7/26/2019 Partea i. Definirea Creativitatii http://slidepdf.com/reader/full/partea-i-definirea-creativitatii 1/18 LABORAZON STAGIUL DE DEZVOLTAREA CREATIVITĂ II Ț PARTEA I. Definirea creativită ii ț 1. Creativitatea ca process 2. Creativitatea ca aptitudine 3. Tehnicile creative, text introductiv 1. Creativitatea ca prce! Pe cale pragmatică s-a descoperit că există într-adevăr ceva comun tuturor creaţiilor i anume că rice crea"ie# in$iferent $e $%eni&# e!te re'&(tat&( &n&i prce! care parc&r)e *n principi& ace(ea+i etape# *n aceea+i !&cce!i&ne . !ceasta înseamnă că din momentul în care tim care sînt aceste etape i ce condiţii tre"uie întrunite pentru reali#area lor, putem reproduce în mod voluntar acest proces, ori de cîte ori i indi$erent unde avem nevoie de idei noi. Prima etapă a oricărui proces de creaţie este )ene'a pr,(e%ei. %n momentul naterii sale, orice creaţie, orice idee este o nemulţumire în mintea cuiva, o stare de divergenţă între eul creator i lumea încon&urătoare. 'u există excepţii. (u"linie#) fără ne%&("&%ire n& e-i!tă crea"ie. (tarea de mulţumire, $ericirea în ultimă instanţă, produc o mulţime de lucruri importante, o "urticică grăsunică, de pildă, dar nu produc creaţie. *a ora actuală nu tim de $apt cum se nate o pro"lemă, nici în termenii tiinţei, nici ai $iloso$iei. +ai exact nu tim atît de "ine încît să putem reproduce în mod voluntar procesul respectiv. !vem însă un număr de aproximări pe care ne putem "a#a cît de cît) - tim că o pro"lemă este în sine ceva $oarte important i de valoare. Tre"uie doar să ne convingem că aa e. instein spunea că a pune o pro"lemă este aproape întodeauna un pas mai important decît a o soluţiona - mai tim că numărul oamenilor capa"ili să identi$ice o pro"lemă înainte ca ea să $ie evidentă pentru tot prostul este $oarte mic. e aici decurge că tre"uie să punem mare preţ pe oamenii care sînt în stare să identi$ice o pro"lemă i să $im $oarte "ucuroi atunci cînd am intrat în posesia unei pro"leme, indi$erent pe ce cale - tim de asemenea că o pro"lemă /ca i o ipote#ă0 nu se &udecă niciodată după originea ei, după modul în care a $ost o"ţinută sau după cine a o"ţinut-o. pro"lemă se &udecă exclusiv după potenţialul de schim"are pe care îl conţine i, secundar, după acurateţea de$inirii ei din perspectiva posi"ilităţilor de a $i soluţionată - în s$îrit, tim la $el de sigur că orice pro"lemă este în $a#a iniţială o stare de nemulţumire, o stare de discon$ort în mintea cuiva anume. Pentru a crea nu este însă de a&uns să $ii nemulţumit, nu este su$icient să $ii mulţumit că eti nemulţumit. +ai tre"uie să ai tupeul $ormida"il de a vrea să schim"i ceea ce te nemulţumete, să vrei să schim"i lumea după cum arată ea în capul tău. 1
This document is posted to help you gain knowledge. Please leave a comment to let me know what you think about it! Share it to your friends and learn new things together.
1. Creativitatea ca process2. Creativitatea ca aptitudine3. Tehnicile creative, text introductiv
1. Creativitatea ca prce!
Pe cale pragmatică s-a descoperit că există într-adevăr ceva comun tuturor creaţiilor ianume că rice crea"ie# in$iferent $e $%eni&# e!te re'&(tat&( &n&i prce! care parc&r)e *nprincipi& ace(ea+i etape# *n aceea+i !&cce!i&ne. !ceasta înseamnă că din momentul în caretim care sînt aceste etape i ce condiţii tre"uie întrunite pentru reali#area lor, putem reproduceîn mod voluntar acest proces, ori de cîte ori i indi$erent unde avem nevoie de idei noi.
Prima etapă a oricărui proces de creaţie este )ene'a pr,(e%ei. %n momentul nateriisale, orice creaţie, orice idee este o nemulţumire în mintea cuiva, o stare de divergenţă între eulcreator i lumea încon&urătoare. 'u există excepţii. (u"linie#) fără ne%&("&%ire n& e-i!tăcrea"ie. (tarea de mulţumire, $ericirea în ultimă instanţă, produc o mulţime de lucruriimportante, o "urticică grăsunică, de pildă, dar nu produc creaţie.
*a ora actuală nu tim de $apt cum se nate o pro"lemă, nici în termenii tiinţei, nici ai$iloso$iei. +ai exact nu tim atît de "ine încît să putem reproduce în mod voluntar procesulrespectiv. !vem însă un număr de aproximări pe care ne putem "a#a cît de cît)- tim că o pro"lemă este în sine ceva $oarte important i de valoare. Tre"uie doar să neconvingem că aa e. instein spunea că a pune o pro"lemă este aproape întodeauna un pas maiimportant decît a o soluţiona
- mai tim că numărul oamenilor capa"ili să identi$ice o pro"lemă înainte ca ea să $ie evidentă pentru tot prostul este $oarte mic. e aici decurge că tre"uie să punem mare preţ pe oameniicare sînt în stare să identi$ice o pro"lemă i să $im $oarte "ucuroi atunci cînd am intrat în
posesia unei pro"leme, indi$erent pe ce cale- tim de asemenea că o pro"lemă /ca i o ipote#ă0 nu se &udecă niciodată după originea ei, dupămodul în care a $ost o"ţinută sau după cine a o"ţinut-o. pro"lemă se &udecă exclusiv după
potenţialul de schim"are pe care îl conţine i, secundar, după acurateţea de$inirii ei din perspectiva posi"ilităţilor de a $i soluţionată- în s$îrit, tim la $el de sigur că orice pro"lemă este în $a#a iniţială o stare de nemulţumire, ostare de discon$ort în mintea cuiva anume.
Pentru a crea nu este însă de a&uns să $ii nemulţumit, nu este su$icient să $ii mulţumit că
eti nemulţumit. +ai tre"uie să ai tupeul $ormida"il de a vrea să schim"i ceea ce tenemulţumete, să vrei să schim"i lumea după cum arată ea în capul tău.
'u orice nemulţumire s$îrete prin a $i o idee nouă, o creaţie. in contră, #dro"itoareama&oritate a stărilor de nemulţumire se stinge cu mult înainte. Cum se petrece această stingere
+ai întîi ea se petrece în propria noastră minte, $ără nici un a&utor din a$ară. Trecîndîn $iecare #i prin tot $elul de situaţii, care mai de care mai colorate i mai diverse, $iecare dintrenoi acumulea#ă un număr important de tensiuni, de divergenţe, de nemulţumiri. +ama natură a
decis că nu putem trăi cu aceste $ocare de incendiu i a pus în mintea noastră o întreagă armatăde pompieri, excepţional de e$icienţi, care intervin cu maximă promptitudine, $ără ca noi sădăm vreun ordin, $ie el cît de mic sau de vag. e exemplu, atunci cînd am $ăcut un mare e$ort,dar re#ultatele pe care le-am o"ţinut sînt prăpădite, întotdeauna există cineva în mintea noastrăcare nu ne lasă la greu i ne spune că nu e chiar aa, că în realitate re#ultatele sînt chiar valoroase, date $iind condiţiile /grele40 în care le-am o"ţinut, că alţii n-ar $i reuit nici pe
&umătate etc. (au, stai pe scaun în troleu, iar lîngă tine, în picioare, stă o "ătrînă. 'u vrei pur isimplu să-i cede#i locul. Te simţi "ine 'u te simţi. Ce $ace mintea ta Păi pune repede
pompierii la trea"ă. 5ariante) să le mai ia i nai"a de "a"e, că um"lă moartea după ele pe acasăi ele "întuie prin tîrg da6 de ce să mă ridic eu, să se ridice ăla că e mai tînăr te uiţi
preocupat-neatent pe geam - tocmai nu ai vă#ut-o. !m mai vă#ut i o soluţie preventivă în
cuplu) domnul se aea#ă pe scaunul dinspre geam, iar doamna pe cel dinspre culoar, adică celceda"il, care, $iind ocupat de o doamnă, devine ast$el ne-ceda"il.
Psihosociologii au identi$icat aproape toate mecanismele de reducere a stărilor disonante. Chestiunea e că aceste mecanisme, aceti pompieri, intepretea#ă orice discon$ortdin mintea noastră ca disonanţă, inclusiv pro"lemele în stadii iniţiale. $icacitateamecanismelor de reducere i eliminare a discon$orturilor mentale, deci i a pro"lemelor, esteexcepţională. 7îndiţi-vă de cîte ori aţi $ost $oarte nemulţumit, poate chiar scîr"it, de o mulţimede lucruri, de-o pildă, de modul de colectare a deeurilor mena&ere în cartierul în care locuiţi.Poate aţi avut, poate mai aveţi chiar i unele idei în această privinţă. e ce nu aţi $ăcut nimic,mai exact cum nu aţi $ăcut nimic Ce v-aţi spus ca să puteţi convieţui cu nemulţumirea, $ără caea să vă sîcîie ori de cîte ori duceţi gunoiul 8oarte pro"a"il vocea de dinăuntru v-a convins căce, e trea"a mea trea"a primarului, a ăstora de la ... sau unde să mă duc Cine nai"a o sămă asculte +ă $ac de rîsul protilor. +ă $ac de rîsul vecinilor, pe care văd că-i doare $ix încot. (tingerea pro"lemelor în mintea noastră prin mecanismele de reducere a disonanţelor esteceva $oarte natural, este ceva ne"lama"il, aa sîntem noi oamenii $ăcuţi.
Totui unele pro"leme reuesc să supravieţuiască atacului natural al mecanismelor dereducere a disonanţelor i să treacă în etapa următoare a procesului de creaţie. adevărat, sîntexcepţional de puţine, dar totui sînt, alt$el nu putem explica nimic, dar a"solut nimic din ce neîncon&oară i e $ăcut de mînă i de minte omenească. %ntre"area este cum reuesc, mai exact ce
putem $ace pentru ca ele să rămînă totui în mintea noastră. !ceasta este o între"are $oarte utilă,cu condiţia să nu căutăm răspunsuri tiinţi$ice, pentru că nu avem unde să le găsim. ste util să
gîndim din interior) cum tre"uie să stea o pro"lemă în capul meu ca să nu o poată scoate deacolo decît setul de schim"ări pe care pro"lema îl cere Cît de importantă tre"uie să $ie acea pro"lemă pentru mine Cît de tare tre"uie să mă preocupe Cît de ascuţită i de importantătre"uie să $ie nemulţumirea $aţă de ceea ce este, ca să nu mi-o stingă nimic altceva decîtschim"area a ceea ce este în concordanţă cu ceea ce am în cap
Pro"lemele care reuesc să se salve#e din atacul extinctoarelor din interiorul minţiinoastre mai au de suportat un atac, cel din exterior, al celorlalţi. !l rudelor, al prietenilor, alcolegilor, al e$ilor, al altor apropiaţi, care ţin cu adevărat la noi i vor să ne scoată prostiile dincap ca să ne $erească de relele pe care le anticipea#ă. e o"icei, cele două atacuri nu sîntsuccesive i reciproc indi$erente, ci sînt concomitente i se coro"orea#ă reciproc.
acă am reuit să ne salvăm pro"lema de su" du"lul atac igienico - sanitar, adică
rămînem convini că merită să schim"ăm ceea ce nu ne place, cu ceva mai "un care se a$lă, su"$ormă de speranţă momentan, în mintea noastră, procesul de creaţie continuă. acă nu, nu.
9rmătoarea etapă a procesului de creaţie este inc&,a"ia. :ămai cu pro"lema în$iptă "ine în minte, începem procesul de căutare a soluţiei. !ceastă căutare conţine activităţi $oartediverse i $oarte complexe) anali#e, sinte#e, convocări de resurse suplimentare de cunoatere,asociaţii mentale, analogii, reduceri, in$erenţe inductive, deductive, comparaţii etc. Ceea cetre"uie su"liniat este că în această $a#ă mintea noastră nu operea#ă numai la nivelul contient.
Căutăm adică soluţia nu numai cînd tim că o căutăm, ci i cînd nu sîntem atenţi la ea, "a chiar i cînd dormim. +intea noastră participă la procesul de căutare cu toate eta&ele i resursele ei.Condiţia ca acest lucru să se întîmple este ca pro"lema să ai"ă o mare importanţă su"iectivă
pentru noi, să $im cu mintea la ea, să nu ne dea pace. xperienţa arată că în această $a#ă persoanele creative reali#ea#ă o adevărată anamor$o#ă a lumii încon&urătoare. %n tot ce ve#i,au#i, percepi, cauţi, voluntar, ca i involuntar, răspunsul la între"area care te $rămîntă.
urata incu"aţiei este $oarte varia"ilă, de la cîteva minute la cîteva #eci de ani. ;enriCoandă, de exemplu, socotea cît timp s-a scurs între pro"lemă i soluţie, apropo de e$ectulcare îi poartă numele. %n 1<1= a conceput i construit primul avion cu reacţie din lume. +otorulera amplasat în capul avionului, iar a&uta&ele erau ast$el înclinate $aţă de axa longitudinală încît
&eturile reactive să nu aprindă $usela&ul. *a încercarea în #"or, tînărul, pe vremea aceea, inginer
a o"servat că &eturile, în loc să asculte de legile cunoscute ale $i#icii i să le respecte integral,ascultau cîţiva centimetri după care se lipeau de $usela&, pe care îl cam aprindeau. (căpat cuviaţă din accidentul care a urmat, Coandă povestea că, prin 1<3>, lua o "aie $ier"inte.?ucîndu-se cu o picătură de apă, a o"servat că aceasta, în loc să cadă de pe vîr$ul degetului, cum
pretindea $i#ica pe atunci, se prelingea pe deget. ! urmat declicul care a conexat aceastăo"servaţie cu pro"lema descoperită cu aispre#ece ani înainte i soluţionarea ei prin ceea cede atunci numim e$ectul Coandă.
@tiinţi$ic vor"ind, nici aici nu prea tim ce $ace mintea noastră sau, mai exact nu avemdescrieri i predicţii su$icient de clare i de sigure ca să o"ţinem din ele in$erenţe practiceinstructive. Pe calea generali#ării pragmatice a unor o"servaţii inevita"il super$iciale, putemtotui să ne punem la dispo#iţie cîte ceva de $olos. 5om avea în primul rînd încredere, ră"darei speranţă) dacă pro"lema este su$icient de importantă pentru su"iectivitatea noastră, dacă nestă "ine în$iptă în cap i nu putem scăpa de ea, mintea noastră va căuta soluţia chiar i atuncicînd nu sîntem atenţi la pro"lemă, pînă i cînd dormim. Cu cît pro"lema ne preocupă mai tare,cu atît procesele de căutare vor $i mai consistente i mai diverse. %n al doilea rînd, tre"uie săacceptăm că pentru a găsi soluţia, mintea noastră tre"uie să ai"ă unde să caute i cu ce să caute.acă vrem să $im creativi, vom $i permanent preocupaţi să ne extindem am"itusul mental,diversi$icîndu-ne cunotinţele în domenii cît mai variate. e asemenea vom $i preocupaţi săachi#iţionăm scule noi i productive de procesare mentală în general i de explorare euristicăîn special - asociaţia de idei i analogia în primul rînd. %n al treilea rînd vom avea gri&ă detinereţea i $lexi"ilitatea minţii noastre, de disponi"ilitatea ei pentru &oacă.
9rmătoarea etapă a procesului de creaţie este i(&%inarea. acă pro"lema a $ostsu$icient de "ine încui"ată în mintea noastră, dacă am $ost harnici i inspiraţi i dacă am avut iun pic de noroc, pro"lema noastră a&unge în etapa soluţiei, mai exact a primei soluţii sau asoluţiei "rute. ste o etapă instantanee. Aluminarea este momentul lui aha4, în care soluţiaapare "rusc, agregînd ceea ce părea de$initiv dispersat, explicînd ceea ce părea de neexplicat.+a&oritatea celor care au trecut printr-un proces de creaţie spun că iluminarea survine atuncicînd aproape că ţi-ai pierdut speranţa de a mai găsi o soluţie. !cestei sen#aţii su"iective îicorespunde în plan real un $el de uitare, de a"andonare a pro"lemei i $aptul că iluminarea se
produce de o"icei în momente de destindere, de a"senţă a concentrării pe pro"lemă. stearhicunoscut exemplul cu !rhimede, a cărui vriBa o mai au#im i acum, după mai "ine dedouă milenii, sau cel al lui 'eton, pe care iluminarea l-a pocnit literalmente în cap, su" $orma
Aluminarea este desigur momentul cel mai $ast al proceselor de creaţie. %n mod o"inuitel este acompaniat de răcnetele de "ucurie memora"ile ale autorilor descoperirilor. %n plus,
pentru ma&oritatea creatorilor, etapa incu"aţiei i e$ortul, adeseori incontient, pe care l-audepus atunci sînt neanali#a"ile i nenara"ile. e aceea, $oarte $recvent, simţul comun reduce
procesul de creaţie la iluminare, iar creativitatea la proprietatea unor oameni gata tră#niţi de a
se lăsa tră#niţi de tot $elul de idei, în cele mai neateptate momente. !ceasta este o con$u#ie$oarte $recventă, la care tre"uie să renunţăm. acă am rămîne la ea, creaţia nu ar $i decît uneveniment misterios i impenetra"il, imposi"il de anticipat sau de reprodus în mod deli"erat.
upă iluminare urmea#ă etapele de transpiraţie, din care prima este verificarea.(oluţia "rută este con$runtată cu setul de restricţii - $inanciare, sociale, organi#aţionale etc. - alcîmpului în care pro"lema noastră se cere soluţionată. %n mod o"inuit nu are loc numai ovalidare a soluţiei, ci i o ra$inare a acesteia, o $inisare a ei pentru ca să se potrivească cît mai
"ine la pro"lema de soluţionat.!cum intervine în mod decisiv competenţa, iar procesul de creaţie trece, cum spuneam,
din sectorul inspiraţie în sectorul transpiraţie. +arele inventator Thomas !lva dison spunea căcreaţia este 1D inspiraţie i <<D transpiraţie.
nevoie să comentăm un pic chestia asta cu transpiraţia, pentru că sloganul lansat dedison a do"îndit o circulaţie $ormida"il de extinsă i, mai ales, o capacitate $ormida"ilă de agenera e$ecte perverse, a&ungînd să $ie $olosit de mediocrii industrioi împotriva oamenilor cuadevărat talentaţi. +ai întîi să vedem cine a spus asta. dison a $ost ceea ce numim unautodidact. Pentru a o"ţine una dintre principalele lui invenţii, "ecul cu incandescenţă, a testat
peste E.=== de materiale, inclusiv $ire din propriile mustăţi. (e spune că la "ătrîneţe îicumpărase o $ermă, în care i locuia. Cei care îl vi#itau erau destul de intrigaţi de e$ortul pecare tre"uiau să-l $acă pentru a deschide poarta. !"ia la plecare a$lau că împingînd la poartă,
pompaseră de $apt nu tiu cîte #eci de galoane de apă din puţ în re#ervor. ste neîndoielnic cădison era o persoană simpatică i ingenioasă, dar nu cred că tre"uie să luăm ad literam spuselelui. Chestia cu transpiraţia este pro"a"il destul de exactă, cel puţin în ca#ul lui. Ceea ce însătre"uie su"liniat i răssu"liniat, inclusiv în ca#ul lui, este că $ără acel unu la sută inspiraţie, celenouă#eciinouă la sută transpiraţie pot $i i nouămiinouăsutenouănouă, că tot degea"a. Feleauae că prostia spusă de dison a intrat printre principiile i practicile educative, unde a înlocuitcultivarea talentului i a inventivităţii cu încura&area hărniciei supuse i con$ormiste. +ai mult,în plan social, mediocritatea, care este întodeauna ma&oritară, a impus hărnicia drept criteriu deapreciere în dauna strălucirii i a excepţiei. Conspiraţia mediocrităţii împotriva talentului nu îia$ectea#ă numai pe unii în dauna altora. 'e a$ectea#ă pe $iecare dintre noi. 8iecare dintre noi îiare, su" straturile ma&oritare de mediocritate, micul său talent, puţinele sale momente destrălucire. %n a$ară de o"iceiurile educative proaste, nu există nici un motiv serios pentru a nedescura&a talentul în $avoarea hărniciei. !sta nu înseamnă deloc că hărnicia e de dispreţuit, ci
doar că lucrurile tre"uie puse la locul lor.*a +arin Preda am găsit prima oară noti$icarea enervată a consecinţelor spusei luidison. !$lînd că creaţia e o chestie de transpiraţie, o mulţime de nedotaţi i-au #is că detranspirat putem transpira i noi. @i s-au apucat de trea"ă, umplînd ra$turile li"răriilor i istorialiterară cu maldăre de cărţi - $ioros de "anale, dar admira"il de harnice. (ă nu ne $ie teamă săgenerali#ăm această o"servaţie. a nu este vala"ilă doar pentru literatură.
(ă nu opunem însă inspiraţia transpiraţiei. ;ărnicia i competenţa sînt doar condiţii, dar nite condiţii indispensa"ile ale exprimării talentului. 'imic nu este mai deprimant, poate chiar s$îietor, decît talentul care se autocontemplă la nes$îrit în oglinda propriei neîmpliniri. (espune i se acceptă $ără discuţie că puterea de muncă i hărnicia sînt calităţi valoroase în sine.ar dacă le are un prost
5eri$icată, validată i ra$inată, soluţia a&unge în ultima etapă a procesului de creaţie,rec&na+terea +i va(rificarea !cia(ă. ricum ar $i de$inită, creativitatea are două
caracteristici considerate în mod unanim ca strict necesare) ri)ina(itatea +i va(area. 'outatea, ineditul, originalitatea unei idei, ale unui produs, ale unui comportament nu sîntcondiţii su$iciente pentru ca ele să $ie creaţii în sens deplin. ste necesar ca ele să $ie apreciatei, într-un sens $oarte larg, utili#ate, valori$icate de organi#aţia, colectivitatea, comunitatea,societatea căreia le sînt adresate. Chiar i în principiu însă, pro"lema recunoaterii i
valori$icării sociale a creaţiilor este una destul de sensi"iloasă în general, iar la noi de-a dreptuldelicată.
%n general, e su$icient să ne gîndim la un 5an 7ogh, care murea de $oame cînd picta8loarea soarelui, de pildă, ta"lou care peste cîteva #eci de ani se va vinde cu #eci de milioanede dolari. (au la FrGncui, a cărui Coloană in$inită era apreciată de concitadinii lui din Tg. ?iucu apelativul P... lui Tătărăscu, calitate în care, prin anii 6H=, au i încercat să o dea &os cu
"uldo#erul. FrGncui avusese o păţanie de aceeai natură /chiar dacă era în alt context0 cu vamaamericană. (au, de ce nu, să ne gîndim la un !urel Persu, al cărui automo"il aerodinamic arămas doar o curio#itate care ruginete în +u#eul tehnicii. xemplele sînt nenumărate i ele nearată că nu sînt chiar atît de rare situaţiile în care destinatarul creaţiei i epoca sa re$u#ă cuaroganţă orice recunoatere a valorii creaţiei respective. %n această capcană, călăii pot $i
personalităţile cele mai prestigioase cu putinţă, uneori de-a dreptul adora"ile. Caragiale, deexemplu, se prăpădea de rîs la versul eminescian cînd cu gene ostenite su$lu sara-n lumînare,iar în anii deplinei sale maturităţi era convins că poetul cel mai mare al romGnilor este Co"uc,nu minescu sau, oamne $erete, +acedonsBi. (ociologic vor"ind, respingerea unor creaţii înepoca lor strict contemporană nu este opera manipulatorie a unor personalităţi, ci exactdimpotrivă, unele personalităţi sînt receptate ca atare de epoca respectivă tocmai pentru căexprimă gusturile ma&orităţii, inevita"il mediocre. %n acest sens ne putem mira, de exemplu,cum s-a $ăcut că +area pocă Anter"elică a respins ideea mutării capitalei :omGniei /+ari0,inventată de inginerul 'icolae Theodorescu i susţinută de :egina +aria, 'icolae Titulescu,+ircea 5ulcănescu, su" argumentul pro$etului cu "ar"ă al naţiunii, 'icoale Aorga, argumentvi#i"il $alacios, cum că o naţiune care nu-i poate apăra capitala situată la es, înseamnă că numerită să ai"ă o capitală.
Co"orînd la creativitatea curentă - adică la invenţii, inovaţii, idei - i la contextulromGnesc actual, cei mai mulţi dintre noi cred cu convingere că romGnii sînt $oarte creativi, dar că le lipsete tenacitatea în a-i $inali#a creaţiile i a le impune ca valori sociale. ste posi"il să$ie adevărat, dei un ?ustin Capră, cu mainile sale minunate, sau un 5italie Felousov, cu
"icicletele sale i chiar cu sculele din $amilia :+!(C', ar avea ce să ne povesteascădespre permea"ilitatea la nou a structurilor societăţii romGneti. !sta ca să nu vor"esc despremiile de anonimi cu ideile lor excelente de organi#are socială, idei cu care nu au nici măcar unde să se ducă i pe cine să în&ure. Pînă vom găsi o idee mai "ună, cred că este re#ona"il săacceptăm că creatorul romGn tre"uie să se dote#e cu un supliment "arosan de viclenie i de
tenacitate în promovarea socială a propriilor idei.e$initorii creativităţii, mai ales cei de pe la noi i în special cei care lucrea#ă înînvăţămînt, insistă $oarte viguros pe $iferen"a $intre ri)ina(itate +i creativitate, apăsînd pe$aptul că nu tre"uie în nici un ca# să con$undăm originalitatea cu orice preţ cu creativitatea
propriu-#isă. riginalitatea este pre#entată ca opusă creativităţii i se sugerea#ă explicit către"uie i#gonită ca orice non-valoare. Iin neapărat să mă iau un pic de "eregată cu aceastăconcepţie. (înt de acord că originalitatea neexprimată în re#ultate socialmente consacrate nueste creaţie deplină. "serv însă că)- consacrarea socială a unor originalităţi $oarte valoroase poate întîr#ia decenii întregi sau
poate să nu vină niciodată- creaţii solid validate i intens valori$icate de o anumită epocă, într-o epocă ulterioară sînt
eliminate ca stupide i dăunătoare, ca originalităţi lipsite de orice valoare
- este un $apt de notorietate că persoanele recunoscute ca $iind creative sînt în acelai timp persoane originale, adeseori în sensul cel mai peiorativ cu putinţă i că pentru a le recunoatevaloarea le uităm originalităţile sau le am"alăm în aa $el încît să $ie suporta"ile ca simpatice,amu#ante, oricum neesenţiale.
!cestea ar $i de&a nite motive su$iciente pentru a torpila orice tentativă de a contrapune
creativitatea originalităţii. :esimt însă nevoia invocării unui set suplimentar de motive, strictlegate de societatea romGnească. %n răspăr cu $oarte multă lume /"ună0, îndră#nesc să susţin căromGnul nu este cine-tie-ce creativ i că această situaţie este conexată cu desconsiderareaoriginalităţii în toate mediile noastre sociale. !m un argument explicativ de natură sociologică)sîntem o societate $oarte recent desţărănită. Cel puţin apte din #ece cetăţeni ai ţării noastre auun strămo ţăran la cel mult a doua treaptă genealogică /cea a "unicilor0. 'u am nimic cucivili#aţia ţărănească, dimpotrivă, sînt unul dintre susţinătorii ei cei mai dere#ona"ili. ar, otie oricare sociolog i oricare antropolog, civili#aţia ţărănească este o civili#aţie $oarteconservatoare. 8aptul că, de exemplu, romGnii din !rdeal au re#istat la o mie de ani de asuprirei de#naţionali#are este explica"il tocmai prin această repetare imua"ilă a cadrului de viaţă, anormelor i valorilor care monitori#ea#ă viaţa cotidiană. (atul are instanţe de con$ormare $oarte
e$iciente, care sancţionea#ă orice a"atere de la regulă. 7ura satului, de exemplu, tie tot ispune tot, in$amînd cu promptitudine orice originalitate. %n plus, atunci cînd un tînăr pleacăde acasă pentru a-i cîtiga existenţa prin alte părţi, s$aturile esenţiale pe care le primete de laai lui sînt (ă $ii cuminte, (ă-ţi ve#i de ale tale, (ă nu te pui cu cei mari, Capul plecatsa"ia nu-l taie. !propo, cîţi oameni cunoateţi care îi s$ătuiesc copiii a&uni în pragulmaturităţii cu) 'u te lăsa călcat în picioare, Fate-te pentru ideile i adevărurile tale,!$irmă-te, iei în $aţă, nu sta cu lim"a-n gură idee a"surdă este întotdeauna ceva mai "undecît nici o idee .a.m.d. e cîte ori aţi primit ast$el de s$aturi
Cred deci că într-o societate atît de puţin permea"ilă la nou cum este societatea noastră,strîm"atul din nas la originalitate, mai ales cînd îl $ac instanţele educative, este un mo$texagerat de costisitor i periculos de con$u#. 'u cred că printre educatorii i e$ii notri există
prea mulţi care să $ie în stare să discearnă între originalitatea sterilă i originalitatea caanticameră i precondiţie a creativităţii. e $apt, respingerea originalităţii nu este decît încă omodalitate prin care mediocritatea îi autoreproduce dominaţia.
(înt însă de acord că creatorilor de pe la noi le lipsete o porţiune însemnată dinautodisciplină, din tenacitate, din sculele e$ortului sistematic i competent. %ntr-adevăr, sînt preamulte ideile valoroase care #ac a"andonate de proprii lor părinţi în di$erite $a#e, mai ales în $a#ade idee-genială-ne$inisată de după iluminare.
e$iniţia creativităţii ca proces îmi permite să introduc o pro"lemă destul de migălos desoluţionat. ste pro"lema motivaţiei, cu alte cuvinte răspunsul la între"area de ce $ac oameniiinvenţii, de ce se "at pentru ideile lor, de ce crea#ă. (pun că e pro"lemă delicată deoarece, mai
ales după 6J<, $oarte multă lume este convinsă că nimeni nu $ace nimic dacă nu cîtigă, dacă nue plătit. r, există statistici care arată că sînt mai multe invenţiile care se $ac de lene, decît dinmotive de "ani. @tiu că asta vi se pare incredi"il, i de aceea pro"lema e migăloasă. ar, dacăstăm un pic i ne uităm la drumul pe care îl parcurge o idee, de la naterea ei i pînă lavalori$icarea pu"lică, ne putem $ace o impresie despre cît de mare tre"uie să $ie $orţa care să nemenţină pe acest drum. (ă mai adăugăm i $aptul că, în $iecare etapă a procesului de creaţie iîn $iecare moment al lui, intervin Bilotone de $actori inhi"itori i aneste#iatori, o"stacole, critici,imposi"ilităţi, mitouri, consolări, invidii, atacuri, îndoieli, $rici, vicleuguri, oameni de "ine,$actori de deci#ie, resurse precare. Cam cîţi "ani, cam ce recompense tre"uie să te atepte lacapătul drumului, ca să treci peste toate i prin toate Cam cît de sigur tre"uie să $ii cărecompensele extrinseci chiar te ateaptă, pentru ca să-ţi menţii nea"ătut drumul
'u vreau să susţin că nu există invenţii, creaţii $ăcute în vederea unei recompense "ăneti. 5reau să su"linie# două realităţi)
1. că nu există creaţie $ăcută numai su" atracţia unui ciolan-recompensă, indi$erent cît de marear $i el. Că tre"uie să ai pe dinăuntru i $oarte puţin dependentă de contextul exterior o $orţă, unduh, o credinţă care să te îm"oldească i să te mîne2. că ma&oritatea proceselor de creaţie sînt amorsate i întreţinute de o motivaţie interioară, de
"ucuria i plăcerea de a $ace, de dorinţa de a provoca i schim"a.
Cu recompensele extrinseci i, mai ales, cu "anii e însă o chestie. (usţin cărecompensele exterioare $uncţionea#ă $oarte sla" ca motivator direct al creaţiei. ar $uncţionea#ă $oarte tare ca motivator indirect. Ce $ace de $apt recompensa exterioară a esterecunoaterea, validarea procesului de creaţie i consacrarea pu"lică a creaţiei. %n aceastăcalitate, atunci cînd survine, îl încura&ea#ă pe creator să repete isprava, cînd îi mai vine vreoidee să o ia de la capăt i să nu se lase. Andirect, aceasta îi va încura&a i pe alţii, mai puţinîncre#ători în ideile lor, mai puţin hotărîţi, mai puţin harnici. +ai mult, recompensarea va a&utala propagarea modelelor creative de conduită, la aprecierea creativităţii ca resursă, în cele maidiverse organi#aţii i instituţii, i va contri"ui la descura&area atitudinilor i comportamentelor anticreative. %n societăţile moderne, "anii sînt cea mai apreciată i cea mai uor de recunoscut$ormă de recompensare, deci de recunoatere. Pe scurt, dacă recompensarea în "ani i
recompensele extrinseci în general nu prea produc în mod direct creaţie, a"senţa lor sau pu"licitatea lor insu$icientă este de#astruoasă deoarece inhi"ă creativitatea care există de&a, o "lochea#ă pe cea care ar $i putut să se nască i îi încura&ea#ă pînă la paroxism pe cei care a"iaateaptă să spună ai vă#ut, ce ţi-am spus eu. /acă simţiţi un acord interior cu ce am spusaici, am rugămintea să nu îl aplicaţi pentru a medita cu tristeţe la ţaraKsocietatea noastră.0
. Creativitatea ca aptit&$ine
*a un nivel $oarte general, singurul care întrunete consensul specialitilor, creativitateaeste de$inită ca aptitudinea speci$ic umană de a produce i introduce în lume ceva nou i devaloare. upă cum se vede, această de$iniţie nu răspunde la principalele noastre interese desprecreativitatea ca aptitudine, interese care ar $i cam următoarele)- în ce măsură sînt o persoană creativă, mai exact, unde anume nu sînt su$icient de creativ/ă0 ice pot $ace ca să îmi de#volt creativitatea- cum pot să-mi dau seama dacă alte persoane sînt creative i cît sînt ele de creative- ce tre"uie să tiu despre creativitatea ca aptitudine pentru a putea utili#a cu succes tehnicile deideaţie voluntară /i.e. tehnicile de produs idei atunci cînd am nevoie de ele0.
in păcate, o consecinţă a retardului a"ordării tiinţi$ice a creativităţii este că nu avem o
de$iniţie care să acopere $oarte "ine aceste interese. e exemplu, dei există teste decreativitate, ele sînt mai degra"ă improvi#aţii pragmatice, $oarte dependente de context i deinspiraţia celui care le utili#ea#ă. %n $aţa acestei situaţii, sînt o"ligat să vă propun o com"inaţiede resurse intelective ad-hoc.
/ .0. 1$e(&( $&a(i!t
1$e(&( $e!criptiv/e-p(icativ cel mai des utili#at este cel $&a(i!t, care consideră căintelectul, mintea noastră, este compus din două "locuri $uncţionale distincte i contrare)
modulul de rutine i &udecată, respectiv modulul de con&ectare. Adeea de "a#ă este că gîndirea
riguroasă i creativitatea sînt activităţi mentale totalmente di$erite i opuse, reali#ate de$a"rici separate, $iecare cu sediul, managementul i produsele ei.
!ceastă separare corespunde în "ună măsură intuiţiei noastre despre cum ne$uncţionea#ă mintea, de exemplu $elului în care $iecare dintre noi îi aude propria voceinterioară. acă stăm să ne gîndim un pic, cînd sîntem tre&i, în capul nostru tot timpul
vor"ete cineva. !cest cineva ne spune ce să $acem, ce să nu $acem, ce e asta i ce e aia, de cee aa i de ce nu e aa, dacă e "ine ce $acem sau dacă nu e "ine etc. :adio$onia interioară paresă $ie nu numai permanentă, ci i $oarte di$icil de $ăcut să tacă. %ncercaţi să-i puneţi mîna lagură. Pare imposi"il, nu Tot ce putem o"ţine este înlocuirea vocii interioare cu o altă voce care#ice taci dom6le din gură, acuma taci, da sau, cel mult, scurte perioade de #gomot al". %n
parante#ă $ie spus, suspendarea e$ectivă a vocii interioare, atunci cînd chiar reueti să o o"ţii, pare să producă stări psihice i dispo#iţii spirituale cu totul ieite din comun. (e spune că haiBu-urile, de exemplu, nu pot $i create decît în starea impersonală de suspendare a radio$onieiinterioare, care nu poate $i o"ţinută decît prin anumite tehnici #en. ar pot cita un haiBu/imper$ect ca $ormă sila"ică0 minunat de impersonal, compus în a$ara spaţiului spiritual al #en-
"udismului. l este compus de 'ichita (tănescu i sună aa) Dacă timpul
ar avea frunze,
ce toamnă.
Poate ar $i "ine ca noi, cei care nu le prea avem cu poe#ia, să #ă"ovim un pic aici, în prea&maacestui timp cu $run#e. %nchidem parante#a.
acă stăm să ne gîndim un pic mai mult, vom sesi#a că în capul nostru se ceartă două persona&e, un 2ne,&n2 i un 23&$ecătr2. 'e"unul ne îndeamnă la tot $elul de ne$ăcute, latot $elul de prostii, pe cînd &udecătorul îl temperea#ă pe ne"un i ne menţine în interiorulconduitei de om cumsecade, serios, responsa"il, normal. %n modelul dualist, ne"unulcorespunde gîndirii creative, iar &udecătorul celei rutiniere.
%n termenii re$lecţiei sistematice, au $ost inventate mai multe $eluri de decupare iidenti$icare a celor două moduleK"locuri $uncţionale ale minţii omeneti)- )*n$irea ()ică - care este necreativă, rutinieră - i )*n$irea e-tra/()ică, denumită iin$ralogică sau gîndire imediată, mito-poetică, prin corespondenţă etc., care este ar"itrară, nu-i$ace gri&i re$eritoare la coerenţă, la non-contradicţie sau la alte reguli /$undamentale0 ale logicii- )*n$irea cnver)entă i )*n$irea $iver)entă. Prima este "a#ată pe organi#area riguroasă a
proceselor de gîndire, unidirecţională, operînd exclusiv cu alternative "inare, de tipuladevăratK$als, corectKincorect, "ineKrău, $rumosKurît, utilKinutil, i neadmiţînd decît soluţii unice.Cea de a doua este li"eră, ela"orînd o pluralitate de con&ecturi i ipote#e, admiţînd ca vala"ilemai multe soluţii, independentă $aţă de restricţii procedurale sau in$ormaţionale etc.- )*n$irea prep'i"ina(ă i )*n$irea ana()ică. %n această variantă cele două module sînt
di$erenţiate ca moduri distincte de tratare a in$ormaţiilor, primul $iind speciali#at în operaţiianalitice, iar cel de-al doilea în sinte#ă /mentală0.%n plan neuro$i#iologic, modelul dualist este susţinut de separarea $uncţională a celor
două emis$ere ale creierului nostru. (e tie /pun între ghilimele deoarece am unele îndoieli cu privire la acurateţea pro"elor convocate0 că emis$era cere"rală dreaptă, care comandă mînastîngă, este sediul intuiţiei, sinte#ei, simţului de anticipare, creativităţii. a este emis$eraartistă. impotrivă, emis$era stîngă, comandantul mîinii drepte, este emis$era raţională, aanali#ei, rigorii, in$erenţelor inductive. upă unii autori, separarea emis$erelor este atît desigură încît purtarea capului înclinat spre stînga /inclusiv în somn0 indică o persoanăraţională, analitică, riguroasă, pe cînd capul purtat pe dreapta este semnul persoanelor cuintuiţie, cu simţ artistic, creative. /Anvers la stîngaci.0
Părerea mea personală este că modelul dualist nu are cum să $ie prea adecvat lao"iectul pe care pretinde că îl descrie i, în consecinţă, nu are cum să $ie nici cine tie ce
adevărat. Cred mai degra"ă că avem în acest model o aproximare a o"iectului, i încă unadestul de grosolană. ca i cum am descrie televi#orul spunînd că el se compune din techer,cordonul de alimentare, telecomanda i televi#orul propriu-#is. u nu spun că această descrierenu este adevărată, "a chiar sînt convins că pentru anumite scopuri, de pildă ca să dai drumul latelevi#or, să te uiţi la el i să-l închi#i, ea este e$icace. ar, dacă cineva ar vrea să per$ecţione#e
televi#orul sau să-l repare în ca# că s-a stricat, e greu de cre#ut că o ast$el de descriere îi va $ide $olos.
xistă totui cîteva pro"leme pe care modelul dualist ne a&ută să le înţelegem i să lere#olvăm destul de "ine. %ncep cu relaţia dintre creativitate i vîrstă. Toată lumea e de acord că)1. pe măsură ce avansăm în vîrstă, capacitatea noastră creativă descrete, se atro$ia#ă2. ponderea persoanelor creative este mult mai mare în rîndul tinerilor decît în rîndulcelorlalţi.
!vem i pro"e empirice pentru a$irmaţia că creativitatea se degradea#ă odată cu vîrsta,cel puţin în sensul că sînt $oarte puţini cei care scapă din copilărie i prima tinereţe cu oaptitudine creativă cît de cît $uncţională. !plicînd, de exemplu, acelai test de creativitate la treigrupe de vîrstă se constată că sînt dotaţi la acest capitol
<=D dintre copiii de H ani,1=D dintre copiii de L ani /40,2D dintre copiii de E3 - EH de ani.
!ceste ponderi par să se păstre#e constante indi$erent care este ţara, epoca istorică saucivili#aţia în care e$ectuăm pro"a.
ste încă destul de neclar dacă această degradare este un proces natural, i ireversi"il,avînd o "a#ă neuro$i#iologică, sau este re#ultatul educaţiei i, în general, al sociali#ării, $ără unsuport material în structura i modul de $uncţionare ale creierelor noastre. +odelul dualist nesugerea#ă că am"ele explicaţii sînt vala"ile. *a nivel intuitiv, ne putem da seama că încă din$ragedă pruncie este încura&at i privilegiat &udecătorul. 7îndiţi-vă la educaţia pe care aţi
primit-o, de la părinţi, de la prieteni, de la cunoscuţi, în coală. ! $ost cineva care să văîncura&e#e ne"unul 'u a $ost, sau, dacă a $ost, era cineva $oarte lipsit de importanţă, pe careoricum tre"uia să-l ascundeţi de educatorii verita"ili. %ncă din primul anior ni se spune cănu e $rumos /să scoţi lim"a, să nu papi tot, să strici &ucăriile, să nu o pupi pe "unica etc.0, iar mai încolo sîntem învăţaţi ce e "ine i ce nu e "ine. +i#a esenţială a educaţiei, pînă înadolescenţa tîr#ie, este inculcarea normelor. 7îndiţi-vă la coala pe care aţi $ăcut-o. ! $ostcineva care să spună i acum copii, să vedem cine poate invente#e o altă modalitate de are#olva această pro"lemă acă o $i $ost, în mod sigur nu era ma&oritar printre pro$esori ioricum aţi avut un mare i rar noroc. %n mod o"inuit coala ne pune la dispo#iţie un număr de
pro"leme asociate unui set de rutine de soluţionare. :olul nostru este să ni le însuim ast$elîncît să alegem corect i prompt rutina adecvată. 5iaţa i ea ne duce pe aceeai direcţie, ast$el
încît, pe măsură ce avansăm în vîrstă, &udecătorul e din ce în ce mai musculos, mai $orţos imai autoritar, pe cînd ne"unul din ce în ce mai de"il, mai timorat i mai delegitimat. eaceea, după o anumită vîrstă devenim atît de acri i de plini de critici i de s$aturi /inutile0 laadresa celor din &ur. !&uns la apogeu, &udecătorul din noi este un colos care nu mai are pe cinesă critice, deoarece, "ătut de $iecare dată i neexersat, ne"unul din noi s-a tot chircit pînă i-adat duhul. 'emaiavînd preopinent, &udecătorul nostru iese la drumul mare, uria isuperantrenat, ca să le dea la cap ne"unilor din mintea altora.
!vem un supliment de explicaţie intuitivă în $aptul că, în mod o"inuit, pe măsură ceavansăm în vîrstă, avansăm i în responsa"ilităţi i achi#iţii de succes. 9na e să riti, să pier#i isă te $aci te rîs la patru#eci de ani /sau mai mult0, alta la douăcinci /sau mai puţin0.
Proiecţiile neuro$i#iologice ale modelului dualist ne a&ută să ne repre#entăm propriul
nostru creier ca pe un teritoriu i să ne explicăm de ce pre$eră mintea noastră rutinele. *aînceput, cînd sîntem copii, nu avem în el nici drumuri, nici stră#i, nici adrese. 'u avem decît
nite poteci a"ia schiţate, pe care se circulă greu i încet, dar pe căi i în direcţii neateptate.(u" presiunea sociali#ării, ne instalăm în minte un sistem de circulaţie din ce în ce maistructurat, cu adrese riguroase, cu stră#i i cartiere, cu osele i autostră#i, toate acestea avîndun corespondent în con$iguraţia traseelor neuronale din creier. Pe măsură ce avansăm în vîrstă,creierul nostru are din ce în ce mai puţine spaţii săl"atice, nede$riate i din ce în ce mai
multe autostră#i neuronale, pe care se circulă în cea mai mare siguranţă i cu cea mai marevite#ă i care a"sor" instantaneu i cu $orţă orice gînd a"ia schiţat.
eci, modelul dualist ne spune că între creativitate i vîrstă există un raport invers proporţional i pare să ne explice destul de "ine de ce este aa. acă rămînem în interiorulmodelului dualist, cea mai re#ona"ilă conclu#ie practică în legătură cu de#voltarea creativităţiila adulţi este că nu prea mai e nimic de $ăcut. Trecuţi de o anumită vîrstă, dacă n-am avutnorocul /sau ghinionul0 de a $i printre cei 2D rămai apt-com"atanţi, adio creativitate. Tot ce s-ar mai putea $ace ar $i să-i găsesc pe cei 2D i să-i antrene# în vederea optimi#ării
per$ormanţelor. !sta desigur dacă eu a $i nu tiu ce mare grangur i a ti dintr-o sursă $oartesigură că e "ine i $olositor să le ridic per$ormanţele creative. %n această calitate a mai putea$ace ceva) să invente# ceva-cumva ast$el încît ponderea celor care scapă de con$ormarea la
reguli care se petrece între cinci i apte ani să $ie mai mare. @i să am în &ur o naţie de apucaţi,cărora le pute totul i tot timpul i se "at să schim"e totul i tot timpul.
in $ericire i din toate punctele de vedere, situaţia nu stă deloc aa. Fa#a de la care pornesc este îndoiala în legătură cu adecvarea i $ia"ilitatea descriptivă a modelului dualist. %nacest sens, am o mulţime de între"ări la care modelul dualist nu poate răspunde, din care douăsînt $oarte importante pentru ce $acem noi aici)- de ce i cum unii oameni reuesc să se sustragă e$ectelor vîrstei i să rămînă creativi pînă laadînci "ătrîneţe. +ai ales că statistica ne arată că >=D dintre marile reali#ări ale umanităţii sîntrodul creativităţii unor oameni trecuţi de >= de ani- ce se petrece între vîrsta de cinci i cea de apte ani, intervalul în care pare să se piardăesenţialul în materie de creativitate.
*a aceste două între"ări adaug un set de $apte din propria mea experienţă. Pe structura programului de de#voltare a creativităţii pe care tocmai îl citiţi, am ţinut începînd cu 1<J> vreodouă#eci de stagii de pregătire post-pro$esională. *a aceste stagii participau oameni de toatevîrstele /active0, cei mai mulţi avînd în &ur de 3H de ani, $oarte mulţi peste E=, adică persoaneterminate su" aspectul aptitudinii creative. Către $inalul $iecărui stagiu tre"uia să-i învăţ să o$acă pe moderatorii de "rainstorming. 'u aveam de unde să aduc pentru $iecare cursant cîte ungrup de "rainstorming compus după toate regulile, în care esenţială este cea care spune că într-un asemenea grup ma&oritatea covîritoare tre"uie să $ie persoane su" 2H de ani sau, dacă sîntmai în vîrstă, tre"uie musai să ai"ă pro"e recente i consistente că sînt creative. Ca atare,$iecare dintre cursanţi era moderator la grupul $ormat din colegii săi de stagiu. +ai adaug că în
ma&oritatea situaţiilor, stagiile nu erau de de#voltare a creativităţii, ci ţineam i eu acolomodulul de de#voltare a creativităţii într-un stagiu de per$ecţionare managerială. !dică oameniiacetia nu veneau la coală ca să-i de#volte creativitatea, ci ca să înveţe management strategic,conta"ilitate, in$ormatică de gestiune etc. i, chestiunea e că cu ast$el de grupuri, inadmisi"iledacă ar $i $ost să respectăm tehnologia, i cu moderatori de"utanţi, la prima lor experienţă deacest $el, edinţele de "rainstorming s-au des$ăurat /aproape0 ca la carte, iar re#ultatele au $ostexcelente. (au, un alt argument, nu chiar aa de puternic i de productiv, dar la $el de incomod
pentru modelul dualist i degradarea creativităţii odată cu vîrsta, sînt soluţiile $oarte creative pecare le-au $ormulat oameni de vîrstă necreativă la exerciţiile - test, soluţii dintre care alegdouă exemple) la exerciţiul găsiţi cîte un singur cuvînt pentru a denumi următoarele situaţii,
pentru tu singură i un "lond mai scund decît tine, într-un ascensor am primit soluţia
maternitate iar pentru televi#or deschis la care nu se uită nimeni, soluţia tem"eli#or. 'u pot să cred că aceste $apte se datorea#ă dumne#eului statisticii, care a decis să $acă mito de
mine, plasîndu-mi în calitate de cursanţi exact o selecţie dintre cei 2D care rămîn creativi idupă vîrsta de #ece ani. Cred mai degra"ă că am avut nite oameni a"solut normali, care aveauo singură proprietate în plus $aţă de congenerii lor necreativi) a$laseră cum stă chestia cucreativitatea i ce înseamnă să $ii creativ i se simţeau încura&aţi i prote&aţi să exprime ceva ceaveau, dar tiau că tre"uie să ascundă, ceva ce nu le e de nici un $olos i te mai $aci i de rîs
dacă îi dai drumul în pu"lic.Cred că aceste trei între"ări, nere#olva"ile în modelul dualist, arată ceva $oarte util
pentru ideea de per$ecţionare a creativităţii) am pro"e serioase că prin educaţie i sociali#arecreativitatea este doar inhi"ată, nu distrusă. e aici o"ţin o propo#iţie $oarte practică) primul
pas în de#voltarea creativităţii este neutrali#area $actorilor care o inhi"ă. 5erosimilitateamodelului dualist, atîta cîtă e, mă o"ligă însă să accept că, pentru o mare parte dintre adulţi,acest pas este i ultimul pe care îl pot $ace. Pînă nu vom avea o teorie despre creativitate maicomplexă i mai $ia"ilă decît modelul dualist nu vom ti de ce unii rămîn creativi i după vîrstade #ece ani, iar alţii nu i nici de ce presiunea de con$ormare este atît de intensă i de e$icientăîntre cinci i #ece ani sau dacă ar $i "ine să $ie alt$el. %n schim" tim că simpla vehiculare decunotinţe despre creativitate i $recventarea unui mediu $avora"il atitudinilor creative produce
o de#inhi"are pe care se poate construi. altă pro"lemă asupra căreia merită să ne dumirim este cea a raportului dintre
creativitate i inteligenţă. +odelul dualist distinge net între ele. Prin prisma acestui model nu pot exista decît ca excepţii persoane care să $ie în acelai timp $oarte creative i $oarteinteligente. ri eti $oarte creativ, dar atunci nu eti i /la $el de0 inteligent, ori eti $oarteinteligent, dar atunci n-ai cum să $ii i $oarte creativ. xplicaţia este simplă) cele două aptitudinisînt plasate în "locuri mentale distincte ca structură i opuse ca $uncţionalitate. (uplimentar,este evident că o persoană $oarte inteligentă nu poate $i creativă sau nu se mani$estă ca
persoană creativă deoarece tocmai inteligenţa o a&ută să îi dea seama $oarte repede, în modanticipat i $oarte exact la ce se poate expune dacă ar încerca să schim"e lumea după ideile sale.!sta la nivelul principiului. *a nivelul $aptelor, chestiunea este mai nuanţată. atele decercetare demonstrea#ă $ără echivoc că nu există o corelaţie semni$icativă între creativitate iinteligenţa logică, admisă pînă de curînd $ără nici o discuţie ca o măsură practic exactă ainteligenţei în general. !lte $apte arată că pentru a $i $oarte creativ nu este necesar să $ii $oarteinteligent, "a că poţi $i chiar neinteligent de tot, pentru a spune aa. (e citea#ă $oarte multeexemple de genii creatoare verita"ile despre care se tie că nu le dădea deloc mintea a$ară dincasă. Cel mai des invocat este *a 8ontaine, marele $a"ulist, al cărui coe$icient de inteligenţă/reconstituit0 nu depăea nivelul copiilor de apte-opt ani. ar avem i ca#uri opuse, de oameni$oarte inteligenţi, în sensul cel mai exigent i restrictiv al termenului, care au $ost i imens decreativi, cel mai pomenit aici $iind !l"ert instein.
9oara am"iguitate a $aptelor nu tre"uie să ne derute#e. (tatistic vor"ind, este $oarte
greu să găseti persoane $oarte creative printre persoanele $oarte inteligente. !sta nu înseamnăcă e imposi"il, ci doar că e $oarte puţin pro"a"il. ar este mult mai pro"a"il să găseti oameni$oarte creativi printre cei cu o inteligenţă su" medie. ricum, persoanele creative i $oartecreative se găsesc cel mai $recvent printre cei dotaţi cu o inteligenţă medie i medie spresuperioară. ar statistica ne mai arată că într-o populaţie oarecare, numărul persoanelor adultecare sînt creative este mai mic cu cîteva ordine de mărime decît numărul persoanelor care au ointeligenţă semni$icativ peste medie. !dică, negustorete vor"ind, creativitatea de o calitateaa-i-aa este o mar$ă incompara"il mai rară decît inteligenţa de calitate $oarte ridicată.
estul de clară la nivelul vor"elor, distingerea între inteligenţă i creativitate nu este la$el de e$icace i la nivelul $aptelor. *a acest nivel creativitatea este de $apt con$undată cuinteligenţa, în sensul că dacă cutare este inteligent, nici nu se pune pro"lema că n-ar $i i
creativ. Con$u#ia este atît de răspîndită, de tenace i de divers $recventată încît cred că tre"uieinsistat un pic. clar că nici în materie de inteligenţă i creativitate modelul dualist nu ne dă
posi"ilitatea unor re#olvări tăioase i că pro"lema este o pălărie un pic cam mare pentru capullui. !ceasta cel puţin pentru că în lim"a comună avem expresii mult mai nuanţate i maicomplete, de tipul isteţ, detept, mintos, are o minte "rici, îi um"lă mintea, îl ducecapul etc. %n mod evident aceste expresii nu disting între inteligenţă i creativitate, ci se re$erăla o aptitudine mai complexă, care le amestecă, le iau împreună, nu le separă. Ceea ce mă $ace
să cred că, de $apt, distincţia este modul nostru aproximativ de a descrie televi#orul ca $iindcompus din techer, ca"lu de alimentare etc. !dică o"iectul de descris este incompara"il maicomplex decît mi&locul mental i instrumental prin care $acem descrierea lui. ar, atît putemacum. ri de cîte ori $olosim expresia inteligent, indi$erent dacă o $acem în urma aplicăriiunor teste, citirii unei de$iniţii într-un dicţionar de specialitate sau pur i simplu cu mîinile în
"u#unare i $ără să ne gîndim cine-tie-cît, conţinutul cu care o vom încărca, că vrem sau că nuvrem, va $i unul care se re$eră la ceva distinct i opus $aţă de creativitate. !ceasta pentrusimplul motiv că încă de cînd au $ost create, expresiile iteligenţă i creativitate sînt distinctei opuse. xistă încercări de a decupa alt$el mintea omenească, cu alţi termeni, în "a#a altor teorii, ast$el încît inteligenţa i creativitate să $ie luate indistinct, descrise i măsurate indistinct,explicate indistinct, ca o singură aptitudine. !u $ost ela"orate teste, exerciţii care măsoară ceva
ce se a$lă la intersecţia dintre capacitatea de acţiune deli"erată, rigoarea inductivă, ingenio#itatei capacitatea de a avea i susţine un punct de vedere propriu. +omentan ele nu sînt însă decîtîncercări, care nu se compară cu gradul de instrumentare, de di$u#are i mai ales de acceptare ide utili#are a modelului dualist.
in punct de vedere practic este important să tim că avem o puternică înclinaţiespontană către con$u#ia creativităţii cu inteligenţa. e ce se întîmplă aa e vreo cîteva "une#eci de ani inteligenţa a devenit unul dintre criteriile de "a#ă în aprecierea oamenilor. %nconsecinţă, au $ost ela"orate i per$ecţionate tot $elul de scule de măsurat inteligenţa. 'u măre$er numai la testele de inteligenţă, ci i la aspectele mai su"tile, de pildă la in$estareasistemului de notare din coli de către de$iniţiile inteligenţei ca aptitudine distinctă decreativitate. !sta pe de o parte. Pe de altă parte, scule de măsurat creativitatea nu prea există,mai exact ele nu sînt nici pe departe atît de sigure i de disponi"ile ca sculele de măsuratinteligenţa. !ceastă situaţie se regăsete în mintea $iecăruia dintre noi, în sensul căinstrumentele intuitive cu care ne dăm seama dacă un om este inteligent sau nu sîntincompara"il mai prompte i mai sigure decît cele cu care, eventual, am putea &udeca dacă unom este creativ sau nu. @i mai clar) pe harta mentală a $iecăruia dintre noi, inteligenţa are o
proiecţie incompara"il mai mare, mai importantă i mai instrumentată decît creativitatea. 'utim, pentru că nu sîntem specialiti, că inteligenţa este opusă creativităţii, că sculele de măsuratinteligenţa sînt $ăcute pe "a#a unei de$iniţii care o separă i o opune creativităţii. Colac peste
pupă#ă, pentru noi inteligenţa este totul. @i să nu uităm con$u#ia $oarte $recventă între adevăr i exactitate, la care coti#ăm #ilnic i con amore. Cum de asemenea nu tre"uie uitat că
persoanele creative, spre deose"ire de cele inteligente, sînt originale, noncon$ormiste, nu sîntascultătoare, nu sînt supuse, adică sînt incomode - atît ca învăţăcei cît i ca învăţători, atît cae$i cît i ca su"alterni, atît ca prieteni cît i ca neprieteni.
Consecinţele cele mai grave care re#ultă din această con$u#ie se grupea#ă în două #onema&ore) selecţia i promovarea, în sensul cel mai larg, ca i în sensul managerial, pe de o parte,i educaţia, în mod special cea instituţională, pe de alta. +ă a"ţin /cu greu0 să de#volt acestsu"iect i mă mulţumesc să $ormule# două recomandări. 5ă sugere# să nu vă lăsaţi înelaţi de
"analitatea lor. le sînt "anale numai la nivelul înţelesului, la nivelul aplicării sînt încă rarisimeoriginalităţi. eci, cînd aveţi nevoie de o persoană creativă, dacă chiar asta vreţi, o persoanăcreativă, i nu doar să vă $lataţi într-o "ăiţă de modernitate i de occidentalism,- gîndiţi-vă că o veţi găsi $oarte greu i acceptaţi că asta o să vă coste ceva. Anstrucţiunea este
vala"ilă ori de cîte ori aveţi nevoie de cineva cu capacitate de pro"lemati#are i cu autonomiede gîndire i de acţiune
- nu vă mulţumiţi cu constatarea că e inteligentă. acă e cu adevărat inteligentă, în sensulde$iniţiilor care montea#ă testele u#uale de inteligenţă, pro"a"ilitatea să $ie i creativă este maimică, nu mai mare. e aceea, cel mai prudent este să apelaţi la competenţa unui psiholog. %nmaterie de creativitate nici el nu e +a$alda, dar pro"a"ilitatea ca el să se înele este de cîtevasute /nu glumesc0 de ori mai mică decît pro"a"ilitatea ca umneavoastră să vă înelaţi.
/ .. O $efini"ie pera"ina(ă a creativită"ii ca aptit&$ine
Pentru a răspunde mai direct la interesele de cunoatere enunţate, voi introduce ode$iniţie operaţională a creativităţii ca aptitudine per$ecti"ilă, de#volta"ilă.
%nainte de asta, nu cred că &ignesc pe nimeni dacă ne oprim puţin ca să vedem cam ceeste o de$iniţie operaţională. %ntre numeroasele moduri în care putem de$ini ceva, de$iniţiileoperaţionale au un rol i o con$iguraţie puţin mai specială i o utili#are care este de o"iceirestrînsă la comunităţile pro$esionale. Ca să nu introduc prea mulţi termeni, voi împrumuta un
exemplu $oarte des utili#at) dacă de$iniţia o"inuită a sarmalelor o găsim în dicţionar, de$iniţialor operaţională o găsim în cartea de "ucate. (pre deose"ire de alte tipuri de de$iniţii, de$iniţiileoperaţionale ale aceluiai de de$init pot di$eri $oarte mult una de alta, în $uncţie de scopul
pentru care a $ost ela"orată $iecare dintre ele. :ămînînd la sarmale, de$iniţia operaţională de$ăcut sarmale este destul de di$erită de de$iniţia operaţională de mîncat sarmale /presupunînd căavem ca scop să învăţăm pe cineva să le mănînce0. %n orice de$iniţie operaţională o"iectul dede$init este descris într-un număr de $i%en!i&ni /sau varia,i(e0, care sînt marile grupuri de
proprietăţi ale o"iectului respectiv, grupuri de proprietăţi care aparţin întregii clase din careo"iectul $ace parte. in acest motiv, dimensiunile nu sînt, de o"icei, direct măsura"ile. 8iecaredimensiune este descrisă de un număr de in$icatri, $iecare exprimînd o proprietate directmăsura"ilă. e aici se înţelege că, în mod o"inuit, de$iniţiile operaţionale sînt utili#ate înscopul măsurării. acă nu avem un scop $oarte "ine preci#at, ci doar un scop general demăsurare, de$iniţiile operaţionale pot avea ga"arite impresionante, cu un număr de indicatoricare poate a&unge la cîteva mii. +ai tre"uie su"liniat că orice de$iniţie operaţională valori$ică iexprimă o anumită teorie, o anumită vi#iune despre o"iectul de de$init, $iind de $apt un mod deamena&are orientat spre un scop determinat a cunotinţelor despre o"iectul de$init.
in $ericire noi avem un scop destul de precis i anume vrem o de$iniţie operaţională pe "a#a căreia să ne de#voltăm creativitatea. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o de$iniţie care să neindice cît mai în detaliu ce avem de de#voltat, per$ecţionat, îm"unătăţit atunci cînd ne
propunem să ne de#voltăm aptitudinea creativă.e$iniţia pe care o propun este una pe care am inventat-o eu. a nu are $oarte multe
elemente originale. riginală este în special vi#iunea, în care am asam"lat nite cunotinţe de&a$a"ricate i $oarte larg acceptate ca valide. acă insist asupra contri"uţiei mele originale, o $acnu pentru a mă lăuda /dei, tre"uie să recunosc, vanitatea mea se simte $oarte "ine atunci cînd
pot să pre#int invenţii proprii0, ci pentru un motiv mult mai serios i mai demn de respect) oricecontri"uţie originală tre"uie speci$icată ca atare i argumentată deschis i onest, pentru caoricine să poată evalua dacă este validă i în ce măsură este validă.
eci, în mod curent, din cîte tiu eu, prin creativitate se înţelege ceva destul derestrictiv, concentrat pe puterea de a imagina, pe $lexi"ilitatea, $luiditatea i a"undenţa
proceselor ideaţionale. xperienţa pe care am acumulat-o ca antrenor de creativitate i$ormaţia de sociolog îmi spun că această de$iniţie tre"uie completată. %n acest sens)
1. dacă vrei să de#volţi creativitatea cuiva i tii că orice proces de creaţie are la origine
o pro"lemă, o divergenţă între un eu i lumea lui încon&urătoare, mi se pare $oarte raţional săîncepi cu de#voltarea capacităţii de pro"lemati#are
2. sînt întrutotul de acord că a de#volta creativitatea cuiva însemană să îi de#volţi puterea de a imagina, $lexi"ilitatea etc., adică veea ce eu numesc creativitate în sens restrîns
3. dacă vrei să de#volţi creativitatea cuiva i tii cît de importantă este tenacitatea, perseverenţa, capacitatea de a te "ate pînă la capăt pentru promovarea socială a ideilor, mi se pare raţional să-i de#volţi capacitatea de reali#are.
%n consecinţă, de$iniţia operaţională pe care o propun pentru creativitatea ca aptitudineare următoarele dimensiuni)
i. capacitatea de pro"lemati#areii. inventivitatea sau creativitatea în sens restrînsiii. capacitatea de reali#are.(u"linie#, această de$iniţie este una originală, în sensul că pînă acum nu am au#it pe
nimeni care să pretindă că pentru a $i creativ, un om tre"uie să ai"ă i o anumită capacitate de pro"lemati#are, ca i puterea i dexterităţile necesare pentru a-i impune ideile ca valori sociale.u pretind că aa e mult mai raţional i mai e$icient deoarece)- dacă nu ai pro"leme pe care să o exerse#i, degea"a ai inventivitate. +ai mult, atîta timp cîttoată lumea e de acord că orice proces de creaţie începe ca divergenţă între un eu i lumea
încon&urătoare, nici măcar nu pot să-mi repre#int cum ar putea $i creativă o persoană care nu areaceastă capacitate de divergenţă, indi$erent cît de imaginativă i plină de $ante#ie ar $i- dacă eti o persoană creativă, cu idei, dar nu ai capacitatea de a te lupta pentru ideile tale i dea le impune, păcat de creativitatea ta. Aar dacă acceptăm că noi romGnii sîntem creativi, dar nui su$icient de perseverenţi i de di"aci în urmărirea propriilor noastre idei, atunci cu atît maimult avem nevoie să ne antrenăm capacitatea de reali#are ca dimensiune a creativităţii.
Cu cele două dimensiuni suplimentare i indicatorii a$erenţi, de$iniţia operaţională acreativităţii ca apitudine are următoarea con$iguraţie)
0. capacitatea $e pr,(e%ati'are1.1. divergenţa continuă i diversă $aţă de lumea încon&urătoare, nemulţumirea1.2. orientarea) competenţa de selectare a pro"lemelor relevante1.3. capacitatea de anticipare) identi$icarea pro"lemei înainte ca ea să $ie evidentă1.E. competenţa de de$inire) numirea i descrierea pro"lemei în termeni avanta&oi
pentru soluţionarea ei e$icientă1.H. re#istenţa la divergenţă) capacitatea de menţinere mentală a pro"lemei pe direcţia
soluţionării ei.1.>. optimismul. inventivitatea !a& creativitatea *n !en! re!tr*n!2.1. $lexi"ilitatea mentală. !ntonim - $ixitatea $unctională, adică sta"ilitatea i
rigiditatea cunotinţelor, deprinderilor i structurilor intelective /cărora se pare că le corespundeîn plan neuro$i#iologic structurarea rigidă a traseelor nervoase i a conexiunilor neuronale0,
care împiedică a"ordarea i soluţionarea pro"lemelor noi, $iind generată prin exerciţiu irepetare. 8lexi"ilitatea este de$inită de următorii indicatori)2.1.1. capacitatea de a opera cu usurinţă trans$eruri între planurile gîndirii /din planul perceptivîn cel $igural iKsau conceptual02.1.2. restructurarea e$icientă a mersului gîndirii în raport cu situaţiile noi2.1.3. reorientarea promptă a gîndirii în direcţii cît mai variate2.1.E. renunţarea adecvată la puncte de vedere i susţineri anterioare i adoptarea unora noi2.1.H. $acilitatea de a distinge într-un întreg seturi de structuri di$erite
2.2. $luiditatea mentală, calitatea, nu rapiditatea asociaţiilor mentale /rapiditatea este unindicator al inteligenţei02.2.1. a"undenţa asociaţiilor între imagini sau idei
2.2.2. uurinţa i rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei2.2.3. cursivitatea i "ogăţia ideaţiei
2.3. $luenţa ideaţională, uurinţa de a $ace apel la cît mai multe idei într-o pro"lemă sautemă dată. Andicatori)2.3.1. am"itusul cîmpului de analogare i asociere mentală, mărimea distanţei semantice la carese $ac conexiunile2.3.2. diversitatea i consistenţa disciplinară i de domeniu a cunotinţelor i in$ormaţiilor
2.3.3. coerenţa culturii generale2.3.E. diversitatea tipurilor de asociaţii i analogii i promptitudinea utili#ării
2.E. competenţa lingvistică /asimilată uneori ca indicator al $luidităţii0)2.E.1. cunoaterea ver"ală, volumul voca"ularului activ, nivelul de stăpînire a regulilor gramaticale i ortogra$ice2.E.2. $luenţa cuvintelor, capacitatea de a mo"ili#a cuvinte cu anumite caracteristici $ormale /deexemplu cuvintele care se termină în sort, sau cuvintele care se citesc la $el i de la stînga ladreapta, i de la dreapta la stînga etc.02.E.3. $luenţa de exprimare, uurinţa de a transpune idei în cuvinte i construcţii gramaticaleaccepta"ile2.E.E. $acilitatea de denumire
2.E.H. sensi"ilitatea gramaticală2.H. capacitatea de expresie. !ceastă su"-dimeniune am inventat-o eu, pe "a#a a
numeroase constatări care arată că- există o corelaţie semni$icativă între creativitate, pe de o parte, i cîntatul la un instrument,a"ilităţile la desen, croitoricit, "ricola& etc., stăpînirea a mai multe lim"i străine, stilulvestimentar, expresivitatea mimico-gestuală, expresivitatea ver"ală, orală sau scrisă, pe de altă
parte- exerciţiile din această gamă /de exemplu) descrieţi tran#iţia "ătînd în to"ele astea sau descrieţiviitorul $irmei în care lucraţi printr-o po#ă corporală, ca la "alet sau descrieţi o piaţă de legumeexclusiv în meta$ore0 se asortea#ă $oarte $uncţional cu seturile clasice de exerciţii dede#voltare a creativităţii. e alt$el, s"orn însui, $ondatorul inventicii propunea un exerciţiede $orma descrieţi $ericirea /toamna etc.0 printr-un desen, $ără să vă $olosiţi de siluete sau$iguri de oameni.
Andicatori)2.H.1. numărul mi&locelor de expresie2.H.2. diversitatea mi&loacelor de expresie2.H.3. capacitatea de reali#are pe $iecare mi&loc de expresie2.H.E. capacitatea de intertranspunere.
2.>. *a aceti parametri ar tre"ui adăugat simţul umorului, dacă el ar putea $i cuanti$icatsau de#voltat. +omentan aceste operaţii nu ne sînt accesi"ile, dar ne putem "a#a pe enunţul nuorice om cu simţul umorului este în mod necesar o persoană creativă, dar orice persoană
creativă are simţul umorului.4. capacitatea $e rea(i'are3.1 a"ilităţile de comunicare3.2. capacitatea de acţiune deli"erată
3.2.1. promptitudinea i $recvenţa acţiunilor deli"erate3.2.2. perseverenţa în acţiune3.2.3. reţetă de gestiune a timpului personal3.2.E. proiectele de viitor
3.3. competenţa socială i interpersonală3.3.1. delimitarea adecvată a raporturilor "a#ate pe interese de celelalte tipuri de raporturi3.3.2. situarea deli"erată în raporturile centrate pe interese
3.3.3. cunoaterea mecanismelor de$ensive3.3.E. cunoaterea i anticiparea reacţiilor
3.3.H. cunoaterea tehnicilor de motivare3.E. capitalul social
3.E.1. puterea personală i sursele ei3.E.2. competenţa pro$esională3.E.3. densitatea i extinderea reţelei sociale
3.E.E. încrederea în sine3.E.H. încrederea în instituţii.
!ceastă de$iniţie este departe de a $i completă i accept că asocierea dimensională aunora dintre indicatori poate $i su"iect de dispută. ar, din cîte văd în literatura de specialitate,
propunerea mea este una dintre puţinele încercări explicite de a ela"ora i pre#enta o de$iniţieoperaţională în general, i, mai ales, o de$iniţie operaţională a creativităţii1. Totodată, ea estetotui su$icient de analitică pentru a $i utili#ată în ela"orarea unor procedee mai "une demăsurare a aptitudinii creative. senţial este însă că ne permite, cel puţin în principiu, săinventăm exerciţii de de#voltare pentru $iecare dintre indicatorii ei, în cadrul unui programcoerent de training . 'e permite înseamnă că)
- am ela"orat de&a un pachet de ast$el de exerciţii i recomandări, dar pre#entarea lor aici esteinutilă, poate chiar contraproductivă, deoarece pretind un feed - back didactic consistent,sistematic i prompt. Pachetul va $i rulat la la"orator, ca teme de casă i exerciţii de grup- de#voltarea creativităţii devine o operaţie didactică transparentă, $iecare cursant avînd
posi"ilitatea să înţeleagă ce scop are $iecare exerciţiu- de#voltarea creativităţii poate $i continuată ca proces de autoeducaţie.
4. Te5nici(e creative# te-t intr$&ctiv
/extras din '9 , 7h.,Ț Ma ina de idei. Dic ionar de tehnici creativeș ț , ditura 8unda iei P:, Fucure ti, 2==H,ț ș
nota introductivă0
Una $intre ce(e %ai va(ra!e inven"ii pe care ni (e (a!ă %+tenire !ec(&( 66# eu#ic că cea mai deteaptă# e!te i$eea că p"i pr$&ce i$ei 7că n& tre,&ie !ă a+tep"i !ă/"i vină8+i te'a&r&( aferent $e te5nici $e pr$&! e-act i$ei(e care *"i tre,&ie +i e-act at&nci c9n$ ainevie $e e(e. !cest dicţionar este o colecţie de ast$el de tehnici creative M osutătrei, dacă amnumărat "ine M una dintre cele mai consistente apărute pGnă acum i, din cGte tiu, cea mai
"ogată în lim"a romGnă. ei se "a#ea#ă pe experienţa tiinţi$ică i pro$esională acumulatăworld wide în ultimele ase-apte decenii, nu este o carte de specialitate în sensul curent. %norice ca#, nu are ca scop mutarea osemintelor dintr-un mormGnt într-altul. Ca orice culegere degen, ea este $ăcută pentru produs idei $aine, de oricine are nevoie, oricGnd are nevoie.
De &ti(i'at !e &ti(i'ea'ă a+a: ri $e c9te ri ai nevie $e i$ee# $e!c5i'i ;1a+ina< (a *nt9%p(are +i ap(ici te5nica creativă $e!cri!ă ac(. 8ără premeditări, $ără alte raţionali#ări,$ără să-ţi spui că nu ai timp, că nu e timpul sau că nu se potrivete. (e potrivete, una dintrecaracteristicile esenţiale ale tehnicilor creative $iind maxima lor versatilitate. ei sunt unelecare merg mai "ine la anumite tipuri de pro"leme, oricare dintre ele poate $i aplicată cu succes
1 (ituaţia are o explicaţie $oarte raţională) de$iniţiile operaţionale sînt secrete pro$esionale, din care se cîtigănotorietate, prestigiu i, mai ales, "ani. %ncercînd să $iu onest pînă la capăt, indicatorii din de$iniţie pe care i-am
inventat eu ca indicatori ai creativităţii îi pre#int în mod voit în $ormulări $oarte compacte. Cine este interesat laun nivel pro$esional nu va avea nici un $el de pro"lemă în a-i decripta. Ca re#ultat al unui anumit e$ort deînvăţare i de descoperire, desigur.
la orice pro"lemă, indi$erent de domeniu. Principiul versatilităţii este atGt de tare încGt uneleculegeri /americane0 sunt puse pe piaţă însoţite de seturi de cartonae cu denumirea $iecăreitehnici i pagina la care se găsete în culegere, asam"late ca rolodexuri $iţoase, pentruextrageriK aplicaţii aleatorii /aplicaţiile $iind precedate de vi#itarea textului corespun#ător dinculegere0.
(peci$ic metodei creative, vei o"ţine întotdeauna o mare cantitate de idei, dintre carecele mai multe vor avea aspectul i par$umul de tGmpenie sadea, de a"surditate, de $ără legăturăcu chestiunea. e pildă, la o edinţă de "rainstorming de patru#eci de minute $ăcută cumtre"uie, se o"ţin cam douăsute-douăsutecinci#eci de idei. in acestea, doar vreo apte-opt sunti originale i aplica"ile. ar sunt cu adevărat excelente. Pro"lema e că pGnă i ele au, în$ormularea iniţială, aspectul i par$umul de care #iceam. (ingura chestie di$icilă este
pro"a"ilitatea, întotdeauna $oarte mare, de a arunca la coul cu tGmpenii idei care nu au decGtvina că nu ne-am prins ce e cu ele. Pentru a reduce această pro"a"ilitate, procedura recomandăca, după ce am produs i notat ideile în $orma lor "rută, să le triem M cu atenţie, competenţă, dar mai ales cu sensi"ilitate la potenţialul inovativ al $iecăreia M în trei teancuri, respectiv idei
"anale, idei a"surde, idei interesante. xperienţa ne s$ătuiete să utili#ăm ase teancuri, i
anume- idei "anale /de&a aplicate0- idei interesante pentru alte pro"leme- idei interesante, dar care nu pot $i aplicate acum- idei originale, valoroase, care se reţin pentru a $i $inisate ca soluţii- idei originale cu care nu tim ce să $acem, dar e "ine să le punem de o parte- idei a"surde, tGmpenii, $ormulări ininteligi"ile.(uccesiunea este i ea importantă, în sensul că evaluarea $iecărei idei se va $ace încercGnd-o în$iecare categorie, în ordinea menţionată, i lăsGnd-o acolo unde îi este locul.
Pentru utili#area cu succes a tehnicilor creative avem doar două restricţii.Prima se re$eră la $ormularea pro"lemei pe care vrem să o soluţionăm i se enunţă aa)
indi$erent cGt ar $i ea de Nde specialitateO, de a"stractă sau de particulară, pro"lema se$ormulea#ă în cuvintele i expresiile cele mai o"inuite ale lim"ii naturale. ri de cGte ori eca#ul, pro"lema tre"uie pur i simplu Ntradusă pe romGneteO.
! doua, o adevărată interdicţie, este să nu luăm tehnicile creative ca reţete rigide, ca proceduri imua"ile. Cred că e de datoria mea să mărturisesc cGt de ispititor e să te dai titularulunei competenţe riguroase i să scrii ca i cGnd ai ti ceva care se $ace numai aa i exact aacum spui tu. Pro"a"il că am i păcătuit în acest sens, pentru că $iecare tehnică creativă esteevident o reţetă, care tre"uie deci respectată. ar niciodată ca exerciţiu al tenacităţii i ră"dării,ci întotdeauna ca tram"ulină pentru ideaţie. xistă un criteriu $oarte "un după care ne putem daseama că $acem cum tre"uie i anume plăcerea, &uisanţa, amu#amentul. acă nu e funny, dacă
nu e &oacă, dacă nu ne place, ceva e în neregulă cu modul în care $olosim o tehnică creativă,oricare ar $i ea. @i se va vedea $ără discuţie în sărăcia i platitudinea ideilor pe care le vomo"ţine. Tehnicile creative sunt ele însele su"iect al inovării, la $iecare utili#are.
Te5nici(e creative !&nt *n ace(a+i ti%p %$a(ită"i verificate $e antrena%ent a(creativită"ii +i $e $e'v(tare a ace!teia. ei teoriile actuale despre creativitate sunt de$icientei menţin su" un semn de între"are ce este creativitatea i cum poate $i ea de#voltată, a $i o
persoană creativă pare să $ie ceva de#ira"il pentru $oarte multă lume. "serv că dacă spui cuivacă nu e creativKă, se înţelege că spui ceva de rău. %n orice ca#, în culturile manageriale evoluate,creativitatea s-a instalat sta"il în rolul de criteriu de selecţieK promovare a cadrelor. upă cum adevenit una dintre mi#ele anali#a"ile ale sistemelor de educaţie. e#voltarea creativităţii esteceva important, atGt pentru persoane, cGt i pentru organi#aţii i naţiuni. Tehnicile creative
de#voltă per se creativitatea celor care le utili#ea#ă, ca e$ect decela"il al însei proceselor de
utili#are. %n plus, $oarte multe dintre ele sunt la origine procedee i exerciţii de antrenament alcreativităţii, $oarte uor i incitant de /re0montat ca exerciţii de training .
Te5nici(e creative fr%ea'ă $e %&(tă vre%e# pr,a,i( *ncă $e (a apari"ie# &n fe( $ef(c(r )(,a(. Procesul continuă viguros, pentru că este în !'-ul lor ca, la $iecare aplicaţie,să apară variaţii pe care mediul le consacră ca specii distincte. 9na dintre consecinţe este că e
$oarte di$icil să sta"ileti speciaţia, varietăţile i, destul de $recvent, autorii lor iniţiali. %n ceeace mă privete, am identi$icat i numit, ori de cGte ori am putut, iniţiatorul sau sursa cea mainotorie. posi"il să $i $ăcut i ceva atri"uiri greite. upă cum am i tehnici la care nu indicnimic ca autor, iniţiator sau sursă. 'u înseamnă că le-am inventat eu, ci că pur i simplu mi-a$ost imposi"il să decid cine i ce. icţionarul valori$ică însă i propria mea experienţă decercetare, de utili#ator de tehnici creative i de trainer de de#voltare a creativităţii. +otiv
pentru care a accepta cu greu că el este doar o compilaţie.Trăi% *ntr/ (&%e re)(e%entată $e capacitatea $e a )enera !c5i%,are. Cine nu
poate genera schim"are se su$ocă în exerciţiul curent M agitat, de#ordonat i peri$eric M alsupravieţuirii. @i, într-un $el sau altul, mai devreme sau mai tGr#iu, va sucom"a.
'u ţin neapărat să-mi valori$ic talentele de Casandra-socioloaga, arătGnd spre $elul în
care cele mai multe dintre culturile organi#aţionale i manageriale de pe la noi M instituţionale, politice, ca i de "usiness M îi "agă picioarele în povestea cu schim"area, creativitatea, ideile,deci cu oamenii. ar mi-ar plăcea să cred că N+aina de ideiO le dă o mGnă de a&utor săsucom"e mai devreme, încura&Gnd i instrumentGnd e$icacitatea concurenţială a celorlalte M astă#i puţine, mGine mai multe M care sunt centrate pe schim"are, pe creativitate, pe idei, deci