Particularitile probaiun ii în materia infraciunilor de corupie impun analiza : - Flagrantului/ Provocrii. - Declaraiilor martorilor denuntori. - Înregistrrii i interceptrii convorbirilor. - Expertizel or I. Flagrantul. Provocarea. Aceastmetodde investigaie care, anterior pregtirii organizrii sale presupune o serie de msuri de supraveghe re, interceptri ale comunicaiilor sau documen telor, obinerea autorizaiilo r de percheziie pentru a putea declana, dupcaz, imediat percheziia domiciliar, are ca obiectiv prinderea fptuitorului în momentul comiterii faptei sau imediatdupconsumarea infraciunii, strângerea i ridicarea probelor [1] . Constatarea infraciunii flagrante se consemneazîntr-un procesverbal, încheiat conform art. 467 C.pr.pen., care constituie mijloc de prob(art. 90 alin. 1 C.pr.pen.) În privina acestei activiti tactice de urmrire trebuie facutdelimitarea între procedura organizrii flagrantului i provocarea svâririi infraciunii de corupie în scopul obinerii de probe. Conform art. 68 alin. 2 C.pr.pen., "este oprit a determina o persoanssvâreascsau scontinue savârirea unei fapte penale, în scopul obinerii de probe." Textul de lege, întrucât nu distinge, are în vedere provocarea poliieneasc, din partea organelor de urmrire penala, a agenilor statului, dar i din partea oricrei persoane private - de exemplu denunt or - î n scopul obinerii de probe care sducla i ncriminarea fptuitorului. Sintagma a determinapresupune o instigare la comiterea infraciunii (îndemn, încurajare, în sensul reglementrii formei de participaie a instigrii prevzute de art. 25 C.pen .), dar considerm cintrsub incidena textului de lege de mai sus i provocarea sub forma vicleniei, înelciunii, în urma creia persoanei i se sugereazîntr-un mod neechivoc savârirea unei infraciuni.
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Particularitile probaiunii în materia infraciunilor de corupie impun analiza :
- Flagrantului/ Provocrii.
- Declaraiilor martorilor denuntori.
- Înregistrrii i interceptrii convorbirilor.
- Expertizelor
I. Flagrantul. Provocarea.
Aceast metod de investigaie care, anterior pregtirii organizrii sale presupune o serie de msuri de supraveghere,interceptri ale comunicaiilor sau documentelor, obinerea autorizaiilor de percheziie pentru a putea declana, dup
caz, imediat percheziia domiciliar, are ca obiectiv prinderea fptuitorului în momentul comiterii faptei sau imediat
dup consumarea infraciunii, strângerea i ridicarea probelor[1].
Constatarea infraciunii flagrante se consemneaz într-un procesverbal, încheiat conform art. 467 C.pr.pen., care
constituie mijloc de prob (art. 90 alin. 1 C.pr.pen.)
În privina acestei activiti tactice de urmrire trebuie facut delimitarea între procedura organizrii flagrantului i
provocarea svâririi infraciunii de corupie în scopul obinerii de probe.
Conform art. 68 alin. 2 C.pr.pen., "este oprit a determina o persoan s svâreasc sau s continue savârirea unei
fapte penale, în scopul obinerii de probe."
Textul de lege, întrucât nu distinge, are în vedere provocarea poliieneasc, din partea organelor de urmrire
penala, a agenilor statului, dar i din partea oricrei persoane private - de exemplu denuntor - în scopul obinerii
de probe care s duc la incriminarea fptuitorului.
Sintagma a determina presupune o instigare la comiterea infraciunii (îndemn, încurajare, în sensul reglementrii
formei de participaie a instigrii prevzute de art. 25 C.pen.), dar considerm c intr sub incidena textului de lege
de mai sus i provocarea sub forma vicleniei, înelciunii, în urma creia persoanei i se sugereaz într-un mod
indiciu c inculpatele se pregtesc s svâeasca vreo infraciune echivaleaz cu încercarea provocrii unei infraciuni
de luare de mit (Decizia penal nr. 4286/18 septembrie 2007 a Înaltei Curi de Casaie i Justiie[4])
În spe, martorul denuntor bnuind din comportamentul inculpatelor, inspectoare în cadrul Direciei de Sntate
Public, care au lsat la sediul firmei controlate, odat cu procesul-verbal de contravenie, cartea de vizita a uneia
dintre ele, susinând c aa s-a procedat de catre acestea i într-o alt ocazie, când pentru o sum de bani dat
acelor inspectoare, i s-a aplicat doar sanciunea avertismentului, a formulat un denun artând c la o anumit dat
i or va stabili cu una dintre inculpate suma pe care urmeaz s o ofere drept mit. Pe baza acestui denun s-a
organizat flagrantul, fiind capcanat o sum de 5 milioane de lei i martorul dotat cu un reportofon al organelor de
urmarire penal, fr obinerea unei autorizaii prealabile.
Nicio prob nu a demonstrat c inculpatele au solicitat vreo sum de bani, denunul preciza c martorul urmeaz s
ofere mit, fr a indica suma, reieind c iniiativa pornete de la acest martor denuntor care, are de la început o
atitudine provocatoare, bazându-se pe o banuial a sa c inculpatele îi vor pretinde mita fiind pregtit s conduc
aciunile înspre acest final.
Apoi, niciun probatoriu - martori audiai ori flagrantul organizat - nu a concluzionat nici pretinderea, nici primirea sau
acceptarea promisiunii de ctre inculpate a sumei de bani aduse de martor, cu atat mai mult cu cât pe mainile lor nu
s-au gsit urmele substanei cu care au fost tratai banii-capcan, martorul denuntor fiind cel care a introdus banii
în geanta inculpatei, înelegând implicit, din privirile" acestora c trebuie s procedeze în acest mod i c aceea ar fi
suma acceptat.
Instanele au reinut c activitatea denuntorului s-a plasat în sfera unei provocri poliieneti, întemeiat pe
bnuiala acestuia cu privire la o posibil infraciune a inculpatelor i apoi pe colaborarea cu organele de anchet în
timpul participrii la organizarea flagrantului cu scopul de a dovedi c cele dou inculpate îi vor solicita o sum de
bani pentru înlocuirea amenzii contravenionale.
4. Abordarea iniial de ctre inculpat a martorului denuntor, poliist, cu ocazia efecturii atribuiilorde serviciu, în sensul rezolvrii favorabile a cererii sale în schimbul unei recompense ulterioare i organizarea unui
flagrant în aceste condiii, finalizat cu "acceptarea" i primirea sumei de bani oferite de inculpat, nu constituie o
provocare la infraciunea de dare de mit, iniiativa aparinând chiar inculpatului, fapt confirmat i de înregistrrile
audio i video dar i a celorlali martori-organe de constatare penal (Decizia penal nr. 1520/20 martie 2007 a
Curtea a reinut o serie de aspecte: operaiunea nu a fost ordonat i supravegheat de ctre un judector, cazierul
inculpatului era alb i nimic nu sugera c era tentat s se implice în traficul cu droguri, pân cand nu a fost abordat
de catre poliie; în plus, nu s-au gsit droguri la domiciliul reclamantului, iar instanele naionale s-au bazat în
hotrârile de condamnare pe declaraiile celor doi ofieri de poliie.
Similar, în cauza Vanyan c. Rusiei, hotrârea din 15 decembrie 2005 Curtea a constatat pe baza acelorai criterii,
c i o vânzare simulat de droguri efectuat de o persoan privat ce aciona îns ca un agent sub acoperire- fiind
organizat efectiv i supervizat de poliie -care a provocat svârirea infraciunii poate fi calificat instigare i
reprezint o înclcare a art.6 par.1. Poliia a provocat svârirea infraciunii de procurare de droguri la cererea lui
O.Z, persoan care a fost de acord s participe la o vanzare test de droguri, acionând potrivit instruciunilor
poliiei pentru a-l expune pe reclamant.
Condamnarea reclamantului s-a bazat pe probele obinute ca rezultat al operaiunii poliienesti, declaraiile lui O.Z. i
a doi ofieri de poliie, neexistând nicio prob care s sugereze ca înaintea interveniei lui O.Z. poliia ar fi avut motive
s-l suspecteze ca traficant de droguri.
Se reine i aspectul c simplele susineri în instan ale poliiei în sensul c au existat informaii privind implicarea
reclamantului în traficul de droguri, care nici nu au fost verificate de instan, nu pot fi luate în considerare.
Cauza Allan c. Regatul Unit, hotrârea din 5 noiembrie 2002,[12] aduce în discuie i provocarea mrturisirii.
În spe, reclamantul, care în timpul audierilor pstrase tcerea, a relevat catre informatorul plasat de poliie în celulcu acesta, date despre infraciunea de omor de care era acuzat, care ulterior au fost utilizate în proces împotriva sa.
Curtea european a reinut c declaraiile reclamantului nu au fost spontane i neprovocate, ci induse prin
interogatoriul insistent al informatorului care, fusese pregatit de poliie cu scopul precis de a obine probe.
În cauza Edwards i Lewis c. Regatul Unit, hotrârea din 27 octombrie 2004,[13] sunt enunate criterii pe baza
crora judectorul naional trebuie s examineze dac acuzatul a fost sau nu victima unei provocri ilicite din partea
poliiei :
- motivul pentru care operaiunea poliiei a fost organizat,
- natura i întinderea participrii poliiei la svârirea de infraciuni,
- natura determinrii sau a presiunilor efectuate de poliie.
arestrii preventive, acesta devenind "denuntor de profesie", în aceeai perioad depunând denunuri împotriva
mai multor judectori i procurori.
Instana a constatat c martorul N.L., cercetat în cellalt dosar pentru complicitate la o infraciune de dare de mit, a
fost determinat de ctre organele de urmrire penal s-i retracteze declaraia iniial de nerecunoatere i s
formuleze denunul împotriva inculpailor judectori prin constrângere, reinându-se c acesta avea interesul de a nu
fi trimis în judecat i în alte dosare în care era cercetat.
În plus, martorul avocat mai fusese cercetat pentru fals în înscrisuri oficiale, soluionat tot prin netrimiterea sa în
judecat, redeschis de procurori pentru a putea fi antajat s depun declaraii compromitoare împotriva
inculpailor.
Autodenunul unuia dintre inculpai, retras ulterior de ctre acesta, este o prob ilegal obinut, potrivit art. 64 alin. 2
C.pr.pen. i nu poate fi utilizat în proces, nici ca mod de sesizare a organelor de urmrire penal, fiind obinut în
afara cadrului procesual i conine vicii de fond si form.
În spe, "denunul" a fost scris olograf de inculpat i dat în faa procurorului, în etapa actelor premergtoare i nu a
fost consemnat într-un proces verbal de ctre procurori, nerespectându-se forma impus de lege, conform art. 223 i
art. 224 C.pr.pen., ca atare fiind un interogatoriu luat în condiii nelegale, fr a exista avizul ministrului justiiei
pentru efectuarea de cercetri i fr asigurarea dreptului la aprare, conform art. 6 pct. 1 i art. 5 C.pr.pen.
Totodat, dei s-a depus la dosar ca mijloc de prob transcrierea înregistrrii denunului, acesta nu a fost însoit decaseta audio original, transcrierea nefiind certificat i nici autorizaia efecturii înregistrrilor nu exista în cauz.
Mai mult, din transcrierea înregistrrii audio rezult c pentru determinarea judectorului la formularea
autodenunului, procurorii au folosit promisiuni i îndemnuri, mijloace interzise de art. 68 alin. 2 C.pr.pen.
S-a mai reinut, pe baza unei expertize medicale psihiatrice, c la acel moment inculpatul avea discernmânt mult
diminuat, prezentând o reacie prevalenial depresiv-anxioas, suferina psihic lipsind de valoare probatorie acest
autodenun, care pentru a fi valabil trebuie s emane de la o persoan cu discernmânt complet.
Parchetul a preluat susinerile denunttorilor, fr s procedeze în spe la efectuarea unor percheziii domiciliare ale
inculpailor, pentru a identifica banii predai cu titlu de mit sau s verifice conturile personale ale inculpailor.
2. Împrejurarea c denuntorul este arestat preventiv într-o alt cauz, având ca obiect o alt infraciune de
corupie i deci avea interes în cooperarea cu organele judiciare în scopul reducerii pedepsei, nu altereaz coninutul
denunului sau, întrucât art. 19 din O.U.G.nr.43/2002 aprobat prin Legea nr. 503/2002[26] prevede expres aceast
cauz de reducere a pedepsei în vederea scopului licit avut în vedere chiar de legiuitor, respectiv descoperirea
infraciunilor de corupie.
Conferirea eronat a calitii de denuntor i celorlali martori, care în acest mod au fost pui la adapost de
consecinele penale ale propriilor fapte, precum i folosirea lor în aceast calitate pentru a contura învinuirea adus
inculpatului nu a eludat scopul procesului penal, întrucât în raport de data svâririi faptei, la data sesizrii organului
de urmrire penal intervenise prescripia rspunderii penale pentru infraciunea de dare/complicitate la dare de mit
i deci martorii nu puteau fi cointeresai s fac anumite declaraii neconforme adevrului, nu mai puteau fi urmarii
penal.
Atribuirea - chiar eronat - a calitii de denuntor, în faza de urmarire penal, nu are drept consecin
imposibilitatea ascultrii ca martor, întrucât nu este parte în proces, în sensul art. 23 i al art. 24 C.pr.pen., iar, pe de
alt parte, nu face parte din persoanele exceptate de lege de la îndatorirea de a fi martor - art. 79 i art. 80 C.pr.pen.
Nu se încalc autoritatea de lucru judecat de care se bucur orice hotrâre judectoreasc definitiv, prin analizarea
de ctre instana învestit cu judecarea cauzei cu privire la svârirea unei infraciuni de luare de mit de ctre un
judector, a nesocotirii dispoziiilor procedurale pentru admisibilitatea unei cereri de liberare pe cauiune, când se
constat c aceasta reprezint scopul activitii infracionale, în legatur cu care subiectul activ calificat a pretins iprimit un folos ilicit (Decizia penal nr. 5134/31 octombrie 2007 a Înaltei Curi de Casaie i Justiie[27])
În spe, inculpatul a fost trimis în judecat pentru svârirea infraciunii de luare de mit, prevzut de art. 254 alin.
1 cu aplicarea art. 13 C.pen., constând în aceea c, în luna iulie 1998, având funcia de judector, preedinte al
Seciei penale, din cadrul Tribunalului B., în scopul de a pronuna o soluie favorabil în cauza privind pe inculpatul
P.V. - arestat preventiv pentru svârirea infraciunilor de antaj i asociere de infraciuni -, ar fi pretins suma de
150.000 mrci germane i ar fi primit în dou trane suma de 135.000 mrci germane.
Prima instan, prin sent. pen. nr. 60/F din 19 decembrie 2006 pronunat de Curtea de Apel Braov, a achitat pe
inculpat pentru infraciunea pentru care a fost trimis in judecat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c
C.pen.
În urma analizrii probatoriului administrat, instana a înlturat declaraiile martorului denuntor M.C., reinând c se
ocupa cu traficul de influen, în sensul c promitea diferitelor persoane c le "rezolv problemele" în justiie, fiind
A achitat pe acelai inculpat, reinând temeiul prevzut de art. 10 lit. a C.pr.pen., de sub învinuirea svâririi a dou
infracîiuni de trafic de influen i a respins cererea de restituire a 4.000 dolari SUA, formulat de martorul
denuntor, dispunând confiscarea folosului necuvenit de mai sus.
Pentru a pronuna aceast soluie a reinut c sub aspectul primei fapte denunate, declaraiile martorului se
coroboreaz cu probatoriul administrat, martori i înscrisuri, dar în ceea ce privete pretinderea i primirea de ctre
inculpat în dou rânduri de la denuntor a câte 2.000 de dolari pentru a interveni pe lâng un inspector SNP-Petrom
SA Bucureti, în vederea aprobrii pentru firma martorului a unei compensri, declaraia martorului nu este
confirmat de alte probatorii concludente, care s exclud orice echivoc, astfel încât dubiile profit inculpatului.
Singurul aspect dovedit din declaraia martorului era ridicarea de ctre martor din banc, din contul firmei sale a
sumelor de bani indicate de acesta în denun, dar în afara acestui indiciu, restul declaraiilor nu s-au confirmat prin
nici un probatoriu.
Astfel, pe baza acestui indiciu nu se poate reine nici pretinderea, nici primirea de ctre inculpat a sumelor de bani
declarate de denuntor, nici intervenia promis martorului, nici faptul ca aprobarea compensrii facturilor în cauz
a avut loc ca urmare a interveniei efective a inculpatului.
4. Aplicarea dispoziiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecia martorilor. [29] Inculpat care a beneficiat de
aceste prevederi legale într-un alt dosar în care s-a dispus neînceperea urmririi penale fa de acesta pentrucomiterea infraciunii de dare de mit prevazute de art. 255 C.pen., în dosarul în care a fost trimis în judecat i
condamnat un alt inculpat pentru infraciunea de luare de mit (Decizia penal nr. 25/13.02.2007 a Curii de
Apel Oradea, definitiv i modificat în parte prin decizia penal nr. 3615/5 iulie 2007 a Înaltei Curi de Casaie i
Justiie[30]).
Potrivit art. 19 din lege, "persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1 si 2 i care a comis o
infraciune grav, iar înainte sau în timpul urmririi penale ori a judecii denun sau faciliteaz identificarea i
tragerea la rspundere penal a altor persoane care au svârit astfel de infraciuni beneficiaz de reducerea la jumtate a limitelor pedepselor prevzute de lege". În conformitate cu dispoziiile art. 2 lit. a pct. 1 si 2, martorul
este persoana care se afl în una din urmtoarele situaii:
pretins de la martorul denuntor, dupa ce l-a audiat ca fptuitor pentru sustragerea unui banner electoral, suma de
300 euro pentru a nu mai continua cercetrile în cauz.
Prima instan a dispus achitarea inculpatului pentru svârirea acestei infraciuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a
C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., soluie meninuta de instana de recurs.
S-a reinut c exist contradicii între declaraiile martorului denuntor i c nu poate fi ignorat faptul, susinut
permanent i de catre inculpat i consemnat i in raportul scris ctre conducerea Inspectoratului de Poliie Judeean,
c denuntorul a încercat sa-l mituiasca, respectiv l-a abordat la staia Peco s-i alimenteze maina cu benzin i a
mai încercat s intervin la inculpat prin intermediul unui alt martor.
În condiiile în care denuntorul nu a reuit s intervin pe lâng inculpat i a fost chemat la poliie, i s-au luat
amprente i a fost fotografiat, iar in ziarul local a aprut un articol în legtur cu sustagerea bannerului, soia
denuntorului s-a prezentat la poliie i a solicitat repartizarea dosarului unui alt poliist, afirmând c este
nemulumit de felul în care decurge ancheta i în final a afirmat c inculpatul ar fi cerut mit, fiind evident interesul
acesteia i al denuntorului ca inculpatul sa nu mai instrumenteze dosarul.
6. Audierea ca martor a avocatului care îl reprezint pe denuntor în cauze civile (Tribunalul Bucursti, Sectia I
penal, sentina penal nr. 911 din 5 iulie 2005[32])
Susinerile inculpatului, trimis în judecat pentru svârirea infraciunii de corupie, c depoziiile unei asemenea
martore nu pot fi luate în considerare, sunt nefondate.
Este adevrat c aceastmartora nu a asistat în mod direct la discuiile purtate de denuntor cu inculpatul, îns
potrivit dispoziiilor art. 78 C.pr.pen., depoziia martorului poate avea ca obiect orice cunotinte despre vreo fapt sau
împrejurare de natur s serveasc la aflarea adevrului, iar declaraiile acesteia se coroboreaz cu celelalte probe
administrate.
Faptul c martora a avut i are calitatea de avocat a denuntorului în cauze civile, nu poate conduce la concluzia cmartora în discuie ar fi avut interes în prezentarea prtinitoare a strii de fapt i de drept, prin relevarea unor
împrejurri favorabile clientului su, întrucât denuntorul nu urmrete în prezenta cauz obinerea unor avantaje
personale care ar trebui s fie aparate i protejate de martora în discuie, ca avocat.
telefonice dintre inculpat i denuntor, iar a doua o convorbire particular dintre aceleai persoane înregistrat cu
un dispozitiv aflat asupra denuntorului, nu au avut autorizrile cerute de lege.
Referitor la acestea, P.N.A. a comunicat instanei prin adres c înregistrrile s-au efectuat fr autorizaie, întrucât
procurorul care a organizat efectuarea înregistrrilor era cel desemnat s emit autorizaiile, nu mai era necesar s le
mai i emit, motivare reinut ca fiind contrar legii, interpretare strin de exigenele i garaniile procedurii penale.
Revenind la problematica înregistrrilor efectuate de pri, aratm c de dispoziiile art. 916 C.pr.pen. se poate
prevala i inculpatul în cauz care poate fi interesat s dovedeasc prin asemenea înregistrri netemeinicia acuzaiilor
aduse.
Jurisprudenaa CEDO statueaz c este aplicabil art. 8 Conventie i statul este responsabil când ingerina în dreptul la
via privat aparine unei persoane private, dar are la baz un act al statului sau este confirmat ulterior de ctre
stat.
Ca atare, înregistrarea efectuat de o persoan privat a convorbirilor cu reclamantul, beneficiind de asisten din
partea procurorului, care i-a sugerat s efectueze înregistrarea convorbirilor telefonice i din partea poliistilor care au
instalat la locuina sa sistemul de înregistrat, ambele organe judiciare acionând în exercitarea îndatoririlor de
serviciu, jucând un rol determinant în toat afacerea, angajeaz rspunderea statului. (Cauza M.M c. Olandei,
hotrârea din 8 aprilie 2003).[34]
O alt condamnare recent pentru înclcarea art. 8 din Convenie este hotrârea din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vondel c. Olandei, cu privire la înregistrarea unor conversaii realizate de un ter i echipamentul tehnic
furnizat de ctre autoritile de stat.
Curtea a reinut rolul statului în efectuarea interceptrilor, persoana primind din partea autoritilor atât echipamentul
tehnic cât i instruciunile de folosire, iar legea intern nu stabilea anumite garanii împotriva unor interceptri
arbitrare.
Tot o recent condamnare a României de ctre Curtea European a Drepturilor Omului este o spe în materia
infraciunilor de corupie, cauza Calmanovici c. României, hotrârea din 1 iulie 2008, de referin pentru
jurisprudena instanelor române sub aspectul problematicilor abordate pe temeiul înclcrii mai multor texte ale
Conveniei: art. 5 par. 1, art. 5 par. 3, art. 6 par. 1 i 3, art. 8, art. 3 din Protocolul nr. 1 Adiional la Convenie.