Plantele

Regnul Monera, în care sunt încadrate bacteriile; Regnul Protista, în care sunt încadrate organisme

asemănatoare plantelor (algele) şi organisme asemănătoare animalelor (euglenă, amibă, parameci etc.);

Regnul Fungi (ciuperci); Regnul Plante; Regnul Animale.

Plantele cu flori fac parte din Regnul Plante şi sunt considerate cele mai evoluate.

Pământul este acoperit în mare parte de plante. Unele sunt cultivate de om, altele cresc singure.

De la cel mai mic fir de iarbă la cel mai înalt brad, plantele au aceeași alcătuire: rădăcină, tulpină, frunze. Unele dintre plante au și flori, fructe, semințe.

Părțile din care este compusă o plantă cu flori, se numesc organe. Acestea sunt:

rădăcina; tulpina; frunza; floarea; fructul; sămânța.

Rădăcina, tulpina şi frunzele asigură, în principal, hrănirea plantei şi se numesc organe vegetative. Floarea reprezintă organul de înmulţire a plantei pentru că din flori se formează fructul şi seminţele.

este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol; majoritatea rădăcinilor au o porțiune centrală mai groasă

(rădăcină principală) și ramificații mai subțiri (rădăcini secundare);

are funcția de a fixa planta în sol și de a absorbi apa cu sărurile minerale (seva brută).

◦ Rădăcină fasciculată (fibroasă)

◦ Rădăcină lemnoasă

◦ Rădăcină pivotantă

Tulpinile aeriene ale unor plante s-au adaptat la funcții noi: tulpinile cactușilor acumulează apă. În absența frunzelor, aceste tulpini încărcate cu clorofilă asigură fotosinteza.

Tulpinile subterane sunt reprezentate de: bulb (ceapă, lalea, crin), tubercul (cartof) și rizom (ferigă, stânjenel).

La unele plante, înmulțirea se realizează prin bulbi, tuberculi sau rizomi și se numește înmulțire vegetativă.

O particularitate a tulpinii este prezența mugurilor - de creștere – situați în vârful tulpinii;

- foliari – din care se formează frunzele;- florali – din care se formează florile;- micști – care dau naștere atât la frunze cât și la

flori.

Circulația sevei brute și a sevei elaborate prin plantă reprezintă funcția de conducere a tulpinii.

Prin țesuturile de susținere pe care le conține, tulpina asigură funcția de susținere a ramurilor, frunzelor și a florilor.

Frunza este organul aerian al plantei ce crește pe tulpină. Ea își are originea în frunzulițele mugurelui foliar. O frunză completă este alcătuită din:

- limb- pețiol- teacă

La unele plante, pețiolul lipsește, iar astfel, limbul se leagă de tulpină prin teacă, care înfășoară o parte a tulpinii (grâu, porumb).

Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbului care poate fi lobată, dințată, întreagă.

Frunzele diferă și după forma limbului, astfel existând:- frunză aciculară – brad, molid, pin;- frunză liniară – grâu, porumb;- frunză ovală – păr, prun;- frunză cordată – mușcata;- frunză reniformă – pochivnic;- frunză sagită – săgeata apei.

Structura internă a frunzei este adaptată pentru îndeplinirea funcțiilor de fotosinteză, respirație și transpirație.

În procesul de fotosinteză, plantele folosesc dioxidul de carbon din aerul atmosferic și eliberează oxigen. Schimburile de gaze se realizează prin stomatele de la nivelul frunzelor.

În procesul de respirație, plantele folosesc oxigenul din aer și elimină dioxidul de carbon. Procesul se desfășoară în mod continuu. Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.

Transpirația este procesul de eliminare a apei sub formă de vapori. Eliminarea apei se realizează prin stomate.

Floarea este organul de înmulțire al plantei. Din flori, se formează fructele și semințele.

Florile sunt așezate pe tulpină, câte una (flori simple) sau grupate mai multe la un loc, formând inflorescențe.

Inflorescențele au formă de:- ciorchine (liliac, salcâm, viță de vie);- spic (grâu, patlagină);- disc (floarea-soarelui, mușețel);- știulete (porumb);- umbrelă (soc, morcov);- mâțișori (mesteacăn).

Fructul se formează din ovar, ca urmare a procesului de fecundație și are rol de protecție a seminței, din care se va forma o nouă plantă.

Există:- fructe uscate (păstaia de fasole și de salcâm și capsula de la mac);- fructe cărnoase (roșii, castraveți, struguri, portocale, caise, piersici, prune cireșe, mere, pere, zmeură, căpșuni etc.).

La toate plantele cu flori, semințele sunt închise în fructe. După formă și dimensiuni, există o mare diversitate de semințe.

Sămânța de fasole prezintă un înveliș cu rol de protecție – tegument, două cotiledoane – formațiuni cărnoase în care se găsesc rezervele de hrană ale seminței și embrionul alcătuit din rădăciniță, tulpiniță și muguraș. Din semințele cu două cotiledoane, se dezvoltă plantele dicotiledonate.

La sămânța de grâu, embrionul are un singur cotiledon, iar substanțele hrănitoare se găsesc în afara cotiledonului. Din semințele cu un cotiledon, iau naștere plantele monodicotiledonate.

◦ Plantele sunt foarte importante în viața omului. Multe dintre ele ne dau hrană, altele ne impresionează prin frumusețe și toate împrospătează aerul.

◦ De aceea, de sănătatea plantelor depinde și sănătatea omului.◦ ◦ Protejezi plantele, te protejezi pe tine însuți!