Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Ştiinţe Economice Catedra Teorie Economică şi Metodologia Cercetării REFERAT la disciplina „Teorie economică II” TEMA: "Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova"
50
Embed
Particularitatile Pietei Muncii in Republica Moldova.[Conspecte.md]
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
Transcript
Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Ştiinţe Economice
Catedra Teorie Economică şi Metodologia Cercetării
REFERAT
la disciplina „Teorie economică II”
TEMA:
"Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova"
CHIŞINĂU – 2013
Cuprins:
1.Introducere2.Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova3.Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova4.Compartimentul III- Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca.5.Concluzie si recomandari6.Bibliografie.
2
Introducerea:
Orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul
muncă menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie,
el se obţine prin intermediul pieţei, care se constituie într-un subsistem al economiei de piaţă
concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de
muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie
a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că
munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă. Ele formează un tot coerent, astfel că
folosirea sinonimă a celor două expresii, în teoria şi practica economică, este benefică pentru
managementul resursele umane, care decide asupra planificării, organizării utilizării şi evaluării
rezultatelor muncii într-un anumit circuit economic.
Piaţa muncii s-a format şi funcţionează în corelaţie cu rolul determinat al muncii în dezvoltarea
economico-socială şi cu exigenţele generale ale teoriei pieţei şi preţului. Această piaţă relevă un
complex de relaţii în care se regăsesc, în cea mai mare parte, raporturile dintre oameni şi evoluţia
lor în timp şi spaţiu, punându-şi amprenta pe tipul de civilizaţie.
Omul este mai mult decât o marfă, astfel că piaţa muncii are un loc deosebit în teoria şi practica
economică, fiind o piaţă derivată şi cea mai reglementată. Ea este eterogenă, cuprinzând mai
multe segmente delimitate pe genuri de activităţi, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe
categorii şi niveluri de calificare, pe sexe şi vârste etc. Ca piaţă derivată, ea primeşte influenţele
celorlalte pieţe şi, totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele economico-
sociale.
Piaţa muncii se comportă, pe de o parte, ca orice piaţă şi, pe de altă parte, are caracteristici
proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care operează şi de cel al serviciilor
generate de acesta şi pe care întreprinzătorii le cumpără.
Experienţa istorică arată că, în esenţă, piaţa muncii implică întotdeauna stabilirea de raporturi
între purtătorii ofertei şi cei ai cererii de muncă. Aceasta determină anumite specificităţi
referitoare la ajustarea ofertei şi cererii, la formarea preţului muncii, la existenţa unui sistem de
norme şi valori sociale, precum şi de instituţii specializate. Cu căt gradul de ocupare al forţei de
muncă este mai mare cu atît standardul de viaţă este mai ridicat, iar cheltuielile sociale ale
administraţiilor sunt mai reduse. Piaţa naţională a factorului de muncă este o verigă importantă
fară de care o economie nu ar putea funcţiona, iar factorul de producţie este principala forţă de
muncă care formează piaţa muncii.Piaţa muncii din Moldova, ca şi orice fenomen socio-
3
economic, este foarte complexă şi este determinată de mai mulţi factori, inclusiv de nivelul
general al dezvoltării economice. Structurarea pieţii muncii a Republicii Moldova reprezintă una
dintre problemele stringente cu care se confruntă ţara, din cauza necesităţii creării şi asigurării
funcţionării unui cadru organizaţional - instituţional şi a mecanismelor eficiente de angajare şi de
menţinere a angajaţilor, precum şi a unui comportament adecvat pentru perioada de tranziţie de
la economia dirijată la cea de piaţă.
Problemele pe piaţa muncii sunt determinate de un şir de factori ce se influenţează reciproc, cum
ar fi dezvoltarea economică precară a ţării, sărăcia, salariile mici etc., care la rândul lor
alimentează migraţia excesivă a forţei de muncă peste hotare percepută de populaţie drept
singura opţiune de menţinere a unui trai decent, iar, uneori, şi de supravieţuire.
Studiul de faţă are scopul de a oferi informaţia de bază de la prima sursă (agenţii economici)
privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova.
Actualitatea și importanța temei de cercetare:Piaţa muncii are un rol esenţial în cadrul
interdependenţelor care asigură dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizată această
relaţie, deoarece nu întotdeauna şi peste tot există o corelaţie strânsă, liniară, între factorul muncă
şi creşterea economică. Unele resurse de muncă nu se manifestă pe piaţa muncii ca atare, chiar
dacă ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenţele juridico-sociale, ca şi cele privind
ocuparea şi protecţia socială nu soluţionează automat nici problemele pieţei şi nici pe cele cu
care se confruntă dezvoltarea economiei.
Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizică şi intelectuală
într-un scop concretizat, de obicei, în bunuri economice. Aspectele demogarfice, de pregătire, de
educaţie determină valoarea forţei de muncă la un moment dat.
Modalitatea prin care se realizează unirea între forţa de muncă şi celelalte elemente ale unei
activităţi economice este caracteristică fiecărui sistem real al economiei. În condiţiile economiei
cu piaţă concurenţial-funcţională se foloseşte, în acest scop, mecanismul specific al pieţei
muncii, adică negocierea concretizată în angajarea omului ca salariat. Dar pe piaţa muncii nu se
negociază întregul potenţial de muncă al unei ţări, deoarece persoanele care au în posesie şi
ceilalţi factori de producţie îi combină pe toţi în mod direct fără a apela la mecanismul pieţei
muncii.Actualitatea temei cercetate rezida in insasi importanta acestei tematici la etapa actual de
dezvoltare a Republicii Moldova.Această cercetare îşi propune să realizeze o succintă analiză a
evoluţiilor din domeniul demografic şi a indicatorilor pieţei muncii în Republica Moldova din
ultima perioadă, precum şi a tendinţelor şi implicaţiilor prezente sau viitoare ale acestor evoluţii
în perspectiva integrării europene şi dezvoltării unei economii de piaţă consolidate. Dezvotlarea
durabilă a acesteia este posibilă numai dacă va fi bazată pe cea mai valoroasă resursă de care
dispune ţara: oamenii.
4
Obiectul de studiu:Cercetările privind subdezvoltarea care au fost abordate în diverse studii,
atît la nivel naţional, cît şi internaţional care vizeaza piata fortei de munca . Conceptualizarea
ştiinţifico-teoretică cu privire la subdezvoltare si folosirea fortei de munca , precum si analiza
somajului , populatiei in ansamblu si a particularitatilor pietii muncii in Republica Moldova. Un
accent deosebit se pune pe aspectele practice ale posibilităţilor de angajare a tinerilor în
Republica Moldova, precum și pe partea informaţională ce ţine de instituţiile care vă pot ajuta în
angajarea cu succes intr-o anumita unitate economica . În acest context, apare necesitatea
cercetării caracteristicilor subdezvoltării şi stabilirii oportunităţilor în edificarea unei societăţi
prospere, favorizînd în Republica Moldova o societate fără sărăcie, fapt ce a determinat
actualitatea temei de cercetare.
Scopul şi sarcinile lucrării: Scopul studiului este de a oferi informaţia de bază de la prima sursă
privind situaţia pieţei muncii în Republica Moldova. Scopul general al lucrarii este de a oferi un
set de informaţii pentru acele persoane care intenţionează să se angajeze in cimpul muncii sau să
asiste pe cei care oferă sprijin potenţialilor posesori ai fortei de munca în completarea
cunoștinţelor, dezvoltarea abilităţilor și aptitudinilor in vederea manifestarii unei oferte de
resurse de munca mai eficiente si cercetarea necesarului de munca salariata precum si totalitatea
resurselor de munca de care dispune socetatea la un moment dat. Problemele existente în
economia naţională, inclusiv lipsa locurilor de muncă bine plătite,afectează un număr tot mai
mare de persoane, în special tineretul, care se simte exclus atâtdin viaţa social-economică a ţării
cât și din comunitatea acesteia. O bună parte dintre tineri văd soluţionarea problemelor, cu
regret, numai prin plecarea peste hotarele ţării în căutarea unui destin mai bun, în timp ce alţii
caută soluţii aici, pe meleagurile natale, încercând să se integreze în diverse activităţi economice
precum si persoanele care hotarasc in mod deliberat sa inceteze lucrul ,considerind ca salariul
real este prea mic si cautarea unor locuri de munca mai favorabile. Scopul principal defapt
se concentrează asupra aspectelor macroeconomice ale funcţionării pieţei muncii, în special,
asupra ocupării forţei de muncă (evoluţia ocupării, structura ocupării, formele de ocupare),
şomajului (tipurile de şomaj, politicile anti-şomaj), precum şi asupra raportului dintre creştere
economică, distribuire a veniturilor şi ocupare.
Structura logică a lucrării:Realizarea obiectivelor tezei au determinat structura ei logică, care
cuprinde introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, tabele. . Structura referatului
“Particularitatile pietii muncii in Republica Moldova “propune o analiză pietii muncii, pe plan
internaţional şi naţional. Lucrare conţine o cercetare a stării actuale şi a citeva recomandari cu
referire la problema respectivă abordata pe teritoriul Republicii Moldova cit si la nivel
international. Compartimentul I-Evaluarea resurselor demoeconomice din Republica Moldova
reflecta resursele de resurse de munca si evenimentele sociale cu caracter istoric care si-au lasat
5
amprenta asupra situatiei actuale a pietii de munca din Republica Moldova si cum acestea
afecteaza populatia..Compartimentul II- Particularitatile pietei muncii in Republica Moldova
releva caracteristicile pietii muncii pentru societatea noastra ,problemele cu care se confrunta
precum si unele date statistice privind situatia actuala a pietii muncii.Compartimentul III-
Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii. Masurile necesare pentru solutionarea
problemelor pietei fortei de munca contin citeva recomandari de ordin eucativ cit si politic
pentru diminuarea somajului si imbunatatirea nivelului de viata.
În final, sunt prezentate concluziile si citeva recomandari privind relansarea relatiilor economice,
axindu-ma mai mult spre situatia actuala din tara ,la care am ajuns în urma investigaţiilor
realizate in vigoarea creşterea bunăstării populaţiei la nivel individual şi a economiei naţionale
în ansamblu.
Suportul teoretico-științific şi metodologic: Baza informaţională a constituit-o datele statistice
şi informative ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, Ministerului Economiei
şi Comerţului, ale Biroului Naţional de Statistică , publicaţiile speciale ale structurilor naţionale
susţinute de structurile internaţionale.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării pieţei muncii este dat de conceptele şi
principiile fundamentale şi lucrările unor autori marcanţi atât la nivel mondial cât şi la nivel
naţional. Astfel, curente diferite în economie precum economia neoclasică şi cea instituţională
prezintă definiţii deosebite ale pieţei.
Cuvintele cheie:Piata fortei de munca,posesori de forta de munca,economie nationala,rata
numărului şomerilor este cauzată de diverse efecte ce s-au produs pe piaţa forţei de muncă
autohtone, cum ar fi: lipsa locurilor de muncă, necorespunderea cererii cu oferta forţei de
20
muncă, existenţa forţei de muncă necompetitive pe piaţa muncii, disponibilizarea personalului,
reîntoarcerea în ţară a cetăţenilor aflaţi în căutarea unui loc de muncă peste hotare.Situata creată
ne demonstrează, prin urmare, că problema ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor
rămâne a fi una majoră. În special, în condiţiile crizei economice este necesar de a acorda o
atenţie sporită aspectului în cauză. Eforturile urmează să fie orientate către ocuparea forţei de
muncă reîntoarsă din străinătate, recalificării şi redistribuirii între sectoarele economiei naţionale.
Restructurarea economiei naţionale de la începutul anilor 1990 a dus la migrarea unei părţi
impunătoare din populaţia rurală, inclusiv tânără, dacă nu în exteriorul ţării, atunci, cel puţin, de
la sate spre oraşe. În Republica Moldova, acest proces durează încontinuu, majoritatea populaţiei
nu are posibilitate să-şi satisfacă necesităţile cu venitul din activitatea economică şi păşeşte pe
calea migraţiei de muncă care se dovedeşte a fi o soluţie de rezolvare a mai multor probleme:
asigurarea unui trai decent şi a unei calităţi mai bune a viaţii, sănătăţii, educaţiei etc.
Migrarea în străinătate pentru căutarea unui loc de muncă reprezintă principala caracteristică a
peisajului social şi economic al ţării. Analizând procesele ce se desfăşoară în societate, cu
siguranţă putem menţiona că Republica Moldova se include tot mai intens în procesul de trans-
naţionalizare prin migraţia forţei de muncă, care are consecinţe atât pozitive, cât şi negative
asupra calităţii vieţii populaţiei. La moment, acest fenomen ia o amploare şi se extinde practic în
toate ţările lumii, fiind influenţat de procesele de globalizare care reprezintă o etapă modernă de
internaţionalizare a activităţii economice. Peste o jumătate din lucrătorii emigranţi au vârsta sub
30 ani şi circa 80 la sută au mai puţin de 45 ani, ceea ce înseamnă că lucrătorii din primul grup
de vârstă au plecat din ţară, acesta fiind cel mai valoros contingent în aspectele socio-
demografice şi economice.Numărul migranţilor de pe glob este estimat la circa 200 mil.
persoane, fiind în creştere permanentă, proces care, cu siguranţă, se va înregistra şi pe parcursul
anilor următori. Iată de ce, acest proces trebuie să fie privit ca un fenomen obiectiv ireversibil,
care este determinat de mai mulţi factori, interni şi externi, rezultând din relaţiile de muncă şi
nivelul de dezvoltare economică a ţării.
Destul de relevante sunt şi datele privind numărul persoanelor tinere în vârstă de 15-29 ani
declarate plecate peste hotare care, fiind în componenţa populaţiei inactive în 2010, au constituit
128,7 mii persoane sau 41,4% din totalul persoanelor declarate plecate peste hotare (circa 311
mii persoane).Dintre acestea, 98,6 mii persoane sunt din mediul rural şi numai 30,1 mii persoane
din mediul urban.Diferenţa mare dintre numărul persoanelor tinere declarate plecate peste hotare
din mediile rural şi urban poate fi explicată. Dacă tinerii inactivi din mediul urban, în mare parte,
sunt antrenaţi în activităţi de formare profesională şi investire în capitalul lor uman, atunci tinerii
inactivi din mediul rural, din cauza lipsei unor oportunităţi de angajare reale, precum şi a lipsei
unor instituţii de învăţământ profesional, sunt motivaţi fie să plece în localităţile din mediul
21
urban, în scopul formării lor profesionale,fie să părăsească ţara în căutarea unui loc de muncă
mai atractiv şi mai bine remunerat. La fel,distribuţia persoanelor plecate peste hotare în căutarea
unui loc de muncă pe grupele de vârstă 15-19 ani, 20-24 ani şi 25-29 ani arată o concentraţie mai
mare a persoanelor date în grupa de vârstă de 20-24
ani – 60,6 mii, comparativ cu 9,1 mii persoane în vârstă de 15-19 ani şi 59,0 mii persoane în
vârstă de 25-29 ani în 2010. Adică, pleacă într-o măsură mai mare acele persoane care şi-au
finisat deja stagiul de formare profesională şi încă nu şi-au întemeiat o familie sau o gospodărie
proprie.
Analiza emigranţilor în funcţie de nivelul de studii demonstrează că ponderea cea mai mare
revine celor cu studii gimnaziale –l 37,9%, fiind urmaţi de cei cu studii medii generale – 22,8%,
secundare profesionale – 19,9% şi cei cu studii superioare – 12,3%.
O altă problemă constă în faptul că tinerii care au absolvit studiile generale nu sunt orientaţi
corect pe piaţa muncii. Aceasta se întâmplă din cauza lipsei unui sistem eficient de orientare
profesională. În acest sens, în programul de studii al sistemului de învăţământ obligatoriu
urmează a fi instituită disciplina „Orientarea profesională”. Potrivit unor studii, 40% dintre tineri
nu doresc să lucreze conform specialităţii alese. Evident, pentru ca absolviţii studiilor generale
să-şi poată alege o profesie pentru viitor, este necesar de a restabili în instituţiile de învăţământ
unităţile de psihologi, care ar contribui la selectarea unei profesii cerute pe piaţa muncii
autohtone, pentru fiecare tânăr în parte.
Compartimentul III
22
Potenţiale prognoze de evoluţie a pieţei muncii
Analizând teoriile şi metodele de determinare a optimului demografic, am ajuns la concluzia
că în Republica Moldova optimul demografic este strâns legat de noţiunea de dezvoltare durabilă
şi creştere economică care ar asigura prosperitate populaţiei. În acest sens, potrivit unor estimări
ale Fondului ONU pentru Populaţie Republica Moldova ar putea ajunge o ţară bătrână, bolnavă
şi aproape pustie la jumătatea acestui secol, daca Guvernul nu va începe urgent să pună la punct
o strategie naţională demografică. Moldova se îndreaptă spre o criză de „oameni”. Ultima
prognoză arată că, dacă lucrurile vor merge în ritmul actual (natalitate redusă, spor natural
negativ, emigrarea în masă a populaţiei), în 2050 vom fi doar 2 milioane de moldoveni, respectiv
populaţia economic activă nu va depăşi 700 mii persoane. Motivele: femeile pleacă la muncă în
străinătate într-un număr mult mai mare decât bărbaţii, ne îmbolnăvim mai mult şi mai frecvent
decât europenii, părinţii se feresc să aibă al doilea copil fie din cauza sărăciei, fie pentru a-şi
păstra serviciul. Toţi aceşti factori inevitabil vor avea incidenţe asupra pieţei muncii din
Republica Moldova.
Conform studiilor, chiar dacă vom avea creştere economică constantă, aceasta nu va rezolva
situaţia demografică Peste încă o generaţie, începând cu 2030, pe piaţa muncii vor intra copiii
născuţi în perioada tranziţiei, probabil cei mai puţin numeroşi. Respectiv, nu este exclus că
pentru a-şi completa forţa de muncă, Moldova va fi nevoită să atragă în ţară muncitori din alte
ţări ale lumii.
O soluţie pentru depăşirea crizei ar fi creşterea vârstei de pensionare după cum şi-au propus mai
multe guverne europene. Guvernul ar trebui să identifice toate măsurile posibile pentru ca
moldovenii plecaţi în străinătate cu contract de muncă, să se introducă obligativitatea de a
contribui la sistemul de pensie în ţările în care lucrează, urmând ca drepturile sa fie transferate
ulterior. Asta, în cazul în care Moldova are (sau va avea) asemenea acorduri cu ţările respective.
În caz con¬trar, imigranţii moldoveni ar putea să contribuie din străinătate direct la sistemul de
pensii autohton, deoarece siguranţa acestuia poate fi ameninţată pe viitor cînd o parte din
emigranţi vor reveni la baştină.
În ceea ce priveşte emigraţia forţei de muncă în străinătate, părerile sunt împărţite în ce
priveşte efectele acesteia; pe de o parte este opinia potrivit căreia emigrarea are o serie întreagă
de efecte nefavorabile asupra ţării de origine (diminuarea potenţialului resurselor umane,
diminuarea forţei de muncă mai bine pregătite, reducerea veniturilor la bugetul statului, investiţii
în capital uman nevalorificate în ţară), iar pe de altă parte opinia potrivit căreia emigrarea are o
influenţă favorabilă asupra ţării de origine, legată de:
– utilizarea transferurilor băneşti (remitenţele) cu efect pozitiv asupra nivelului de trai al celor
rămaşi în ţară;
23
– revenirea în ţară a unei forţe de muncă mai bine calificată şi cu spirit antreprenorial;
– scăderea presiunii şomajului asupra pieţei forţei de muncă;
– posibilitatea mijlocirii unor contacte de afaceri între ţara de origine şi ţara de destinaţie prin
intermediul emigranţilor.
Masurile necesare pentru solutionarea problemelor pietei fortei de munca
Studiul cu agenţii economici a conturat patru măsuri principale necesare de întreprins din partea
conducerii ţării pentru soluţionarea problemei insuficienţei forţei de muncă şi a fluctuaţiei forţei
de muncă în Moldova (vezi Diagrama 1):
oferirea salariilor compatibile cu un nivel de trai decent (39%)
crearea locurilor de muncă stabile (inclusiv prin crearea de noi întreprinderi) şi cu
perspectivă de creştere profesională (32%)
susţinerea businessului mic prin reducerea poverii de impozitare, scutirea de variate taxe
pe diferite perioade de timp, precum şi reducerea numărului de controale din partea
organelor abilitate (21%)
dezvoltarea şi consolidarea economiei ţări (18%).
Diagrama 1: Măsurile din partea statului pentru soluţionarea problemelor pieţei forţei de
muncă
Întrebare deschisă / Răspuns multiplu
38,8%
16,7%
6,3%
8,9%
32,1%
21,2%
41,3%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45%
Oferirea salariilor decente
Ridicarea economiei ţării/stabilitate economică
Condiţii de muncă moderne
Creşterea nivelului de trai/ ajustarea la coşul mediu de consum
Oferirea locurilor de muncă stabile cu perspectivă de creştere
Susţinerea micului business
Alte măsuri
Interesant este faptul că nici o companie cu capital străin nu consideră că oferirea unui salariu
decent ar soluţiona problema fluctuaţii şi insuficienţei cadrelor. În schimb, oferirea unui loc de
muncă stabil cu perspectiva de creştere profesională ar fi cea mai reuşită soluţie (în opinia a 50%
24
din companii cu capital străini) din partea conducerii ţării pentru soluţionarea acestor probleme
pe piaţa forţei de muncă.
Printre alte măsuri necesare de întreprins de către conducerea ţării care merită să fie evidenţiate,
deşi au fost specificate de un procent mai mic de agenţi economici, sunt acordarea de înlesniri
(de exemplu, susţinere în procurarea de locuinţă) cadrelor tinere, perfecţionarea sistemului de
învăţământ şi ajustarea acestuia la cerinţele pieţei forţei de muncă. În acest context, este
important faptul că unii agenţi economici au exprimat dorinţa/necesitatea de a conlucra cu
instituţiile de învăţământ în privinţa pregătirii şi recrutării viitorilor angajaţi. Totuşi, practica
respectivă este viabilă doar în cazul întreprinderilor medii şi mari care au un potenţial de
angajare mare. În cazul întreprinderilor mici şi micro este necesar un efort considerabil pentru
conştientizarea necesităţii şi avantajelor de conlucrare între toţi actorii de pe piaţa forţei de
muncă.
În ceea ce priveşte măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici pentru
soluţionarea problemei insuficienţei şi a fluctuaţiei forţei de muncă, principalele sunt
remunerarea corespunzătoare nivelului de trai decent (55%) şi asigurarea condiţiilor optime de
muncă (38%). Alte măsuri secundare sunt prezentate în Diagrama 2.
Diagrama 2: Măsurile din partea întreprinderilor pentru soluţionarea problemelor pieţei
forţei de muncă
Întrebare deschisă / Răspuns multiplu
37,5%
55,0%
6,3%
8,1%
6,6%
8,0%
5,7%
16,9%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%
Asigurarea unor condiţii optime de lucru
Salarii corespunzătoare
Pregătirea specialiştilor la locul de muncă, cursuri de perfecţionare etc.
Renovarea tehnologică a întreprinderilor
Oferirea unor facilităţi lucrătorilor (cămin, plata transportului, etc.)
Asigurarea cu locuri de muncă stabile
Climat favorabil la locul de lucru/ atitudine bună din partea administraţiei
Alte măsuri
25
Analiza comparată a măsurile necesare de întreprins din partea agenţilor economici şi a
conducerii ţării a evidenţiat patru măsuri comune, după cum urmează:
oferirea de salarii decente;
asigurarea cu locuri de muncă stabile;
oferirea de facilităţi angajaţilor (loc de trai, rambursarea cheltuielilor de transport etc.);
conlucrarea cu instituţiile de învăţământ în vederea pregătirii cadrelor solicitate, inclusiv
acoperirea parţială sau totală a cheltuielilor de studii.
CONCLUZII ŞI CONSTATĂRI
A. Posturi de muncă vacante
Estimările datelor rezultate în urma sondajului cu agenţii economici indică un număr de circa
980 mii angajaţi. 93 la sută din angajaţi au regim de muncă complet. Ponderea cea mai mare a
angajaţilor este în mediul urban (86%), la întreprinderile medii şi mari (73%) şi cele cu capital
privat (65%).Analiza cererii de forţă de muncă din partea agenţilor economici evidenţiază cifra
de circa 91 mii locuri vacante, ceea ce este de circa 5,5 ori mai mare decât numărul de locuri
vacante înregistrate la Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Ponderea cea mai mare
a locurilor vacante este înregistrată la întreprinderile din sectorul industrial (40%). Discrepanţa
semnificativă a volumului de locuri vacante dintre datele oficiale şi cele obţinute prin sondaj
evidenţiază necesitatea identificării unor mecanisme noi de conlucrare cu agenţii economici în
vederea soluţionării problemelor de suplinire a locurilor vacante. Este necesar de îmbunătăţit
procesul de comunicare/interacţionare dintre patroni-intermediarii procesului de ocupare a forţei
de muncă-potenţiali angajaţi.
În acest context evidenţiam faptul că modalităţile principale de recrutare a personalului folosite
de angajatori sunt anunţurile plasate în mass-media (în special ziarele) şi locuri publice, precum
şi recomandările din partea cunoscuţilor. Aceste două practici de recrutare sunt folosite de 90 la
sută din patroni. În comparaţie, doar 7% din agenţi economici apelează la asistenţa oficiilor de
ocupare a forţei de muncă.
Cerinţele principale înaintate de agenţii economici potenţialilor angajaţi sunt profesionalismul şi
disciplina. Astfel, dacă cea de a doua cerinţe este un dat interiorizat al persoanei, atunci
profesionalismul este dobândit prin studiile specializate, consolidate de experienţa de muncă.
Din aceste considerente cadrele tinere / tinerii absolvenţi sunt dezavantajaţi. Mai mult ca atât,
situaţia prezentă pe piaţa forţei de muncă indică insuficienţa forţei de muncă calificate,
determinată atât de migraţia excesivă, cât şi de carenţele în sistemul de învăţământ. Este necesară
conlucrarea cu agenţii economici în vederea conştientizării de către aceştia a ideii de investiţii în
personal.De asemenea este necesar de perfecţionat mecanismul de comunicare dintre agenţii
economici, instituţiile de ocupare a forţei de muncă şi instituţiile de instruire, în vederea
26
consolidării consistenţei dintre cerinţele pieţei forţei de muncă şi cadrele pregătite de instituţiile
de învăţământ.Fluctuaţia forţei de muncă în prezent este o problemă minoră pentru agenţii
economici, doar 17 la sută dintre aceştia fiind afectaţi de acest fenomen. Factorul principal ce
determină fluctuaţia cadrelor este cel tradiţional pentru ţările cu o economie slab dezvoltată –
salariul mic.
B. Suplinirea posturilor vacante
Spre deosebire de fluctuaţia cadrelor, problema suplinirii locurilor de muncă vacante este una
deosebit de gravă pentru agenţii economici din Moldova. Cu această dificultate s-a confruntat
fiecare al treilea agent economic. Cele mai vulnerabile în această privinţă sunt întreprinderile
medii şi mari (76%), precum şi întreprinderile ce activează în sectorul industrie (60%), servicii
medicale (50%), transport (42%), deservirea populaţiei (40%) şi sectorul agricol (40%)
Perioada medie de ocupare a unui loc de muncă vacant este de 23 zile. Peste 60 la sută din
întreprinderi reuşesc să suplinească locul de muncă vacant în cel mult o lună, iar 17 la sută au
nevoie de o perioadă mai mare de o lună.
Dificultăţile cele mai mari întâmpinate de agenţii economici la suplinirea locurilor vacante
vizează funcţiile ce necesită personal specializat calificat. Or, acest lucru este firesc din moment
ce produsul sistemului actual de învăţământ nu corespunde cerinţelor pieţei forţei de muncă, iar
migraţia forţei de muncă, în special a celei calificate, este foarte înaltă.
Factorul principal ce determină problemele pentru suplinirea locurilor vacante este salariul mic
ce nu asigură un nivel de trai decent. Al doilea factor vizează nivelul de calificare scăzut al
potenţialilor angajaţi, cauzele acestuia fiind deja prezentate mai sus.
C. Măsurile necesare pentru soluţionarea problemelor pe piaţa forţei de muncă
Măsurile pe care ar trebui să le întreprindă conducerea ţării în vederea rezolvării problemei
insuficienţei şi fluctuaţiei forţei de muncă vizează trei direcţii prioritare:
măsuri îndreptare pentru dezvoltarea economică generală a ţării
măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale populaţiei economic-active, cum ar fi
asigurarea cu salarii decente
măsuri îndreptate spre susţinerea micului business
La rândul lor, agenţii economici ar trebui să contribuie, în special, prin asigurarea remunerării la
nivelul traiului decent şi asigurarea condiţiilor optime de muncă.
27
Recomandari si concluzii
Recomandări de politici
În ceea ce priveşte politicile de pe piaţa muncii, Republica Moldova trebuie să-şi concentreze
eforturile în primul rând asupra a 3 priorităţi principale, priorităţi care sunt prevăzute şi de
Agenda Lisabona: atragerea şi menţinerea mai multor oameni pe piaţa forţei de muncă,
îmbunătăţirea adaptabilităţii şi creşterea investiţiilor în capitalul uman, realizând o combinare cu
prevederile conţinute în obiectivele Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei –
problema demografică şi migraţia, excluderea socială, precum şi elementele asociate cum ar fi
sănătatea populaţiei şi aspectele sensibile ale sărăciei.
Obiectivul principal de politică economică al Guvernului ar trebui să fie păstrarea unui nivel
relativ redus al şoma¬jului în condiţiile continuării restructurării sectoriale. Pentru atingerea
acestui obiectiv Guvernul trebuie să aibă ca prioritate creşterea calităţii ocupării şi a
siguranţei locului de muncă, simultan cu crearea de oportunităţi de pregătire profesională şi
instruire.
De asemenea, guvernul trebuie să se preocupe de introdu¬cerea unor măsuri favorabile
mediului de afaceri în scopul creşterii productivităţii şi flexibilităţii pe piaţa muncii.
În condiţiile globalizării, piaţa muncii din Moldova trebuie să răspundă nevoii companiilor
de a se adapta permanent cerinţelor de creştere a competitivităţii. Din acest motiv politicile
de ocupare trebuie să conţină rezultatele colaborării constante cu mediul de afaceri,
reprezentanţii lucrătorilor şi ai asociaţiilor profesionale, pentru reglementarea eficientă a
relaţiilor de muncă
Mai multă specializare şi adaptare a întreprinderilor la apariţia de noi cerinţe şi ocupaţii
determinate de progresul tehnic. Pentru ca întreprinderile să fie dinamice în demersurile lor,
cererea şi oferta de formare profesională iniţială şi continuă pe piaţa muncii trebuie să
satisfacă aceste nevoi. În acest context, pe lângă necesitatea unei informări mai bune asupra
locurilor de angajare disponibile promovate prin structurile de plasare de forţă de muncă,
trebuie întărite legăturile acestora cu întreprinderile şi centrele de instruire şi formare, pentru
a veni în întâmpinarea solicitărilor întreprinderilor.
Modificarea Codului Muncii prin care să se instituie o serie de relaţii de muncă flexibile şi
instrumente în aplicarea acestora pentru reducerea barierelor la angajare: relaxarea
restricţiilor privind contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu scopul
aducerii în zona fiscală a raporturilor de muncă din zona informală a economiei;
promova¬rea unor noi forme de angajare prin contracte de muncă, atât cele cu timp parţial,
prin agent de muncă temporară, cât şi cele referitoare la munca la domiciliu; simplificarea
proce¬durilor de evidenţă a salariaţilor prin introducerea registrului general de evidenţă a
28
salariaţilor; flexibilizarea procedurilor de concediere individuală şi colectivă, precum şi
garantarea drepturilor salariaţilor în cazul acestor concedieri.
Altă componentă a flexibilizării pieţei forţei de muncă o constituie sprijinirea formării şi
obţinerea calificărilor manageriale care să facă din antreprenoriat o opţiune de carieră.
Încurajarea responsabilităţii corporative prin oferirea de stimulente pentru angajaţi, în scopul
dezvoltării companiilor, dar şi pentru conştientizarea angajatorilor şi a angajaţilor cu privire
la necesitatea formării profesionale continue.
Simultan cu creşterea flexibilităţii pieţei muncii este necesară îmbunătăţirea nivelului de
protejare a salariaţilor, inclusiv prin responsabilizarea individuală cu privire la eforturile
acestora de a căuta un loc de muncă.
Angajatorii trebuie să aibă obligaţia să informeze şi să consulte angajaţii asupra situaţiei
economice a firmei şi a politicilor privind forţa de muncă în cadrul întreprinderii. De
asemenea, ei trebuie să informeze angajaţii cu privire la orice decizie care duce la modificări
importante în organizarea muncii, în relaţiile contractuale sau în raporturile de muncă.
Creşterea securităţii în ceea ce priveşte ocuparea trebuie să aibă în vedere nu numai
componenta de intervenţie, ci şi cea preventivă, care implică stabilirea responsabilităţilor în
relaţia angajat-angajator (guvernul ar trebui să mai gândească la stabilirea salariului minim
pe economie, precum şi la posibilitatea de a stabili/negocia compensaţii băneşti pentru
pierderea locului de muncă).
Integrarea şi facilitarea accesului tinerilor pe piaţa muncii, lupta împotriva şomajului în
rândul tinerilor şi pe calitatea actului de învăţământ.
Facilitarea trecerii de la şcoală la locul de muncă. Trebuie să se ţină cont şi de necesitatea de
a compensa deficitul de calificare sau experienţă. În acest sens, pentru a răspunde cerinţelor
sectoriale şi regionale trebuie să se promoveze şi îmbunătăţească învăţământul tehnic,
profesional şi de meserii.
Continuarea campaniilor de informare a elevilor şi studenţilor din anii terminali pentru a le
acorda informaţii privind oportunităţile de angajare şi riscurile existente pe piaţa muncii.
Facilitarea încadrării în muncă cu normă redusă după pensionare, precum şi asigurarea
accesului nediscriminatoriu la formare profesională pe tot parcursul vieţii.
Integrarea pe piaţa muncii a persoanelor dezavantajate.
Trebuie să se urmărească gestionarea adecvată a emigraţiei şi migraţiei economice pentru
compensarea deficitului de forţă de muncă internă în anumite sectoare.
Gestionarea fluxurilor de emigranţi moldoveni în scop de muncă, ceea ce presupune
implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a fluxurilor de emigranţi angajaţi în
străinătate.
29
Ţinând cont de importanţa incadrarii in cimpul muncii a tinerilor,sunt formulat un şir de
recomandări:
- să fie introduse discipline în programele de studii ale şcolilor medii şi ale liceelor care ar forma
aptitudini profesionale muncitoreşti (de tractorist, lemnar, strungar, cusătoreasă etc.);
- să fie extinse prevederile ce ţin de acordarea în primii 3 ani de activitate a unei locuinţe
gratuite,plata unei indemnizaţii unice în mărime de 30 mii lei etc. asupra tuturor categoriilor de
absolvenţi(conform legislaţiei în vigoare, beneficiază doar absolvenţii instituţiilor superioare de
învăţământ finanţaţi din Bugetul de stat, medicii şi profesorii, absolvenţii din mediul rural);
- să fie modificată legislaţia privind stimularea personalului,care angajează absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ superior, indiferent de sursele de finanţare a studiilor;
- să fie perfecţionat mecanismul ce vizează implementarea prevederii referitoare la acordarea
reducerilor la plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, acordate angajatorilor
care încadrează tineri absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior;
- să fie sporit gradul de ocupare a forţei de muncă tinere prin atragerea investiţiilor pentru
dezvoltarea infrastructurii, în special, în localităţile rurale şi, după posibilitate, investiţii gratuite;
- să fie elaborat un mecanism privind stimularea tinerilor plecaţi la muncă în străinătate pentru
revenirea în ţară: de prevăzut creşterea salariilor prin perfecţionarea sistemului existent de
salarizare,aplicarea diferitor forme noi de salarizare ţinând cont de experienţa mondială, inclusiv
europeană (sistem de beneficii, aplicarea pachetelor de acordare a serviciilor sociale, inclusiv
pentru alimentaţia angajaţilor, facilităţi pentru iniţierea afacerilor, formare/reformare
profesională, facilităţi pentru familii).
Concluzii
In Republica Moldova exista un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, piata muncii
neputind fi tratata separat de mediul economic general, fiind in fapt la randul sau un instrument
functional pentru economia de piata. Este o piata cu oferta scazuta si nu foarte diversificata si
respectiv cu o cerere mare, concentrata si ea pe citeva segmente. Din cauza decalajului evident
intre cerere si oferta(decalaj de altfel vizibil si in situatia statistica ), presiunea care apasa asupra
celor implicati in sistem este foarte mare, mecanismul sanatos al concurentei inceteaza sa mai
functioneze. In fapt, pe „piata” apar doar anumite posturi, altele fiind tranzactionate in afara
pietei, adica pe o piata neagra paralela. Acest fapt creaza pe termen mediu si lung puternice
frustrari si dezechilibre, pentru ca se transmite implicit mesajul ca nu valoarea conteaza, ci
accesul preferential la informatii si oportunitati de munca. Deoarece se tranzactioneaza liber in
principal posturi mai putin dezirabile, oamenii de valoare invata ca nu este loc pentru ei .Piata
30
muncii se caractearizeaza in principal prin natura „produsului” vindut, care este munca, o
combinatie rara intre timp dedicat activitatii, vointa, inteligenta, educatie si experienta, calitati
personale, imaginatie si curaj, sacrificii si neimpliniri, efort si oboseala.Piata muncii depinde
foarte mult de mediul economic prin genererea de locuri de munca, regmenentari
legale, fiscalitate. Daca acestea sunt mai greu de imbunatatit in timp, macar mentalitatea
angajatorilor ar putea suferi transformari pozitive, prin apelul la profesionistii in resurse umane,
la agentii specializate si la cursuri de perfectionare. Destul de putini angajatori inteleg exact
schimbarea de paradigma pe care o presupune tranzactia de competente, dar nici sistemul oficial
nu-i ajuta. Pentru a tranzactiona competente, pe scurt abilitati si capacitati, ar trebui construit un
sistem de certificare a acestora, sistem cu ciclu foarte scurt.Exista mari deosebiri intre ocupatie,
functie, meserie si profesie. Calificarile „tehnice”, profesionale, formate de sistemul de
invatamint nu mai sunt suficiente. Se cere in plus, practic si pentru pozitii nondecizionale:
comunicarea, colaborarea, lucrul in echipa, initiativa, creativitatea, asumarea responsabilitatilor,
intelegerea interactiunilor complexe, a sistemelor relationale, utilizarea in activitatea cotidiana in
special a calculatorului.
31
Bibiografie:
1 Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010, www.statistica.md.2. Ancheta forţei de muncă, http://www.statistica.md/public/files/Metadate/AFM.pdf.3. BNS, Raport trimestrial, Piaţa forţei de muncă, T3-2006.
4. BNS, Notă informativă, Forţa de muncă în Republica Moldova: Ocupare şi şomaj, anul 2005 http://www.statistica.md/statistics/dat/784/ro/PiaţaFM_ocup_somajul_anul_2005.pdf.
5. Centrul Analitic EXPERT-GRUP, Analize de Business şi Economie, www.expert-grup.org.
6. Institutul de Politici Publice, Barometrul de opinie publică, noiembrie 2006, www.ipp.md.
7.Forţa de muncă în Republica Moldova – ocupare şi şomaj, 2010,
8.IMF /International Monetary Fund/ „World Economic Outlook Database, April 2006”, http://www.imf.org.
9. WB /World Bank/, „Moldova: Poverty Update”, Report no. 35618-MD, Human Development Sector Unit, Ukraine, Belarus and Moldova Country Unit, Europe and Central Asia Region, June 12, 2006.
10. Ghencea Boris and Gudumac Igor, Labor Migration and Remittances in the Republic of Moldova, sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004.
11. Materialele Conferinţei Internaţionale, Transformările demografice şi socio-economice ale populaţiei. Actualitate şi Viitor.