Paul PUPEZĂ - Descoperiri din a doua epocă a fierului (sec. III-II a. Chr.) de la Polus Center (com. Floreşti, jud. Cluj)

Descoperiri din a doua epocă a fierului (sec. 111-11 a. Chr.) de la Polus Center (corn. Floreşti, jud. Cluj)

PaulPUPEZĂ

În a doua jumătate a sec. IV a. Chr. în interiorul arcului carpatic pătrund celţii. Nici un izvor antic nu face referiri directe asupra prezenţei lor în acestă zonăt, descoperirile arheologice compensând într-o oarecare măsură lacunele literare2

•

Privind o hartă a răspândirii celtice în regiunea intracarpatică (Pl. I) se poate observa ocuparea cu predilecţie a două zone geografice: bazinul Mureş - Târnave (Aiud3

, Bratei\ Mediaş5) şi bazinul Superior al Someşului (Apahida6

, Fântânele7, Dipşa8). Materiale timpurii au fost descoperite în ambele zone, ne referim aici la fibule

Dux timpuriu şi la brăţările cu capete îngroşate sau cu sistem de închidere tip steckverschluss9• Ultimul orizont

al prezenţei celtice poate fi fixat undeva în a doua jumătate a sec. II a. Chr. (Panic10, Pişcoltlt, Se uşa 12

).

Descoperirile neceltice din cadrul necropolelor sau aşezărilor (Apahida13, CiumeştP\ Fântânele15

) precum şi identificarea unor situri diferite de cele celtice (Berea16

, MoreştP7 , Porţ18 , Zalău19) atestă prezenţa unei populaţii

1 Ptolemeu, Geografia, III, 8, 3. Ptolemeu îi menţionează pe anruţi şi tamisei ca locuind în vestul Daciei. Pentru situaţia generală a izvoarele antice care fac referiri la celţii din întreg bazinul carpatic a se vedea M. Szab6, A keleti keltak, Budapest, 2005, p. 14-72.

2 O statistică recentă a contabilizat 280 de descoperiri arheologice care pot fi atribuite celţilor din spaţiul intracarpatic. Dintre descoperirile sigure, 70 au un caracter funerar, 80 sunt aşezări, 111 piese provenind din descoperiri izolate (L. Voinescu, Repertoriul descoperirilor Latime din Transilvania, Crişana şi Banat. Lucrare de licenţă, Buc., 2001 apud M. Babeş, Celţii în spaţiul carpato-dunărean, în M. Petrescu-Dâmboviţa, A. Vulpe (coord.), Istoria României, voi. I, Buc., 2001, p. 512, n. 2).

3 M. Roska, A Keltak Erdelyben (Les Gaulois en Transylvanie), în Kozlemenyek, 1-2, 1944, p. 55-76. 4 I. Nestor, E. Zaharia, Raport preliminar despre săpăturile de la Brateiu, jud. Sibiu, în Materiale, 10, 1973, p. 191-202. 5 I. Nestor, Keltische Grăber bei Medias, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 159-182. M. Blăjan, G. Togan, Descoperiri celtice

şi dacice inedite la Mediaş şi în împrejurimile sale, în ActaMP, II, 1978, p. 39-51. 6 Şt. Kovacs, Az apahidai oskori telep es LaTime temeto, în Dolgozatok az Erdelyi Nemzeti Muzeum, 11, 1911, p. 57-127.

I. H. Crişan, Materiale dacice din necropola şi aşezarea de la Ciumeşti şi problema raporturilor dintre daci şi celţi în Transilvania, Baia Mare, 1966, p. 46-51, fig. 20; Idem, Necropola celtică de la Apahida, înActaMN, VIII, 1971, p. 37-70,

pl. IX, XVI. 7 L. Vaida, Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei, în Arhim Someşană, III, 2004, p. 375-392. 8 K. Horedt, Zwei keltische Grăberfunde aus Siebenbiirgen, în Dacia, 9-10, 1941-1944, p. 189-200. 9 V. Zirra, Beitrăge zur Kenntnis des Keltischen Latene in Rumănien, în DaciaN.S., XV, 1971, p. 171-238. V. Sîrbu, Dacii şi

celţii din Transilvania şi vestul României, în Fontes Historiae. Studia in Honorem Demetrii Protase, Cluj-Napoca, 2006, p. 191-220.

10 A. Rustoiu, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n- I e.n.), Buc., 1997, p. 34, fig. 19/1. 11 I. Nemeti, Necropola celtică de la Pişcolt. I, în TD, VIII, 1987, p. 49-74; Idem, Necropola celtică de la Pişcolt. II, în TD, X,

1989, p. 75-114; Idem, Necropola celtică de la Pişcolt. III, în TD, XIII, 1992, p. 59-112. V. V. Zirra, Contribuţii la cronologia relativă a cimitirului de la Pişco/t. Analiză combinatorie şi stratigrafie orizontală, în SCWA, 48, 2, 1997, p. 87-137.

12 I. V. Ferencz, M. Ciută, Finds from Seuşa (Alba county) belongins ta Middle Latene, în în Les celtes et les thraco-daces de /'est du bassin des Carpates, Cluj-Napoca, 2000, p. 22-50.

13 I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 46-51, fig. 20; Idem, Necropola celtică de la Apahida, înActaMN, VIII, 1971, p. 37-70, pl. IX, XVI.

14 I. H. Crişan, Materiale dacice, p. 5-18, 33-39, fig. 3, 11-17. VI. Zirra, Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României. Aşezarea contemporană cimitirului Latene de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea (jud. Satu Mare), în Satu Mare. Studii şi comunicări, IV, 1980, p. 39-84, pl. VII-XLI.

15 L. Vaida, op. cit., p. 375-392.

Revista Bistriţei, XXII, 2008, pp. 37-72

37

http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

autohtone în zonă care coabitează alături de alogeni. Mai greu de surprins este existenta unui facies local anterior celui celtic. Pentru nord-vestul şi vestul Transilvaniei, diverse descoperiri (Ghenci, Livada de Bihor, Oradea- Salca, Salonta, Sanislău), au putut fi încadrate în aria grupului Szentes- Vekerzug (sec. V-IV a. Chr.)2°, o variată locală, Sanislău-Nir, fiind presupusă pentru această zonă2t. În restul teritoriului intracarpatic, puţine descoperiri au putut fi încadrate pe parcursul sec. V-IV a. Chr., în sud-estul Transilvaniei (Ocna SibiuluF2

,

OltenF3) sau în Banat Uidovin24), fiind insuficiente pentru a surprinde aspectul general al culturii materiale.

Polus Center

Descoperirile din a doua epocă a fierului au fost rezultatul unor săpături de salvare efectuate la limita dintre oraşul Cluj-Napoca şi comuna Floreşti, pe locul de amplasare al unui complex comercial, Polus Center. Artefactele aparţinând acestei perioade antice n-au fost dintre cele mai numeroase identificate în acest sit, unde au apărut dovezi ale prezenţei umane începând din epoca neolitică, continuând în epoca bronzului şi romană, până în perioada migraţiilor, cu descoperiri spectaculoase aparţinând perioadei gepide25 •

Şantierul de salvare a fost amplasat pe locul numit "Şapca Verde", fiind mărginit la est de V. Gârboului, iar la sud de Dealul Răzoarele care continuă, spre sud, sub numele de Dealul Gârboului. Particularităţile morfologice sunt date în principal de axa culoarului Someşului Mic (Pl. Il). Practic, fizionomia teritoriului este dată de culoar, care înregistrează lăţimi de 1-2 km la nivelulluncii şi a terasei l. Învelişul de sol al zonei este destul de diversificat pentru un spaţiu relativ restrâns şi dominat de lunea Someşului. Pe porţiunile mai ridicate ale luncii şi relativ zvântate, s-au dezvoltat soiurile cele mai fertile, formate în cea mai mare parte din cernoziomurF6

•

Complexele din epoca a doua epocă a fierului

În cadrul sitului au fost descoperite doar elemente de habitat, bordeie semiadâncite şi gropi, fără a fi identificat cu certitudine un complex funerar contemporan acestora27

• Nici unul dintre cele trei bordeie nu a putut fi săpat în totalitate.

Bordeiul 1 avea o formă aproximativ circulară, cu diametru! maxim de 6 m, fiind îngropat în pământ aproximativ 0,50 m (Pl. III, XXV/1). Nu a fost identificată intrarea şi nici nu s-au observat urme ale vetrei, cele

16 VI. Zirra, op. cit., p. 39-84, pl. XLIII-XLIX. 17 K. Horedt, Moreşti. Grabungen in einer vor- und friigeschichtlichen Siedlung in Siebenbiirgen, Bucureşti, 1979. 18 H. Pop, P. Pupeză, Dacians and Celts in the Northwestern Romania, în V. Sârbu, L. Vaida (coord.), Thracians and Celts,

Cluj-Napoca, 2006, p. 188-189, pl. V-VIII. 19 A. V. Matei, H. Pop, M. Andraş, D. Băcuieţ-Crişan, Zalău- Dealul Lupului (jud. Sălaj], în CCA, 2004, p. 375-378; H. Pop,

P. Pupeză, op. cit., p. 185-187, pl. II-III. 20 V. Zirra, Inftuence de geto-daces et de leurs voisins sur l'habitat celtique de Transilvanie, în Alba Regia, XIV, 1975, p. 47-65,

cu bibliografia. 21 1. Nemeti, Das spathallstattzeitlische Graberfeld van Sanislău, în Dacia N.S, XXVI, 1982, p. 115-144, cu bibliografia.

Se pare că aspectul Sanislău-Nir, care are trăsături specifice sensibil diferite de alte regiuni ale grupului Szentes -Vekerzug, se întindea inclusiv în partea nordică a Moldovei (M. Ignat, Un nouveau grup culturel/ du Hallstatt Tradif sur le territoire de la Roumaniae, in Studia Antiqua et Arcaeologica, Iaşi, VII, 2000, p. 331-334).

22 M. Rusu, O Bandulă, Mormântul unei căpetenii celtice de la Ciumeşti, Baia Mare, 1970, p. 37-39, pl. XVIIIa, b. Este vorba despre un mormânt care în inventar conţine şi un coif.

23 V. Sârbu, V. Gavruc, D. Buzea, Dacian community in Southeastern Transylvania {41h- Jrd centuries BC], în V. Sârbu, L.

Vaida (coord.), Thracians and Ceits, Cluj-Napoca, 2006, p. 229-252. 24 M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-estul României, Buc., 1993, pl. CVII. 25 Materialul arheologic se află încă în prelucrare, cantitatea descoperirilor fiind una extrem de mare. Au fost publicate

doar o serie de studii generale. M. Rotea, M. Tecar, Sz. Nagy, P. Pupeză, L. Săsăran, T. Tecar, Floreşti-Polus Center. Arheologie şi termoluminiscenţă, in C. Cosma, S. Varvara, M. Gligor (ed.), Radioactilritatea mediului. Vârste absolute prin metode nucleare de datare, Cluj-Napoca, 2008, p.160-180. M. Rotea, M. Tecar, Sz. Nagy, P. Pupeză, T. Tecar, FloreştiPolus Center. Preliminary report, înActaMN, 2009 (sub tipar).

26 P.U.G. Comuna Floreşti, Memoriul general, voi. 1, 2004, p. 10. Am preferat utilizarea acestui compendiu pentru că este adus la zi din punct de vedere al situaţiei din teren.

27 Materialele prezentate în acest studiu au fost descoperite în sectoarele coordonate de M. Rotea (MNIT) şi S. Cociş (IIAC) cărora le multumesc pe această cale pentru că mi 1-au pus la dispoziţie.

38 http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

câteva fragmentele de chirpic descoperite proveneau probabil de la pereţii din lut ai bordeiului. În jumătatea nordică a complexului, singura conturată în întregime, s-a observat o cruţare în două trepte a bordeiului, de forma unor laviţe suprapuse. Dispuse simetric, pe marginile de est şi de vest, au fost identificate două gropi, G1 şi G2, circulare, cu diametru de circa 0,30 m (Pl. XXV/2). N-a fost descoperit material arheologic în umplutura lor, fiind probabil gropile de implantarea stâlpilor care susţineau acoperişul.

Din inventarul complexului făceau parte două fibule din fier (Pl. IV/1, 4; XXVI/2, 3), fragmente ceramice realizate cu mâna sau la roată, un căţel de vatră (Pl. IV/11), o fusaiolă (Pl. IV/2), oase animale precum şi partea superioară a unei râşniţe din piatră (Pl. IV/10). Fibulele sunt fragmentare, din sârmă subţire de fier, păstrânduse mai ales partea resortului, cu 3 + 3 spire, şi coarda exterioară.

Ceramica lucrată cu mâna, cea mai numeroasă, are cioburi pisate în pastă, fiind arsă atât oxidant cât şi inoxidant, de cele mai multe ori incomplet, în culori maronii-cărămizii sau negricioase. Predomină fragmentele provenite de la vase de dimensiuni medii, bitronconice, cu pereţii drepţi ori uşor curbaţi, decorate cu butoni şi brâuri alveolate (Pl. IV/7, 9; V/4, 5, 7, 9, 12-14), sau de la străchini cu buza invazată şi profilul frânt ori uşor curbat (Pl. Vl/3, 5; Vll/2, 4). Un sigur exemplar, care a aparţinut probabil unei străchini cu profil uşor arcuit, avea buza lăţită, sub forma literei "T" (Pl. VII/1). Alte fragmente cu buza uşor lăţită şi trasă spre interior provin de asemenea de la străchini cu profilul uşor curbat (Pl. VI/2, 4; VII/7).

Pasta vaselor lucrate la roată este de mai bună calitate, cu nisip şi micaşist ca degresanţi, foarte rar grafit. Arderea este completă, în totalitate inoxidantă, de culoare neagră, în diferite nuanţe, uneori pereţii fiind acoperiţi de un slip lustruit (Pl. V/6). Forma ce-a mai frecventă este strachina/castronul, cu buza rotunjită, dreaptă sau uşor invazată, pereţii arcuiţi şi decorul sub forma unor linii incizate (Pl. Vl/1; VII/3, 5). De remarcat un fragment de strachină a cărei buză a fost realizată prin răsucirea peretelui, aspectul final fiind asemănător cu cele realizate prin îngroşarea şi bombarea lui (Pl. VII/6). Câteva fragmente provin probabil de la căni cu o toartă precum şi de la vase, cel mai probabil bitronconice, cu buza mai mult sau mai puţin evazată (Pl. V/1-3, 11). S-au descoperit şi fragmente cu grafit în pastă, decorate cu striuri verticale, provenite de la vase de tip situla (Pl. IV/ 3, 5, 8; V/8, 10). Un asemenea fragment avea pe lângă striuri verticale şi ornamente ştampilate (Pl. IV/6).

În apropierea acestui bordei, la circa douăzeci de metri sud-est, s-a conturat un alt complex, Bordeiul 2, îngropat cu 0,60 m în pământ (Pl. VIII, XXV/4). Forma sa este diferită de a celui prezentat anterior, fiind aproape pătrat, cu latura de 3,85 m, colţurile fiindu-i rotunjite. Nici în acest caz n-a fost surprinsă intrarea sau amprenta vetrei, bordeiul fiind distrus parţial de o construcţie din epoca medievală. S-au conturat trei gropi, două la limita complexului, G1 şi G3, dispuse simetric, pe latura de est şi de vest, şi una în centru, G2, pe aceeaşi axă cu celelalte două (Pl. XXV/3). Foarte probabil în aceste gropi, cu diametru de circa 0,40 m, au fost implantaţi stâlpii de susţinere ai acoperişului.

Materialul descoperit a fost exclusiv ceramic, lucrat cu mâna sau la roată, trăsăturile sale specifice fiind identice cu cele prezentate în bordeiul anterior. Este vorba de vase cu pereţii drepţi sau uşor curbaţi, decorate cu butoni sau brâuri alveolare (Pl. IX/1-5; X/5, 8; XI/2, 8, 9; XXVI/1), şi de străchini cu buza invazată, profilul frânt sau uşor curbat (Pl. XII/1-3; XIII/4, 5) ori tronconice (Pl. XI/5), toate realizate cu mâna. În plus, apare decorul în bandă simplă, în relief (Pl IX/6). Un singur fragmente provenea de la o cană bitronconică, cu toartă, negricioasă (Pl. X/7).

Castronul este cel mai bine reprezentat tip dintre vasele lucrate la roată, cu buza bombată şi peretii arcuiţi (Pl. XIII/1-3), alături de vasele, probabil bitronconice, de dimensiuni medii sau mici (Pl. X/2; XI/1, 3). Nu lipsesc fragmentele cu grafit în pastă şi decorate cu striuri verticale (Pl. X/1, 3, 4, 6). O serie de funduri fragmentare ale unor vase lucrate la roată, din pastă fină, arse inoxidant, negre, sunt puternic bombate în interior, asemenea unor umbo de scut. Marea majoritate dintre ele sunt decorate cu linii incizate dispuse pe tot diametru! vasului, inclusiv pe interior (Pl. XI/4, 7).

La circa zece metrii nord de Bordeiul 2 şi la douăzeci de metrii est de Bordeiull, a fost descoperit un alt complex, Bordeiul3, a cărui contur nu a putut fi delimitat cu exactitate. Inventarul său s-a păstrat parţial, zona fiind distrusă de lucrările de construcţie ale complexului comercial. Au fost recuperate fragmente ceramice lucrate cu mâna, arse mai ales oxidant, provenind de la vase cu profil aproape drept, decorate cu butoni şi brâu alveolar (Pl. XIV/3, 7), sau de la străchini invazate (Pl. XV/2, 4). Un fragment provine de la un vas bitronconic de dimensiuni medii, decorat prin ştampilare cu mici cercuri concentrice (Pl. XIV/6; XXVI/4). Alte fragmente realizate la roată, aparţineau unor străchini/castroane cu buza bombată, decorate cu linii incizate (Pl. XIV/1, 2; XV/1, 3), sau unor vase de dimensiuni medii, probabil bitronconice (Pl. XIV/4, 5).


În apropierea Bordeiului 3 s-au descoperit, grupate compact, o fi bulă din bronz, care nu a putut fi recuperată, două fusaiole, una de formă conică (Pl. XVI/2) şi cealaltă plată, cu mult grafit în pastă (Pl. XVV1), o cute din piatră cu multă mică (Pl. XVV3) şi numeroase fragmente ceramice. A fost identificată doar o groapă simplă, de mici dimensiuni, care conţinea în umplutură pigmenţi de cărbune, probabil parte a unui complex mai mare, din care făcea parte materialul găsit grupat, dar care nu a fost identificat.

Materialul ceramic provine mai ales de la vase lucrate cu mâna, din pastă grosieră, arse în nuanţe cărămizii sau cenuşii, în special străchini cu buza invazată (Pl. XVIW1, 4, 5), uneori uşor lăţită, trasă spre interior (Pl. XVIIV3), şi vase cu profil aproape drept sau uşor curbat, decorate cu butoni masivi şi brâuri alveolare (Pl. XVI/4-7; XVII/3). Una dintre străchini, de dimensiuni mai mici, avea în apropierea buzei o toartă dispusă orizontal, păstrată parţial (Pl. XVIIV2).

Fragmentele lucrate la roată, din pastă fină, în culori negricioase, au aparţinut unor castroane sau vase, probabil bombate, cu buza evazată. Un fragment ceramic lucrat la roată, cu peretele interior puternic vălurit, aparţinea unui vas bitronconic, din pastă semifină, de culoare neagră, într-o nuanţă mai deschisă (Pl. XVIV1; XXVI/5). Dintr-un vas de tip situla s-au descoperit două fragmente, cu mult grafit în pastă, uşor bombat, cu buza trasă spre interior, fiind decorat cu incizii sub forma literei "V" inversată, dispuse în şir (Pl. XVIV2).

Bordeiul 4 a fost descoperit la o distanţă relativ mare faţă de cele trei amintite mai sus, circa 350 m, în linie dreaptă, spre sud. Complexul a fost conturat parţial, are formă neregulată, constând dintr-o aglomerare de chirpic, material ceramic şi oase de animale (Pl. XIX).

Materialul ceramic din complex este deosebit de bogat. Fragmentele provenind de la vase lucrate cu mâna sunt cele mai numeroase, cu cioburi pisate în pastă, arse în special oxidant, de cele mai multe ori incomplet, în culori maronii-cărămizii şi rar negricioase, miezul fiind într-o nuanţă sau culoare diferită de cea a pereţilor. Cele mai prezente sunt fragmentele de vase cu pereţii aproape drepţi sau uşor curbaţi, cu buza rotunjită, uneori evazată, decorate în partea superioară, în multe cazuri aproape de buză, cu butoni conici, patrulateri sau rotunzi, precum şi cu brâuri alveolate sau şiruri de alveole simple (Pl. XX/1-9; XXI/7, 8, 11-13, XXIV5, 7). Străchinile realizate cu mâna au fie buza invazată şi profilul curbat sau frânt (Pl. XXIII/1-3, 5), fie au buza tăiată drept şi profilul tronconic (Pl. XXIII/4), ambele tipuri prezentând numeroase urme de ardere secundară.

Fragmentele ceramice realizate la roată, din pastă fină, sunt arse exclusiv inoxidant, dar nu întotdeauna complet, observându-se o stratificare coloristică a miezului, uneori chiar în trei straturi distincte. Nu este de presupus neapărat o ardere incompletă ci probabil o ardere controlată în care doza de oxigen introdusă în cuptor să fi fost atent porţionată, produsul finit fiind de o mai bună calitate. Cele mai numeroase sunt fragmentele provenind de la străchini/castroane, cu buza invazată, bombată, puternic reliefată, profilul curb sau frânt, cu un umăr bine evidenţiat, şi decorul cu linii incizate dispuse în apropierea buzei (Pl. XXV/1-9; XXVI/6). Acestui tip, dar nu în mod exclusiv, par să-i aparţină fundurile fragmentare bombate, cu umbo, decorate cu linii incizate, dispuse atât pe interior cât şi pe exterior, descoperite şi în complexele prezentate anterior (Pl. XXII/1, 2, 4). Un asemenea exemplar este decorat pe exterior cu două linii incizate dispuse în cruce (Pl. XXIV6). De asemenea, decorat era şi un fund inelar de vas, de dimensiuni reduse, prin ştampilare cu cercuri concentrice, pe interior, şi cu mici forme patrulatere dispuse circular, pe exterior (Pl. XXIV3).

Nu lipsesc din inventar fragmentele de la căni sau vase bitronconice, cu buza evazată, decorate de asemenea cu linii incizate, dispuse în apropierea buzei sau a diametrului maxim (Pl. XXI/1-3, 6). De la o cană sau de la un vas de mărime medie, cu buza evazată şi peretele curbat, provin câteva fragmente lucrate la roată, de culoare cenuşie (Pl. XXI/6). O buză groasă, bombată, de asemenea cenuşie, cu grafit în pastă, a aparţinut unui vas de dimensiuni mai mari (Pl. XXI/5). Un singur fragment cu grafit în pastă era decorat cu striuri verticale (Pl.

XXI/4). Ca o raritate între formele specifice perioadei, trebuie menţionat un fragment lucrat la roată provenind

de la un vas cu pereţii aproape drepţi, din pastă semifină, ars inoxidant, de culoare neagră, cu buza dreaptă, decorat cu un brâu simplu, în relief (Pl. XXI/11). În general, astfel de vase sunt lucrate cu mâna, din pastă grosieră, fiind arse oxidant în diferite nuanţe cărămizii.

În afara descoperirilor amintite mai sus alte materiale arheologice specifice acestei perioade n-au fost recuperate decât într-o mică măsură, stratul de cultură fiind aproape inexistent după interventia mecanizată efectuată în vederea construirii complexului comercial.


Funcţionalitatea

Pe baza inventarului arheologic, a formei şi tehnicii de construire, complexele descoperite la Polus Center pot fi considerate ca fiind locuinţe în ciuda faptului că o serie de elemente importante lipsesc, aşa cum este vatra. Culoarul Someşului Mic a fost propice locuirii, o dovadă în acest sens fiind şi numărul mare de aşezări din a doua epocă a fierului răsfirate de-a lungul lui (Pl. II), complexele prezentate mai sus integrându-se cadrului general al zonei.

Semnificaţia unui singur element ar trebui totuşi nuanţată, dincolo de considerarea lui ca fiind doar mobilier de interior într-o locuinţă adâncită. Este vorba despre treptele cruţate în pământ, sub forma unor laviţe, acolo unde situaţia este diferită de simpla amenajare a intrării28 • Laviţele apar în întreg spatiul carpatodunărean din sec. III-II a. Chr., chiar dacă exemplele nu sunt numeroase29

• Utilitatea lor putea fi diversă, de la locuri de dormit şi de şezut, până la spaţii de depozitare. Majoritatea descoperirilor se pot plia pe acest model funcţional.

După părerea noastră, în unele cazuri, funcţionalitatea lor ar putea fi lărgită. Ne referim aici strict la exemplele în care laviţele cruţate în pământ par să înconjoare întreaga locuinţă30 , aşa cum este cazul Bordeiului 1 de la Polus Center. Dispunerea unor laviţe în jurul locuinţei face trimitere mai degrabă la o încăpere destinată unei întâlniri în care toată lumea să poată sta jos. Locuinţe de acest fel, circulare, ovale sau patrulatere, care deserveau şi ca loc de adunare al membrilor unei comunităţi, au fost descoperite atât în lumea greco-romană cât şi în cea barbară31 • Scopul unei asemenea adunări ţine de necesităţile comunităţii, de la luarea de hotărâri în interes comun la practicarea unor ritualuri religioase sau consumarea unor banchete32

• Destinaţia principală,

spaţiu pentru locuit, nu era afectată uneori decât temporar, atâta vreme cât avea loc adunarea. Dar, nu lipsesc nici exemple când funcţionalitatea construcţiei a fost doar aceea de a deservi unei adunări a membrilor corn unită ţii.

Bordeiul 1 de la Polus Center ar fi putut avea şi o asemenea utilitate dar, în lipsa unor dovezi concrete precum mărimea aşezării, vesela specifică, oase de animale arse, posibilitatea funcţionării lui şi ca spaţiu de adunare rămâne la nivelul de ipoteză de lucru.

Cronologia

Privit în ansamblu, materialul provenit din inventarul complexelor aparţine secolelor III-II a. Chr. Singurul indiciu cronologic mai exact ne este dat de fibulele din fier din Bordeiului 1. Asemenea fibule, de dimensiuni variabile, au fost descoperite în aproape toate siturile celei de-a doua epoci a fierului din interiorul arcului carpatic. Ele sunt datate în ultima parte a sec. III a. Chr. şi mai ales pe parcursul sec. II a. Chr. 33 •

Materialul ceramic este cel specific perioadei şi nu oferă multe nuanţări cronologice. În privinţa formelor lucrate cu mâna, vasele cu pereţii aproape drepţi sau uşor rotunjiţi sunt considerate a fi prototipuri ale vasului borcan propriu-zis din perioada clasică daco-getică. Astfel de vase apar încă din epoca bronzului fiind foarte

28 O diferenţiere evidentă între aceste două tipuri de amenajare o întâlnim într-un bordei de epocă Latime de la Carei, unde s-au descoperit atât trepte de intrare cât şi o laviţă (I. Nemeti, Descoperiri arheologice din hotarul oraşului Carei (jud. Satu Mare), în Satu Mare. Studi şi comunicări, V-VI, 1981-1982, p. 175-177, pl. XLVII).

29 Ciumeşti (Ciumeşti (VI. Zirra, Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României. Aşezarea contemporană cimitirului Latene de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea (jud. Satu Mare), în Satu Mare. Studii şi comunicări, IV, 1980, p. 42, pl. VII, Bordeiul A}, Gropşani (G. Popilian, M. Nica, Gropşani. Monografie arheologică, Buc., 1998, p. 70, Locuinţa 4), Seuşa (I. V. Ferencz, M. Ciută, Finds from Seu şa (Alba county] belongins to Middle Latene, în în Les celtes et les thraco-daces de l'est du bassin des Carpates, Cluj-Napoca, 2000, p. 24).

3° Ciumeşti (VI. Zirra, op. cit., p. 53, pl.XXIV, Bordeiul2) sau Schela Cladovei (V. Boronenţ, M. Davidescu, Două bordeie dacice de la Schela Cladovei, Turnu Severin, în Apulum, VII/1, 1968, p. 254, Bordeiul2).

31 F. Robert, Thymele, Paris, 1939, p. 423-425. F. Seiler, Die Griechische Tholos, Mainz am Rhein, 1986, p. 20-24, 149-155.

32 F. Cooper, S. Morris, Dining in Round Buildings, în O. Murray (coord.), Sympothica. A symposium on the Symposium, Oxford, 1990, p. 66-81.

33 Cele mai timpurii exemplare din spaţi~l intracarpatic apar la Pişcolt (I. Nemeti, Pişcolt li/, fig. 6/3, 7/1, 9/3, 15/9, 24/1) fiind datate inclusiv în faza Latime Cl. In marea lor majoritate sunt încadrate în faza de trecere de la Latime-ul C1la C2 şi în Latime-ul C2 (V. Zirra, Beitriige zur Kenntnis, fig. 8/7-9).


răspândite şi în prima epocă a fieruluP 4• Exemple similare din a doua epocă a fierului acoperă atât spaţiul

intracarpatic cât şi cel extracarpatic şi nu depăşesc sfârşitul sec. II a. Chr.35•

Vasele bitronconice apar încă din perioada timpurie a primei epoci a fieruluP 6, forma ca atare fiind

considerată specifică mai ales acestei epoci. Deşi s-au încercat numeroase tipologii, pentru perioada târzie de utilizare a lor avem prea puţine detalii cronologice sigure37

• Ca şi aspect general al evoluţiei sale se poate observa o tendinţă de rotunjire a pereţilor precum şi o reducere a dimensiunilor. După sec. II a. Chr. forma apare doar sporadic, probabil până la mijlocul sec. Ia. Chr. 36

•

În general, vasele bitronconice din mediul tracic nord-dunărean sunt decorate cu proeminente- apucători dispuse în zona de maximă curbură, benzi semilunare, semicirculare sau de forma literei "V", pastile incizate ori brâu alveolar. Decorul ştampilat reprezintă o raritate în mediul autohton din această perioadă39 • Cercurile concentrice aplicate prin ştampilare sunt frecvente în zonele unde prezenţa celtică s-a resimtit puternic. Vase ornamentale de o asemenea manieră apar în majoritatea siturilor care le-au fost atribuite lor, dar nu reprezintă un decor specific nici unui singur tip de vas, apărând atât pe cele mari, bitronconice sau bombate40

, cât şi pe cele mai reduse în dimensiuni cum ar fi castroanele41 sau cănile cu toartă42 •

Decorul ştampilat poate avea şi alte modele în afara cercurilor concentrice, cum sunt cele sub forma unor mici pătrate dispuse în semicerc sau ghirlande. Astfel de ornamente, asemănătoare cu cele de pe fundul de vas din Bordeiu/3, au apărut şi în alte descoperiri 43

, asociate sau nu cu cercuri concentrice. Indiferent de modelul decorat prin ştampilare, el nu poate fi asociat unui interval de timp foarte bine

delimitat, vase ornamentate în acest fel fiind descoperite atât în complexe timpurii cât şi în cele târzii ale prezenţei celtice în spaţiul intracarpatic44

•

Străchinile invazate, cu profilul frânt, formând un umăr bine reliefat, sunt una dintre formele cele mai bine reprezentate în descoperiri. Acest tip apare încă din perioada târzie a primei epoci a fierului45 şi va avea o

34 1. H. Crişan, Ceramica daco-getică, Buc., 1968, p. 107. Forma apare atât în necopolele de tip Ferigile cât şi în aria grupului Szentes-Vekerzug (E. Moscalu, Ceramica traco-getică, Buc., 1983, p. 44-45).

35 1. H. Crişan, op. cit., p. 109. El stabileşte ca punct final al acestui tip jumătatea sec. II a. Chr. Însă, s-au făcut descoperiri şi mai târzii cum sunt cele de la Gropşani (G. Popilian, M. Nica, Gropşani. Monografie arheologică, Buc., 1998, p. 67, fig. 50/3), Pleaşov (C. Preda, Contribuţii la cunoaşterea civilizaţiei geto-dacice. Aşezarea de la Pleaşov (jud. Teleonnan), în 1D, VII, 1-2, p. 74-98, fig. 7) sau Popeşti (G. Trohani, Aşezarea de la Popeşti, jud. Giurgiu. Campaniile 1988-1991, Secţiunea II. Raport preliminar, în CAMNI, X, 1997, p. 193-229) datate la sfârşitul sec. II a. Chr. şi începutul celui următor.

36 E. Moscalu, op. cit., p. 15. 37 1. H. Crişan stabileşte patru tipuri de vase bitronconice care continuă pe parcursul sec. III-II a. Chr., perioadă în care

le numeşte derivate din cele bitronconice (1. H. Crişan, op. cit., p. 68-72, 108-113). E. Moscalu încadrează vasele bitronconice într-un singur tip dar care are zece variante (E. Moscalu, op. cit., p. 15-31).

38 Printre cele mai târzii datări o au descoperirile de la Ciolăneştii din Deal, sfârşitul sec. II - prima jumătate a sec. 1 a. Chr. (M. Petrescu-Dâmboviţa, S. Sanie, Cercetări arheologice în aşezarea geto-dacică de la Ciolăneştii din Deal (jud. Teleonnan), înArhMold, VII, 1972, p. 241-257; M. Petrescu-Dâmboviţa, Descoperirea de vase dacice de la Ciolăneştii din Deal (jud. Teleorman), în In Memoriam Constantin Daicoviciu, p. 285-300).

39 Dintre motivele ştampilate care apar sporadic în această perioadă dar care se vor multiplica mai apoi în timpul regatului, trebuie amintit cel sub forma unor colţi de lup. La Ocniţa (D. Berciu, Buridava dacică, Buc., 1981, p. 26, pl. 11/8) şi Vlădiceasca (G. Trohani, Săpăturile din aşezarea geto-dacică de la Vlădiceasca, în CAMNI 2, 1976, p. 87-134, orizontul d, fig. 11/9), vasele astfel decorate au fost datate spre sfârşitul sec. II a. Chr. reprezentând unele dintre exemplele cele

mai timpurii. 4° Ciumeşti (VI. Zirra, Locuiri p. 50, Bord. 1, p. XVI/3; p. 55, Bord. 2., p. XXV/5, 7-8; p. 59, Bord. 3, p. XXXTI/3), Comolod (Şt.

Dănilă, Noi descoperiri arheologice privind problema celţilor din zona Bistriţei, în File de istorie, 1, 1971, p. 61, fig. 3), Dipşa (M. Roska, A keltak Erdelyben, în Kozlemenyek, 1-2, 1944, Cluj, S. 54/76) şi Pişcolt (1. Nemeti, Pişcolt. III, p. 62, M40/4).

41 Augustin (F. Costea, V. Crişan, Dacians and Celts in South-East Transylvania, în V. Sârbu, L. Vaida (coord.), Thracians and Celts, Cluj-Napoca, 2006, p. 97, pl. 4/3), Ciumeşti (VI. Zirra, op. cit., p. 56, Bord. 2., p. XXIX/4, 5) şi Pişcolt (1. Nemeti, Pişcolt. l, p. 58, fig. M180/8, 11).

42 Ciumeşti (VI. Zirra, Un cimitir celtic în nord-vestul României. Ciumeşti l, Baia Mare, 1967, p. 99, fig. 45/M6/11, M26/5)

sau Pişcolt (1. Nemeti, op. cit., p. 61, fig. M199/4). 43 Un exemplu asemănător vine de la Pişcolt (1. Nemeti, Pişcolt. III, p. 70, M63/3). 44 În necropole le de la Ciumeşti şi Pişcolt, cele mai bine documentate, situaţia se prezintă diametral opusă: dacă la Ciumeşti

majoritatea descoperirilor provin din faza târzie, la Pişcolt ele sunt datate mai ales în faza timpurie a necropolei. 45 Străchini invazate au fost descoperite în cadrul grupului scitic intracarpatic (1. H. Crişan, op. cit., pl. X/4), în aria culturii

Szentes- Vekerzug (1. Nemeti, Unele aspecte ale evoluţie ceramicii în nord-vestul R. S. România (Latene B-C), în SCWA,


perioadă îndelungată de folosinţă, fiind un element cert de tradiţie locală. O nuanţare cronologică se poate face mai puţin pe forma propriu-zisă şi mai mult pe ornamentele specifice. Aici s-ar poate încadra şi fragmentul cu toartă orizontală, aparţinând unei străchini care imită o lekane grecească. Descoperiri similare au fost date atât în perioadele mai timpurii, de final al primei epoci a fierului46

, cât şi în cele mai târzii, apropiate de perioada clasică daco-getică47 •

Ca şi străchinile cu buza invazată, cele cu pereţii uşor curbaţi îşi găsesc analogii încă din prima epocă a fierului48 • Unele dintre străchinile lucrate cu mâna sunt sigur imitate după modele celtice la roată şi au buza fie bombată fie trasă drept spre interior. Prin această lăţire, atât spre interior cât şi spre exterior, vor apărea vase care au buza asemănătoare literei "T" şi care sunt specifice doar daco-geţilor49 •

Mai rare în descoperiri sunt străchinile tronconice, forma lor fiind asemănătoare cu cea a ceştii - opaiţ.

Sunt lucrate cu mâna, dar nu lipsesc nici exemplarele realizate la roată. Cronologic, acoperă un interval nu foarte larg de timp, începând cu sfârşitul sec. III a. Chr. când par a fi specifice cele decorate cu butoni sau cu buza alveolată50 • Forma ca atare dispare la începutul sec. 1 a. Chr. 51

•

Vasele lucrate cu roata sunt în general de tradiţie celtică, cu excepţia unor forme bitronconice. Vasul descoperit în apropierea Bordeiului 3 aparţine unui tip de recipient de formă bitronconică, realizat la roată, specific grupului cultural Szentes- Vekerzug şi pe care celţii din întreg centrul Europei îl preiau în repertoriul ceramic52

• Cele mai numeroase exemple din spaţiul intracarpatic sunt datate în perioada timpurie a prezenţei celtice, fără a lipsi şi din perioada mijlocie53

•

O notă aparte o fac şi cănile bitronconice lucrate la roată, in diferite nuanţe de cenuşiu, găsite în zone aflate sub influenţă celtică. Forma ca atare îşi are originea în prima epocă a fierului54

• În descoperirile autohtone din afara arcului carpatic, datate pe parcursul sec. IV-II a. Chr., predomină cănile lucrate cu mâna, negricioase, frecvent acoperite de un slip lustruit. Abia în debutul sec. Ia. Chr. cănile lucrate la roată, cenuşii, vor ocupa o pondere importantă înlocuindu-le într-o mare măsură pe cele negricioase55

• Ori, în interiorul arcului carpatic, cănile cenuşii lucrate la roată apar în siturile celtice încă din fazele timpurii de funcţionare,

39, 2, 1988, p. 91, fig. 1/6, 4/1, 3) precum şi în necropolele de tip Ferigile (Al. Vulpe, Necropola hallstattiană de la Ferigile, Buc., 1967, p. 38, fig. 13/2).

46 Din interiorul spaţiului carpatic pot fi amintite descoperirile de la Olteni (V. Sârbu, V. Ca\'TUC, D. Buzea, op. cit., p. 229-230, fig. 3/4, 7/2) sau Porţ (H. Pop, P. Pupeză, op. cit., p. 189, pl. VII, fig. 4/4).

47 Este cazul descoperirii de la Borduşani (G. Trohani, Locuirea getică din partea de nord a Popinei Borduşani, cam. Borduşani, jud. Ialomiţa, val 1, Târgovişte, 2006, p. 78-79, pl. 118/Gr. 79).

48 1. Moscalu, op. cit., p. 72-74, cu bibliografia. 49 Una dintre cele mai interesante străchini încadrate în acest tip este cea folosită pe post de capac al urnei mormântului

de incineratie de la Hărman (1. H. Crişan, op. cit., p. 114, pl. XXXIV/8). Începând din sec. 1 a. Chr., o dată cu reducerea numărului de străchini, motivul buzei sub forma literei "T" continuă să apară la fructiere.

50 Un exemplar de la Vlădiceasca a fost datat la sfârşitul sec. III a. Chr. (G. Trohani, Săpăturile din aşezarea geto-dacică de la Vlădiceasca, în CAMNI 2, 1976, p. 87-134, Locuinţa 35) iar un altul de la Zimnicea la sfârşitul sec. III a. Chr. sau la începutul celui următor (Al. D. Alexandrescu, La Necopole gete de Zimnicea, în Dacia N.S., XXIV, 1980, p. 20-56, C10M108). Dintre descoperirile datate în sec. III- II a. Chr. din Transilvania trebuie menţionate cele de la Ciumeşti (Vl. Zirra, Locuiri, p. 44, pl. IX/26, Bordeiul A) Moreşti (K. Horedt. Moreşti. Grabungen in ei ner vor- und friihgeschichtliches Siedlung in Siebenbiirgen, Buc., 1979, p. 36, Bordeiul 2) sau Zalău (H. Pop, P. Pupeză, op. cit., p. 187, fig. 3/5).

51 Descoperirilor de la Grădiştea (V. Sârbu, Dava getică de la Grădiştea (jud. Brăila], Brăila, 1996, p. 135, Gr. 64) sau Căscioarele (V. Sârbu (coord.), Aşezări din zona Căscioarele- Greaca- Prundu. Mileniiile I î. Hr. -[ d. Hr., Brăila, 1996, p. 98, Locuinţa 3) sunt cele mai târzii de acest fel.

52 V. Zirra, Influence, p. 49-50. 53 1. Nemeti, Ceramica, p. 102-103, fig. 9/1-16. 54 1. H. Crişan, Ceramica, p. 121. E. Moscalu, op. cit., p. 84. Cănile bitronconice cu o toartă, lucrate cu mâna sau la roată, nu

cunosc o utilizare deosebită în lumea celtică vestică fiind înlocuite de vase cu utilizări asemănătoare. În spaţiul centraleuropean, inclusiv în Transilvania, descoperirile unor astfel de căni, în contexte celtice, sunt destul de numeroase, fiind rezultatul influenţei autohtone asupra noilor veniţi, aşa cum presupunea încă după primele descoperiri de acest gen 1. Nestor (1. Nestor, Keltische Grăber bei Mediaş, în Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 176-178).

55 La Brad se pare că sunt descoperiri datate şi după mijlocul sec. 1 a. Chr. Situaţia sitului este una exceptională fiind vorba probabil despre un centru de producţie a acestor recipiente. Mai mult, autorul descoperirilor pune păstrarea vaselor un timp atât de îndelungat pe utilizarea lor în cult şi nu în mediul casnic (V. Ursachi, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Buc., 1985, p. 153). Exemplarele provenind din majoritatea siturilor daco-getice (Ciolăneştii din Deal, Grădiştea, Gropşani, Poiana, Pecica, Popeşti) se opresc în prima jumătate a sec. Ia. Chr. (I. H. Crişan, op. cit., p. 118-124).


alături de exemplare negricioase, lucrate cu mâna56• Astfel, pentru acest interval de timp, cronologia generală

atribuită cănilor bitronconice în afara spaţiului carpatic, unde se succed mai multe tipuri morfologice, nu poate fi aplicată în spaţiul intracarpatic decât cu rezerve.

Fragmentele cerarnice cu grafit în pastă, decorate cu striuri adânci, provin cel mai probabil de la vase de tip situla. În privinţa cronologiei, cele mai timpurii exemplare central-europene apar în sec. IV a. Chr., perioadă în care apar şi primele descoperiri din teritoriul intracarpatic57

• Forma se menţine în uz după dispariţia celţilor din regiune, cele mai târzii exemplare fiind datate pe parcursul sec. I p. Chr., în aşezări daco-getice58

•

Străchinile sau castroanele se pretează la puţine nuanţări cronologice. În debutul prezenţei celtice, imediat după mijlocul sec. IV a. Chr., predomină strachina plată, cu buza evazată şi fundul sub forma unui umbo, precum şi castroanele de formă turtită 59 • Ulterior, până spre debutul sec. II a. Chr., vor fi mai numeroase străchinile adânci, cu gâtui scund şi buza inelară60 • O dată cu apropierea de momentul dispariţiei celţilor din Transilvania, nu se mai pot face alte precizări cronologice.

Dincolo de încadrarea cronologică dată de materialul arheologic propriu-zis, alte precizări nu se pot face. În ciuda apropierii dintre Bordeiele 1, 2 şi 3, nu s-a putut realiza o corelare stratigrafică a succesiunii sau contemporaneităţii complexelor, zona fiind răvăşită la nivelarea mecanică a terenului în vederea pregătirii construirii.

În privinţa diferenţelor de formă dintre complexe, ea nu reprezintă un indiciu categoric de datare. Mai frecvent în descoperiri apare bordeiul de formă rectangulară, încă din primele faze de locuire celtică în Transilvania61 dar, bordeiele circulare sau ovale, mai puţin numeroase, apar şi ele atât în perioadele timpurii cât şi în cele mai târzii62

•

Aşadar, în privinţa unei încadrări cronologice a descoperirilor de la Polus Center, suntem nevoiţi să acceptăm o perioadă mai largă, a sec. III-II a. Chr., cu posibilitatea de a acoperii doar ultima parte a acestui interval (cel puţin Bordeiul1).

Atribuirea etnică

Urmărind principalele caracteristicile ale materialului arheologic, trebuie făcute două observaţii generale privind caracterul etnic al descoperirilor. Una priveşte identitatea autohtonilor cealaltă se referă la materialul

celtic. Prezenţa masivă a ceramicii cu tradiţie coborând până în prima epocă a fierului, lucrată cu mâna, probează

fără îndoială existenţa unei populaţii autohtone în zonă, de origine tracică. Înainte de a considera această populaţie ca fiind dacică sau daco-getică trebuie luate în considerare câteva nuanţe, atât de natură istorică cât şi terminologică. De notat mai întâi că, în izvoarele antice, generalizarea denumirii de daci, pentru un teritoriu întins, este un fenomen care ţine de o epocă post Burebista şi va pune în umbră celălalt etnonim folosit până atunci, geţi. Într-un fel, este un ecou în lucrările antice a procesului de uniformizare a civilizaţie de la nord de Dunăre, vizibil deja de la sfârşitul sec. II a. Chr. În cadrul acestui proces de generalizare este aproape imposibil de surprins semnificaţia originară a etnonimului daci, ceea ce desemna el la început şi unde putea

fi circumscris geografic. Totodată, termenul de daco-geţi este o creaţie a istoriografiei moderne şi are un caracter general, fiind o

alternativă convenţională la cel de traci nordici63• Ca urmare, ar trebui folosit doar atunci când se fac referiri

largi, specifice unei arii culturale extinse ( ex. aşezare, necropolă, monedă, tipuri ceramice) şi mai puţin ca

indicator etnic propriu-zis.

56 1. Nemeti, Ceramica, p. 107-109. 57 Cele mai bine încadrate descoperiri sunt cele de la Pişcolt (1. Nemeti, Pişcolt. I, p. 50). 58 A. Rustoiu, Observaţii privind ceramica Latime cu grafit în pastă din România, în TD, XIV, 1993, p. 131-141. 59 1. Nemeti, Ceramica, p. 100-102. 60 Idem, op. cit., p. 102. 61 Ciumeşti (Vl. Zirra, p. 48, pl. XV, Bord. 1; p. 57, pl. XXXI, Bord. 3), Mediaş (1. H. Crişan, :Voi cercetări arheologice la

Mediaş, în Din activitatea ştiinţifică a Muzeului Regional Mediaş, 3, 1955-1956, p. 31) sau Pişcolt (1. Nemeti, R. Ghindele, L. Marta, Pişcolt-Lutărie, jud. Satu Mare, în CCA, Călăraşi, 1998, p. 57).

62 Ciumeşti (Vl. Zirra, op. cit., p. 44, 53, pl.X, XXIV). 63 A. Vulpe, Geto-dacii?, în CICSA, 1-2, 1998, p. 2-12, cu bibliografia.


În atare condiţii, folosirea unor denumiri precum daci sau daco-geţi, pentru teritoriul intracarpatic din sec. III- II a. Chr., trebuie făcută cu precauţie şi rezervă, primul fiind legat de o situaţie istorică ulterioară iar cel de-al doilea având un caracter mai degrabă general.

Aşa cum s-a văzut din descoperirile acestei perioade, tabloul etnic din interiorul arcului carpatic este unul complex. În nord-vest se simte încă prezenţa grupului cultural Szentes- Vekerzug al cărui trăsături generale diferă de ceea ce va fi mai târziu civilizaţia daco-geţilor în epoca clasică. Legăturile mai strânse ale teritoriilor de la sud de Mureş cu zonele extracarpatice, ascund influenţe reciproce care dau zonei un alt aspect al culturii materiale. Diferenţele faţă de restul spaţiului intracarpatic şi asemănările cu spaţiul extracarpatic i-a făcut pe unii cercetători să presupună o prezenţă efectivă la sud de Mureş a unor grupuri de populaţie getică sau chiar controlul politic al unor formaţiuni din Moldova sau Câmpia Munteană64 • Problema rămâne deschisă, nefiind tratată unitar ci doar integrată unor studii vizând anumite descoperiri arheologice, fiind scăpate din vedere o serie de fenomene mai ample.

Din toate aceste motive este de preferat utilizarea unui termen neutru pentru denumirea etnică a localnicilor, cel de autohtoni, în defavoarea celui personalizat, de daci. Prin autohtoni s-ar înţelege suma tuturor elementelor de tradiţie locală, cu origini în prima epocă a fierului, indiferent de trăsăturile particulare, zonale.

În ceea ce priveşte descoperirile de factură celtică, ele ar trebui să fie un indiciu sigur al atribuirii etnice. Totuşi, nu trebuie ignorat faptul că numeroase obiecte celtice apar în situri autohtone şi că nu se cunoaşte nici un exemplu de sit celtic transilvan în cadrul căruia să nu se fi descoperit cel puţin un obiect autohton. Prezenţa în descoperiri a unui materialului mixt, celtic şi autohton, presupune existenţa unei legături strânse între comunităţi sau chiar o convieţuire comună în cadrul aceleiaşi aşezări65 • Vasul bitronconic, formă de tradiţie locală, din Bordeiul3, decorat cu mici cercuri concentrice, specifice celţilor, reprezintă un exemplu elocvent în acest sens. Materialul arheologic îşi pierde astfel într-o oarecare măsură caracterul etnic.

Ţinând cont de incertitudinile atribuirii etnice, pornind de la cele terminologice până la cele care privesc materialul arheologic, considerarea descoperirilor din a doua epocă a fierului de la Floreşti - Polus Center ca fiind autohtone sau celtice rămâne sub semnul întrebării.

Concluzie

Fără a reprezenta o descoperire cu totul deosebită, privite prin prisma cadru general, complexele arheologice de la Floreşti- Polus Center îşi au importanţa lor aducând noi indicii privind societatea celei de-a doua epoci a fierului în spaţiul intracarpatic, confirmând încă o dată complexitatea relaţiilor etnice care s-au dezvoltat aici pe parcursul sec. III - II a. Chr.

Abrevieri:

1. H. Crişan, Ceramica 1. H. Crişan, Materiale dacice

1. Nemeti, Pişcolt I 1. Nemeti, Pişcolt III, 1. Nemeti, Ceramica

V. Zirra, Beitrage zur Kenntnis

VI. Zirra, Locuiri

V. Zirra, Injluence

1. H. Crişan, Ceramica daco-getică. Cu specială privire la Transilvania, Buc. 1969. 1. H. Crişan, Materiale dacice din necropola şi aşezarea de la Ciumeşti şi problema raporturilor dintre daci şi celţi în Transilvania, Baia Mare, 1966. I. Nemeti, Necropola celtică de la Pişcolt. 1, în TD, VIII, 1987, p. 49-74. 1. Nemeti, Necropola celtică de la Pişcolt. lli, în TD, XIII, 1992, p. 59-112. I. Nemeti, Unele aspecte ale evoluţie ceramicii în nord-vestul R. S. România (Latene B-C}, în SCIVA, 39, 2, 1988, p. 87-111. V. Zirra, Beitriige zur Kenntnis des Keltischen Latime in Rumanien, în DaciaN.S., XV, 1971, p. 171-238. VI. Zirra, Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României. Aşezarea contemporană cimitirului Latime de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea (jud. Satu Mare}, în Satu Mare. Studii şi comunicări, IV, 1980, p. 39-84. V. Zirra, Injluence de geto-daces et de leurs voisins sur l'habitat celtique de Transilvanie, în Alba Regia, XIV, 1975, p. 47-65.

64 A Vulpe, în M. Petrescu-Dâmbovita, A. Vulpe (coord.), Istoria românilor, vol. 1, 2001, fig. 82, cu bibliografia. 65 Pentru a da doar un exemplu, mentionăm că în cadrul ceramicii celtice apar forme care combină cănile bitronconice cu

ceştile, ambele de traditie autohtonă, recipientele rezultate fiind specifice doar celtilor din interiorul arcului carpatic (V. Zirra, Jnfluence, p. 53, pl. II B/4, 5; III, IV).


The second Iron Age discoveries (3rd- znd century B.C.) from Polus Center (Floreşti, Cluj county)

(Summary)

The archaeological findings presented here were the result of a rescue excavation, near Cluj-Napoca, in Floreşti (Cluj county), where a commercial complex was about to be built, Polus Center. On the area of the future mall, among other discoveries from Neolithic to Medieval Age, habitat complexes from the second Iron Age were discovered.

The Hut 1, a sunken floor type, was circular in shape, with two lapped benches and two small pits, G 1 and G2, from the pillars that sustained the roof (Pl. III). Inside the hut were found two iron fibulas (Pl. IV/1, 4; XXVI/2, 3), pottery fragments made by hand (Pl. V/4,5,7,9, 12-14; Vl/2-5; Vll/1, 2, 4, 7) or at wheel (Pl. V/1-3, 6-8, 11; VI/1; VII/3, 5, 6), a firedog (Pl. IV/11), animal bones and the upper part of a stane grinder (Pl. IV/10).

Near by, fifteen meters east, another cottage of the same type was identified, Hut 2, quadrangle in shape, with three small pits, G1, G2 and G3, from the pillars that sustained the roof (Pl. VIII). The archaeological material was exclusively ceramic, hand (Pl. IX; X/5, 7, 8; XI/2, 5, 8, 9; XII/1-3; XIII/4, 5) or wheel made pottery (Pl. X/1-4, 6; XI/1, 3, 4, 6, 7; XIII/1-3).

Ten meters south from Hut 2, the Hut 3 was discovered but his shape was irregular. The material belonging to this complex was partially preserved, including pottery fragments made by hand (Pl. XIV/3, 6, 7; XV/1, 3) or at wheel (Pl. XIV/1, 2, 4, 5; XV/2, 4) and animal bones.

The Hut 4 was placed at a longer distance, about 350 meters south from other complexes (Pl. XIX), also irregular in shape. The pottery fragments found inside are from hand (Pl. XX; XXI/7, 8, 10, 13; XXII/5, 7; XXIII/1-5) or wheel made vessels (Pl. XXI/1-6, 8; XXII/1, 4, 6; XXIV/1-9).

From the chronological point of view, because the material was mostly ceramic, the complexes are dated from the 3'd century B.C. to the 2"d century B.C. In a particular case, the Hut 1, the iron fibulas could indicate a habitation during only in the last part of this period, in the 2"d century B.C.

The massive percent of the pottery and the lack of other specific material are the reasons why an ethnic attribution is difficult to make, between autochthons, of Thracian origins, and foreigners, the Celts.


Legendi:

e Cootexte autoblooe

Indici: 1. Acâş (jud. Satu Mare) 2. Aiud (jud. Alba) 3. Alba Iulia (jud. Alba) 4. Angheluş (jud. Ghidfalău, jud. Alba) 5. Apahida (jud. Cluj) 6. Arad (jud. Arad) 7. Baraolt (jud. Covasna) 8. Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud) 9. Berea (corn. Sanislău, jud. Satu Mare) 10. Berindia (corn. Buteni, jud. Arad) 11. Bistriţa (jud. Bistriţa-Năsăud) 12. Blaj (jud. Alba) 13. Blandiana (jud. Alba) 14. Bratei- Aţel (jud. Sibiu) 15. Carei (jud. Satu Mare) 16. Cepari (corn. Dumitra,jud. Bistriţa-Năsăud) 17. Dipşa (jud. Bistriţa - Năsăud) 18. Ciumeşti (corn. Sanislău, jud. Satu Mare) 19. Clit (corn. Hăşmaş, jud. Arad) 20. ClujNapoca (jud. Cluj) 21. Copşa Mică (jud. Sibiu) 22. Cristuru Secuiesc (jud. Harghita) 23. Cuciulata (jud. Braşov) 24. Cugir (jud. Alba) 25. Curtuişeni (jud. Bihor) 26. Derşida (jud. Sălaj) 27. Dumitriţa (jud. Bistriţa-Năsăud) 28. Firtuşu (jud. Harghita) 29. Galaţii Bistriţei (jud. Bistriţa-Năsăud) 30. Fântânele (jud. Bistriţa-Năsăud) 31. Ghenci (corn. Căuaş, jud. Sa tu Mare) 32. Herculian (corn. Batrâni, jud. Covasna) 33. 1emut (jud. Mureş) 34. Ilişua (corn. Uriu, jud. Bistriţa-Năsăud) 35. Jigodin (or. Miercurea Ciuc, jud. Harghita) 36. Lazuri (jud. Satu Mare) 37. Liubcova (corn. Berzasca,jud. Caraş-Severin) 38. Lupu (corn. Cergău, jud. Alba) 39. Marca (jud. Sălaj) 40. Mediaş (jud. Sibiu) 41 Mereşti (jud. Harghita) 42. Moigrad (corn. Mirşid,jud. Sălaj) 43. Moreşti (corn. Ungheni,jud. Mureş) 44. Oarţa de Sus (corn. Oarţa de Jos, jud. Maramureş) 45. Olteni (jud. Covasna) 46. Oradea (jud. Bihor) 47. Orosfaia (jud. Bistriţa-Năsăud) 48. Paulis (jud. Arad) 49. Pecica (jud. Arad) 50. Pescari (jud. Caraş-Severin) 51. Pete lea (jud. Maramureş) 52. Piatra Crai vii (corn. Cricău, jud. Alba) 53. Pişcolt (jud. Satu Mare) 54. Poian (jud. Covasna) 55. Porţ (corn. Paliş,jud. Sălaj) 56. Râşnov (jud. Braşov) 57. Remetea Mare (jud. Timiş) 58. Sanislău (jud. Satu Mare) 59. Sântimbru (corn. Sâncrăieni, jud. Harghita) 60. Sebeş (jud. Alba) 61. Seuşa (jud. Alba) 62. Sf. Gheorghe (jud. Covasna) 63. Sighişoara (jud. Mureş) 64. Şimleul Silvaniei (jud. Sălaj) 65. Şinca Veche (jud. Braşov) 66. Slimnic (jud. Sibiu) 67. Teleac (jud. Alba) 68. Tilişca (jud. Sibiu) 69. Timişoara (jud. Timiş) 70. Turia (jud. Covasna) 71. Valea lui Mihai (jud. Satu Mare) 72. Voivodeni (jud. Mureş) 73. Zalău (jud. Sălaj) 74. Zăuan (jud. Sălaj).

Pl. 1. Hartă cu cele mai semnificative descoperiri autohtone şi alogene din interiorul arcului carpatic din sec. III-II a. Chr.

47


Indici: 1. Apahida (corn. Apahida) 13. Nădăşelu (corn. Gârbău)

2. Bobâlna (corn. Bobâlna) 14. Năsal (corn. Ţaga)

3. Bonţ (corn. Fizeşu Gherlii) 15. Pălatca (corn. Pălatca)

4. Cluj- Napoca 16. Sânnicoara (corn. Apahida)

5. Coasta (corn. Bonţida) 17. Sântioana (corn. Ţaga)

6. Cojocna (corn. Cojocna) 18. Sorneşul Cald (corn. Gilău)

7. Floreşti (corn. Floreşti) 19. Suatu (corn. Suatu)

8. Gherla 20. Suceagu (corn. Baciu)

9. Jucu de Sus (corn. Jucu) 21. Sucutard (corn. Geaca)

10. Luncani (corn. Luna) 22. Turda

11. Mociu (corn. Mociu) 23. Viştea (corn. Gârbău)

12. Moldoveneşti (corn. Moldoveneşti)

Pl. II. Hartă cu descoperiri databile în epoca a doua epocă a fierului, pe teritoriul judeţului Cluj

48


Bordeiul 1 - plan

-O, 65 m

Bordeiul 1 - profil N-S prin complex

o; P.

"" Vl .. ~

Legendă:

~~~)H -strat de pământ negru cu pu\inc fragmente ccrarnice

f777'll - strat de pârnânt cenuşiu închis cu fragmente cerarnice, UL.L.l oase animale şi chirpic (umplutura bordeiului)

[llJ] -strat de pământ maroniu, fără material arheologic

1 ® 1- râşniţă din piatră

1 (!{) J - pietre

1 GC\ 1- oase animale

J• • 1- chirpic

'A ;;;

-O, 35 m

l\7 c:J 1 -fragmente ccrarnice

Pl. III. Bordeiul 1 - plan şi profil

lm ...._ ___ __,

49


(

1

1.

4.

7. --- -

-

10.

/

/

' 1 l J 1 , ..

2.

5.

1-9,11

8.

\

\ 1

1

1

3.

6.

9.

-·----/ '

' ' ' 1 :~--\ \ 1

1 \ . --·· 1 1

11.

Pl. IV_ Bordeiul1: 1, 4- fibule din fier, 2 - fusaiolă din lut, 3, 5, 6, 8- fragmente ceramice cu grafit în pastă, 7, 9 -vase decorate în relief, 10 -râşniţă din piatră 11 -căţel de vatră


1

1.

. ... ·.· -- :r' -- · ...

3.

5.

7.

8.

10.

t;.·.· .... ~ .. ·.·.· .... :~-.··.-. -~-l!i~~~ i;\_

1~ 11.

13.

' 2.

4 , ... •.; ... :·.··.··.' . ·.·~ . ... V-

4.

' 1~ : .::-:·:· __ ·-_ •• >

' .1$!1.·."·'.". ~ .... -~ --.... ~,~.:.·. ~·

. :_.:-: .". _::.

6.

9.

12.

O 1 l l • 5cm

14.

Pl. V. Bordeiul1: 1-3, 6-8, 10, 11- fragmente ceramice realizate la roată 4, 5, 7, 9 12-14- fragmente ceramice lucrate cu mâna


1.

2.

3.

4.

5.

Pl. VI. Bordeiull: 1- strachină realizate la roată, 2-5- străchini cu buza invazată lucrate cu mâna


1.

( 2.

3.

1 Z 3 4 5cm

4.

5.

' 6.

7.

Pl. VII. Bordeiull: 1, 2, 4, 7- străchini cu buza invazată lucrate cu mâna 3, 5, 6- strachină realizate la roată


Q {!) Îi eJ . .

ţ o ~ ~ ·~

o~O 1 o ~

~C> (!O ~ " ... 0 Uo o o\) 0o a

• {[j • e e .1 •

@ "-il .. • ·0,55m

...

~ eiJ

4.

ey 8 G2

Gl

1

•

-0,60m

Oi... ____ ____,• m

Legendă:

J\lc.::J 1 -fragmente cerarnice 5J -vatră 1 ~ 1- oase animale

1 a 1 - pietre de râu

1• •1- chirpic J ţf) 1 - pietre

Pl. VIII. Bordeiul 2 - plan


]. 2.

3.

5cm

5.

., ~. . ...

),~1kjri.> ~~'!;·~~-'

:: ,,: ~.F.:~ .... -:".::.·~~:::·:.:-<·:.··.

4.

6.

ceramice decorate, lucrate cu mâna Pl. IX. Bordeiul 2: 1·6 - fragmente


1.

2.

3.

4.

5.

6.

7. 8.

Pl. X. Bordeiul 2: 1, 3, 4, 6- fragmente cu grafit în pastă, decorate cu striuri verticale, 2- vas realizat la roată, 5, 8 -vase lucrate cu mâna, 7- fragment de cană lucrat cu mâna


1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8. 9.

Pl. XI. Bordeiul 2: - 1, 3, 4, 6, 7- fragmente ceramice realizate la roată, 2, 5, 8, 9- fragmente ceramice lucrate cu mâna


1.

2.

3.

Pl. XII. Bordeiul 2: 1-3 - străchini cu buza invazată lucrate cu mâna


r 1.

2.

3.

4.

5.

Pl. XIII. Bordeiul 2: 1-3- străchini realizate la roată, 4, 5- străchini lucrate cu mâna


O') o 1 , ..... , ' ' ,,, ~!t r 1 ~:!

1. 2.

4.

3.

5.

{b.'~~~i·t. ~-:.;- ... ·· . .'·®~·.:·::·:·.:

.:· ... ' .. ~ (@®.:. ·' :-..... . . :~. :x<~:· '::· ,:::.·: ........ -: .. ~ .. ·: -~ :· .. ' ~.::-

• 5no

6. 7.

Pl. XIV. Bordeiul 3: 1, 2, 4, 5- vase realizate la roată 3, 6, 7- vase lucrate cu mâna http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

1.

2.

3.

3 5cm

4.

Pl. XV. Bordeiul3: 1, 3- străchini realizate la roată, 2, 4- străchini lucrate cu mâna


1. 2.

3.

5.

6. 4.

7.

Pl. XVI. 1, 2- fusaiole din lut, 3- cute de piatră , 4, 5- fragmente ceramice lucrate cu mâna, decorate cu botoni, 6, 7- funduri de vase lucrate cu mâna


.....

/ -· ...

. ·.·. . · .. ·.·· ... ·. ···: .•.

.... . ·:. -

--------.. .........


1.

1 2.

3.

4.

5.

Pl. XVIII. 1-5 - străchini lucrate cu mâna


nesăpat

-O, 76 m

-O, 70 m

l m

Pl. XIX. Bordeiul4:- plan

65


d_ 2.

1.

d 4.

3.

5.

6.

7.

8. 9.

Pl. XX. Bordeiul4: 1-9- fragmente ceramice decorate, lucrate cu mâna


1. 2.

• 5.

7.

8.

10.

t 1\~ . ' ' . .

·L.~i> c.c;~-.·•:.· .. . ·.

12.

3.

,-, 1 1,

4 .

6.

1 1 1 3 4 ~c:-

9.

11.

13.

Pl. XXI. Bordeiul 4: 1-3, 6- fragmente provenind de la căni realizate la roată, 4- fragment cu grafit în pastă, 5- vas realizat la roată, 7, 8, 10-13 -vase decora te lucrate cu mâna


1.

-------1 ..._. _____ _

1

3.

6.

1

1~

2.

4.

1 2 l ~ lcm

5.

7.

Pl. XXII. Bordeiul 4: 1-4, 6- funduri provenind de la vase realizate la roată, 5, 7- funduri provenind de la vase lucrate cu mâna


1.

' 2.

3.

4. . ... : ~:

-. • • _... • •• o _.... • • • ...... ". ..,. ,.

' o • ... ,#- ••• " ::. .. ~ ..... ;'': ':·' •• _~ .... ·: _-:_"""; .. ': ·...... '

., : ':·. : • •• o :. t'': :·. ·... . . . . .

5.

Pl. XXIII. Bordeiul 4: 1-5- străchini lucrate cu mâna


70


4.

Pl. XXV. Imagini din timpul săpăturilor: 1- Bordeiull, 2- Groapa G2 din Bordeiull, 3- Groapa G2 din Bordeiul 2, 4- Bordeiul 4


4. 5.

Pl. XXVI. Material arheologic: 1- vas decorat cu buton şi brâu alveolar (Bordeiul2), 2, 3- fibule din fier (Bordeiull) , 4- fragmente ceramic decorat prin ştampilare (Bordeiul 3), 5- fragment de vas bitronconic realizat la roată (din apropierea Bordeiul 3), 6- castron realizată la roată (Bordeiul 4)


Paul PUPEZĂ - Descoperiri din a doua epocă a fierului (sec. III-II a. Chr.) de la Polus Center (com. Floreşti, jud. Cluj)

Documents