PROGRAM DE EDUCAIERAIONAL-EMOTIV ICOMPORTAMENTAL PENTRU
COPII
Ce este?"Prietenii Emoiilor" reprezint un program
psihoeducaional preventiv dedezvoltare a inteligenei emoionalei
deeducaie pentru sntate.Cui se adreseaz? precolarilor ncepnd de la
vrsta de 4 ani colarilor din ciclul primar, activitile sunt
adaptate particularitilor fiecrei vrste.De ce?n urma cercetrilor cu
privire la factorii care contribuie la succesul adaptrii i
atingerea succesului n viaa de adult s-a identificat rolul deosebit
de important alinteligenei emoionale, alturi de IQ.Inteligena
emoionaldin viaa adult i are originea n dezvoltarea competenelor
emoionale i sociale n perioada precolar i colar mic, acestea fiind
perioade de achiziii fundamentale n plan emoional, social i
cognitiv.Inteligena emoionaleste necesar, de asemenea, copiilor
pentru a soluiona probleme precum: relaionarea cu colegii de clas i
joac, dificultile lucrului n echip, managementul emoiilor n condiii
de examen, adaptarea la un nou context cultural i social, situaii
de pierdere (divorul prinilor, pierderea unei persoane dragi),
situatii imprevizibile.Copiii care prezint deficite la nivelul
competenelor emoionale i sociale risc s dezvolte probleme serioase,
att n timpul copilriei, al adolescenei ct i al vieii adulte, ntr-o
serie de domenii cum ar fi: sntatea mental (anxietate, depresie,
tulburri de comportament, delicven juvenil, consum de alcool i
droguri etc.), dezvoltarea cognitiv (atitudini negative fa de coal,
lipsa ncrederii n abilitatea de a rezolva sarcinile colare i
refuzul acestora), adaptarea colar (absenteism, abandon colar,
dificulti n adaptarea la cerinele mediului colar etc.)Ce este
inteligena emoional?Daniel Goleman defineteinteligena emoionalca
desemnnd o capacitate de control i autocontrol al stresului i
emoiilor negative; o meta-abilitate, care determin i influeneaz
modul i eficiena cu care ne putem folosi celelalte capaciti i
abiliti pe care le posedm, inclusiv inteligena educaional.Ce
obiective urmrete programul "Prietenii Emoiilor?" Dezvoltarea
inteligenei emotionale Dezvoltarea competenelor sociale Dezvoltarea
capacitilor de autocunoatere i intercunoatere Dezvoltarea
abilitilor de a rezolva probleme Dezvoltarea abilitilor de
comunicare Creterea gradului de adaptabilitate Creterea toleranei
la frustrare Dezvoltarea acceptrii necondiionate de sine
Dezvoltarea unei perspective flexibile asupra vieiiCe beneficii are
printele? Relaioneaz mai bine cu copilul su i cunoate mai bine
copilul prin prisma evalurilor care au loc pe parcursul derulrii
programului Se confrunt cu mai puine probleme legate de copilul su
att n copilria acestuia, ct i n adolescen i viaa adult Beneficiaz
el nsui de consiliere n vederea dezvoltrii competenelor emoionale i
sociale ale copilului suCe tematic parcurg copiii? Cine sunt eu?
Cine sunt ceilali?(prin activiti precum: Ce pot spune despre
mine?", "Corpul meu", Fapte bune/Fapte rele - concurs "Cte flori
pot s adun n buchetul meu?","Povestea bieelului care nu tia ce
jucrie dorete" etc.) Emoii(prin activiti precum: "Ce sunt
emoiile?","Cum le spunem celorlali despre emoiile noastre?",
"Ordoneaz cresctor emoiile dup intensitatea lor", "Fric real/ fric
imaginar" , "Broscua estoas Tobias a nvat cum s nu mai fie
furioas", "Norul de vinovie" etc.) Rezolvarea problemelor i luarea
deciziilor(E acum momentul potrivit?, Povestea Teama de greeli a
Dorei, "Din ce cauz se ntmpl?Care e efectul?" etc.)Ce resurse sunt
folosite?plane, fie de lucru, creioane coloratealbume, poze,
pliante, cri i reviste;mijloace audio-video;plastilin, baloane
etc.Cum se desfoar programul? Activitile cu copiii au loc cu o
frecven de o ntlnire pe sptmn, n perioada 1octombrie - 30 iunie.
ntlnirile cu prinii au loc dup parcurgerea fiecrei teme, prinii
fiind informai n legtur cu acestea. Fiele i desenele copiilor
mpreun cu detalii despre activitile parcurse sunt trimise prinilor
la sfritul fiecrei teme Durata unei activiti este de 40 minuteCine
desfoar activitile? Cristina Tohnean, psiholog clinician
specialist, psihoterapeut Psihologi, psihopedagogi, angajai ai
"Cabinetului individual de psihologie Cristina Angela Tohnean"Cum
pot fi obinute mai multe informaii? intrnd pe
site-ulwww.cristinatohanean.comsau latelefon 0728 850906 contactnd
conducerea grdiniei
Cursul de parenting:
Rolulde printe nu este unul uor. Pe lng multe bucurii i aduce i
neliniti, incertitudini, ntrebri. Ai nevoie de rspunsuri care s te
ajute s faci lucrurile mai bine pentru tine i copilul tu.Dac
tematica de mai jos corespunde ntrebrilor care i dau bti de
cap:Smbt, 13 aprilie 2013: 9.00 13.30ntlnirea cu cellalt, nevoile
relaionale, ateptrile prinilor, rolurile brbatului i femeii n
familieStilurile parentale, disciplinarea pozitiv, cum apar i cum
se menin comportamentele copilului (ABC-ul comportamental,
utilizarea acestuia n analiza comportamentelor
problematice)Duminic, 14 aprilie 2013: 9.00 13.30Comunicarea
asertiv, dialogul suportiv, rspunsurile deschiseAgresivitatea
copilului, fricile copilului, limbajele nonverbale la copii
(transpunerea n act, ritualurile, simbolizrile, somatizrile)Jocul
copilului, jucriile potrivite, televizorul i calculatorullocul tu
este aici, printre noi, la cursul de parenting Calea spre copilSe
recomand participarea ambilor prini la curs.Date de contact:Tel
,e-mail [email protected]:sediulModerator:Psiholog,
psihoterapeut Cristina Angela TohneanCristina Angela Tohnean este
psiholog clinician specialist cu drept de liber practic,
psihoterapeut practician autonom n Psihoterapii
Cognitiv-Comportamentale, psihoteraput practician n Psihoterapie
Ericksonian i Hipnoz Clinic, absolvent a Facultatii de Psihologie
si tiine ale Educaiei-Universitatea Al.I.Cuza Iai, membru al
Colegiului Psihologilor din Romania, membru al Asociatiei Romanede
Hipnoz Clinic, Relaxare i Terapie Ericksonian.Ce tip de atasament
are copilul meu? Cand ne referim la atasament ne referim la relatia
afectiva care se formeaza intre persoanele semnificative din jurul
copilului, in special mama, si copil. Atasamentul dintre copil si
mama este deja format in jurul varstei de 8 luni si constituie o
baza care ii permite copilului sa se deschida catre lumea
inconjuratoare si sa o exploreze. Atasamentul este ca un fel de
temelie pe care copilul construieste apoi o cladire. Pe parcursul
copilariei va mai dezvolta relatii de atasament si cu alte persoane
semnificative pentru el: bunici, educatori, bone. Aceste relatii de
atasament pot fi diferite, in functie de atitudinile adultilor.
Exista trei forme de atasament frecvent intalnite la
copii:-Atasament evitant:la plecarea persoanei de atasament copilul
se manifesta prin tipete, iar la intoarcerea ei copilul o evita, o
ignora. In relatiile cu ceilalti, copiii cu acest tip de atasament
sunt agresivi, se simt neiubiti, cer sa li se dea atentie, isi bat
joc de suferinta celorlalti.-Atasament securizant:daca mama sau
alta persoana semnificativa lasa copilul singur acesta este trist.
In momentul in care mama se reintoarce, copilul este securizat de
prezenta acesteia si isi continua jocul sau comportamentele de
explorare a mediului in care se afla. In relatiile cu ceilalti,
acesti copii se remarca prin faptul ca suntpopularisi empatici. Un
atasament securizant permite copilului sa achizitioneze autonomia
si competenta pe fundalul increderii in sine. In termeni practici
aceasta inseamna ca daca un copil este securizat el se va adapta
mai usor la noul mediu (ca de exemplu gradinita), va avea incredere
ca va reusi in activitatile pe care doreste sa le realizeze si nu
va dezvolta o teama de esec. -Atasament anxios-rezistent: acesti
copii sunt excesiv de suparati la plecarea mamei si ambivalenti la
sosire (nu pot fi calmati daca sunt luati in brate, plang, desi
cauta sa fie luati in brate) fapt care nu le permite sa desfasoare
comportamente de explorare, de cunoastere. In colectivitate acesti
copii se remarca prin faptul ca suntpreocupatimai multde ei
insisisi punlimite ambigue in raport cu ceilalti. Desi atasamentul
de tip securizat aduce cele mai multe beneficii dezvoltarii
copilului nici celelalte tipuri de atasament nu sunt tipuri
patologice de atasament. Cum apar cele trei tipuri de atasament?
Tipul de atasament nu este innascut ci se formeaza in functie de
caracteristicile si atitudinile parintilor, persoanelor
semnificative din jurul copilului. Un parinte sensibil, disponibil,
responsiv, previzibil, accesibil va favoriza construirea unui tip
securizat de atasament care va da copilului siguranta relationala,
sociabilitate si rezilienta (capacitatea de a rezista unor situatii
dificile).Capacitateamamei si a celorlalte persoane semnificative
din jur de a percepe si de a interpreta de o maniera adecvata
semnalele si cererileimpliciteale copilului,si de a le raspunde
intr-un mod apropriatsi sincron este de natura sa securizeze
copilul. Parintii care au o atitudine de respingere a copilului, de
ignorare sau o atitudine intruziva contribuie la formarea unui
atasament de tip evitant, in timp ce parintii cu o atitudine
imprevizibila contribuie la formarea unui atasament de tip
anxios-rezistent.Ce este inteligenta emotionala?Daca va luati
cateva minute de gandire cu siguranta ca puteti sa va aduceti
aminte de colegi de clasa cu rezultate exceptionale care, in
prezent nu reusesc sa-si valorifice potentialul in plan
profesional, prestatiile la locul de munca tradandu-le lipsa
deprinderilor practice si a celor emotionale si sociale. Pe de alta
parte puteti gasi suficiente exemple de persoane care, desi nu sunt
exceptional dotate intelectual reusesc sa aiba o excelenta adaptare
sociala si emotionala la o varietate de contexte, fiind considerati
oameni de succes. Cu siguranta cei din urma au de partea lor atu-ul
inteligentei emotionale. Stim cu totii ca atunci cand suntem
cuprinsi de furie, nimeni si nimic nu mai poate ajunge la noi. Ne
miram noi insine, cand focul furiei se stinge, cum am putut sa ne
manifestam astfel, cum am putut sa nu tinem cont de anumite aspecte
clare si evidente. Ei bine inteligenta emotionala este cea care ne
permite sa mentinem temperatura afectiva adecvata, astfel incat sa
avem acces la resursele noastre, la solutii, la alternative, cea
care ne permite in ciuda dificultatilor cu care ne confruntam sa ne
mentinem functionarea profesionala, relatiile sociale si sanatatea
corpului nostru. Inteligenta emotionala poate fi educata si
dezvoltata inca de la varsta copilariei de catre parinti si de
catre persoanele semnificative din jurul copilului atat intr-o
maniera explicita (includerea copilului in programe de dezvoltare a
inteligentei emotionale, transmiterea de catre parinte a unor
principii si valori) cat si implicita (copilul preia modul in care
membrii familiei si alte persoane din jur gestioneaza situatiile
dificile). Inteligenta emotionala este necesara unui copil pentru a
solutiona probleme precum: relationarea cu colegii de clasa si
joaca, dificultatile lucrului in echipa, managementul emotiilor in
conditii de examen, adaptarea la un nou context cultural si social,
situatii de pierdere (divortul parintilor, pierderea unei persoane
dragi), situatii imprevizibile. Lipsa inteligentei emotionale duce
la emotii disfunctionale (furie, anxietate, deprimare, vinovatie)
care impiedica cautarea si gasirea de solutii la problemele cu care
se confrunta copilul sau adultul. Conform studiilor psihologice
emotiile negative nu apar in urma unor evenimente stresante ci in
urma felului in care individul se raporteaza, gandeste despre
acestea. Cu alte cuvinte nu situatia creaza emotia, ci felul in
care individul se raporteaza la acea situatie.Sunt usor de depistat
la copiii de varsta prescolara si scolara tipuri de credinte precum
urmatoarele:Este cumplit daca ceilalti nu ma plac"Sunt o persoana
rea daca gresescTotul trebuie sa se intample asa cum vreau eu, si
eu trebuie mereu sa am ceea ce vreauTrebuie sa primesc cu usurinta
ceea ce vreauLumea trebuie sa fie dreaptaTrebuie sa castigNu ar
trebui sa astept pentru a avea cevaEste mai bine sa evit
provocarile decat sa risc eseculTrebuie sa ma conformez grupuluiNu
suport sa fiu criticatEste vina parintilor mei ca sunt nefericitNu
pot sa fac nimic pentru a depasi starea in care suntAceste credinte
constituie factori de vulnerabilitate in raport cu situatiile
problematice pe care orice persoana le intampina in viata, fiind
asemenea unor ochelari cu lentile colorate in nunante neplacute
care imprima culoarea lor si situatiilor cu care copilul se
confrunta. Un copil care pierde un concurs va ajunge sa traiasca
emotii diferite in functie de credintele pe care le are. Daca isi
va spune: "Trebuie sa castig ca altfel este groaznic. Nu suport sa
pierd" va fi foarte foarte trist sau furios. Daca isi va spune:
"Imi pare rau ca am pierdut. Voi incerca pe viitor sa ma stradui
mai mult" emotia pe care o va trai va fi de regret sau de usor
disconfort, aceste emotii permitandu-i copilului sa functioneze
adecvat in continuare, fara sa faca o criza sau fara sa dobandeasca
frica de esec. Parintele insusi tebuie sa-si identifice propriile
lentile cu care se uita la evenimentele din jurul lui si sa lucreze
la modificarea coloraturii unora dintre acestea pentru a putea sa
consituie un model de inteligenta emotionala pentru cel mic si
pentru a putea contribui la construirea inteligentei emotionale a
acestuia. Si acum ca ati inteles ce este inteligenta emotionala, in
articolul urmator puteti afla cum puteti dezvolta inteligenta
emotionala a copilului dumneavoastra.Cum puteti dezvolta
inteligenta emotionala a copilului dumneavoastra?Dupa ce ati aflat
"Ce este inteligenta emotionala?" va invit sa va familiarizati cu
cateva modalitati prin care puteti contribui la dezvoltarea
inteligentei emotionale a copilului/copiilor dvs.:1. Sa-i invatati
pe copii sa numeasca adecvat emotiile si sa le recunoasca la
persoanele cu care intra in contact Multi copii de varsta
prescolara si scolara raspund la intrebarea: "Cum te-ai simtit?" cu
raspunsuri de genul "Rau" sau "Bine". Aceste raspunsuri sunt un
indicator al saraciei vocabularului referitor la emotii. Este
foarte important ca dvs., parintii, sa discutati cu copiii dvs.
despre felul in care se simt intr-o anumita situatie sau despre
emotiile pe care le-au experientiat pe parcursul zilei. Suparare,
mirare, enervare, furie, bucurie, entuziasm, frica, spaima,
ingrijorare, uimire sunt termeni care trebuie sa existe in
vocabularul copiilor astfel incat ei sa poata exprima cat mai
adecvat ceea ce simt. Puteti discuta cu copiii despre durerea
emotionala si despre durerea fizica, ajutandu-i pe copii sa faca
diferenta intre acestea. De asemenea, puteti vorbi despre diverse
situatii in care persoane diferite traiesc emotii diferite desi
sunt confruntate cu acceasi situatie (de ex. cand Ionel il loveste
pe Adi, Ionel poate simti furie, Adi poate simti frica, parintii
lui Ionel ingrijorare si nemultumire iar parintii lui Adi pot simti
mila si indignare). De asemenea, v-ati putea reintoarce la joc,
alaturi de copilul dvs.: sa identificati impreuna emotiile unui
personaj din poveste, sa cautati in reviste oameni care exprima o
anumita emotie, sa mimati trairea unor emotii, sa identificati
aspecte paraverbale (tonul vocii), nonverbale (expresia intiparita
pe fata) si posturale (pozitia corpului) ale diverselor emotii.2.
Sa-i ajutati pe copii sa-si formeze cognitii rationale care sa duca
la emotii functionale (fie ele pozitive sau negative) Il puteti
ajuta pe copil sa inteleaga ca felul in care gandim despre o
anumita situatie duce la trairea unei emotii. Ii puteti da in viata
de zi cu zi copilului exemple care sa releve legatura dintre
ganduri si emotii: de exemplu cand copilul sparge un pahar, ii
puteti spune copilului: "daca as gandi ca esti un copil rau si ca
nu pot sa suport sa faci obraznicii, as fi foarte furios/furioasa
si as tipa la tine, dar asa gandesc ca ai facut un lucru rau si
regret doar ca s-a intamplat lucrul acesta. Faptul ca nu sunt
furioasa ma ajuta sa vad cum ai putea invata ceva din greseala pe
care ai facut-o". E drept ca pentru un parinte poate sa para
neobisnuit un asemenea mod de exprimare si de control al emotiilor.
Vi s-ar mai parea la fel de neobisnuit acest mod de exprimare daca
l-ati fi exersat inca din copilarie? In loc sa ganditi despre
celalalt ca este un idiot, ca este prost sau bun de nimic ati putea
critica comportamentul persoanei. In realitate nimeni nu este in
mod absolut intr-un fel sau altul. Sa ne aducem aminte deAlbert
Ellis[1]care spunea: "Singurul lucru cu valoare absoluta pe care il
putem spune despre noi insine este ca suntem unici." Asta v-ar
putea ajuta sa schimbati furia in suparare. De mare ajutor i-ar fi
si copilului dvs. sa stie ca nu exista persoane in intregime bune
sau rele, frumoase sau urate, inteligente sau idioate...ci
comportamente performante sau mai putin performante. In loc sa va
ganditi ca lucrurile TREBUIE sa se intample intr-un mod sau altul
doar pentru ca asa vreti dvs. mai bine v-ati aminti ca nu sunteti
singura putere din Univers. Altfel cum sa invete cel mic ca nu e
suficient ca el sa bata din picior si sa spuna ca vrea ceva pentru
ca acel lucru sa se si intample?Bineinteles, preferinte putem avea
cat de multe, dar cu grija in a le pastra doar la nivel de
preferinte si nu de exigente absolute. Chiar NU SUPORTATI cand
lucrurile nu ies asa cum vreti dvs.? Daca sunteti atenti veti
observa ca suportati chiar foarte bine devreme ce aceste lucruri se
intampla de zile, saptamani, luni si chiar ani....ESTE NEPLACUT,
intr-adevar, dar faptul ca va spuneti ca "nu suportati" va
impiedica sa gasiti solutii pt. rezolvarea situatiilor neplacute pe
care le traiti. Copilului dvs. ii este de folos sa-si spuna ca nu
suporta sa nu-l lasati sa iasa afara, ca nu suporta sa nu primeasca
jucaria pe care o vrea? Un joculet cu personaje care sa gandeasca
rational l-ar putea auta pe copil sa modeleze un mod rational de a
gandi. "Intotdeauna putem gasi lucruri mai groaznice decat cele
care ni se intampla noua" spune Albert Ellis, dar va ganditi,
adesea, ca lucrurile care vi se intampla dvs. sunt GROAZNICE. O fi
GROAZNIC si sa ti se strice jucaria si sa-ti strice fratiorul
castelul sau e doar NEPLACUT si se pot gasi solutii pentru asta?
Stimati parinti, va provoc sa nu ma credeti pe cuvant cand va spun
ca emotiile vin din interpretarile pe care le dati diverselor
situatii si va invit sa va luati in fiecare seara cate 5 minute in
care sa revedeti in minte situatiile pe care le-ati trait peste zi,
gandurile pe care le-ati avut si emotiile pe care le-ati
experientiat. Dar daca inlocuiti gandurile avute cu altele, ce
observati? Ce-ar fi sa va luati in propriile maini
responsabilitatea pentru emotiile pe care le traiti?Asta nu va
schimba problemele practice cu care va confruntati, dar va va da
temperatura afectiva necesara gasirii de solutii pentru rezolvarea
acestora!Sunt firesti fricile copilului meu? Frica este o emotie
normala care se manifesta incepand cu varsta de 6-7 luni. Prin
urmare, fiecare copil traieste frica intr-un moment sau altul din
viata sa. Cu toate acestea, unii copii sunt exagerat de tematori in
raport cu orice situatie si au nevoie de un plus de confort din
partea parintilor, educatorilor sau a prietenilor lor. Literatura
de specialitate propune urmatoarea clasificare a fricilor normale
care apar la copii in diferite perioade de varsta:Intre 6 si 12
luni copiii se tem de sunete putenice care vin din spatele lor, de
lipsa suportului (miscari bruste prin care ar putea fi scapati din
bratele adultilor), de straini si de separea de parinti;La 1-2 ani,
predominanta este anxietatea de separare, frica de straini, de
schimbari aparute in mediu;La 3-4 ani apare teama de intuneric,
frica de a fi lasat singur, frica de insecte sau de animale mici;La
5-6 ani predomina frica de animale salbatice, de fantome, de
monstri sau de oameni rai;La 7-8 ani ani copiii se tem de diferite
aspecte legate de scoala, de fiinte sau evenimente supranaturale,
de pericolul fizic;La 9-11 ani, apar frici legate de razboi,
sanatate, raniri corporale, performante scolare. Asadar aceasta ar
fi o succesiune normala a trairilor de frica pe care le parcurge
orice copil. Frica poate veni, fie ca un raspuns normal la o
intreaga constelatie de evenimente, de la schimbari legate de
scoala, examene, pana la divortul parintilor, fie poate fi un
simptom care semnalizeaza necesitatea investigarii altor tulburari
de ordin fizic sau psihologic/psihiatric.Cand putem sa vorbim
despre o frica anormala, disfunctionala?Contextul in care apare
frica ne poate oferi un indiciu in acest sens frica anormala fiind
acea frica nejustificata de amenintarea obiectiva.De asemenea,
frica este considerata anormala cand aparemai frecvent, cuo
intensitate si duratamai maredecat in cazul majoritatii
indivizilor, sau cand are uncaracter pervasiv(perturba functionarea
normala a copilului: copilul nu se mai joaca, nu mai este atent la
gradinita, scoala, nu mai mananca, nu mai doarme bine etc.).Este
bine ca parintii sa evite infricosarea copilului vorbind despre
"bau-bau", vrajitoare si alte personaje inspaimantatoare pe care
parintii ii cheama in ajutor cand vor sa-i disciplineze pe copii.
Aceste personaje se intorc impotriva parintilor in timpul noptii
sau cand copilul trebuie sa se separe de parinte. De asemenea
presiunile parintilor pentru performanta pot lua forma fricii de
greseala si a lipsei de incredere in capacitatile proprii.Cum
dezvolt creativitatea copilului meu? Fiind o structura definitorie
a personalitatii individului, creativitatea este un proces care,
desi este innascut, este supus influentelor de mediu. A crea
inseamna a zamisli, a aduce la viata, a produce, a cauza, a genera,
a compune. Creativ este cel care se caracterizeaza prin
originalitate, expresivitate, este imaginativ, inventiv, inovativ,
pionier. Creativitatea ne ajuta sa ne remarcam intr-un domeniu prin
idei noi, originale dar si sa gasim solutii la problemele cu care
ne confruntam zi de zi. Prin ce modalitati ati putea sa dezvoltati
latura creativa a copilului dvs.? Una dintre ele este aceea de a
incuraja copilul sa aiba incredere cat mai mare in fortele
proprii.Este cunoscut faptul ca singura deosebire intre copii
creativi si cei necreativi este ca cei creativi au crescut
considerandu-se creativi, iar ceilalti nu. Copiii creativi
pretuiesc foarte mult originalitatea lor. Teama de a nu comite o
greseala, de a nu parea extravagant, de a fi in minoritate,
incapacitatea de a explora mai multe idei, dependenta excesiva fata
de ideile altora, incapacitatea de a vedea infinitatea de nuante de
gri care exista intre alb si negru, pragmatismul exagerat
reprezinta blocaje in manifestarea spiritului creator. La varsta
copilariei principala forma de activitate este jocul. Fiecare
moment petrecut cu copilul poate fi un prilej de joc, de dezvoltare
a laturii creative a acestuia: Jocuri de genul Ce s-ar intampla
daca...? vor dezvolta indemanarea copilului de a utiliza cuvinte,
idei, solutii la diferite probleme. Aceste intrebari pot fi
referitoare atat la ceea ce capteaza interesul copiilor, cat si la
lucruri fara logica, precum Ce ai face daca ai avea 6 maini in loc
de doua? Ce s-ar intampla daca masinile ar avea roti patrate?, Cum
ar fi daca toata lumea ar trai intr-o singura casa? O alta
modalitate de dezvoltare a creativitatii ar fi aceea de a-i invata
pe copii sa treaca dincolo de fixitatea functionala a obiectelor
descoperind si alte intrebuintari (neobisnuite) ale acestora decat
cele uzuale. Jocuri de genul: "Spune cat mai multe intrebuintari
ale unei carti, ale unei furculite, ale unui scaun etc." il vor
ajuta pe copil sa gaseasca solutii inedite la problemele cu care se
confrunta. Jocuri precum: "Imagineaza-ti cat mai multe lucruri pe
care ar putea sa le reprezinte fiecare dintre desenele de mai jos"
(se vor pune la dispozitia copilului mai multe figuri neclare)
ajuta copilul sa-si dezvolte imaginatia. Sau pur si simplu atunci
cand sunteti in parc va puteti indrepta privirile spre cer pentru a
descoperi cu ce seamana norii. Alegeti mai multe perechi de obiecte
("casa, colivie", "morcov, mar", "scaun, fereastra", "pisica,
bunica" etc.) si cereti copilului sa gaseasca cat mai multe
asemanari intre ele. Il va ajuta sa treaca dincolo de aparente si
sa surprinda cat mai multe nuante. De asemenea, creativitatea poate
fi dezvoltata si prin jocuri de genul: "Spune toate obiectele de
forma patrata pe care le cunosti", "Enumera toate obiectele de
culoare galbena pe care le cunosti", "Enumera toate obiectele care
scot sunete", "Enumera toate modalitatile prin care ai putea ajunge
de acasa pana in orasul sau tara X". Sarcini precum "Ce schimbari
ai aduce unui catelus de jucarie, caiet de scoala, penar, masini,
oras etc. pentru a fi mai util, mai placut, mai interesant?"
faciliteaza dezvoltarea originalitatii. De asemenea, lectura unor
poveti ilustrate, citirea enciclopediilor pentru copii, utilizarea
dictionarelor ilustrate, vizitele la zoo, la muzee, excursiile ofer
posibilitatea achizitionarii unui material cat mai bogat, material
care sa constituie "caramizile" necesare "constructiilor"
imaginative si creative ale copilului. Va invit, asadar, pe
dumneavostra, parintii, sa dati frau liber imaginatiei si
creativitatii, sa scapati de incorsetarile culturale si
profesionale si sa va jucati impreuna cu copiii dumneavoastra.
Cercetarile in zona creativitatii demonstreaza ca exisa o legatura
mare intre joc si atitudinea creativa, astfel incat persoanele care
au atitudini jucause si care nu iau intotdeauna viata in serios
tind sa creeze foarte multe idei originale.Adaptarea copilului la
gradinita Dragi mamici, tatici i bunici, a sosit momentul ca puiul
dvs. sa se deschida catre noi experiente. Experientele emotionale
de pana acum constituie o baza pentru a introduce in relatie
persoane si obiecte noi. In continuare rolul dvs. e foarte
important in realizarea acestei tranzitii: de la experienta de a fi
membru al familiei, centrul in jurul caruia graviteaza totul la
experienta de a fi impreuna cu altii, de a respecta reguli, de a
invata lucruri noi intr-un cadru organizat. Aducerea copilului la
gradinita poate implica multa ambivalenta mamicilor: stiu ca este
spre binele copilului sa frecventeze gradinita, dar in acelasi timp
il cred inca prea mic pentru a se descurca fara ele, incearca teama
de a nu mai fi cele mai importante in viata copilului sau teama
unui nou inceput in plan profesional. Si pentru unii copii
separarea de mama, bunica este traita cu multa anxietate. Sunt
foarte importante experientele anterioare ale copilului cu parintii
sau bunicii: daca copilul a trait in repetate randuri experienta de
a se gasi dintr-o data fara mama sau bunica, acestia preferand sa
plece pe furis, decat sa se confrunte cu plansul copilului la
despartire, copilul traieste in permanenta ingrijorarea ca parintii
nu se mai intorc sa-l ia si frica de a ramane in mod imprevizibil
fara ei.Cum puteti preintampina dificultatile si cum puteti sa-l
sprijiniti pe copil daca este un copil mai anxios?Este foarte
important sa investiti pozitiv frecventartea gradinitei de catre
copil: sa discutati cu cateva luni inainte despre faptul ca va
merge la gradinita, sa punctati ca doar copiii mari merg la
gradinita, sa vorbiti despre lucrurile minunate pe care le va
invata acolo, despre copiii pe care ii va cunoaste, despre faptul
ca sunteti mandri ca el va merge la gradinita. Optimismul dvs. si
emotiile pozitive pe care le transmiteti copilului in timp ce
vorbiti despre aceste lucruri vor fi un semnal pentru copil ca nu
are motive de ingrijorare. Reactiile emotionale ale parintilor sunt
un indicator pentru copil in ceea ce priveste dezirabilitatea sau
indezirabilitatea unor persoane si experiente.Cu ceva timp inainte
de inceperea gradinitei este bine sa va familiarizati copilul cu
oamenii/locul respectiv nainte de a-l lsa singur acolo. Faceti
asadar vizite la gradinita, prezentati-i copilului educatoarea de
la grupa.Lasati copilul in primele zile mai putin timp la
gradinita. Chiar daca doriti ca in final sa lasati copilul la
programul lung este bine sa aveti in vedere o saptamana-doua de
acomodare, in care numarul de ore pe care le petrece la gradinita
sa creasca progresiv.Realizati un ritual de despartire: de exemplu
insotiti copilul in vestiar, il ajutati sa se schimbe, il conduceti
pana la usa si ii dati un pupic de despartire, il imbratisati , ii
urati succes, il informati cine va veni dupa el, dupa care va
despartiti. Sunt foarte importante evitarea prelungirii despririi
sau a revenirii de mai multe ori a printelui pentru a vedea ce face
copilul si evitarea plecrii pe furi a printelui. O singura abatere
este suficienta pentru ca in viitor copilul sa incerce din nou sa
obtina beneficiul de a mai sta un pic cu el. Este bine sa aveti un
ton optimist la despartire, transmitand astfel copilului ca totul e
ok.Este bine sa intariti comportamentele pozitive ale copilului
sa-l laudati si sa-i reamintiti cat de curajos este. Puteti avea
discuii despre cum s-ar descurca ntr-o asemenea situaie un personaj
de poveste sau despre cat de mandru ar fi acel personaj de
prestatia copilului.Daca la despartire copilul plange este bine sa
vorbiti cu el, sa-i aratati ca ii intelegeti si ii acceptati
suferinta, ns fr o simpatie exagerat (aceasta ar risca sa
intareasca acest comportament indezirabil al copilului).Se
recomanda evitarea oricror glume sau ridiculizri ale manifestarilor
copilului.De asemenea, este importanta evitarea recompensrii
copilului pentru a-l face s i mascheze suprarea de exemplu, dac i
se propune o activitate plcut dup desprirea de printe, aceasta
trebuie s fie oferit necondiionat. Altfel apre riscul intaririi
comportamentului problematic.La sfarsitul zilei parintele trebuie
sa aiba reactii normale de bucurie la revederea copilului, fara
exagerari si fara sa transmita ideea ca si el a fost mort de
ingrijorare iar acum traieste o mare usurare ca puiului lui nu i
s-a intamplat nimic.Daca si parintele este foarte anxios poate
reveni cu un telefon pe parcursul zilei pentru a se interesa de
starea copilului.Ne jucm, ne jucm... Dar in ce fel?Dac-i copil, s
se joace, dac-i cal s trag...Dac-i adult s munceasc - aa ar suna o
parafrazare a unui citat din Creang. Aadar, jocul este principala
form de activitate a copilului, aa cum la adult este munca. Prin
joc copilul nva, i satisface nevoia de micare, i d curs curiozitii,
i dezvolt i pune n valoare imaginaia, i dezvolt limbajul, gndirea,
i clete voina, se socializeaz. Am putea spune c de la natere pn n
momentul n care merge la coal, totul este joc. Bineneles c n funcie
de vrsta copilului, jocul i implicarea printelui n joc iau forme
diferite (odat cu creterea copilului acesta din urm are tot mai
puin nevoie ca printele s se joace cu el i s-l ghideze n jocurile
pe care le face).Jucati-v mpreun! Toi membrii familiei trebuie s
aib posibilitatea s fie cu copilul, s-i acorde atenie. Faptul c se
simt bine mpreun e important pentru dezvoltarea emoional a
copilului. Fiecare moment de joac acordat copilului ntrete legtura
dintre acel membru al familiei i copil. Este foarte important ca
jocurile copilului s fie bine structurate, s aib un nceput i s fie
finalizate, acest lucru ajutndu-l pe copil s-i formeze deprinderea
de a nu lsa lucrurile neterminate. La fel ca i adultul copilul are
nevoie s poat anticipa ce urmeaz, acest lucru dndu-i o mai mare
siguran. De aceea printele trebuie s fie previzibil, s anticipe
aciunile care urmeaz.Atenie la jucrii!Jucriile sunt i ele
importante n joc, dar nu indispensabile. Cele mai bune jucrii nu
sunt, neaprat, cele mai scumpe i cele mai sofisticate. De multe ori
printele poate confeciona mpreun cu copilul materialele necesare
pentru diverse jocuri (prilej de a crete implicarea i motivarea
copilului pentru joc i de a crea o mai bun relaie cu copilul). La
vrsta precolar copilul are o gndire magic, simbolic, foarte
creatoare care i permite s transforme cu uurin orice obiect n
obiectul dorit (de exemplu un b ntr-un cal naripat, o cutie de
carton ntr-un dulap pentru hainele ppuii sau ntr-un camion). Este
important ca jucriile alese s-l mobilizeze pe copil la o activitate
vioaie, antrenant, prilej pentru a-i dezvolta gndirea, imaginaia,
memoria, abilitile i deprinderile fizice, spiritul de observaie.
Este bine s rotii jucriile copilului (s nu i le dai pe toate o dat
pentru a nu se plictisi de ele, sau pentru a nu-l pune n ncurctur,
netiind la care s se opreasc). Dup fiecare joc copilul trebuie nvat
s-i strng jucriile. nc de mici copiii nva prin joc s acioneze
conform stereotipurilor de gen (anumite activiti sunt destinate
sexului masculin sau feminin). Prin jucriile pe care le cumpr, prin
activitile pe care le desfoar cu copiii lor, prinii favorizeaz sau
nu formarea stereotipurilor de gen. ntruct n ultimii ani
majoritatea meseriilor sunt accesibile ambelor sexe, este de
preferat o educaie nonstereotipic.Ceea ce trebuie s reiieste faptul
c achiziionarea de jucrii nu ine locul printelui n jocul cu copilul
i nu ine locul printelui n viaa de zi cu zi.Jocuri de limbajS te
joci cu copilul este un bun prilej de achiziionare i de dezvoltare
a limbajului micuului. tim cu toii c limbajul se nva prin imitaie.
Este de mare ajutor ca n jocurile i momentele cnd sunt cu copiii
lor, prinii s numeasc n cuvinte clare i simple ceea ce copilul
face, sau ceea ce printele face pentru el (mai ales la copiii
foarte mici (0-3 ani) ani i la copiii cu dificulti de vorbire).
Copiii mici, de 1-2 ani sunt foarte ncntai de imaginile cu animale.
Exist n comer crticele cu animale. Copilului de 1 an i place s dea
paginile crii i se amuz s asculte cum printele imit animalele,
ncercnd i el s fac acelai lucru. Mai trziu, cnd copilul merge la
grdini, printele l poate nva prin joc forma de plural a cuvintelor
(jocul "Eu spun una, tu spui multe": printele spune forma de
singular: "Eu spun un caiet" i copilul spune "Mai multe caiete".
Rolurile pot alterna), diminutivele ( jocul "S alintm cuvintele":
printele spune forma obinuit a cuvntului i copilul spune forma de
diminutiv: Printele spune "cas", copilul spune "csu". Rolurile pot
alterna.) diverse prepoziii precum i diverse acorduri ntre prile de
propoziie ("Cum e corect?": printele formuleaz mai multe propoziii,
cernd copilului s o aleag pe cea corect. Ex.:Printele ntreab: Cum e
corect: "Cartea i caietele este pe mas" sau "Cartea i caietele sunt
pe mas"?). Vocabularul copilului poate fi dezvoltat i el prin
jocuri simple i la ndemna oricrui printe. Printele i copilul pot
utiliza n acest sens un dicionar de grdini sau o enciclopedie
pentru copii. Copilul i printele aleg, pe rnd, din carte o imagine,
solicitndu-le celorlali participani la joc s spun ce reprezint acea
imagine. Se pot formula ntrebri i rspunsuri ntr-o limb strin dac
printele are cunotine n acest sens.Jocuri de memorieMemoria
copilului poate fi i ea antrenat, fie cu ajutorul jocurilor
speciale din comer, fie cu ajutorul jocurilor improvizate de prini
cu ceea ce au la ndemn.Printele i copilul pot alege mai multe
obiecte pe care s le pun pe o msu. Dup ce se discut cu copilul
despre fiecare obiect, i se cere s nchid ochii, timp n care
printele ia sau adaug un obiect. I se cere apoi copilului s spun ce
lipsete. Acest gen de jocuri antreneaz memoria vizual a copilului.
Numrul de obiecte va varia n funcie de vrsta copilului, cu copilaii
de 2-3 aniori folosindu-se 2-3 obiecte, iar cu cei mai mari numrul
putnd crete progresiv n funcie de abilitile copilului. Acest joc se
poate juca i cu colarii din clasele primare. Memoria narativ poate
fi dezvoltat prin citirea de poveti i prin solicitarea copilului s
povesteasc, sau s rspund la anumite ntrebri care vizeaz anumite
amnunte. Este important de tiut c abia la 6 ani relatrile copiilor
ajung s fie similare naraiunilor adulte. La 5 ani copiii reuesc s
menin firul aciunii i s o duc spre final, dar nu pot trage
concluziile, n vreme ce la 4 ani memoreaz foarte multe episoade dar
le relateaz dezordonat. Memoria numelor este importantn nvarea
limbilor strine, a geografiei, istoriei, biologiei poate fi
dezvoltat prin jocuri cum ar fi urmtorul: printele prezint cteva
animale de plu, alegnd cte un nume pentru fiecare. Ulterior le
prezint ntr-o ordine modificat, rnd pe rnd i cere copilului s spun
cum se numete fiecare. Printele l coreacteaz pe copil dac acesta
greete. Printele poate urmri progresul copilului, observnd de cte
runde de prezentare are copilul nevoie pt. a memora, precum i cte
nume. La 5 ani se poate ajunge pn la 6 personaje.Jocuri de
gndireGndirea copilului poate fi i ea dezvoltat prin jocuri.Deja de
la vrsta de 1 an copiii se pot juca cu jocuri de ncastrare. Pentru
nceput se recomand jocurile de ncastrare moi, din material textil
care permit copilului s introduce piesele prin orice orificiu. Spre
doi ani se poate trece la jocurile de ncastrare din plastic care
permit ncastrarea anumitor forme numai prin locurile speciale. Tot
ncepnd de la doi ani i continund la vrsta precolar copilul este
capabil s fac jocuri simbolice. Prinii pot organiza cu copiii
jocuri simbolice precum:"De-a mmicile","De-a buctresele","De-a
magazinul cu jucrii","De-a doctorul","De-a grdinia","De-a
constructorii","De-a oferii de autobuz".Aceste jocuri sunt un bun
prilej pentru achiziionarea de ctre copil a unor cunotine despre
diverse meserii, norme sociale, reguli ntr-un mod agreabil.n comer
exist tot felul de truse de jucrii: medicale, de buctrie, cu scule,
pt. frizerie etc. Tot la vrsta precolar, prinii pot desena diverse
obiecte, omind anumite pri (ex.: o cas fr u, o pasre fr ochi, o
bluz fr o mnec, un copil nclat numai cu un pantof, un copil care st
la mas i mnnc ciorb, dar care nu are lingur etc.).Copilul are
sarcina de a spune ce lipsete din desen. Exist i n comer astfel de
jocuri. De asemenea, prinii pot cuta n comer fructe care sunt tiate
n jumti, legume, sau orice alte obiecte. Sarcina este de a cuta
perechea i de a forma ntregul. Cutarea asemnrilor dintre dou
obiecte, imagini, sau chiar persoane (asemnri fizice) contribuie la
dezvoltarea operaiilor gndirii de comparare. Capacitatea copilului
de a genera cuvinte n categorii semnatice poate fi dezvoltat prin
jocuri precum urmtoarele: printele alege diverse obiecte din aceeai
categorie (mobilier, alimente, fructe, legume, rechizite,
mbrcminte, animale, flori) i cere copilului s le numeasc cu un
singur cuvnt. Sau printele numete o categorie i cere copilului s
indice ct mai multe obiecte din acea categorie. Este bine ca
printele i copilul s alterneze rolurile.
Jocuri de autocontrolInhibiie voluntar i autocontrolul pot fi
dezvoltate prin jocuri precum "Statuile" ( printele danseaz mpreun
cu copilul pe un fond muzical; la un moment dat oprete muzica,
participanii trebuind s rmn nemicai ct mai mult timp n poziia n
care i-a surprins ntreruperea muzicii. Ctig cine reuete s rmn
nemicat mai mult timp) sau "Ppua vorbete n oapt" (timp de cteva
minute copilul i printele vor vorbi n oapt n timp ce se joac cu
ppua; regula de a vorbi un timp n oapt poate fi introdus pe
parcursul oricrui joc simbolic).Jocuri de dezvoltare a
atenieiAtenia vizual poate fi dezvoltat prin jocuri care au drept
sarcin identificarea unui anumit obiect care este desenat mpreun cu
altele pe aceeai fi. Prinii pot face ei singuri astfel de fie. De
exemplu pot desena pe o foaie mai multe cifre i pot cere copilului
s caute ntr-un timp ct mai scurt o anumit cifr. Foarte mult gust
cei mici jocuri precum "Mingea bucluca" - acest joc este un bun
prilej de dezvoltare a ateniei auditive selective dar i de reunire
a ntregii familii n jurul copilului. Copilul/copiii i prinii sunt
aezai n cerc, unul dintre ei avnd rolul de a da diverse comenzi.
Este nevoie de o minge suficient de mare pentru a putea fi prins cu
uurin, mai ales n cazul copiilor mai mici. Comenzile care pot fi
date sunt de genul: "minge fierbinte" (la aceast comand
participanii la joc trebuie s paseze foarte, foarte repede mingea
de la unii la alii n ordinea n care sunt aezai), "minge rece" (la
aceast comand participanii la joc trebuie s paseze ncet mingea de
la unii la alii), "mingea cu sunete" (la aceast comand fiecare
participant trebuie s scoat un sunet nainte de a pasa mingea
colegului de lng el). Prinii i copiii pot gsi i alte "variante de
mingi". Persoana care d comenzile se schimb de la un joc la
altul.Redescoper bucuria i plcerea jocului alturi de copilul
tu!Ctigurile vor fi imense de ambele pri.Dezvoltarea
limbajuluiLimbajul copilului este un element foarte important al
dezvoltarii lui, dar si un indicator important, pentru dumneavoastr
ca parinti, atunci cand evolutia copilului nu este una normala,
dezirabila. Prima forma de comunicare a copilului mic este
zambetul, ca urmare a zambetului si a afectiunii pe care io arata
mama. Copilul ii raspunde prin zambet mamei, acesta constituind si
prima forma de comportament social.Incepand cu varsta de 3 luni,
veti observa la copilul dumneavoastra combinarea formelor de
comunicare nonverbala (expresii faciale, zambete, gesturi) cu cele
de comunicare verbala: copilul scoate sunete specifice, ca raspuns
la stimularea cu obiecte placute sau la aparitia unor figuri
familiare in jurul sau.Copilul incepe sa gangureasca. Cu toate ca
sunetele pe care el le emite pot sa vi se para la fel de difuze ca
inainte de aceasta varsta, ele exprima de fapt o stare pe care o
are copilul (poate fi o stare de confort sau de disconfort, dar
poate fi si o cerinta). Cu timpul, aceste sunete incep sa se
diferentieze si sa capete anumite semnificatii, fie prin intentie,
fie prin acordarea de valoare sunetelor, semnalizand starea de
foame, de sete, lipsa de confort, de satisfactie, de bucurie.
Aceste sunete incep sa se uneasca, pe la 5-6 luni, in diferite
silabe ce se repeta (ta, ma, pa). Aceasta etapa poarta numele de
lalatiune. Copilului ii produce placere pronuntarea acestor sunete,
motiv pentru care poate sa le repete la infinit. In urmatoarele
luni, sunetele pe care le emite el sunt tot mai asemanatoare
cuvintelor pe care le aude. Daca in familie atmosfera lingvistica
este una favorabila, copilul fiind mereu antrenat in procesul de
comunicare, progresele in achizitia si intelegerea vorbirii vor fi
mai rapide. Desigur, dezvoltarea limbajului copilului este in
stransa legatura si cu capacitatea lui de a imita ceea ce spune
adultul. La 1 an, copilul incepe sa rosteasca primele cuvinte
(mama, tata), lucru care ii permite o mai buna relationare cu
ceilalti. In aceasta perioada, isi doreste tare mult sa se faca
inteles, motiv pentru care isi foloseste mimica, vocea, gesturile.
La 15 luni, el incepe sa utilizeze cuvinte simple pentru a
substitui propozitii (de exemplu, spune sus pentru a exprima
dorinta de a fi luat - ridicat in brate). La 2 ani, performantele
lingvistice se imbunatatesc rapid; in jurul varstei de 3 ani,
copilul emite propozitii complete si, in general, corecte din punct
de vedere gramatical. Astfel, in perioada 1-3 ani, vorbirea
copilului se dezvolta intens, iar vocabularul copilului poate
ajunge chiar la 1000 cuvinte spre sfarsitul acestei perioade. Din
acest moment, copilul isi poate exprima mai bine trebuintele si
dorintele, folosind cuvinte pe care invata treptat sa le lege intre
ele. Acest lucru va face mai putin dificila comunicarea cu el si va
va ajuta sa intelegeti mai bine ceea ce va solicita.Primele sunete
pe care le emite copilul (in primul an de viata) sunt vocalele,
urmate de sunetele T, D, N. Acestea sunt mai usor de emis pentru
copil. In al doilea an de viata, copilul reuseste sa emita si
sunetele P si B, iar in al treilea an are capacitatea de a pronunta
si sunete precum S, Z, J, , L, R. Acestea presupun o mai buna
coordonare la nivelul organelor implicate in vorbire (limba, buze,
obraji). Nu trebuie sa fiti deloc uimiti daca primul cuvant pe care
il rosteste copilul dumneavoastra este tata si nu mama, asa cum va
asteptati. Sunetul T este mai usor de pronuntat pentru copilul
mic!In aceasta perioada, datorita caracteristicilor dezvoltarii
copilului in general si a unei insuficiente maturizari la nivelul
organelor implicate in vorbire, in vorbirea copilului pot sa apara
anumite dificultati de pronuntie. Copilul poate omite anumite
sunete, sau le poate inlocui cu altele. El poate inversa sunetele
intre ele sau uni cuvinte. Pana la 3-4 ani aceste particularitati
sunt firesti si pot fi pasagere, insa atunci cand ele persista si
dupa aceasta varsta, apare pericolul formarii unor deprinderi
gresite de vorbire. In astfel de situatii, va recomandam sa va
adresati unui specialist logoped pentru a afla mai multe informatii
despre posibilitatile de corectare a limbajului.In perioada
prescolara (3-6-7 ani), limbajul dobandeste un rol tot mai
important la nivelul activitatii psihice a copilului. Vorbirea
prescolarului este mai coerenta, mai logica. Din punctul de vedere
al vocabularului, invatarea limbajului cunoaste o evolutie
spectaculoasa, ncepand cu varsta de 2 ani, cand vocabularul
copilului are aproximativ 100 de cuvinte, pana la varsta de 6 ani,
cand acesta atinge aproximativ 2500 de cuvinte, copilul fiind, la
aceasta varsta, apt pentru a se implica activ n comunicarea
sociala. In cadrul activitatilor de joc in care sunt implicati
copiii, fie la gradinita, fie chiar acasa, in diverse jocuri pe
care le desfasurati cu ei, veti observa tendinta lor de a inventa
cuvinte si expresii inedite, mai ales in acele situatii pentru care
nu gasesc imediat expresia potrivita.De asemenea, in cadrul
intregului proces de insusire a limbajul, familia, prezenta si
deschiderea spre comunicare din partea parintilor trebuie sa
constituie un stimul permanent pentru copil. Chiar si atunci cand
copilul este mic si sunteti convinsi ca el nu intelege ceea ce ii
spuneti, comunicarea cu el trebuie sa fie permanenta, o constanta a
mediului sau de viata. Este important sa ii vorbiti cat mai mult si
cat mai variat!Fiti siguri ca el nu doar va audeStilurile
parentaleIntegrarea sociala a copilului este influentata de modul
in care el se comporta la nivelul grupului, de interiorizarea
valorilor de cooperare, solidaritate, ajutor reciproc. In toate
acestea, modelul oferit de parinte este esential. Vom prezenta in
continuare stilurile parentale, subliniind, pentru fiecare dintre
ele, caracteristicile parintelui si consecintele asupra
copilului.1. Stilul indulgentCare sunt caracteristicile parintelui
indulgent? Acest parinte se ghideaza dupa premisa: Copiii vor
nflori singuri la timpul potrivit. Ei ii permit copilului sa se
manifeste liber, fara sa-i impuna prea multe restrictii. Este un
parinte sensibil la drepturile altora. Pentru acest parinte o
valoare deosebita o are libertatea de expresie a propriului copil,
atat verbala, cat si artistica. El se consulta cu copilul atunci
cand ia o decizie, manifesta caldura si interes fata de tot ceea ce
face copilul, pedepsindu-l foarte rar.Care sunt consecintele
dezirabile asupra copilului? Acest stil al parintelui ii permite
copiluluisa-si dezvolte creativitatea, capacitatea de a lua
decizii, sa-si formeze o identitate proprie si sa aiba o
personalitate distincta, marcanta, originala. Copilul se simte
important, special, fapt ce favorizeaza cresterea nivelului stimei
de sine.Care sunt consecintele indezirabile? Copilului crescut
intr-o maniera indulgenta ii va fi dificil sa inteleaga rolul
limitelor, al regulilor si sa tina cont de ele atunci cand situatia
o va cere. Multi dintre adulti il vor considera obraznicsau un
copil problema.Acest copil va prelua curnd controlul familiei, va
face doar ceea ce va dori, fara sa accepte sfaturi. In aceasta
situatie, parintele va fi ,,depasit.2. Stilul autoritarCare sunt
caracteristicile parintelui autoritar? Acest parinte ii va cere
copilului sa respecte cu strictete regulile existente. Cea mai mica
greseala a copilului va fi pedepsita. Filosofia lui de viata este:
Nimic nu este mai presus de lege. El nu simte nevoia sa se
justifice in fata copilului, replicand: De ce? Pentru ca sunt
mama/tatal tau! Nu discutam!. Conflictele copil-parinte vor fi
antrenate de dorinta de independenta a copilului. Aceasta va fi
interpretata ca forma de rebeliune de catre parinte.Care sunt
consecintele dezirabile asupra copilului?Atitudinea rece si
detasata a parintelui fata de copil il va determina pe acesta sa
devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este
frica. El isi va dezvolta spiritul critic, devenind un
perfectionist.Care sunt consecintele indezirabile? Copilul crescut
de parinti autoritari va invata greu sa fie maleabil sau sensibil
la dorintele altora. El nu-i va ierta pe cei care gresesc (Cum
poate fi asa de proasta?). Acestui copil ii va fi dificil sa
comunice eficient, sa dovedeasca initiativa sau curaj in diversele
imprejurari de viata. El va fi vesnic nemultumit, temandu-se in
permanenta de a nu gresi.3. Stilul indiferentCare sunt
caracteristicile parintelui indiferent?Acesta neglijeaza copilul,
nefiind interesat de realizarile lui. Nu manifesta deseori trairi
emotionale pozitive fata de copil, dand impresia ca acesta este o
povara de care s-ar putea lipsi. Filozofia de viata a lui este: In
viata nu te poti baza de altcineva decat pe tine insuti.Care sunt
consecintele dezirabile asupra copilului?Copilul crescut astfel se
va baza mereu pe propria experienta. Chiar si la varsta adulta,
cand altii vor incerca sa-i dea sfaturi despre cum sa se comporte
sau sa-si creasca copilul, el nu se va lasa influentat de acestea.
Lipsa afectiunii il va face mai rezistent la dificultatile
vietii.Care sunt consecintele indezirabile? Acest copil va invata
ca parerea lui nu conteaza. Se va simti neimportant pentru
ceilalti, dezvoltand o stima de sine redusa si complexe de
inferioritate. Poate deveni timorat, rigid, insensibil la
sentimentele si dorintele celorlalti, apatic, pragmatic. Prejudicul
afectiv resimtit de el, il determina sa considere ca Iubirea te
face mai vulnerabil, mai slab.4. Stilul protectorCare sunt
caracteristicile parintelui protector?Pare a fi un parinte model,
atent la nevoile copilului, ofeirndu-i acestuia securitate si
educandu-l dupa principiul Nu tot ce zboara se mananca. El incearca
sa-l invete pe copil sa se protejeze de ceea ce vine din exteriorul
familiei. Protectia lor este, uneori, exagerata. Fiind vesnic
ingrijorati, creeaza multa tensiune prin agitatia lor. In fata unei
probleme, ei cauta vinovatii si fac morala. Confruntati cu dorinta
de independenta a copilului, intra in panica, dar nu creeaza
conflicte.Care sunt consecintele dezirabile asupra copilului? Acest
copil va avea parte de afectiunea parintilor, de protectia lor si
de educatie.Care sunt consecintele indezirabile? Cand este mic,
copil poate avea tulburari de somn, de regim alimentar, dar si
stari de frica nejustificate. Cu timpul, copilul se simte sufocat,
avand tendinta de a se indeparta de parinte. Ii va fi dificil sa
comunice cu acesta si astfel, va ajunge sa-i ascunda anumite
lucruri. Pus in situatia de a-si exprima furia sau mania, o face
indirect, prin acte de razbunare sau sabotaj.5. Stilul
democraticCare sunt caracteristicile parintelui democratic? Are
grija ca drepturile copilului sa fie intotdeauna respectate. El va
stabili reguli ce trebuie respectate de intreaga familie. Pentru el
omul este pe primul loc, functionand dupa principiul Toti suntem
egali in fata lui Dumnezeu. Este indulgent, flexibil si deschis
spre nou, acceptand orice ar putea ameliora viata copilului si a
familiei, dar si suficient de autoritar pentru a impune o
disciplina riguroasa. Ii ofera copilului securitatea de care are
nevoie si are incredere in capacitatea acestuia de a lua decizii
personale. Il incurajeaza pe copil sa fie independent,
respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea.Care sunt
consecintele dezirabile asupra copilului? Copilul va fi echilibrat
emotional, dezvoltandu-si armonios personalitatea si comunicand
eficient. El isi manifesta creativitatea, are capacitate
decizionala, autonomie personala si un nivel ridicat al stimei de
sine. Este invatat sa-i respecte pe ceilalti, sa le ia in
considerare opiniile, sa-si exprime curajos punctele de vedere. El
isi va indeplini propriile vise, identificandu-si atitudinile si
alegand meseria potrivita.Care sunt consecintele indezirabile? Un
copil crescut astfel se va adapta cu greu stilului autoritar pe
care l-ar putea intalni la scoala, in anumite grupuri de prieteni,
in armata etc.