. semirigide, cu 5-10% plastifiant;
3. flexibile (plastifiate), cu 10-60% plastifianți;
4. plastisoli (paste);
5. spume (expandate);
6. fibre, monofilamente.
7
Tipuri de PVC:
- policlorura de vinil rigidă (PVC-D);
- policlorura de vinil plastifiată (PVC-M);
- policlorura de vinil clorurată (PVC-C);
Policlorura de vinil este folosită pentru fabricarea ambalajelor transparente alimentare și
nealimentare,tuburilor pentru medicamente, izolațiilor pentru fire și cabluri, foliilor și plăcilor,
produselor din industria construcțiilor ca țevi, fitinguri, apărători, dale, benzi transportoare și
ferestre; buteliilor (sticle, flacoane), pungilor pentru sange, produse din piele sintetică.
Datorită proprietăților sale se folosește în:
construcții (armături, fitinguri,etc.),
piese componenete pentru pompele care lucrează în condiții de coroziune,
discuri pentru picup,
piese izolatoare pentru industria electrotehnică,
piese pentru industria foto,
piese cu destinație diversă:
- fabricarea elementelor tampon pentru aparate radio și telefoane,
- jucării (anvelope, șenile, elemente de transmisie, etc.),
- industria incalțămintei (tălpi),
piese pentru instalații,
piese componente și ventile la instalațiile din industria chimică,
piese in galvanotehnie,
piese componente electrice care lucrează in mediu coroziv, etc.
Policlorura de vinil rigidă - PVC-D.
Policlorura de vinil rigidă se obține din PVC în susupensie sau emulsie cu valoarea K 50
- 60 cu compounduri, fara plastifiant.
Datorită proprietăților sale se folosește în: construcții (armături, fitinguri,etc.), piese
componenete pentru pompele care lucrează în condiții de coroziune, discuri pentru picup, piese
izolatoare pentru industria electrotehnică, piese pentru industria foto, piese cu destinație diversă.
8
Policlorura de vinil plastifiată - PVC-M.
Policlorura de vinil plastifiată se obține din PVC în suspensie sau emulsie cu K 55 – 65 în
compounduri cu 10 - 60 % plastifianți.
Se folosește la: fabricarea elementelor tampon pentru aparate radio și telefoane, jucării
(anvelope, șenile, elemente de transmisie, etc.), industria incalțămintei (tălpi), piese pentru
instalații, etc.
Policlorura de vinil clorurată - PVC-C.
Policlorura de vinil clorurată este un PVC cu adaos de clor, cu un conținut de 64–70 %
clor.
Piese componente și ventile la instalațiile din industria chimică, piese în galvanotehnie,
piese componente electrice care lucrează în mediu coroziv, etc.
Tabelul 2. Procesarea răşinii din pastă de PVC şi produsele acesteia.
Proces Produs
Stratifiere Piele, tapet, pardosire spumată,
izolaţie
Înmuiere Mânuşi, straturi pentru părţi
metalice.
Laminare uleioasă Păpuşi, încălţăminte
Turnare prin rotaţie Tetieră, cotieră, jucării.
Tabelul 3. Aplicaţii ale răşinii din pastă de PVC, 1998 (%).
SUA Europa Japonia
Parchet 37 30 30
Tapet 0,5 15 43
Izolaţie şi etanşare 15 11 8
Turnare şi înmuiere 33 1 6
Ţesătură stratificată 14 28 3
Altele 0,5 15 10
9
1.3. Principalii producători în lume [3]
O data cu trecerea timpului industria chimică producatoare de policlorură de vinil s-a
dezvoltat, astfel încât producția de PVC a crescut treptat. Daca în anul 1997 producția
mondială de PVC era de aproximativ 26 de milioane de tone , aceasta a crescut ajungând în
anul 2009 la aproximativ 29,9 milioane de tone, iar în anul 2011 la aproximativ 47.5
milioane de tone, asteptandu-se ca aceasta să ajungă în anul 2020 la aproximativ 59 de
milioane de tone.Dacă în anul 1997 principalii producatori mondiali erau următorii:
Tabelul 4. Principalii producatori mondiali în 1997.
Companie (Tara) Capacitatea anuala conform ianuarie 1997
(mii de tone)
Formosa Plastics (Taiwan) 2044
Shin-Etsu Chemical Company (Japonia) 1924
The Geon Company (S.U.A) 1292
Solvay SA (Belgia) 1166
EVC International (Belgia) 1145
Elf Atochem SA (Franta) 740
Occidental Chemical (S.U.A) 726
Borden Inc. (S.U.A) 646
LG Chemical Ltd (Korea) 606
Vinnolit Kunststoff (Germania) 580
Total 10869
Procentul din capaciatea mondiala 41 %
10
În anul 2009 producția mondială a fost impărțită pe regiuni in felul următor:
a) b)
Fig.2. a) Capacitățile producției mondiale pe regiuni, 2009
b)Producția mondială pe regiuni, 2009
Principalii producători de PVC din Europa s-au axat pe obţinerea policlorurii de vinil prin
procedeul în suspensie şi emulsie sunt următorii:
Fig.3 Producţiile de PVC (tone) ale companiilor europene, 2009
11
China are cea mai mare producţie de PVC cu un procent de 37% din producţia Asiei. În anul
2009, iar principalii producători sunt ilustrați în figura 4.
Fig.4 Producţiile de PVC ale companiilor din China, 2009
1.4. Normative Europene
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea
substanţelor şi a amestecurilor, la concentraţii mai mari de 0,1% de aditivi în produs este necesar
efectuarea testelor de siguranţă privind sănătatea individului. de modificare şi de abrogare a
Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului (CE)
nr. 1907/2006. Prezentul regulament ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii
umane şi a mediului, precum şi libera circulaţie a substanţelor chimice, a amestecurilor şi a
anumitor articole, contribuind totodată la îmbunătăţirea competitivităţii şi a inovaţiei.
Regulamentul 1907/2006 (CE) privind înregistrarea, evaluarea, restricționarea și
autorizarea substanțelor chimice - REACH este un regulament al Uniunii Europene destinat să
asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, să gestioneze și să controleze
potențialul risc pentru sănătatea umană și mediu datorat utilizării produselor chimice în Uniunea
Europeană, având în vedere libera circulație a substanțelor ca atare, în amestecuri sau în articole.
Regulamentul (UE) nr. 453/2010 cu privire la informațiile din fișa cu date de securitate
trebuie să fie redactate clar și concis. Fișa cu date de securitate trebuie să fie întocmită de către o
persoană competentă care ia în considerare nevoile specifice și cunoștințele utilizatorilor, în
12
măsura în care acestea sunt cunoscute. Furnizorii de substanțe și amestecuri se asigură că
persoanele competente respective au beneficiat de o formare adecvată, inclusiv de cursuri de
perfecționare.
Directiva 2002/72/CE a comisiei din 6 august 2002 privind materialele și obiectele din
material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.S-a stabilit conform acestei
directive ca substanţele din ambalajele alimentare să nu migreze în alt mediu mai mult de 60 de
miligrame într-un kilogram.
Directiva 2005/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2005
de efectuare a celei de-a douăzeci și doua modificări a Directivei 76/769/CEE a Consiliului
privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre
referitoare la restricțiile privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor substanțe și preparate
periculoase (ftalați în jucării și în articole de îngrijire a copilului)
Conform acestei directive utilizarea anumitor ftalați în jucării și articole de îngrijire a
copilului fabricate din materiale plastifiate sau care includ piese din materiale plastifiate ar trebui
interzisă, întrucât prezența anumitor ftalați constituie sau ar putea constitui un risc pentru
sănătatea copiilor. Jucăriile și articolele de îngrijire a copilului care pot fi introduse în gură, deși
nu au fost fabricate în acest scop, pot, în anumite circumstanțe, să constituie un risc pentru
sănătatea copiilor mici în cazul în care sunt fabricate din materiale plastifiate sau includ piese din
materiale plastifiate care conțin anumiți ftalați.
Regulamentul (CE) nr. 282/2008 al comisiei din 27 martie 2008 privind materialele
și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 2023/2006, îşi propune să creeze un sistem mai eficient şi
mai practic pentru reutilizarea materialelor plastice în ambalarea produselor alimentare.
13
2.Procedee tehnologice alternative [4]
Policlorura de vinil este unul dintre cele mai importante materiale plastice, ocupând
primul loc în ceea ce privește tonajul. Acesta se obține prin polimerizarea clorurii de vinil
prin toate procedeele cunoscute: polimerizare în bloc, emulsie, și suspensie.
Polimerizarea clorurii de vinil prezintă o serie de particularități care o deosebește net
de alte procese de polimerizare, particularități derivate atat din natura chimica a
monomerului cât și din caracterul heterogen al reacției. Heterogenitatea procesului se
datorează insolubilității policlorurii de vinil în monomerul propriu, polimerul precipitând pe
măsura formării sale.
Trăsăturile specifice polimerizării clorurii de vinil se referă la:
Autoaccelerarea, care se manifestă chiar la începutul procesului;
Variația ordinului vitezei de reacție față de concentrația de inițiator de la 0.5 , la
începutul procesului de polimerizare, catre 1 pe măsura acumulării polimerului în
sistem;
Independența masei moleculare a polimerului față de conversia sau de concentrația de
inițiator;
Dependența gradului de polimerizare de temperatură, acesta crescand o data cu
scăderea temperaturii până la temperatura de -300C când atinge maximul.
2.1.Tehnologia procesului de obținere a policlorurii de vinil prin polimerizare în bloc
Din punct de vedere tehnologic polimerizarea clorurii de vinil în bloc prezintă
avantajul obținerii unui produs de înaltă puritate și cu structură poroasă, capabil să absoarbă și să
se amestece foarte bine cu plastifianții. Monomerul nereacționat se îndepărtează usor fiind gaz în
condiții normale, polimerul format fiind trecut direct la sitare fară să fie necesară uscarea
acestuia.
Cea mai mare dificultate în conducerea procesului o constituie îndepartarea căldurii
de reacție. Temperatura ridicată conduce la intense reacții de transfer cu monomerul și polimerul
și chiar la dehidroclorurări. Din acest motiv polimerizarea se conduce în prezența unor acceptori
de acid clorhidric.
14
Procesul de polimerizare se conduce în două faze: prepolimerizarea și polimerizarea
propriu-zisă.
În primă fază reacția se conduce în reactoare tip autoclavă cu agitare, fiind necesară o
agitare intensă pentru obținerea unor particule uniforme și pentru a realiza un transfer termic
corespunzător. Polimerizarea se conduce până la o conversie de 8-10%.
În cea de-a doua fază reacția de polimerizare se conduce până la 60-85% conversie,
polimerizarea decurgând pe suprafața particulelor de polimer formate în prima fază.
Conducerea procesului de polimerizare în două faze permite obținerea unor sorturi
variate de produși, caracteristicile particulelor fiind determinate de modul de operare al primei
faze, iar masa moleculară de cea de-a doua fază.
Fazele procesului tehnologic sunt urmatoarele: prepolimerizarea, polimerizarea
propriu-zisă, separarea polimerului și sitarea. Polimerizarea în bloc nu necesită filtrarea și
uscarea polimerului ceea ce simplifică foarte mult procesul.
2.2.Tehnologia procesului de obținere a policlorurii de vinil prin polimerizare în emulsie.
Polimerizarea clorurii de vinil în emulsie ocupă al doilea loc în producția de
policlorură de vinil, datorită avantajelor pe care le prezintă:
preluarea ușoară a caldurii de reacție
posibilitatea asigurării unei temperaturi constante în toată masa de reacție
viteza mare de reacție chiar la temperaturi scăzute
stabilitate mare a latexului
Acești factori conduc la obținerea unui produs mai omogen în privința distribuției
maselor moleculare și oferă posibilitatea conducerii procesului în sistem continuu.
Dezavantajele procedeului, care au condus la limitarea aplicării acestui proces în
comparație cu cel al suspensiei, constau în:
conținut mare de emulgator
electroliți și alte impurități în produsul final, care înrăutățesc proprietățile dielectrice ale
polimerului, micșorează transparența, claritatea polimerului și adeziunea față de metale,
maresc capacitatea de absorbție a apei.
Prezența acestor impurități determină de asemenea, scăderea stabilității polimerului
și îngreunează alegerea stabilizatorilor la prelucrare.
15
Factorii cei mai importanți care influențează procesul de polimerizare sunt:
natura și concentrația emulgatorului
pH-ul
agitarea
temperatura
natura și concentrația inițiatorilor
Calitatea produsului finit depinde în mare masură și de modul de separare și uscare al
polimerului.
Natura și concentrația emulgatorului are o influență hotărâtoare asupara procesului
de polimerizare deoarece determină numărul și tipul miceliilor și deci dimensiunile finale ale
particulelor.
În calitate de agenți tensioactivi se folosesc săruri de sodiu ale acizilor carboxilici
(caprilat, laurat, palmitat), sărurile de sodiu ale sulfaților de alcooli grași (capril sulfat, lauril
sulfat, stearil sulfat), sărurile de sodiu ale acizilor sulfonici ( capril sulfonat, lauril sulfonat) sau
emulgatori neionici ( alcool polivinilic).
În calitate de inițiator se utilizează persulfatul de potasiu, persulfatul de amoniu sau
apa oxigenată.
Pentru conducerea procesului la temperaturi mai scăzute se utilizează sistem redox,
drept reducători folosindu-se sulfatul feros, metabisulfitul sau sulfitul de sodiu. Concentrația
inițiatorului este determinată de temperatură scăzând o dată cu creșterea acestuia.
Fazele procesului tehnologic sunt urmatoarele: prepararea fazei apoase,
polimerizarea clorurii de vinil, degazarea latexului, separarea și uscarea polimerului, sitarea și
depozitarea produsului.
Policlorura de vinil spălată are o puritate mult mai mare, ceea ce determină
micșorarea capacității de absorbție a apei, conținutul de cenușă scăzut și caracteristici dielectrice
superioare.
16
2.3.Tehnologia procesului de obținere a policlorurii de vinil prin polimerizare în suspensie
Polimerizarea în suspensie este denumită uneori și polimerizarea în microbloc,
datorită asemănării dintre cele două. În desfășurarea reacției în ambele procese se observă
aceleași stadii, iar cinetica procesului prezintă același fenomen tipic de autoaccelerare prezent în
fig.5.
Fig.5 Evoluţia particulei primare de PVC în cadrul polimerizării în suspensie
Etapa 4 corespunde unei conversii a monomerului de 75-80% și reprezintă momentul
în care polimerizarea este oprită. Peste această conversie se intensifică reacțiile de transfer cu
polimerul cu formare de polimer ramificat:
17
CH2 C CH2
H
Cl
CH
Cl
RCH2 C CH2
Cl
CH
Cl
+ CH2CH
Cl
CH2 C CH2
Cl
CH
Cl
După faza de agregare a granulelor particula de suspensie începe să se contracte. O
dată cu continuarea polimerizării se consumă monomerul din interiorul particulei și cel din
apropierea suprafeței. Prin aceasta porii superficiali se colmatează iar cei din interior se închid,
porozitatea scăzând brusc. Reiese că porozitatea particulelor de policloorură de vinil este
determinată de gradul de conversie, scăzând o dată cu creșterea acesteia și prezentând o variație
bruscă la sfârșitul procesului.
Porozitatea este una din cele mai importante caracteristici ale acestui material
deoarece numai policlorura de vinil cu structură poroasă poate absorbi plastifianții. Din acest
motiv pentru obținerea unei porozități ridicate a particulelor este necesar ca reacția să se conducă
la coinversii limitate.
Natura agentului de suspensie și a inițiatorului au de asemenea un efect însemnat atât
asupra structurii cât și a morfologiei policlorurii de vinil. În calitate de agenți de suspensie se pot
folosi materiale solide sub formă de pulbere cât și compuși macromoleculari solubili în apă. În
cazul agenților de suspensie solizi unul dintre cei mai importanți factori care determină calitățile
de stabilizator este capacitatea de umectare, acesta trebuie să aibă capacitatea de a fi umectat atât
de faza apoasă cât și de cea uleioasă. Dacă pulberea se umectează numai într-o singură fază
atunci el se dispersează numai în acea fază și nu conferă stabilitate suspensiei.
Cei mai utilizați agenți de suspensie în cazul clorurii de vinil sunt: hidroxidul de
magneziu (preparat chiar în mediul de reacție), alcoolul polivinilic, metilceluloza, copolimerii
stirenului cu anhidrida maleica.
18
Porozitatea particulelor de policlorură obținute prin procesul de polimerizare în
suspensie se marește substanțial prin utilizarea împreună cu stabilizatorul de suspensie a unor
cantități foarte mici (2-5 %) de substanțe tensioactive ionogene cum ar fi de exemplu sărurile
metalelor alcalino-pământoase ale acizilor grași.
Efectul acestor substanțe asupra porozității, măsurat prin viteza de absorbție a
plastifiantului și stabilitatea termică a policlorurii de vinil sunt redate în tabelele următoare.
Tabelul 5.Proprietățile fizive ale clorurii de vinil[11]
Proprietate U:M: Valoare
Masa moleculară 62.5
Stare de agregare gaz incolor
Solubilitate în apă la 20oC 0.25
Solubilitate bună în: 1,2-dicloretan, cloroform, eter, hidrocarburi alifatice
Punct de fierbere oC -13.8
Punct de topire oC -158.4
Căldura de polimerizare, ΔHp 22
Căldura de formare, ΔHo 298 8.9
Căldura specifică a lichidului,
Cp , la 20 oC
0.323
Temperatura critică, Tc oC 158.4
Presiunea critică, Pc 56.8
Densitatea lichidului
- la -20 oC
- la 20 oC
938
911
Indice de refracție nD 10
nD 20
1.4046
1.37
Conductibilitatea termică a
lichidului la 20 oC
0.119
19
Tabelul 6. Caracteristicile policlorurii de vinil obținute prin polimerizarea în suspensie în
prezența sărurilor de bariu (0.0005 mol/L mol monomer)
Sarea de bariu
Greutate
specifică
(g/cm3)
Timp de
absorbție a
plastifiantului
(min)
Temperatura de
deascompunere
(0C)
Stabilitatea
termică la 1650C
(min)
Fără adaos 1.34-1.38 60 126-132 2.5
Acetat 1.401 24 130 2
Ocenantat 1.408 20 124 4.5
Caprilat 1.409 10 135 5.5
Laurat 1.417 10 160 8
Stearat 1.421 10 181 16
Tabel 7. Caracteristicile policlorurii de vinil obtinute prin polimerizare în suspensie în prezența