Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne – Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 1 ISSN 2285 – 3987 Continutul anexei: Håkan Sönnermo - Peru: o tara a deserturilor, a ghetei, a lipsei de oxigen si a cactusilor Karla González Piña - Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar Roberto Garay Segura - Cel mai recent turneu african Anonim - Aztekium valdezii: noul Peyote Alessandro Natodi - Hibridul Turbinicarpus pseudomacrochele × horripilus: noi date si consideratii privind tehnicile de hibridizare Cristian Perez Badillo & Ricardo Daniel Raya Sanchez - Turbinicarpus viereckii (Werderm.) V. John & Říha subsp. reconditus D. Labhart Peru: o tara a deserturilor, a ghetei, a lipsei de oxigen si a cactusilor de Håkan Sönnermo , Hällevadsholm, Suedia In sfarsit iata-ne inapoi in Peru! Dupa 15 ore de zbor, timp in care am lasat in urma atat Suedia cat si iarna, a fost minunat sa ajungem la Lima, aflata in plina vara. Mi-a placut mereu sa intalnesc oameni fantastici, sa mananc mancaruri delicioase, sau numai sa exist in aceste imprejurimi frumoase. Pentru mine, ca botanist inflacarat, a fost un adevarat festin sa-mi reintalnesc prietenii – cactusii. Ultima data cand am vizitat Peru, in urma cu cativa ani, am colindat pe cont propriu pentru o saptamana, cu rucsacul si cortul in spate, prin Cordilliera Raura, un lant montan unde minimele nocturne ating -15 o Celsius, pentru a studia Austrocylindropuntia floccosa. Dupa aceea am calatorit, cu autobuzul, cam 200 de km, pe un drum incredibil de prost, spre Macusani pentru a examina Punotia (Austrocylindropuntia) lagopus. Calatoria a fost extraordinara, mai ales ca tot ce am planificat sa fac, sau sa vad, a fost indeplinit 100%. Faptul ca pe drumul de intoarcere aproape m-am inecat intr-un torent din Raura, pentru ca mai apoi, aproape sa mor de deshidratare, in timp ce eram urmarit de caini dusmanosi; faptul ca mi s-a facut rau in autobuz, pe infricosatoarele serpentine care leaga Lima de Cajatambo, la poalele muntilor Raura, toate acestea nu au facut decat sa condimenteze putin calatoria… Nimic nu va tine un Entuziast al Cactusilor departe de misiunea sa! Excursia mi-a stimulat apetitul si iata ca in decembrie 2013, am reusit sa ajung din nou in Peru. Sa calatoresti in Peru nu este intotdeauna usor, dar in mod cert este interesant! In Lima, traficul este haotic si exista, de asemenea, pericole si in mediul rural. Toti par sa conduca de parca ar veni sfarsitul lumii. Dar, oamenii sunt mereu amabili si vin in ajutor, uneori sunt chiar prea bine intentionati – ei sunt fericiti sa-ti arate calea si sa te indrume, chiar daca nu stiu de fapt incotro să te indrepte… In orice caz, este esential sa ai harti noi si de incredere, mai ale cand esti horarat sa te aabati de la poteca batatorita. Multi dintre cei care merg in Peru sunt ingrijorati de riscul unor afectiuni ale stomacului dar mi se pare ca – in general – nu este nici o problema, mai ales daca luati obisnuitele masuri de precautie. In aceasta calatorie nu am fost afectat deloc.
14
Embed
Peru: o tara a deserturilor, a ghetei, a lipsei de oxigen si a cactusilor
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 1
ISSN 2285 – 3987
Continutul anexei:
Håkan Sönnermo - Peru: o tara a deserturilor, a ghetei, a lipsei de oxigen si a cactusilor Karla González Piña - Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar
Roberto Garay Segura - Cel mai recent turneu african Anonim - Aztekium valdezii: noul Peyote Alessandro Natodi - Hibridul Turbinicarpus pseudomacrochele × horripilus: noi date si consideratii privind tehnicile de hibridizare
Cristian Perez Badillo & Ricardo Daniel Raya Sanchez - Turbinicarpus viereckii (Werderm.) V. John & Říha subsp. reconditus D. Labhart
Peru: o tara a deserturilor, a ghetei, a lipsei de oxigen si a cactusilor
de Håkan Sönnermo , Hällevadsholm, Suedia
In sfarsit iata-ne inapoi in Peru! Dupa 15 ore de zbor, timp in care am lasat in urma atat Suedia cat si iarna, a
fost minunat sa ajungem la Lima, aflata in plina vara. Mi-a placut mereu sa intalnesc oameni fantastici, sa
mananc mancaruri delicioase, sau numai sa exist in aceste imprejurimi frumoase. Pentru mine, ca botanist
inflacarat, a fost un adevarat festin sa-mi reintalnesc prietenii – cactusii.
Ultima data cand am vizitat Peru, in urma cu cativa ani, am colindat pe cont propriu pentru o saptamana, cu
rucsacul si cortul in spate, prin Cordilliera Raura, un lant montan unde minimele nocturne ating -15o Celsius,
pentru a studia Austrocylindropuntia floccosa. Dupa aceea am calatorit, cu autobuzul, cam 200 de km, pe un
drum incredibil de prost, spre Macusani pentru a examina Punotia (Austrocylindropuntia) lagopus. Calatoria a
fost extraordinara, mai ales ca tot ce am planificat sa fac, sau sa vad, a fost indeplinit 100%. Faptul ca pe
drumul de intoarcere aproape m-am inecat intr-un torent din Raura, pentru ca mai apoi, aproape sa mor de
deshidratare, in timp ce eram urmarit de caini dusmanosi; faptul ca mi s-a facut rau in autobuz, pe
infricosatoarele serpentine care leaga Lima de Cajatambo, la poalele muntilor Raura, toate acestea nu au facut
decat sa condimenteze putin calatoria… Nimic nu va tine un Entuziast al Cactusilor departe de misiunea sa!
Excursia mi-a stimulat apetitul si iata ca in decembrie 2013, am reusit sa ajung din nou in Peru.
Sa calatoresti in Peru nu este intotdeauna usor, dar in mod cert este interesant! In Lima, traficul este haotic si
exista, de asemenea, pericole si in mediul rural. Toti par sa conduca de parca ar veni sfarsitul lumii. Dar,
oamenii sunt mereu amabili si vin in ajutor, uneori sunt chiar prea bine intentionati – ei sunt fericiti sa-ti arate
calea si sa te indrume, chiar daca nu stiu de fapt incotro să te indrepte… In orice caz, este esential sa ai harti
noi si de incredere, mai ale cand esti horarat sa te aabati de la poteca batatorita.
Multi dintre cei care merg in Peru sunt ingrijorati de riscul unor afectiuni ale stomacului dar mi se pare ca – in
general – nu este nici o problema, mai ales daca luati obisnuitele masuri de precautie. In aceasta calatorie nu
am fost afectat deloc.
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 2
ISSN 2285 – 3987
Din excursia anterioara am invatat doua lucruri. In primul rand, ia legatura cu un prieten care sa te preia de la
aeroport si sa aiba grija de tine in primele cateva zile, de regula agitate. In al doilea rand, inchiriaza o masina,
in functie de buget. Este extrem de important sa ai libertate de miscare cand si cat vrei. Imi aduc aminte cum,
la vizita anterioara, stateam in autobuzul venind de la Lima si priveam cum locatii minunate, pline de cactusi,
se perindau in fuga afara si nu puteam face nimic.
Bunul meu prieten Carlos Alberto Jimenez Lopez m-a luat de la aeroport si mi-a permis, cu generozitate, sa
stau pentru o saptamana in casa familiei sale. Asa am inceput expeditiile noastre cactusistice in Peru. Planul
meu era sa vizitez deserturile la nord de Lima, in cautare de Haageocereus, dar si a altor specii de cactusi,
precum si o excursie in muntii Puno, pentru a studia cactusii care cresc acolo.
Dupa cateva zile de aclimatizare in Lima, impreuna cu Carlos si familia sa, ne-am aprovizionat cu cele necesare
si am pornit spre nord, infruntand traficul plin de viata din Lima. Doream sa cautam Haageocereus
lanugispinus in apropiere de Pativilca, cam la 200 km nord de Lima. Am traversat imense deserturi costale, in
care nu erau decat cateva case risipite. Era cald si insorit. Ajungand la “Reserva Natural de Lachay” am facut o
oprire si am parcat masina. Desertul si muntii aflati la est de autostrada pan-Americana nu pareau a fi foarte
primitori, asa ca, cu apa din belsug in rucsace, am inceput sa urcam dealurile nisipoase si muntii, pana cand,
spre bucuria noastra, am dat peste o (probabil nou descoperita) colonie de Haageocereus tenuis.
Haageocereus tenuis este o specie foarte neobisnuita si nu a fost observata decat in putine locuri din zona. Cu
mare bucurie ne-am strecurat printre plantele taratoare si am fotografiat si studiat specimenele spinoase. In
acelasi timp am curatat, cum am putut, zona de deseuri de plastic si pene, raspandite din apropiere, de la
fermele industriale de pui, care din pacate, ameninta aceasta specie.
Cand, in cele din urma, am fost coplesiti de imagini cu Haageocereus tenuis ne-am continuat drumul urcand in
munti si descoperind o multime de Haageocereus si Loxanthocereus. Este un habitat extrem de uscat si de arid
aici; aproape ca nu ploua niciodata si plantele sunt nevoite sa subziste numai cu ceata ce vine dinspre ocean si
care invaluie zona intre lunile mai si august, oferind putina umiditate.
Mai tarziu am ajuns in Barranca, unde o baie in Oceanul Pacific a fost mult apreciata dupa caldura desertului.
Pativilca, un oras mic, nu departe de Barranca, se afla la granita cu departamentul Áncash. Drumul spre
Catajambo, micul sat din Anzi pe care l-am vizitat ultima data cand am fost in Peru, incepe in acest loc. Nu am
avut prea mult timp, astfel Catajambo a trebuit sa mai astepte. In schimb ne-am dus spre nord si am urcat in
muntii care se ridica langa Pativilca. Speram sa putem observa Haageocereus lanugispinus, care nu a mai fost
intalnit de cand Ritter a descoperit specia, in 1957.
Dar, in ciuda faptului ca am parcurs in sus si in jos muntii, gustand de altfel mai multe aparitii ale unor
Haageocereus foarte frumosi si, de asemenea, specimene minunate de Mila caespitosa, nu am reusit sa dam
de urma niciunui Haageocereus lanugispinus, cel putin pentru moment.
Dupa cateva zile de odihna in Lima am decis sa calatoresc la Puno, langa lacul Titicaca, aflat aproape de granita
cu Bolivia. Am ajuns la Juliaca, unde altitudinea poate fi simtita in tot corpul, am luat un autobus spre Puno.
Puno se afla la aproape 4000 de metri altitudine si este amplasat, foarte frumos, pe malul lacului Titicaca. Ai
nevoie de cateva zile de aclimatizare, dar uiti insa cu usurinta orice probleme legate de altitudine atunci cand
intalnesti oamenii binevoitori si esti inconjurat de peisaje magnifice.
Cateva nopti nedormite mai tarziu, prima mea calatorie la Puno s-a continuat spre Lago Umayo, un lac atractiv
de langa Sillustani, unde am mers cu un prieten peruvian. Am tinut mortis sa gasesc Lobivia maximiliana, care
este una din preferatele mele. Pe cand ne indreptam spre catacombele imense, Chullas, unde vechii peruvieni
isi ingropau mortii in sec. 14, am localizat numeroase Lobivia maximiliana si Cumulopuntia pentlandii. Lobivia
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 3
ISSN 2285 – 3987
maximiliana era usor de observat, intrucat florile ei rosii contrastau puternic cu verdele ierbii. In ce loc
fantastic puteam fi! Istorie combinata cu cactusi – nu poate iesi nimic rau din asta!
Dupa ce am petrecut cateva zile la Puno, m-am decis sa repet calatoria spre Macusani, sus de tot in Anzi. De
data aceasta drumul era vizibil mai bun si, dupa ce mi-am convins prietenul din Puno, am incarcat masina cu
provizii si am parasit orasul dimineata devreme. Drumul ne-a dus pe langa Juliaca si, dupa aceea, am continuat
pe 34B spre Marcusani. Am depasit Azángaro, dupa care am facut cateva drumuri scurte in munti. Am gasit
ceva lobivii, dar mai nimic altceva.
Pe masura ce urcam in Anzi, a devenit tot mai rece. Curand muntii s-au acoperit cu zapada si atunci cand
ne-am apriopiat de Rosario am gasit primele movilite de Austrocylindropuntia floccosa. Perii lor matasosi erau
la fel de albi ca zapada dimprejur, de pe Anzi. Iar cand am ajuns aproape de Ajoyani am intalnit fantasticele
“canapele” ale Punotia lagopus. Cuvintele nu pot descrie frumusetea lor magnifica. Eu unul cred ca este una
din speciile cele mai ciudate din lume.
Cand am ajuns la Macusani, dupa ce am traversat o trecatoare la 5000 metri altitudine, eram flamanzi si
obositi. Dupa un timp, am gasit un mic loc unde sa ne oprim sa mancam. Mai greu a fost sa gasim un loc unde
sa inoptam, dar am avut noroc in cele din urma. Un sac de dormit bun este o necesitate aici, intrucat
temperatura din camera rar depaseste 5C. Mai inainte de a se intuneca ne-am dus putin pe inaltimile ce
inconjoara Macusani ca sa facem fotografii si sa colectam seminte de Austrocylindropuntia floccosa si Punotia
lagopus. Am intalnit, de asemenea, cateva Lobivia maximiliana, cu florile lor rosii, stralucitoare.
Tunete, fulgere si o ploaie torentiala ne-au facut sa ne intoarcem in camerele noastre inghetate. Nu aveam
nimic de facut, intunericul a cazut repede si eram deja extenuati din cauza altitudinii, asa ca am adormit
imediat in sacii nostril de dormit.
Macusani este amplasat acolo unde se termina jungla si de unde incep inaltimile golase ale muntilor. Este un
oras in crestere, in ciuda locatiei sale expuse. Am observat acest lucru in mai multe orase din Peru. Tot mai
multi oameni incearca sa-si faca o viata in afara marilor aglomerari urbane, intr-un spirit de pionierat care este
deja o tot mai mare amenintare pentru viata plantelor si a vegetatiei, in general.
Am parcurs drumul inapoi la Punto si am vizitat din nou si Lago Umayo, un loc care mi-a lasat o impresie
puternica. M-am indragostit de peisajul glorios, de istorie, dar si de cactusii uimitori din zona.
Am petrecut apoi cateva zile in Lima, bronzandu-ma si bucurandu-ma de ocean, mai inainte de a ma reintoarce
in iarna din Suedia. Pentru a incheia, a fost o calatorie pe care am gustat-o din plin.Totul a mers conform
planului si vizitele mele in deserturile aflate la nord de Lima, in zona Puna si Lago Umayo, precum si excursia la
Marcusani, din Anzi, au devenit amintiri pe care le voi pastra ca pe niste comori intreaga viata.
Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar
de Karla González Piña , México D.F., Mexic
Un taram fermecat
Mai inainte de a incepe calatoria noastra in acest loc minunat, este important sa explicam ce anume inseamna,
in Mexic, o zona protejata: este o diviziune caracteristica pentru diversitatea unui ecosistem terestru sau
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 4
ISSN 2285 – 3987
acvatic, in care mediul inconjurator nu a fost alterat in mod semnificativ si care produce avantaje in ceea ce
priveste ambientul, atat pentru comunitatile local;e, cat si pentru toata tara, in general.
In Mexic, Comisia Nationala a Zonelor Naturale Protejate gestioneaza in prezent 176 de rezervatii federale,
insumand peste 25.394.779 hectare, raspandite in toata tara.
El Pinacate y Gran Desierto de Altar (1) este o zona naturala protejata, inclusa in categoria Rezervatiilor
Naturale, situate in Desertul Sonora. Numele El Pinacate provine din limba Nahuatl (2), cuvantul "pinacate"
desemnand un gandacel de desert endemic, foarte comun, cu o armura neagra stralucitoare, similar cu un
gandac puturos.
Exista doua tipuri distincte de peisaje; unul este in zona vulcanica, formata din “rauri” imense de lava rosie si
neagra, cunoscute sub numele de scuturile Pinacate, intrucat se amintesc de carapacea gandacelului, iar
celalalt, intins la vest si la sud, este Gran Desierto de Altar, care cuprnde cel mai mare camp de dune mobile,
active, din America de Nord. Acestea pot atinge inaltimi de 200 de metri si sunt supuse unor continue
schimbari de forma si culoare.
Climatul este ideal pentru dezvoltarea unor forme de viata de o inalta diversitate; dintre cele patru deserturi
majore ale Americii de Nord, Desertul Sonora atinge, de departe, cea mai mare diversitate. Trebuie tinut cont
ca acest loc este in interiorul zonelor protejate si acest aspect este mult mai semnificativ prin comparatie cu
alte zone similare din alte parti ale lumii. De aceea a devenit si emblematic si enigmatic, fiind o unitate
ecologica valoroasa pentru tara noastra.
Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar acopera un teritoriu vast, format din parti ale Desertului
Sonora, Baja California si California Sur (in Mexic), dar traverseaza si granite in Arizona si California (in SUA). De
partea Mexicana a granitei, rezervatia are o suprafata totala de 714.557 hectare si este situata, cu aproximatie,
intre orasele Puerto Peñasco, Plutarco Elías Calles si San Luis Río Colorado in Sonora, Mexic. Intrarea este la km
52 al autostrazii 8 Puerto Peñasco, la numai trei ore si jumatate de orasul Phoenix, Arizona, SUA. Cele mai
apropiate aeroporturi sunt Hermosillo, Sonora, aflat la 6 ore distanta, si Mexicali, Baja California, care este la
numai 3 ore distanta.
Datorita imensei valori istorice si culturale, pe 29 martie 1979 a devenit, prin Decret Prezidential, o zona
naturala protejata, ca urmare a cererii unor grupuri ecologiste de oameni de stiinta si, in general, a intregii
populatii. Pe 10 iunie 1993 valoarile peisagistice si estetice, care o singularizeaza pe planeta noastra, au fot
recunoscute din plin si, ca rezultat, a fost infiintata Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar
avand drept scop principal conservarea biodiversitatii zonale. O alta motivatie care a accelerat procesul a fost
stoparea exploatarii irationale a resurselor, cum ar fi rocile vulcanice si minerale valoroase, braconajului, sau
extragerea excesive de apa freatica cu efecte nedorite in ceea ce priveste nivelul acesteia.
Mai mult, din data de 25 octombrie 1995, El Pinacate y Gran Desierto de Altar a fost inclusa in reaua de
rezervatii UNESCO “Omul si Biosfera” (MAB); cativa ani mai tarziu, pe 25 septembrie 2007, intreaga zona a
mlastinilor de apa dulce a fost desemnata ca fiind un obiectiv al Conventiei Ramsar(3) si protejata ca atare.
Rezervatia mai este parte a retelei “Rezervatiilor Surori” ale Desertului Sonora, un proiect comun care
protejeaza o zona de granita intinsa si bine conservata intre Arizona (SUA) si Sonora, Mexic. O recunoastere
deplina a fost realizata luni, 29 iulie 2013, in ziua cand UNESCO a inclus El Pinacate y Gran Desierto de Altadin
in Patrimoniul Mondial al Rezervatiilor Biosferei.
Sierra del Pinacante este un vulcan inactiv, un loc de mare importanta si valoare, in esenta format din rauri de
lava solidificata, extrem de rezistenta la eroziune, care nu a fost alterata in timp. Prin urmare, evidenta
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 5
ISSN 2285 – 3987
arheologica a zonei nu a fost perturbata si prezinta caracteristici ale orogenezei(4) de mare interes datorita unei
configuratii foarte abrupte rezultate din lava rezultata din eruptii vulcanice frecvente, accumulata in roci
compacte, nisipuri si cenusi vulcanice, roci vulcanice la care dezagregarea a produs coloraturi superbe si
structuri frumoase, precum si cratere, cum ar fi El Elegante, Cerro Colorado, MacDougal si Sykes.
Aceste locatii contin de asemenea relicve arheologice vechi de mai bine de 20.000 de ani si inglobeaza o
spiritualitate bogata, deosebit de apreciata mai ales de etnia Tohono O'odham(5) care inca mai efectueaza
ceremonii sacre, deoarece, in conformitate cu cosmogonia acestui grup etnic, aici este situat centrul creativ al
universului.
Este intr-adevar un loc fermecat, de o frumusete singulara, populat de oameni neobisnuiti traind in salbaticie,
cu o flora rar vazuta in alte locuri si de o unicitate geologica rar intalnita. Diversitatea biologica cea care
potenteaza insa admiratia noastra fata de extraordinarele peisaje de aici.
Flora
Aceasta regiune gazduieste aproximativ 560 de specii de plante vasculare, impartite in 315 genuri si 85 de
familii. Cele mai importante grupe de plante reprezentate aici sunt graminaceele, leguminoasele,
euphorbiaceele, chenopozii si cactaceele.
Cele mai importante genuri sunt: Chamaesyce, Opuntia, Cryptantha, Atriplex, Eriogonum, Mentzelia si de
asemenea o specie rara Senecio pinacatensis; ultima este intalnita numai pe suprafete reduse, pe varfurile El
Pinacate. De remarcat si faptul ca 20% din flora dunelor este endemica.
Regiunea mai gazduieste atat impozantul saguaro (Carnegiea gigantea), cat si biznaga (Ferocactus
acanthodes). Aici este concentrata aproximativ 18% din flora inregistrata in intregul desert Sonora, alaturi de
vastele paduri de “cholla” sau “chollales” (Cylindropuntia bigelovii), si de mai multe specii de Opuntia care
formeaza asocieri cu mesquite (Prosopis sp.).
In interiorul scutului volcanic se intalnesc 309 specii, printer care si deja mentionata specie endemica Senecio
pinacatensis.
Alti taxoni notaibli sunt: Heterotheca thinicola (care creste pe dunele de langasSierra del Rosario), iar pe dune,
in general: Chamaesyce platysperma, Croton wigginsii, Dimorphocarpa pinnatifida, Eriogonum deserticola,
Lennoa sonorae si Stephanomeria schotii.
Un taxon amenintat si special protejat este Ferocactus cylindraceus. O specie foarte rara este si Olneya tesota
(cunoscuta sub numele comune Pallo Fierro sau Desert Ironwood).
Fauna
In ciuda arididatii, precipitatiilor scazute si temperaturilor inalte, toate grupurile biologice ale vertebratelor
evoluate sunt reprezentate in rezervatie. Exista 44 specii de mamifere, dintre cele cu un caracter aparte
trebuie mentionate antilopa de Sonora (Antilocapra americana sonorensis), care nu numai ca este in pericol de
extinctie, dar este si o subspecie cu un habitat restrains in mod natural si prin urmare este protejata in mod
special, muflonul (Ovis canadensis mexicana), liliacul cu nas (Leptonycteris curasoae yerbabuenae) si pescarul
(Myotis vivesi), ultimele doua fiind endemice.
A fost declarata o interdictia totala si nedeterminata privind vanatoarea si capturarea urmatoarelor specii:
antilopa de Sonora (Antilocapra americana sonorensis), muflonul (Ovis canadensis mexicana), monstrul Gila
(Heloderma suspectum), cameleonul (Phrynosoma mcalli) si testoasa de desert Desert (Gopherus agassizi).
Xerophilia Vol. 3, No. 2 (9) – Anexele rom âne
– Vol. 3, No. 2 (9) – June 2014 – Romanian Annex 6
ISSN 2285 – 3987
Dintre pasari, exista 225 de specii diferite, rezidente, migratoare, terestre si acvatice luate impreuna; 19 dintre
acestea intra in una din categoriile de protective, printre altele si: soimul cu coada rosie (Buteo jamaicensis),
acvila de munte sau acvila aurie (Aquila chrysaetos), falconul mexican (Falco mexicanus) si soimul calator
(Falco peregrinus).
Din cauza lipsei de apa, exista doar putini pesti. In fapt sunt numai din doua specii endemice cu nume comune
ciudate: Pupo (burtosul) de desert (Cyprinodon macularius) si Charal (grebla, slabanogul) cu aripioare lungi
(Agosia chrysogaster), amandoua speciile fiind amenintate.
Sunt numai cativa amfibiani, anume 5 specii de broaste care isi limiteaza perioada activa la numai cateva
saptamani (sau uneori numai cateva zile) pe an. Dintre acestea broasca raioasa de Sonora (Bufo retiformis)
beneficiaza de o protectie speciala.
Reptilele, in schimb, sunt bine reprezentate – nu mai putin de 44 de specii inregistrate, dintre care mentionam:
cameleonul (Phrynosoma mcalli) – o specie care este endemica a desertului Sonora, sarpele cu clopotei cu
corn (Crotalus cerastes cercobombus), scorpionul (sau monstrul) Gila (Heloderma suspectum) si testoasa de
desert (sau de munte) (Ghoperus agassizii), ultimele doua fiind amenintate.
Este demn de a fi mentionat si faptul ca o serie de alte specii prezente in interiorul rezervatiei se incadreaza
intr-una din categoriile de protective existente, in conformitate cu Normele Mexicane Oficiale 2001 (NOM-
059-ECOL-2001).
Va invit ca, atunci cand veti veni in Mexic, sa vizitati Rezervatia Biosferei Pinacate y Gran Desierto de Altar; nu
pierdeti ocazia sa admirati un apus de soare, inobilat de prezenta unor saguaro splendizi, cholla si iasomia, sa
adminari frumusetea dunelor, craterele vulcanica majestoase, precum si bogatia si diversitatea biologica
existent aici.
O nota importanta scrisa de Karla González Piña / Karluna González, care lucreaza in prezent pentru Comisia
Nationala a Rezervatiilor Naturale si este administrator adjunct al The World of Succulent Succulents: Amintiti-
va ca, atunci cand intrati intr-o zona protejata, sa nu lasati nici o urma a vizitei dumneavoastra, nu aruncati
gunoi, nu colectati flora sau fauna salbatica, ajutati-ne sa mentinem in viata acest taram fermecat!
Toate fotografiile sunt din baza de imagini CONABIO(6), prin amabilitatea Karlei González Piña/CONABIO.
Notele Editorului:
(1) Vom utiliza numele spaniole pe parcursul textului. Gran Desierto de Altar insemna Marele Desert al Altarului, iar
etimologia numelui El Pinacate este explicata in continuare in text.
(2) Nahuatl, cunoscuta in mod neoficial ca azteca, este o limba dintr-un grup de limbi apartinand familiei de limbi Uto-
Aztecana. Diverse dialecte ale limbii Nahuatl sunt vorbite de 1,5 milioane de personae Nahua, cei mai multi dintre acestia
traind in Mexicul central. (Wikipedia)
(3) Conventia asupra zonelor mlastinoase (Ramsar, Iran, 1971) – numita, de asemenea, si "Convenția de la Ramsar" – este
un tratat interguvernamental care materializeaza o intelegere a tarilor membre ale tratatului de a mentine caracterul
ecologic al zonelor mlastinoase de importanta internationala si de a reglementa in scopul unei “utilizari intelepte”, sau a
unei utilizari durabile, toate zonele mlastinoase de pe teritoriile lor. (Ramsar)
(4) Orogeneza este procesul de formare a muntilor, prin plierea si fragmentarea scoartei terestre.
(5) Tohono O'odham sunt un grup de amerindieni care locuiesc indeosebi in desertul Sonora, in principal in sud-estul